Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 August 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Ai fost vreodată mut de întristare?

Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot. Căci era foarte bogat. Luca 18:23

Tânărul bogat a mers acasă mut de întristare; nu a putut scoate nici un cuvânt. Nu avea nici o îndoială cu privire la ceca ce spusese Isus, nici un comentariu despre semnificaţia spuselor Lui, care au produs în el o tristeţe de nedescris. Ai fost vreodată în starea aceasta? Ţi-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu cerându-ţi să renunţi la vreun domeniu din viaţa ta în care eşti foarte bogat – temperament, preferinţe personale, dorinţe, legături ale inimii sau ale minţii? Dacă da, atunci ai fost mut de întristare. Domnul nu va veni după tine, nu te va ruga, dar de fiecare dată când te va întâlni în acel loc, El îţi va repeta pur şi Simplu: ..Dacă eşti sincer în ceea ce spui, acestea sunt condiţiile”.”Vinde tot ce ai” – dezbracă-te înaintea lui Dumnezeu de tot ce poate fi bogăţie, până când nu mai eşti altceva decât o fiinţă umană conştientă, apoi dă-I lui Dumnezeu şi aceasta. Aici se dă lupta – în domeniul voinţei tale înaintea lui Dumnezeu. Eşti mai devotat ideii tale despre ceea ce doreşte Isus decât Lui însuşi? Dacă da, atunci s-ar putea să auzi unul dintre cuvintele Lui aspre, care te va întrista. Ceea ce spune Isus este aspru: este uşor numai când e auzit de cei care au în ei atitudinea Lui. Ai grijă să nu îngădui vreunui lucru să atenueze asprimea vreunui cuvânt al lui Isus Cristos. Pot fi atât de bogat în sărăcie, atât de bogat în conştientizarea faptului că nu sunt nimic, încât nu voi fi niciodată un ucenic al lui Isus; şi pot fi atât de bogat în conştieniizarea faptului că sunt cineva, încât nu voi fi niciodată un ucenic. Sunt eu gata să fiu golit de sentimentul că sunt lipsit? Aici apare descurajarea. Descurajarea este dragostea de sine înşelată; dragostea de sine poate fi dragostea faţă de devotamentul meu pentru Isus.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Şi au recunoscut că fuseseră cu Isus”. FAPTE 4:13

Ucenicii Domnului Isus erau „oameni fără carte şi simpli” dar în prezenţa şi compania Lui timp de trei ani, ei au învăţat atâtea lucruri încât au uimit sinedriul care, ascultându-i ce bine vorbeau şi ştiindu-i needucaţi, n-a găsit altă explicaţie decât că au fost cu Isus. Prin aceasta ei au recunoscut indirect valoarea spiritual educativă a Aceluia pe care ei îl dispreţuiau. Dar după coborârea Duhului Sfânt la cincizecime, ucenicii au fost îmbrăcaţi cu putere de sus completându-se cu ocazia aceasta instruirea pe care au primit-o în prezenţa divină a dumnezeiescului învăţător. Viaţa lor a fost transformată şi vrăjmaşii Evangheliei au fost obligaţi să recunoască ce a însemnat pentru ei părtăşia cu Domnul Isus cel slăvit. Ei simţeau o imperioasă nevoie şi dorinţă de a da mărturie despre Hristos cel înviat.

O astfel de mărturie ar trebui să dea fiecare credincios şi credincioasă, în faţa acelora care ne văd în fiecare zi, în familie, la lucru, la şcoală, între vecini şi peste tot unde venim în contact cu oamenii. Dar pot ei să spună şi despre noi că umblăm cu Domnul Isus? Este mărturia noastră vrednică de un Mântuitor şi Domn ca Acela al cărui Nume îl purtăm? Să rugăm pe Dumnezeu ca prezenţa Sa să lase asupra noastră o amprentă mai vie, mai clară şi mai puternică decât aceea de până acum. Impresiile lumii, care din nefericire influenţează atât de uşor duhul nostru, să nu şteargă amprentă divină pe care o lasă asupra noastră, părtăşia cu Mântuitorul nostru slăvit. La sfârşitul fiecărei zi să-I putem spune că este mai aproape de noi ca la începutul ei şi că prezenţa Lui ne este tot mai vie cu toate luptele şi greutăţile pe care le întâmpinăm. El ar dori ca dragostea noastră pentru El să crească odată cu părtăşia noastră tot mai strânsă şi mai personală, şi dacă va fi aşa, lumea va vedea că nu suntem numai nişte creştini de duminică şi vor fi siliţi să recunoască nu numai faptul că suntem cu El, dar că suntem în El şi că El este în noi (Ioan 14:20), şi aceasta pentru ca să cunoască lumea că Domnul Isus a fost trimis de Tatăl (Ioan 17:23). A mărturisi că Hristos trăieşte în mine înseamnă a fi un martor al faptului că eu am murit. Când îl arătăm pe Domnul Isus, dovedim că avem un izvor nou de viaţă. Religia nu valorează dacă nu poate fi văzută. Lampa nu vorbeşte dar poate fi văzută şi luminează. Cultivarea părtăşiei cu Domnul Isus, ne păstrează cugetul treaz şi inima fericită. Secretul unui real progres duhovnicesc este ataşamentul nostru de Domnul Isus. Dacă slava morală a Domnului Hristos când era pe pământ a fost manifestarea caracterului Său în orice slujire, slava morală a credincioşilor Lui este în manifestarea caracterului Domnului Hristos care locuieşte în ei.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Luca 18:18.

Este un lucru deosebit ca un conducător să pună astfel de întrebare.

Isus i-a spus: „Pentru ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. Stii poruncile: să nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă, să cinsteşti pa tatăl şi pe mama ta”. Se vede că Isus i-a cunoscut pe conducători, deoarece pune pe prim plan să nu preacurveşti. Iată ce spune conducătorul poporului: „Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”. Când a auzit Isus aceasta i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru”. Acest om a spus că el iubeşte pe aproapele său ca pe el însuşi. Isus nu i-a spus că nu ar fi adevărat, dar i-a zis: „Vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri.” Când a auzit el toate acestea s-a întristat foarte mult, căci era foarte bogat. Isus i-a descoperit că el de fapt
avea doar o formă de evlavie. Oh, cât de mulţi sunt astăzi, care auzind Cuvântul lui Dumnezeu, li se descopere starea lor, dar pleacă întristaţi, în loc să se plece şi să trăiască după Cuvânt. Ce bucurii l-ar fi aşteptat pe acest conducător, dacă ar fi ascultat de sfatul Domnului Isus. Puţin timp mai avea să-şi păzească averile,iar după aceea trebuia să treacă în veşnicie ca şi unul care I-a întors spatele lui Isus. Când Isus a văzut că s-a întristat foarte mult,a zis: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii”. Cel care nu renunţă la tot ce are, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

CEL CE CAUTĂ, GĂSEŞTE

Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine. 1 Cronici 28.9

Avem nevoie de Dumnezeul nostru şi dacă-L vom căuta, îl vom găsi căci El nu Se va tăgădui singur, ascunzându-Şi faţa de cel care-1 caută. Şi Dumnezeu Se va lăsa găsit, nu pentru că tu eşti vrednic sau fiindcă ai căpătat trecere înaintea Lui, ci pentru simplul motiv că îl cauţi. Tu, care Îl cunoşti deja pe Domnul, tu trebuie să stăruieşti mereu să cauţi faţa Sa rugându-te, slujindu-I cu sârguinţă şi cu o sfântă recunoştinţă. El nu-ţi va refuza părtăşia şi prietenia Sa. Iar cei care nu-L cunosc încă, să înceapă de îndată să-L caute, până când îl vor găsi şi-L vor primi ca pe Mântuitorul, prietenul, Tatăl şi Dumnezeul lor.Ce siguranţă mare dă, celui ce caută, această făgăduinţă: „Caută şi vei găsi”. Da, chiar tu, dacă-L cauţi pe Dumnezeul tău, ai să-L găseşti. În El vei găsi iertare, viaţă, sfinţenie, slavă. Caută dar cu stăruinţă, căci nu este în zadar. Caută-L fără întârziere; aici este locul şi timpul potrivit ca să-L găseşti. Pleacă-ţi genunchiul tău dârz şi grumazul tău înţepenit şi strigă-L pe Dumnezeu, pe Dumnezeul cel viu! În numele lui Isus cere curăţirea ta şi starea de neprihănire. Acestea nu-ţi vor fi refuzate. Aceasta este mărturia pe care a dat-o David fiului său Solomon prin versetul de la început şi este şi experienţa mea. Crede acest lucru şi fă aşa pentru dragostea lui Cristos.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Saul şi-a luat sabia, şi s-a aruncat în ea. Văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit împreună cu el.

1 Samuel 31.4-5

Pe vremea când Saul era mic în ochii lui, a devenit primul împărat al Israelului; Dumnezeu îşi îndrepta bunăvoinţa spre el şi-i dădea victorie asupra duşmanilor poporului lui Dumnezeu. Dar deşi avea multe ca om îi lipsea frica de Dumnezeu. Deja prima poruncă n-a respectat-o jertfind arderea de tot şi jertfa de mulţumire ceea ce nu-i aparţinea. De aceea Dumnezeu a trebuit să-i spună: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău” (1 Sam. 13.13). Dumnezeu i-a luat împărăţia şi a dat-o unui om care era plăcerea inimii lui. Totuşi Saul şi-a continuat drumul lui în neascultare şi a încălcat şi cealaltă poruncă a lui Dumnezeu, de a-i nimici pe amaleciţi cu tot ce aveau. Saul a cruţat o parte din vitele cele mai frumoase. Lui Dumnezeu I-a părut rău că l-a făcut împărat. I-a vorbit prin Samuel aceste cuvinte: „Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea Cuvântului Său mai mult decât grăsimea berbecilor” (1 Sam. 15.22). De aici a pornit cu paşi uriaşi decăderea lui Saul pe calea lui proprie. Duhurile rele îl chinuiau, el îl prigonea pe David unsul lui Dumnezeu şi căuta să-l omoare. Intră şi în legătură cu chemarea morţilor, cu lucrurile necurate.

Iată unde ajunge un om care nu se opreşte din calea neascultării de Dumnezeu! A fost cu neputinţă oprirea judecăţii lui Dumnezeu; urmărit şi încleştat de filisteni, a murit. Aşa aruncă Satana pe omul care nu ascultă de glasul lui Dumnezeu. Cum putem rămâne ocrotiţi de o aşa mare primejdie? Prin pocăinţă şi ascultare de Dumnezeu, potrivit cu Cuvântul Său cel sfânt.

Cuvântul lui Dumnezeu este singura călăuză şi singura autoritate pentru creştini, în lucrurile cele mai mari şi cele mai mici. El dă omului, în toate stările, şi împrejurările, călăuzirea necesară.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, pătrunde cu puritatea Ta minţile, trupurile şi afecţiunile noastre; fă-ne să pricepem şi să experimentăm îndată înviorarea şi eneigia căilor Tale. Vino în împrejurările noastre în plinătatea puterii Tale.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat. „Naaman s-a mâniat şi a plecat.» 2 ÎMPĂRAŢI 5,10-11

Iordanul este un râu extraordinar. Unui om lepros i se spune să se spele în acest râu pentru a fi vindecat de lepră, dar respectivul se împotriveşte acestei idei, deoarece crede că ştie mai bine ce are de făcut. Iordanul este o imagine a lui Isus Cristos, a Celui care a fost crucificat. Isus, Cel venit de la Tatăl, Cel fără de păcat, S-a coborât, S-a întrupat şi a devenit râul care îi curăţă de orice păcat pe toţi cei care vor să se spele în el. Numele Iordan înseamnă «a merge în jos»; şi prin aceasta râul este o imagine a întrupării lui Isus, care a coborât pe pământ din gloria cerească. Prin această renunţare la Sine, prin această dăruire totală, astăzi avem parte de râul de apă vie care nu va seca niciodată. Dacă Îl urmezi pe Isus în Iordanul spiritual, adică în moartea Sa, atunci vei fi şi tu înnoit. El ne spune: «Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze» (loan 12,26). Şi tu vei fi ca Iordanul ale cărui ape nu seacă niciodată. Cine merge pe calea Mielului, din perspectiva lumii merge în jos; eul său este din ce în ce mai lipsit de putere. Dar, din perspectivă spirituală «vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă» (Isaia 58,11).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

 Au venit nişte străini în sfântul locaş al Domnului. Ieremia 51:51

    În această descriere, feţele copiilor lui Dumnezeu sunt acoperite de ruşine, fiindcă era un lucru teribil ca oamenii să intre în Locul Sfânt, rezervat doar preoţilor. Oriunde în jurul nostru vedem motive similare de durere. Cât de mulţi oameni lipsiți de evlavie sunt educaţi acum ca să împiedice lucrarea! Ce păcat strigător la cer este legătura solemnă prin care toată populaţia ţării este inclusă în biserica naţională! Cât de înspăimântător este faptul că cei neconvertiţi trebuie să se Supună ordinii, şi că în cele mai luminate biserici din ţară domneşte o asemenea lipsă de disciplină. Dacă miile de oameni care citesc această meditaţie vor aduce această problemă în rugăciune în faţa lui Isus, El va mijloci şi va opri intrarea răului în biserică. Să falsifici biserica înseamnă să pângăreşti un izvor, să torni apă pe foc, să împrăştii pietre pe un ogor roditor. Să ne ajute Domnul să avem tot harul de a menţine în felul nostru puritatea bisericii, fiind un ansamblu de credincioşi, şi nu o comunitate nemântuită de oameni neconvertiti. Zelul nostru trebuie, totuşi, să înceapă acasă. Să ne examinăm singuri dreptul de a cina la Masa Domnului. Să vedem dacă avem hainele de nuntă, ca să nu fim ca nişte străini în templul Domnului. Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi” (Matei 22:14); „strâmtă este poarta, si îngustă este calea ce duce la mântuire” (Matei 7:14). O, dacă am veni la Isus imediat, cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu! Cel care l-a lovit pe Uza (vezi 2 Samuel 6:3-7) pentru atingerea chivotului este foarte gelos. Ca un credincios adevărat, pot să mă apropii liber de el; ca străin, nu trebuie să-l ating, ca să nu mor. Să cauţi inima unei persoane este datoria tuturor celor botezaţi, care vin la Masa Domnului. „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoște-mi inima; încearcă-mă, si cunoaste-mi gândurile” (Psalmi 139:23).

Seara

I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.

Marcu 15:23

Un adevăr de aur se ascunde în faptul că Mântuitorul a refuzat
cupa de vin cu smirnă. Fiul lui Dumnezeu a locuit în înălţimile cerului înainte să devină om. In timp ce privea asupra globului nostru, a măsurat lungul drum până la adâncimile mizeriei umane. El a adăugat suma agoniei pe care o cerea Ispăşirea, dar nu a şovăit A hotărât în mod solemn că, pentru a oferi o jertfă ispăşitoare suficientă, trebuia să meargă până la capăt – din înălţime în adâncime, de Ia tronul gloriei la crucea celei mai adânci mizerii. Cupa de vin cu smirnă, cu influenţa ei tranchilizantă, l-ar fi împiedicat să ajungă la limita mizeriei. De aceea, a refuzat-o. Nu dorea să se oprească de la nici o suferinţă pentru poporul Său. Cât de mulţi dintre noi au dorit să-şi aline durerea, prea grea pentru noi! Cititorule, nu te-ai rugat niciodată, cu lacrimi şi înflăcărare, să fii uşurat de o slujbă grea sau de o suferinţă? Poate că providenţa ţi-a spulberat dorinţele cu o singură lovitură. Răspunde, creştine, dacă ţi s-ar fi spus: „dacă doreşti, iubiţii tăi vor trăi, dar Dumnezeu ar fi dezonorat”, ai renunţa la ispită şi ai spune „faca-se voia Ta”
(Matei 26:42)? O, este atât de bine să poţi spune: „Doamne, dacă nu trebuie să sufăr pentru alte motive, dar te pot onora prin suferinţă, şi dacă pierderea lucrurilor pământeşti care îmi aparţin îţi aduce glorie, atunci aşa să fie. Refuz confortul, dacă stă în drumul Tău spre onoare”. Dacă am păşi pe urmele Domnului, îndurând totul de dragul Său, gata să lăsăm deoparte gândurile despre sine şi confort, atunci când ne împiedică să ne terminăm lucrarea! Avem nevoie de mult har ca să păşim pe urmele Domnului, dar harul ne este asigurat.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său. (Deuteronom 32:12)

Muntele era abrupt, dar încurajaţi pe drum

De o plăcută conversaţie, urcam gândindu-ne

Că aşa va fi până vom ajunge pe înălţimi;

Dar deodată o trecătoare îngustă şi întortocheată

A apărut, şi atunci Stăpânul a spus: „Copilul Meu,

Aici vei merge cel mai sigur numai cu Mine”.

 

Am tremurat, însă încrederea profundă din inima mea a răspuns:

„Aşa să fie, Doamne”. El a luat mâna mea slabă

În a Lui, acceptând astfel dorinţa mea de a-I încredinţa Lui

Totul, şi de a găsi totul în El.

Un moment lung şi întunecat,

Şi n-am mai văzut nici un prieten, decât pe Isus singur.

 

Dar o! cu atâta tandreţe m-a condus El mai departe

Şi în sus, şi mi-a vorbit cu aşa cuvinte de îmbărbătare,

Cu aşa şoapte tainice ale dragostei Lui minunate,

Încât curând I-am spus tot necazul şi frica mea,

Şi m-am sprijinit cu încredere de braţul Său puternic.

Şi atunci am văzut paşii mei grăbindu-se,

Şi o lumină de nespus a luminat

Drumul denivelat, o lumină cum nu poate fi văzută

Decât în apropiata companie a lui Dumnezeu.

 

Încă puţin, şi ne vom întâlni din nou

Cu cei dragi care au plecat; dar în mijlocul bucuriei frenetice

A salutărilor, aşa cum nu putem cunoaşte aici,

Şi a cântecelor vesele, şi a îmbrăţişărilor cereşti,

Şi a amintirilor dragi care revin

Din viaţa acum trecută, cred că o amintire

Mai dragă şi mai sfântă decât toate celelalte, se va ivi,

Şi noi care ne-am adunat pe străzile de aur,

Vom simţi deseori nevoia să vorbim cu o iubire plină de recunoştinţă

De acea zi întunecată când Isus ne-a chemat să urcăm

O pantă abruptă şi îngustă, sprijinindu-ne numai pe El.

 

Nu este nici un munte semeţ fără o vale adâncă, şi nu există naştere fără dureri. Daniel Crawford

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Matei 24.1-14

    Ucenicii nu au ezitat să-I împărtăşească Domnului cât de mult se mândreau ei cu Templul a cărui semeţie părea să sfideze vremurile, … dar care în curând urma să fie distrus. Atunci Domnul, luându-i deoparte, le expune pe parcursul a două capitole, 24 şi 25, cum se vor succeda evenimentele profetice. Înainte de a le răspunde una câte una la toate cele trei întrebări puse de ucenici (când se vor întâmpla aceste lucruri? – v. 15-28; care va fî semnul venirii Sale? – v. 29-31; care va fi semnul sfârşitului veacului acestuia? – v. 32-51), Domnul începe prin a Se adresa conştiinţei lor (v. 4). Un adevăr trebuie să aibă întotdeauna un efect moral: de exemplu, de a înteţi teama de Dumnezeu sau de a înflăcăra dragostea pentru Domnul. Fără aceste rezultate, adevărul ar hrăni doar curiozitatea, iar cugetul (sau conştiinţa) s-ar împietri.

    Aici ucenicii sunt puşi în gardă exact cu privire la aceasta. Ei sunt tot „copilaşi” în credinţă; îl cunosc pe Tatăl, pe care Isus li L-a descoperit (11.27), dar nu sunt încă înarmaţi împotriva celor pe care 1 Ioan 2.18 îi numeşte „mulţi antihrişti”, adică împotriva acelora care răspândesc diverse erezii, motiv pentru care ei au nevoie să fie avertizaţi. Satan caută să înşele prin contrafaceri (2 Tesaloniceni 2.9,10), dar noi, ca unii care suntem avertizaţi, să nu ne lăsăm tulburaţi (v. 6), ci să veghem, astfel ca dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi să nu se răcească.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Tit 2:11-15    

IERTAT – APOI LIBER

să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.

Tit 2:12

După o întrunire ţinută în aer liber într-o mahala săracă a Londrei, s-a apropiat de Alexander Glegg, un om foarte bine îmbrăcat şi i-a cerut ajutorul spiritual. A recunoscut că bea pe ascuns. A mai spus că se temea că în curând această problemă îl va costa serviciul şi familia. Glegg a stat câteva ore cu acest om; dar nu a fost în stare să-l ajute. Peste mai mulţi ani, Glegg a explicat de ce: „Deoarece niciodată nu l-am condus la cruce. Eliberarea este pentru aceia care au fost „împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10). Trebuie să păstrăm această ordine – prima dată împăcarea, apoi eliberarea”. Dacă dorim ca vieţile noastre să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim prima dată curăţiţi de păcat. Acest principiu este profund înrădăcinat în învăţătura Bibliei. În ritualurile Vechiului Testament, sângele, care semnifica iertarea şi împăcarea, era stropit pe altarul de aramă, înainte ca să fie aduse alte jertfe. Când Pavel i-a scris lui Tit despre mântuire, în primul rând el a menţionat „harul lui Dumnezeu care aduce mântuire” (2:11). Numai după ce am fost la crucea Calvarului pentru a primi iertarea şi o nouă natură, putem fi numiţi oameni care o „rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti” şi putem „trăi în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (2:12).

Să nu uităm, mântuirea începe la cruce. Acolo Isus a oferit jertfa care face posibilă iertarea care precede eliberarea de sub puterea păcatului.    H.V.L.

Priveşte la El oriunde ai fi!
Priveşte la El şi trăieşte!
Singur Isus Cristos poate rosti
Cuvântul ce vieţi dăruieşte.

McLendon

Cristos a fost dat pentru păcatele noastre, pentru ca noi să fim eliberaţi din păcatele noastre.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și Filip, deschizând gura și începând de la Scriptura aceasta, ia vestit evanghelia lui Isus. Și, pe când mergeau pe drum, au ajuns la o apă și famenul a spus: „Iată apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”.  

Fapte 8.35,36

Filip șia deschis gura și, începând de la Isaia 53, i La predicat pe Isus. În acele vremuri, cei credincioși erau obișnuiți să prezintă adevărul că, dacă Hristos a murit pentru toți, toți deci erau morți. Moartea lui Hristos demonstrase că, pentru starea omului, nu exista niciun remediu, decât harul suveran. Și ce făcuse Dumnezeu, în harul Său nemărginit, pentru omul pierdut? Îl dăduse pe Fiul Său ca să moară pentru el – să ia locul său în moarte – pentru ca apoi El să învieze dintre cei morți și să fie începutul unei noi creații, în care moartea și păcatul nu vor mai pătrunde niciodată.

În acele zile, cei credincioși nu predicau moartea lui Hristos pentru îmbunătățirea omului, ci o prezentau ca fiind moartea omului înaintea lui Dumnezeu; iar învierea lui Hristos era prezentată ca fiind viața, singura viață a tuturor celor care cred în Hristos.

După ce famenul a crezut, Filip la botezat. La îngropat, ca păcătos mort, în apa care este o imagine a morții și a îngropării lui Hristos, Înlocuitorul nostru. Apoi famenul a ieșit din apă, ca o imagine a învierii. Apa botezului nu conferă vreo virtute sau vreun har păcătosului mort. Ea este în mod simplu o imagine a morții, a îngropării și a învierii lui Hristos și ne arată foarte clar cum Dumnezeu îl vede pe orice credincios ca fiind mort, îngropat și înviat împreună cu Hristos. C. Stanley 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Adu-le aminte … să nu vorbească de rău pe nimeni Tit 3.1,2

Atenționarea scriitorului

Scriitorul francez Victor Hugo avea obiceiul ca, atunci când avea mai mulți invitați, să pună un scaun în mijloc, pe care era scris: „Aici sunt toți cei absenți”. Aceasta era o atenționare să nu se vorbească despre cei absenți, ci numai despre cei prezenți.

Vorbirea de rău a făcut multe rele în lume. Din vechime, înțeleptul Solomon spunea: „Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; și când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește” (Proverbe 26.20). Cine vorbește mult, greșește mult. Dacă oamenii ar spune întotdeauna adevărul, ce bună înțelegere ar fi între oameni! Rareori, tăcerea face rău, însă vorbirea de rău este o urgie. De aceea nu lăsa ca liniștea ta să fie tulburată necontenit de persoanele care te vizitează să-ți povestească ce spun dușmanii despre tine. Înțeleptul Solomon ne sfătuiește: „Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci știe inima ta de câte ori ai vorbit și tu de rău pe alții” (Eclesiastul 7.21,22).

Vorbirea de rău este un păcat, o practică a naturii noastre vechi și păcătoase. Schimbarea situației se face prin recunoașterea stării noastre greșite și apropierea prin credință și pocăință de Mântuitorul. Numai El ne poate da o natură nouă și poate pune pe buzele noastre cuvinte de încurajare pentru semenii noștri.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

Al NEVOIE DE PRIETENI CARE SĂ TE ÎNCURAJEZE

„Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbe 17:17)

Dacă ești înțelept, te vei înconjura de oameni care te sprijină emoțional si spiritual si cu care îti poți împărtăși visele și ideile. C.S. Lewis și J.R.R. Tolkien au fost membrii grupului The lnklings un grup neoficial de discuții literare de pe lângă Universitatea Oxford. Din el făceau parte profesori, scriitori si prieteni care se întâlneau regulat într-un local bine-cunoscut din Oxford pentru a discuta pasaje din cărțile lor preferate, precum și din propriile lor cărți. în 1936, ei au ajuns la concluzia că lumea are nevoie de mai multe romane care să aibă ca temă centrală credința si moralitatea. Lewis și Tolkien s-au hotărât să scrie SF-uri după ce și-au dat seama de calitatea inferioară a povestirilor similare care se publicau la acea vreme. Ei au dat efectiv cu banul pentru a vedea care să scrie un roman despre călătoriile în spațiu și care despre călătoriile în timp. Lui Tolkien i-au revenit călătoriile în timp, însă primele sale strădanii de a scrie o astfel de povestire nu prea au dat roade. Cu toate acestea, mai târziu, el, avea să se bucure de un mare succes cu „Stăpânul inelelor”. Lewis a scris celebra serie de romane intitulată „Trilogia spațiului” și din acea inerție au rezultat „Cronicile din Narnia”. Poate tu nu vei atinge acel nivel de succes, dar poti progresa prin încurajarea primită de la adevărații prieteni, mai mult decât ai face-o în absența lor. Așadar, întreabă-te ce implică cultivarea acelor prietenii care te vor ajuta să-ți împlinești potențialul pus în tine de Dumnezeu. Ei te-ar putea ajuta să ieși din carapace și să interacționezi cu ceilalți. Se poate să întâmpini suferință si respingere? Firește! Dar vei avea succes numai dacă ești dispus să-ti asumi riscul.

 

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: