Mana Zilnica

Mana Zilnica

3 August 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Marea chemare a lui Dumnezeu

„Iată că ne suim la Ierusalim.” Luca 18:31

În viaţa Domnului nostru, Ierusalimul reprezintă locul unde El a ajuns la punctul culminant al voii Tatălui Său. „Eu nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis.” Aceasta a fost preocuparea dominantă a vieţii Domnului nostru si lucrurile pe care le-a întâlnit pe cale – bucurie sau întristare, succes sau faliment – nu L-au abătut niciodată de la scopul Lui. El Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.”Cel mai important lucru, pe care nu trebuie să-l uitam, este că noi mergem la „Ierusalim” ca să împlinim scopul lui Dumnezeu, nu al nostru. Pe plan natural avem năzuinţele noastre, dar în viaţa creştina noi nu avem nici un scop al nostru. Se vorbeşte astăzi aşa de mult despre decizia noastră pentru Cristos, despre hotărârea noastră de a fi creştini, despre deciziile noastre de a face una sau alta, dar în Noul Testament se subliniază un singur aspect, si anume acela că Dumnezeu este Cel care ne cheamă. ..Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi.” Noi nu intrăm într-un acord conştient cu planul lui Dumnezeu, ci suntem cuprinşi in planul Lui Dumnezeu fără să fim deloc conştienţi de aceasta. Nu avem nici o idee despre scopul Lui Dumnezeu şi, pe măsură ce înaintăm, acest scop devine din ce în ce mai vag. Scopul Lui Dumnezeu ni se pare greşit, deoarece suntem prea miopi ca să vedem spre ce ţinteşte El. La începutul vieţii creştine avem propriile noastre idei despre scopul lui Dumnezeu. Noi spunem:,.Dumnezeu vrea ca eu să merg acolo sau dincolo”, sau: „Dumnezeu m-a chemat la această lucrare” şi mergem şi facem ceea ce credem că e bine, şi totuşi marea chemare a Lui Dumnezeu rămâne. Munca pe care o facem nu contează, ea este doar o schelărie în comparaţie cu marea chemare a Lui Dumnezeu Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece.” El ne ia întotdeauna la o parte cu Sine. Sunt încă multe de învăţat pe lângă ce am învăţat până acum.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii”. PSALMUL 27:13

Psalmii
lui David sunt o candelă pentru picioarele noastre astăzi şi o lumină pe cărarea noastră mâine. Experienţele psalmistului pe care le descrie cu circa 2600 de ani în urmă, se potrivesc atât de bine cu experienţele copiilor lui Dumnezeu din vremea de acum. De câte ori ei au fost mângâiaţi, îmbărbătaţi, învioraţi şi ridicaţi, de câte ori credinţa lor care era gata să se scufunde a fost readusă la linia de plutire.În faţa noastră sunt zile din ce în ce mai grele şi descurajarea ar putea să cuprindă pe aceia care nu au o credinţă vie într-un Dumnezeu viu. Totuşi va fi şi un „mâine” al izbăvirilor din experienţele dureroase; va fi şi un „ieri” când ele vor fi uitate „ca nişte ape care s-au scurs” (Iov 11:16). Încercarea, greutatea, acest nor negru care s-a abătut deodată pe calea noastră, ne-ar putea face să ne clătinam, dacă credinţa noastră n-ar fi ancorată tare, dincolo de perdeaua dinăuntru, în locul prea sfânt, de chivotul mântuirii noatre, DOMNUL HRISTOS, care ne transmite nădejdea izbăvirii. Vrăşmaşul ne cerne, şi cel care porunceşte puterilor întunericului, pare să triumfe; dar Domnul nostru domneşte mai pe sus de toate şi ziua este aproape, poate mai aproape decât gândim, când „vom vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii”. Să ştim să vedem mai dinainte încercarea ca şi cum au trecut ani peste ea şi astfel, prin credinţă îl vom putea lăuda. Privind în urmă, vom înţelege atunci că în norul negru era ascunsă o ploaie binecuvântată a Mântuitorului noastru, o îmbogăţire spirituală şi o experienţă a ceeace înseamnă să ne încredem şi să nădăjduim în Domnul Isus în orice situaţie.De aceea să îndrăznim să ne bazăm pe făgăduinţele lui Dumnezeu; nu este acum vremea ca să disperăm. Vom vedea „bunătatea Domnului pe pământul celor vii”. Să remarcăm aceasta: „pe pământul celor vii”. Nu numai în cer după plecarea noastră de aici, ci şi aici pe pământ. Apostolul Pavel spune că evlavia are nădejdea vieţii de acum şi a celei viitoare. Credinţa nu se uită niciodată la împrejurări; ea se uită direct la Dumnezeu; ea are de-a face numai cu făgăduinţele şi credincioşia lui Dumnezeu. Noi trebuie să privim dincolo de împrejurări, la „Dumnezeul împrejurărilor”. Necredinţa aşează împrejurările între suflet şi Dumnezeu. Credinţa pune pe Dumnezeu între suflet şi împrejurări. Pentru a avea un om în Hristos a fost necesar ca Domnul Hristos să fie zdrobit, dar pentru ca El să fe văzut în om, trebuie ca vasul să fie zdrobit.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Tot aşa şi Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă”. Evr. 9:28.

In acest capitol este vorba de jertfele din Vechiul şi Noul Testament. Jertfele din vechiul Legământ, nu-l puteau scăpa pe om de păcat. Conştiinţa păcătoasă a rămas, în ciuda jertfelor. Iată însă, a venit Isus şi a adus o mântuire veşnică. Noi trăim în timpul de apunere. Se trece pe lângă Cuvântul lui Dumnezeu fără să fie băgat în seamă. Mulţi privesc pe oamenii care se bazează pe: Rom.7, ca fiind născuţi din nou. Dar acolo sunt descrişi oamenii care poartă încă în ei legea – păcatului şi a morţii. Aceasta este o putere foarte mare. Dar    din acest punct trebuie    mers mai departe,până când omul începe să strige: „Cine    mă va izbăvi de acest trup de moarte?” Pavel spune: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos”. Prin credinţa în Hristos putem ajunge sub legea Duhului, unde jertfa are o însemnătate, valabilitate veşnică. Vechiul Legământ pretinde, dar Noul Legământ dă. Acei care sunt ascultători de Hristos, aceia au în El cauza mântuirii lor veşnice. Pentrucă oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata. Si judecata ne condamnă la moarte. Dar cum e amintit mai sus, Isus ne-a izbăvit de moartea veşnică.De ce scrie în Cuvânt: „El a venit să ia păcatele multora”. Nu le-a luat El pe toate asupra Lui?” Nu le-a aruncat Tatăl toate asupra Lui? Nu este scris: „Că adică Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinîndu-le în socoteală păcatele?” (II Cor.5:19).Da, aşa este scris şi aşa este. Dar mai spune:”Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?” (Isaia 53:1). Deci numai aceia au de câştigat, care se lasă dăruiţi prin credinţă, aceia pot avea experienţe pe acest ţărâm.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DREPTUL LA LUCRURILE SFINTE

Dar robul cumpărat de preot cu preţ de argint, va putea să mănânce (din lucrurile sfinte), tot aşa şi cel născut în casa lui; ei să mănânce din hrana lui.Levitic 22.11

Oaspeţii, străinii şi servitorii plătiţi nu puteau să mănânce din lucrurile sfinte. Tot aşa este cu lucrurile duhovniceşti. Două categorii de oameni aveau voie să vină la masa sfântă, aceia care erau cumpăraţi de preot cu bani şi aceia care erau născuţi în casa lui. Cumpăraţi şi născuţi erau două condiţii care dădeau dreptul, care nu putea fi tăgăduit, de a se folosi de lucrurile sfinte.

CUMPĂRAT Marele nostru Preot i-a cumpărat cu preţ pe toţi aceia care cred în El. Ei sunt proprietatea Lui sigură şi aparţin cu totul Domnului. Nicidecum din cauza a ceea ce sunt ei înşişi, ci pentru dragostea Răscumpărătorului lor au ei aceleaşi privilegii de care se bucură El însuşi; şi „ei vor mânca din aceeaşi hrană”. El dă o hrană pe care lumea n-o cunoaşte. „Fiindcă sunteţi ai lui Cristos”, veţi avea parte cu El.

NĂSCUT Naşterea dă şi ea dreptul sigur la hrana preotului. Dacă ne-am născut în casa preotului, avem loc în familia lui. Prin naşterea din nou, noi devenim împreună moştenitori cu El şi un trup cu El. Şi fiindcă Tatăl I-a dat pace, bucurie şi slavă, El ne face parte şi nouă de ele. Răscumpărarea şi naşterea din nou ne dau un drept dublu la binecuvântările făgăduite, de care se bucură şi Marele nostru Preot.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile. Proverbe 15.18

Într-o zi, preotul credincios Machtholf a găsit în pragul uşii o scrisoare cu insulte la adresa Iui. El a citit-o, dar nu a spus nici un cuvânt ci s-a rugat. Duminica următoare, după predică a spus de la amvon: „Un prieten drag a adus o scrisoare în casa mea, în care îmi înşiră greşelile. Eu le-am citit, m-am cercetat şi am găsit multe lucruri adevărate. În inima mea este rădăcina a tot ce prietenul a găsit la mine, dar harul lui Dumnezeu este singurul care nu a lăsat răul să devină realitate. Prietenul meu iubit cunoaşte greşelile mele foarte bine, ceea ce mă face să cred că este chiar în mijlocul nostru. Îl rog din suflet să vină la mine, ca să pot să-i arăt dragostea mea.”Când lui Tersteegen din Mulheim i-a fost aruncat un coş fără fund peste cap, ca semn de batjocură, el a zis: „Aceasta nu-i încă o cunună de spini.”Cum ar răsuna răspunsurile noastre în astfel de situaţii? Ar descoperii ele caracterul Domnului nostru? Fiecare să răspundă singur la această întrebare. Noi vrem să ne amintim de cuvintele lui Pavel: „Dragostea … nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău … crede totul … suferă totul …” (1 Cor. 13.5-7). Aceasta este dragostea pe care Dumnezeu o caută la noi căci El este izvorul ei. Cât de bune şi de frumoase sunt însuşirile ei!Dacă noi ne-am uita mai des în această oglindă luminoasă şi fără greş – lucru care ar trebui să-l facem în fiecare zi – atunci fără îndoială că este mult de judecat, mult de mărturisit. În felul acesta inima noastră îl admiră şi-L adoră pe Cel care a fost o pildă minunată de dragoste.Dacă pentru Numele lui Cristos vom rămâne statornici până la sfârşit, atunci chiar dacă ne-ar arde pe toţi, scânteile de la rugurile noastre ar răspândi Evanghelia departe pe faţa pământului.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, azi trebuie să predic în Numele Tău; fă Tu luminoasă predicarea, prin puterea Ta. Fă sufletul meu să fie puternic conştient de prezenţa Ta, ţine-mă focalizat în Tine în orice sens adânc şi suprem.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.» IOAN 5,39

Există oameni care afirmă: «Eu merg la biserică şi îmi este de ajuns». Ai auzit pe cineva vorbind aşa? De cele mai multe ori fraza aceasta se aude din gura celor care se mulţumesc cu predica de duminică. Asemenea «creştini», afară de o oarecare religiozitate, au cu totul alte interese decât cele spirituale. Un om care nu este înfometat după Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să se întrebe dacă este cu adevărat născut din nou. Oamenii aceştia ar vrea tare mult să şteargă graniţa dintre lume şi a-L urma pe Isus. Poate că te întrebi revoltat: «Asta înseamnă că nu mai trebuie să ne bucurăm deloc de viaţă? Nu mai avem voie să mergem la cinematograf să vedem un film bun sau la diverse petreceri să dansăm?” Aş vrea să am libertatea totală să îţi pot spune: du-te ori de câte ori simţi nevoia, dar fii foarte atent: măsura în care o poftă îţi controlează viaţa este măsura de necontestat a cât de mult îl ai pe Isus în inimă ca Domn. Cine a fost cu adevărat născut din nou nu tânjeşte, nu aleargă după ce este lumesc. Trăieşte în lume, dar nu-i mai aparţine. Isus Cristos a devenit esenţa şi scopul întregii vieţi a creştinului autentic, de aceea el aruncă departe tot ceea ce îl poate împiedica să-şi atingă ţelul.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Făclia ei este Mielul. Apocalipsa 21:23

Contemplează în tăcere Mielul, lumina cerurilor. Lumina este simbolul bucuriei în Scriptură. Bucuria sfinţilor din ceruri este cuprinsă în aceasta: Isus ne-a ales, ne-a iubit, ne-a cumpărat, ne-a curăţat, ne-a îmbrăcat, ne-a păstrat şi ne-a slăvit, suntem în întregime ai Domnului Isus. Fiecare din aceste gânduri este ca o boabă din strugurii Eşcolului. Lumina este de asemeni cauza frumuseţii. Frumuseţea nu mai există când se duce lumina. Fără lumină, nici o strălucire nu scânteiază din safire, nici o rază nu argintează perlele; deci, toată frumuseţea sfinţilor vine de la Isus. Asemeni planetelor, ei reflectă lumina Soarelui Neprihănirii; ei trăiesc ca razele izvorâte din orbita centrală. Dacă El se retrage, ei mor; dacă gloria Lui este Acoperită, gloria; lor se stinge. Lumina este şi simbolul cunoştinţei. în ceruri, cunoştinţa noastră va fi desăvârşită, dar Domnul Isus însuşi va fi izvorul ei. Întâmplări întunecate, niciodată înţelese înainte, vor fi văzute clar atunci, şi tot ce ne încurcă acum va deveni limpede la lumina Mielului. O, ce descoperiri vor fi şi ce preamărire pentru Dumnezeul iubirii! Lumina înseamnă şi demonstraţie. Lumina demonstrează. In lumea…aceasta „ce vom fi, nu s-a arătat încă” (1
loan 3:2). Poporul lui Dumnezeu este un popor ascuns, dar atunci când Christos îşi va prirmi poporul în ceruri, îi va atinge cu sceptrul iubirii Lui şi îi va transforma în imagini ale gloriei Sale. Ei au fost săraci şi nenorociţi, dar ce transformare! Au fost pătaţi de păcat, dar, printr-o singură atingere a degetului Său, sunt strălucitori ca soarele şi limpezi ca cristalul. O, ce demonstraţie! Toate acestea vin de la Mielul preamărit. Oricât de splendid ar fi totul, Isus este centrul şi sufletul. O, să fii acolo şi să-L vezi în propria Sa lumină, Regele Regilor şi Domnul Domnilor!

Seara

Pe drum. Luca 8:42

Contextul textului este că Isus trecea prin mulţime spre casa lui Iair, ca să o învie pe fiica moartă a conducătorului. Totuşi, Isus este atât de îndurător, încât înfăptuieşte altă minune pe drum. Chiar în timp ce „toiagul lui Aaron” poartă mugurii unei minuni latente, rodeşte migdalele unei desăvârşite lucrări a îndurării. Este destul pentru noi, dacă avem un scop, să mergem să-l îndeplinim imediat Ar fi imprudent să ne risipim energia pe drum. Dacă fugim să salvăm un prieten, nu ne permitem să ne risipim puterea într-un alt pericol. Un singur fel de fructe este îndestulător pentru un pom, şi împlinirea unei singure chemări este de ajuns pentru un om. Dar învăţătorul nostru nu cunoaşte limite de putere în îndeplinirea misiunii. El este atât de bogat în har încât, asemeni soarelui care străluceşte atunci când se învârte pe orbită, cărarea Lui străluceşte de îndurare. El este o săgeată a iubirii, care nu numai că îşi atinge ţinta, dar parfumează şi aerul în trecerea ei. Puterea este o emanaţie a lui Isus, aşa cum parfumul izvorăşte din flori; ea va curge întotdeauna din El, aşa cum curge apa din izvor. Ce încurajare minunată ne aduce adevărul acesta! Dacă Domnul nostru este atât de dornic să vindece bolnavii şi să binecuvânteze pe cei în nevoie, atunci nu pregeta să păşeşti pe cărarea Lui, şi El îţi va zâmbi. Nu zăbovi să ceri, de vreme ce El îţi dă din belşug. Fii atent la Cuvântul Său acum şi întotdeauna, pentru ca Isus să-ţi poată vorbi în inimă. Umblă în locurile în care El poate fi găsit, ca să obţii binecuvântările Lui. Dacă El este gata să te vindece, nu vrei să fi vindecat? Cu siguranţă, El este prezent chiar şi acum, fiindcă vine întotdeauna în inimile care au nevoie de El. Tu nu ai nevoie de El? El ştie câtă de multă nevoie ai! Fiu al lui David, pleacă-Ţi privirea asupra nenorocitului care stă înaintea Ta, şi ascultă-i cererea.

IZVOARE IN DEŞERT

Fiţi oameni, întăriţi-vă! (1 Corinteni 16:13)

Nu te ruga niciodată pentru o viaţă mai uşoară – roagă-te să fii mai puternic! Nu te ruga niciodată pentru lucrări pe măsura puterilor tale – roagă-te pentru putere pe măsura lucrărilor tale. Şi atunci a-ţi face treaba nu va fi un miracol – tu vei fi un miracol. Phillips Brooks

Trebuie să ne amintim că Hristos n-o să ne conducă spre măreţie printr-o viaţă uşoară şi comodă. O viaţă uşoară nu ne ridică, ci ne trage-n jos. Cerul este întotdeauna deasupra noastră, şi noi trebuie să privim în continuu spre el.

Unii oameni evită întotdeauna lucrurile care costă, sau lucrurile care necesită dăruire de sine, cumpătare şi sacrificiu de sine. Însă numai munca grea şi dificultăţile ne conduc în final spre glorie, căci gloria nu se poate găsi păşind pe cărarea acoperită cu muşchi, aşternută pentru noi prin livadă. Ci se găseşte trimiţându-ne să ne pavăm singuri calea cu propriile noastre mâini.

Eşti tu gata să te sacrifici ca să atingi piscurile glorioase pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru tine? selectat

Întăreşte-te!

Nu suntem aici să ne jucăm, să visăm, să hoinărim;

Avem de muncit din greu, avem de ridicat greutăţi.

Nu evita lupta; înfrunt-o.

Este darul lui Dumnezeu.

Întăreşte-te!

Nu mai spune că zilele sunt rele – Cine-i de vină?

Nu-ţi încrucişa mâinile, ca la înfrângere – Ruşine!

Ridică-te în picioare, vorbeşte, cu tot curajul,

În Numele lui Dumnezeu.

Întăreşte-te!

Nu contează cât de mult s-a întărit răul,

Cât de aprigă e lupta, cât de lungă e ziua,

Nu-ţi pierde curajul, luptă-n continuare!

Mâine vine cântarea.


Maltbie D. Babcock

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 16.13-28

    Din întrebarea pe care Domnul le-o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine? Tatăl din ceruri i-a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu” (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El însuşi îi zideşte? Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).    „De atunci”, Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care-1 va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satanl Vrăjmaşul caută să-L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.

    Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu pap. 10.37-40). Suntem noi gata să-L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Samuel 12:1, 2, 16-25

CONTINUĂ SĂ TE ROGI

Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi. 1 Samuel 12:23

O mamă evlavioasă a povestit despre cei doi fii ai ei, care acum aveau vârsta de peste patruzeci de ani. Deşi i-a crescut într-un cămin creştin, ei au întors spatele Domnului. Nici unul măcar n-a fost în stare să-şi ţină o slujbă măcar. Unul era în închisoare, iar celălalt fusese eliberat de curând. Lacrimi mari se rostogoleau din ochii ei în timp ce spunea ce limbaj îngrozitor foloseau şi când relata despre lipsa totală de respect faţă de legile lui Dumnezeu şi ale ţării. Dar a spus, apoi: „încă mă rog pentru amândoi în fiecare zi. Am făgăduit Domnului că nu mă voi da bătută. Mă voi ruga pentru ei, până când Domnul mă va chema acasă”. In 1 Samuel 12, am citit o istorie îngrozitoare, dar şi minunată în acelaşi timp Israel se revoltase. Oamenii au păcătuit împotriva Domnului în toată perioada judecătorilor, şi acum adăugaseră la lipsa de respect pentru Dumnezeu cu cererea de a avea un împărat. Pentru a le arăta răutatea, Samuel a cerut Domnului să trimită trăznete şi grindină în timpul secerişului grânelor (v. 16-18). Când Domnul a răspuns acestei rugăciuni, poporul s-a îngrozit. Dar Samuel le-a vorbit îmbărbătându-i. În ciuda faptului că s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu, el le-a promis să continue să se roage pentru ei, în timp ce vor fi sub domnia lui Saul, noul rege.De câte ori am fost gata să renunţăm să ne mai rugăm pentru cineva? Cât de des am crezut că nu mai foloseşte la nimic, că ne pierdem vremea? Şi Samuel s-a simţit în acelaşi fel în ceea ce-l privea pe Israel, dar nu a cedat în faţa frustrării şi dezamăgirii. Să-i urmăm exemplul. Continuaţi să vă rugaţi! D.C.E.

Pe asprul drum al vieţii când călătoresc,

Mă rog mereu pentru aceia ce-i iubesc.

Să fiu adevăratul vrednic credincios

Trăind mereu frumos pentru Isus Cristos.    Anonim

Cel mai bun mod de a-i influenţa pe oameni
pentru Dumnezeu este să mijloceşti înaintea Lui
Dumnezeu pentru oameni.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Domnul ia zis lui Moise: „Intră la faraon și spunei: Așa zice Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca săMi slujească»”.  Exod 8.1

Scurte comentarii asupra Pentateuhului (4) – Exod (A)

Cartea Exod a fost pe drept numită «cartea răscumpărării». Răscumpărarea este subiectul ei principal, fie că o privim din punct de vedere istoric, pentru poporul Israel, fie că o privim din punct de vedere simbolic, pentru credinciosul din vremea de acum. Cartea din Noul Testament care corespunde cărții Exod este Epistola lui Pavel către Romani, în special cu privire la ispășire și la eliberarea de păcat. „Exod” înseamnă „ieșire”, un nume potrivit pentru cartea care descrie ieșirea israeliților din Egipt și de sub robia lui faraon – imagini binecuvântate cu privire la eliberarea noastră de robia păcatului și de sub puterea lui Satan.

Iată un mic sumar al acestei cărți:

• Capitolele 1–18 – Eliberarea din Egipt;

• Capitolele 19–24 – Legământul cu Iahve;

• Capitolele 25–40 – Cortul.

Moise este personajul principal din cartea Exod. El este astfel o imagine potrivită a lui Hristos, Conducătorul nostru, care îi conduce pe cei răscumpărați prin pustie (Evrei 3.1,2). Există, de asemenea, o comparație interesantă între nașterea lui Moise și cea a lui Hristos. Cartea Exod începe cu descrierea nașterii lui Moise și a felului în care a fost salvat de decretul lui faraon dat împotriva copiilor evrei de parte bărbătească. Acest lucru a avut loc la patru sute de ani după promisiunea lui Dumnezeu față de Avraam (Geneza 15.13). Noul Testament începe după patru sute de ani de tăcere între cartea Maleahi și Evanghelia după Matei, care, la rândul ei, începe cu prezentarea Eliberatorului care a venit pentru a mântui pe poporul Său de păcatele lor. Mai mult, vedem că, după nașterea lui Hristos, Irod a dat o poruncă – la fel cum a făcut faraon – ca pruncii din Betleem să fie omorâți, însă Domnul Isus este ținut în siguranță și este trimis … în Egipt! B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. Eclesiastul 3.1

O vreme pentru toate

În zadar cauți soarele când s-a făcut noapte. În zadar cauți pâine după ce s-a închis brutăria. În zadar cauți ghiocei după ce a trecut primăvara. În zadar cauți anii copilăriei după ce au trecut. În zadar ceri iertare după ce omul a murit. Toate lucrurile își au vremea lor. Nașterea își are vremea ei și moartea pe a ei. Semănatul își are vremea lui și culegerea roadelor pe a ei. Dărâmarea își are vremea sa și construitul pe a sa. Plânsul își are vremea sa și râsul de asemenea. Tăcerea își are vremea sa și vorbitul pe a sa. Important este să cunoaștem vremea potrivită pentru orice lucru. Cetatea Ierusalimului nu a cunoscut vremea când a fost cercetată. Când ușa corabiei lui Noe a fost închisă de către Dumnezeu, orice încercare de a mai bate la ușa aceea a fost zadarnică. Bogatul în locuința morților a căutat zadarnic o cale de ieșire; era prea târziu. Vremea potrivită a mântuirii a trecut pe lângă el fără ca lui să-i pese de ea. Probabil, spera să mai aibă timp; acum însă era prea târziu.Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi” (Isaia 55.6). Această vreme potrivită de a primi mântuirea lui Dumnezeu este astăzi. Orice amânare ne poate duce la o căutare zadarnică sau la un veșnic prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

GOLUL PE CARE DOAR DUMNEZEU ÎL POATE UMPLE

„In El avem viața, mișcarea și ființa” (Faptele Apostolilor 17:28)

lată o maximă care s-a adeverit odată cu trecerea timpului: „Inima este un gol de forma lui Dumnezeu și numai El îl poate umple”. în cartea sa: „Through the Valley of the Kwai: From Death-Camp Despair to Spiritual Triumph [Prin Valea Kwai: de la disperarea din lagărul morții la triumf spiritual” – n.tr.], Emest Gordon scrie despre soldații americani luați prizonieri, torturați și înfometați de japonezi în Peninsula Malay în timpul celu i De-al Doilea război Mondial. Drept consecință, ei au început să se comporte ca animalele, zgâriindu-se, luptându-se și furând hrană. In efortul lor de a readuce lucrurile la normal, grupul s-a hotărât să citească Noul Testament. în timp ce Gordon li-l citea, ei l-au primit pe Hristos și această comunitate de sălbatici a fost transformată într-o comunitate a dragostei. Iar acest lucru a fost posibil deoarece Dumnezeu trăiește în Isus si Isus dorește să locuiască în inimile celor care se încred în El. Domnul Isus oferă bucurie, pace, b viață transformată si siguranța vieții veșnice tuturor acelora care își pun încrederea în El. Așadar, tu cu ce încerci sa umpli golul din viața ta? Cu posesiuni materiale? Cu substanțe care să te bine-dispună? Cu relații intime? Cu succesul în carieră? Cu goana după dezvoltare intelectuală? Cu distracții? Ai putea foarte bine să renunți la toate acestea acum pentru că ele nu vor funcționa! Pavel a explicat lucrul acesta filozofilor din Atena în felul următor: „Dumnezeu…a făcut lumea și tot ce este în ea…El…dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile. El a făcut ca toți oamenii…să caute pe Dumnezeu, și să se silească să-L găsească bâjbâind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viața, mișcarea și ființa” (v. 24-28). Versurile unei cântări spun așa: „Numai Hristos ne poate împlini; Și al său Nume ne poate ferici. în Tine, Isuse, am găsit iubire! Viată si veșnică fericire”.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: