Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Revelaţia de necontestat

„în ziua aceea nu Mă veți mai întreba nimic.” loan 16:23

Când este „ziua aceea”? Când Domnul cel înălţat te face una cu Tatăl. In acea zi vei fi una cu Tatăl, aşa cum este Isus, şi, „în ziua aceea”, spune Isus, „nu Mă veţi mai întreba nimic”. Până când viaţa înviată a lui Isus nu se manifestă în tine ai întrebări despre multe lucruri; apoi, după un timp, descoperi că toate întrebările s-au dus, se
pare că nu mai ai nimic de întrebat. Ai ajuns în acel punct de încredere totală in viaţa de înviere a lui Isus, viaţă care te aduce în unitate perfectă cu scopul lui Dumnezeu. Trăieşti acum acea viaţă? Dacă nu, de ce nu? Oricâte lucruri neclare ar fi în mintea ta, ele nu se vor interpune între inima ta şi Dumnezeu. „în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic” – nu vei mai avea nevoie să întrebi, pentru că vei fi sigur că Dumnezeu va face toate lucrurile după voia Sa. Adevărul din loan 14:1 a devenit starea reală a inimii tale şi nu mai ai întrebări de pus. Dacă ceva este un mister pentru tine şi se interpune între tine şi Dumnezeu, nu căuta niciodată o explicaţie în mintea ta, caut-o în caracterul tău – acolo este problema. O dată ce caracterul tău e dispus să
se supună vieţii lui Isus, vei înţelege totul clar şi vei ajunge în punctul in care nu mai există nici o distanţă între Tatăl şi tine, pentru că Domnul v-a făcut una. „în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic.”

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă şi cel înţelept câştigă suflete.” PROVERBE 11:30

Cel care este socotit neprihănit prin credinţă nu-şi mai aparţine lui însuşi, ci Aceluia care l-a răscumpărat cu preţul suferinţelor Sale ispăşitoare. Acesta este un principiu adevărat de care noi trebuie să fim convinşi şi la care trebuie să adaptăm viaţa noastră. Mântuirea prin har nu este o binefacere de reţinut pentru sine însuşi, o pernă a leneviei sau o credinţă şi convingere în neprihănirea proprie; nu, ea este un foc care trebuie să ardă, un izvor care trebuie să curgă, o molipsire divină care trebuie să se împrăştie!

„Rodul celui neprihănit este un pom de viată.”

Noi suntem justificaţi înaintea lui Dumnezeu prin credinţă. Avem noi din abundenţă viaţa pe care textul nostru o compară cu un pom care respiră o viaţă îmbelşugată şi demonstrată prin roadele bune şi din belşug pe care le produce? Avem noi această viaţă plină de rod, acel elan al Bisericii primare care să dea mărturiei noastre puterea de a câştiga suflete? Suntem noi nişte pomi care aduc roade sau numai frunze şi nici un rod? Să ne mărturisim sterilitatea, egoismul şi comoditatea care păstrează pentru sine ceea ce posedă şi care se ascund sub o mantie religioasă şi zeloasă a împlinirii unor forme, oricât de frumoase ar părea ele. Ba chiar poate ne lăudăm cu ele că sunt inspirate, după tiparul Bibliei. Sărmane uscături ce suntem, nu aceasta aşteaptă Domnul vieţii de la noi, El care ne-a dat viaţa dumnezeiască s-o trăim şi nu s-o înmormântăm în forme religioase! Domnul a înviat şi viaţa Lui de înviere ne-a transmis-o şi nouă ca să trăim prin ea. Sunt peste tot în jurul nostru suflete nemântuite, robite de păcat, mergând cu paşi grăbiţi spre o pierzare veşnică şi noi cunoaştem calea care duce la viaţă, pentru că Domnul a avut milă de noi şi ne-a descoperit-o. Dar noi tăcem.

„şi cel înţelept câştigă suflete.”

Cuvântul „câştigă”, presupune o luptă înverşunată pentru a elibera pe captivi din mâinile vrăjmaşului. Nu putem s-o facem cu propriile noastre puteri. Numai puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu pot câştiga o astfel de biruinţă. Căci vrăjmaşul se apără şi noi trebuie să înţelegem şi să nu subestimăm natura spirituală a luptei. Partea noastră în această luptă este răbdarea şi dragostea. Inima, sufletul omenesc cedează la dragoste, dar dragostea ştie să atragă sufletele şi să le aducă la Domnul Isus ca să le mântuiască. Dacă este în noi dragoste de Dumnezeu şi de oameni, nu vom şovăi ci vom merge în căutarea sufletelor pierdute pentru a le duce vestea bună a iertării de păcate, prin credinţa în sângele ispăşitor al Domnului Isus. Să cerem această înţelepciune şi să începem de astăzi.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.” Matei 24:13

Vedem la poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament cum prin credinţă au ieşit din Egipt şi au putut trăi minuni şi experienţe cu Dumnezeu. Totuşi, când au ajuns în apropierea Canaanului, au depus armele. În loc să se fi încrezut în promisiunile Lui Dumnezeu precum Iosua şi Caleb, au renunţat la nădejdea slavei. Ieri mi-a spus cineva: cele mai multe vapoare suferă pagubă în apropierea malului. De aceea este atât de important să rămânem răbdători până la sfârşit. Aceasta înseamnă: statornicie în credinţă, în dragoste, în răbdare, ca nişte copii ascultători, să ne încingem coapsele minţii „să fim trji şi să ne punem nădejdea în harul care ne va fi adus la arătarea Lui Isus în slavă. (1 Petru 1:13).

„Uită-te dar la bunătatea şi asprimea Lui Dumnezeu; asprime faţă de cei ce-au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta, alminterea vei fi tăiat şi tu.”(Romani 11:22). Aceştia au fost tăiaţi datorită necredinţei lor, iar tu stai datorită credinţei tale. Nu fi mândru, ci teme-te.

„Dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Şi chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredinţă vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.” De aceea este foarte important să nu privim la împrejurări, nici la ceea ce încântă ochii, ci la Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, Şi dacă te recunoşti a fi necredincios, sau ca unul carte ai părăsit nădejdea, vino la El, şi vei putea trăi şi tu lucrul acesta minunat promis poporului Israel:” Dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.”

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

AMINTEŞTE-I LUI DUMNEZEU FĂGĂDUINŢA PE CARE EL A FĂCUT-O

Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine…” Geneza 32.12

Dumnezeul nostru este credincios, şi nu-Şi va retrage făgăduinţa, nici nu-Şi va lăsa neîmplinite cuvintele, dar Lui îi place ca ai Săi să-L roage şi să-I amintească făgăduinţele Lui. Acest fapt este pentru a le reînsufleţi nădejdea şi a le mări credinţa. Cuvântul Sau l-a dat pentru noi şi nu pentru El. Planul Său este hotărât şi nu are nevoie să I se aducă aminte ca să facă bine poporului Său. Făgăduinţa de faţă este pentru a ne îmbărbăta, a ne hotărî, a ne sprijini pe ea şi a-I spune: „Tu ai zis”.”Desigur că-ţi voi face bine”, este miezul harului Domnului. El ne va face un bine real, trainic, nimic decât bine, şi tot felul de bine, chiar acela de a ne face sfinţi; aşa că ne va trata ca pe nişte sfinţi atâta timp cât suntem pe pământ. În curând ne va lua să fim cu Domnul Isus şi cu toţi aleşii Săi; nu este acesta supremul bine? Cu această făgăduinţă în inimile noastre, să nu ne fie frică de mânia lui Esau sau de a oricui altuia. Dacă Domnul ne face bine, cine va putea să ne facă rău?

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile necredincioşilor.  2 Corinteni 4.4

Descoperim o caracteristică a omului, anume că el nu se simte liber în prezența lui Dumnezeu, dar se simte liber în prezența lui Satan. Omului îi este teamă de Dumnezeu, însă nu se teme de Satan. Nu ar vrea să fie cu Satan în iad, este adevărat; se cutremură la acest gând, însă nu se cutremură să meargă zi de zi împreună cu el. Se simte liber în prezența lui Satan şi umblă cu el pe pământ, însă este îngrozit să umble împreună cu Dumnezeu. Te simți liber în prezența lui Dumnezeu? Ştiu că ai dori ca, mai târziu, să fii în cer cu Dumnezeu, însă doreşti să fii cu El acum? Aceasta este întrebarea!

Te simți bine în prezența lui Dumnezeu? Ai vrea ca El să te trateze exact aşa cum eşti? Dacă tear trata exact aşa cum eşti, ai putea să te încrezi în El? Dacă tear trata astfel în chiar momentul acesta, există vreun lucru de care teai teme? De ce este atât de cumplit să te gândeşti la Dumnezeu? De ce te înspăimântă Dumnezeu atât de mult, încât nai încredere în El să vii în prezența Sa exact aşa cum eşti acum? Tu nu te temi să te încrezi în Satan.

Satan este „dumnezeul veacului acestuia”; oamenii nu se tem în veacul acesta. Nu este ciudat? În lumea lui Satan, oamenii sunt liniştiți, însă, când este vorba de Dumnezeu, îşi pierd liniştea. Ei merg fără problemă în locuri ale ispitei, unde sigur Hristos nu Se află; iar în locul unde Hristos Îl onorează pe Dumnezeu le este frică să stea. Ei îşi caută plăcerea în locuri în care Hristos nu Şia pututo găsi şi nu se tem de Satan, deşi ştiu că el este acolo. Se tem de lumină, însă nu se tem de întuneric. Întunericul este elementul lor; lumina le produce teamă. Aceasta este o stare cumplită! „Dumnezeu este lumină şi în El nu este deloc întuneric” (1 Ioan 1.5). Satan este prințul „stăpânitorilor lumii întunericului acestuia” (Efeseni 6.12).

J. N. Darby

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, cât de simple şi glorioase sunt toate lucrurile când Te vedem pe Tine! In această zi lasă-mă să văd Faţa Ta şi să fiu singur cu Tine.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine.»

1 Petru 2,6

Duhul Sfânt ne descoperă divinitatea lui Isus Cristos prin cele mai simple imagini. El este de nepreţuit în faţa lui Dumnezeu. Ce relaţie armonioasă, divină este între Tatăl ceresc şi singurul Său Fiu! Putem înţelege câte ceva despre această relaţie doar dacă ne raportăm la multele circumstanţe în care Domnul Isus a vorbit despre Tatăl Său. Putem oare înţelege ce a simţit când a strigat în durerea Lui cea mare: «Ava, adică: Tată!» (Marcu 14,36) sau (în sens opus) când vocea Tatălui s-a auzit din cer: «Acesta este Fiul Meu preaiubit» (Matei 17,5)? În lumina acestor fapte ne minunăm şi mai mult de cuvântul «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu …» (Ioan 3,16).

Isus este piatra de temelie a Bisericii, fundamentul mântuirii oferite de Dumnezeu. Nimeni nu poate pune o altă temelie. Doar El, Mirele nostru iubit este piatra de temelie aleasă de Dumnezeu. Acesta este de altfel şi secretul alegerii celor ce-I aparţin, căci toţi cei care vin la El sunt şi ei aleşi, după cum găsim scris în versetul: «In El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii» (Efes. 1,4).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. Romani 8:30

Iată un adevăr preţios pentru tine, credinciosule. Se poate să fii sărac, în dureri sau necunoscut, dar, ca să te, încurajezi, aminteşte-ţi de chemarea ta şi de consecinţele care decurg din ea, în special de binecuvântarea despre care vorbeşte textul din dimineaţa aceasta. La fel de sigur ca faptul că eşti copilul lui Dumnezeu astăzi, este şi faptul că în curând toate încercările tale se vor sfârşi, şi fruntea ta obosită va fi încununată cu slavă, iar mâinile trudite vor flutura ramuri de măslin. Nu te plânge de necazurile tale, bucură-te, fiindcă în curând vei fi acolo unde „nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere” (Apocalipsa 21:4). Carele de foc se află la uşa ta, şi într-o clipă, veţi ajunge în slavă. Cântarea de slavă este pe buzele tale. Porţile cerului se deschid să te primească. Nu te gândi că nu vei reuşi să intri. Dacă El te-a chemat, nimic nu vă va putea despărţi de dragostea Lui. Suferinţa nu poate rupe legătura de iubire; focul persecuţiei nu poate arde verigile, ciocanul iadului nu poate sfărâma lanţul. Vocea care te-a chemat la început te va chema din nou de la pământ spre cer, de la întunericul morţii la slava nemărginită a veşniciei. Stai liniştit, inima Celui care te-a răscumpărat bate pentru tine cu o iubire nesfârşită. În curând vei avea parte de slava care ţi-a fost pregătită; te mai afli aici doar pentru a te pregăti în vederea moştenirii; odată pregătit, aripile îngerilor te vor purta pe muntele păcii, bucuriei şi binecuvântărilor, unde Departe de o lume de durere şi păcat cu Dumnezeu alături, pretutindeni, neîncetat vei rămâne pentru totdeauna.

SEARA

Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă mai face să trag nădejde. Plângerile lui Ieremia 3:21

Amintirile sunt adesea slujitoarele disperării. Minţile pesimiste îşi amintesc fiecare prezicere neagră a trecutului, şi se aţintesc asupra fiecărui aspect întunecat din prezent; pentru acestea, memoria, îmbrăcată în sac şi cenuşă, serveşte o cupă de fiere şi pelin amestecate. Totuşi, nu avem nevoie de aşa ceva. Înţelepciunea poate transforma memoria într-un înger al mângâierii. Amintirea care poartă amărăciunea în mâna stângă, poate avea în dreapta un mănunchi de speranţă. Nu are nevoie de o coroană de fier. Poate să-şi încununeze fruntea cu o cunună de aur, împodobită cu stele. Aşa s-a întâmplat în experienţa lui Ieremia. In versetul precedent, amintirile rechemaseră o mare umilinţă – „când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine” (vers. 20). Aceeaşi amintire îi aduce însă viaţă şi mângâiere. „Iată ce gândesc în inima mea, şi iată ce mă mai face să trag nădejde”. Ca o sabie cu două tăişuri, amintirea îi ucide mândria cu o lovitură, apoi îi alungă disperarea cu o alta. Ca principiu general, dacă dorim să ne stăpânim amintirile în mod înţelept, putem, în mijlocul celei mai negre disperări, să aprindem un chibrit care va lumina pe loc lampa mângâierii. Nu este nevoie ca Dumnezeu să creeze ceva nou pe pământ pentru ca cei credincioşi să seiibucure din nou. Dacă vor răscoli cu credincioşie cenuşa trecutului, vor găsi lumină pentru prezent; şi dacă se vor întoarce spre Cartea Adevărului şi spre tronul harului, candela lor va străluci ca înainte. O, dacă ne-am aminti de bunătatea Domnului şi de îndurările harului Său! Să deschidem cartea amintirii, atât de luminată de strălucirea milei, şi vom fi fericiţi. Atunci amintirile vor fi „izvorul adânc al bucuriei”, cum le numea Coleridge. Când sunt în slujba Mângâietorului Divin, amintirile se transformă într-o mângâiere de mare preţ.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta”.… Şi l-a binecuvântat acolo. (Geneza 32:26, 29)

Iacov a câştigat victoria şi binecuvântarea aici nu prin luptă, ci prin
alipire. Şoldul îi era scrântit şi nu se mai putea lupta, dar nu-i dădea drumul. Incapabil să lupte mai departe, şi-a încolăcit braţele în jurul gâtului adversarului său misterios, lăsându-se cu toată puterea asupra lui, până când în sfârşit a câştigat.

Nici noi nu vom câştiga biruinţa în rugăciune până nu vom înceta să ne luptăm. Trebuie să renunţăm la voinţa noastră şi să ne aruncăm braţele în jurul gâtului Tatălui nostru cu o credinţă tenace.

Ce ar putea slaba noastră putere omenească să ia cu forţa din mâna atotputerniciei? Avem noi puterea să luăm binecuvântări de la Dumnezeu cu forţa? Violenţa voinţei noastre puternice nu-L va convinge niciodată. Ceea ce câştigă binecuvântări şi victorii este puterea credinţei tenace.

Nu presând şi insistând asupra voinţei noastre ajungem la victorie. Aceasta este câştigată când smerenia şi încrederea se unesc, spunând: „Facă-se nu voia mea, ci a Ta (Luca 22:42).

Suntem puternici cu Dumnezeu numai în măsura în care eul este învins şi este mort. Binecuvântările nu vin prin luptă, ci prin alipirea de El în credinţă.


J. R. Miller

Un incident din viaţa de rugăciune a lui Charles H. Usher ilustrează cum „rugăciunea care luptă” este de fapt o piedică în calea rugăciunii care învinge. El a împărtăşit această povestire: „Băieţelul meu, Frank, era foarte bolnav, şi doctorii aveau puţine speranţe în privinţa recuperării lui. Am folosit toată cunoştinţa mea în materie de rugăciune în folosul lui, dar starea lui continua să se înrăutăţească. Aceasta a durat câteva săptămâni.Într-o zi, pe când stăteam lângă patul lui şi-l vegheam, am realizat că nu va mai trăi mult fără o întoarcere rapidă spre bine. I-am spus Domnului: «O, Dumnezeule, am petrecut atâta timp în rugăciune pentru fiul meu, şi încă nu-i este mai bine. Acum Ţi-l las Ţie şi eu mă voi ruga pentru alţii. Dacă este voia Ta să-l iei, aleg voia Ta – Ţi-l predau Ţie cu totul».Am chemat-o înăuntru pe iubita mea soţie şi i-am spus ce am făcut. A vărsat câteva lacrimi, dar l-a încredinţat şi ea Domnului. Două zile mai târziu ne-a vizitat un om al lui Dumnezeu. El era foarte interesat de fiul nostru Frank şi se rugase deseori pentru el. El ne-a spus: «Dumnezeu mi-a dat credinţă să cred că fiul tău se va însănătoşi. Voi aveţi încredinţarea aceasta?»Am răspuns: «L-am încredinţat lui Dumnezeu, dar acum mă voi duce din nou la El cu privire la fiul meu». Am făcut întocmai şi în timp ce mă rugam am descoperit că aveam încredinţarea că se va însănătoşi. Din momentul acela a început să-i fie mai bine. Atunci am realizat că «lupta» rugăciunilor mele a împiedicat răspunsul lui Dumnezeu, şi dacă aş fi continuat să mă lupt, nevrând să-l predau lui Dumnezeu, probabil că n-ar mai fi fost astăzi aici”.

O, drag copil al lui Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să-ţi răspundă la rugăciuni, trebuie să fii pregătit să calci „pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam” (Romani 4:12), chiar şi pe muntele jertfirii.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 40.1-17

Capitolele 40-66 constituie un ansamblu atât de bine delimitat, încât uneori acesta a putut fi numit „a doua carte a lui Isaia”. Prima parte a avut ca subiect principal istoria trecută şi viitoare a lui Israel, precum şi a naţiunilor cu care acesta a avut (şi va avea) de-a face. În partea pe care o abordăm vom găsi redată în principal lucrarea lui Dumnezeu în inimile lor pentru a-i întoarce la El. Rugăciunea noastră în timp ce citim acestea este ca aceeaşi lucrare să aibă loc şi în inima fiecăruia dintre noi. Şi, pentru că numai harul divin poate s-o înfăptuiască, Dumnezeu începe prin a vorbi despre mângâiere şi despre iertare.Printre strigătele” care răsună la începutul acestui capitol (v. 2,3,6,9) este un mesaj pe care îl recunoaştem uşor: cel al lui loan Botezătorul (Ioan 1.23). Evangheliile ne vor învăţa în ce fel a pregătit el calea Domnului Isus. Următoarea strigare (citată în 1 Petru 1.24,25) compară caracterul firav şi trecător al cărnii, inclusiv ce poate produce ea mai frumos (floarea ei), cu „Cuvântul lui Dumnezeu” care „rămâne pentru totdeauna” (v. 8; comp. cu Matei 24.35). Prin cea din urmă „strigare”, Ierusalimul este invitat să vestească tuturor: „Iată Dumnezeul vostru…” (v. 9). Suntem şi noi astfel de mesageri, ai veştilor bune? (comp. cu 2 Împăraţi 7.9).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 104:10-26                        

… iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi… Psalmul 104:17

MĂREŢIA LUI DUMNEZEU

In textul biblic de astăzi, psalmistul Îl proslăveşte pe Domnul pentru măreţia Sa revelată prin lucrările minunate ale creaţiei. El aminteşte mereu cititorului de minunatele căi prin care Domnul poartă de grijă creaturilor Sale: dăruindu-le apă, lumina soarelui şi vegetaţia. Psalmistul subliniază de asemenea că El a făcut şi copacii pentru ca păsările cerului să-şi facă în ramurile lor cuiburile. In timp ce jucam golf cu prietenul meu Dave, acesta s-a oprit arătându-mi uimit ceva. A dat la o parte ramurile bogate ale unui molid albastru. Acolo, odihnindu-se pe o creangă, era cuibul construit cu măestrie al unei familii de sticleţi. Era cam la înălţimea capului unui om, dar era ascuns cu atâta grijă încât nici unul din jucătorii de golf nu ar fi avut posibilitatea să-l vadă de la mai mult de câţiva metri distanţă. Două crengi groase acopereau cuibul astfel încât să-l scutească de apele ploilor. Era ancorat atât de bine că nici cea mai puternică furtună nu l-ar fi putut smulge. Pasărea mamă l-a construit departe de trunchiul copacului astfel că nici un animal de pradă să nu-i producă daune. Copacul era un loc perfect pentru acest cuib – un copac pregătit de Dumnezeu pentru ca păsările să-şi crească puişorii. „Pentru mine”, a comentat Dave, aceasta este măreţia lui Dumnezeu. Este încă un motiv să mă încred în El. Nu înţeleg cum poate cineva să fie ateu!” Lucrările lui Dumnezeu în creaţie, chiar şi acelea prin care El asigură un loc pentru cuibul pâsăricii, sunt minunate şi dincolo de orice descriere. Fie ca măreţia lui Dumnezeu să ne facă, aşa cum l-a făcut pe psalmist, să-L lăudăm atât timp cât vom trăi (v. 33). – D.C.E.

Tot ce e frumos şi-nălţător,

Fiinţe mari şi minunate,

Tot ce e-nţelept şi uimitor,

Toate-s prin Cristos create. 
Alexander

Toată creaţiunea, cu degetul întins, arată spre Dumnezeu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

S-a încrezut în DUMNEZEU: să-l scape acum DUMNEZEU, dacă-L iubeşte. Căci a zis: Eu sunt Fiul Lui. DUMNEZEU! Matei 27.43

Ce dispreţuitor răsună această ocară a fariseilor care o aduceau Domnului Isus când era pe cruce. Nu era El Fiul lui Dumnezeu? Acest adevăr a fost demonstrat de El în mare măsură atât prin cuvânt cât şi prin lucrări. Duşmănia şi lucrarea lor a fost arătată prin lucrările care le făceau. Fariseii credeau că şi-au ajuns scopul dacă îi dau la o parte pe Domnul Cristos. Dar Domnul Isus a mers de bună voie pe această cale, deplin conştient că îşi dă viaţa ca să o ia iarăşi. „NIMENI nu o ia de la Mine, ci o dau de bună voie. Am putere ca să o dau şi am putere ca să o iau iarăşi.” Domnul a adus rugăciuni înaintea Celui care îl putea scăpa de la moarte. El a fost ascultat dar nu ca să nu moară ci a fost salvat din moarte. Domnul Isus a trebuit să meargă pe drumul morţii. Şi în felul acesta a fost ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce. Chiar şi ultima încercare a lui Satan: „Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu dă-te jos de pe cruce” nu a avut efect asupra Lui. El a luat paharul din mâna Tatălui pentru a-l proslăvi. El a purtat judecata asupra păcatului şi a gustat moartea ca să ne salveze. Toate acestea ne îndeamnă pe toţi credincioşii la o adorare în duh şi adevăr, căci astfel de adoratori doreşte Tatăl. Noi avem dreptul ca să ne aducem adorarea noastră şi acest lucru îl facem la Masa Domnului. Aici suntem strânşi laolaltă ca să aducem adorarea noastră Mielului junghiat. Când suntem strânşi la această Masă trebuie să înceteze orice daruri. La Masa Domnului singura ŢINTĂ este NUMAI Cristos şi adorarea Lui. Cine aşteaptă aici să audă pe cineva vorbind frumos sau rugându-se bine, NU cunoaşte ţinta măreaţă a Mesei Domnului şi nu vrea să ţină seama de locul pe care i l-a dat Domnul însuşi. Darurile vor înceta, dar Mielul junghiat va fi şi în cer ţinta adorării noastre (Apoc. 5). Se cuvine să începem de aici această înaltă slujbă de adoratori.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii. 2 Corinteni 6.2

Vremea potrivită

Înțeleptul împărat Solomon a spus: „Toate își au vremea lor”. Acest lucru este adevărat în privința lucrurilor vremelnice și veșnice. Mii de lucruri, care nu au fost făcute la timp, nu mai pot fi făcute. Așa stau lucrurile și cu mântuirea sufletului nemuritor. În versetul de astăzi, Dumnezeu ne spune când poate fi obținută mântuirea veșnică: „Iată că acum este ziua mântuirii”. Nu vrei să prinzi această clipă? Unii au luat hotărâri bune, dar au devenit prada dușmanului sufletului lor care le-a șoptit: „Mai este timp”. Nu știi dacă vei ajunge la sfârșitul zilei și nici dacă vei mai trăi până mâine. De aceea vino acum! În alt loc din Sfânta Scriptură citim: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile”. Este mult în joc: fie vei merge veșnic în pierzare, fie partea ta va fi slava. După moarte nu-ți mai poți schimba soarta. Există numai o cale spre salvare. Domnul Isus Hristos spune: „Eu sunt Calea”. Vestea mântuirii sună astfel: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”. Acest Nume este Isus Hristos. Celui care crede, acest Nume îi devine prețios, dar pentru cel necredincios este o piatră de poticnire și o stâncă de cădere. Isus Hristos a fost crucificat, dar Dumnezeu L-a înviat și L-a făcut Domn. El i-a dat și toată judecata. De aceea acceptă-L acum ca Mântuitor, pentru ca să nu devină odată Judecătorul tău!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CUM SĂ-ȚI TESTEZI GÂNDURILE

„Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5)

Tu nu vei fi mai bun, mai înțelept sau mai fericit decât gândurile care te influențează. Tu spui: „Nu mă pot abține; aceste gânduri nu încetează să-mi vină în minte”. Ba da, poți! „Armele cu care ne luptăm noi, … sunt întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile… și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (v. 4-5). „întăritura” e un tipar de gândire care te controlează. Ar putea fi teama, lăcomia, inferioritatea, pofta, etc. E o „întăritură” pentru că te ține în strânsoare. Cum te poți elibera din această strânsoare? Prin Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, când teama și neadecvarea îți spun că nu ești suficient de bun pentru a izbândi, trebuie să devii proactiv și să spui: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13). Dacă scopul tău imediat este să „te simți bine”, nu-ți vei dezvolta auto-controlul. „Orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roadă dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:11). Pedeapsa nu aduce bucurie imediată, dar aduce bucurie de durată. Să remarcăm cuvântul „școală”. Trebuie să-ți instruiești mintea să mergi pe calea dreaptă; altfel, ea te va duce pe drumul greșit. Dumnezeu spune: „ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața” (Deuteronom 30:19). Dumnezeu îți pune înainte alegeri. Dar El nu va alege în locul tău; tu trebuie s-o faci. Pentru a umbla în binecuvântarea lui Dumnezeu în fiecare zi, trebuie să alegi gândurile potrivite în fiecare zi și cu cât faci mai mult lucrul acesta, cu atât mai ușor va fi. Trebuie însă să treci de perioada de „instruire” pentru a fi biruitor.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: