Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Relaţie netulburată

„În ziua aceea veți cere în Numele Meu… Tatăl Însuşi vă iubeşte.” Ioan 16:26. 27

„În ziua aceea veţi cere în Numele Meu”, adică în natura Mea. Nu spune: ..Veţi folosi Numele Meu ca pe un cuvânt magic”; ci „Veţi fi atât de aproape de Mine, încât veţi fi una cu Mine”.

„Ziua aceea” nu este o zi în viaţa veşnică, ci o zi care trebuie să fie aici pe pământ. „Tatăl însuşi vă iubeşte” – unitatea este completă şi absolută Domnul nostru nu spune că viaţa va fi fără nedumeriri exterioare, ci că, aşa cum El cunoaşte inima şi gândul Tatălui, tot astfel, prin botezul Duhului Sfânt, EI ne poate ridica în locurile cereşti pentru a ne revela sfaturile lui Dumnezeu.”Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu…”

„Ziua aceea” este ziua unei relaţii netulburate între Dumnezeu şi credincios. Aşa cum Isus a stat nepătat în prezenţa Tatălui Său, tot aşa şi noi, prin marea eficacitate a botezului Duhului Sfânt, putem fi ridicaţi la această relaţie – „Ca ei să fie una, cum Noi suntem una”.”Vă va da.” Isus spune că Dumnezeu va recunoaşte rugăciunile noastre. Ce provocare! Prin puterea învierii şi a înălţării lui Isus şi prin Duhul Sfânt pe care El L-a trimis, noi putem fi înălţaţi la o asemenea relaţie cu Tatăl, încât să fim una cu voia desăvârşită şi suverană a lui Dumnezeu – prin libera noastră alegere -. aşa cum fost Isus. In această poziţie minunată, aşezaţi acolo de Isus Cristos ne putem ruga lui Dumnezeu în Numele Lui, în natura Lui care ne este dăruită prin Duhul Sfânt, iar Isus ne spune: „Orice veţi cere de la Tatăl Meu, vă va da”. Caracterul suveran al lui Isus Cristos este testat prin propriile Sale cuvinte.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Nişte oameni purtau pe un pat pe un paralitic şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.”

LUCA 5:18

Bunul şi milosul nostru Mântuitor mergea din loc în loc făcând bine în toată Galileia şi a ajuns la Capernaum „cetatea Sa”. Acolo El a făcut multe minuni, dar lucrarea Lui era respinsă. Cu toate acestea se găseau acolo patru oameni al căror prieten era bolnav şi care aveau destulă credinţă ca să-l aducă la Mântuitorul pentru a-l vindeca. Câţi „paralitici” spirituali sunt şi în oraşele şi satele noastre care au nevoie de Acela care, chiar dacă este respins, este totuşi gata ca să-i vindece de păcat, să-i mântuiască! Suntem noi dintre aceia care caută din toată inima astfel de suflete? Suntem noi tot aşa de zeloşi de a căuta un mijloc ca să-i aducem sub privirile iubitoare şi pline de compasiune ale Domnului nostru? Vom întâmpina şi noi greutăţi şi împotrivire; dar adevărata dragoste este stăruitoare şi nu se lasă oprită de nimic. „Ei s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijloc, înaintea lui Isus.” (Vs. 19). Văzându-le credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate.” Să ne punem întrebarea: „Avem şi noi pe inimă un paralitic?” Căutăm noi cu adevărat să-l aducem sub privirea Mântuitorului, să-l ataşăm de El şi nu de noi? Suntem şi noi gata să stăruim, să nu ne lăsăm opriţi de nici o greutate – chiar dacă este nevoie să dăm „olane” la o parte ca să putem să plasăm un prieten, o rudă, un vecin, un coleg, etc, înaintea Domnului Isus? Nu ne trebuie pentru aceasta o vocaţie specială, nici o cultură teologică deosebită, ci o simplitate plină de credinţă şi de dragoste pentru că de fapt, nu noi facem lucarea aceea lăuntrică şi tainică în sufletul cuiva, ci numai Domnul Isus prin Duhul Sfânt. Ceea ce doreşte iubitul nostru Mântuitor de la noi nu este o vorbire elocventă, ci o inimă plină de milă şi dorinţă de a aduce suflete la El să le salveze.”Fie ca lucrul nostru să fie cu adevărat o lucrare a credinţei care saşi ia puterea şi chiar existenţa ei, din părtăşia noastră cu Dumnezeu, Tatăl nostru. Fie ca în orice moment să privim la lucrurile nevăzute ale vieţii dar care îşi au siguranţa în adevărul nezdruncinabil al Cuvântului lui Dumnezeu şi astfel, lucrul nostru pentru El să poarte amprenta harului şi a adevărului venite prin Isus Hristos. Numai în felul acesta să fie mărturia noastră.” J. N. D. „şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.” (1 Cor. 3:8). „Iată Eu vin curând şi răsplata mea este cu Mine.” (Apoc. 22:12).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Voi, care vreţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.” Galateni 5:4

Sunt creştini care părăsesc temelia harului şi vor să „facă”, cu toate că, odată, prin credinţa în Cuvântul Lui Dumnezeu au fost făcuţi părtaşi ai mântuirii în Hristos. De ce se întâmplă toate acestea? Pentru că din cauza mărturiei lor ei sunt prigoniţi şi dispreţuiţi, şi nu sunt recunoscuţi de înţelepţii lumii acesteia. Nu au dorit să fie numiţi învăţători falşi. Dar mesajul crucii este o nebunie pentru toţi cei care vor pieri, dar pentru cei chemaţi este puterea şi înţelepciunea Lui Dumnezeu. Deşi aceşti oameni care s-au lepădat de credinţă vorbesc despre Isus şi jertfa Lui, totuşi ei caută legătură cu aceia cu care mai demult aveau de luptat, aşa cum şi Isus cu fariseii şi cărturarii.

Doresc să fie din nou recunoscuţi de către aceia care pe drept erau recunoscuţi ca fiind departe de adevăr, în mijlocul cărora viaţa duhovnicească este în declin. Întradevăr este de plâns, dacă ne gândim câţi slujitori ai Lui Hristos a scos din luptă duşmanul, făcându-i nefolositori pentru Dumnezeu, cum a reuşit să-i reducă la tăcere pe cei care odinioară se lăudau cu nădejdea chemării lor, să nu mai poată spune ce găsim scris în Romani 6:10: „El a murit odată pentru păcat.” Mai demult nu au vestit Cuvântul ca să fie plăcuţi înaintea oamenilor, ci singura lor dorinţă a fost să fie plăcuţi înainte Lui Dumnezeu, fără să caute recunoştinţa oamenilor. S-au gândit la faptul că oricine rosteşte o altă Evenghelie decât aceea vestită de apostoli să fie anateme. De aceea şi atenţionarea lui Pavel:”Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi bărbaţi, fiţi puternici.(1 Corinteni 16:13)

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

PESCARII ÎL URMEAZĂ

Isus le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Marcu 1.17

Numai venind după Isus putem împlini dorinţa inimii noastre şi putem fi într-adevăr folositori semenilor noştri. Cât de mare nevoie este să fim pescari care izbândesc prin Isus! Ne-am jertfi şi viaţa ca să câştigăm suflete. Dar suntem ispitiţi să încercăm metode pe care Isus niciodată nu le-ar fi încercat. Trebuie oare să cedăm sugestiilor vrăjmaşului? Dacă am face aşa, am putea împroşca apa, dar niciodată n-am prinde peşte. Trebuie să-L urmăm pe Isus, dacă vrem să reuşim. Metodele senzaţionale, spectacolele, amuzamentele – sunt acestea lucruri care merg după Isus? Ni L-am putea închipui pe Domnul Isus însufleţind o adunare prin astfel de mijloace, care acum sunt atât de folosite? Care este rezultatul unor astfel de metode? Rezultatul nu este deloc acela pe care Isus îl va lua în seamă în marea zi din urmă.Noi trebuie să tindem ca predica noastră să fie aşa cum a fost şi a Stăpânului nostru, căci în felul acesta sunt mântuite sufletele. Trebuie să predicăm învăţătura Domnului nostru şi să vestim o evanghelie deplină şi gratuită; căci aceasta este plasa în care se prind sufletele. Trebuie să predicăm cu blândeţe, îndrăzneală şi dragostea Lui; căci acesta este secretul succesului cu inimile omeneşti. Trebuie să lucrăm cu ungerea divină, depinzând în totul de Duhul Sfânt. Astfel, mergând după Isus şi nu luând-o înaintea Lui, nici alături de El, noi vom fi pescari de oameni.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

El a fost asuprit şi El a fost chinuit, dar nu Şia deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund, aşa nu Şia deschis gura.  Isaia 53.7

Nu există decât Unul cu privire la care aceste cuvinte au putut fi adevărate: Domnul Isus Hristos. Aceste cuvinte, aflate în Vechiul Testament, sunt recunoscute de evrei ca fiind parte a Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu. Ei sunt însă hotărâți să nu accepte că ele ar face referire la adevăratul Mesia al lui Israel, căci descriu prea exact atitudinea lui Isus din Nazaret, atunci când a fost judecat de sinedriul evreiesc şi de guvernatorul roman, Pilat.

Unii cărturari evrei au inventat învățătura conform căreia acest loc din Scriptură se referă la asuprirea lui Israel de către națiuni, care manifestă blândețea unui miel înaintea vrăjmaşilor săi. Este oare acesta caracterul lui Israel? Când teroriştii îi atacă, răspund ei cu o supunere blândă? Mai degrabă sunt plini de mânie şi reacționează cu toată puterea lor! Israel nu este cu nimic diferit de alte națiuni în această privință.

Cât de uimitor este să vedem cum Domnul Isus, deşi pe nedrept acuzat, na dat niciun răspuns! Judecătorul Său, Pilat, sa minunat văzând acest lucru. Dar de ce na răspuns Domnul la acele acuzații? Fiindcă niciuna dintre ele nu avea vreo bază, iar Pilat recunoştea că nu erau suficiente pentru aL condamna. De cealaltă parte, atunci când a fost întrebat cu privire la Persoana Sa, dacă era Fiul lui Dumnezeu, El a răspuns afirmativ, iar când Pilat La întrebat dacă era Împărat, a recunoscut pe deplin acest lucru.

Pilat şi iudeii au ştiut că erau învinşi de tăcerea Lui, însă iudeii, în mânia lor amară, au cerut să fie răstignit. Astfel, chiar şi în fața morții, El a devenit Biruitorul, având înaintea Sa siguranța învierii.L. M. Grant

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, fă această zi de-a dreptul împărătească în prezenţa Ta. Atinge-ne, o, Doamne, pentru ca toată viaţa noastră duhovnicească şi materială să fie acordată scopurilor Tale. Doar atingerea Ta, şi totul va fi bine.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Cinstea aceasta este, dar, pentru voi, care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’, „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”.» 1 Petru 2,7-8

Isus a fost asemenea unei pietre lepădată de zidari. El a fost aruncat de constructori, adică de liderii spirituali din acele vremuri. Aşa a fost atunci, asa este şi acum! Mulţumim lui Dumnezeu că nu este respins de toţi oamenii! El alege şi foloseşte cu dragoste ceea ce este aruncat şi desconsiderat de oameni. Priviţi, de exemplu, Betleemul: «cu toate că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda» (Mica 5,2) sau Nazaretul: «Poate ieşi ceva bun din Nazaret?» (Ioan 1,46). Chiar şi despre Domnul Isus este scris: «… dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El» (Isaia 53,3).

Isus a fost nu doar piatra lepădată de zidari, ci şi piatra încercată: «de aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată”» (Isaia 28,16). Cum S-a împotrivit El ispitelor? Adam a trăit într-o lume fără păcat şi a trebuit să asculte doar într-o singură privinţă, dar a eşuat. Cel de-al doilea Adam, Isus Cristos, a venit însă într-o lume întunecată şi pervertită de păcate. El a fost ispitit ca şi noi, dar a ieşit biruitor. Cine înţelege profunzimea acestor cuvinte? Isus a biruit prin două arme:

1. Cuvântul lui Dumnezeu: «căci este scris» (Matei 4,10) şi

2. pentru că a avut legătura de viaţa veşnică cu Tatăl Său.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea. Psalmi 45:7

„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26). Nu există bunătate într-un om care nu se mânie pe păcat; cel care iubeşte adevărul trebuie să urască minciuna. Cât de tare a urât-o Domnul Isus când a venit ispita! De trei ori L-a asaltat sub diferite forme, şi de trei ori a respins-o, spunându-i „înapoia Mea, Satano” (Matei 16:23; Marcu 8:33; Luca 4:8).

El ura păcatul celorlalţi – chiar dacă îşi arăta mai adesea ura prin lacrimi de compătimire, decât prin vorbe aspre. Totuşi, ce limbaj ar putea fi mai aspru, mai asemănător cu al lui Ilie, decât „vai de voi, i cărturari şi farisei făţarnici! pentru că voi mâncaţi casele văduvelor în timp te, ce de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi” (Matei 23:14).

El ura răutatea, atât de mult încât a sângerat ca s-o poată şterge din inimile Oamenilor, şi a murit pentru ca şi ea să moară. A fost îngropat pentru ca ea să fie îngropată cu El, şi s-a înălţat pentru ca s-o poată călca în picioare pentru totdeauna. Christos este: Evanghelia, şi această Evanghelie este opusul răutăţii, sub orice formă. Răutatea se îmbracă în veşminte frumoase şi imită vocea Sfinţeniei, dar preceptele lui Isus, asemenea faimosului Său bici, o alungă din templu şi nu o tolerează în biserică.

Ce război se stârneşte între Christos şi Belial, în inima în care domneşte Isus! Când Răscumpărătorul nostru va veni în calitate de Judecător, cuvintele „duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor” (Matei 25:44), care sunt o urmare a învăţăturilor Sale privind păcatul, vor demonstra dreptatea Sa desăvârşită. Pe cât este de caldă dragostea Sa pentru păcătos, pe atât este de fierbinte ura faţă de păcat; pe cât de perfectă este dreptatea Sa, pe atât de completă va fi distrugerea oricărei forme de răutate. O, tu, Campion la dreptăţii, şi Nimicitor al răului, pentru cauza aceasta Dumnezeul Tău „Te-a uns cu un undelemn de bucurie” (Psalmi 45:7).

SEARA

Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să sădească din nou cetatea aceasta a Ierihonului. Iosua 6:26

De vreme ce omul care a rezidit Ierihonul a fost blestemat, cu cât mai blestemaţi sunt cei care lucrează ca să rezidească în noi credinţele false. Pe vremea părinţilor noştri, zidul gigantic al nedreptăţii a căzut prin puterea credinţei lor, prin perseverenţa eforturilor lor, şi prin sunetul trâmbiţelor lor. Acum sunt unii care vor să rezidească vechile înşelăciuni pe temelia dinainte. O Doamne, pune-le beţe în roate acestor doritori, şi răstoarnă fiecare piatră pe care o înalţă. Ar fi foarte bine pentru noi să fim curăţaţi de orice tendinţă păcătoasă. Apoi, după ce vom fi făcut curăţenie acasă, să căutăm să ne împotrivim răului care se răspândeşte cu iuţeală în biserică şi în lume.

Acest lucru se poată face doar prin rugăciuni puternice în cămăruţa noastră, şi printr-o mărturie susţinuta în public. Cu îndreptăţită îndrăzneală, trebuie să-i avertizăm pe cei care înclină să dea crezare învăţăturilor false. Trebuie să-i instruim pe cei tineri în adevărul Evangheliei, şi să-i avertizăm contra practicilor false din trecut. Trebuie să ajutăm la împrăştierea luminii în ţară, fiindcă proorocii mincinoşi, ca şi bufniţele, urăsc lumina. Facem tot ce ne stă în puteri pentru Isus şi Evanghelie?

Dacă nu, neglijenţa ne va duce în mâinile duşmanului. Ce facem ca să răspândim Biblia? Le spunem celor din jur despre scrierile ei bune şi adevărate? Luther spunea cândva: „diavolul urăşte penele de gâscă” şi, fără îndoială, avea dreptate: scriitorii pregătiţi prin binecuvântare Duhului Sfânt au făcut mult rău împărăţiei diavolului. Dacă miile de oameni care citesc în seara aceasta cuvintele mele vor face tot ce pot ca să oprească rezidirea Ierihonului, slava Domnului se va răspândi printre fiii oamenilor.

Cititorule, poţi să faci asta? Vrei să o faci?

IZVOARE IN DEŞERT

V-am numit prieteni. (Ioan 5:15)

Cu ani în urmă era un bătrân profesor german a cărui viaţă frumoasă era o minune pentru studenţii săi. Unii dintre ei s-au hotărât să afle secretul ei, aşa că într-o noapte au trimis pe cineva să se ascundă în biroul în care profesorul îşi petrecea serile.

Era destul de târziu când în sfârşit a venit profesorul. Era foarte obosit, dar a stat jos şi a petrecut o oră cu Biblia sa. Apoi şi-a plecat capul într-o tăcută rugăciune, şi la sfârşit, închizând Cartea cărţilor, a spus: „Ei bine, Doamne Isuse, încă mai avem aceeaşi veche comuniune”.

„Să-L cunosc pe El” (Filipeni 3:10) este cel mai mare câştig al vieţii. Fiecare creştin trebuie să caute cu orice preţ „să aibă aceeaşi veche comuniune” cu El.

Realitatea cunoaşterii Domnului Isus este un rezultat al rugăciunii ascunse şi al studiului personal al Bibliei care este devoţional şi consecvent. Hristos devine mai real pentru cei care persistă în cultivarea prezenţei Lui.

Vorbeşte-I, căci El te ascultă,

Şi Duh cu duh se vor întâlni!

Mai aproape este El decât respiraţia,

Mai aproape decât mâinile şi picioarele.

Maltbie D. Babcock

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 40.18-31

Capitolele 40-48 ale cărţii Isaia dezbat o problemă dintre cele mai spinoase: cea a idolatriei poporului. În mod firesc, acest subiect începe printr-o lămurire: Cine este Dumnezeul creaţiei? (v. 12…). Înainte de a vorbi despre falşii dumnezei, profetul stabileşte existenţa şi măreţia incomparabilă a lui Dumnezeu (v. 18,25; comp. cu Psalmul 147.5). Acesta este şi cel mai bun mod de a vesti Evanghelia: Să începem prin a-L prezenta pe Isus, după care puţine cuvinte vor fi suficiente pentru a demonstra deşertăciunea idolilor lumii. Când un copilaş apucă un obiect periculos, este cazul să i-l smulgem din mână? Nu, ci mai curând să-i arătăm o jucărie mai atrăgătoare, care-l va face să renunţe fără dificultate.

Dumnezeu nu numai că are putere în Sine însuşi, ci este şi sursa adevăratei puteri, chiar şi pentru voi, tinerilor, care poate credeţi că încă aveţi putere şi aptitudini personale! Reţineţi aceste versete, de la 29 la 31! Ele au fost probate de credincioşi fără număr, reanimându-i din descurajările lor. Păstraţi-le şi voi în inima voastră, aşa cum un alergător sau un călător prevăzător îşi face provizii pentru momentul când va apărea oboseala. Apostolul nu şi-a abandonat cursa, pentru că privirile sale erau aţintite asupra realităţilor nevăzute (2 Corinteni 4.1,16-18).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 122

Mă bucur când mi se zice: „Haidem la Casa Domnuluil” Psalmul 122:1

BUCURIA DE-A MERGE LA BISERICĂ

Pentru o vreme, în timpul copilăriei mele, cuvintele Psalmului 122:1 scrise pe peretele bisericii noastre, mi-au creat sentimente confuze. Îmi plăcea să mă întâlnesc cu prietenii la biserică şi să mă bucur de sentimentul măreţiei şi al grandorii lui Dumnezeu, pe care îl aveam adesea. Dar nu eram în mod particular prea bucuros să merg la biserică, ori de câte ori i se deschideau porţile, în zilele acelea, rugăciunea pastorală dura 20 de minute, şi predicatorii obişnuiau să coboare foarte adânc, să stea acolo mult timp şi să iasă extenuaţi. Dar azi, sunt foarte mulţumitor lui Dumnezeu că am crescut într-o casă unde mersul la biserică era o obligaţie. Această practică a avut un impact adânc în viaţa mea. Psalmistul a spus că era bucuros atunci când era invitat să se alăture pelerinilor în drumul spre Templul din Ierusalim. Era deosebit de încântat să se simtă una cu credincioşii din toate cele 12 seminţii ale lui Israel. Era plin de bucurie si de dragoste în actul închinării, încât tânjea de dorul păcii Ierusalimului, dorind pacea şi bogăţia binecuvântărilor divine pentru cetăţenii lui. Când mergem Ia biserică din motive corecte si cu o atitudine corectă, aducem glorie lui Dumnezeu şi primim învăţătură, mângâiere şi suntem îndemnaţi la noi acţiuni spirituale. Pe lângă acestea, îi încurajăm pe alţii şi primim încurajare de la ei. Fă din frecventarea cu regularitate a bisericii un obicei. Du-te acolo, aşteptându-te să dai şi să primeşti. Pe măsură ce această practică va deveni o parte integrantă a vieţii tale, credinţa ta va creşte tot mai puternică şi vei deveni o binecuvântare. Curând te vei trezi spunând: „Mă bucur că este timpul de mers la biserică”. – H.V.L.

Săptămâna nu-i completă până încă nu păzim
Ziua Domnului în care sufletul să ni-l hrănim.
Ca să ducem crucea vieţii, ajutor primim de sus,
Când, prin rugă şi-nchinare, avem har de la Isus.  

D.J.D.

Vino la biserică pentru întărirea credinţei tale.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.

Evrei 2.18

Câte o inimă credincioasă priveşte cu multă durere şi necaz în viitorul apropiat şi aceasta nu numai din cauza lipsurilor materiale în ceea ce priveşte cele necesare corpului, ci mai mult din cauza ispitelor zilnice care ameninţă omul din lăuntru. Un credincios care-L urmează pe Domnul Isus cu fidelitate şi supunere îşi înalţă privirea spre Domnul slavei, care ne-a arătat cea mai desăvârşită dependenţă şi a umblat prin această lume plină de ispite şi dureri. El a fost ispitit în toate ca şi noi dar fără păcat. Acum El este Marele Preot care are milă de noi şi ori când şi în orice fel poate să ne ajute. Da, El poate să ne ajute. Cât de mult şi cât de des a fost ajutorul Său în trecut? Poate cineva să enumere? În câte clipe de necazuri şi de dureri nu ne-a ajutat? De aceea, stimate cititor te rog să ai ca temelie a vieţii tale viitoare acest cuvânt: „EL POATE SĂ VINĂ ÎN AJUTOR” şi lasă acest cuvânt să-ţi fie un îndemn zilnic care să te călăuzească. El este Acela care înţelege în toate necazurile, când ne simţim fără putere. De aceea să ridicăm ochii ţintă spre Acela care ne-a chemat în lucrare, care ne-a dat credinţa, căci numai El poate să ne ajute, să ne întărească. Numai El însuşi este în stare să ne călăuzească în bune condiţii spre o viaţă de biruinţă. „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evr. 4.16).Suferinţa de pe cruce a Domnului Isus este temelia oricărei binecuvântări; ea este slava Domnului Isus Cristos şi a celor răscumpăraţi. Patimile şi durerile Lui alcătuiesc temelia slavei Adunării lui Dumnezeu, a binecuvântării poporului Israel şi a întregii creaţiuni. Totul atârnă de suferinţa de pe cruce a Domnului Isus Cristos.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit. 1 Corinteni 2.2

Ce vedem la cruce?

Jertfa de pe cruce a Mântuitorului înseamnă ispășirea păcatelor noastre, pe baza căreia ne putem apropia de Dumnezeu. Pe de altă parte, moartea lui Hristos are o asemenea valoare înaintea lui Dumnezeu, încât ea constituie, ca să spunem astfel, un nou temei de arătare a dragostei infinite a Tatălui pentru Fiul Său: „Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau”.

Moartea Domnului pe cruce a arătat în chip perfect devotamentul Lui pentru slava Tatălui. Prin cruce, tot răul venit în lume prin satan – și odată cu el mizeria, moartea, judecata – au dat prilej să se manifeste slava lui Dumnezeu: dreptatea, măreția și dragostea lui Dumnezeu și-au găsit împlinirea cerințelor în Hristos cel răstignit. Tot la cruce se dezvăluie desăvârșirea personală a lui Hristos: supunerea față de voia Tatălui, iubirea Sa, ascultarea Sa chiar cu prețul vieții, pentru slăvirea Tatălui și pentru mântuirea celor iubiți de El, răbdarea Lui desăvârșită, încrederea Lui în Dumnezeu chiar și atunci când era părăsit din cauza păcatelor noastre. Nimic nu L-a împiedicat pe Mântuitorul să-Și ducă la bun sfârșit lucrarea, cu dorința fierbinte, ca toți care se încred în El să fie prezentați ca oameni fericiți înaintea Tatălui. Toate acestea sunt motive să ne ocupăm mai mult cu lucrarea lui Hristos cel răstignit.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU MAI ÎNCERCA SĂ CONTROLEZI TOTUL (1)!

„El îți va netezi cărările” (Proverbe 3:6)

Fără auto-control ajungem să ne rănim singuri, dar când dorim să avem control excesiv asupra noastră sau asupra altora, e un indiciu că nu ne încredem suficient în Dumnezeu. La analiza finală, numai Dumnezeu ne determină rezultatul: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările” (Proverbe 3: 5-6).

Dacă te afli în postura de-a controla fiecare detaliu și aspect din viața ta, încearcă să folosești aceste strategii pentru a-ți dezvolta o gândire corectă:

1) înțelege faptul că nu ești o ființă independentă si auto-suficientă. „Noi suntem poporul Lui și turma pășunii Lui” (Psalmul 100:3). Oile nu pot avea grijă de ele singure; ele au nevoie de un păstor care să le hrănească, să le conducă și să le protejeze. înțelegi ideea?

2) Când au ioc lucruri neașteptate, practică obiceiul de a reacționa cu calm. Dumnezeu nu este luat prin surprindere niciodată. Ceea ce pare a fi o criză pentru tine este deseori o oportunitate pentru El ca să-Și arate dragostea și grija față de persoana ta.

3) Concentrează-te asupra lucrurilor interne si lasă-le pe cele externe în seama lui Dumnezeu. Odată ce ți-ai stabilit în sinea ta că nu poți controla aproape nimic din ceea ce se întâmplă în afară, ci numai reacția ta lăuntrică la toate acestea, vei reuși să nu te mai stresezi din cauza lucrurilor incontrolabile și inevitabile.

Respiră adânc pentru a-ți încetini fluxul de adrenalină, înalță o rugăciune, apoi încredințează problema lui Dumnezeu. înțelege că planurile Sale pentru viața ta nu te vor ocoli. „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Psalmul 139:16). Nu mai încerca să controlezi totul!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: