Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Mai 2016

 

 

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Viaţa veşnică

Dar rămâneţi în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus. Luca 24:49

Ucenicii trebuiau să aştepte în Ierusalim până în ziua Cincizecimii nu doar pentru pregătirea lor; ci trebuiau să aştepte până când Domnul avea să fie cu adevărat glorificat. Ce s-a întâmplat imediat ce a fost El glorificat? ..O dată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi” (Fapte 2:33). Paranteza din loan 7:39 („Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese proslăvit”) nu se aplică la noi: Duhul Sfânt a fost dat.
Domnul este
glorificat; aşteptarea depinde nu de providenţa lui Dumnezeu, ci de pregătirea noastră spirituală.Influenţa şi puterea Duhului Sfânt erau la lucru şi înainte de Cincizecine, dar El nu era aici. Imediat ce Domnul nostru a fost glorificat şi înălţat, Duhul Sfânt a venit în lume şi de atunci El este aici. Trebuie să primim revelaţia că El este aici. Primirea Duhului Sfânt este atitudinea permanentă a unui credincios. Când primim Duhul Sfânt, primim o viaţă plină de putere de la Domnul cel înălţat.Nu botezul Duhului Sfânt îi schimbă pe oameni, ci puterea lui Cristos cel înălţat care vine în viaţa oamenilor prin Duhul Sfânt face schimbarea. Noi separăm prea des lucrurile pe care Noul Testament nu le separă niciodată. Botezul Duhului Sfânt nu este o experienţă separată de Isus Cristos, ci este dovada înălţării lui Cristos. Botezul Duhului Sfânt nu te face să te gândeşti la Timp sau la Eternitate, ci este un uimitor şi glorios acum. „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine” (loan 17:3). Începe să-L cunoşti pe Dumnezeu acum şi nu vei termina niciodată.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„şi toţi, unii faţă de alţii, să fiţi împodobiţi cu smerenie, pentru că Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” 1PETRU 5:5

Imprejurările din care învăţăm cel mai mult sunt acelea care dezvăluie slăbiciunea noastră. În general noi suntem aşezaţi în împrejurări care ne fac să ne vedem lipsurile, şi nu suntem puşi în astfel de situaţii pentru că suntem capabili să le rezolvăm singuri sau pentru că putem să ne comportăm în ele mai bine decât alţii. Dimpotrivă, avem nevoie să fim întăriţi prin har în situaţii în care slăbiciunile noastre sunt arătate în împrejurările dificile prin care trecem. Ele ne descopere unde avem nevoie de har, pentru că suntem mereu falimentari acolo unde ne aşteptăm să fim biruitori. Suntem deci aşezaţi acolo pentru a ne bizui pe Domnul şi ca să învăţăm că noi înşine nu putem face nimic. Dacă am putea să trecem biruitori prin acele împrejurări, cu propria noastră putere ne-am slăvi în succesele noastre. Dar când ne dăm seama că împrjurările în care ne găsim dau la iveală, poate mai mult decât altceva, slăbiciunile noastre, realizăm atunci că nu este nici o speranţă să fim în stare să le facem faţă, dacă nu primim harul necesar ca să trecem prin ele. Eu nu sunt plasat acolo unde aş putea cel mai mult să am succes, ci sunt supus acelor greutăţi în care pot să cunosc cel mai bine ce mare nevoie de har am şi unde pot învăţa cel mai bine atârnarea de Dumnezeu. Dacă aş putea să trec prin ele fără să am nevoie de har, voi creşte în ochii mei şi aceasta este o mare primejdie. Dar când aflu că dacă Domnul Isus nu mă păstrează, am să cad cu siguranţă, atunci mă smeresc şi nu mai aştept nimic bun de la mine. în acelaşi timp, cerinţa împrejurărilor dificile mă va face să mi adâncesc rădăcinile tot mai mult în depinderea de Mântuitorul meu. şi învăţînd binecuvântarea atârnării de El, în loc de a geme în greutăţile care m-au determinat să alerg la har, sunt tot mai vesel si mai încurajat când trec prin ele.„A şti că nu suntem nimic, este locul binecuvântării, căci atunci Dumnezeu este tot. Acolo este şi locul puterii, căci atunci Dumnezeu poate să-şi descopere puterea Lui.” J.N.D.

Dar textul nostru ne învaţă şi un alt aspect al smereniei: a unora faţă de alţii şi aceasta se pare că este cel mai greu. Dumnezeu doreşte să fim împodobiţi cu smerenie unii faţă de alţii pentru că aceasta este terenul cel mai fertil pe care cresc toate virtuţile şi mai ales dragostea. Domnul Isus a fost desăvârşit în smerenie şi ne-a dat o pildă ca să călcăm pe urmele Lui. Dacă dorim să fim înălţaţi, să ştim că nu este altă cale decât a umilinţei.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„El a făcut curăţirea păcatelor prin El Însuşi.” Evrei 1:3

Credem noi aceasta? Sau credem doar că în viitor, cândva va face curăţirea păcatelor noastre? Dar este scris: „El a facut.” Prin credinţă în Cuvântul Lui Dumnezeu suntem curăţiţi de păcaat. În Evrei 2:2 citim: „Orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire.” Pentru abaterile şi neascultările noastre a plătit în mod desăvârşit Isus Hristos. Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare? Nu avem nicio scăpare, căci numai prin rănile Lui putem fi tămăduiţi. De aceea El este pentru toţi care sunt ascultători, calea spre mântuirea veşnică.” Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.” Un copil al Lui Dumnezeu trebuie să ştie că Hristos locuieşte în el(Coloseni1:27), căci altfel nu poate păstra nădejdea slavei. În viaţa noastră vin felurite ispite care vor să ne răpească această nădejde şi lauda noastră în Hristos.Dar chiar în această stare trebuie să fim statornici în nădejdea noastră, să ne lăudăm cu Isus Hristos, cu ceea ce a făcut El pentru noi. Dacă suntem atenţionaţi ca să fim tari în nădejdea noastră, înseamnă că cineva vrea să ne răpească aceasta. Acelaşi înţeles îl are şi cuvântul pe care-l adresează Pavel lui Timotei: „Luptă-te lupta ce abună a credinţei, apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat.” Aceste cuvinte i le adresează Pavel copilului său în credinţă, care a trecut deja de la moarte la viaţă, şi avea deja viaţa veşnică. Cu aceasta vrea să spună: fii statornic în toate furtunile vieţii, în siguranţa mântuirii depline.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

AŞA CUM E VIAŢA – AŞA ŞI ROADELE

Dacă aveţi din belşug în voi aceste lucruri, ele nu vă vor lăsa nici leneşi, nici neroditori. 2 Petru 1.8

Dacă vrem să slujim Domnului printr-o viaţă rodnică, trebuie să avem unele lucruri sigure înăuntrul nostru; căci nimic nu poate ieşi afară din noi, dacă nu a fost mai întâi înăuntrul nostru. Trebuie să începem prin credinţă, care este baza tuturor virtuţilor, apoi să ne silim să unim cu ea fapta, cunoştinţa înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Toate aceste lucruri vor aduce în viaţa noastră ca roadă, o activitate folositoare; aceste lucruri sfinte trebuie să fie din belşug în noi, altfel vom fi sterpi. Fructul pomului trebuie să fie plin de suc, pentru a avea gust plăcut.Am văzut oameni cu daruri duhovniceşti bogate, fără însă să fi făcut vreun bine real pentru pocăinţa sufletelor. După cercetări serioase, ne-am dat seama că le lipseau unele haruri absolut trebuitoare pentru a ajunge la acest rezultat. Pentru a fi cu adevărat folositori, harurile sunt mai presus ca darurile. Cum e omul, aşa şi lucrul său; pentru a face mai bine, el trebuie să fie mai bun. Să fie acest verset un îndemn pentru cei nerodnici, dar oricum şi pentru mine însumi.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului. Vorbiți întregii adunări a lui Israel, zicând: „În a zecea zi a lunii acesteia săşi ia fiecare un miel, după casa părintească, un miel pentru o casă”. Exod 12.2,3

În aceste versete citim despre un nou început. În Geneza vedem începutul creației, după care Dumnezeu îl aşază pe primul om, Adam, peste ea, ca şi cap al ei. Dumnezeu privise la tot ceea ce crease şi, iată, totul era foarte bun. Din nefericire, foarte curând păcatul şia făcut apariția, iar prin el moartea, ducând totul la ruină şi la distrugere. Când Dumnezeu priveşte din nou peste pământ, în Geneza 6.12, El vede doar corupție şi violență, căci toate făpturile îşi stricaseră calea pe pământ.

Dacă scopul lui Dumnezeu de a locui împreună cu omul – care acum era păcătos – trebuia împlinit, acest lucru nu putea avea loc decât pe baza răscumpărării. Aceasta introduce un nou început; starea veche de lucruri este înlăturată. În noua ordine de lucruri, mielul, o imagine a lui Hristos, este centrul. Sentința morții este scrisă asupra creației dintâi. Hristos însă „a desființat moartea şi a adus la lumină viața şi neputrezirea, prin evanghelie” (2 Timotei 1.10). Hristos este Capul noii creații, în care păcatul şi ruina nu pot intra niciodată.

Ce har minunat că orice credincios adevărat are parte în această nouă creație, în care Hristos este totul şi în toți. Aici nimic nu se schimbă, fiindcă Isus Hristos este acelaşi, ieri, azi şi în veci. Acesta este întradevăr începutul lunilor, un nou început care va dura veşnic.

J. Redekop

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Suflă peste mine, Suflare a lui Dumnezeu, până când mintea şi duhul meu vor fi în armonie perfectă cu Tine. Revarsă libertate şi puritate şi putere între noi şi în noi toţi.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe?”» Ioan 14,9

Cunoaşterea din ce în ce mai profundă a Domnului Isus este vitală pentru fiecare copil al lui Dumnezeu. Când Sfânta Scriptură vorbeşte despre această cunoaştere, ea nu se referă la o cunoaştere mentală sau emoţională, ci la cunoaşterea duhovnicească. Cunoaşterea în Duhul a Domnului Isus dă naştere în viaţa noastră la râuri de apă vie. Aspectul divin al cunoaşterii lui Isus Cristos este să te identifici cu moartea Lui: «Şi să-L cunosc pe El, şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui» (Filip. 3,10). Ce mesaj puternic! Cine Îl cunoaşte se identifică cu moartea Sa pe cruce, ceea ce înseamnă sfârşitul domniei firii pământeşti şi al poftelor acesteia. Acceptarea crucii de către firea noastră este cea mai dureroasă luptă! Te lupţi şi te frămânţi, şi totuşi nu-L cunoşti pe Mântuitorul crucificat şi, evident, nici secretul crucii şi al triumfului Său: «S-a isprăvit!» (Ioan 19,30). Victoria asupra cărnii a fost demult câştigată. Trebuie numai să fii pregătit să mori cu El; trebuie să accepţi: «Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească …» (Rom. 7,18) şi apoi să rămâi unit cu Isus pe cruce.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Mefiboşet locuia la Ierusalim, căci mânca întotdeauna la masa împăratului. El era olog de amândouă picioarele.

2 Samuel 9:13

Mefiboşet nu era o podoabă pentru masa regelui, totuşi avea un loc rezervat la dreapta lui David, fiindcă regele vedea pe faţa lui trăsăturile iubitului său Ionatan. Ca şi Mefiboşet, şi noi putem striga către împăratul Slavei: „cine este robul tău, ca să te uiţi la un câine mort ca mine?” (2 Samuel 9:8). Dar Domnul ne primeşte în părtăşie cu El, fiindcă vede pe feţele voastre o asemănare cu scumpul Său Isus. Poporul Domnului este valoros prin Altcineva. Atât de mare este dragostea Tatălui pentru singurul Său Fiu încât, de dragul Lui, a ridicat pe fraţii Săi de jos, din sărăcie şi blestem, spre părtăşie sfântă, ranguri nobile şi domenii împărăteşti. Diformităţile nu-i lipsesc de privilegii. Ologeala nu este o barieră pentru calitatea de fiu; slăbănogul este la fel de preţuit ca şi Asael, care era „iute de picioare ca o ţiprioară de câmp” (2 Samuel 2:18). Dreptul nostru nu şchioapătă, deşi ar putea. Masa unui rege este o ascunzătoare nobilă pentru picioarele ologilor, şi la ospăţul Evangheliei învăţăm să ne ludăm cu infirmităţile noastre, fiindcă puterea lui Christos ne întăreşte. Totuşi, dizabilităţile pot deteriora persoanele sfinţilor prea iubiţi. Cel care prânzea la masa lui David era atât de olog încât nu a putut fugi cu regele când acesta a plecat din oraş, şi de aceea a fost vorbit de rău şi acuzat de slujitorul său, Ţiba. Sfinţii care au o credinţă slabă şi cunoştinţe reduse vor pierde multe lucruri; ei sunt expuşi vrăjmaşului şi nu-l pot urma pe rege. Boala aceasta duce adesea la cădere. Educaţia greşită din copilărie îi face adesea pe credincioşi să cadă într-o deznădejde din care nu mai pot ieşi, iar păcatul cauzează oase rupte. Doamne, ajută-l pe olog să alerge ca o căprioară şi satură-ţi poporul cu pâine de la masa Ta!

SEARA

Cine este robul tău, să te uiţi la un câine mort ca mine? 2 Samuel 9:8

Dacă Mefiboşet s-a umilit atât de mult în faţa bunătăţii regelui David, ce ar trebui să facem noi în prezenţa Domnului? Cu cât avem mai mult har, cu atât ne vom gândi mai puţin la noi înşine, fiindcă harul, asemeni unei lumini, ne dezvăluie necurăţia. Sfinţii eminenţi nu ştiu cu ce lucru neînsemnat s-ar putea compara, fiindcă îşi cunosc prea bine neînsemnătatea. „Sunt”, a spus Rutherford, „ca o ramură uscată şi putredă, o cochilie goală, nişte oase uscate, şi nu pot să fac un singur pas bun”. In alt loc, el a scris „cu excepţia unor explozii deschise, nu vreau nimic din ceea ce au avut Iuda şi Cain”. Omului umil i se pare că cel mai neînsemnat lucru din natură este mai presus de sine, fiindcă nu a cunoscut păcatul. Un câine poate să fie lacom, mândru sau murdar, dar nu are conştiinţă care să-i reproşeze, nici Duh Sfânt pe care să-I supere. Un câine poate fi neînsemnat dar, cu puţină bunătate, ajunge să-şi iubească stăpânul şi îi este credincios până la moarte. Dar noi uităm bunătatea lui Dumnezeu şi nu răspundem chemării Sale. Termenul „câine mort” este cel mai expresiv termen de comparaţie, dar nu este prea puternic pentru a exprima aversiunea credincioşilor instruiţi. Ei nu pretind că sunt modeşti; ei spun ceea ce vor să spună. S-au cântărit în balanţa sanctuarului şi au cunoscut deşertăciunea firii lor. Noi nu suntem decât ţărână, praf însufleţit, dealuri care se mişcă, dar, văzuţi ca păcătoşi, suntem adevăraţi monştri. Cerul ar trebui să publice, ca pe un miracol, faptul că Isus şi-a aşezat dragostea asupra unor asemenea creaturi. Praf şi cenuşă cum suntem trebuie să slăvim „nemărginita mărime a puterii Sale” (Efeseni 1:19). Nu ar fi putut sufletul Său să găsească odihnă în ceruri? Trebuia să vină la corturile Chedarului pentru o soţie, şi să-şi găsească o mireasă arsă de soare (vezi Cânt. 1:5-6). O, ceruri şi pământ, izbucniţi în cântare, şi aduceţi slavă scumpului Domn Isus.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Aduceţi-i aici la Mine. (Matei 14:18)

Te găseşti cumva în acest moment înconjurat de nevoi, şi aproape copleşit de greutăţi, de încercări, şi de urgenţe? Fiecare din acestea este calea lui Dumnezeu de a pregăti vase care să fie umplute cu Duhul Sfânt. Dacă vei înţelege corect semnificaţia lor, vei vedea în ele ocazii de a primi noi binecuvântări şi izbăviri pe care nu le poţi primi în alt fel.Domnul îţi spune: „Aduceţi-i aici la Mine”. Ţine bine vasele înaintea Lui, în credinţă şi în rugăciune. Stai liniştit înaintea Lui, şi opreşte-te din lucrul tău neobosit până Se apucă El de lucru. Nu face nimic din ceea ce nu ţi-a poruncit El să faci. Dă-I timp lui Dumnezeu să lucreze şi cu siguranţă va lucra. Şi atunci încercările care ameninţau să te doboare cu descurajare şi dezastru vor deveni oportunitatea lui Dumnezeu de a-Şi descoperi harul şi gloria în viaţa ta, pe căi pe care nu le-ai cunoscut niciodată înainte.

 

„Aduceţi [nevoile voastre] aici la Mine”. A. B. Simpson

 

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. Filipeni 4:19

 

Ce sursă – „Dumnezeu”! Ce rezerve – „bogăţia Sa, în slavă”! Ce cale – „Hristos Isus”! Este privilegiul tău ceresc să încredinţezi „toate nevoile tale” „bogăţiei Sale, în slavă”, şi să uiţi de „nevoile tale” în prezenţa „bogăţiei Sale”. În marea Sa dragoste, El a deschis larg înaintea ta toată bogăţia Sa. Intră şi cere-I cu o credinţă simplă, copilărească, şi nu va mai trebui să depinzi de nimic niciodată. C.H.M

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 38.17-22; 39.1-8

„Scrierea lui Ezechia” se încheie cu o lucrare de har: s-a rugat la început pentru a fi scăpat de moarte şi se roagă acum pentru a-I mulţumi Celui care l-a salvat.Pentru cei care nu s-au întors la Dumnezeu aici, pe pământ, rămâne un singur cuvânt: „amărăciune peste amărăciune” (v. 17; comp. cu Eclesiastul 2.23). Chiar dacă totul le reuşeşte, aceştia nu se pot elibera de o nelinişte ascunsă. „Dar Tu” – scrie răscumpăratul adresându-se Salvatorului său – „în dragostea Ta, mi-ai scăpat sufletul din groapa pieirii; pentru că ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele” (v. 17). „Domnul este gata să mă salveze” (v. 20). Dacă aceasta este şi istoria noastră, să nu ne lipsească nici nouă punerea în practică a v. 19: „cel care trăieşte Te va lăuda, ca mine astăzi”. Dintr-o perspectivă foarte largă, aceasta este istoria lui Israel care va renaşte ca popor al lui Dumnezeu în zilele din urmă, după iertarea tuturor păcatelor lor.Capitolul 39 relatează ispita subtilă pe care i-o furişează lui Ezechia ambasadorii împăratului Babilonului. El cade … asemenea nouă, ori de câte ori transformăm o lucrare pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o spre gloria Lui în una care ne glorifică pe noi. „Ce lucru ai pe care să nu-1 fi primit?” – întreabă I Corinteni 4.7 – „Iar dacă ai şi primit, de ce te lauzi ca şi cum n-ai fi primit?” (1 Corinteni 4.7).”Sunt bogat, m-am îmbogăţit…” nu este altceva decât pretenţia de nesuportat a Laodiceii (Apocalipsa 3.17).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Matei 12:33-45

Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui..

Matei 12:35

POM BUN – ROADĂ BUNĂ

Naşterea din nou produce o viaţă transformată. Prin credinţa în Cristos, putem deveni oameni buni, astfel că faptele bune devin o roadă naturală a ceea ce facem noi. Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos lucrează din interior extingându-se spre exterior. Ea schimbă inima persoanei înainte ca să se vadă ceva în afară. Cu mulţi ani în urmă, am văzut cum Domnul a transformat viaţa unui beţiv notoriu din oraşul unde eram pastor. Prima dată când l-am întâlnit pe acest om, a fost foarte grosolan cu mine. Era şi deosebit de crud prin felul în care îi caracteriza pe creştinii din comunitatea sa. Dar a început să frecventeze biserica şi, nu mult după aceasta, L-a primit pe Cristos. Ca rezultat al convertirii sale, a fost în mod miraculos vindecat de patima beţiei. Mi-aduc aminte că am întâlnit pe cineva la un magazin, care m-a întrebat: „Ce i-aţi făcut lui George? S-a schimbat, ceva de necrezut”. Mulţi alţii m-au sunat şi mi-au dat numele unor persoane de care erau îngrijoraţi. Deşi George era doar un copilaş în Cristos, devenise „un om bun”. Din viaţa sa ieşeau „lucruri bune”. El era un exemplu viu al faptului că dacă devii un pom bun, vei produce roade bune. Dacă eşti interesat să ştii dacă ai sau nu o credinţă adevărată, atunci uită-te la viaţa ta. Aduce ea roade bune? Te-a făcut credinţa pe care o ai o persoană mai bună decât ai fost înainte de-a fi convertit? Dacă nu s-a întâmplat astfel, recunoaşte-ţi nevoia spirituală, mărturiseşte-ţi păcatul, primeşte-L pe Isus Cristos ca Mântuitor. Lasă-L să te facă „un pom bun”, capabil să producă „roade bune.” – H.V.L.

Ca raza cea dulce de soare

Ce viaţă în flori dăruieşte,

Lumina-i la fel şi iubirea

Lui Cristos, ce-n mine trăieşte.- Whittle

Omul are nevoie de mai mult decât doar de un început nou, are nevoie de o inimă nouă.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea DUMNEZEULUI celui viu?

1 Samuel 17.26

Timp de 40 de zile Goliat a rostit cuvinte de ocară şi prin aceasta s-a văzut cât de neputincios era poporul Israel în timpul acela. Saul, un om părăsit de Dumnezeu şi chinuit de un duh rău era incapabil de a se înfăţişa în faţa acestui uriaş. Chiar şi Ionatan, fiul lui Saul, care odinioară s-a bazat aşa de tare pe faptele credinţei în Dumnezeu nu a rezistat acestei probe. Totul conducea spre disperarea înfrângerii când a venit tânărul David îmbrăcat în puterea Aceluia care avea să zdrobească lăudăroşia vieţii filisteanului. Ce credinţă s-a arătat în el! David recunoaşte starea slabă şi plină de teamă a oştirii Dumnezeului Celui viu şi face din această situaţie o problemă a lui Dumnezeu şi a filisteanului. Aceasta este o mare învăţătură pentru noi. Pentru ochiul credinţei nici o împrejurare nu poate să înjosească pe poporul lui Dumnezeu. David a înţeles acest lucru. El a recunoscut în bieţii lui fraţi care tremurau înaintea duşmanului, pe aceia cu care Dumnezeu s-a unit şi care nu trebuia să fie ocărâţi de un filistean netăiat împrejur. Pentru ochiul credinţei nu era vorba de armata lui Saul ci de oştirea Dumnezeului Celui viu, care sta sub conducerea Aceluia cu care a străbătut Marea Roşie, pustia cea înfricoşătoare şi Iordanul.Ce puţin este înţeleasă acţiunea credinţei atunci când starea poporului este decăzută! Aceasta se vede clar în zilele noastre. Calea îngustă şi simplă a credinţei şi dependenţei de Dumnezeu este departe de gândurile şi părerile oamenilor. La fel a fost şi cu David: când a luptat pentru cauza Celui Veşnic a stat singur şi a trebuit să suporte ocara celor mai apropiaţi ai familiei lui. Să ne gândim totdeauna la ce măreaţă lucrare am fost ridicaţi! Nimic nu este mai presus ca lucrarea de aducere a adorării Tatălui prin Fiul Său, prin Domnul nostru.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. Psalmul 62.7

Ancora vaporului

Cine a fost în porturi știe ce este ancora vaporului. Există și ancore mici ca decorațiuni în grădini, sau ancore mari așezate în anumite locuri în amintirea vapoarelor renumite. Multe dintre aceste ancore au călătorit departe și au dat vaporului respectiv susținere sigură.

Într-un sat este o ancoră mare și bine construită, vopsită în negru – dar din lemn. O ancoră din lemn are într-adevăr avantaje: este ușor de transportat și de lucrat cu ea, nu ai nevoie de lanțuri grele pentru a o lăsa în jos, în apă: este suficientă o sfoară simplă. Dar de o astfel de ancoră nu ai nevoie, ea nu oferă susținere, ci plutește! Imaginează-ți, că un marinar ar merge cu această ancoră pe mare. Ar fi nesocotit să ia cu el o asemenea ancoră.

Ai și tu o ancoră? Nu mă refer la o ancoră pentru grădina din fața casei, ci pentru viața ta. Ceva, de care să te poți prinde când este furtună puternică. În ce te încrezi când este vorba de soarta vieții tale și de fericirea ta? Putere și inteligență? Bani și avere? Familie și relații strânse? Sănătate? Toate acestea pot să fie pierdute de la o zi la alta. Accidente, catastrofe sau războaie fură într-o clipă un asemenea „reazem”.

O ancoră, care ține, este o credință vie într-un Dumnezeu viu. Dumnezeu rămâne liniștit și tare chiar și atunci când sunt furtuni. Și El poate să-ți dea și ție liniște și putere în toate situațiile turbulente.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

DE LA PRESUPUNERE LA CĂLĂUZIRE

„Eu … te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi” (Psalmul 32:8)

Tu poți cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața ta. El promite: „te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi”. Cuvântul Său spune: „Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările” (Proverbe 3:6).

Dumnezeu dorește să treci de la presupuneri la călăuzire, dar pentru a ajunge acolo e nevoie de patru lucruri:

1) Să stii că voia lui Dumnezeu începe cu renunțarea la dorințele tale. Domnul Isus a spus: „nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (loan 5:30). Vei recunoaște voia lui Dumnezeu numai când înveți să lași deoparte propria ta voință, iar lucrul acesta devine mai ușor pe măsură ce îl practici.

2) Să-ti păstrezi o gândire spirituală. Nu este posibil să vezi voia lui Dumnezeu în timp ce ești mânat de propriile interese. „Umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, și nici nu poate să se supună” (Romani 8:7).

3) Să te rogi pentru călăuzire din partea lui Dumnezeu. David s-a rugat: „învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească” (Psalmul 143:10). Și lacov ne încurajează: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată” (lacov 1:5). 4) Să citești Cuvântul lui Dumnezeu cu o inimă deschisă la mesajul Său. „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, și o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105). Expunerea zilnică la Cuvântul lui Dumnezeu te va ajuta să-l recunoști vocea atunci când îți vorbește, „oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul” (loan 10:4).

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: