Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Necredinţa îngrijorării

„Nu vă ingrjorați de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul wostru. gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.” Matei 6:25

Isus caracterizează îngrijorarea din viaţa unui ucenic drept necredinţa. Dacă am primii Duhul lui Dumnezeu, El va „pune degetul pe rană” întrebând: „Unde este locul lui Dumnezeu în relaţia aceasta, în planurile acestei vacanţe, în aceste cărţi pe care vrei să le citeşti?” El insistă întotdeauna în această direcţie până când învăţăm să-L punem pe El pe primul loc. Ori de câte ori punem pe primul loc alte lucruri, apare confuzia.

„Nu vă îngrijoraţi…” Nu lua asupra ta presiunea gândurilor cu privire la viilor. A te îngrijora nu numai că este ceva rău, ci este şi necredinţă, deoarece, dacă te îngrijorezi, înseamnă că nu crezi că Dumnezeu poate avea grijă de detaliile practice ale vieţii tale,tocmai aceste detalii ne îngrijorează. Ai remarcat vreodată, din spusele lui Isus. ce anume va înăbuşi cuvântul pe care El îl pune in noi? Diavolul? Nu, ci grijile lumii acesteia. Este vorba întotdeauna de micile griji. Nu voi crede acolo unde nu pot să văd. Singurul tratament împotriva necredinţei este ascultarea de Duhul Sfânt.

Marele cuvânt spus de Isus ucenicilor Lui este predarea deplină.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„O, de-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!”

PSALMUL 107:8

Subiectul acestui psalm este bunătatea Domnului faţă de fiii oamenilor. Psalmul vorbeşte de izbăvirile acordate omului, în împrejurările cele mai nenorocite în care nebunia lui l-a aşezat, şi aceste izbăviri ca răspuns la strigătul lui de amărăciune şi chin. Dar scopul propriu zis al psalmului este ca să îndemne pe aceia care au avut astfel de experienţe triste, să laude pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor. În el este şi o nuanţă de mirare şi de tristeţe pe care o are Domnul din pricina ingratitudinei oamenilor care au aşa de puţină recunoştinţă faţă de nemărginita Sa bunătate şi atât de puţine laude în inima lor faţă de harul Lui nespus de mare. Dar în acelaşi timp psalmul are şi o notă de înştiinţare.

Ne trebuie neapărat o încercare ca să ne aducă aminte ce am primit mai înainte şi să fim recunoscători? Aşa se întâmpla cu poporul lui Dumnezeu care uita mereu minunile pe care le făcuse Domnul pentru ei, dar de care ei îşi aminteau numai când erau nenorociţi. O, grozava primejdie de a ne obişnui cu bunătatea Domnului, fie din punctul de vedere material, fie spiritual, ca şi cum ni s-ar cuveni! Nu se cuvine mai degrabă să-I fim recunoscători?

într-un alt psalm (103) Duhul Sfânt ne spune: „Binecuvintează suflete pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui” (vs. 2) Este însă în psalmul nostru şi o notă de dragoste care cere răspunsul inimilor noastre. Ucenicii din Biserica de la început îşi exprimau dragostea prin viaţa lor în întregime predată, care, dacă nu ducea până la martiraj, era cel puţin o supunere totală faţă de voia lui Dumnezeu, fără să reţină nimic pentru ei înşişi. Să reflectăm la tot ce avem, la tot ce suntem la toate darurile lui Dumnezeu dar mai ales la „darul Lui nespus de mare” (2Cor. 9:15), să-I mulţumim şi să-I fim recunoscători fiindcă: „…darul harului lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru.” (Rom. 6:23).

Viaţa noastră să fie acum marcată printr-o adevărată laudă a lui Dumnezeu şi printr-o dăruire de noi înşine, fără rezerve. Lauda este ca o armă de luptă care-l face pe vrăjmaş să dea înapoi. „în clipa când am început cântările de laudă, Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi a lui Moab, …şi au fost bătuţi.” (2Cr. 20:22)

Lauda este o notă mai înaltă decât mulţumirea faţă de Dumnezeu pentru binecuvântările Lui faţă de noi. Ea este preamărirea Persoanei de la care vin ele.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.” Fapte Ap.13:40-41

Mă bucur că aici este vorba despre o istorisire, şi nu despre o predică. Pentru a istorisi n-am avut nevoie de studii. Aţi avut nevoie de studii pentru ca să vorbiţi despre lucruri pământeşti, să cunoaşteţi mai mult? Această cunoştinţă vine de la sine. Eu am putut să mint fără să mă gândesc mult. Câteodată trebuia totşi să-mi dau silinţa ca prin minciunile mele să nu mă dau de gol; dar tatăl minciunilor, Diavolul mi-a venit în ajutor cu sfatul lui. Azi am un alt Tată Ceresc. El îmi dă înţelepciune pentru a cunoaşte lucrurile de care trebuie să am cunoştinţă. În versetul 42 citim:” Cînd au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.”, sau cu alte cuvinte, noi vrem să fim creştini! Nu ar trebui oare să ne ruşinăm dacă citim în verstul 43: „Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, cari stăteau de vorbă cu ei, şi-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.”

Cât de important este să rămânem în harul Lui Dumnezeu! Cel ce crede în Isu este drept. Dorim să umblăm în lumina Duhului Sfânt, să ne lăsăm mustraţi, sau vrem ca Dumnezeu să ne respingă? Prin vizitarea unor adunări încă nu am făcut nimic. Cel care nu se întoarce din toată inima la Dumnezeu, şi nu este condus de Cuvântul Lui Dumnezeu şi de Duhul Sfânt nu este moştenitor, ci născut din curvie. Să dea Dumnezeu, ca să ne plecăm înaintea Lui fiecare om care este dornic de mântuire, pentru ca de acum încolo să trăiască sub conducerea şi mustrarea Duhului Sfânt.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

TOTALA SPRIJINIRE PE DUMNEZEU

Căci El va izbăvi pe săracul care strigă, şi pe nenorocitul care n-are ajutor. Psalmul 72.12

Săracul strigă; de altfel, ce ar putea face? Strigătul lui este auzit de Dumnezeu; ce-i trebuie mai mult? Acela dintre cititori care este sărac, sa strige la El; prin aceasta va arăta înţelepciune. Nu strigaţi la urechile prietenilor voştri, căci chiar dacă ar putea să vă ajute, ei vor face aceasta numai dacă Domnul le va pune pe inimă. Cel mai sigur este să mergeţi direct la Dumnezeu, strigând. Acela care aleargă drept spre ţintă e cel mai bun alergător. Alergaţi la El şi nu la alte mijloace.”Vai!” zici tu, „eu nu am nici prieteni, nici ajutor”. Cu atât mai bine; te poţi baza pe Domnul de doua ori – ca unul fără mijloace şi fără ajutor. Pentru nevoia ta dublată, să faci o îndoită rugăciune. Chiar pentru nevoile trecătoare poţi să aştepţi toate de la Dumnezeu, căci El îngrijeşte de copiii Săi în toate privinţele. Cât pentru nevoile spirituale, care sunt cele mai însemnate dintre toate, Domnul va auzi strigătul tău, te va izbăvi şi te va ajuta.Prietene sărac, încearcă-L pe Dumnezeul tău bogat. Tu, care eşti fără ajutor, sprijineşte-te pe ajutorul Lui. Ştiu că El nu m-a uitat niciodată pe mine şi sunt sigur că nu te va uita nici pe tine. Vino ca un cerşetor şi Dumnezeu nu va refuza să te ajute. Isus este împărat şi El nu te va lăsa sa pieri.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Când faci o promisiune lui Dumnezeu, nu întârzia so împlineşti, pentru că El nu găseşte nicio plăcere în nebuni; împlineşte ce ai promis! Mai bine este să nu promiți decât să promiți şi să nu împlineşti. Nu îngădui gurii tale săți îndrepte carnea spre păcat şi nu zice înaintea îngerului că a fost o greşeală. Pentru ce să Se mânie Dumnezeu la glasul tău şi să nimicească lucrarea mâinilor tale? Eclesiastul 5.46

Şi a fost aşa: după două luni, ea sa întors la tatăl ei şi el a împlinit asupra ei promisiunea pe care o făcuse. Judecători 11.39

Judecătorii lui Israel – Iefta (3) – Un jurământ nesăbuit

Iefta fusese ales de bătrânii Galaadului şi se tocmise cu ei cu privire la răsplată. Totuşi, Duhul Domnului a venit peste el, iar Domnul ia dat pe vrăjmaşii săi în mâinile sale. În aceasta vedem suveranitatea Domnului – El nu Se limitează la a folosi doar oameni „buni” ca instrumente pentru aŞi împlini scopurile.

În drumul său către bătălie, Iefta a făcut un jurământ, cu totul nepotrivit, Domnului. El a promis să jertfească Domnului ca arderedetot pe cel din casa lui care avea săi iasă primul în întâmpinare, când urma să se întoarcă victorios de la lupta cu amoniții.

Când sa întors biruitor, fiica sa, singurul său copil, ia ieşit în întâmpinare jucând. Ce şoc! Ce tulburare pentru inima lui! Totuşi, în timp ce a regretat amarnic că făcuse un jurământ atât de nesăbuit, a ținut săl împlinească, iar fiica sa şia onorat tatăl, arătânduse gata de a se da pe sine.

Cât de important este să împlinim ceea ce am promis, fie lui Dumnezeu, fie semenilor noştri! „Da” al nostru trebuie să fie „da” şi „nu” al nostru trebuie să fie „nu” (Matei 5.37). Să nu facem promisiuni cu uşurătate, pe care să nu le putem împlini. Dumnezeu ne ține responsabili pentru cuvintele noastre.

Să fim plini de recunoştință pentru faptul că Dumnezeu este marele Dăruitor! El este credincios. Tot ceea ce a promis, El poate să facă şi va face. „El, care, întradevăr, nu La cruțat pe propriul Său Fiu, ci La dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8.32).E. P. Vedder, Jr.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, cât de totală este nevoia mea după Tine! Vino astăzi, în împrejurările în care ne aflăm, în plenitudinea puterii Tale.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.»

Apocalipsa 2,10

Suferinţele au urmări binecuvântate. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă: «… în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri» (Fapte 14,22). De ce? Răspuns: «Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă» (2 Cor. 4,17). Care sunt urmările binecuvântate ale suferinţei?

1. Suferinţa ne îndeamnă să ne rugăm mai sincer, pentru a ajunge să apreciem mai mult lucrarea lui Dumnezeu decât lucrarea noastră: «… m-a ascultat în ziua necazului meu» (Gen. 35,3).

2. Suferinţa ne face să experimentăm într-un mod miraculos putera lui Dumnezeu: «… un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz» (Isaia 25,4).

3. Suferinţa ne face să-L căutăm pe Domnul cu toată inima: «Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare» (Isaia 26,16).

4.
În suferinţă simţim într-un mod special mângâierea şi sprijinul Domnului: «care ne mângâie în toate necazurile noastre» (2 Cor. 1,4).

5. Suferinţa ne învaţă ceea ce nu putem învăţa în timpurile de pace şi linişte, şi anume răbdarea: «… căci ştim că necazul aduce răbdare» (Rom. 5,3).

6. In suferinţă suntem protejaţi: «în mijlocul multelor necazuri prin care au trecut» (2 Cor. 8,2).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. Psalmi 138:8

Încrederea pe care psalmistul o prezintă aici este o încredere de origine divină. El nu spune „am har destul ca să sfârşesc ce am început. Credinţa mea este atât de tare încât nu mă voi clătina. Dragostea mea este atât de fierbinte încât nu se va răci niciodată. Hotărârea mea este atât de puternică încât nimic nu o poate clinti”. Nu, el depindea numai de Domnul. Dacă ne încredem în ceva care nu-şi are temelia pe Stânca Veacurilor, încrederea noastră nu este decât un vis. Ea va cădea peste noi şi ne va acoperi cu ruine, spre durerea şi confuzia noastră. Timpul desface tot ce toarce natura, şi cei care se îmbracă cu hainele ei se cufundă în confuzie veşnică. Psalmistul era înţelept El se Sprijinea numai pe lucrarea Domnului. Domnul a început lucrarea aceasta fără noi. El o va duce mai departe, şi dacă nu o sfârşeşte El nu va fi niciodată sfârşită. Dacă avem o pată pe haina neprihănirii, suntem pierduţi; dar credinţa noastră este că Domnul care a început va sfârşi. El a făcut totul, trebuie să facă totul, şi va face totul. Noi nu trebuie să ne punem încrederea în ceea ce facem sau am hotărât că vom face, ci în ceea ce Domnul va face. Necredinţa insinuează: ” nu vei putea niciodată să stai în piceaoare. Priveşte răul din inima ta; n-o să poţi niciodată să învingi păcatul. Aminteşte-ţi de plăcerile şi ispitele care te asediază; vei fi prins cu siguranţă de ele şi te vei lăsa târât”. Ah, da, am pieri într-adevăr dacă am fi lăsaţi în seama puterii noastre. Dacă ar trebui să navigam bazându-ne pe corăbiile noastre fragile, am avea de ce să ne lăsăm cuprinşi de disperare. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu! El „va sfârşi ce a început” şi ne va duce la „limanul dorit” (Psalmi 107:30). Nu putem fi niciodată prea încrezători atunci când ne încredem în El şi nu putem purta niciodată prea multe poveri atunci când avem Asigurarea Lui.

SEARA

Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint. Isaia 43:24

Închinătorii la Templu erau obişnuiţi să aducă daruri parfumate care să fie arse pe altarul lui Dumnezeu. Totuşi Israel, în timpurile sale de răzvrătire, devenise; zgârcit şi nu mai aducea jertfe de mulţumire Domnului său. Aceasta era o dovadă evidentă a împietririi inimii lor faţă de Dumnezeu şi casa Sa. Cititorule, această afirmaţie are vreo legătură cu tine? Oare acuzaţia din text nu poate fi îndreptată şi împotriva ta, uneori? Cei care sunt săraci material, dar bogaţi în credinţă, vor fi acceptaţi chiar dacă darurile lor sunt puţine; dar, sărmane cititor, îi dai Domnului tău partea cuvenită, sau ţii în buzunar bănuţul văduvei? Credinciosul bogat trebuie să fie mulţumitor pentru darurile încredinţate lui, şi să nu uite marea sa responsabilitate, fiindcă „cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Dar, cititorule bogat, îţi dai seama de obligaţiile tale, şi îi dai Domnului partea cuvenită beneficiilor pe care le-ai primit? Isus şi-a dat sângele pentru noi; ce îi dăm noi în schimb? Noi suntem ai Lui, şi tot ce avem este al Său, fiindcă El ne-a răscumpărat pentru Sine. Putem să ne mai purtăm ca şi cum am fi ai noştri? O, dacă am avea mai multă consacrare şi mai multă iubirel Binecuvântatul nostru Isus, cât de bun eşti să accepţi trestia mirositoare cumpărată cu argint! Nimic nu este prea scump ca să-Ţi fie adus tribut, totuşi Tu primeşti cu bucurie cele mai mici dovezi de afecţiune! Ne primeşti bietele margarete şi nu-mă-uita ca pe nişte lucruri de preţ, deşi ele nu sunt decât un mănunchi de flori sălbatice aduse de un copil mamei lui. Ajută-ne să nu ne zgârcim niciodată faţă de Tine. Din clipa aceasta, fie să nu mai auzim niciodată acuzaţii în privinţa zgârceniei darurilor noastre către Tine. Iţi vom da primele roade ale bunăstării noastre şi îţi vom plăti zeciuială din toate. Atunci vom putea spune „din mâna Ta primim ce-Ţi aducem” (1 Cronici 29:14).

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Zadarnică le era toată iscusinţa. Atunci, în strâmtorarea lor,au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. (Psalmul 107:27-28)

 

Eşti cumva la capătul iscusinţei,

Creştin cu fruntea încreţită?

Te gândeşti la ce este înaintea ta,

Şi la tot ce înduri acum?

Simţi că toată lumea e împotriva ta,

Şi eşti singur în mijlocul bătăliei?

Adu-ţi aminte – la capătul iscusinţei

Este locul unde se arată puterea lui Dumnezeu.

 

Eşti cumva la capătul iscusinţei,

Orbit de o durere epuizantă,

Simţind că n-o poţi îndura,

Că nu poţi suporta tensiunea,

Zdrobit de suferinţa continuă,

Năucit, şi uluit, şi amorţit?

Adu-ţi aminte – la capătul iscusinţei

Este locul unde-I place lui Isus să vină.

 

Eşti cumva la capătul iscusinţei?

Lucrarea ta se întinde înaintea ta,

Toate zac începute şi neterminate,

Apăsându-ţi inima şi mintea,

Tânjeşti după puterea de a le face,

Întinzând mâini tremurânde?

Adu-ţi aminte – la capătul iscusinţei

Stă Cel ce ne poartă povara.

 

Eşti cumva la capătul iscusinţei?

Atunci eşti chiar în locul

Unde se află minunatele resurse

Ale Celui care nu te părăseşte:

Fără îndoială că pe o cale mai luminoasă

Paşii tăi vor ajunge-n curând,

Dar numai la capătul iscusinţei

Se arată „Dumnezeul care poate”.

Antoinette Wilson

 

Nu te descuraja – ar putea fi ultima cheie de pe inel care deschide uşa. Stansifer

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 36.1-10 şi v.22; 3 7.1-4

Aşezate între două diviziuni profetice ale cărţii Isaia, cap. 36-39 constituie un adevărat intermezzo istoric. Este vorba de o istorie pe care o cunoaştem deja din 2 împăraţi 18.30-20.21 şi din 2 Cronici 32. Dumnezeu ne-o dă aici pentru a treia oară, ca pe o vie ilustraţie pe de o parte a încrederii în El, iar pe de altă parte, a răspunsului pe care-l primeşte această încredere. Neaşteptată în această parte a cărţii, frumoasa istorie a lui Ezechia are rolul de a întări „mâinile slăbite” şi de a încuraja „genunchii care se clatină” (35.3), ea fiind, în al treilea rând, şi o ilustraţie a situaţiei în care se va găsi rămăşiţa lui Israel în timpul invaziei asiriene.

Victorios până atunci, duşmanul se prezintă „lângă apeductul iazului de sus, pe drumul mare al ogorului nălbitorului” (36.2), în acelaşi loc în care, la năvălirea lui Reţin, profetul şi fiul său, Şear-Iaşub, fuseseră trimişi în întâmpinarea lui Ahaz cu un mesaj de har (cap. 7.3,4). în faţa provocării acestui nou cotropitor, Ezechia îşi poate aminti de promisiunea făcută tatălui său în acelaşi loc: „Ia seama şi fii liniştit, nu te teme de nimic şi să nu îţi slăbească inima…” (cap. 7.4).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Faptele 11:19-26

Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia. Faptele 11:26

TRĂIND LA ÎNĂLŢIMEA NUMELUI NOSTRU

Ucenicii din Antiohia au cinstea de-a fi fost primii urmaşi ai lui Cristos care să poarte numele de creştini. In „Comentariul Cunoştinţelor Biblice”, Stanley D. Toussaint a făcut această observaţie asupra cuvântului „creştin”: „Terminaţia „-in” înseamnă „aparţinând partidei, sau grupării lui…”, de aceea, creştinii erau cei care aparţineau partidei lui Cristos”. A fi identificat ca „aparţinând partidei lui Isus” nu este numai un privilegiu, ci şi o responsabilitate. Se aşteaptă de la noi să trăim la înălţimea numelui nostru. Un soldat a fost adus înaintea lui Alexandru cel Mare, învinuit de comportament grosolan. La sfârşitul judecăţii, cuceritorul lumii i-a spus soldatului: „Cum te cheamă?” „Alexandru” a răspuns el. împăratul a răspuns: „Am întrebat, care îţi este numele?” Soldatul a răspuns din nou: „Alexandru”. ImpăratuLfurios ia spus din nou: „Vreau să ştiu cum te cheamă?” Când soldatul a răspuns a treia oară, generalul a replicat furios: „Eşti vinovat de învinuirile ce ţi se aduc si vei suferi consecinţele”. Apoi a adăugat: „Ori îţi schimbi comportamentul ori îţi schimbi numele. Nici un om nu poate purta numele de Alexandru şi să facă ceea ce ai făcut tu!” Dacă cineva ca Alexandru a putut fi ofensat de comportarea unuia ce-i purta numele, cu cât mai mult este Cristos interesat de comportamentul celor ce-I poartă Numele Eşti tu – sunt eu – la înălţimea numelui ce-l purtăm? Este neceasr oare ca Domnul Isus să ne spună: „Schimbă-ţi comportarea sau schimbă-ţi numele”? – R.W.D.

Tu porţi iubitul nume-al lui Cristos

Şi lumea toată spre tine se va uita.

Îl vor primi sau nu, e ne-ndoios

După exemplul arătat de viaţa ta.  – Anonim

Ai vrea ca Isus să te reprezinte în acelaşi fel cum Îl reprezinţi tu?

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Matei 18.15

David în Psalmii lui spune: „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună” (Ps. 133.1). Da, ce lucru plăcut este ca, într-o lume plină de ură şi pizmă, familia lui Dumnezeu să-şi ocupe locul ei de dragoste şi de curăţie. Dar trăind în această lume unde locuieşte Satana şi păcatul, intervin chiar şi între credincioşi câte o neînţelegere, câte o greutate. Intenţiile Satanei de a dezbina inimile şi de a distruge mărturia lui Dumnezeu nu ne sunt necunoscute.

De ce însă să discut cu fratele meu care a păcătuit împotriva mea despre lipsurile lui? Ca să-l câştig pe fratele meu. Pentru a ajunge la ţelul acesta, este foarte important să mă deplasez la el şi să-l mustru numai între patru ochi. La Domnul Isus avem pilda cea mai bună. Oare nu merge El pe urma fiecărui rătăcit şi nu-l caută până-l găseşte şi îl readuce pe cale? „Du-te şi mustră-l între tine şi el.” Este foarte interesant că în acest capitol din care e versetul de astăzi se vorbeşte de osteneala Domnului Isus pentru oaia rătăcită şi de bucuria găsirii ei. Prin aceasta El vrea să ne arate ce valoare mare are fiecare oaie din turma Sa. Da, El în dragostea Lui şi-a jertfit viaţa pentru noi. Vedeţi ce plini de valoare suntem în faţa Sa? De aceea să ne cufundăm în dragostea Lui şi în felul acesta nu vom leza nici vreo oiţă din turma Domnului.Chiar şi în vechime Dumnezeu vorbeşte mult de conlucrare, de părtăşie, de unitate: „Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta, să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui” (Lev. 19.17). Astfel de versete găsim multe în Vechiul Testament, dar pentru noi creştinii născuţi din nou „legătura frăţească” să fie la înălţimea la care ne-a chemat Marele nostru Mântuitor.Simţămintele omeneşti sunt foarte şubrede şi trebuie să le cercetăm totdeauna foarte de aproape ca să nu ne rătăcim.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ…” Luca 21.11

Să ascultăm avertizările!

Numit de localnici Nevado del Ruiz, acest vulcan se află în Columbia și are o amintire supărătoare, cauzată de valurile de lavă scurse pe laturile sale. În anul 1985, un val de lavă clocotită a pornit la vale cu o viteză de peste 80 km/oră și a înecat, în câteva minute, 23.000 oameni, adică aproape toată populația orășelului Armero. Autoritățile au fost avertizate cu privire la cutremur, însă, din cauza unor false alarme anterioare, populația orașului nu a fost evacuată.

Inima omului este nespus de rea și înșelătoare. Niciodată nu este dispusă să asculte avertizările. Mereu auzim spunându-se: „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci, de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii!” (2 Petru 3.4). În marea „cuvântare de rămas-bun” a Mântuitorului, din care este citat versetul de astăzi, El spune că în perioada sfârșitului, cutremurele vor fi o parte din judecata lui Dumnezeu. Tot Mântuitorul, care a exprimat foarte clar ceea ce va fi în viitor, dorește și astăzi să salveze oameni de mânia viitoare a lui Dumnezeu. Mulți au acceptat această ofertă, s-au plecat înaintea lui Dumnezeu și s-au smerit. Ei vor fi păziți nu numai de judecățile temporare ale lui Dumnezeu, ci vor fi în siguranță și față de judecata care va veni peste toți oamenii. Se află și cititorul printre acești oameni?

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

TEAMA DE A NU PIERDE PE CINEVA DRAG

„Se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol”. (1 Samuel 20:18)

Este în viața ta cineva a cărei dispariție de pe pământ să te îngrozească? îți dă neliniște?

Dacă e așa, începe să pui aceste lucruri în practică:

1) Cere-I lui Dumnezeu harul de a accepta moartea ca pe o parte inevitabilă a vieții! Atât tu, cât și persoana dragă veți muri în cele din urmă și nimeni în afară de Dumnezeu nu știe cine va muri primul. De aceea, îngrijorarea pentru ceva ce nu poți controla fură pacea și bucuria.

2) Profită la maxim de fiecare clipă! Dacă ai cunoaște data exactă a plecării cuiva drag, ce ți-ai dori să fi făcut? Sau să nu fi făcut? Ai face călătoria despre care ați discutat mereu? Ai fi mai puțin critic și ai face mai multe complimente? Ai petrece mai mult timp cu acea persoană și i-ai spune mai des că o iubești?

3) Nu mai irosi nici o clipă din timpul tău în certuri si supărări.

4) Depune toate eforturile pentru a te asigura că cel drag are o relație bună cu Dumnezeu. Apoi poți fii sigur că veți petrece veșnicia împreună.

5) Nu uita că persoana dragă îi este dragă si lui Dumnezeu. El o iubește chiar mai mult decât tine. „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23:4).

6) încearcă să-ți imaginezi persoana dragă în rai. Domnul Isus a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc … ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (loan 14:2-3). Această despărțire va fi temporară, dar reîntâlnirea va fi veșnică.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: