Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Aceasta explică totul

„Ca toți să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca ei să fie una în Noi.” loan 17:21

Dacă treci printr-o perioadă de singurătate, citeşte Ioan 17, care-ţi va explica exact de ce te afli în acea situaţie – Isus S-a rugat ca tu să fii una cu Tatăl, aşa cum este El. Îl ajuţi tu pe Dumnezeu să răspundă la această rugăciune sau ai un alt scop cu privire la viaţa ta? Din momentul când ai devenit ucenic, nu mai poţi fi tot atât de independent pe cât erai înainte.

În Ioan 17 ni se arată că scopul lui Dumnezeu nu este să răspundă rugăciunilor noastre, dar, prin rugăciune, noi ajungem să cunoaştem gândul lui Dumnezeu. Există o rugăciune căreia Dumnezeu trebuie să-i răspundă, şi anume rugăciunea lui Isus – „Ca ei să fie una cum şi Noi suntem una”. Suntem noi atât de aproape de Isus Cristos?

Dumnezeu nu-Şi face griji cu privire la planurile noastre; El nu ne întreabă: „Vrei să treci prin această pierdere, prin această încurcătură?”, ci îngăduie asemenea lucruri, pentru că are propriul Lui scop. Lucrurile prin care trecem ori ne fac oameni mai plăcuţi, mai buni, mai nobili, ori ne fac mai dificili şi vânători de greşeli, mai insistenţi în urmarea propriei noastre căi. Lucrurile care se îmâmplă în viaţa noastră ori ne fac diavoli, ori ne fac sfinţi; totul depinde de relaţia noastră cu Dumnezeu.

Dacă spunem: „Facă-se voia Ta”, avem parte de mângâierea din Ioan 17, mângâierea de a şti că Tatăl nostru lucrează comform înţelepciunii Sale. Când înţelegem care este scopul lui Dumnezeu, nu vom deveni înguşti la minte şi cinici. Isus S-a rugat pentru nimic mai puţin decât unitatea noastră absolută cu El, aşa cum este una cu Tatăl. Unii dintre noi suntem departe de aceasta, dar Dumnezeu nu ne va lăsa în pace până când nu vom fi una cu El. Isus S-a rugat ca noi să fim astfel.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă.” PSALMI 23:2

Întreg Psalmul 23 ne vorbeşte de asigurarea deplină a aceluia care se încrede şi se bazează pe credincioşia Celui ce este credincios în tot ce a făgăduit. Dar ceea ce linişteşte şi bucură sufletul, în psalmul 23 nu este propriu zis ceea ce dă Domnul ci, Domnul însuşi. El ne face să ne odihnim liniştiţi în păşuni verzi şi ne duce la ape de odihnă. Dulcea şi îmbelşugata păşune, acolo unde seceta nu poate ajunge; siguranţa de a ne bucura în linişte şi pace de înviorările dumnezeieşti, sunt partea noastră prin grija Bunului Păstor. El ne înviorează sufletul şi ne călăuzeşte „pe cărări drepte din pricina Numelui Său.” Binecuvântarea depinde de ceea ce este El şi nu de ceea ce am luat noi. Fără-ndoială, avem binecuvântarea aceasta infinită adică pe El însuşi şi învăţăm să o gustăm în păşunile verzi şi odihnitoare ale părtăşiei cu El. Să ne lăsăm deci conduşi de El, să-L urmăm în mod hotărât şi serios astăzi în mijlocul împrejurărilor împotrivitoare ale vieţii. Nu simţim noi nevoie de a ne lăsa duşi la apele odihnitoare ale prezenţei Sale şi ale Cuvântului Său?

O, de-am realiza câtă nevoie avem de a fi şi a rămâne neîntrerupt în prezenţa Domnului Isus! Când mulţi din ucenicii Lui „s-au întors şi nu mai umblau cu El, Domnul a zis celor doisprezece: „voi nu vreţi să vă duceţi?” Dar Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.” Vremurile şi evenimentele se precipită tot mai mult, Satan oferă oamenilor tot felul de invitaţii, chiar religioase dar false, şi atunci „unde să ne ducem?” Cine altul ne-ar putea duce la păşuni verzi şi la ape de odihnă în prezenţa Lui? Bunul nostru Păstor nu este numai o călăuză ca mulţi aceia care se consideră astfel, ci El a zis: ” Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. El ne-a scos afară din pustia acestei lumi prin jertfa Lui şi ne conduce spre cer. „La cine să plecăm? Pustiu urât e lumea; Sub mreaja lui Satan e laţ amăgitor… La cine să plecăm? Cine să ne dea ca Tine cuvintele luminii, ape vii din cer? Rămânem lângă Tine scump Mântuitor. La cine să plecăm? Ca Tine nimeni altul de noi nu se-ngrijeşte: o, cât ne iubeşti! In inmă ne porţi, pe viaţă şi pe moarte. Rămânem lângă Tine, scump Mântuitor!”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi Saducheii, foarte necăjiţi că învăţau norodul şi vesteau în Isus învierea morţilor.” Fapte Ap.4:1-2

Şi astăzi este tot aşa ca şi în trecut, dacă prin slujitorii ai Lui Dumnezeu oamneii sunt ajutaţi, atunci aşa numiţii evalvioşi sunt necăjiţi, în loc să se bucure, să se căiască şi să creadă şi ei în Mântuitorul înviat, spre a putea ajta şi alţi pe oameni. Acestora le spune Petru: „Dumnezeu după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să va binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale. Da, de câte ori au dorit aceştia să interzică lui Petru, sau celorlalţi apostoli propovăduirea! Predicile apostolilor aduceau multe roade. În scurt timp

numărul credincioşilor a crescut cu cinci mii. Aceasta era insuportabil pentru cărturari şi preoţi. Cei care L-au răstignit pe Isus,i-au adus pe apostoli înaintea lor şi i-au întrebat în numele cui, şi cu ce putere au vindecat bolnavii. Petru, plin de Duhul Sfânt le-a răspuns: „Mai mari ai norodului, şi bătrâni ai lui Israel, fiindcă suntem traşi azi la răspundere pentru o facere de bine pentru un om bolnav, s-o ştiţi cu toţii, s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră deplin sănătos în Numele Lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este „Piatra lepădată” de voi zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.

În nimeni altul nu este mântuire;căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în caare trebuie să fim mântuiţi.”

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

CÂNTECUL ÎNCREDERII

Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei şi dreapta Ta mă mântuieşte. Psalmul 138.7

Dacă ni se pare înfiorător să trecem prin strâmtorare, totuşi mersul nostru e binecuvântat, căci îl însoţeşte o făgăduinţă specială. Şi dacă avem o făgăduinţa sfântă, ce poate realiza strâmtorarea? Ce mă învaţă Domnul aici? Acest: „Tu mă înviorezi”, îmi spune că atunci voi avea mai multă viaţă, putere şi credinţă. Nu este adevărat că deseori greutăţile ne înviorează, aşa cum face aerul proaspăt când simţim că suntem gata să leşinăm?

În faţa furiei vrăjmaşilor noştri şi mai ales a Satanei, voi întinde oare mâna pentru a-i lovi? Nu. Căci Domnul meu va folosi braţul Său, mai puternic decât al meu, şi mă va apăra împotriva lor, mai bine decât aş putea-o face eu. Domnul zice: „Răzbunarea este a Mea”. El mă va scăpa prin puterea şi înţelepciunea Sa. Ce mai doresc?

Inima mea, spune-ţi adesea această făgăduinţă, până ce o vei putea folosi ca un cântec plin de încredere şi mângâiere în zilele triste. Roagă-te să te învioreze, şi restul încredinţează-l în mâinile Domnului, care va împlini totul pentru binele tău.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Întorcândumă, am văzut… pe Cineva asemenea unui Fiu al Omului, îmbrăcat cu o mantie careI ajungea până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. Apocalipsa 1.12,13

Hainele lui Hristos (7) 
Gloria şi demnitatea Sa preoțească

Ioan, exilat în Patmos, a scris că era „în Duh în ziua Domnului” (versetul 10). După ce a auzit un glas puternic în spatele lui, sa întors şi La văzut pe Fiul Omului. NuL mai văzuse niciodată pe Domnul având o astfel de înfățişare! Hristos stătea în mijlocul a şapte sfeşnice de aur. Citim mai târziu că cele şapte sfeşnice reprezentau şapte adunări (versetul 20).

În această viziune, Domnul Isus apare ca un preot, deşi nu în aspectul de mijlocire, ci în cel de judecată. Brâul de aur denotă demnitatea împărătească şi faptul că El acționează cu o supremație oficială față de mărturia Sa pe pământ. Aşa cum am spus deja, haina Sa nu este încinsă pentru slujirea preoțească, ci mai degrabă pentru judecata preoțească solemnă. Acest adevăr iese în evidență atunci când citim că ochii Lui erau ca para focului. Ei puteau vedea şi judeca ceea ce se întâmpla în adunările din timpul lui Ioan şi, de asemenea, tot ceea ce urma să aibă loc în istoria ulterioară a Adunării, până la răpire. Nimic nu este ascuns de privirea Sa preoțească.

Apocalipsa este o carte a judecății. Hristos urmează să ia cartea pecetluită cu şapte peceți şi să declanşeze judecățile asupra națiunilor şi asupra lui Israel. La sfârşitul Apocalipsei ni se prezintă judecata finală a celor morți în păcatele lor. Însă, înainte de toate aceste lucruri, El judecă adunările încapitolele 2 şi 3. Acesta este un principiu al lucrărilor lui Dumnezeu. El întotdeauna începe cu cei ai Săi – „Este timpul ca judecata să înceapă de la casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4.17; a se vedea şi Ezechiel 9.6 şi Amos 3.2). În această zi a Domnului, când ne vom aduna laolaltă pentru a ne aminti de El, să nu uităm de demnitatea Celui care este în mijlocul nostru şi care cercetează şi încearcă inimile noastre. B. Reynolds

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, vorbeşte-mi acum. lnspiră-mă pentru astăzi; o amorţeală, adâncă şi devastatoare, pare a se ţine strâns de puterile mele.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui.» 2 Petru 1,3


Enoh a început să îl cunoască din ce în ce mai mult, mai profund pe Dumnezeu printr-o ascultare consecventă; prin aceasta, umblarea sa a deveăluit din ce în ce mai sigură. Enoh mergea cu Dumnezeul său peste tot: la lucru, în familie, în vizite. Cu cât suntem mai consecvenţi în umblarea noastră zilnică cu Domnul, cu atât suntem mai aproape de El. Enoh nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu şi totuşi umbla cu El ca şi cum L-ar fi văzut. Intr-o zi însă o voce i-a spus: «Vino, Enoh, e timpul!» — şi imediat a fost
lângă Domnul şi L-a privit cu o bucurie de nedescris pe Cel cu care a umblat atâta vreme. Biblia spune clar: «… Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase» Evrei 11,5). De aici deducem că Enoh a fost realmente căutat, dar el dispăruse fară absolut nici o urmă. Cum a fost posibilă răpirea lui Enoh? Prin faptul că a trăit o viaţă dumnezeiască. Timp de 300 de ani a perseverat în sfinţenie, în dragoste şi în rugăciune, fiind prin aceasta o mărturie în faţa celorlalţi oameni.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„I-a călăuzit pe drumul cel drept.” Psalmi 107:7

Unele experienţe îl fac pe credincios să se întrebe: „de ce mi se întâmplă mie aşa ceva? Am căutat lumină, dar nu am găsit decât întuneric; am căutat pace, dar am găsit tulburare. Am spus în inima mea: temelia mea este neclintită; nu voi fi clătinat niciodată. Doamne, Tu ţi-ai ascuns faţa, şi eu sunt tulburat. Ieri puteam să nădăjduiesc cu siguranţă; astăzi dovezile mele sunt nesigure, şi speranţele se sting. Ieri puteam urca pe muntele Pisga ca să văd până în depărtări. Puteam să mă bucur cu încredere de moştenirea mea viitoare. Astăzi, sufletul meu nu mai are nici o speranţă, şi sunt înconjurat de temeri; nu mai am pici o bucurie, numai nefericiri. Acesta este planul lui Dumnezeu pentru mine? Aceasta este calea care mă va duce Spre cer?” Da, aceasta este. Eclipsa de credinţă, întunecarea minţii, slăbirea speranţelor — toate fac parte din metodele lui Dmnezeu de a te pregăti pentru moştenirea care te aşteaptă. Aceste încercări îţi testează şi îţi întăresc credinţa. Ele sunt valurile care te înalţă pe stâncă, vânturile care îţi îndreaptă Corabia spre ţărmul cerului. Conform cuvintelor lui David, se va spune şi despre tine „Domnul l-a dus la limanul dorit” (Psalmi 107:30). Prin onoare şi dezonoare, prin bine şi rău, prin bogăţie şi prin sărăcie, prin bucurie şi întristare, prin prigonire şi prin pace prin toate aceste lucruri ne întărim sufletele, şi fiecare din aceste lucruri ne ajută pe cale. O, credinciosule, nu te gândi că durerile nu fac parte din plan; ele sunt o parte necesară. „In împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Fapte 14:22). învăţaţi, deci, „să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin meaturi” (Iacov 1:2).

O, suflete al meu, te linişteşte
Aşteaptă în tăcere răspunsul Său divin;
Deşi nu ştiu acum ce mi se pregăteşte
Cred cu tărie că-mi vei da doar cer senin.

SEARA

„Ce frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti.” Cântarea Cântărilor 1:16

Din orice punct de vedere, Prea Iubitul nostru este cel mai frumos. Variatele noastre experienţe sunt menite să ne furnizeze noi puncte din care să vedem frumuseţea lui Isus. Cât de binefăcătoare se dovedesc încercările noastre atunci când putem câştiga din ele viziuni ale lui Isus care nu ni s-ar fi arătat în viaţa de zi cu zi. L-am văzut „din vârful muntelui Amana, din vârful muntelui Seir şi Hermon” (Cânt. 4:8), şi ni s-a arătat în toată strălucirea puterii Sale; dar L-am văzut şi „din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor” (vers. 8) şi nu am pierdut nimic din frumuseţea Lui. De pe patul bolnavului, de la marginile mormântului, ne-am întors ochii spre Mântuitorul sufletului nostru, şi El nu a fost niciodată altfel decât „frumos de tot” (vers. 7). Mulţi dintre sfinţii Săi L-au privit din întunericul temniţelor sau din flăcările rugurilor, dar nu au spus un singur cuvânt rău despre El; dimpotrivă, I-au slăvit farmecul nespus. O, ce îndeletnicire nobilă şi plăcută este să-L priveşti mereu pe Domnul Isus! Este o plăcere negrăită să-L vezi pe Mântuitor în toate slujbele Sale şi să-L găseşti perfect în fiecare — să întorci caleidoscopul, şi să găseşti noi combinaţii de har. In iesle şi în veşnicie, pe cruce şi pe tron, în grădină şi în împărăţie, printre tâlhari sau în mijlocul îngerilor, pretutindeni El este „plin de farmec” (Cânt. 5:16). Examinează cu atenţie fiecare faptă a vieţii Sale şi fiecare trăsătură a caracterului său, şi vei vedea că El este frumos în fiecare clipă. Judecă-L cum vrei, nu-L vei putea găsi vinovat de nimic; cântăreşte-L cât îţi place, nu vei putea găsi nimic uşor în El. Veşnicia nu va descoperi nici o umbră în Prea Iubitul nostru ci dimpotrivă, pe măsură ce vor trece veacurile, slava Sa va străluci cu o şi mai mare splendoare. Frumuseţea Sa va umple minţile cereşti cu o bucurie din ce în ce mai mare.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.” Psalmul 37:5

Sensul literal al acestui verset este: „Rostogoleşte-ţi calea pe urmele lui Yehova şi încrede-te în El, şi El lucrează„. Ne atrage atenţia intervenţia imediată a lui Dumnezeu odată ce încredinţăm, sau „rostogolim” poverile de orice fel din mâinile noastre în ale Lui. Fie că povara noastră este un necaz, o dificultate, o nevoie trupească, sau cu privire la mântuirea cuiva drag, „El lucrează„.

Când lucrează El? „El lucrează” acum. Noi ne purtăm ca şi cum Dumnezeu nu a acceptat imediat încrederea noastră în El şi ca urmare întârzie împlinirea a ceea ce I-am cerut să facă. Nu înţelegem că „El lucrează” în timp ce încredinţăm. „El lucrează” acum! Lăudaţi-L pentru acest fapt real.

Speranţa că El va lucra este ceea ce-L împuterniceşte pe Duhul Sfânt să împlinească ceea ce am „rostogolit” asupra Lui. În momentul acela nu mai este în mâna noastră, şi nu trebuie să mai încercăm s-o facem noi. „El lucrează!” Debarasează-te de povară şi nu încerca s-o iei din nou. Ce uşurare este să ştii că într-adevăr El este la lucru în dificultatea prin care trecem! Şi când cineva îţi spune: „Dar nu văd nici un rezultat”, nu-i da atenţie.”El lucrează” dacă am „rostogolit” poverile noastre asupra Lui şi „dacă ne uităm ţintă … la Isus” (Evrei 12:2) ca El să rezolve lucrurile. Credinţa noastră poate fi încercată, dar „El lucrează”. Cuvântul Său este adevărul! V.H.F.

 

Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu care lucrează pentru mine. Psalmul 57:2

 

O traducere frumoasă mai veche a acestui verset spune: „El va împlini cauza ce-o ţin în mână”. Lucrul acesta mi se pare foarte real în ziua de azi. Lucrul acesta „pe care-l ţin în mâna mea” – lucrarea mea de azi, acest concept pe care nu-l pot stăpâni, această sarcină în care mi-am supraestimat abilităţile – aceasta este ce pot „striga” după El să facă „pentru mine”, cu siguranţa liniştită că El o va face. „Cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sunt în mâna lui Dumnezeu” (Ecl. 9:1). Frances Ridley Havergal

Domnul va urmări promisiunile legământului Său. Orice apucă şi ţine în mâna Sa va împlini. De aceea îndurările Sale trecute sunt garanţii pentru cele viitoare, şi motive întemeiate de a continua să strigăm către El. Charles H. Spurgeon

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 34.9-17; 35.1-10

Capitolul 34 ne aduce în atenţie pedeapsa care se va abate asupra Edomului. Acest popor blestemat, descinzând din Esau, va fi nimicit în întregime, iar ţara sa, muntele Seir, va deveni o pustietate „în veci de veci” (34.10). Unii predicatori moderni îndrăznesc să afirme că Dumnezeu, în dragostea Lui, nu poate condamna pe nimeni, însă un astfel de pasaj le aduce o dezminţire solemnă.

Capitolul 35 oferă o altă privelişte: aici vedem ce va fi moştenirea lui Israel (fratele lui Esau). Până şi pustia va deveni acolo o grădină minunată, în care va străluci neumbrită „gloria Domnului, măreţia Dumnezeului nostru” (v. 2). Să observăm, de asemenea, „veselia şi bucuria” care se degajă din micul cap. 35. O asemenea perspectivă nu este oare în măsură să reanimeze inimile descurajate? (v. 3). Tot aici găsim şi cel mai puternic motiv al speranţei creştine: venirea Domnului pentru a-Şi răpi Biserica. în ce ne priveşte, să nu o uităm niciodată şi să vorbim despre ea şi altor credincioşi. Nu există niciun mijloc mai eficace pentru întărirea mâinilor slăbite şi a genunchilor care se clatină, altfel spus, pentru a ne încuraja în slujire, în rugăciune şi într-o umblare neşovăielnică (v. 3; Evrei 12.12). „Măngâiaţi-vă deci unii pe alţii cu aceste cuvinte”, recomandă apostolul Pavel (1 Tesaloniceni 4.18).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Faptele 2:1-4

Şi voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi in veac. Ioan 14:16

AJUTORUL NOSTRU PERSONAL

Când Domnul Isus a promis că va trimite ucenicilor Săi „un alt Mângâietor”, El le-a spus că vor avea o altă persoană asemănătoare Lui pentru a fi cu ei. Isus a discutat cu ucenicii, i-a învăţat, i-a încurajat şi i-a cunoscut îndeaproape. Astfel, la Rusalii, când El L-a trimis pe Duhul Sfânt să locuiască în toţi cei credincioşi, Acesta le-a dat aceeaşi atenţie individuală, deşi nevăzută, pe care le-o dăduse El însuşi până atunci ucenicilor. Poate că prietenul meu din Grecia, Sotos Boukis, este o ilustraţie a acestui fapt. Pe când eram profesor într-un colegiu creştin, am condus mai multe călătorii de studiu prin Europa. Înainte de plecarea mea în primul turneu ca şi conducător pentru cazuri speciale de urgenţă, am ştiut că domnul Boukis, un creştin minunat, ne va călăuzi în timpul celor 7 zile pe care grupul format din 25 de studenţi urma să le petreacă în Grecia. Am fost mulţumit şi m-am simţit uşurat atunci când am ajuns la hotelul din Salonic (Tesalonic din Biblie), că acest bărbat ne aştepta. Îsi luase o săptămână din concediul său pe anul acela, pentru a călători cu noi pe timpul şederii noastre în Grecia. Cunoştinţele, călăuzirea şi asistenţa lui personală au fost de nepreţuit. Îmi dădea multă linişte şi pace sufletească ştiindu-l alături de mine. Aceasta este numai o imagine în miniatură despre tot ce face Duhul Sfânt în viaţa credincioşilor. El nu este o putere mistică, ci o fiinţă care locuieşte în noi. El este avocatul nostru (Ioan 14:16, 26), puterea noastră pentru a depune mărturie (Ioan 15:26, 27), şi ghidul nostru care ne duce la tot adevărul (Ioan 16:13). În duminica de Rusalii, să-I mulţumim Domnului Isus că El ne-a trimis Mângâietorul. – D.C.E.

O, Duhule preasfinte, ceresc mângâietor,

Revarsă vieţii noastre Tu harul sfinţitor!

Preschimbă viaţa noastră în chipul lui Isus,

Şi fă-ne să ne-ncredem în tot ce El ne-a spus.
Traian Dorz

Duhul omului falimentează, dacă Duhul Domnului nu îl umple în întregime.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„El (David) a domnit acolo şapte ani şi şase luni, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.” 1 Cronici 3.4

Hebronul care este la o depărtare de vreo 40 km de Ierusalim este astăzi sub stăpânire musulmană. Aici se găseşte peştera Macpela în ogorul lui Efron unde au fost înmormântaţi Avraam, Isaac şi Iacov. Hebronul este locul morţii. Acolo a început domnia lui David, aşa cum ne aminteşte textul nostru de azi. Marea majoritate a poporului nu l-a recunoscut în timpul acela ca împărat deşi a fost uns de proorocul Samuel. Numai unii credincioşi s-au strâns în jurul său. Dar a venit şi ziua în care el a intrat victorios în Ierusalim şi a fost recunoscut de toţi ca stăpân, conducător de oşti, împărat. Toate acestea vorbesc despre Acela cu privire la care David era numai o slabă imagine, la Domnul nostru Isus Cristos. El este împăratul împăraţilor. Acum se află proslăvit în cer şi în curând stăpânirea Lui se va întinde peste tot pământul. Acum sunt puţini cei care îl recunosc. Pentru lume, El este încă Cel Răstignit, Cel lepădat. Jertfa de la cruce este punctul de referinţă al tuturor binecuvântărilor împărăţiei, la fel cum Hebronul era punctul acesta pentru David. Odinioară Domnul Isus a fost lepădat şi înjosit până la moarte dar în curând va fi „Domn al domnilor şi împărat al împăraţilor.” Atunci toţi duşmanii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui.

Stimate cititor al acestor rânduri azi este încă ziua când poţi să te HOTĂRĂŞTI pentru Domnul Cristos, ca apoi să şi domneşti împreună cu El. Dacă nu vrei să te decizi pentru El, atunci vei rămâne mai departe un împotrivitor şi un lepădător a lui Dumnezeu şi al Fiului Său Preaiubit. În felul acesta vei fi considerat un duşman şi astfel vei primi răsplata ca atare.

Toţi care slujesc în Adunarea lui Dumnezeu să aibă grijă să propovăduiască Cuvântul în toată curăţenia şi simplitatea lui, să-l dea aşa cum l-au primit de la Dumnezeu.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.” Matei 27.45

Întunericul

Evangheliile nu ne spun cum a simțit Mântuitorul chinurile pe care oamenii au îndrăznit să i le provoace, dar Vechiul Testament ne-a descoperit aceasta într-un mod remarcabil. Domnul a fost răstignit în jurul orei 9 dimineața, fiind batjocorit de oamenii nelegiuiți, inclusiv de către liderii religioși ai acelor vremuri. Dumnezeu a adus apoi întunericul adânc peste toată țara de la ora 12 până în jurul orei 15. În timpul acestor ore, Mântuitorul a suferit cu mult mai mult decât vom putea să înțelegem vreodată. Aceasta nu a fost din cauza cruzimii oamenilor, ci din partea mâniei de nedescris, de neînduplecat a lui Dumnezeu împotriva păcatului. Hristos, care nu a cunoscut păcat, a fost făcut păcat pentru noi, iar Dumnezeu l-a judecat.

Cât de groaznice au fost acele ore ale suferințelor, ale crucii, pentru Mântuitorul, ne arată Psalmul 88. Acest psalm descrie simțămintele Domnului, când a suferit judecata lui Dumnezeu. Cât de îngrozitor a fost pentru Isus, când Dumnezeu a trebuit să stea împotriva Fiului! Să ne gândim la această adâncime a suferințelor, a crucii Mântuitorului: El, Cel drept și nevinovat, a acceptat judecata lui Dumnezeu, pentru că a dorit să-i salveze pe oameni. Aceste adevăruri ale suferințelor Mântuitorului să ne conducă la întoarcerea noastră la Dumnezeu!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU (2)

„Orânduirile Domnului sunt fără prihană” (Psalmul 19:8)

Să remarcăm:

1) „Orânduirile Domnului sunt fără prihană”. Când oameni precum Platon și Shakespeare vorbesc, efectul cuvintelor lor depinde de aportul nostru la acest proces. Poate unii dintre noi suntem interesați și captivați, în timp ce alții pot fi indiferenți sau plictisiți. Cuvintele lor ar putea fi descrise drept neutre în mod intrinsec, dar rîu la fel sunt și cuvintele lui Dumnezeu: ele radiază! Asemenea căldurii și luminii, ele sunt surse ale energiei spirituale. Ele posedă o putere dinamică care produce schimbare peste tot pe unde merg. Tot astfel, Cuvântul lui Dumnezeu este dinamic. Din el radiază o putere transformatoare care schimbă pe oricine care trăiește în „mediul” lui!

2) „Judecățile Domnului sunt adevărate” (v. 9). Cuvântul evreiesc pentru „adevărat” vine de la „certitudine, onestitate și credincioșie”. Cu o încredere absolută, poți pune totul în joc când te bazezi pe Cuvântul lui Dumnezeu. El îți garantează că Dumnezeu spune ceea ce crede și crede ceea ce spune. Te poți simți în siguranță cu fiecare silabă a lui. Cu alte cuvinte, „omul … trăiește … cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4).

3) „Robul Tău primește si el învățătura de la ele: pentru cine le păzește, răsplata este mare” (Psalmul 19:11). Cuvântul lui Dumnezeu e mai mult decât o listă cu „ce ai voie să faci și ce nu”. E asemenea radarului care te avertizează când te găsești în pericolul de a rătăci de la drum și de a da de necaz. Conștiința ta este într-o măsură insuficientă iar fără Cuvânt nu face față. „Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință? Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc! Păzește, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine!” (v. 12-13). Când asculți de Cuvântul lui Dumnezeu, „răsplata ta va fi mare”!

 

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: