Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Raţionamentele divine ale credinţei

„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Matei 6:33

Când privim la aceste cuvinte ale lui Isus, le găsim a fi cele mai revoluţionare cuvinte pe care le-a auzit vreodată urechea umană. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu…” Noi susţinem exact contrariul, chiar şi cei mai spirituali dintre noi: „Dar trebuie să trăiesc; trebuie să am atâţia bani; trebuie să mă îmbrac; trebuie să mănânc.” Marea grijă a noastră nu este împărăţia lui Dumnezeu, ci viaţa noastră pământească. Isus inversează ordinea, spunându-ne: „Caută să ai mai întâi o relaţie bună cu Dumnezeu, fă din aceasta cea mai mare preocupare a vieţii tale şi nu te îngrijora niciodată de celelalte lucruri”.

„Nu vă îngrijorați de viața voastră…” Domnul nostru a sublimat că, din punctul Lui de vedere, este cu totul iraţional să ne îngrijorăm in privinţa mijloacelor de existenţă. Isus nu a spus că omul care nu se gândeşte la nimic în viaţă este binecuvântat – un asemenea om este nechibzuit. Dar Isus ne-a învăţat că un ucenic trebuie să facă din relaţia lui cu Dumnezeu preocuparea dominantă a vieţii lui şi să fie fără grijă cu privire la orice altceva în comparaţie cu aceasta. El spune: „Nu faceţi din ce veţi mânca sau ce veţi bea factorul conducător al vieţii noastre, ci concentraţi-vă în mod absolut asupra lui Dumnezeu”. Unii oameni sunt neglijenţi cu privire la ceea ce mănâncă sau beau şi suferă din această cauză; nu le pasă cum se îmbracă şi parcă nu-i interesează cum arată. Ei sunt neglijenţi în treburile lor pământeşti şi Dumnezeu îi trage la răspundere pentru aceasta. Isus spune că marea grijă a vieţii trebuie să fie aceea dc a pune relaţia noastră cu Dumnezeu pe primul loc, şi orice altceva, pe locul al doilea.

Una dintre cele mai severe discipline ale vieţii creştine este aceea de a-I permite Duhului Sfânt să ne aducă în armonie cu învăţătura lui Isus din aceste versete.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Voi fi ca roua pentru Israel; El va înflori ca un crin şi va da rădăcini ca Libanul. OSEA 14:5

În
Orient, roua este o binecuvântare chiar mai mare decât în ţările cu climă temperată. Ce înţeles duhovnicesc poate avea pentru noi textul acesta? Dumnezeu ar dori să învioreze viaţa noastră spirituală, să-i ridice nivelul şi să transforme viaţa noastră ca s-o facă să fie mai înviorată şi mai rodnică. Rouă este o provizie a cerului pentru vremurile de secetă. Când nu sunt nori care să anunţe ploaia, nici vânt, nici furtună, cerul împlineşte această minune: în amurg, în zori de zi, pământul se acopere cu rouă, şi aceasta fără zgomot; când totul este liniştit, deodată pământul este udat de ea. Ploaia de binecuvântări spirituale provine prin mijloacele de har sau prin instrumentele alese de Dumnezeu. Dar rouă cerească vine direct de sus. Rouă cade cu condiţia să nu fie vânt, când pământul este uscat şi cere o înviorare a Creatorului.

Să ne oprim din alergarea noastră febrilă şi să ne mărturisim Domnului uscăciunea, recunoscând înaintea Lui totala lipsă de prospeţime şi înviorare a vieţilor noastre sterile, chiar dacă avem o activitate religioasă oarecare, dar care este departe de a fi ce aşteaptă Domnul de la noi. „îţi merge numele că trăieşti…” (Apoc. 3:1). Roua nu cade decât în amurg sau în zori de zi când atmosfera este liniştită şi cerul senin. Când nu sunt nori între Dumnezeu şi noi, nici frământare în noi, când inima celui credincios se odihneşte în supunere şi smerenie aşteptând totul de la Dumnezeul ei, El udă viaţa copilului Său cu rouă
Sa binefăcătoare. Atunci el înfloreşte ca crinul şi îşi adânceşte rădăcinile ca cedrul din Liban, manifestându-se astfel harul care înfrumuseţează şi prelucrează viaţa noastră şi care ne cere să fim tari în credinţă ale cărei rădăcini sunt împlântate în Domnul Hristos. Rouă de sus care se depune peste sufletele noastre obosite şi uscate va îndepărta uscăciunea şi rutina unei vieţi religioase şi reci şi va turna prospeţimea lucrurilor cereşti. Această rouă este Domnul însuşi. Să rugăm pe Dumnezeu să facă linişte deplină în sufletele noastre ca să-şi poată trimite roua binecuvântată de care, da, avem cu toţii atâta nevoie. şi roua nu este numai o înviorare peste vieţile noastre seci dar este şi o hrană. „Când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.” (Num. 11:9). Iar părtăşia în unire a fraţilor este asemuită cu roua Hormonului (Ps. 133:3). În adevăr, ce înviorare când în adunare este unire, pace şi iubire. Roua aceasta liniştită comunică vieţii noastre puterea şi gândurile lui Dumnezeu care ne înviorează continuu.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„După ce au auzit aceste cuvinte, au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” Fapte Ap.2:37

Apostolul Petru, prin puterea Duhului Sfânt explică profeţiile referitoare la moartea Lui Isus, cum trupul Lui nu va cunoaşte putrezirea, şi câte se vor întâmpla cu El.

Auzind acestea cei ce-l ascultau au rămas străpunşi în inimă şi au întrebat: „Fraţilor, ce să facem?” Petru le-a răspuns: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele Lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre.” Pentru a primi Duhul Sfânt trebuie să dăm morţii viaţa noastră, să ne considerăm morţi împreună cu Hristos, fiind la dispoziţia Lui Dumnezeu. Atunci avem parte de iertarea păcatelor. Duhul Sfânt locuieşte astfel în noi şi ni-L descopere pe Isus. Căci cine nu are Duhul Sfânt nu este al Lui.

Petru spune: „Făgăduinţa este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Şi cu multe alte cuvinte mărturisea, îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Omul care este de părere că poate fi plăcut înaintea Lui Dumnezeu cu fapte bune este pe căi greşite şi nemântuit. Darul Duhului Sfânt nu se poate cumpăra cu bani, ci este un dar al harului Lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Dacă am primit harul Duhului Sfânt, atunci stăruim în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni şi nu ne lăsăm furaţi de învăţături omeneşti, sau filozofii, ci ne lăudăm cu Isus Hristos, şi nu ne încredem în firea pământească. De aceea propovăduim lucrarea Lui şi lăudăm faptele mâinilor Lui.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

PLOUĂ FĂRĂ NORI? NICIDECUM

Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Eclesiastul 11.3

De ce să ne temem de norii care vin să întunece cerul nostru? Ei ne ascund soarele pentru o clipă, dar nu pot să-l stingă, şi-l vom vedea lucind din nou, în curând. Aceşti nori sunt încărcaţi cu ploaie şi, cu cât sunt mai negri, cu atât mai îmbelşugată va fi revărsarea care va cădea din ei. Cum am avea ploaie fără nori?Încercările ne-au adus de fiecare dată binecuvântări şi ne vor aduce mereu. Deci ele sunt plăcuţii vestitori aducători de haruri binefăcătoare. Domnul nostru ne poate adăpa cu necazuri, dar nu ne va îneca în mânia Sa. Scrisorile de dragoste ale Domnului nostru, ne sosesc adesea sub învelişuri negre. Carele Lui huruie, dar sunt pline de binecuvântări. Toiagul Lui îmboboceşte cu flori mirositoare şi fructe delicioase. Să nu ne tulburăm când se întunecă cerul, ci să cântăm, căci ploile din aprilie ne aduc florile din mai.Doamne, norii sunt aşternutul picioarelor Taie. În ziua întunecoasă, Tu eşti lângă noi. Cu dragoste Te privim şi ne bucurăm. Credinţa vede norii descărcându-se şi făcând să reînverzească colinele şi câmpiile.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Om al durerilor şi obişnuit cu suferința.   Isaia 53.3

Cu cât privim mai mult drumul binecuvântatului nostru Domn pe acest pământ, cu atât mai mult ni se ataşează inimile de El prin legături adevărate de afecțiune. El a fost singur mereu; ca Om aici jos a fost perfect singur şi nimic nu încearcă inima mai mult ca acest lucru. „Iată, vine ceasul şi a şi venit, când veți fi risipiți fiecare la ale lui şi pe Mine Mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine” – nimeni altcineva, doar Tatăl! A căutat milă şi na găsito; a căutat pe unii care să vegheze împreună cu El, iar ei au adormit; a căutat pe unii care să stea alături de El, dar toți Lau părăsit şi au fugit. Este trădat cu un sărut. A simțit acest lucru pe deplin: „Nu un vrăjmaş, ci tu, un om, prietenul Meu”.

UrmărițiL peste tot! Aceasta doboară mândria inimii, ne aşază ca oameni foarte jos, însă Îl aşază pe El ca Om întro perfecțiune minunată; nu un Om în slavă, ci un Om care trece prin orice lucru de natură să încerce inima în cel mai adânc fel; un Om pus la probă în orice chip, care Şia plecat capul ca Jertfă, simțind aceasta atât de adânc, încât sudoarea I sa făcut ca picăturile mari de sânge; care a trecut prin toate ca Om, pentru ca inimile noastre săL poată urma; a trecut prin toate adâncurile, iar nouă, sărmane ființe, nu nea rămas decât să stăm deoparte şi săL contemplăm. Este bine să nu fim şi noi adormiți, precum ucenicii odinioară! Acesta este punctul care ne atrage afecțiunile şi care ne cerne voința. Voința şi afecțiunile nu merg niciodată împreună; voința reprezintă eul, afecțiunile însă se sprijină în mod necesar pe Altul. El este Obiectul perfect – „De aceea Mă iubeşte Tatăl Meu, fiindcă Îmi dau viața, ca iarăşi so iau”. SăL priveşti în smerenia umblării Sale, dânduSe pe Sine Însuşi pentru noi, niciodată dând înapoi, perfect în toată înaintarea Lui şi liniştit de parcă nimic nu se întâmpla – dacă privim la Hristos astfel, vom mai putea oare să căutăm să ne satisfacem propria voință?

J. N. Darby

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, aş vrea să-mi vărs inima înaintea Ta – în momentul de faţă sufletul meu nu are o trăire înălţătoare, nici intelectul meu nu este viguros, ambele sunt istovite; dar Te ador că Tu nu eşti niciodată amorţit, nici istovit şi „Tu ştii din ce suntem făcuţi” (Psalmul 103:14).

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.» 1 Petru 1,15

Cum arată umblarea în ascuns cu Dumnezeu? Mi-l închipui pe Enoh umblând cu Dumnezeu şi văd:

1.
O părtăşie sfântă. Enoh vorbeşte cu Dumnezeu şi Dumnezeu vorbeşte cu Enoh. Ei împărtăşesc absolut totul unul cu celălalt. Numai printr-o astfel de părtăşie sfântă putem să umblăm cu Dumnezeu şi doar aşa devine umblarea noastră o umblare către cer. Suntem noi un model pentru alţii în umblarea noastră cu El? Părtăşia sfântă, intimă cu Domnul se realizează prin studiul Scripturii şi prin rugăciune.

2. Păstrarea sfântă a cadenţei. Cum trebuie să umblăm cu Domnul? «Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus» (1 Ioan 2,6). În concluzie, nici prea încet, nici prea repede. Credincioşii obosiţi sunt cei care o iau înaintea lui Dumnezeu şi brusc realizează că El nu le-a binecuvântat planurile, în ciuda rugăciunilor lor fierbinţi. Domnul nu vrea să faci planuri, ci vrea să îţi dezvăluie planurile Sale. Ţine pasul cu El! Credincioşii rămaşi în urmă sunt cei care merg prea încet, sunt prea leneşi şi se dovedesc astfel neascultători. Cum umbli tu cu Dumnezeu?

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Dacă aţi gustat într-adevăr că bun este Domnul. 1 Petru 2:3

Dacă” – atunci această favoare nu este garantată oricărui membru al rasei umane. „Dacă” – deci există posibilitatea şi probabilitatea ca unii să nu fi gustat încă bunătatea Domnului. „Dacă” – deci nu este o binecuvântare generală, ci Bila specială, şi este necesar să ne testăm ca să vedem dacă am cunoscut harul Domnului. Nu există nici o favoare spirituală care să nu fie acordată adevăratului căutător. Dar, dacă aceasta este o chestiune care necesită rugăciune sinceră, nimeni nu ar trebui să fie mulţumit atâta timp cât există un „dacă” în privinţa experienţei sale de a „gusta într-adevăr că bun e Domnul”. Întrebarea aceasta se poate naşte chiar în inima unui adevărat credincios, din cauza neîncrederii în sine, dar continuarea unei asemeni îndoieli este un mare rău. Noi trebuie să luptăm să ne prindem de mâna Mântuitorului cu braţele credinţei, şi să spunem: „ştiu în tine am crezut, şi sunt încredinţa că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea” (2 Timotei 1:12). Nu te lăsa bătut, credinciosule, până când nu te asiguri de interesul tău faţă de Isus. Nu lăsa nimic să te mulţumească până în momentul în care, prin lucrarea Duhului Sfânt în inima ta, ai siguranţa că eşti un „copil al lui Dumnezeu” (Romani 8:16). O, nu te poticni aici; nu lăsa un „dacă”, sau un „poate”, sau un „posibil” să-ţi mulţumească sufletul. Clădeşte pe adevărurile veşnice, şi clădeşte cu ele. Adună „îndurările Mele faţă de David” (Isaia 55:3), şi strânge-le bine. Aruncă-ţi ancora în ape adânci, şi asigură-te că sufletul tău este bine legat de ancoră. Treci de aceşti dacă. Nu mai sta în valea îndoielilor şi temerilor. Treci Iordanul neîncrederii, şi intră în Canaanul păcii unde mai locuiesc canaaniţii, dar unde pe pământ curge într-una „lapte şi miere” (Levitic 20:24).

SEARA

Este grâu în Egipt. Genesa 42:2

Foametea chinuia toate popoarele, şi era inevitabil ca Iacov şi familia lui să sufere. Dar Dumnezeul providenţei, care nu-i uită niciodată pe cei aleşi, strânsese un grânar pentru poporul Său avertizându-i pe egipteni şi îndemnându-i să strângă grâne în anii de belşug. Iacov nu s-ar fi aşteptat niciodată ca eliberarea să vină din Egipt, dar auzise că acolo era grâu. Credinciosule, atunci când toate lucrurile par a fi împotriva ta, stai liniştit, fiindcă Dumnezeu ţi-a pregătit o rezervă; pe lista durerilor tale se află o clauză salvatoare. Într-un mod anume, El te va elibera, şi într-un mod anume, te va ajuta. Locul de unde îţi va veni scăparea va fi neaşteptat, dar ajutorul va veni în vreme de nevoie, şi tu vei slăvi Numele Domnului, dacă oamenii nu te vor hrăni, o vor face corbii; dacă pământul nu va avea roade, cerul va aşterne mană. De aceea, fii tare şi încrede-te în Domnul. Dumnezeu poate face ca soarele să răsară de la apus dacă vrea, şi El poate schimba izvorul durerilor în izvor de bucurii. Grâul din Egipt era în mâinile iubitului Iosif; el deschidea şi închidea grânarele după bunul său plac. La fel, bogăţiile providenţei sunt în puterea Domnului Isus care le va împărţi liber poporului Său. Iosif avea cu ce să-şi întreţină familia, iar Isus este credincios în împlinirea nevoilor copiilor Săi. Misiunea noastră este să cerem ajutorul care ne-a fost pregătit; nu trebuie să ne lăsăm pradă disperării, ci să ne trezim. Rugăciunea ne va aduce în curând în prezenţa Fratelui nostru împărătesc. Odată ajunşi în faţa tronului Său, trebuie doar să cerem şi vom primi. Proviziile Sale nu se sfârşesc niciodată; mai există destul grâu. Inima Sa nu este împietrită; El este gata să ne împlinească nevoile. Doamne, iartă-ne necredinţa, şi ajută-ne în seara aceasta să ne apropiem de plinătatea Ta şi să primim „har după har” (Ioan 1:16).

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Mă gândesc la cântările mele noaptea. (Psalmul 77:6)

Am citit undeva de o pasăre care nu vrea niciodată să cânte cântecul pe care doreşte stăpânul ei să-l audă câtă vreme colivia ei este în plină lumină. Poate învăţa o notă de aici sau o măsură de acolo, dar niciodată un cântec întreg, până nu-i este acoperită colivia şi nu dispare lumina soarelui.

Mulţi oameni se comportă la fel, nu învaţă niciodată să cânte până nu cad umbrele întunericului. Să ne amintim mereu că legendara privighetoare cântă cu spinul înfipt în pieptul ei; şi a fost într-o noapte în Betleem când s-a auzit cântecul îngerilor; şi „la miezul nopţii s-a auzit o strigare: «Iată Mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6).

În adevăr, este de-a dreptul îndoielnic ca sufletul unui om să poată cunoaşte cu adevărat dragostea lui Dumnezeu în toată bogăţia ei şi mângâierea ei, şi desăvârşirea ei care satisface pe deplin până nu se întunecă cerul şi devine ameninţător. Lumina răsare din întuneric, şi dimineaţa se naşte din sânul nopţii.

James Creelman călătorea odată prin Balcani în căutarea lui Natalia, regina exilată a Serbiei. În una din scrisorile sale, descria călătoria astfel:În timpul acelei memorabile călătorii, am aflat că rezerva de ulei de trandafiri a lumii este în Munţii Balcani. Lucrul care mi-a atras cel mai mult atenţia a fost că trandafirii trebuia strânşi în timpul celor mai întunecate ore ale nopţii, culegătorii începeau la ora unu şi terminau la ora două noaptea. Iniţial această practică mi s-a părut a fi o superstiţie sau o tradiţie, dar cercetând mai îndeaproape, am aflat că cercetările ştiinţifice actuale au demonstrat că 40% din parfumul trandafirilor dispare la lumina zilei.

Şi este un fapt real şi incontestabil al vieţii şi culturii umane că şi caracterul unui om se întăreşte cel mai mult în timpul celor mai negre zile. Malcolm J. McLeod

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 32.1-8; 33.17-24

În aceste capitole nu trebuie să căutăm o istorie închegată a evenimentelor viitoare; dimpotrivă, cele prezentate sunt tot atâtea imagini distincte, proiectate una câte una pe ecranul profetic. Izolate sau grupate, aceleaşi fapte pot apărea în mai multe rânduri din perspective şi lumini diferite. Din acest motiv, pentru a treia oară în această carte, avem ocazia să admirăm zorii radioşi ai împărăţiei milenare, de data aceasta în cap. 32 şi 33.După îngrozitoarea nimicire a asirianului şi a falsului împărat, Antihrist (30.31-33), se face loc adevăratului împărat, Hristos, şi El va domni în dreptate (de data aceasta, cu siguranţă, accentul se pune pe dreptate sau pe justiţie): 32.16,17; 33.5,15. Aceia care vor scăpa teferi (rămăşiţa poporului) îl vor contempla – cu ochi „care văd” (32.3) – „pe împărat, în frumuseţea Lut (33.17). Cu încântare, vor descoperi în El „un Om” care va fi pentru ei protecţie, odihnă, viaţă a sufletului lor (32.2).

Iubiţi copii ai lui Dumnezeu, cât de scumpe sunt şi pentru inimile noastre aceste promisiuni făcute lui Israel, pentru că şi noi trăim în aceeaşi lume nedreaptă şi-L aşteptăm pe acelaşi Domn, care este „mai frumos decât fiii oamenilor” (Psalmul 45.2)! Subliniem şi v. 8 din cap. 32, pentru a ne îndrepta gândul spre nobleţea morală care trebuie să caracterizeze comportarea celor pe care Dumnezeu îi pune alături de cei nobili (1 Samuel 2.8).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 1 Ioan 3:16-24

…ne vom linişti inimile înaintea Lui, ori în ce ne osândeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile. Ioan 3:19, 20

FAPTE SAU SENTIMENTE?

Cât de lipsită de culoare ar fi viaţa fără sentimente! Gândiţi-vă numai la o petrecere fără râsul spontan, la o înmormântare fără vărsare de lacrimi. Muzica lui Bach, Beethoven şi Handel ar suna în urechile unor stoici. O execuţie magnifică a unei orchestre simfonice nu ar stârni aplauze. Emoţiile sunt parte a ţesăturii vieţii şi în ele însele sunt bune, dar nu te poţi bizui pe ele atunci când este vorba de morală şi adevăr. De aceea, trebuie întotdeauna să depindem de Cuvântul lui Dumnezeu. Un cântec popular spune: „Nu poate fi greşit când pare atât de bun”. Acest lucru e periculos! Dacă ne încredem în Cristos ca Mântuitor, unele adevăruri rămân constante indiferent de fluctuaţia sentimentelor noastre. Sentimentul spune: „Sunt păcătos, pierdut, condamnat”. Adevărul răspunde: „Suntem justificaţi prin credinţă”(Rom. 5:1). Sentimentul spune: „Nu pot face faţă responsabilităţilor”. Adevărul răspunde: „Pot totul în Cristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13). Sentimentul spune: „Mă simt singur şi mi-e frică”. Adevărul răspunde: „Niciodată n-am să te părăsesc” (Evrei 13:5). Apostolul Ioan recunoaşte că sentimentele pot să reprezinte în mod greşit adevărul. El spune că numai când iubim cu fapta şi cu adevărul, vom şti că suntem ai lui Cristos (1 Ioan 3:18-20). Cuvântul ne spune că astfel „ne vom linişti inimile înaintea Lui, ori în ce ne osândeşte inima noastră”, ori când ne simţim pierduţi. Dumnezeu ne-a dat o gamă bogată de emoţii. Dar atunci când sentimentele noastre sunt contrare adevărului – adevărul Cuvântului lui Dumnezeu – nu trebuie să ne încredem în ele.
D.J.D.

Pe Stâncă stau şi tremur câte-odată,
Genunchi-s slabi şi inima s-a-ngrijora,
Dar Stânca cea de veacuri neclintită
Sub mine niciodată nu va tremura.  Anonim

Sentimentele nu sunt înlocuitorii adevărului si ai credinţei.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

TATĂ, izbăveşte-Mă din ceasul acesta! Ioan 12.27

Ca omul să fie mântuit a trebuit ca Cristos să stea în locul omului înaintea lui Dumnezeu. Şi din această pricină, Dumnezeu a trebuit să-L părăsească pe Domnul Isus. Numai aşa putea omul păcătos să fie mântuit iar păcatele să-i fie îndepărtate. Acest lucru îl putem înţelege mai bine din strigătul Domnului: „Tată, izbăveşte-mă din ceasul acesta.” Cât de mari au fost suferinţele Domnului din partea oamenilor, totuşi nu L-au făcut să scoată un astfel de strigăt. Era în acest strigăt suferinţa din partea lui Dumnezeu pentru omul încărcat de păcate şi aceasta stătea în faţa sufletului Său. Domnul Isus a trebuit să fie în „coarnele bivolului” deoarece a vrut să fie Salvatorul şi Mijlocitorul omului în faţa lui Dumnezeu. Inima omului era în duşmănie cu Dumnezeu şi pe acest om, Domnul trebuia să-l înlocuiască în faţa judecăţii Lui.La fel auzim şi strigătul: „Scapă-mă din gura leului!” DA, putem să-I mulţumim Domnului căci după ce a trecut dincolo de moarte, putea să spună: „Da, Tu m-ai izbăvit din coarnele bivolului.” Lucrarea era desăvârşită! TOT ce era împotriva omului a fost lămurit. Înlocuitorul nostru a suportat mânia lui Dumnezeu, a băut paharul amar, a suportat crucea. El a fost Cel ce a suferit şi noi suntem aceia care tragem foloasele. Dreptatea lui Dumnezeu este pe deplin satisfăcută. TOATE cerinţele ei sunt îndeplinite, de aceea noi, cei ce credem, suntem slobozi. Pecetea a fost ruptă, epistola a fost deschisă şi citită iar păcatele noastre au fost aruncate în marea uitării. Dreptatea dumnezeiască nu mai are nici un fel de cerinţe şi pe temeiul dreptăţii, Dumnezeu poate să se apropie de cei ce erau păcătoşi odinioară. Dumnezeu poate dărui oricui darul fără plată a Fiului Său cel Sfânt. Oricui poate să-i ierte păcatele, să-l facă fericit şi să-i dea viaţa veşnică pe calea cea dreaptă a credinţei în Isus cel răstignit de oameni, dar înviat în puterea Sa şi a Tatălui.În Domnul Cristos toţi care cred găsesc TOTUL DEPLIN!

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Întreabă pe cei din neamurile trecute și ia aminte la pățania părinților lor.” Iov 8.8

Întrebări şi răspunsuri

Ce este greu? A te cunoaște pe tine. Și ce este ușor? A da sfaturi altora.

Ce folos poate să aducă învățătura, când este pusă acolo unde nu trebuie? Ea este ca o lampă așezată într-un loc acoperit de întuneric.

Cine are cel mai mult? Cel ce dorește cel mai puțin.

De ce aștepți, ca alții să te înțeleagă? Caută să înțelegi tu pe alții.

De ce oamenii lumii îmbrățișează cu aviditate orice filozofie care Îl exclude pe Dumnezeu? Pentru că firea pervertită urăște prezența unui Suveran, care condamnă păcatul și oferă calea Sa de salvare.

Iubești viața? Atunci nu mai risipi timpul din care este făcută.

De ce trebuie să ne rugăm? Fiindcă nicio zi nu este completă fără a vorbi cu Dumnezeu.

Ce efect are bârfa? Ea rupe relațiile dintre prieteni.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU (1)

„Legea Domnului este desăvârșită” (Psalmul 19:7)

Dintre toate cuvintele rostite vreodată numai „Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător” (Evrei 4:12). Deci, atunci când citești Biblia, ai acces la o putere care-ți poate schimba viața. Să privim la câteva din minunatele caracteristici și efecte atribuite Cuvântului lui Dumnezeu în Psalmul 19.

1) legea Domnului este desăvârșită”. Pentru a înțelege cuvântul „lege”, gândește-te la forțele guvernatoare prin care funcționează lucruri precum atracția gravitațională, aerodinamica și fizica. Când negi sau sfidezi aceste legi, suferi; când operezi în conformitate cu ele, câștigi, dar oricum ai face tu, ele sunt mereu în vigoare! La fel este și Cuvântul lui Dumnezeu. El nu poate fi îmbunătățit, nu se poate adăuga nimic la el și nu se poate scădea nimic din el. El este potrivit și are puterea de a împlini planurile Sale pentru viața ta. în plus, el „înviorează sufletul”! De ce să nu-l accepți?

2) „Mărturia Domnului este adevărată” (v. 7). Poți conta pe caracterul demn, de încredere și pe acuratețea Cuvântului lui Dumnezeu în toate împrejurările din viața ta. într-o lume cu valori, condiții și relații în schimbare, poți să-ți pui toată încrederea în Scriptură, convins că ea va rezista – și că te va susține și pe tine! în plus, Biblia „dă înțelepciune celui neștiutor” – celui ignorant și imatur. Va produce în tine o înțelepciune care va depăși înțelepciunea pe care o poți primi din cărți și prin educație.

3) „Orânduirile Domnului sunt fără prihană” (v. 8). Orânduirile Domnului sunt precise, corecte și pline de virtute, iar noi suntem chemați să „ne dăm … toate silințele ca să unim cu credința noastră fapta” (2 Petru 1:5) Cu alte cuvinte, să urmărim excelența în materie de morală. Lucrul acesta nu se poate realiza prin puterea voinței, ci prin puterea cuvântului supranatural al lui Dumnezeu.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: