Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Tărâmul realului

„Prin răbdarea voastră vă veți câştiga sufletele voastre.” Luca 21:19

Când un om se naşte din nou, un timp el nu mai are aceeaşi robusteţe ca înainte în felul lui de a gândi sau de a raţiona. Trebuie să arătăm viaţa cea nouă, să ne formăm în noi gândul lui Cristos. „Câştigă-ţi sufletul prin răbdare.” Mulţi dintre noi preferă să stea în pragul vieţii creştine în loc să meargă înainte să-şi zidească sufletul conform vieţii noi pe care Dumnezeu a pus-o în ei. Eşuăm pentru că suntem ignoranţi în privinţa modului în care am fost alcătuiţi şi punem pe socoteala diavolului lucruri care sunt, de fapt, rezultatul naturii noastre nedisciplinate. Gândiţi-vă ce putem fi atunci când suntem provocaţi! Există anumite lucruri pentru care nu trebuie să ne rugăm: de exemplu, pentru indispoziţie. Indispoziţia nu dispare niciodată prin rugăciune, indispoziţia dispare atunci când este alungată brutal. Ea îşi are aproape întotdeauna originea în starea fizica, nu în cea morală. Este nevoie de un efort continuu pentru a nu asculta de indispoziţiile care izvorăsc din starea fizică; nu te lăsa cuprins de ele niciodată, nici măcar o secundă. Trebuie să ne apucăm de ceafă şi să ne scuturăm; şi vom descoperi că putem face ceea ce am crezut că nu putem. Problema cu cei mai mulţi dintre noi este că nu vrem. Viaţa creştină este o viaţă de curaj spiritual întrupat.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine” ROMANI 14:7

Versetul acesta rezumă în câteva cuvinte, rostul nostru aici, şi scopul pentru care ne-a chemat Dumnezeu: să nu trăim pentru noi ci pentru Domnul Isus care ne-a cumpărat cu preţul sângelui Său. „Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim (vs. 8) Este aceasta o realitate în viaţa noastră? Noi nu ne mai aparţinem nouă, nici în viaţă nici în moarte. „şi dacă murim, pentru Domnul murim” deci „noi suntem ai Domnului.” Apostolul bazează acest fapt binecuvântat pe moartea şi învierea Domnului Hristos, prin care El a câştigat ca Om toate drepturile asupra noastră precum şi dreptul Lui de a stăpâni asupra celor vii şi a celor morţi. „Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat.” (vs. 9). Datorită Lui, biruitorul morţii, noi suntem la adăpost pentru totdeauna. El, este Domnul nostru, căruia noi îi datorăm totul, care ne-a cumpărat cu un preţ aşa de mare şi faţă de care suntem răspunzători, în ce priveşte purtarea noastră. Noi nu putem să călcăm drepturile Sale fără să fim pedepsiţi.” J.N.D.

Ce preţios este adevărul că noi aparţinem Domnului Isus şi în viaţă şi în moarte! Poate să existe o siguranţă şi o odihnă mai mare ca faptul acesta? Ai Lui şi în viaţă, ai Lui şi după ce am murit. „Al Tău Doamne Isuse sunt, al Tău, numai al Tău: Prin scumpu-ţi sânge ce ai vărsat, pe veci m-ai cumpărat.” Cum ar trebui să fie viaţa noastră dacă recunoaştem din toată inima că-I aparţinem Lui! Tot ce suntem şi tot ce posedăm îi aparţin numai Lui. Este aceasta o realitate în viaţa noastră? Este trupul nostru al Lui cu tot ce cuprinde el? Este El Stăpân pe mintea noastră, pe gura noastră, pe simţămintele noastre, într-un cuvânt pe inima noastră? Numai noi ştim de câte ori L-am deposedat de drepturile pe care le are asupra noastră! şi dacă a fost aşa, paguba nu a fost a Lui ci a noastră, căci dacă am trăit pentru noi, şi nu pentru Domnul Hristos, ne-am lipsit şi ne lipsim de scumpa părtăşie cu El care emană din faptul că îi aparţinem Lui, trup şi suflet şi duh. Crucea Domnului Isus este izvorul şi puterea ascunsă a unei vieţi predate în întregime. De aici trebuie să ne luăm puterea de a-L urma pe Acela care a venit pe pământ ca să slujească şi să-şi dea viaţa, iar noi suntem chemaţi să mergem pe urmele Lui ca să putem spune şi noi: „Pentru mine, a trăi este Hristos.” (Filipeni 1:25).

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„În ziua Cinzecimii erau toţi împreună în acelaşi loc.” Fapte Ap.2:1

Mîntuitorul a spus în cuvintele de rămas bun: „Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.” De la înălţarea Lui Isus şi până în ziua Cinzecimii ucenicii au fost laolaltă întrun gând, stăruind în rugăciune. Între ei nu a fost dezbinare pentrucă, dacă ar fi fost, nu ar fi putut să primească Duhul Sfânt. Atunci s-a întâmplat ceva deosebit. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt. Apoi au ieşit fără frică şi au vestit învierea Domnului Isus Hristos. Toţi au avut parte de putere cerească, mai ales Petru.

Nu a mai cunoscut frică, nici slujnică, dar nici de învăţaţi şi nici de marele preot. El le-a spus: „Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.

Dumnezeu L-a înviat şi noi suntem martori pentru aceasta.”Să ştie bine dar toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” Iar acum, după ce a înviat, sfinţeşte pe toţi aceia care cred în jertfa trupului Domnului Isus Hristos, care are valabilitate veşnică.    

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

NU CUTEZĂM SĂ NE ÎNDOIM

Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma uşile de aramă şi voi rupe zăvoarele de fier. Isaia 45.2

Această făgăduinţă e făcută lui Cyrus, dar e şi pentru orice adevărat slujitor al lui Dumnezeu. Înainte tot mereu şi calea ni se va lumina. Abaterile de la cale şi ocolirile ne vor fi oferite de şiretenia oamenilor şi vicleniile Satanei, fără ca noi să ne vedem siliţi sa mergem pe ele, fiind căi lăturalnice. Uşile de arama vor fi sfărâmate şi zăvoarele de fier care le ţintuiesc vor cădea în bucăţi. Nu vom avea nevoie, pentru a le răsturna, nici de frânghie, nici de topoare, însuşi Domnul va face minuni şi lucruri neaşteptate se vor împlini pentru noi.

Să părăsim deci temerile noastre neîntemeiate, pentru a merge înainte cu hotărâre, pe cărarea datoriei. N-a spus oare Domnul: „Voi merge înaintea ta”? Să încetăm de a ne îndreptăţi şi să îndrăznim să ne avântăm drept înainte. Este vorba de lucrarea Domnului; El ne va face în stare şi va îndepărta toate piedicile. Dacă El va sfărâma porţile de aramă, cine-L poate împiedica în împlinirea planului Său şi sa stea împotriva hotărârilor Sale? Ucenicii Domnului au la îndemână mijloace nesfârşite. Cu toate că drumul e închis pentru puterile omeneşti, el este liber în faţa credinţei. Când Însuşi Domnul declară că va lucra, cum ne putem îndoi

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Matei 28.20

Ridicânduşi ochii, nau văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.  Matei 17.8

Domnul urma să Se înalțe la cer, însă gândurile Sale Se îndreptau către cei ai Lui, pe care îi lăsa aici. El pare să spună: Mă duc la Tatăl, în cer, însă voi fi cu voi pentru totdeauna! Ioan, apostolul care stătuse la sânul Lui, spune accentuat, cu privire la Domnul care nu mai este aici: „Comuniunea noastră este întradevăr cu Tatăl şi cu Fiul Său” (1 Ioan 1.3).

În mijlocul acestei lumi pline de încercări, cât de liniştitor este să ştim că Mântuitorul este mereu cu noi şi că, fiind copii ai lui Dumnezeu, nu există niciun moment în care să nu fim păziți de Domnul Isus! Prezența Lui cu noi nu este ca cea a oamenilor, care sunt prezenți când ne este bine şi absenți când ne este greu. El este cu noi în boală şi în singurătate, în bucurie şi în încercări, în viață şi în moarte.

Eşti încercat şi ispitit? Durerea şi confuzia întunecă realitatea harului şi ajutorului Său? Fii sigur că El are în vedere un scop binecuvântat pentru tine! Prin îndepărtarea unui sprijin sau a unui refugiu natural, El doreşte săți arate din ce în ce mai mult bunătatea Sa. Creştinul poate exclama: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care întotdeauna ne conduce la victorie în Hristos!” (2 Corinteni 2.14). Acest lucru se dovedeşte în mod special adevărat atunci când dinaintea ochilor noştri dispare orice altă țintă, rămânând doar „Isus singur” (Matei 17.8). J. R. Macduff.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, cât de completă este nevoia mea de Tine! La Tine vin, dă-mi o reînnoire plină de har a vieţii Tale, până când puterile mele de gândire, imaginaţia mea şi vorbirea mea vor fi în întregime de la Tine. Caut atingerea Ta şi harul Tău răscolitor azi.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.» 1 Timotei 4,1

De ce a fost umblarea cu Dumnezeu vitală pentru Enoh? Pentru că a fost un personaj asemănător nouă, celor care trăim în timpurile de pe urmă. Conform textului din Geneza 6, în acea perioadă s-a produs un amestec între duhuri şi oameni. Timpurile noastre reflectă cu fidelitate acele vremuri. Ocultismul, spiritism, prevestirea viitorului etc. se practică laolaltă cu creştinismul. Oamenii au inimile împărţite, îl acceptă şi pe Domnul, dar şi pe Satan. Acum, ca şi atunci, avem de a face cu o invazie de duhuri. Enoh a trebuit să umble cu Dumnezeu, să se alipească tare de El pentru a nu fi atras în acel ocultism. O spun cu toată se-riozitatea: astăzi mai mult ca niciodată trebuie să umblăm cu Domnul, altfel vom cădea pradă duhului Anticristului, care este diavolul îmbrăcat în straie creştine. A existat însă şi un motiv minunat pentru care Enoh a trebuit să umble cu Dumnezeu: el a fost destinat răpirii înainte de judecată! Numai după răpirea sa a venit potopul. Îmi este mai clar ca niciodată că toţi «adevăraţii Enoh» sunt destinaţi răpirii înaintea judecăţii care va veni asupra acestei lumi.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Bunătatea Ta cea minunată
Psalmi 17:7

Când dăruim ceva cuiva odată cu inima noastră, facem o faptă cu adevărat bună, dar trebuie să recunoaştem că acest lucru nu se întâmplă des. Nu la fel se întâmplă cu Domnul şi Stăpânul nostru. Favorurile Lui sunt însoţite întotdeauna de ragostea din inima Sa. El nu ne aruncă firimituri reci de la masa Sa luxoasă, ci ne lasă să mâncăm din farfuria Lui şi ne condimentează mâncarea cu aroma iubirii Sale. Când ne pune aurul harului Său în palmă, însoţeşte darul de o strângere de mână, care este la fel de preţioasă ca însuşi darul. El va veni în casele noastre în vizită, dar nu se va purta ca un musafir mândru în căsuţa unui om sărman; El se va aşeza lângă noi, fără să ne dispreţuiască sărăcia sau să ne condamne slăbiciunea. Prea iubiţilor, cât de dulce este zâmbetul Lui! Ce cuvinte plăcute picură de pe buzele Lui! Câte îmbrăţişări ne păstrează! Dacă nu ne-ar da decât bănuţi de aramă, felul în care ni i-ar da i-ar transforma în bani de aur, dar El ne dă daruri costisitoare, aşezate frumos într-un coşuleţ aurit. Este imposibil să te îndoieşti de sinceritatea darurilor Sale, fiindcă pe fiecare binefacere este imprimată inima Sa însângerară. El ne dă „cu mână largă, şi fără mustrare” (Iacov 1:5). Nu ne scoate niciodată Ochii spunându-ne că suntem o povară, nu priveşte cu răceală pe níci unul dintre cei sărmani, ci ne strânge la pieptul Său cu bucurie, oferindu-Şi bucuros viaţa pentru noi. Nardul Său are o mireasmă pe care nici o altă inimă nu ar putea s-o producă; fagurii Săi au o dulceaţă care reflectă însăşi esenţa iubirii Lui. O, ce comuniune rară produce o asemenea sinceritate! Să ne ajute Domnul să-I gustăm mereu binecuvântările!

SEARA

I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste. Osea 11:4

Tatăl nostru ceresc ne trage adesea cu funii de dragoste, dar o, cât de şovăitori suntem noi când alergăm spre El! Cât de greu răspundem îndemnurilor Sale blânde! El vrea să avem o credinţă simplă în El, dar noi nu am ajuns încă la încrederea lui Avraam. Noi nu ne lăsăm grijile lumeşti în seama lui Dumnezeu ci, ca şi Marta, ne împovărăm cu prea multă servire. Credinţa noastră slabă nu aduce roade sufletului; noi nu ne deschidem gura larg, deşi Dumnezeu a promis să ne-o umple, (vezi Psalmi 81:10). Nu te invită El în seara aceasta să ai încredere în EI? Nu-L auzi cum spune „vino, fiul Meu, şi ai credinţă în mine. Perdeaua s-a sfâşiat. Intră în prezenţa Mea şi apropie-te cu curaj de tronul harului Meu. Sunt demn de toată încrederea ta; lasă-ţi grijile asupra Mea. Scutură praful grijilor, şi pune-ţi veşmintele de sărbătoare”? Dar deşi suntem chemaţi cu iubire să ne încredem în binecuvântările harului, noi nu răspundem. Altădată, El ne cheamă la părtăşie cu El. Noi stăm pe pragul casei lui Dumnezeu; El ne invită să venim în sala de ospăţ şi să cinăm cu el, dar noi refuzăm onoarea. Mai sunt camere secrete nedescoperite încă; Isus ne invită să intrăm în ele, dar noi ne tragem înapoi. Ruşine inimilor noastre reci! Nu suntem demni de Domnul Isus, nu suntem pregătiţi să-I fim slujitori, şi cu atât mai puţin mirese. Totuşi, El ne-a chemat să fim carne din carnea Lui şi os din oasele Lui, logodiţi cu EI printr-un legământ slăvit. Aceasta este dragostea! Dar dragostea aceasta nu acceptă refuzuri. Dacă nu ascultăm invitaţiile blânde ale iubirii Sale, El ne va trimite pedepse care să ne aducă mai aproape de El. El va face tot ce trebuie ca să te apropie de Sine. Ce copii nebuni suntem, să refuzăm funiile de iubire şi să cerem lovituri de bici, fiindcă Isus ştie să folosească biciul în favoarea noastră!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau? (Ioan 18:11)

Dumnezeu este de o mie de ori mai meticulos cu noi decât chiar şi un artist cu tabloul său. Trasându-ne cu pensula durerii, şi cu împrejurări de diferite culori, ne pictează în cea mai înaltă şi cea mai bună imagine vizualizată de El, numai dacă vom primi amarele Lui daruri de smirnă într-o atitudine spirituală potrivită.

Însă când este îndepărtat de la noi paharul durerilor şi lecţiile din el sunt suprimate sau trec neobservate, facem mai mult rău sufletului nostru decât am putea repara vreodată. Nici o inimă omenească nu-şi poate imagina dragostea incomparabilă pe care Dumnezeu o exprimă în darul Său de smirnă. Cu toate acestea, acest mare dar pe care sufletul nostru ar trebui să-l primească este lăsat să treacă pe lângă noi din cauza indiferenţei noastre indolente, şi până la urmă nu ne alegem cu nimic.

Apoi, cu inima pustie venim şi ne plângem, zicând: „O, Doamne, mă simt atât de arid, şi este atât de mult întuneric înăuntrul meu!” Sfatul meu pentru tine, copil drag, este să-ţi deschizi inima pentru durere şi suferinţă, şi aceasta îţi va aduce mai mult bine decât să fii plin de emoţie şi sinceritate. Tauler

 

Vaietul chinului omului a ajuns până la Dumnezeu,

„Doamne, alungă durerea:

Umbra ce întunecă lumea pe care ai creat-o,

Lanţul strâns, care sugrumă

Care strangulează inima, povara care apasă

Pe aripile ce vor să-şi ia zborul,

Doamne, alungă durerea din lumea pe care ai creat-o,

Ca să Te iubească mai mult”.

Atunci Domnul a răspuns la plângerea lumii Sale:

„Să alung durerea,

Şi cu ea puterea sufletului de a îndura,

Întărit prin încordare?

Să alung mila, care leagă inimă de inimă,

Şi marele sacrificiu?

Aţi pierde voi pe toţi eroii voştri care se înalţă din focul

Înţelepciunii înspre cer?

Să alung dragostea care răscumpără cu un preţ

Şi zâmbeşte în faţa pierderii?

Puteţi voi înlătura din viaţa voastră ceea ce se înalţă la Mine

Hristosul pe crucea Sa?”

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 30.15-22; 31.4-9

Capitolele 30 şi 31 invocă o dublă nenorocire asupra poporului răzvrătit care şi-a căutat ajutorul în Egipt. Niciodată nu vom ajunge să repetăm suficient de des, împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu, că punerea încrederii în oameni este întâi nebunie (deoarece nu există un loc mai rău decât acesta), în al doilea rând, este necredinţă, cât timp Dumnezeu a stabilit încă de la începutul acestei cărţi să nu avem nimic de-a face cu omul (2.22), în al treilea rând, este o jignire adusă lui Dumnezeu, o dispreţuire a puterii şi dragostei Sale, ca şi cum El n-ar fi capabil să ne protejeze sau ca şi cum n-ar ţine de plăcerea Lui să facă aceasta.

Calea eliberării şi a puterii o găsim trasată în frumosul v. 15 din cap. 30: întoarcerea la Domnul, în loc de mersul la lume (Egipt), şi rămânerea în odihnă, în loc de zbuciumare! liniştea şi… încrederea” sunt condiţii necesare pentru a distinge îndrumarea Domnului: „Când veţi merge la dreapta sau când veţi merge la stânga”, „urechile tale (personal) vor auzi un cuvânt în urma ta, spunând: «Aceasta este calea, umblaţi pe ea!»” (v. 21). De câte ori nu ne-am rătăcit, pentru că inima noastră a neglijat să acorde atenţia cuvenită acestui glas statornic şi apropiat…! (Proverbe 5.12-14).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Evrei 12:1-11

Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar v-aţi întors la Păstorul… sufletelor voastre. 1 Petru 2:25

CE TE COSTĂ?

Când era tânăr căsătorit, Arthur Schirmer, şi-a petrecut mult timp frecventând barurile, pariind Ia cursele de cai, angajându-se în multe alte activităţi în care îşi căuta plăcerea. Deşi ştia o mulţime de lucruri despre Biblie, nu-L cunoştea pe Isus ca Mântuitor. Simţea că a fi creştin însemna o piedică în calea de-a căuta bogăţiile şi plăcerile. Într-o zi, Jean, singurul lui copil, mândria vieţii sale, a devenit creştină. Cu multă credincioşie, depunea mărturie înaintea părinţilor ei şi, după câţiva ani, au fost de acord ca într-o zi să meargă la un program de evanghelizare. Acolo, Arthur şi soţia lui, Audrey, l-au primit amândoi pe Isus ca Mântuitorul lor. Timpul trecea şi nu se vedea nici un semn de creştere spirituală în vieţile lor. Tristă din cauză că părinţii ei nu se mai maturizau în Cristos, fiica lor, Jean, acum de 21 de ani, a cerut unui grup de tinere femei să i se alăture în rugăciune pentru părinţii ei. Ea a spus: „Doamne, ascultă-mi rugăciunea, nu are importanţă cât m-ar costa şi ce sarcrificiu personal trebuie să fac!” La două zile după aceea, Domnul a răspuns la rugăciunea ei, a fost luată de un vârtej în timp ce înota şi s-a înecat. Privind în urmă, tatăl ei scrie: „Mi-am revizuit viaţa stearpă şi am strigat la Domnul cu lacrimi de pocăinţă: „O, Doamne, în toţi aceşti ani mi-am condus singur viaţa şi am făcut o ruină din ea. Acum vreau ca Tu să preiei conducerea!” Până atunci, Arthur şi soţia lui nu şi-au schimbat vieţile. Au fost apoi folosiţi în mod minunat de Dumnezeu – dar, vai, cu ce preţl Cât te va costa, omule ce te pretinzi a fi creştin şi trăieşti o viaţă lumească, ca să te predai cu totul lui Isus?  -H.G.B.

Predă-ţi viaţa lui Cristos acum,

Dăruieşte-l totul fără amânare.

Vei cunoaşte bucuria cea mai mare

Spunând: „Cristos e singurul meu drum!”    
Branon

Consacrare înseamnă să ne luăm mâinile de pe ceea ce deja aparţine lui Dumnezeu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

DUMNEZEU este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în DUMNEZEU, şi DUMNEZEU rămâne în el.

1 Ioan 4.16

Este un mărgăritar de mare preţ pentru orice suflet care a putut să-L recunoască pe Dumnezeu plin de dragoste. Noi eram pierduţi şi fără nici o nădejde, eram morţi în păcate şi nelegiuiri. Aceasta era starea noastră naturală, aşa cum citim în Efeseni 2. Nu aveam nici cea mai mică înclinaţie spre Dumnezeu. „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit pe când eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos, prin har sunteţi mântuiţi” (Efes. 2.4-5). Îndurarea, dragostea şi harul ne întâmpinau pe când noi eram în starea amintită. Nu ar trebui să ne copleşească această dragoste? Dacă acest act măreţ ne stă în faţă şi în adâncă mulţumire ia locul de frunte în inima noastră, atunci rămânem în dragoste, ÎN Dumnezeu însuşi. In practică nu există o binecuvântare mai mare decât să ne odihnim în această măreaţă dragoste. În felul acesta va fi proslăvit Dumnezeu prin noi şi în noi. Binecuvântările prezenţei lui Dumnezeu vor fi puse în practică acolo unde dragostea Lui va fi recunoscută şi savurată în întreaga viaţă de credinţă.

Câtă odihnă, câtă mângâiere şi câtă bucurie avem, când ştim şi ne gândim că Făcătorul lumii, Acela care o ţine, ne iubeşte veşnic sufletele, ne iubeşte în totul. Ochiul Iui veghează necurmat asupra noastră, inima Lui e totdeauna îndreptată spre noi şi El a luat asupra Sa grija pentru nevoile noastre trupeşti şi duhovniceşti! Noi avem totul deplin ÎN Cristos. El este, ca să zicem aşa, cămara de lucruri scumpe a cerului şi magazia lui Dumnezeu pentru noi. Să nu-i rănim dar inima iubitoare şi să nu-i necinstim slăvitul Nume întorcându-ne faţa de la El! Să rămânem cât mai aproape de izvor, să rămânem în dragostea Lui.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui” Apocalipsa 6.16,17

Ziua cea mare

În 20 mai 1947 în Africa a putut fi văzută o eclipsă totală de soare. Un astfel de eveniment se petrece foarte rar pe acest continent. Pentru africani, această eclipsă a fost o scenă de groază, deși li s-a vorbit din timp despre ceea ce avea să se întâmple. Un african a alergat acasă și a luat un cuțit lung, pe care l-a manevrat în direcția soarelui, ca să îndepărteze întunericul. Un altul s-a pus cu fața la pământ crezând că va fi tot timpul noapte și el va trebui să moară.

Spaima africanilor a fost însă de scurtă durată. Ce va fi când se va revărsa judecata lui Dumnezeu asupra pământului? Cei ce n-au crezut în Hristos și astfel au rămas pe pământ la răpirea Bisericii, vor avea parte de o spaimă așa de mare, încât vor zice stâncilor și munților: „Cădeți peste noi …”.

Însă cei care se încred în Cel ce poate să-i ocrotească de mânia viitoare, vor fi în liniște, pentru că vor fi scăpați de ziua cea mare a judecății. Ei vor auzi cuvintele: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apocalipsa 3.10).

Se află și cititorul printre acești oameni fericiți? S-a asigurat cititorul prin credința în Mântuitorul cu privire la ziua cea mare a judecății divine?

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

ASIGURA-ȚI RELAȚIA!

„Să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12)

Majoritatea oamenilor nu și-au plănuit dinainte să fie infideli. Din întâmplare s-au aflat cu persoana nepotrivită, la momentul nepotrivit, în dispoziția nepotrivită. Biblia ne avertizează clar: „cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă”. Când te gândești „mie nu mi se va întâmpla”, ești o țintă pentru diavol!

Așadar, cum îți poți asigura relația împotriva unei infidelități? Printr-o comunicare constantă.

1) Comunică regulat cu Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Când vă rugați… să vă rugați: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6:7-11). Comunicarea zilnică cu Dumnezeu te înarmează împotriva nebuniei maritale. El a știut și că trebuie să vă rugați laolaltă. Cuplurile care se roagă împreună sunt mai greu de despărțit.

2) Fii credincios Cuvântul Său! Cărțile despre căsnicie te pot informa, dar numai Biblia, manualul de căsnicie a lui Dumnezeu are puterea de a transforma viața voatră împreună. Lecturarea Bibliei împreună îți luminează înțelegerea; ea expune, sensibilizează și curățește intențiile inimii; îți păzește relația.

3) Comunicați în mod deschis unii cu alții. Zidește „împrejmuiri relaționale” pentru ca ispita să rîu pună stăpânire. Stabilește reguli sensibile de interacțiune cu partenerul/a tău/ta. Fiți deschiși și cinstiți unul cu celălalt în legătură cu relațiile sociale, relațiile de la locul de muncă și cele de la biserică. Tot ceea ce face ca soțul sau soția ta să se simtă stingherit trebuie notat și când e posibil, schimbat. După Dumnezeu, voi reprezentați cea mai bună protecție reciprocă împotriva eșecului.

Așadar, ascultă, învață și iubește!

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: