Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Mă ridic din ruine

Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Romani 8:35

Dumnezeu nu-l scuteşte pe om de necazuri; EI promite: „Voi fi cu el în strâmtorare”. Nu contează ce fel de necazuri şi ce forme cumplite pot lua acestea în viaţa unui om, nici unul dintre ele nu pot să-l scoată din relaţia lui cu Dumnezeu. Noi suntem „mai mult decât învingători” în toate aceste lucruri. Pavel nu se referă la lucruri imaginare, ci la lucruri care sunt cumplit de reale; şi el spune că suntem mai mult decât învingători in mijlocul lor, nu prin ingeniozitatea noastră sau prin curajul nostru sau prin orice altceva, ci numai prin faptul că nici unul dintre ele nu afectează relaţia noastră cu Dumnezeu în Isus Cristos. Pe drept sau pe nedrept, suntem acolo unde suntem, exact în situaţia în care ne aflăm. Îmi pare rău pentru creştinul în ale cărui împrejurări nu se află nimic din ceea ce el nu ar dori.”Necazul…?” Necazul nu este niciodată un lucru nobil; dar oricum ar fi necazul – istovitor, iritant sau extenuant, el nu este în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.

Nu lăsa niciodată ca grijile sau necazurile să te despartă de dragostea lui Dumnezeu.”Strâmtorarea…?”Poate dragostea lui Dumnezeu să dăinuiască atunci când totul spune că dragostea Lui este o minciună şi că nu există dreptate?”Foametea…?” Putem nu numai să credem în dragostea lui Dumnezeu, ci să fim mai mult decât învingători, chiar şi atunci când suferim de foame? Sau Isus Cristos este un înşelător şi Pavel este un înşelat, sau se întâmplă ceva extraordinar cu un om care se ţine de dragostea lui Dumnezeu chiar şi atunci când totul vorbeşte împotriva caracterului lui Dumnezeu. Logica este redusă la tăcere în faţa fiecăruia dintre aceste lucruri. Numai un singur lucru poate răspunde la toate acestea: dragostea lui Dumnezeu în Cristos Isus. „Mă ridic din ruine” de fiecare dată.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.” LUCA 9:24


Fără-ndoială că textul acesta nu se referă la mântuirea sufletului nostru de la pierzare, pentru că nu stă în puterea noastră ca să ne salvăm ci este lucrarea exclusivă a lui Dumnezeu în har, prin credinţa în jertfa Domnului Isus de la Golgota. Ce bine de aceia care au crezut în lucrarea de la cruce şi au primit astfel mântuirea; ce rău de aceia care au respins dragostea lui Dumnezeu care vrea ca toţi să vină la pocăinţă şi care astfel au pierdut o mântuire aşa de mare. Dar aici Domnul Isus Se referă la ce am făcut sau ce nu am făcut pentru EL. Un verset mai sus, (23) ne dă cheia de a înţelege mai bine ce a vrut El să spună. Cuvintele textului nostru sunt deci adresate acelora care vor să meargă după El. De aceea Domnul arată în vs. 23 trei condiţii de seamă:

1.- „Să se lepede de sine…”, adică să renunţe la el, la pretenţiile lui şi chiar la neprihănirea lui personală şi la închipuirile lui. Iată ce înseamnă să-şi piardă cineva viaţa personală, egoistă pentru a o pune la dispoziţia Domnului Isus. Iată ce înseamnă o viaţă mântuită, câştigată, trăită pentru Acela care a trăit, a murit şi a înviat pentru noi. Dar dacă cineva încearcă să scape de renunţarea de sine, şi-a pierdut viaţa, adică şi-a irosit-o, trăind-o doar pentru el, şi-a pierdut şansa de a trăi pentru Domnul Isus. Aceasta nu înseamnă că şi-a pierdut mântuirea ci doar cununa.

2.-„Să-şi ia crucea în fiecare zi…”. Crucea înseamnă suferinţă, ocară, moarte. Nu este altă cale de a-L urma pe El. Negreşit că cine vrea să-şi scape viaţa, fuge de cruce dar ea ne este oferită de Mântuitorul pentru că duce la slavă. Moartea Lui a câştigat viaţa noastră. Moartea eului nostru, a vieţii proprii, ne câştigă viaţa cu privilegilul de a trăi pentru Domnul Isus.

3.- „…şi să Mă urmeze”. Nu putem să mergem pe urmele paşilor Lui decât dacă am renunţat la tot şi ne-am luat crucea. Acesta a fost drumul pe care a mers El şi care a sfârşit în slavă şi pe drumul acesta ne invită să mergem ca să ne facă părtaşi slavei Lui.” Satan se sileşte să convingă pe copiii lui Dumnezeu să nu se împovăreze cu crucea… Noi avem dreptul de a lua crucea ca trimisă de mâna lui Dumnezeu şi de a zice: nu vreau nimic decât pe Hristos, nimic decât crucea.” J.N.D.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Binecuvântat să fie omul care se increde în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!” Ieremia 17:7

Cel ce se încrede în Domnul nu zideşte pe nisip, ci pe stâncă şi crede promisiunile Lui Dumnezeu. Chiar dacă va trece prin ape, râurile nu-l vor îneca; iar dacă va trece prin foc, flacăra nu-l va arde. Isaia 43:2. Vedem pe tot parcursul Sfintei Scripturi că cei care şi-au pus încrederea în Dumnezeu au trecut prin multe necazuri. Putem să vedem aceasta la David când este urmărit de Saul, sau la Ilie. Tot aşa ete vizibil şi la Pavel, şi putem spune că la toţi aceia care se încred în Domnul. Moise a dorit să mai bine părtaş suferinţelor poporului său, decât să aibă parte de plăcerile trecătoare ale păcatului. El a suferit multe, dar a putut trăi şi multe minuni cu Dumnezeul lui. Toţi oamenii binecuvântaţi sunt oameni ai credinţei. Dacă ne încredem în Dumnezeu, înseamnă că îi predăm grijile noastre şi aşteptăm toate de la El. Atunci suntem asemenea unui pom sădit lângă apă apă, care are rădăcinile în râu şi nu se teme de secetă. Chiar dacă vine arşiţa, nu ne temem pentru că promisiunile Lui sunt ca umbra binefăcătoare a norilor, sau ca roua întro regiune secetoasă. Nu suntem îngrijoraţi de un an secetos; asemenea oameni au roade tot timpul, sunt ca şi un copac mare sub care cei slabi găsesc ocrotire, şi mângâiere, din mângâierea de care au avut la rândul lor parte. Fiindcă ei cred aşa cum este scris, viaţa lor este ca un izvor de apă vie. Dumnezeu i-a binecuvântat şi ei înşişi sunt o binecuvântare pentru alţii.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

VOM PUTEA VORBI PENTRU DUMNEZEU

Dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ieremia 15.19

Sărmane Ieremia! Dar de ce să fie socotit sărman? Prorocul care plânge era un slujitor ales şi cinstit de Dumnezeu, mai presus de mulţi. Dar, pentru că el spunea adevărul, era dispreţuit. Cuvântul, atât de dulce pentru el, era amar pentru ascultătorii săi; îi era cerut să rămână în credincioşia sa, pentru ca Domnul să continue a vorbi prin el, poporului. El trebuia să lucreze cu îndrăzneală şi plin de adevăr cu oamenii din timpul său, pentru ca să despartă pe cei ce voiau să meargă cu Dumnezeu, ascultând de poruncile Sale, de cei care se împotriveau. Domnul îl încuraja, făgăduindu-i că el va fi gura Sa.Ce cinste! Nu doreşte oare orice predicator şi orice credincios să fie ca el? Să vorbească însuşi Dumnezeu prin noi! Ce minune! Cuvântul nostru va fi sigur, adevărat, curat, puternic; el nu se va întoarce fără rod, ci va fi o bincuvântare pentru cei care-l vor primi; iar aceia care-l vor respinge, vor face aceasta spre paguba lor. Această făgăduinţă să fie pentru tine şi toţi lucratorii Domnului!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi săşi ia zilnic crucea şi să Mă urmeze.  Luca 9.23

«Dacă exersăm puțină lepădare de sine în fiecare zi, vom ajunge în ceruri foarte confortabil.» Cât adevăr, în întregime practic, există în această maximă! Calea lepădării de sine este adevărata cale a creştinului. În versetul citat mai sus, Domnul nu zice: „Să se lepede de câteva lucruri care îi aparțin”. Nu, el trebuie „să se lepede de sine”, iar acest lucru trebuie să aibă loc „zilnic”.

Acest sine urâcios ne va întâmpina la fiecare pas, căci, deşi ştim prin har că „omul vechi este răstignit” – este mort şi îngropat în viziunea lui Dumnezeu – totuşi aceasta priveşte poziția în Hristos, în conformitate cu viziunea lui Dumnezeu asupra noastră. Însă principiul poziției noastre trebuie să fie aplicat în practică. Dumnezeu ne vede perfecți în Hristos. Noi nu suntem în carne, dar carnea este în noi şi trebuie tăgăduită şi strunită de puterea Duhului Sfânt.

Să luăm aminte: sinele trebuie lepădat nu numai în grosolănia sa, ci şi în rafinamentul său; nu numai în obiceiurile lui josnice, ci şi în gusturile lui cultivate; nu numai în asprimea şi în necioplirea sa, ci şi în cele mai lustruite şi mai elegante forme! Aşa ceva nu se vede mereu. Se întâmplă prea des că, precum Saul, cruțăm ce considerăm cel mai bun şi trecem prin ascuțişul sabiei numai „ce este fără valoare şi nebăgat în seamă”.

Dacă cititorul va citi cu atenție 1 Corinteni 8.10, va găsi cea mai prețioasă lecție asupra subiectului lepădării de sine. Titlul acestei întregi secțiuni poate fi pus astfel: «Orice măsură în lepădare de sine; niciun centimetru în abandonarea adevărului». Acesta ar trebui să fie mereu motoul creştinului. Dacă este o chestiune a sinelui, abandonează totul; dacă este o chestiune a adevărului, nu abandona nimic! „Dacă o mâncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să se poticnească” (1 Corinteni 8.13). Nobilă hotărâre! Domnul să ne dea har so ducem la îndeplinire! C. H. Mackintosh.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

„Ca o ploaie care cade pe un pământ cosit” (Psalmul 72:6), „ca roua pentru Israel” (Osea 14:5). – O, Doamne, aceste cuvinte vin în mintea mea în această dimineaţă cu o insistenţă dulce. Fii ca ploaia şi ca roua pentru noi astăzi, înviorându-ne, remodelându-ne şi binecuvântându-ne. La Tine vin plin de o mare şi veselă speranţă.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea.» Evrei 11,5

Numele Enoh înseamnă «sfinţire». Enoh a fost un om sfinţit de Domnul într-o perioadă în care cei din jur nu voiau să mai ştie de Dumnezeu. Cine poate afirma despre sine că este sfinţit de El? Acela care trăieşte tot timpul sub influenţa voii Celui Preaînalt. Domnul Isus a fost un om sfinţit de Tatăl: «Cel ce M-a trimis este cu Mine. Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut» (Ioan 8,29).

In viaţa lui Enoh vedem consecinţele pe care Dumnezeu le-a produs prin sfinţire în:

1 – umblarea cu Dumnezeu (Gen. 5,24),

2 – credinţa sa în Dumnezeu (Evrei 1 1,5) şi

3 — mărturia pentru Dumnezeu (Iuda 4).

Credinţa lui Enoh în Dumnezeu l-a condus la răpire. De aici deducem că el, ca şi Moise de altfel, s-a păstrat în credinţă: «… ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut» (Evrei 11,27) şi a crezut mai degrabă în Dumnezeul invizibil decât în lucrurile vizibile. Prin această credinţă a fost răpit. Numai printr-o credinţă asemenea lui Enoh vom experimenta şi noi răpirea. Cum L-a mărturisit Enoh pe Domnul? In puţine cuvinte: «Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi» (Iuda 14). Cine crede în Dumnezeu şi umblă cu El, Îi cunoaşte intenţiile şi trebuie să vestească revenirea Lui.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Am văzut robi călări, şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi. Eclesiastul 10:7

Obrăznicia uzurpă adesea locurile înalte, iar cel mare cu adevărat doreşte să treacă neobservat. Aceasta este o ghicitoare a providenţei, a cărei răspuns va fi într-o zi bucuria celor drepţi; dar este un lucru atât de obişnuit, încât nici unul dintre noi nu ar trebui să murmure dacă aceasta este şi partea lui. Când a fost pe pământ, deşi era Prinţul împăraţilor pământului, Domnul nostru a umblat pe cărarea umilinţei, Rob al robilor şi slujitor al tuturor; ce mirare este deci dacă urmaşii Săi, care sunt din neam regesc, vor fi priviţi ca nişte persoane inferioare? Lumea este întoarsă pe dos; de aceea, cei din urmă sunt cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei de pe urmă. Priviţi-i pe slujitorii Satanei stăpânind pământul! Ce cai înalţi călăresc ei! Cât de sus îşi ridică frunţile! Haman este la curte, iar Mardoheu stă la poartă; David este fugar în munţi, iar Saul domneşte peste împărăţie; Ilie plânge în peşteră, şi Izabela se desfată în palat; totuşi, cine ar vrea să fie în locul celor mari? Şi cine, pe de altă parte, nu-i invidiază pe sfinţii dispreţuiţi? Când se învârte roata, cei care sunt jos se ridică, şi cei de sus coboară. Răbdare, deci, credinciosule, veşnicia va îndrepta nedreptăţile timpului. Să nu cădem în greşeala de a lăsa apetitul şi pasiunile să se înalţe, în timp ce puterile nobile umblă în praf. Harul trebuie să domnească ca un prinţ, şi să facă din membrele trupului instrumente ale dreptăţii. Duhului Sfânt îi place ordinea, de aceea ne aşează puterile şi facultăţile la locul şi timpul cuvenit, oferind locul de cinste facultăţilor spirituale care ne leagă de Marele Rege. Să nu stricăm planurile divine, ci să cerem harul de a ne ţine în stăpânire trupurile. Nu am fost născuţi din nou ca să permitem pasiunilor să domnească peste noi, ci pentru a domni noi în Christos Isus peste întreitul regat al spiritului, sufletului şi trupului, spre slava lui Dumnezeu Tatăl.

SEARA

Şi Ilie dorea să moară. 1 Împăraţi 19:4

Este un lucru remarcabil că Ilie – omul pentru care Dumnezeu pregătise o soartă infinit mai bună, care nu avea să moară niciodată, fiindcă urma să fie luat la cer într-un car de foc ca să nu vadă moartea, se ruga acum: „o, Doamne, ia-mi sufletul, cad nu sunt mai bun decât părinţii mei” (1 împăraţi 19:4). Avem aici o dovadă memorabilă a faptului că Dumnezeu nu răspunde întotdeauna rugăciunilor cu aceeaşi monedă, deşi o face întotdeauna în consecinţă. El i-a dat lui Ilie ceva mai bun decât ceruse, şi din asta se vede că Dumnezeu a auzit într-adevăr rugăciunea lui Ilie. Este ciudat că neînfricatul Ilie se sperie atât de tare de ameninţarea Izabelei încât vrea să moară, şi este o binecuvântare că Tatăl ceresc nu îi răspunde pe măsură. Există o limită în doctrina rugăciunii prin credinţă. Nu trebuie să credem că Dumnezeu ne va da tot ce ne trece nouă prin cap să cerem. Ştim că uneori cerem şi nu primim, fiindcă „cerem rău” (Iacov 4:3). Dacă cerem ceea ce nu este făgăduit, dacă contrazicem spiritul pe care vrea Domnul să-l cultivăm, dacă cerem ceva contrar voinţei Sale sau ne îndoim de providenţa Sa, dacă cerem pentru a ne mulţumi egoismul şi fără să ne gândim la slava Lui, nu trebuie să ne aşteptăm să primim ceea ce cerem. Totuşi, când cerem prin credinţă, fară îndoieli, şi nu primim exact lucrul pe care l-am cerut, vom primi un echivalent, şi mai mult decât un echivalent Aşa cum remarca cineva „dacă Domnul nu-ţi dă argint, îţi va da aur; şi dacă nu-ţi da aur, îţi va da diamante”. Dacă nu-ţi dă exact lucrul pe care l-ai cerut, îţi va da ceva echivalent, şi te vei bucura mai mult de acesta. Roagă-te mult, deci, dragă cititorule, şi fa din seara aceasta un timp de mijlocire continuă. Dar ai grijă pentru ce te rogi.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Nu sfârşise el încă de vorbit, şi-a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca. Atunci omul a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, zicând: „Binecuvântat să fie Domnul … care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui”. (Geneza 24:15,26-27)

Orice rugăciune evlavioasă este ascultată chiar înainte de a fi terminată – „Nu sfârşise el încă de vorbit …”. Aceasta pentru că Hristos ne-a asigurat în Cuvântul Său: „Orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da” (Ioan 16:23). Când ceri prin credinţă şi-n Numele lui Hristos – adică, în unitate cu El şi cu voia Lui – „vi se va da” (Ioan 15:7).

Atât timp cât Cuvântul lui Dumnezeu nu poate să cadă, ori de câte ori îndeplinim aceste simple condiţii, răspunsul la rugăciunea noastră a fost deja dat şi împlinit în cer în timpul rugăciunii, chiar dacă nu se va arăta pe pământ decât mult mai târziu. De aceea este înţelept să închei fiecare rugăciune cu laudă şi mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru răspunsul pe care deja l-a dat.

„Binecuvântat să fie Domnul, … care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui” (vezi Daniel 9:20-27, 10:12) din Mesaje pentru vegherea de dimineaţă

Când ne încredem în Dumnezeu pentru o binecuvântare, trebuie să avem o atitudine de credinţă şi să începem să acţionăm şi să ne rugăm ca şi cum binecuvântarea ar fi deja a noastră. Să-I răspundem lui Dumnezeu ca şi cum El ne-a îndeplinit cererea. Această atitudine de încredere înseamnă să ne bizuim pe El pentru ceea ce am cerut şi să luăm ca atare faptul că El ne-a dat ce am cerut şi va continua să ne dea.

Când oamenii se căsătoresc, au imediat o nouă perspectivă de viaţă şi încep să se comporte ca atare. Aşa ar trebui să fie şi când Îl primim pe Hristos ca Salvator al nostru, ca Sanctificator al nostru, ca Vindecător al nostru, sau ca Eliberator al nostru. El Se aşteaptă ca noi să avem o nouă perspectivă, în care să-L recunoaştem pe El în capacitatea şi rolul pentru care ne-am încrezut în El, şi în care să-L lăsăm să fie pentru noi tot ce I-am cerut prin credinţă.

 

Lucrul pe care-l cer când Dumnezeu mă îndeamnă să mă rog,

Începe în acelaşi mod în care va apare în viaţa mea.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 29.1-24

După invazia din cap. 28, Ierusalimul tot nu cunoaşte eliberarea (vezi 40.2). El va suferi un nou asalt, din partea unei formidabile coaliţii de popoare, însă, de data aceasta, toţi duşmanii se vor topi ca un vis, pentru că Cel atacat va fi „Ariel” (Leul lui Dumnezeu), cetatea adevăratului David. Concomitent cu eliberarea, Dumnezeu va înfăptui încă o lucrare pentru poporul Său, vrednică de El: aceasta va fi în conştiinţă (v. 18-24). Urechile surde şi ochii orbi, potrivit profeţiei din cap. 6, v. 10, vor fi deschise. Inteligenţa îi va fi redată poporului, iar cuvintele cărţii, mai înainte pecetluite (v. 11), vor fi înţelese şi primite. Să ne amintim cu această ocazie că Biblia este o carte inaccesibilă inteligenţei naturale şi că, pentru a o înţelege, este nevoie de Duhul Sfânt.

Versetul 13 va fi citat de Domnul cărturarilor şi fariseilor, pentru că el exprimă starea lor (Matei 15.7,8). A-L onora pe Domnul cu buzele, având inima cu totul depărtată de El, este, cu siguranţă, o stare în care ne putem găsi şi noi dacă nu ne-am judecat pe noi înşine. Această formă de ipocrizie îi poate înşela pe alţii, pentru că ne poate face să părem mai evlavioşi decât suntem, dar nu-L va putea înşela pe Cel care ne citeşte inimile! (Ezechiel 33.31,32).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 2 Corinteni 1:1-14

Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne mângâie în toate necazurile noastre… 2 Corinteni 1:3, 4.

RĂNIT PENTRU A VINDECA

Dumnezeu poate să îngăduie să fim răniţi, ca prin vindecarea pe care ne-o dă să ne facă vindecători ai altora. Apostolul Pavel declară că Dumnezeu „ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz” (2 Cor. 1:4). Nenumăraţi oameni ai lui Dumnezeu au suferit boli, greutăţi, şi adversităţi, care i-au pregătit pentru a le sluji altora. V. Gilbert Beers, un lider creştin foarte respectat, a spus că el şi soţia lui au învăţat semnificaţia versetului din 2 Corinteni 1:4 prin moartea fulgerătoare a fiului lor celui mai mare. Aveau inimile sfâşiate, dar pe măsură ce săptămânile treceau, au început să simtă vindecarea minunată a lui Dumnezeu. Apoi s-au trezit atraşi în vieţile altor fiinţe rănite ca şi ei. Beers a scris: „Am început să descoperim, în lunile care au urmat, că am ajutat la vindecarea altor fiinţe rănite, într-un mod cum nu mai făcusem până atunci”.

Nu trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne rănească, frângându-ne inima, prin dureri sau prin persecuţii. Durerile vor veni. Trăind într-o lume păcătoasă, suntem condamnaţi să suferim mai devreme sau mai târziu. Dar putem fi siguri că Dumnezeu va lăsa durerea spre binele nostru. Crezând acest lucru din toată inima, vom avea mângâierea lui Dumnezeu, vindecare şi pace. Prin durerile noastre şi experimentând purtarea Sa de grijă plină de har, vom putea deveni mai bine echipaţi ca până atunci, pentru a aduce mângâiere şi vindecare altora.
H.V.L.

SUGESTIE DE ACŢIUNE

Gândiţi-vă la încercările prin care aţi trecut până acum.
Cunoaşteţi pe cineva care trece acum prin aceleaşi lucruri?
De ce să nu-i trimiteţi o carte poştală sau să-i daţi un telefon, ca să-l încurajaţi.

Suferinţa poate pregăti pe creştinul obişnuit pentru lucrări neobişnuite.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Fiindcă şi CRISTOS a suferit pentru voi, …. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. 1 Petru 2.21-23

O asistentă de la un spital s-a plâns unui credincios, că pacienţii sunt nemulţumiţi de ea şi ca urmare o tratează foarte rău. El i-a răspuns: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru această situaţie.” „Cum credeţi că aş putea face aceasta?” a întrebat asistenta. „Dacă transportaţi un vas plin cu un lichid şi vă atinge cineva s-ar putea să se verse conţinutul. Dacă noi suntem atinşi de cineva, întristaţi, batjocoriţi; … atunci se va vărsa ceea ce este în noi. Dacă suntem plini de dragostea Domnului Isus vom arăta în orice împrejurare caracterul Domnului Isus.”Ce chip minunat şi desăvârşit este Domnul nostru Isus Cristos! El a fost batjocorit dar nu batjocorea pe nimeni. El a suferit dar nu ameninţa. El însuşi S-a predat Celui ce judeca drept. Ca să fim urmaşii Lui trebuie să ne ghidăm după chipul Său şi să-l imprimăm adânc în inimile noastre. Poate în diferite acţiuni ne putem stăpânii într-o formă conştientă, dar poate încleştăm pumnii în buzunare sau strângem din dinţi. O, de-am arăta chipul minunat al Domnului Isus şi caracterul Său împrejurul nostru, ca oamenii să vadă ceea ce este nou în noi. Aceasta o să aducă mai multe roade decât o frumoasă predică scrisă ori citită. „Când suntem ocăriţi binecuvântăm, când suntem prigoniţi, răbdăm, când suntem vorbiţi de rău ne rugăm” (1 Cor. 4.12-13).Păziţi-vă inima cu toată sârguinţa! Păziţi-vă de orice influenţă religioasă falsă, de orice formalism! Ţineţi seama că trăiţi într-o lume a cărei atmosferă este ucigătoare pentru viaţa duhovnicească. Cu o pătrundere necruţătoare înlesnită prin cunoaşterea inimii omeneşti, timp de mai bine de şase mii de ani vrăjmaşul şi-a întins în jurul nostru mrejele şi numai o legătură neîntreruptă cu Dumnezeu ne poate păzi.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„… îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.” Evrei 3.13

De astăzi într-un an

Dacă ne-am așeza în locul lui Rao, probabil am proceda la fel. Să ne oprim o clipă scurtă, dar necesară pentru a sta în prezența lui Dumnezeu și a Cuvântului Său, unde putem asculta un cuvânt de avertizare și de mântuire! Ce este viața noastră? „Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere”, este răspunsul lui Dumnezeu în Scriptură. Ce va fi de astăzi într-un an? Ce va fi de astăzi într-o lună? Ce va fi peste o zi? Nu știm. Dar ceea ce este sigur este faptul că dușmanul cel groaznic, moartea, pândește la ușa omului. Iată de ce trebuie să ne punem viața în ordine în fața lui Dumnezeu!

Dumnezeu vrea să luăm decizia cea bună. Să nu pierdem timpul ca și Rao cugetând și amânând întoarcerea la Dumnezeu! În final, Rao a ales partea cea bună. Ce vom face noi? Dacă nu dăm niciun răspuns, atunci și aceasta este o alegere. Dacă nu urmăm sfatul lui Dumnezeu și trăim mai departe în necredință, vinovăția este a noastră. Poporul, care Îl înconjura pe Isus, a pus următoarea întrebare: „«Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?». Isus le-a răspuns: «Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El»”. Iată calea dorită de Dumnezeu pentru tine, cititorule!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LIDER IN VIRTUTEA CALITĂȚILOR

„Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos” (Isaia 48:17)

în cazul în care te întrebi dacă Dumnezeu dorește să izbândești sau nu, răspunsul este un răsunător „da!” El le-a spus iudeilor: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos, și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” Dar vei izbândi numai dacă știi și faci lucrurile potrivite. Numai când liderul crește, compania sau lucrarea se va dezvolta. E uimitor cât timp, bani și energie cheltuim pe lucruri care nu produc dezvoltare. Logourile, websiturile, broșurile și sloganurile au toate importanță, însă ele nu vor compensa o conducere incompetentă. Așadar, ce ar trebui să faci?

Odată ce știi că umbli în voia lui Dumnezeu și că viața ta personală este în ordine, cheile spre succes sunt prioritățile și concentrarea. Un bine-cunoscut pastor și lider ne oferă următoarele îndrumări:

1) Concentrează-ti 70% din energie pe dezvoltarea calităților. Liderii eficienți care își ating potențialul petrec mai mult timp făcând ceea ce știu să facă bine decât făcând ceea ce fac prost.

2) Concentrează-ti 25% din energie pe lucruri noi. Dacă vrei să te dezvolți, trebuie să te schimbi și să-ti îmbunătățești abilitățile. Asta înseamnă să abordezi domenii noi. Dacă dedici timp unor lucruri noi care au legătură cu domeniile pe care le stăpânești, vei crește ca lider.

3) Concentrează 5% pe domenii ale slăbiciunilor. Nimeni nu poate evita complet implicarea în domeniile în care nu se pricepe. (Remarcă: aici nu vorbim despre păcat sau slăbiciuni^ de caracter care trebuie rezolvate). Cheia e să delegi oamenilor înzestrați lucrurile la care nu te pricepi. în felul acesta ești liber să te concentrezi pe domeniile calităților pe care ți le-a dat Dumnezeu.

 

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: