Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Nu te îngrijora!

„Uitaţi-vă la păsările cerului… Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp…” Matei 6:26,28

Uitaţi-vă cum cresc crinii de pe câmp, ei există pur şi simplu! Gândiţi-vă la mare, la aer, la soare, la stele şi lună – toate acestea pur şi simplu există, şi ce lucrare fac ele! Atât de des, prin eforturile noastre conştiente de a fi statornici şi folositori, distrugem influenţa menită de Dumnezeu să se manifeste prin noi. Isus a spus că există o singură cale de a ne dezvolta din punct de vedere spiritual, şi aceasta este concentrarea asupra Iui Dumnezeu. „Nu vă frământaţi cum să fiţi de folos altora, credeţi în Mine” – fiţi atenţi la Sursă şi din voi „vor curge râuri dc apă vie”. Nu putem ajunge la izvoarele vieţii noastre naturale prin raţiune, iar Isus ne învaţă că, în viaţa spirituala, creşterea nu depinde dc concentrarea noastră asupra ei, ci de concentrarea asupra Tatălui nostru din ceruri. Tatăl nostru ceresc ştie în ce situaţie ne aflăm; dacă noi continuăm să ne concentrăm asupra Lui, vom creşte din punct de vedere spiritual ca şi crinii de pe câmp. Oamenii care ne influenţează cel mai mult nu sunt cei care se opresc să discute cu noi, ci aceia care îşi trăiesc viaţa ca stelele de pe cer sau ca şi crinii de pe câmp, într-un mod cu totul simplu şi neafectat. Acestea sunt vieţile care ne modelează.Dacă vrei să-I fii folositor lui Dumnezeu, caută să ai o relaţie corectă cu Isus Cristos şi El te va face folositor în fiecare minut pe care-l trăieşti, fără ca tu să-ţi dai seama că eşti folosit de El.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Orice lucru care poate suferi focul, să fie trecut prin foc ca să se cureţe.” NUMERI 31:23

Nu orice metal poate să treacă prin foc în procesul de curăţire, ci numai anumite metale. În context sunt menţionate: aurul, argintul, arama, fierul şi plumbul.

Legea aceasta a lui Dumnezeu prefigurează una din legile Duhului de viaţă care este în Isus Hristos. Aceia care se supun ei într-un duh filial îi cunosc eficacitatea şi binecuvântarea. Sunt credincioşi care pot trece prin focul curăţirii lui Dumnezeu dar alţii nu pot şi nici nu vor. Aceştia din urmă poate se bucură într-o oarecare măsură de binecuvântare dar ei nu cunosc roade şi bucuria unei totale supuneri sub disciplina Tatălui ceresc. Cei dintâi nu atrag atenţia deloc şi cu atât mai puţin încuviinţarea mulţimilor. Dar ei trec prin foc şi Dumnezeu însuşi îi curăţeşte. Astfel de vieţi sunt criticate şi judecate poate chiar de cei dinăuntru, dar Dumnezeu le onorează şi sunt scumpe inimii Lui. Să nu considerăm deci ca un lucru ciudat cuptorul în care ne găsim acum. Dumnezeu are un plan măreţ cu noi şi dacă nu putem să-l înţelegem acum, veşnicia ni-l va descoperi. Ce fericiţi vom fi atunci că n-am cârtit, că ne-am lăsat curăţiţi, dar în cele din urmă ne vom bucura de strălucirea pe care Domnul a realizat-o în noi prin curăţirea Lui.

Să recunoaştem mâna lui Dumnezeu dacă în viaţa noastră focul cuptorului arde lent, dar cu tenacitate; să vedem în el dragostea lui Dumnezeu şi să nu ne îndoim nici o clipă de planul minunat pe care îl are cu privire la noi. El ne vrea să semănăm cu Domnul Isus căci la aceasta ne-a rânduit mai de dinainte, ca să căpătăm slava Lui. Căci întristările noastre, necazurile, suferinţele trupeşti şi sufleteşti, lucrează pentru noi tot mai mult cum spune Cuvântul, „o greutate veşnică de slavă”. Ce har de a înţelege astăzi gândul inimii iubitoare a Tatălui nostru care va împlini în curând cu noi ce Si-a propus din veşnicie!

Numai Domnul poate realmente să ne mângâie când ne loveşte; şi mângâierea noastră provine din siguraţa că loviturile sunt aplicate de mâna Lui iubitoare: ce vine din această mână este totdeauna desăvârşit.” J.N.D.

Cei trei tineri de pe vremea lui Daniel au preferat cuptorul aprins şi încins de şapte ori, decât să se închine înaintea statuii lui Nebucadneţar. Dar izbăvirea a venit din mâna unuia care semăna cu un Fiu de Dumnezeu. Eşti Tu Doamne Isuse cu mine în cuptor şi-ţi mulţumesc că nu sunt singur.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Aşa vorbeşte Domnul: Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul.” Ieremia 17:5

Încrederea în oameni este idolatrie, de asemenea şi a căuta ajutor de la oameni. Totuşi sunt atât de mulţi oameni, chiar evlavioşi, care caută sprijin la oameni.Mulţi credincioşi fac rondul ţării şi cerşesc. Şi pe lângă acestea poate mai şi predică despre faptul că Dumnezeu este Tatăl lor şi le dăruieşte tot ce au nevoie. Dar prin faptele lor dovedesc despre credinţa lor că este moartă. Blestemat este cel ce se încrede în om. De aceea asemenea oameni sunt ruşinaţi. Cât de mulţi sunt aceia care aşteaptă să-i ajute unul, sau altul şi să aibă răbdare cu ei. Aceştia sunt oameni nemulţumiţi, nenorociţi, foarte sensibili a căror inimă este plină de împotrivire şi vicleşug. Chiar şi cei care doresc să trăiască pentru Dumnezeu, se vor ruşina atâta timp cât se bazează pe puterile proprii.Din toate părţile sunt înconjuraţi de blestem. Alţii, încrezători că se pricep, îşi fac planuri şi umblă pe drumurile proprii, dar cu toată ştiinţa lor rămân de ruşine. Trece mult timp până omul îşi dă seama că nu poate să se încreadă în propria ştiinţă. Căci este scris:”Dacă cineva crede că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.” 1 Corinteni 8:2. Şi ” Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur.” Dacă omul ajunge să recunoască aceasta atunci urmează dorinţa:”Vindecă-mă Tu, Doamne şi voi fi vindecat, mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit.” Îngăduie-mi să găsesc har în Tine, căci cu mine însumi am ajuns de ruşine.     

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

PIERDERI ÎNFRÂNTE

Vă voi răsplăti anii, pe care i-au mâncat lăcustele. Ioel 2.25

Da, aceşti ani pierduţi, după care suspinăm, ne vor fi înlocuiţi prin harul Dumnezeului nostru, cu ani mult îmbelşugaţi pentru slujba Sa, cu cât cei pierduţi înainte de pocăinţa noastră, au fost o pagubă.Lăcustele modei, reîntoarceri la firea noastră, starea de căldicei, toate aceste abateri le socotim ca o plagă grozavă, acum. Oh, dacă nu le-am fi lăsat să se abată peste noi! Dar Domnul, în bunătatea Lui, ne-a scăpat de ele şi acum suntem plini de râvnă în slujba Sa. Slăvit să fie Numele Său!Recoltele noastre de haruri duhovniceşti sunt atât de bogate, încât suntem mai mult decât răsplătiţi pentru abaterile noastre din anii de neglijare a legăturii cu Mântuitorul. Experienţele noastre personale triste, sunt schimbate în roade binecuvântate şi ne folosesc să-i înştiinţăm şi pe alţii să se ferească de astfel de abateri. Trebuie să ajungem tot mai înrădăcinaţi în smerenie şi atârnare copilărească de El; aşa putem să recâştigăm timpul pierdut. Astfel printr-o minune a dragostei, anii în care devastatorul mâncase totul, ne sunt înapoiaţi. Nu-i în asta o mare favoare? Să credem şi vom ajunge ca Petru, care, a devenit un om mai folositor, după ce şi-a recunoscut slăbiciunea şi greşeala. Doamne, Te rugăm să ne ajuţi Tu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Şi acum vă îndemn să fiți cu voie bună, pentru că nu va fi nicio pierdere a vieții vreunuia dintre voi, ci numai a corăbiei.  Fapte 27.22

Pavel a avut dreptate. Corabia sa făcut bucăți, însă cei două sute şaptezeci şi şase de oameni au ajuns cu bine la țărm. Ținând cont că în cartea Fapte ni se prezintă începutul Adunării, nu este greu să vedem în această întâmplare o imagine a fragmentării mărturiei la sfârşitul istoriei ei pe pământ. Toți cei care şiau pus încrederea în Domnul Isus ca Mântuitor al lor vor ajunge cu bine „la țărm”, fiindcă El Însuşi a spus că oile Lui nu vor pieri niciodată (Ioan 10.28). Însă ce au făcut ei cu „lucrul bun” încredințat lor (2 Timotei 1.14)?

Sunt multe amănunte interesante în această istorie fascinantă de navigație antică. Probabil că cel mai sugestiv este cel care ne arată ceea ce sa întâmplat la Limanuri Bune, când Pavel ia avertizat pe cei de la bord cu privire la pericolul care le stătea înainte. Ei însă nu lau crezut şi au hotărât să plece în larg, în loc să ierneze acolo. La început, lucrurile au părut să meargă bine, însă dintro dată au fost loviți de o mare furtună. În ciuda măsurilor disperate, au fost duşi încoace şi încolo pe mare, până când „lea fost luată orice speranță de a se salva” (Fapte 27.720).

Dumnezeu la rânduit pe Pavel slujitor al Adunării şi, de asemenea, slujitor al evangheliei (Coloseni 1.23,24). Totuşi, creştinii lau părăsit (2 Timotei 1.15), punând ideile şi metodele lor în locul adevărului lui Dumnezeu pe care el li la prezentat. Însă, la fel cum Pavel a fost în corabie până la sfârşit, tot aşa epistolele sale continuă să ne ofere adevărul lui Dumnezeu şi astăzi. Să urmăm exemplul lui, crezânduL pe Dumnezeu şi fiind cu voie bună! Mărturia creştină în general nu se va îmbunătăți şi mulți o vor apuca pe propriile lor căi, însă, dacă noi ne hrănim cu Hristos şi ne încurajăm unii pe alții, atât prin exemplu, cât şi prin cuvinte (Fapte 27.3437), Îl vom glorifica pe Dumnezeu chiar şi întrun „timp ca acesta” (Estera 4.14). S. Attwood

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, în această dimineaţă de Sabat, păzeşte-mă de privelişti şi sunete neobişnuite; desfa-mă din legăturile care mă leagă de prezent şi de actual şi umple-mă cu Duhul Tău pe întreg parcursul acestei zile.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«… Ascultaţi-Mă, dar, şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi şi sufletul vostru va trăi.» Isaia 55,2-3

Cum poţi să slujeşti cu bucurie dacă nu Îl recunoşti şi nu Îl iubeşti pe Domnul? Dacă L-ai asculta, «… atunci pacea ta ar fi fost ca un râu şi fericirea ta ca valurile mării» (Isaia 48,18). Dacă faci ceea ce Îi place înseamnă că El este tot timpul lângă tine, chiar în viaţa ta. Să-I faci voia este singurul lucru care îţi poate sătura sufletul. Dacă nu îl cunoşti pe Domnul, nu poţi să îl iubeşti, să-L asculţi şi să ai încredere totală în El. Şi totuşi, să-L cunoşti pe singurul Dumnezeu adevărat este singura rezolvare a problemelor tale: «încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările» (Prov. 3,5-6). Ce ar trebui deci să faci? Să-I accepţi provocarea: «Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.» (Isaia 1,18). Cât de simplă şi totuşi cât de pătrunzătoare este această invitaţie a Domnului din Sfânta Scriptură: «întoarceţi-vă la Mine şi veţi fi mântuiţi» (Isaia 45,22). Răspunde afirmativ astăzi şi vei fi mântuit!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El. Coloseni 2:9-10

Toate atributele lui Christos, ca Dumnezeu şi om, sunt puse la dispoziţia noastră Toată plinătatea Dumnezeirii, oricâte minunăţii ar include, este a noastră ca să ne facă desăvârşiţi. Dumnezeu nu ne poate înzestra cu atributele divinităţii, dar a făcut tot ce se putea face, fiindcă şi-a pus puterea divină şi Dumnezeirea în sluijba mântuirii noastre. Atotputernicia Sa, omniscienţa, omniprezenţa, statornicia şi infailibilitatea se unesc pentru a ne apăra. Trezeşte-te, credinciosule, şi priveşte-l pe Domnul Isus desăvârşindu-ţi mântuirea cu toată puterea Dumnezeirii Sale! Cât de mare este harul Său, cât de neclintită credincioşia sa, cât de statornică imuabilitatea Sa, cât de infinită puterea sa, cât de nesfârşită cunoştinţa Sa! Toate acestea sunt stâlpii templului Salvării, prin Domnul Isus. Şi toate, fără să piardă nimic din infinitatea lor, ne sunt făgăduite ca moştenire veşnică. Fiecare strop de iubire adâncă căzut din inima Mântuitorului este al nostru; Fiecare muşchi de pe braţul iubirii, fiecare diamant din coroana slavei, imensitatea cunoaşterii divine şi asprimea dreptăţii divine sunt ale noastre, şi vor fi folosite pentru noi. întreaga fiinţă a lui Christos, şi minunatul Său caracter de Fiu al lui Dumnezeu, sunt transformate în cea mai mare bucurie a noastră. Înţelepciunea Sa este conducerea noastră, cunoştinţele Sale învăţătura noastră, puterea Sa protecţia noastră, dreptatea Sa siguranţa noastră, dragostea Sa mângâierea noastră, îndurarea Sa alinarea noastră, şi neclintirea Sa încrederea noastră. El nu are nici o rezervă, ci deschide adâncurile muntelui lui Dumnezeu şi ne invită să săpăm în minele lui şi să găsim comorile ascunse acolo. „Toate, toate sunt ale tale”, spune EL ,,Mulţumeşte-te cu privilegiile Mele şi bucură-te de toată bunătatea Domnului”. O, ce bine este să-L priveşti pe Isus şi să-L chemi cu siguranţa că va răspunde nevoilor tale cu dragoste şi putere, fiindcă nu cerem decât cele făgăduite deja.

SEARA

Dar mai pe urmă. Evrei 12:11

Cât de fericit va fi creştinul încercat „mai pe urmă” Nu există un calm mai profund decât liniştea dinaintea furtunii. Cine nu se bucură de strălucirea soarelui după ploaie? Ospeţele de victorie sunt pregătite pentru soldaţii încercaţi. După ce ucidem leul, putem gusta mierea.
După ce urcăm Muntele încercărilor, ne putem odihni în Valea Liniştii. După ce trecem de Valea Umilinţei şi luptăm cu diavolul, îl Vedem pe Cel Slăvit aducându-ne o ramură vindecătoare din Pomul Vieţii. Durerile noastre, ca şi corăbiile care trec pe ocean, lasă o linie argintie de sfinţenie „mai pe urmă”. Este pacea — pacea dulce, adâncă – care urmează furtunii teribile din inimile noastre chinuite şi vinovate. Iată, deci, starea fericită a creştinului! Cele mai bune lucruri îi sunt păstrate pentru la urmă, şi în lumea aceasta le primeşte pe cele mai rele. Dar chiar şi aceste lucruri rele devin „mai pe urmă” bune; lacrimile semănătorului sunt urmate de bucuria secerătorului. Chiar şi acum, el se îmbogăţeşte prin pierderi, se ridică prin căderi, trăieşte prin moarte şi devine plin după ce a fost golit. Dacă, deci, necazurile îi aduc atâtea „roade dătătoare de pace” (Evrei 12:11) în viaţa aceasta, cât de mare îi va fi bucuria „mai pe urmă”, în ceruri? Dacă întunericul nopţilor lui este la fel de luminos ca zilele lumii, cum vor fi zilele lui? Dacă lumina stelelor lui este mai strălucitoare decât lumina soarelui, cum va fi răsăritul? Dacă poate cânta în temniţă, cum va cânta în ceruri? Dacă îl poate lăuda pe Domnul în flăcări, cum îl va slăvi în faţa tronului slavei? Dacă răul este bun pentru el acum, cum va fi bunătatea lui Dumnezeu faţă de el pe urmă? O, binecuvântat „mai pe urmă” Cine nu şi-ar dori să fie creştin? Cine nu ar vrea să poarte crucea acum pentru o coroană care va veni „mai pe urmă”? Dar această lucrare pune la încercare răbdarea, fiindcă odihna nu vine azi, nici mâine, ci „mai pe urmă”. Aşteaptă, suflete, şi lasă răbdarea „să-şi facă desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4).

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Am fost apăsaţi peste măsură de mult, …aşa că nici nu mai trăgeam nădejdede viaţă…pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. (2 Corinteni 1:8-9)

 

Apăsat peste măsură; da, apăsat până în pânzele albe;

Apăsat foarte intens, peste puterile mele;

Apăsat în trupul meu şi apăsat în sufletul meu,

Apăsat în mintea mea până când talazuri negre se rostogolesc.

Apăsare din partea vrăjmaşilor şi apăsare din partea prietenilor.

Apăsare peste apăsare, până când viaţa aproape se sfârşeşte.

 

Apăsat pentru a nu cunoaşte alt ajutor afară de Dumnezeu;

Apăsat pentru a iubi toiagul Lui şi nuiaua Lui.

Apăsat în libertatea în care nimic nu se ţine de mine;

Apăsat în trăirea vieţii mele pentru Domnul,

Apăsat în trăirea vieţii lui Hristos din belşug.

 

Apăsarea momentelor dificile ne face să preţuim viaţa. De fiecare dată când viaţa noastră este cruţată şi ne este dată înapoi după o încercare, este ca un nou început. Mai bine i-am înţelege valoarea şi astfel să ne străduim să facem mai mult pentru Dumnezeu şi pentru binele oamenilor. Şi apăsarea pe care o îndurăm ne ajută să înţelegem mai bine încercările altora, înzestrându-ne cu aptitudinea de a-i ajuta şi de a-i mângâia.

Unii oameni au o părere superficială despre ei. Cu acest caracter superficial, ei se leagă foarte uşor de o teorie sau de o promisiune, manifestându-şi apoi fără nici o reţinere neîncrederea lor faţă de cei care dau înapoi în încercare. Însă un om care a trecut prin mari suferinţe nu va face aşa niciodată. El este foarte delicat şi blând, şi înţelege ce înseamnă cu adevărat suferinţa. La aceasta se referea Pavel când spunea: „În noi lucrează moartea” (2 Corinteni 4:12).

Încercările şi timpurile grele sunt necesare pentru a ne împinge înainte. Ele lucrează la fel ca focul din cala unui vapor cu aburi puternic care produce energia ce pune-n mişcare pistoanele, porneşte motorul şi propulsează marele vas pe mare, chiar când înfruntă vântul şi valurile. A.B. Simpson

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 28.1-29

Odată cu cap. 28 se deschide cea de-a treia parte a acestei cărţi. Pentru început se face o revenire asupra unei teme deja abordate, pentru a fi prezentată în detaliu invadarea temutului Asirian profetic în Efraim (cele zece seminţii) şi apoi în Iuda. îmbătat de orgoliu, nenorocitul popor evreu va fi dus în rătăcire, pentru că va avea cutezanţa să creadă că se poate pune la adăpost sigur făcând „legământ cu moartea” (v. 15), aici simbolizată de conducătorul imperiului roman, iar din acest „legământ” i se va trage pieirea. Asemeni unui ciclon, Asirianul va devasta Ierusalimul. Domnul Se va folosi de această „furtună de ape puternice care năvălesc” (v. 2) pentru a-Şi împlini „lucrarea Sa ciudată … fapta Sa neobişnuită” (v. 21): judecata – în timp ce lucrarea Sa obişnuită este să mântuiască şi să binecuvânteze (Ioan 3.17).

Dar prăbuşirea tuturor valorilor şi a oricărui sprijin omenesc îi dă lui Dumnezeu ocazia de a arăta temelia sigură pe care a pus-o El în Sion. Cu câtă dragoste o priveşte, accentuând cu satisfacţie fiecare expresie: „o piatră, o piatră încercată, o preţioasă piatră de unghi, o temelie sigură” (v. 16)! Da, această piatră, simbol al Domnului Hristos, „lepădată de oameni”, este „preţioasă înaintea lui Dumnezeu” şi, de asemeni, are preţ pentru noi, cei care credem (1 Petru 2.4,6,7). Pentru fiecare, Domnul Isus devine literalmente piatra de încercare. Este El preţuit de inima noastră, sau nu?

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Daniel 6:1-17

(Daniel) de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. Daniel 6:10

SEMNEAZĂ CONDICA

Unul din profesorii mei de seminar, Charles W. Koller, punea mare accent pe valoarea „rugăciunii de seara”. În una din cărţile sale, el dă o ilustraţie referitoare la importanţa încheierii fiecărei zile în prezenţa lui Dumnezeu. El scrie: ” Cu ani în urmă, înainte de-a apărea ceasurile electrice, am primit un dar minunat şi scump, un ceas de perete. Arcul principal al ceasului era prea aproape de pârghia de ajustare a vitezei, astfel că ceasul ori era prea înainte ori prea în urmă cu ceva – niciodată nu mergea exact. Am folosit acest ceas mulţi ani. Cum a fost posibil? Aveam un ceas de buzunar, o bijuterie nu alta, care mergea cu exactitate şi în fiecare seară, înainte de-a merge la culcare obişnuiam să potrivesc după el ceasul mare de perete. Astfel nu era niciodată prea greşit – ca şi creştinii cu adevărat dedicaţi lui Cristos – niciodată desăvârşiţi, dar care se corectează în fiecare seară când conştienţi semnează condica lui Dumnezeu la ieşirea din activitatea zilei, înainte de-a merge la culcare”. Daniel ne-a dat un exemplu minunat, de felul în care putem face acest lucru pe parcursul întregii zile. El „a îngenuncheat” de trei ori pe zi. Desigur, putem să îngânăm o rugăciune tăcută oricând şi în orice loc – în timp ce ne îmbrăcăm, mâncăm sau chiar când conducem maşina. Dar Daniel a demonstrat că există o mare nevoie de un timp mai îndelungat pentru rugăciune, atunci când suntem în afara lucrurilor care ne distrag atenţia. Acest timp ar trebui să includă şi sfârşitul zilei, când să vorbim cu Domnul. Acesta ne va linişti inimile şi ne va ajuta ca să adormim în pace în paturile noastre.Când a fost ultima oră când „ai semnat condica lui Dumnezeu?” –

În binecuvântatul calm al înserării
Mă-ntorc din lumea trudei şi-a deşertăciunii.
Ce plăcut să ai un colţ tăcut şi primitor,
Unde să stai plecat în taina rugăciunii.– Bullock

Nici o zi nu este completă fără a vorbi cu Dumnezeu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului. Luca 17.26

Unii caută să explice că înainte de a se arăta Fiul Omului în văzduh va îmbrăca pământul de la un pol la altul cu haina frumoasă a dreptăţii. Ei caută să înveţe că va veni o împărăţie a dreptăţii şi a păcii ca rezultat al luptei oamenilor pentru colaborare. Dar versetul nostru de azi pune capăt unei astfel de idei şi de ideal. Cum era în zilele lui Noe? Acoperea dreptatea pământul atunci, cum acoperă apa fundul mării? Oare dreptatea lui Dumnezeu cârmuia pământul? Oare a fost atunci înzestrat pământul cu recunoaşterea lui Dumnezeu?

Răspunsul Scripturii este astfel: „Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ” (Gen. 6.11-12). „Tot aşa va fi şi în ziua când se va arăta Fiul Omului” (Luca 17.30). Cât de clar este acest adevăr! Omenirea merge în mod inevitabil spre destrămare iar civilizaţia şi tehnica nu au posibilitatea de a îmbunătăţii inima omului. Anticrist se va arăta cu putere dându-i-se proslăviri. Credinciosul îl aşteaptă mai întâi pe Domnul Isus din cer pentru slavă. Prin venirea Sa propovăduieşte întregii lumi necesitatea pregătirii pentru lucrurile din urmă. Îndurarea lui Dumnezeu este mântuire şi de aceea El mai aşteaptă ca şi în zilele lui Noe. La fel cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi în zilele noastre până când se va auzi: „Apoi Domnul a închis uşa după el” (Gen. 7.16). Ca să scapi de judecată şi să primeşti viaţa veşnică, VINO AZI la Isus căci El singur poate mântui.

Albert Einstein a spus: „Religia mea constă din umila admiraţie a nemărginitului Spirit superior, care se revelează pe Sine în amănuntele neînsemnate pe care noi suntem în stare să le pricepem cu mintea noastră slabă, neputincioasă. Adânca convingere a prezenţei unei Forţe superioare în Univers formează ideea mea despre Dumnezeu.”

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii. 2 Corinteni 6.2

De astăzi într-un an

Rao primi din nou o sticlă de la misionar, dar îngrozit citi pe ea: „A se lua pentru prima dată o lingură de astăzi într-o lună!”.

– Repede, repede, strigă el, spune misionarului că se înșală. Vreau să mă ajute imediat! Cine știe, dacă voi mai trăi de astăzi într-o lună!

– Acum este bine? întrebă solul, care aduse o nouă sticlă pe care era scris: „A se lua mâine!”.

– Nu, strigă hindusul deznădăjduit, nu! Ce îmi ajută un medicament, pe care îl pot lua abia mâine? Acum sunt bolnav, acum e vorba de viață și de moarte. Du-te și roagă-l pe misionar să vină el însuși la mine. Trebuie să vorbesc cu el.

Solul a transmis rugămintea și misionarul l-a urmat. El a luat o sticlă nouă și i-a dat lui Rao medicamentul necesar pentru scăderea febrei acestuia.

– Prietene, spuse misionarul, tu nu ai putut aștepta, când ai simțit că este vorba de viața ta. Poți, ai voie să aștepți, când este vorba de mântuirea sufletului tău, când trebuie hotărât cu privire la viața veșnică sau la moartea veșnică?

Imediat, fără să se mai gândească mult, Rao L-a primit pe Isus Hristos ca Mântuitor al său personal. După ce s-a însănătoșit trupește și sufletește, a spus și altora întâmplarea sa.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

MAI CUM SA FACI FAȚA SCHIMBĂRII (3)     

„Spune copiilor lui Israel să pornească înainte” (Exod 14:15)

Cu Marea Roșie în față și carele lui Faraon în spate, Moise le-a spus iudeilor: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceștia, pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți.” Domnul i-a zis lui Moise: „… Spune copiilor lui Israel să pornească înainte” (v. 13-15). Să remarcăm că Dumnezeu i-a spus Israelului două lucruri. Primul, că El va lupta pentru ei. Al doilea, că trebuie să meargă înainte în ciuda fricii lor. Când te afli față în față cu necunoscutul, e normal să simți teamă, dar în acel moment trebuie să-ți pui încrederea și credința în Dumnezeu! Pentru ca El să-și împlinească promisiunea față de tine, trebuie să asculți și să faci ce ți-a spus.

Cum trebuie să te confrunți cu schimbarea? în trei moduri:

1) Concentrează-te asupra beneficiilor ei pe termen lung, și nu pe inconveniențele pe termen scurt.

2) Fii sincer cu tine însuți referitor la ce simți cu adevărat și la teama în privința schimbării și adu-le înaintea lui Dumnezeu în rugăciune.

3) Păstrează o atitudine deschisă față de noile idei și refuză să fii influențat de cei cu o gândire rigidă. Bazează-te pe acest verset: „Lărgește locul cortului tău; și întinde învelitoarele locuinței tale: nu te opri! Lungește-ți funiile, și întărește-ți țărușii! Căci te vei întinde la dreapta și la stânga” (Isaia 54:2-3). Dumnezeu nu se schimbă, dar El se mișcă! Pentru a reuși, trebuie să te miști cu El.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: