Mana Zilnica

Mana Zilnica

17 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Înălţarea Lui şi unirea noastră cu El

„Pe când îi binecuvânta, S-a desparţit de ei și a fost înălțat la cer.” Luca 24:51

Noi nu avem nici o experienţă in viaţa noastră care să corespunda evenimentelor din viaţa Domnului Isus de după Transfigurarea Lui. Din acel moment viaţa Domnului nostru a fost o viaţă de mijlocire. Până în momentul Transfigurării El a afişat viaţa normală, desăvârşita a unui om; de la Transfigurare încolo – Ghetsimani, Crucea, Învierea – totul este neobişnuit pentru noi. Crucea Lui este uşa prin care fiecare om poate intra în viaţa lui Dumnezeu: prin învierea Sa El are dreptul să dea viaţa veşnică oricărui om şi, prin înălţarea Sa, Domnul nostru a intrat în cer şi a lăsat uşa deschisă pentru omenire.Pe Muntele înălţării Transfigurarea Lui a fost încheiată.

Dacă Isus S-ar fi înălţat la cer direct de pe Muntele Transfigurării, S-ar fi dus singur. El n-ar fi fost pentru noi altceva decât o Fiinţă glorioasă Dar El a întors spatele gloriei şi a coborât de pe munte pentru a Se identifica cu omenirea căzută.Înălţarea este împlinirea Transfigurării. Domnul nostru S-a întors în gloria Lui de la început; dar El nu S-a întors doar ca Fiu al lui Dumnezeu; S-a întors la Dumnezeu atât ca Fiu al Omului, cât şi ca Fiu al lui Dumnezeu. Acum oricine are acces liber direct la tronul lui Dumnezeu prin înălţarea Fiului Omului. Ca Fiu al Omului, Isus Cristos Şi-a limitat în mod deliberat omnipotenţa, omniprezenţa şi omniscienţa, dar acum acestea sunt ale Lui în toată puterea. Ca Fiu al Omului.

Isus Cristos are acum toată puterea Ia tronul lui Dumnezeu El este Regele regilor şi Domnul domnilor din ziua înălţării Sale şi până acum.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Eu sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor înţelepţi şi celor neînţelepţi.” ROMANI 1:4

Domnul ar vrea înainte de toate să ne desprindă privirile de la noi înşine şi să le îndrepte asupra lumii. Toţi avem nevoie să fim izbăviţi de obiceiul de a ne concentra asupra preocupărilor noastre, a greutăţilor noastre şi chiar, pentru unii dintre noi, să ne izbăvească de umblarea după binecuvântări personale oricât de necesare şi de legitime ar fi. Urechile noastre ar trebui să fie surde la chemările inimii noastre naturale. Ar trebui să nu mai avem timp nici dorinţa de a ne asculta pe noi înşine sau pe alţii. În felul acesta, Domnul ar putea să dirijeze privirile noastre asupra Lui şi asupra unei lumi pierdute; în vieţile noastre se va produce o schimbare în aşa fel că vom putea spune: „Eu sunt dator şi grecilor, şi barbarilor şi celor înţelepţi şi celor neînţelepţi.” Dumnezeu doreşte să ne ajute să nu mai suspinăm din pricina unei vieţi sterile şi fără rod şi să ne izbăvească de eforturile legate de viaţa noastră proprie, de eul nostru. Dar El poate să realizeze toate acestea în măsura în care ne predăm Lui aşa cum suntem şi deplin.

Dumnezeu ne-a mântuit de ceea ce suntem din fire: creaturi mizerabile şi decăzute. Cu cât vom cunoaşte mai mult valoarea mântuirii prin har, dragostea lui Dumnezeu şi puterea crucii Domnului Isus, cu atât mai mult ne vom da seama că aici pe pământ noi vom fi totdeauna nişte datornici. Atunci, privirea noastră asupra lumii nu va mai fi aceea de judecător, de fariseu, sau de „mai neprihănit decât alţii.”Nu vom mai avea o privire de compătimire, de aer de superioritate, sau chiar de detaşare cu repulsie, ci vom avea privirea unui dartornic având o datorie infinită faţă de Dumnezeu şi faţă de lumea pe care a iubit-o atât de mult. Puterea Evangheliei emană de la slăvitul nostru Mântuitor. Acela care a fost consumat de dragostea şi râvna pe care a avut-o pentru păcătoşi, poate să aprindă şi în noi această flacără divină, care va face ca vorbirea noastră simplă să fie strălucitoare, înţeleasă de cei care ne ascultă, dacă emană dinir-o inimă plină de iubire. Noi avem de proclamat un minunat şi scump Mântuitor.Dar Domnul Isus vrea să ne ia privirile de la noi înşine ca să ni Ie îndrepte numai asupra Lui, să ne inunde de Persoana şi dragostea lui şi atunci, din această părtăşie scumpă, va izvorâ din inma noastră dragostea pentru toţi aceia pentru care şi-a dat viaţa.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, şi pe coarnele altarelor.” Ieremia 17:1

Putem să vedem de aici că păcatul nu este ascuns şi nimeni nu poate să acopere păcatul.

„Domnul…răstoarnă calea celor răi.”

Dacă aceasta nu se întâmplă în viaţa aceasta, atunci se va împlini dincolo. Dacă noi nu ne judecăm singuri, atunci vom fi judecaţi. Cuvântul Domnului este judecătorul gândurilor şi al înclinaţiilor inimii. Nicio făptură nu se poate ascunde dinaintea Lui. Totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Lui. Dacă va trebui să răspundem pentru fiecare cuvânt nesocotit, cu cât mai mult pentru faptele noastre rele! Aşa cum arată şi versetul de mai sus, toate sunt scrise pe tabla inimii noastre. De aceea omul nu le poate uita. Faptele rele îl urmează asemenea unui căţel care latră încontinuu. Şi totuşi, Pavel spune: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă pentru premiul chemării cereşti.” Noi suntem chemaţi să devenim asemnea chipului Fiului Său. Ce trebuie sa fac pentru ca să pot uita ca Pavel? Pavel a fost un om evlavios în privinţa Legii, un duşman al adunărilor, care dorea să nimicească pe creştini, dar Isus i s-a arătat şi l-a întrebat: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” După aceea Saul întrebat: „Doamne, ce vrei să fac?” Deci el s-a întors la Dumnezeu, astfel a avut parte de iertarea păcatelor. De aceea a putut uita tot ce-a fost în urmă. Dumnezeu l-a asigurat că nu-şi mai aduce aminte de păcatele lui. Dacă doreşti să fii scăpat de trecutul tău, predă-te Lui Isus, urmează Cuvântul Lui, şi dacă te încrezi în har vei avea siguranţa iertării păcatelor.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

NU SUNTEM LIPSIŢI

Cei neprihăniţi vor moşteni fericirea. Proverbe 28.10

Cartea Proverbelor este o carte de făgăduinţe. Şi făgăduinţele trebuie socotite ca proverbe pentru poporul lui Dumnezeu. Iată una vrednică să fie luată în seamă. Suntem obişnuiţi să gândim despre bunurile noastre pământeşti că noi le câştigăm, dar aici ni se spune că fericirea o moştenim.Răutatea şi viclenia vrăjmaşilor noştri nu pot lucra nicidecum distrugerea noastră; ei vor cădea în groapa pe care au săpat-o. Moştenirea ne este în aşa fel dată, încât noi nu vom putea fi lipsiţi de ea, nici nu ne vom putea depărta de ea.Dar ce anume stăpânim chiar de pe acum? Avem un cuget curăţit prin sângele scump al lui Isus. Avem dragostea lui Dumnezeu care rămâne neschimbată peste noi. Avem trecere înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, în orice timp am avea nevoie. Avem providenţa lui Dumnezeu care veghează peste noi, îngerii lui Dumnezeu ca să ne slujească şi, mai pe sus de toate, Duhul lui Dumnezeu locuind în noi. De fapt, toate lucrurile sunt ale noastre. „Fie lucrurile de acum, fie lucrurile viitoare, toate sunt ale voastre.” Isus este al nostru. Da, Sfânta Treime este unitate în noi. Deci să fim pe deplin mulţumiţi, să nu ne văietăm, să nu avem un spirit limitat sau de robie, căci avem în stăpânire lucruri măreţe. Să ne hrănim cu Dumnezeu şi să ne bucurăm în El toate zilele.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Plăcerea lui este în legea Domnului şi cugetă la legea Lui zi şi noapte.  Psalmul 1.2

Noi, creştinii, adesea vorbim despre marile foloase ale meditării asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Nu cu mult timp în urmă, cineva ma întrebat: «Care sunt aceste foloase?». Psalmul 119.97101 ne descrie câteva dintre ele. Acest pasaj însă ne oferă mai întâi temelia meditației: „Cât de mult iubesc legea Ta! Toată ziua cuget la ea”. Lucrurile la care cugetăm ne definesc pe noi ca persoană şi întotdeauna vom cugeta la lucrurile sau la persoanele pe care le iubim. Îmi aduc aminte de un slujitor al Domnului care iubea studiile biblice desfăşurate în case. El le numea «hobbyul său». Întotdeauna vorbea cu înflăcărare despre ceea ce se vorbise în vreun studiu recent. Ca şi psalmistul, el medita la Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă îl iubea.

Deci care sunt beneficiile unei astfel de meditații?

Mai întâi, înțelepciunea. Psalmistul vorbeşte despre faptul că era mai înțelept decât vrăjmaşii săi. Ei nul puteau birui, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu îi dădea înțelepciune cum să lupte cu ei.

Apoi, el vorbeşte despre pricepere. Deşi sună uimitor, meditația la Cuvântul lui Dumnezeu ne va face mai pricepuți decât învățătorii noştri (luați seama, elevi şi studenți!). Nu că vom avea mai multă cunoştință decât învățătorii noştri sau că am putea săi disprețuim; nu, ci Cuvântul lui Dumnezeu ne va oferi o pricepere care trece dincolo de cunoştința şi de experiența omenească. Vom avea mai multă pricepere chiar şi decât cei bătrâni. Cuvântul lui Dumnezeu, nu mulțimea anilor, oferă adevărata pricepere.

Cel deal treilea folos este păzirea de rău. Să remarcăm că, mai întâi, psalmistul vorbeşte despre păzirea picioarelor de orice cale rea, pentru ca astfel să poată păzi Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este partea noastră. Apoi, el atribuie păzirea sa faptului că era învățat de către Dumnezeu. Aceasta este partea lui Dumnezeu. El îi va păzi întotdeauna pe cei care doresc să fie învățați de El şi care meditează la Cuvântul Său. G. W. Steidl.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, în astă zi fă ca glasul Tău glorios să fie auzit, şi să fie auzit de mine. O, vorbeşte-mi, pune liniştea Ta în inima şi mintea mea şi vorbeşte cu putere răscolitoare.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Pe cine altul am eu în cer afara de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.» Psalm 73,25

In ziua de azi pericolul de a citi şi a asculta Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, şi totuşi de a nu-l aplica în mod practic în viaţa de zi cu zi este foarte mare. Totul se rezumă la cunoaşterea Domnului în Duh, nu din punct de vedere sentimental sau intelectual. Cui îi lipseşte cunoaşterea duhovnicească îi lipseşte de fapt totul. Chiar dacă acţiunile noastre exterioare vorbesc despre credinţa în Isus Cristos, totuşi Dumnezeu ne spune prin prorocul Osea: «Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot!» (Osea 6,6). Se pune întrebarea: «Cum pot să-L cunosc mai bine?» Iată răspunsul: «Frica Domnului este începutul ştiinţei» (Prov. 1,7). Cine nu îl cunoaşte, nu-L poate iubi din inimă. Un asemenea om poate simţi dragostea sufletească pentru Domnul, dar dragostea atotcuprinzătoare prin Duhul Sfânt îi lipseşte. Această lipsă de iubire faţă de Domnul se manifestă în fiecare zi prin dragoste de sine, răsfăţ şi dorinţa diabolică de a avea întotdeauna dreptate. Dar Domnul îi caută pe cei care Îl iubesc din inimă. «Domnul îi păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc» (Psalm 145,20). în Deuteronom 13,3 ni se spune: «… Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.»

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Trebuie să trăiască şi El cum a trăit Isus. 1 loan 2:6

De ce trebuie creştinii să-L imite pe Isus? Trebuie să o facă pentru binele lor. Dacă vor ca sufletele lor să fie sănătoase, dacă vor să scape de boala păcatului şi să se bucure de puterea creşterii în har, Isus trebuie să fie modelul lor. De dragul fericirii lor, dacă vor să se bucure de o părtăşie sfântă şi fericită cu Isus, şi dacă vor să fie scăpaţi de grijile şi necazurile lumii, trebuie să trăiască aşa cum a trăit El. Nu este nimic care să te ajute mai mult în mersul spre cer decât imaginea lui Isus în inima ta, ajutându-te în orice mişcare. Atunci când, prin puterea Duhului Sfânt, eşti gata să păşeşti pe urmele lui Isus, eşti fericit şi recunoscut ca fiu al lui Dumnezeu. Poziţia lui Petru care ÎI urma „de departe” (Luca 22:54) este nesigură şi grea. De dragul credinţei, luptă-te să fii ca Isus. Ah, sărmană credinţă, ai fost greu încercată de vrăjmaş, dar nu ai fost niciodată atât de rănită ca în momentul în care te-au lovit prietenii. Cine a făcut rănile acestea din mâinile bunătăţii? Cel care s-a dat drept credincios, dar a folosit pumnalul făţărniciei. Omul care intră în mijlocul turmei, ca un lup îmbrăcat în haine de oaie, oboseşte turma mai mult decât leul de afară. Nu este nici o armă mai mortală decât sărutul lui Iuda. Creştinii falşi batjocoresc Evanghelia mai mult decât o pot face criticii sau necredincioşii. Dar, mai ales de dragul lui Isus, să căutăm să-I urmăm exemplul. Creştine, îţi Iubeşti Mântuitorul? Este Numele Său preţios pentru tine? Iţi este dragă cauza Lui? Vrei să-L vezi stăpânind toate împărăţiile lumii? Vrei să fie slăvit? Tânjeşti ca toate sufletele să-I fie supuse? Dacă este aşa, urmează-I exemplul; fii o „epistolă a lui Christos” (2 Corinteni 3:3), „cunoscută şi citită de toţi oamenii” (vers. 2).

SEARA

Tu eşti robul Meu; Eu te aleg. Isaia 41:9

Dacă am primit harul lui Dumnezeu în inimile noastre, efectul său practic este să ne facă slujitori ai lui Dumnezeu. S-ar putea să fim slujitori necredincioşi – cu siguranţă nefolositori – dar, binecuvântat să-I fie numele, suntem slujitorii Lui, purtând însemnul Lui, mâncând la masa Lui, şi ascultând poruncile Lui. Odinioară eram slujitori ai păcatului, dar Cel care ne-a eliberat ne-a luat în familia Lui şi ne-a învăţat să-i ascultăm voia. Noi nu ne slujim perfect Stăpânul, dar am face-o dacă am putea. Atunci când auzim vocea lui Dumnezeu spunându-ne „tu eşti robul Meu” putem să răspundem împreună cu David „sunt robul Tău… şi Tu mi-ai desfăcut legăturile” (Psalmi 116:16). Dar Domnul nu ne cheamă numai ca robi, ci ca aleşi ai Săi: „Eu te aleg”. Nu noi L-am ales de la început, El ne-a ales. Dacă suntem slujitorii lui Dumnezeu, nu se întâmplă la fel întotdeauna; schimbarea trebuie împlinită prin harul atotputernic. Ochiul atotputerniciei ne-a căutat, şi vocea harului neschimbat declară „te-am iubit cu o iubire veşnică” (Ieremia 31:3). Cu mult înainte ca timpul sau spaţiul să fie create,

Dumnezeu şi-a scris numele pe inimile poporului ales. El i-a predestinat să fie conform imaginii Fiului Său, şi i-a rânduit să fie moştenitori ai bogăţiei dragostei Sale, harului Său şi slavei sale. Ce mângâiere se află aici! Oare ne-a iubit Domnul atât de mult, numai ca să ne lepede? El ştia cât de încăpăţânaţi vom fi. El a înţeles că inimile noastre sunt rele, totuşi a făcut alegerea. O, Mântuitorul nostru nu este un iubit uşuratic! El nu se lasă vrăjit de frumuseţea ochilor bisericii Sale pentru un moment, pentru ca în următorul să o alunge din cauza necredincioşiei. Nu, El s-a logodit cu ea pentru totdeauna, şi este Scris despre Iehova că „urăşte despărţirea în căsătorie” (Maleahi 2:16). Alegerea veşnică este o legătură între recunoştinţa noastră şi credincioşia Lui, care nu se poate rupe niciodată.

IZVOARE IN DEŞERT

Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger [lui Moise] în pustia muntelui … Domnul i-a zis: „Acum, du-te, te voi trimite în Egipt”. (Fapte 7:30,33-34)

Deseori Domnul ne cheamă deoparte de la lucrul nostru pentru o perioadă şi ne cere să stăm liniştiţi şi să învăţăm înainte de a ieşi din nou la lucru. Şi orele petrecute în aşteptare nu sunt un timp pierdut.

Odată un cavaler antic a realizat, în timp ce fugea din faţa vrăjmaşilor lui, că o potcoavă a calului său trebuia înlocuită. Prudent ar fi fost să-şi continue cursa fără întârziere. Totuşi, înalta înţelepciune i-a şoptit să se oprească pentru câteva minute la potcovarul de pe drum. Deşi auzea galopând copitele cailor vrăjmaşilor lui care se apropiau, a aşteptat până când a fost schimbată potcoava calului înainte de a-şi continua escapada. Când au apărut vrăjmaşii, la numai 100 de yarzi depărtare, a sărit în şa şi a zburat cu iuţeala vântului. Atunci şi-a dat seama că oprirea i-a grăbit de fapt escapada.

De multe ori Dumnezeu ne va cere să aşteptăm înainte de a porni, pentru a ne reface total forţele după ultima noastră misiune înainte de a intra în următoarea etapă a călătoriei şi a lucrării noastre. din Zile cerului pe pământ

Aşteptând! Da, aşteptând cu răbdare!

Până când următorii paşi vor fi clari;

Să aud, cu urechea inimii,

Glasul care mă va chema.

Aşteptând! Da, aşteptând plin de speranţă!

Cu speranţa care nu se stinge;

Stăpânul S-a angajat să mă călăuzească,

Şi ochii mei sunt aţintiţi spre El.

Aşteptând! Aşteptând în perspectivă!

Poate astăzi este ziua când

Stăpânul va deschide repede

Poarta viitorului meu drum.

Aşteptând! Da, aşteptând! Tot aşteptând!

Ştiu, chiar dacă am aşteptat mult,

Că, în timp ce El Îşi urmăreşte scopul,

Aşteptarea Lui nu poate fi greşită.

Aşteptând! Da, aşteptând! Tot aşteptând!

Stăpânul nu va întârzia:

Căci El ştie că eu aştept

Ca El să deschidă poarta.

J.Danson Smith

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 26.1-21; 27.1-13

Prima parte a cărţii Isaia (cap. 1-12), având ca subiect judecata lui Israel, se încheia cu o magnifică viziune asupra împărăţiei de o mie de ani. Observăm că şi această a doua parte (cap. 13-27), care abordează tema pedepsirii naţiunilor, se încheie în acelaşi fel: este înălţată o cântare, din ale cărei versuri, cu totul speciale, câteva merită a fi subliniate şi în Bibliile noastre: v. 3 şi 4 din cap. 26, care au susţinut atâtea generaţii de copii ai lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 16.1); v. 8 şi 9, care dau glas suspinelor adânci ale credinciosului; de asemeni v. 13, care ne aminteşte de legăturile robiei din trecut. îi cunoaştem prea bine pe aceşti alţi „stăpâni”: este vorba de Satan, de lume şi de poftele noastre, cei care ne-au dominat până când am fost dezrobiţi de Domnul, Căruia îi aparţinem de acum înainte (2 Cronici 12.8).

In cap. 27, leviatanul, imagine a diavolului („şarpele cel vechi”), îşi pierde puterea (este redus la neputinţă -Psalmul 74.14; Apocalipsa 20.1-3). După aceasta, Israel este prezentat ca o viţă nouă (comp. cu cap. 5), care de astă dată nu mai produce struguri sălbatici, ci vinul curat al bucuriei fără amestec, umplând faţa pământului de roade pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru că nu mai sunt vierii cei răi care să o aibă în întreţinere, Domnul Însuşi are grijă de ea, noapte şi zi.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Exod 4:10-17

Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus. Exod 4:12

FII GATA SĂ DEPUI MĂRTURIE

Moise era în pustie de 40 de ani când l-a chemat Dumnezeu, să fie purtătorul Lui de cuvânt înaintea lui faraon. Poate simţea că nu se mai putea exprima cu uşurinţă în limba egipteană, de aceea I-a spus lui Dumnezeu: „…eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară”. Moise ar fi trebuit să ştie că oricine este trimis de Dumnezeu, va fi şi împuternicit de El. Domnul a spus: „Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta”. Dumnezeu nu caută elocvenţă ci bunăvoinţă. W.G. Blaikie a spus în cartea sa: „Viaţa lui Livingstone”, că atunci când David Livingstone, care era student, a fost pus să predice la Stanford Rivers, s-a ridicat la amvon şi a uitat complet ce urma să spună. Cu toate că acest incident însemna pentru mulţi sfârşitul vorbitului în public, David Livingstone a ştiut că nu trebuie să se dea bătut. Când Dumnezeu 1-a chemat să fie misionar, a fost gata de drum. Mai târziu a scris: „Sunt încă un predicator slab şi mă exprim greu; şi unii spun că dacă ar şti că voi predica eu, nici măcar nu ar intra în biserică”. Livingstone a devenit un misionar credincios, iar când a murit, presa a scris cuvinte mari de elogiu despre el: „El n-are nevoie de un epitaf prin care oamenii să-l aprecieze, deoarece munca sa este cunoscută; el a trăit şi a murit pentru binele altora – fie aceasta faima sa; fie ca marmora să se sfărâme: acesta este Piatra-vie!” (Living-stone înseamnă piatră vie. n.tr.)

Adeseori rămânem în tăcere atunci când Dumnezeu ne trimite să spunem despre harul Lui altora. Spunem şi noi că „nu avem o vorbire uşoară,” dar dacă mărturisim, ceea ce a făcut Domnul pentru noi, El va binecuvânta mărturisirea noastră. H.G.B.

Tu care porţi în gura ta Cuvântul

Şi-ndemnul spre mai bine şi frumos,

O, nu uita că pilda ta-i avântul

Spre-o slujbă mai curată lui Cristos.  Traian Dorz

Dacă avem Cuvântul lui Dumnezeu în nuntea
noastră, El poate pune cuvinte potrivite
în gura noastră.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Taie-l! La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba? Luca 13.7

Aici este vorba de un smochin neroditor. Ce pildă tristă ne înfăţişează un pom înalt, frumos, cu multe frunze, dar fără roade! Ce rost mai are un astfel de smochin? Nici unul. Dimpotrivă ocupă zadarnic locul unui pom bun, încurcându-i şi pe ceilalţi în creştere. Vierul respectiv în a cărui vie se găsea pomul avea multă răbdare. Trei ani la rând a venit şi a căutat roade. La fel şi Domnul Isus, trei ani la rând a slujit zi de zi în mijlocul poporului Său Israel în har, dragoste şi răbdare, mărturisind prin semne şi minuni că El este Mesia, dar a fost lepădat. Israel a fost neroditor şi Dumnezeu a orânduit judecata pentru acest popor. Dar vierul a cerut încă un an de îndurare pentru acest popor. Şi această osteneală a fost însă în zadar, poporul împotrivindu-se dragostei dumnezeieşti. Ca urmare Ierusalimul a fost distrus, iar Israel a fost lepădat ca popor a lui Dumnezeu.Din ziua Cincizecimii, Dumnezeu se îngrijeşte de un alt popor; adică de neamuri. Este cutremurător faptul că multora dintre neamurile care se cred poporul lui Dumnezeu ales, trebuie să li se spună: „Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort” (Apoc. 3.1). Milioane de creştini au numai numele de creştini şi se mulţumesc numai cu o credinţă exterioară dar nu au o lucrare a lui Isus înăuntrul lor, şi niciodată nu sunt pregătiţi să facă pasul adevăratei credinţe prin pocăinţă şi cu atât mai puţin să fie folositori Domnului Isus în lucrarea Sa. Ce înveţi tu, stimate cititor, din toate acestea? Eşti tu de folos Marelui Mântuitor? Sau trebuie să te cutremure versetul: „Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba.”Ritualismul, necredinţa, şi credinţa deşartă se răspândesc mereu in jurul nostru. În ce situaţie te afli, cititorule? „Socotiţi-vă morţi” faţă de aceste ispite religioase şi despărţiţi de orice sectă să ne alipim cu toată tăria de Adunarea lui Dumnezeu a cărei UNIC CONDUCĂTOR este Isus.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… ți-am pus înainte viața și moartea … Alege viața, ca să trăiești …Deuteronom 30.19

De astăzi într-un an

– Dă-mi ceva care să mă facă sănătos! se rugă Rao. Scumpul meu misionar, ajută-mă! Nu vreau să mor acum.

– Viața și moartea sunt în mâna lui Dumnezeu, a răspuns misionarul, care era și medic. Voi face tot ce voi putea pentru a te ajuta. Dar izbânda este la Domnul, nu la mine.

Hindusul l-a privit cu teamă și a zis:

– Vreau să trăiesc, nu să mor, se bocea el.

Medicul a rugat pe unul dintre cei prezenți să meargă cu el acasă pentru a-i da medicamente pentru Rao. În timp ce se ruga pentru sărmanul păgân, îi veni o idee: umplu o sticlă, scrise un bilet și îl lipi pe sticlă. Apoi dădu solului sticla, ca s-o ducă lui Rao. Pe bilet scria: „A se lua pentru prima dată o lingură plină de astăzi într-un an”.

– De astăzi într-un an! strigă Rao și mâinile lui căzură neputincioase pe pătură.

– De astăzi într-un an? Trebuie să fie o greșeală. Repede, repede, fugi înapoi să-ți dea medicamentele pe care le pot lua acum, chiar acum, imediat! Nu pot să aștept până peste un an, căci s-ar putea să mor chiar astăzi!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ FACI FATĂ SCHIMBĂRII (2)

„Vino în țara pe care ți-o voi arăta” (Geneza 12:1)

Cum te-ai simți dacă Dumnezeu ți-ar spune să-ți părăsești locul de muncă, să-ți vinzi casa și să mergi într-un oraș pe care nu l-ai cunoaște? Asta i s-a întâmplat lui Avraam în vârstă de șaptezeci și cinci de ani și soției sale, Sara, care avea șaizeci și cinci de ani. „Ieși din țara ta … vino în țara pe care ți-o voi arăta”. De ce ar face Dumnezeu așa ceva? Pentru că El are un destin special și un plan pentru fiecare dintre noi! El i-a spus lui Avraam „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare” (v. 2). Fără nici o urmă de împotrivire, Avraam a îmbrățișat schimbarea, s-a încrezut în Dumnezeu și a cules răsplătiri incredibile. Nu e de mirare că Biblia îl numește părintele credinței. Pentru a umbla cu Dumnezeu și a-l împlini voia trebuie să ai o gândire care să se conformeze planului Său. Uneori planul Său include schimbări costisitoare și inconfortabile. Cum o poți face? „Prin credință” (Evrei 11:8)! Credință în cine? în tine însuți? în alții? Nu! Credință în bunătatea lui Dumnezeu! Știai că cei ce sunt purtați de valul schimbării și nu-l opun rezistență sunt mai puțin stresați, mai sănătoși și în general mai fericiți? Așa că, începe să-ți dezvolți o „gândire a schimbării”. Ieși de pe făgașul tău și dezvoltă-ți o nouă rutină și dacă ești serios în această privință, roagă-ți prietenii și familia să-ți arate domeniile în care dai dovadă în mod constant de inflexibilitate. De unde ar trebui să începi? De la acest verset: „aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi” (1 Petru 5:7). Trăiește după principiul: „Unde Dumnezeu te călăuzește, El se îngrijește”.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: