Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Obiceiul de a recunoaşte bogăţiile lui Dumnezeu

… părtaşi naturii divine.2 Petru 1:4

Noi suntem făcuţi părtaşi naturii divine prin promisiunile Lui; apoi trebuie să „cultivăm” natura divină în natura noastră umană formându-ne anumite obiceiuri; primul obicei pe care trebuie să ni-l formăm este acela de a recunoaşte tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi. Insă noi spunem: „O, nu-mi pot permite asta” – una dintre cele mai mari minciuni care a fost vreodată cuprinsă într-o frază. Este o dovadă de prost gust să vorbeşti despre bani în domeniul material şi la fel este şi în domeniul spiritual; totuşi, vorbim de parcă Tatăl nostru din ceruri ne-a lăsat fără nici un ban! Noi credem că este un semn de reală modestie să spunem la sfârşitul unei zile: „O, m-am descurcat astăzi, dar cu mare greutate”. Şi totuşi, Dumnezeul Atotputernic este în întregime al nostru prin Domnul Isus! Şi El va face ca până şi firul de nisip şi cea mai îndepărtată stea să ne binecuvânteze, dacă vrem să ascultăm de El. Ce contează că împrejurările sunt dificile? De ce n-ar fi? Dacă lăsăm loc autocompătimirii şi ne complăcem în a ne simţi mizerabil, alungăm bogăţiile lui Dumnezeu din viaţa noastră şi îi împiedicăm şi pe alţii să aibă parte de ele. Nici un păcat nu este mai mare decât păcatul autocompătimirii, deoarece el Îl dă jos pe Dumnezeu de pe tronul vieţii noastre şi Îl înlocuieşte cu interesele proprii. Ne deschidem gura doar pentru a ne vărsa nemulţumirile şi viaţa noastră devine un burete spiritual lacom; nu există nimic plăcut sau generos în viaţa noastră.

Când Dumnezeu începe să fie mulţumit de noi. El ne va sărăci luându-ne toate bogăţiile de natură iluzorie, până vom învăţa că toate izvoarele noastre sunt în El. Dacă măreţia, harul şi puterea lui Dumnezeu nu se manifestă în noi (nu faţă de conştiinţa noastră). Dumnezeu ne consideră responsabili de aceasta. El poate să ne „umple cu orice har”; de aceea, învaţă să dăruieşti altora harul Lui. Poartă pecetea naturii lui Dumnezeu şi binecuvântările Lui vor veni prin tine tot timpul.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine.” IOAN 21:22

Când Domnul Isus spune vorbele acestea lui Petru, El vrea să ne facă pe toţi ai Lui să înţelegem că nimic nu trebuie să ne atragă sau să ne reţină în lumea aceasta decât El. A-L urma pe El este singurul lucru care trebuie să ne absoarbă în viaţa şi activitatea noastră de fiecare zi în ce priveşte mersul nostru pe calea lui Dumnezeu. Sunt nenumărate lucrurile care ne-ar putea distrage atenţia de la Căpetenia şi Desăvârşitorul credinţei noastre şi care ne-ar putea împiedica să mergem după El. Diavolul va încerca să ne ispitească să ne uităm încoace şi în colo; să privim la acesta sau la acela; să fim entuziasmaţi şi să imităm felul de lucrare a unui lucrător în câmpul Evangheliei şi să mergem pe urmele altora, făcând unele lucruri pentru că le fac şi alţii, sau să le facem cum le fac alţii. Trebuie să ne păzim cu multă grijă de toate acestea pentru că ele vor duce la nimic. şi acestea toate se înţeleg limpede din cuvintele Domnului Isus: „Tu vino după Mine.” Fie ca aceste cuvinte să fie săpate pe inimile noastre.

Numai în felul acesta vom fi hotărâţi şi fermi în alergarea noastră şi de folos în slujirea noastră. Nu trebuie să fim distraţi sau abătuţi de pe drumul pe care mergem urmându-L pe Mântuitorul nostru şi numai în felul în care vrea El! Cuvântul lui Dumnezeu la Evrei 12:2 ne spune: „Să privim ţintă la Isus, începătorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre…” în greceşte cuvântul „ţintă”, însemnează să privim cu stăruinţă numai la El, întorcându-ne privirea de la orice altceva. şi în adevăr, ce important este acest lucru. De îndată ce ne abatem privirea de la El spre altceva, chiar dacă ar fi un distins lucrător al Lui, înseamnă nu numai că îl jignim, dar îl împiedicăm să desăvârşească credinţa noastră, ne împiedicăm pe noi înşine de a-L avea numai pe El ca subiect de contemplare şi de adorare, şi atunci nu mai suntem altceva decât nişte creştini de adunări care se bucură în adevăr de orele de cult la adunare, sau de un vorbitor bun, dar nu mai avem în nici un caz bucuria aceea slăvită şi scumpă a părtăşiei cu El, a prezenţei Lui. S-ar putea întâmpla ca, ascultând îndemnul pe care ni-l dă Domnul Isus în versetul de astăzi, să fie puţini aceia care să ne înţeleagă sau să simpatizeze cu noi, puţini care să fie de acord cu hotărârea de a-L urma pe El cu dragoste şi în cea mai mare simplitate şi poate chiar în singurătate, ba s-ar putea ca unii să ne osândească socotindu-ne nişte bigoţi, dar nici aceasta nu trebuie să ne distragă atenţia de la Domnul nostru, ci să facem ce ne spune El: „Ce-ţi pasă? Tu vino după Mine”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” Ieremia 17:9

Cât de adevărat este aceasta! Cât de capabil este omul să se împotrivească pentru ca să dovedească bărbăţie, dar şi aceasta este doar o aparenţă. Împletirea împotrivirii cu frica este urmarea păcatului. Cine poate să cunoască adâncurile inimii? Singur Dumnezeu este Cel care cercetează inima şi rărunchii, şi El răsplăteşte fiecăruia după faptele sale. Întradevăr, ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea.

Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept, trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale. Ce va putea secera un om ca acesta? Dar cetatea sfinţirii noastre, tronul slavei dumnezeieşti rămâne neclintit. Căci Tu, Doamne eşti nădejdea lui Israel. Toţi cei care se leapădă de Tine vor fi acoperiţi cu ruşine. Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.

„Vindecă-mă Tu, Doamne. Şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit”, căci ştiu că nimeni nu poate să mă ajute, doar Tu, de aceea vin la tronul Tău, care rămâne neclintit, şi ştiu că Tu nu mă vei respinge. Plăcerea Ta este să faci bine oamenilor, să dezlegi pe cei răniţi, să îmbărbătezi pe cei deznădăjduiţi şi să umpli inima plină de împotrivire cu pace. Doresc să-Ţi mulţumesc din toată inima că Tu m-ai eliberat din toate legăturile mele şi mi-ai vindecat rănile!Amin.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

PRIMIM AŞA CUM DĂM

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă. Matei 5.7

Este oare drept, că aceia care nu iartă să fie iertaţi şi aceia care nu dau nimic săracilor să fie ajutaţi în nevoile lor? Dumnezeu ne va măsura cu propria noastră măsură: aceia care au fost stăpâni asupritori sau creditori nemiloşi, vor vedea pe Domnul lucrând sever cu ei. „Vei fi o judecată fără milă, faţă, de aceia care n-au avut milă.”Să ne trezim de azi, dând şi iertând; să învăţăm să fim îndurători; să facem totul cu bunătate, dragoste şi milă; sa nu judecăm aspru purtarea oamenilor, căutând ceartă cu ei, să nu aşteptăm prea mult de la ei, ci să fim mulţumiţi cu ce ne pot sluji. Vrem să avem parte de milă, îndurare? Să fim şi noi miloşi. Pentru a avea parte de fericire, să împlinim condiţia. Nu este oare o datorie plăcută să fii bun? Nu găsim noi mai multă plăcere în bunătate decât în mânie, în lipsă de lărgime de inimă sau indignare? Ca să căpătăm îndurare este o binecuvântare şi răsplată. Numai harul putea face o astfel de făgăduinţă. Noi iertăm semenilor noştri numai o mică datorie, în timp ce Domnul ne iartă datoria tuturor păcatelor noastre.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

De aceea şi poate să mântuiască până la desăvârşire pe aceia care se apropie de Dumnezeu prin El, trăind pururea ca să mijlocească pentru ei.  Evrei 7.25

Aaron şi urmaşii săi îşi exercitau slujba unul după altul, fiindcă moartea îi împiedica să rămână pentru totdeauna în funcție. Domnul Isus însă rămâne pentru totdeauna. În consecință, preoția Lui este neschimbătoare. Ea nu trebuie niciodată transmisă altuia. Rezultatul fericit al acestui lucru este prezentat în versetul 25 din Evrei 7. Cei care beneficiază de slujirea Sa preoțească, venind la Dumnezeu prin El, sunt mântuiți „până la desăvârşire”, adică în mod complet, fiindcă El trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei. Mântuirea despre care se vorbeşte aici este acea mântuire zilnică de orice putere împotrivitoare, mântuire de care orice credincios are nevoie mereu în drumul către glorie.

Acest verset este adesea citat pentru a arăta că Domnul poate săi mântuiască până şi pe cei mai răi dintre păcătoşi. Acest lucru este cu totul adevărat, însă versetul care spune aceasta este 1 Timotei 1.15, nu acesta. Dacă la aceasta ar fi făcut referire versetul de care ne ocupăm, atunci sfârşitul lui ar fi trebuit să fie acesta: „Fiindcă El a murit şi a înviat pentru ei”. Însă versetul spune: „Trăind pururea”. Prin urmare, mântuirea despre care se vorbeşte aici este cea de zi cu zi, care ne vine prin viața Sa, trăită întro mijlocire continuă.

Să presupunem că un iudeu tulburat ar fi apelat la marele preot din zilele sale pentru a primi îndurare şi ajutor, pe care acesta trebuia să fie gata să i le ofere. Poate că marele preot era un om plin de bunătate şi gata săl ajute. Însă, puțin mai târziu, chiar când avea mai mare nevoie de el, iudeul află că marele preot tocmai a murit. Ne putem imagina disperarea iudeului în cauză. Un alt om, care nu cunoştea deloc cazul său şi care, poate, avea o atitudine cu totul diferită, devenea mare preot. Nu existase nicio mântuire până la desăvârşire pentru sărmanul iudeu în timpul cât marele preot de mai înainte trăise, iar acum, dacă era să o obțină, trebuia să o ia de la capăt cu noul mare preot. Îi mulțumim lui Dumnezeu că noi nu vom avea niciodată o astfel de experiență! Marele nostru Preot trăieşte veşnic! F. B. Hole

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, atinge vieţile noastre cu întăritoarea Ta putere şi bunătate şi frumuseţe; fă din acesta un timp al dezvăluirii Feţei Tale. Asta paie să fie toată rugăciunea mea.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

« Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.» Apocalipsa 3,2

Dacă nu veghem, legătura vitală cu Isus Cristos se întrerupe. Iona, un profet şi un vestitor al cuvântului lui Dumnezeu a auzit această teribilă acuzare: «Ce dormi?» (Iona 1,6). Mântuitorul nostru binecuvântat le-a spus ucenicilor Săi adormiţi într-una din cele mai grele clipe ale vieţii Sale: «… Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!» (Matei 26,40). Mi se pare că acest somn spiritual devastator şi mortal este din păcate tot mai profund, pe măsură ce ora revenirii Lui Isus se apropie: «Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit» (Matei 25,5). Deşteaptă-te! De ce dormi? Ce motiv te-a adus în această stare de amorţeală? În versetul: «… căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu» (Apoc. 3,2) nu este nicidecum vorba de faptele tale bune, ci de faptele lui Cristos, care nu pot fi găsite în tine pentru că dăruirea ta nu este totală. Aceasta este esenţa tuturor problemelor din viaţa ta: nu există dăruire totală! Cât vrei să mai aştepţi până să I te dedici cu totul Domnului?

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. 1 Timotei 6:17

Domnul Isus ne dă întotdeauna. El nu-şi retrage mâna nici o clipă. Uleiul nu se termină până când paharul nu este plin de dă peste el. El este un soare care străluceşte mereu. El este mana care cade în fiecare zi peste tabără. El este stânca din pustie, din care izvorăşte apa vieţii. Ploaia harului său nu se opreşte niciodată; râul bunătăţii Sale curge mereu, şi izvorul iubirii Lui nu seacă niciodată. Aşa cum Regele nu poate muri, nici harul Său nu poate înceta. In fiecare zi îi culegem fructele, şi în fiecare zi ramurile Sale se apleacă asupra noastră, încărcate de roadele îndurării. Săptămâna Lui are şapte zile de sărbătoare, şi anul Său are un ospăţ în fiecare zi. Cine s-a întors de la uşa Lui nebinecuvântat? Cine s-a ridicat flămând de la masa Lui, sau de la inima Lui neiubit? îndurările Lui „se înnoiesc în fiecare dimineaţă” (Plângeri 3:23), şi se împrospătează în fiecare seară. Cine ar putea număra binefacerile Lui, cine ar putea întocmi lista binecuvântărilor Sale? Fiecare grăunte de nisip care cade din clepsidra timpului conţine miliarde de binecuvântări. Aripile orelor noastre sunt acoperite cu argintul bunătăţii Sale şi cu aurul afecţiunii Sale. Râul timpului aduce nisipul de aur al privilegiilor Sale din munţii veşniciei. Stelele nenumărate sunt memoriale ale nenumăratelor binecuvântări. „Cine ar putea să numere pulberea lui Iacov, şi să spună numărul unui sfert din Israel?” (Numeri 23:10). Cum ar putea sufletul meu să-l preamărească pe Cel „care zilnic ne poartă povara” (Psalmi 68:19) şi care „te încununează cu bunătate şi îndurare” (Psalmi 103:4)? O, dacă aş putea să-i laud neîncetat bunătatea! O limbă nenorocită, cum ai putea să taci? Trezeşte-te, te rog, fiindcă altfel nu vei mai fi slava mea, ci o ruşine. „Deşteptaţi-vă, alăută şi arfa! Mă voi trezi în zori de zi”(Psalmi 108:2).

SEARA

Şi a zis: „aşa vorbeşte Domnul: faceţi gropi în valea aceasta, groapă lângă groapă! Căci aşa vorbeşte Domnul: nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuşi valea aceasta se va umplea de apă, şi veţi bea voi, turmele voastre şi vitele voastre”. 2 Împăraţi 3:16-17

Oştile celor trei împăraţi piereau de sete. Dumnezeu voia să le trimită apă, şi cuvintele proorocului anunţau binecuvântarea viitoare. Acesta este un caz în care se vede neajutorarea umană. Nici un viteaz nu putea să facă să cadă un strop de apă din cer, sau să găsească un izvor în pământ. În acelaşi fel, poporul lui Dumnezeu ajunge adesea la capătul puterilor; ei îşi văd propria neajutorare şi descoperă unde pot cere ajutor. Totuşi, şi poporul s-a pregătit prin credinţă pentru a primi binecuvântarea. Ei au săpat gropi în care să se adune preţiosul lichid. Biserica trebuie să se pregătească pentru a primi binecuvântarea prin lucrare, eforturi şi rugăciuni; ea trebuie să sape gropile, şi Domnul le va umple. Acest lucru trebuie făcut prin credinţă, în deplina asigurare că binecuvântarea este gata să vină. În tabăra lui Israel a urmat curând un potop de binecuvântări. Apa nu a venit din cer, ca în cazul lui Ilie ci, într-un fel tăcut şi misterios, gropile au fost umplute. Domnul are metodele Sale de a acţiona. El nu este legat de timp şi loc ca noi, ci face ce îi place cu fii oamenilor. Datoria noastră este să primim ce ni se dă, şi nu să dictăm. Trebuie să observăm de asemenea abundenţa apei: destulă pentru nevoile tuturor. La fel este şi binecuvântarea Evangheliei. Toate nevoile frăţietăţii şi ale bisericii vor fi împlinite prin putere divină, ca răspuns la rugăciune; mai mult, victoria va fi acordată cu uşurinţă oştirii lui Dumnezeu. Ce fac eu pentru Isus? Ce gropi sap eu? O Doamne, fă-mă gata să primesc binecuvântările pe care eşti gata să mi le dai.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile”. Daniel 10:12-13

Acest pasaj este o învăţătură minunată despre rugăciune şi ne arată ce obstacol direct poate fi Satan în vieţile noastre. Daniel a postit şi s-a rugat timp de 21 de zile dificile. Atât cât reiese din textul biblic, dificultatea n-a venit din cauză că Daniel nu era un om bun, nici pentru că rugăciunea lui nu era corectă, ci din cauza unui atac special din partea lui Satan.

Domnul Şi-a trimis mesagerul angelic să-i spună lui Daniel că rugăciunea lui a fost ascultată din momentul în care a început să se roage, dar îngerul bun a fost împiedicat de un înger rău, care l-a întâmpinat pe drum şi s-a luptat cu el. Acest conflict a avut loc în ceruri, însă Daniel a avut un conflict asemănător aici pe pământ pe când agoniza în rugăciune.

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, … împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Atacul lui Satan şi lupta care a urmat au întârziat răspunsul trei săptămâni pline. Daniel era aproape înfrânt, şi Satan ar fi fost bucuros să-l omoare, dar Dumnezeu n-ar fi îngăduit să vină asupra lui Daniel mai mult decât ar fi putut duce (vezi 1 Corinteni 10:13).

Multe rugăciuni ale credincioşilor sunt împiedicate de Satan. Totuşi, nu trebuie să te înfricoşezi când vezi că rugăciunile tale fără răspuns se îngrămădesc, pentru că în curând ele vor răzbate ca un fluviu. Când se va întâmpla aceasta, nu doar că răspunsurile tale vor curge, dar ele vor fi acompaniate şi de noi binecuvântări.

Iadul lucrează cel mai tare asupra sfinţilor lui Dumnezeu. Cele mai valoroase suflete vor fi încercate la cea mai mare presiune şi la cea mai înaltă temperatură, dar cerul nu-i va părăsi. William L. Watkinson

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 25.1-12

Tir, înfloritoarea metropolă comercială a lumii antice, a făcut obiectul cap. 23, capitol în care am găsit prezentată cea din urmă „Profeţie despre…” (sau oracol). Fiecare dintre aceste judecăţi a condamnat omul sub câte un alt aspect moral (de mare folos pentru înţelegerea lor ne este studiul făcut de J.N.D.: „Les Prophetes”, în care găsim un tablou care le rezumă pe toate).În cap. 24, judecăţile apocaliptice menite să pună capăt puterii răului sunt desfăşurate pe pământ: şi îl zdruncină din temelii. În cap. 25 însă auzim înălţându-se o cântare emoţionantă chiar din mijlocul acestor ruine (v. 2). Rămăşiţa lui Israel, scăpată ca prin miracol de la nimicire, sărbătoreşte ceea ce a fost Domnul pentru ea în timpul necazului: acum i-a sosit „timpul cântării” (Cartea Cântărilor 2.12; comp. cu 24.13).Versetul 4 a fost mângâierea – şi totodată experienţa în încercările lor pentru credincioşi fără număr, iar v. 8 ne permite să întrevedem manifestarea unei puteri şi mai mari: ,,El
va înghiţi moartea prin victorie (sau pentru totdeauna)”. Remarcăm că această propoziţie este la timpul viitor în cartea Isaia, în timp ce în 1 Corinteni 15.54 o vom găsi citată la timpul trecut, ca un fapt împlinit în favoarea celor credincioşi: „Moartea a fost înghiţită…” între aceste două versete a intervenit crucea şi învierea triumfătoare a învingătorului de la Golgota. Iar după „învierea” celor răi, moartea va fi nimicită (1 Corinteni 15.26).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Iov 38:4-8, 31-33

Cunoşti tu legile cerului? Sau tu ii orânduiesti stăpânirea pe pământ? Iov 38:33

UN DUMNEZEU DEMN DE ÎNCREDERE

Dumnezeu nu Se schimbă. La fel, legile pe care le-a pus în funcţiune, atunci când a făcut lumile, sunt fixe si previzibile. Cu toate că secolele se scurg, legile rămân valabile ca o mărturie a faptului că ne putem bizui pe Dumnezeu. Haddon Robinson a ilustrat acest adevăr îndreptându-ne atenţia asupra unui orologiu celebru. El a scris: „în turnul primăriei din Copenhaga există cel mai complicat orologiu din lume. Au fost necesari 40 de ani ca să fie construit, la un cost de peste un milion de dolari. Ceasul are zece cadrane, 15.000 de piese şi o acurateţe de două cincimi de secundă la 300 de ani. Ceasul arată timpul zilei, zilele săptămânii, lunile anului, mişcarea planetelor pentru 2.500 de ani. Unele piese ale ceasului nu se vor pune în mişcare numai după ce vor trece 25 de secole”. „Ceea ce intrigă, adaugă Robinson, este câ acest orologiu nu este exact. Pierde la fiecare 300 de ani, două cincimi de secundă. Ca toate ceasurile, orologiul din Copenhaga trebuie să fie reglat după un orologiu mult mai precis, universul însuşi. Acest orologiu astronomic cu miliardele de piese componente, de la atomi la stele, se mişcă de secole cu mişcări atât de precise şi demne de încredere încât timpul de pe pământ trebuie potrivit mereu după el? Da, mişcarea planetelor şi a stelelor dovedeşte că Dumnezeu nu se schimbă. Lucrurile de pe pământ se prăbuşesc. Ceasurile se opresc. Maşinile se strică. Instituţiile financiare dau faliment. Oamenii ne dezamăgesc. Dar Dumnezeu şi universul Său rămân aceiaşi. Increde-te în El. Este un Dumnezeu demn de încredere! – D.C.E.

Tu nu Te schimbi Isuse
Cum nu se pot schimba
Lumina şi iubirea
Ce-n veci rămân aşa.  
Traian Dorz

Aşteaptă, mult de la Creator şi puţin de la creatură. Spurgeon

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

BUCURAŢI-VĂ TOTDEAUNA ÎN DOMNUL! Filipeni 4.4

Când binecuvântatul apostol Pavel a scris această epistolă se găsea în închisoarea din Roma, loc de unde, în mod firesc nu se putea scrie despre bucurie. Dar Domnul a fost cu el, şi în felul acesta inima lui era plină de bucurie.

Este mult mai uşor în zilele de fericire şi bunăstare să ne bucurăm ÎN Domnul ca în zilele de mare necaz, căci necazurile ne alipesc mai mult de El.Este mai primejdios pentru noi dacă nu trecem prin necazuri decât atunci când avem parte de ele. Bucuria ÎN Domnul este şi îndepărtarea de sub influenţa şi de sub puterea lucrurilor pământeşti. Noi nu trebuie să ne încredem în ajutorul lucrurilor din lume. Să nu ne bazăm pe ele. Dacă suntem sinceri, vedem uneori că ne-am bazat pe astfel de lucruri; şi din această pricină, Dumnezeu a luat aceste lucruri de la noi, ca să ne înveţe că trebuie să ne bazăm NUMAI pe El SINGUR. De aceea prea iubiţilor, să nu ne mai bazăm pe lucrurile vizuale care ne înconjoară şi să nu ne mai lăsăm ispitiţi de ele!

Bucuria se măreşte cu cât inima trebuie să treacă prin necazuri şi încercări. Noi Îl cunoaştem pe „Păstorul cel Bun” şi milostenia Lui care totdeauna are pentru noi păşuni verzi şi ape de odihnă. Şi chiar dacă ar fi să pierd legătura cu turma, tot El este Acela care îmi readuce sufletul înapoi. Dacă trebuie să stau în faţa morţii, iarăşi nu mă tem căci El este cu mine. Dacă mă înconjoară duşmani uriaşi pot să spun: „El îmi întinde o masă înaintea lor!” Domnul însuşi mă călăuzeşte prin TOATE necazurile şi încercările şi astfel voi putea spune: „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (Ps. 23.6).

Credinciosul are pe Domnul Isus şi puterea sângelui Său nu-i va lipsi niciodată. Domnul va aduna şi va pune în siguranţă pe vecie pe toţi răscumpăraţii Săi. Aceasta generează în toţi credincioşii o mare bucurie. Tu o ai?

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale …Eclesiastul 12.1

De astăzi într-un an

Rao, un hindus din India, a ascultat de mai multe ori vestirea Evangheliei. De fiecare dată spunea:

– Tot ce am auzit este adevărat și corect.

– Dar de ce nu vrei să crezi și să devii un creștin? îl întrebă misionarul.

– Voi cugeta asupra acestui lucru, răspunse Rao. Isus a fost, desigur, un om bun, un om mare și, cu siguranță, Fiul lui Dumnezeu. Religia ta este adevărata religie și este posibil să mă pocăiesc, dar este nevoie de timp pentru aceasta, de mult timp.

Timpul a trecut. Misionarul i-a spus lui Rao că timpul este prețios și că este periculos să amâne mereu întoarcerea la Dumnezeu.

– Nu-mi mai spune acest lucru, îi spuse supărat Rao. Eu am destul timp, niciodată nu fac ceva în grabă. Dumnezeu este îndurător și milos; El nu va avea, desigur, nimic împotrivă, dacă voi cugeta mai adânc asupra acestei probleme; El nu face nimic pripit.

Din nou a trecut câtva timp. Într-o noapte a venit un sol la misionar cu vestea că Rao s-a îmbolnăvit și cu rugămintea să-l viziteze. „Dar repede, repede”, a stăruit Rao prin mesagerul său, „timpul este prețios”. Misionarul a plecat spre casa lui Rao, care zăcea palid, plin de frică.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ FACI FATĂ SCHIMBĂRII (1)

„Dacă … îmi vei întinde hotarele” (1 Cronici 4:10)

Gândește-te cum ar fi să te rogi pentru reușită dari să te împotrivești schimbărilor necesare ca aceasta să se înfăptuiască. Cu toate acestea, facem lucrul acesta, nu-i așa? S-o recunoaștem; e mai ușor să te mulțumești cu starea de fapt decât să te confrunți cu „dar dacă” care vin odată cu progresul. Unii dintre noi chiar credem că este o dovadă de egoism și de lipsă de spiritualitate să ne rugăm pentru reușită. Nu și laebeț! Ascultă rugăciunea sa: „Dacă mă vei binecuvânta și-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine, și dacă mă vei feri de nenorocire, așa încât să nu fiu în suferință!…”, și Dumnezeu i-a da ce a cerut. Gândește-te la lista de „schimbări” cărora te împotrivești: să părăsești un loc de muncă ce nu te împlinește, să începi o afacere sau să renunți la una neprofitabilă, să înveți să utilizezi computerul, să abandonezi o relație toxică, să renunți la o casă, la o mașină sau la un stil de viață pe care nu ți le permiți, sau să stabilești un plan responsabil de cheltuieli. Toate aceste schimbări sunt firești; ele fac parte din viața zilnică. Cu toate acestea, se instalează panica atunci când schimbarea este neașteptată. Atunci descoperim diferența dintre ceea ce spunem și ceea ce credem cu adevărat. „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său” (Romani 8:28). Cuvintele cheie din acest verset sunt „toate lucrurile”, „bine” și „plan”. Din moment ce ești în Hristos, nimic nu te poate atinge fără permisiunea Lui. în „toate lucrurile”, inclusiv în lucrurile care nu-ți plac, Dumnezeu are un „plan” și El lucrează spre „binele” tău. Vei privi în urmă și vei spune: „Dacă nu aș fi trecut prin așa ceva, nu aș mai fi experimentat binecuvântarea lui Dumnezeu de care mă bucur astăzi”.

 

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: