Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Vizitele surpriză ale Domnului nostru

„Şi voi fiţi gata.” Luca 12:40

Marea obligaţie a lucrătorului creştin este să fie gata să se întâlnească cu lsus Cristos la fiecare pas. Indiferent cât c dc bogată experienţa noastră, acest lucru nu este uşor. Noi nu avem de luptat împotriva păcatului, a dificultăţilor sau a împrejurărilor, ci împotriva tendinţei de a fi atât de absorbiţi de lucrare, încât să nu mai fim gata să ne întâlnim cu lsus Cnstos la fiecare pas. Cea mai mare nevoie nu este să ne confruntăm cu credinţa noastră sau cu crezul nostru sau cu întrebarea dacă suntem de vreun folos, ci să fim gata să ne întâlnim cu El.

lsus Se iveşte rareori unde ne aşteptăm; EI apare unde ne aşteptăm cel mai puţin, şi întotdeauna în cele mai ilogice situaţii. Singurul mod în care un lucrător Îi poate rămâne credincios lui Dumnezeu este acela de a fi pregătii pentru vizitele surpriză ale Domnului. Nu slujirea contează, ci realitatea spirituală intensă, aşteptarea lui lsus Cristos la fiecare pas. Aceasta va da vieţii noastre atitudinea de uimire copilărească pe care o doreşte El. Dacă vrem să fim gata pentru întâlnirea cu lsus Cristos, trebuie să încetăm să mai fim religioşi (adică să folosim religia ca pe un gen superior de cultură) şi să fim reali din punct de vedere spiritual.

Dacă priveşti ţintă la lsus, evitând chemarea veacului religios în care trăieşti, lipindu-ţi inima de ceea ce vrea El şi gândind după voia Lui, vei fi numit un om lipsit de simţ practic şi visător: dar când EI va apărea ..în greul şi zăduful zilei”, tu vei fi singurul care va fi pregătit. Nu te încrede în nimeni, nici chiar în cel mai sfânt om care a umblat vreodată pe acest pământ; ignoră-1 dacă te împiedica să-L vezi pc lsus Cristos.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Petru a ieşit afară şi a mers după el.” FAPTELE APOSTOLILOR 12:9

Textul din Fapte 12 este o lecţie care ne învaţă cum trebuie să ne rugăm şi cum lucrează Dumnezeu. Dumnezeu nu încurajează lenevia: ceea ce putem face noi, să facem. Dar lucrurile şi lucrarea lui Dumnezeu sunt de domeniu spiritual unde capacităţile omeneşti sunt neputincioase. De aceea ne rugăm chiar pentru ceea ce este imposibil pentru noi, peste puterile noastre. Acolo, trebuie acţiunea spirituală a puterilor spirituale, trebuie ajutorul dumnezeiesc. Când Dumnezeu ne aşează în faţa unor probleme care ne depăşesc, cum este întoarcerea altora la Dumnezeu, izbăvirea lor, binecuvântarea lor, o biruinţă de câştigat sau o lucrare de împlinit, ne găsim în adevăr în faţa a ceea ce Dumnezeu poate să facă. Este bine s-o înţelegem şi desigur toată slava I se cuvine numai Lui. Biserica se ruga sub apăsarea împrejurărilor potrivnice dar ea se adresa acolo unde trebuia; însă ea nu avea încredere în propriile ei rugăciuni şi deşi ascultarea rugăciunii era la uşă, ea nu ştia pentru că nu credea. În cazul acesta, ascultarea rugăciunii era un „Petru” pe care textul nostru ni-l arată ieşind din închisoare şi urmând pe eliberatorul lui. Şi nouă, ca şi ucenicilor din Ierusalim, ne lipseşte stăruinţa în rugăciune; sau poate ne rugăm, dar nu ne aşteptăm să fim ascultaţi. Poate că răspunsul lui Dumnezeu este pe drum şi noi nici nu ne gândim la aceasta. În timp ce ne rugăm şi după ce ne-am rugat, Dumnezeu a declanşat puterea Sa şi a pus în mişcare răspunsul Lui. N-a spus El: „Tot ce veţi cere cu credinţă prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:22); „…dacă cereţi ceva în Numele Meu, voi face”! (Ioan 14:1-14). Să primim această viaţă spirituală care urmează pe Domnul în planurile Lui, în acţiunile Lui şi în răspunsurile Lui. Rugăciunea noastră pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru şi ascultarea vine tot de acolo. Acolo atingem toiagul de aur, acolo punem mâna pe făgăduinţele scrise ale Tatălui ceresc. Oh! Domnul să ne dea simplitatea de a crede, fără raţionamente, şi stăruinţa credinţei ca să căpătăm ce I-am cerut după voia Lui. Cine ştie dacă un „Petru”, răspunsul la rugăciunea noastră, n-a ieşit deja din închisoarea imposibilului nostru, fiind pe drum, sau poate este chiar la uşă. Să fim însă gata să-I mulţumim oricare ar fi răspunsul Lui. Un lucru este însă sigur: că „…pacea lui Dumnezeu…” ne va „…păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus „. Ni le va păzi de ce? De murmure şi îndoieli.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.” Luca 23:43

Împreună cu El au fost răstigniţi şi doi răufăcători. Stând la un pas de veşnicie, unul dintre ei Îi spune: „Dacă eşti Fiul Lui Dumnezeu, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, şi mântuieşte-ne şi pe noi.” Dacă gândim superficial, am putea spune că s-a rugat. Dar el a poruncit, punând sub semnul întrebării obârşia Lui Isus ca Fiul Lui Dumnezeu. Acest răufăcător era sub influienţa Satenei, sunt puterea lui Satana, aceaşi putere care a influienţat şi pe mai marii poporului şi pe ostaşi. Celălalt rărăcător l-a înfruntat şi s-a smerit, zicând: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata pentru fărădelelgile noastre; dar omul acesta nu a făcut niciun rău.” Apoi a spus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” Isus i-a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei cu Mine în Rai.” Sunt şi astăzi oameni care spun că doresc să aibă parte de har asemenea tâlharului, să se pocăiască înainte de moarte. Dar aceştia au respins deja harul de care a avut parte tâlharul. Eu cred că tâlharul n-a auzit mai înainte de Isus. Nici împăratul Belşaţar nu a mai avut parte de har, asemenea tâlharului. Nici prin gând nu i-a trecut să se căiască, după ce Dumnezeu l-a înştiinţat de condamnarea lui. Sunt mulţi care spun că niciun păcătos nu vine prea târziu la pocăinţă. Dar pentru Iuda a fost prea târziu. La poporul Israel în pustie, de asemenea a fost prea târziu. La Belşaţar nu vedem nimic ce ar dovedi căinţă. De aceea, grăbeşte-te, să ai parte de mântuirea sufletului tău, până nu e prea târziu!

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

CREDINŢĂ FĂRĂ DESCURAJARE

Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău. Faptele Apostolilor 18.10

Atâta timp cât Dumnezeu a avut de lucru pentru Pavel în Corint, furia populaţiei nu s-a dezlănţuit. Evreii se certau între ei şi blestemau; dar nu le era cu putinţă să împiedice predicarea Evangheliei, nici să oprească convorbirea lui cu aceia care-l ascultau. Dumnezeu are putere chiar peste firile cele mai violente şi îşi scoate lauda din furia oamenilor, când aceasta izbucneşte; dar îşi arată bunătatea, potolind mânia lor.Deci nu aveţi nici o teamă de oameni, când ştiţi că lucraţi făcându-vă datoria. Mergeţi înainte, aşa cum ar fi făcut Domnul Isus, şi îi veţi vedea pe aceia care vi se împotrivesc, asemenea unor torţe stinse sau unei trestii frânte. Câţi oameni, care pentru că s-au lăsat înspăimântaţi, au trebuit să dea înapoi; dar o credinţă neînvinsă în Dumnezeu stăpâneşte frica. Nici un om nu ne poate face rău fără voia lui Dumnezeu. Acela care îl pune pe fugă numai cu un cuvânt pe Satan, poate face la fel cu slujitorii lui. Se poate ca ei să fie mai înfricoşaţi de voi, decât voi de ei. Deci înainte şi, veţi întâlni prieteni acolo unde credeţi că găsiţi duşmani.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Romani 8.23

Ca urmare a căderii omului în păcat, toată creaţia suferă. Pe Golgota Domnul Isus a săvârşit răscumpărarea, pe când mântuirea trupurilor noastre va avea loc când va veni Domnul în văzduh şi va slobozi întreaga făptură.Până atunci întreaga creaţie suspină şi aşteaptă schimbarea tuturor lucrurilor, înnoirea lor când toată creaţia va fi scăpată de blestemul nelegiuirii. Dar şi noi copiii lui Dumnezeu suspinăm până va fi descoperirea înfierii noastre. Noi suntem aceia care am primit înfierea prin Duhul Sfânt pe care ni L-a dat Dumnezeu, chiar înainte de a se împlini prorocia din Ioel unde spune că „voi turna Duhul Meu peste orice făptură.” Aceasta se va întâmpla în viitor. De aceea spune Iacov (1.18) despre noi că suntem ca un fel de pârgă a făpturii Lui.” În împărăţie va fi atât pârga cât şi recolta întreagă. Aceştia care au primele roade ale Duhului, care sunt întâi născuţi au în Evr. 12.23 denumirea de „Adunarea celor întâi născuţi.”Această scurtă expunere ne arată ce valoare însemnată şi cât de preţuită este Adunarea lui Dumnezeu. Să facă Domnul să avem gânduri duhovniceşti despre Adunarea Lui ca în zilele de acum să rămânem ocrotiţi de tot ce este rău. Să vedem clar că locul nostru nu este pe pământul acestei lumi, şi să aşteptăm şi noi suspinând înfierea, adică izbăvirea de trupul slăbiciunii noastre, în rest fiind deja făcuţi desăvârşiţi de Domnul Isus pe crucea Golgotei.Se spune adesea că deşi avem Sfânta Scriptură, totuşi sunt atâtea secte, confesiuni, biserici, etc. Dar de ce? Fiindcă nu vor să se supună Cuvântului lui Dumnezeu. Iată secretul întregii confuzii şi izvorul tuturor sectelor care sunt ruşinea creştinismului.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, fii un astfel de „rânduitor” al sorţului care se aruncă în poala hainei, încât gurile noastre să se umple de veselie în legătură cu ceea ce vei împlini!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.» 2 Împăraţi 2,8

Ilie i-a recomandat de trei ori lui Elisei o cale mai uşoara când i-a spus: «Rămâi aici» (versetele 2, 4 şi 6). Dar Elisei a răspuns de fiecare dată, afişând o siguranţă sfântă: «Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi» (vezi aceleaşi trei versete). Nu vrei şi tu să spui: «Nu te las, Doamne, decât dacă mă binecuvântezi; vreau să fiu una cu Tine în moartea Ta; vreau să trec Iordanul cu Tine; vreau să rămân pe cruce cu Tine»? Dacă spui aceste lucruri cu hotărâre vei experimenta ceva absolut minunat: El, Ilie cel ceresc, Isus Cristos, ţi-a netezit deja calea. Acest lucru înseamnă în mod concret că poţi să treci fără grijă cu El «prin Iordan», deoarece El însuşi merge înaintea ta. Şi o dată ce ai trecut, ia şi următoarea hotărâre sfântă: vreau să merg cu El întreaga cale, chiar dacă ştiu că e calea strâmtă, calea morţii. «După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: ” Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine”» (2 împ. 2,9). Ce umplere minunată de har ne revelează acceptarea morții lui Isus! Dacă o accepţi, atunci El însuşi Se coboară la tine şi-ţi şopteşte: cu ce pot să te binecuvântez astăzi?

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Evrei 5:8

Ni se spune că perfecţiunea Comandantului nostru s-a desăvârşit prin suferinţă; de aceea, noi, care suntem păcătoşi, şi ne aflăm departe de perfecţiune, nu trebuie să ne mirăm că suntem chemaţi să suferim. Se poate să fie încoronat Capul prin chinuri, iar celelalte mădulare să fie purtate pe pat de flori? Dacă Christos a trebuit să treacă prin marea propriului Său sânge ca să ajungă la coroană, noi vom merge la Ceruri călcând pe un pod de argint ca să nu ne udărm? Nu, experienţa învăţătorului nostru ne învaţă că suferinţa este necesară, şi copiii născuţi din nou ai lui Dumnezeu nu trebuie să încerce să o evite. Dar există o mângâiere în faptul că Christos a „fost făcut desăvârşit” (Evrei 5:9) „prin lucrurile pe care le-a suferit”. astfel ne poate înţelege pe deplin. El nu este „un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15). In înţelegerea aceasta a lui Christos aflăm mângâiere deplină. Unul dintre martirii timpurii a spus: „Pot să îndur totul, fiindcă Isus a suferit, şi suferă şi acum prin mine. El mă înţelege, şi gândul acesta mă face mai puternic”. Credinciosule, mângâie-te cu acest gând în timpurile de strâmtorare. Întăreşte-te cu el când păşeşti pe urmele lui Isus. Caută alinare în înţelegerea Lui. Aminteşte-ţi că suferinţa este un lucru care îţi aduce onoare; să suferi pentru Christos înseamnă să ai parte de glorie. Ucenicii se bucurau când erau socotiţi vrednici să sufere. Atâta timp cât Domnul ne oferă harul să suferim pentru Christos, să suferim cu Christos este o onoare. Comorile unui creştin sunt necazurile. Privilegiile regilor lui Dumnezeu sunt necazurile, durerile şi întristările lor. Să nu refuzăm, deci, onoarea. Să nu ne dăm deoparte în faţa slavei. Durerea ne înalţă, şi necazurile ne preamăresc. „Dacă răbdăm, vom fi împăraţi împreună cu El” (2 Timotei 2:12).

SEARA

L-am strigat, dar nu mi-a răspuns. Cântarea Cântărilor 5:6

Uneori, rugăciunea aşteaptă la poartă ca un solicitant până când deschide Regele să-i umple inima cu binecuvântările pe care le caută. Când ne dă credinţă, Domnul ne încearcă prin întârzieri. El îngăduie ca vocea slujitorilor Săi să răsune ca un ecou. Ei bat la poarta de aur, dar ea rămâne nemişcată, înţepenită în balamale. Ca şi Ieremia, ei strigă: „Te-ai învăluit cu un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră” (Plângeri 3:44). Totuşi, adevăraţii sfinţi au aşteptat mult timp un răspuns la rugăciune. Nu din cauză că rugăciunile lor nu ar fi avut putere, sau nu ar fi fost primite; din cauză că Dumnezeu este un suveran care acordă daruri după bunul Său plac. Dacă vrea ca răbdarea noastră să fie încercată, va face cum doreşte! Cerşetorii nu trebuie să facă pretenţii în ceea ce priveşte timpul, locul sau forma răspunsului. Trebuie însă să nu considerăm întârzierile refuzuri. Notele de plată ale lui Dumnezeu vor fi achitate întotdeauna. Nu trebuie să-i permitem Satanei să ne clatine credinţa arătându-ne rugăciunile fără răspuns. Rugăciunile fără răspuns nu sunt neascultate. Dumnezeu ţine seama de ele; nu sunt foi zburate de vânt, sunt comori în arhivele Regelui. La curtea cerului există un registru în care este înregistrată fiecare rugăciune. Incercatule credincios, Domnul tău are un căuş în care strânge toate lacrimile de durere şi o carte în care toate suspinele tale sunt numărate. La timpul cuvenit, cererea ta va primi răspuns. Nu poţi să aştepţi puţin? Nu este timpul Domnului mai bun decât timpul tău? In curând El va reveni, spre bucuria sufletului tău, şi vei arunca sacul şi cenuşa îndelungii aşteptări. Te va îmbrăca în purpura şi inul subţire al dorinţelor tale.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp. (Matei 6:28)

Cu mulţi ani în urmă era un călugăr care avea nevoie de ulei de măsline, aşa că a plantat un măslin tânăr. După ce l-a plantat, s-a rugat: „Doamne, pomul meu are nevoie de ploaie pentru ca rădăcinile lui firave să se adape şi să crească. Trimite ploi uşoare”. Şi Domnul a trimis ploi uşoare. Apoi călugărul s-a rugat: „Doamne, pomul meu are nevoie de soare. Te rog, trimite-i soare”. Şi soarele a strălucit, aurind norii din care se scursese apa. „Acum trimite ger, dragă Doamne, ca să i se-ntărească ramurile”, a strigat călugărul. Şi curând pomişorul a fost acoperit de gheaţă sclipitoare, iar spre seară a murit.Atunci călugărul l-a căutat pe un frate călugăr în chilia lui şi i-a povestit experienţa lui ciudată. După ce a ascultat toată povestea, celălalt călugăr a spus: „Şi eu am plantat un pomişor. Uite ce bine îi merge! Dar eu am încredinţat pomul meu Dumnezeului lui. El care l-a făcut ştie mai bine decât un om ca mine ce are nevoie. Nu I-am pus lui Dumnezeu nici o restricţie şi nici o condiţie, ci doar L-am rugat: «Doamne, trimite ce are el nevoie – fie că este o furtună sau soare, sau vânt, sau ploaie, sau ger. Tu l-ai făcut şi Tu ştii cel mai bine ce are nevoie»”.

 

Da, las-o în grija Lui,

Aşa fac toţi crinii,

    Şi ei cresc –

Ei cresc în ploaie,

Şi ei cresc în rouă –

    Da, ei cresc:

Ei cresc în întuneric, ascunşi complet în noapte –

Ei cresc în strălucirea soarelui, descoperiţi de lumină –

    Ei cresc mereu.

 

Da, las-o în grija Lui,

Lucrul acesta e mai scump pentru inima Lui,

    Să ştii,

Decât crinii care înfloresc,

Sau decât florile care răsar

    De sub zăpadă:

Orice ai avea nevoie, dacă vrei să cauţi lucrul acela prin rugăciune,

Poţi să-l laşi în grija Lui – pentru că El îngrijeşte de tine.

    Tu, tu ştii.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 39

Pentru a înfrâna voinţa proprie a unui credincios, Dumnezeu este uneori nevoit să recurgă la frâu şi la zăbală (Psalmul 32.9). Duhul impune tăcere firii noastre vechi, pentru a face să rodească şi să vorbească viaţa cea nouă (v. 1). Când ni se face o nedreptate şi ne este poate cel mai greu să
tăcem, să ne gândim la exemplul desăvârşit al Mielului care nu Şi-a deschis gura (v. 9; Psalmul 38.13; Isaia 53.7; I Petru 2.23).”Tu mi-ai dat zile cât un lat de mână…” (v. 5): scurtă este existenţa noastră şi, cu toate acestea, ea este risipită atât de prosteşte, de către atâtea persoane, în febrila agitaţie de a acumula bunuri pământeşti! (v. 6; Eclesiastul 2.21-23). Să fim atenţi la cele patru certitudini („în adevăr…”) exprimate în v. 5, 6 şi 11! Omul este „doar o suflare” (v. 5 şi 11) şi, în plus, „umblă ca o umbră…” (v. 6). De pe scena acestei lumi, curând,când drama umană va ajunge la final, personajele şi decorul vor fi puse deoparte. „Chipul lumii acesteia trece” (1 Corinteni 7.31). Ceea ce este adevărat, sigur şi nepieritor aparţine doar domeniului ceresc, invizibil (1 Petru 1.4). Ințelegând că nu poate aştepta nimic de la o astfel de lume, credinciosul îşi pune întrebarea: „ce aştept eu, Doamne?” și își dă el însuşi răspunsul: „Aşteptarea (speranţa) mea este în Tine” (v. 7).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 42

…noaptea cântam laudele Lui, şi înălţăm o rugăciune Dumnezeului vieţii mele. Psalmul 42:8

CÂNTĂRI ÎN NOAPTE

Un pastor şi compozitor german din secolul al 17-lea, Paul Gerhardt, a fost confruntat cu multe încercări în timpul vieţii sale. În timpul unui incident din Războiul de Treizeci de ani, a fost silit ca, împreună cu familia, să fugă de acasă. Era îngrijorat de soarta familiei şi a celor ce se putea petrece cu soţia şi copiii. Într-o noapte, în timp ce stăteau la un han dintr-un sătuleţ, fără casă şi tremurând de frică, soţia a izbucnit într-un plâns nestăpânit. Pentru a o mângâia, Gerhardt i-a amintit versete din Scriptură, cu promisiunile lui Dumnezeu de-a le purta de grijă. Apoi a mers în grădină unde şi el a izbucnit în plâns. Nu mult după aceea, a simţit din nou prezenţa Domnului. A luat pana de scris şi a început să scrie un imn, care în ultimele versuri spune aşa: „Alungă-ţi frica în vânt şi nu te lăsa înşelat; Dumnezeu îti aude suspinul şi-ţi adună lacrimile – El iarăşi te va ridica”. Gerhardt ne-a dat un cântec născut în noaptea prin care trecea. La scurtă vreme, Dumnezeu l-a scăpat împreună cu toată familia de orice pericol şi i-a dat tânărului pastor o nouă biserică, în care să-I servească. Adeseori, în cele mai întunecate perioade ale vieţii, Dumnezeu îşi face cel mai bine simţită prezenţa. De fapt, El foloseşte adeseori suferinţele şi greutăţile pe care le îndurăm, ca să ne arate din nou că El este singura noastră sursă a puterii. Când, în încercările noastre, vedem acest adevăr revelându-ni-se, ne întoarcem spre El cu rugăciuni şi laude reînnoite. Prietene, eşti confruntat cu frământârile vieţii chiar acum? îmbărbăteză-ţi inima. în mijlocul suferinţelor, pune-ţi viaţa în mâna lui Dumnezeu. El încă mai dă şi azi cântări în noapte.            P.R.V.

El ştie durerea când e mai adâncă:
Lacrimi ce curg ziua şi noaptea
Şoptindu-ne dulce: Te iubesc! Nu uita!
Ne-a şterge lacrima ce-n ochi vom avea.   Anonim

Când te caută necazurile, caută-L pe Dumnezeu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Iar noi toți, privind ca întro oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați.  2 Corinteni 3.18

Aceasta este poziția noastră acum, poziția tuturor creștinilor. „Noi toți” este în contrast cu un singur om, Moise. „Noi toți”, fiindcă Dumnezeu nu face nici cea mai mică diferență în această privință; cel mai slab creștin are exact aceeași poziție înaintea lui Dumnezeu. Când este vorba de poziție, de efectul simplu sau de rezultatul a ceea ce Domnul Isus a împlinit și nea dăruit prin har, nu există absolut nicio diferență. Când este vorba de putere spirituală, diferențele există; este loc pentru o mare diversitate. Exact la fel cum, în primul Adam, nu există nicio diferență în faptul că toți au păcătuit, însă, dacă privim la măsura în care fiecare a înaintat în păcat, aici găsim diferențe. Exact la fel stau lucrurile cu cel deal Doilea Om, cu Ultimul Adam. El ia adus pe toți cei care Îi aparțin în acest loc comun al binecuvântării. Aceasta este ceea ce Moise a văzut – doar el și pentru un moment. În ce ne privește, aceasta este poziția noastră constantă. Creștinul, în tot timpul în care se află pe pământ, are privilegiul să se apropie de Dumnezeu și să privească în glorie, vălul fiind înlăturat. Nu mai este niciun văl pe inima celui credincios; nu mai este niciun văl pe fața lui Hristos și niciun văl pe fața noastră – vălul a fost complet înlăturat. Ceea ce ne prezintă acum Duhul Sfânt nu este doar un Mântuitor venit pe pământ pentru a purta fărădelegile și păcatele noastre. Același Mântuitor, după ce a împlinit lucrarea de har, Sa suit în ceruri, în prezența lui Dumnezeu, ca mărturie a perfecțiunii Persoanei și lucrării Sale. Noi suntem îndemnați de Duhul Sfânt să ne ținem privirile ațintite asupra Celui care Se află acolo glorificat, potrivit excelenței lucrării de răscumpărare. Acest lucru nu va face ca harul Lui de a fi venit aici pe pământ să ne fie mai puțin prețios, nici nu va face ca răscumpărarea să fie mai puțin apreciată, ci, dimpotrivă, va imprima un caracter ceresc tuturor căilor noastre. Aceasta, și nimic mai puțin, este poziția noastră. W. Kelly

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Cuvântul Domnului rămâne în veac…” 1 Petru 1.25

Roosevelt și Biblia

Fostul președinte al SUA, Franklin Delano Roosevelt (1882-1945), a avut o casă frumoasă în orașul Hyde Park. După moartea președintelui, soția sa a donat această casă statului pentru a fi transformată în muzeu. În prezent, casa este la dispoziția publicului spre a fi vizitată. Aranjamentul casei a rămas neschimbat în starea în care a lăsat-o defunctul președinte. Într-o cameră a casei, pe o masă, se găsește Biblia pe care Roosevelt a depus jurământul de președinte al Americii. Biblia este deschisă la Epistola întâi către Corinteni, capitolul 13, unde fostul președinte a subliniat aceste trei cuvinte: credința, nădejdea și dragostea.

Pretutindeni unde ajunge Biblia, ea produce efecte nemaipomenite: Biblia este Cartea lui Dumnezeu. Biblia ne face cunoscute gândurile, înțelepciunea și dragostea lui Dumnezeu; ea ne pătrunde și ne formează inima și duhul și ne aduce în starea de a trăi potrivit voii Sale. Biblia este singura carte care schimbă viața celor ce primesc mesajul ei în inimile lor. Nicio carte din lume nu a adus atâta mângâiere, liniște, pace, odihnă, schimbare în modul de a trăi și a gândi, așa cum o face Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Credința, nădejdea și dragostea noastră față de Dumnezeu se vor întări prin cercetarea Bibliei.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CE NE ÎMPIEDICĂ SĂ-I SLUJIM PE ALTII? (1)

„Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie” (Proverbe 18:13)

     Pentru a-i sluji pe alții în mod eficient, trebuie să fii la curent cu nevoile lor. Ce ne împiedică să facem asta? Presupoziţiile. O doamnă ce se afla în aeroport și-a cumpărat un pachet de biscuiți și s-a așezat să citească ziarul. A auzit un foșnet și când s-a uitat a văzut că bărbatul de lângă ea lua biscuiți din pachetul ei. Nedorind să facă o scenă, s-a aplecat și a luat și ea unul, sperând că omul va pricepe mesajul. Apoi a auzit din nou foșnetul. Omul își lua încă un biscuit… Până a mai rămas doar unul! Femeia nu și-a putut crede ochilor când bărbatul a rupt în două biscuitul rămas, a împins o bucată spre ea, iar pe cealaltă și-a vârât-o în gură, după care a plecat. Era încă furioasă, când s-a anunțat îmbarcarea pentru zborul ei. Dar imaginează-ți cum s-a simțit când și-a deschis geanta să-și scoată biletul – și și-a găsit pachetul de biscuiți nedesfăcut! Fii cinstit: nu-i așa că te-ai gândit că bărbatul se servea din biscuiții ei? Bine-nțeles că așa ai crezut, iar asta spune multe despre tine! Ne facem prea des vinovați făcând presupuneri despre oameni, și odată ce etichetăm pe cineva și-l punem într-o anumită categorie, ne vine greu să ne schimbăm părerea. Ești de acord? De fiecare dată când un croitor bun se întâlnește cu un client, îi ia măsurile. El nu presupune niciodată că are aceleași măsuri ca data trecută! Asta se numește înțelepciune. Nu face niciodată presupuneri despre trecutul cuiva, despre profesie, rasă, gen, vârstă, naționalitate, apartenența politică, credință sau alți factori… Odată ce faci asta, încetezi să fii atent și pierzi indicii care te-ar putea ajuta să știi ce nevoi au ceilalţi cu-adevărat!

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: