Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Ianuarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

 

Lasă loc pentru Dumnezeu

„Dar când Dumnezeu a găsit cu cale…” Galateni 1:15

Ca lucrători ai lui Dumnezeu, trebuie să învăţăm să facem loc pentru El – să-I lăsăm „spaţiu de mişcare”. Noi calculăm, estimăm şi spunem că se va întâmpla cutare sau cutare lucru, dar uităm să-L lăsăm pe Dumnezeu să vină aşa cum doreşte. Am fi surprinşi dacă Dumnezeu ar apărea la strângerea noastră sau în predica noastră într-un fel la care nu ne-am fi aşteptat niciodată? Nu aştepta ca Dumnezeu să vină într-un anume fel, ci aşteaptă-L pe El. Acesta este modul de a-I face loc. Aşteaptă ca El să vină, dar nu-L aştepta să vină numai într-un anumit fel. Oricât de mult L-am cunoaşte pe Dumnezeu, lecţia importantă pe care trebuie s-o învăţăm este că El poate apărea în orice minut. Avem tendinţa de a trece cu vederea acesi element-surpriză, dar Dumnezeu nu lucrează niciodată altfel. Dumnezeu apare în viaţa noastră pe neaşteptate – „Când Dumnezeu a găsit cu cale…”

Păstrează-ţi viaţa într-o relaţie atât de constantă cu Dumnezeu, încât puterea Lui surprinzătoare să poată pătrunde pe oriunde. Fii întotdeauna într-o stare de aşteptare şi ai grijă să laşi loc pentru Dumnezeu ca să vină aşa cum doreşte El.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” şi a adăugat: „Vei spune copiilor lui Israel: „Cel ce Se numeşte „Eu sunt”, m-a trimis la voi.” EXODUL 3:14

Titlul pe care şi-l dă Dumnezeu aici, este unul de cea mai minunată însemnătate. întâlnind în Vechiul Testament diferitele Nume pe care le-a luat Dumnezeu, le găsim intim legate de feluritele nevoi ale acelora cu care era în legătură: „Domnul va purta de grijă”, „Domnul steagul meu”, „Domnul neprihănirea noastră” – toate aceste titluri de îndurare ale Sale sunt desvăluite ca să ne arate că ele întrunesc nevoile poporului Său. Cînd El Se numeşte pe Sine însuşi „Eu sunt” le cuprinde pe toate. Domnul luînd Numele acesta este ca şi cum ar procura poporului Său un cec în alb. El Se numeşte „Eu sunt” şi credinţa n-are altceva de făcut decât să scrie pe acel „cec” tot ce avem nevoie. „Eu sunt” însemnează: Eu sunt prezent. Eu sunt realitate, Eu sunt gata să-ţi vin în ajutor, Eu sunt Cel ce am făcut totul pentru tine. Eu sunt Cel ce te-am purtat şi tot vreau să te mai port, „Eu sunt viaţa”; dacă vrem neprihănirea, El este „Domnul neprihănirea noastră”; dacă vrem pace, „El este pacea noastră”; dacă vrem înţelepciune, sfinţire şi răscumpărare, El a fost făcut pentru noi toate acestea. Intr-un cuvânt, putem înşira marea întindere a trebuinţelor omeneşti ca să înţelegem mai bine uimitoarea adâncime şi plinătate a acestui profund şi scump nume, „Eu sunt”.

Ce îndurare să fim chemaţi să umblăm împreună cu Cineva care poartă aşa un Nume ca acesta. Suntem în pustia lumii acesteia, şi aici avem să întâmpinăm încercări, suferinţe, greutăţi, dar atâta vreme cât avem fericitul privilegiu, ca în toate timpurile şi în toate împrejurările, să fim ai Aceluia care Se descoperă El însuşi în harul Său faţă de nevoile şi slăbiciunea noastră, nu avem a ne teme de nimic pentru că „Eu sunt” însemnează că „El este”. El este în noi şi pentru noi. şi „dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră”? „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea…”? Cînd ceata aprozilor şi ostaşii au venit în grădina Getsimani să-L aresteze, Domnul i-a întrebat pe cine caută. Pe lsus au zis ei. „Eu sunt!” le-a zis El şi toţi au căzut jos la pământ”. Ce putere este în acest „Eu sunt!”.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de Fritz BERGER

 

„Sfinţească-se Numele Tău.” Matei 6:9

Aceasta este o învăţătură a Lui Isus pentru ucenici, iar ucenicii au învăţat la rândul lor pe oameni. Sunt două posibilităţi: să sfinţim Numele Lui, sau sa-I ducem blasfemie. Prin injurii, minciuni, furt, batjocuri, tot felul de sărbători lumeşti, prin ură, clevetire, precum şi toate cele asemănătoare cu acestea, Numele Lui Dumnezeu este batjocorit. Numele Lui Dumnezeu este sfinţit prin recunoaşterea faptului că El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi să trăim pentru neprihănire. „Prin rănile Lui am fost vindecaţi.” 1 Petru 2:24, plătind astfel pentru toată neascultarea şi fărădelegile noastre, pentru ca noi să trăim în sfinţenie şi neprihănire, adică întrun mod plăcut înaintea Sa. Numele Său este sfinţit dacă nu ne ruşinăm cu Evanghelia Lui Hristos, făcând toate pentru Domnul, şi nu ca pentru oameni; fiind încredinţaţi că Domnul ne va răsplăti pentru faptele noastre, tot aşa şi dacă aducem mulţumiri tot timpul, şi pentru toate Lui Dumnezeu Tatăl în Numele Lui Isus. „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi copii ai Lui Dumneze, neântinaţi în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii.” Filipeni 2:14-16. Să-L slăvim şi noi ca şi David tot timpul. În acest fel este sfinţit Numele Său, iar noi aşteptăm bucuroşi ziua arătării Lui în slavă.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

EL ASCULTĂ MĂRTURISIREA SINCERĂ

„Am păcătuit, am călcat dreptatea şi n-am fost pedepsit după faptele mele; Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intru în groapă, şi viaţa mea vede lumina.” Iov 33.27-28

Iată un cuvânt adevărat, rostit din experienţa trăită de un om al lui Dumnezeu şi care poate fi luat ca o făgăduinţă.Ceea ce Dumnezeu a făcut şi ceea ce face încă, va continua să facă atât timp cât va fi lumea. El îi va primi pe toţi aceia care vor veni la El cu o mărturisire sinceră a păcatelor; ochii Lui caută mereu să-i descopere pe cei ce sunt neliniştiţi din cauza greşelilor lor.Nu putem folosi şi noi acelaşi limbaj? N-am păcătuit şi noi personal, încât să putem spune: „Eu am păcătuit”? Am păcătuit cu voia noastră, stricând tot ce e drept? Mi-am dat seama că nu e nici un câştig în păcatul meu, ci o pierzare veşnică? Atunci să mergem la Dumnezeu cu o mărturisire sinceră. El nu ne cere mai mult. Noi nu putem face mai puţin. Să ne mărturisim, sprijinindu-ne pe această făgăduinţă, în Numele Domnului Isus. El va scoate sufletul nostru din groapă şi ne va da viaţă şi lumină. Pentru ce să ne descurajăm? Pentru ce să ne îndoim? Dumnezeu nu dispreţuieşte sufletele smerite. Vinovatul poate fi iertat. Acela care merită osânda, poate căpăta o deplina iertare.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

 

„Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.” Luca 19.42

Plângând a spus Domnul Isus aceste cuvinte pentru Ierusalim. El s-a străduit să împlinească voia Tatălui în ceea ce priveşte mântuirea poporului Israel. În schimbul dragostei Lui a primit însă din partea oamenilor numai ură şi duşmănie. Ar fi fost drept ca Domnul să îndepărteze acest popor din faţa ochilor Lui; dar cine altul ar fi putut avea ca El atâta milă şi îndurare? El îi plângea pe ai Săi pentru că se vedea silit să se depărteze de ei, deoarece nu L-au primit; era îndurerat pentru ei, cunoscând pedeapsa de neînlăturat care urma să vină din partea lui Dumnezeu ca plată a neascultării lor. Şi tu poţi primi, aceste cuvinte ale Domnului Isus pentru tine. Poporul Israel a primit harul venit prin Domnul Isus Hristos ca pe un lucru de ocară. Vrei şi tu să te asemeni cu poporul Israel? Uşa harului mai este încă deschisă! Cât timp tu nu ştii. De aceea pregăteşte-te să intri cât timp se mai poate, înainte de a se închide uşa. Cât de primejdioasă este amânarea chiar pe acest pământ; gândeşte-te că trebuie să pleci neapărat cu un tren accelerat pentru a-ţi salva viaţa din primejdie, dar mai vrei să rezolvi încă unele probleme; amâi şi când ajungi la gară, vezi că trenul a plecat. El a plecat conform programului dinainte stabilit. Tu ai întârziat; trenul a plecat fără tine; acum este prea târziu. Fatal! Incomparabil mai rău este dacă pierzi, pentru toată veşnicia, trenul harului. Atunci nu mai poate ajuta la nimic: nici păreri de rău, nici legături cu alţii, nici strădanii, nimic, nimic, nimic; totul este numai PIERZARE. Să-ţi alegi din timp calea şi ţinta este peste măsură de important şi necesar. De aceea nu pierde ocazia! Vino la jertfa Domnului Isus cu păcatele tale, tu călător obosit. Acolo poţi găsi odihnă, acolo este linişte.

Când vrei să vii? Când vrei să te întorci din calea rea?

Când vrei să vii la Dumnezeu? NU AMÂNA! NU AMÂNA!

 

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

 

Doamne, cât de înceţoşată şi rece şi posomorâtă pare viaţa mea fizică, şi chiar aşa este fără Tine; umple curţile cu viaţa Ta divină.

 

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

 

„Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!” Ieremia 17,7

Trebuie să învăţăm să ne încredem necondiţionat şi pe deplin în Domnul: «Căci cine este Dumnezeu, în afară de Domnul şi cine este o stâncă, în afară de Dumnezeul nostru?» (Psalm 18:31) Oamenii din jur şi contextele de viaţă neprielnice nu trebuie să ne amărască, ci să ne întoarcă privirea spre Domnul şi să ne îndemne la pocăinţă, dacă nu ne-am întors încă la El. Atunci când totul se ruinează, când toată munca, tot ce am clădit de-a lungul vieţii se spulberă în vânt, nu te lăsa doborât! Scriptura spune: «Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplâtire!» (Evrei 10:35). Domnul ne va distruge poate multe din sprijinurile noastre pământeşti, pentru a ne învăţa să ne bazăm numai şi numai pe Isus. Pe Avraam îl cunoaştem drept «tatăl tuturor credincioşilor», dar şi lui Domnul i-a luat pe rând toate lucrurile în care îşi pusese nădejdea. Exact în această perioadă din ce în ce mai întunecată a sfârşitului, se pune şi mai mult problema să Il slăvim pe Domnul, încrezându-ne pe deplin în El. De aceea, haideţi sa ne rugăm: «Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor» (Psalm 12:1)

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON


Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

„Voi vesti îndurările Domnului, faptele lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi.” Isaia 63:7

Poţi să nu faci asta? Există îndurări pe care nu le-ai experimentat? Chiar dacă eşti nefericit acum, poţi să uiţi ceasul binecuvântat în care Isus te-a întâlnit şi ţi-a spus „vino la Mine”? Poţi să nu-ţi aminteşti momentul când ţi-a desfăcut cătuşele, ţi-a aruncat lanţurile la pământ şi a spus „am venit să-ţi dezleg legăturile şi să te eliberez?” Dacă ai lăsat ca dragostea şi părtăşia cu Christos să se răcească, cu siguranţă că ai nişte pietre de hotar încă neacoperite de muşchi pe drumul vieţii, care poartă fericita amintire a harului Său faţă de tine. Ce? Nu ai mai avut niciodată o durere ca cea de care suferi acum, şi nu ai fost vindecat de El? Nu ai fost sărac şi înainte, şi nu ţi-a împlinit El nevoile? Nu ai fost îmbrăcat în haine murdare, şi nu te-a spălat El? Trezeşte-te! Du-te la râul experienţei tale şi culege nişte stuf; construieşte o arcă în care credinţa ta copilărească să poată pluti în siguranţă. Nu uita ce a făcut Dumnezeu pentru tine; răscoleşte-ţi amintirile, şi gândeşte-te la zilele din trecut. Poţi să nu-ţi aminteşti timpurile de înviorare? Ai uitat culmile experienţelor? Nu ai fost niciodată ajutat în vremuri de restrişte? Ştiu că ai fost. Intoarce-te, atunci, la binecuvântările de ieri; deşi totul poate părea întunecat acum, aprinde candela trecutului. Ea va străluci în beznă, şi te vei încrede în Domnul „până la răcoarea zilei, şi până la lungirea umbrelor” (Cânt. 2:17). )rAdu-ţi aminte, Doamne, de îndurarea ţi bunătatea Ta, căci sunt veţnice. ” (Psalmi 25:6).

 

Seara

„Deci, prin credinţă desfiinţăm noi legea? Nicidecum, Dimpotrivă, prin credinţă întărim legea.” Romani 3:31

Odată ce credinciosul este adoptat în familia Domnului, relaţia lui cu legea şi vechiul Adam încetează; el este sub o nouă stăpânire şi sub un nou legământ. Credinciosule, tu eşti copilul lui Dumnezeu. Prima ta datorie e să asculţi de Tatăl ceresc. Nu trebuie să faci nimic din obligaţie; eşti copil, nu sclav. Şi acum, de vreme ce eşti copil preaiubit, eşti legat să asculţi cea mai mică dorinţă a Tatălui, cea mai neînsemnată vrere a Sa. Te îndeamnă El să îndeplineşti un legământ sfânt? Eşti în pericol dacă îl neglijezi, fiindcă nu îţi asculţi Tatăl. Îţi spune El să cauţi chipul lui Isus? Nu este bucuria ta să faci aşa? Iţi spune Isus ,fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48)? Nu din cauză că îţi porunceşte legea, ci pentru că Mântuitorul tău îţi spune, vei face tot posibilul să fii desăvârşit în sfinţenie. Îşi îndeamnă El sfinţii să se iubească unul pe altul? Da, şi nu din cauză că legea spune „iubeşte-ţi aproapele39 (Leviticul 19:18), ci fiindcă Isus spune „dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (loan 14:15). Aceasta este porunca pe care El v-a dat-o „iubiţi-vă unii pe alţii” (loan 13:34). Ţi s-a spus să dai săracului? Fă-o, nu fiindcă mila este o povară de care nu îndrăzneşti să te scuturi, ci pentru că Isus te învaţă „daţi-i fiecărui om ce vă cere” (Luca 6:30). Cuvântul Domnului îţi spune „iubeşte-l pe Dumnezeu cu toată inima ta”? (vezi Deuteronom 6:5). Uită-te la poruncă şi răspunde „Poruncă, Christos te-a împlinit deja. De aceea nu am nevoie să te împlinesc ca să fiu mântuit, ci mă bucur să te ascult fiindcă Dumnezeu este acum Tatăl meu, şi El are drepturi indiscutabile asupra mea”. Fie ca Duhul Sfânt să-ţi facă inima să asculte de puterea constrângătoare a iubirii lui Christos, astfel încât rugăciunea ta să fie „ajută-mă să păşesc pe calea poruncilor Tale, caci în ele îmi aflu desfătarea” (Psalmi 119:35). Harul este mama şi doica sfinţeniei, şi nu scuza păcatului.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” (Psalmul 23:4)

Acasă la tatăl meu, la ţară, este un dulap mic lângă şemineu, unde ţinem bastoanele sau toiegele a câtorva generaţii ale familiei noastre. În timpul vizitelor mele la casa părintească, când eu şi tatăl meu obişnuim să ieşim la o plimbare, deseori mergem la dulap şi ne luăm toiegele potrivite pentru această ocazie. Şi de fiecare dată când făceam asta, îmi revenea în minte cum Cuvântul lui Dumnezeu este un toiag.

În timpul războiului, când experimentam o perioadă descurajantă şi plină de pericole iminente, versetul „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul” (Psalmul 112:7) era un toiag cu care umblam în multe din acele zile negre.

Când copilul nostru a murit şi am rămas cu inimile zdrobite, am găsit un alt toiag în promisiunea: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5).

Când am fost nevoit să plec departe de casă pentru un an din cauza sănătăţii mele precare, fără să ştiu dacă Dumnezeu îmi va îngădui vreodată să mă întorc acasă şi să muncesc din nou, am ales acest toiag, care nu s-a rupt niciodată: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, … gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11).

În momente de pericol iminent sau îndoială, când judecata omenească pare să nu mai aibă valoare, am mers înainte uşor cu acest toiag: „În seninătate şi încredere va fi tăria voastră” (Isaia 30:15). Şi-n situaţii critice, urgente, când nu mai era timp pentru deliberare sau acţiune, acest toiag niciodată nu m-a dezamăgit: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă” (Isaia 28:16). Abbott Benjamin Vaughan, din The Outlook

Soţia lui Martin Luther spunea: „N-aş fi cunoscut niciodată semnificaţia anumitor psalmi, n-aş fi ajuns să apreciez anumite dificultăţi, sau să cunosc frământările interioare ale sufletului; n-aş fi înţeles niciodată cum se practică viaţa de credinţă şi cum se slujeşte, dacă Dumnezeu n-ar fi adus necazuri în viaţa mea”. Este foarte adevărat că nuiaua lui Dumnezeu este asemenea unui băţ indicator al învăţătorului pentru un copil, indicând o literă pentru ca elevul s-o remarce. În acelaşi fel, Dumnezeu ne arată multe lecţii preţioase pe care nu le-am putea învăţa altfel. selectat

Dumnezeu trimite întotdeauna toiagul Său împreună cu nuiaua Sa.

Încălţămintea ta să fie de fier şi de aramă, şi puterea ta să ţină cât zilele tale!” (Deuteronom 33:25 KJV).

Fiecare din noi poate fi sigur că dacă Dumnezeu ne trimite pe cărări stâncoase, El ne va da încălţăminte rezistentă. El nu ne va trimite niciodată într-o călătorie fără să ne echipeze corespunzător. Alexander Maclaren

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Iov 25.1-6; 26.1-14

Bildad înseamnă «fiu al contestaţiei (al contrazicerii)». Este un nume pe care, în adevăr, şi-1 merită! Dar ce recomandă Cuvântul? „Un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, capabil să-i înveţe, răbdător, corectându-i cu blândeţe pe cei care se împotrivesc…” (2 Timotei 2.24,25). Niciunul dintre cei trei prieteni nu a manifestat asemenea trăsături de caracter. Ei ştiau să pună întrebări, dar erau incapabili să dea răspunsuri; puteau răni, dar nu vindeca; dărâma, dar nu zidi.

După o scurtă cuvântare a lui Bildad, ei trec definitiv la tăcere. Nici cele mai crude cuvinte n-au reuşit să-1 convingă pe Iov de existenţa păcatului în el. Cu cât i-au adus mai multe acuzaţii, cu atât mai mult a simţit nevoia să se justifice. Numai Duhul Sfânt poate produce această convingere cu privire la păcat. A făcut El aceasta şi în conştiinţa voastră?

Nici inima lui Iov n-a fost mai mult atinsă de vreun cuvânt de adevărată mângâiere. Ne gândim la acea exclamaţie a celui mai lovit dintre toţi: „Am aşteptat compătimire,… dar degeaba, … şi mângâietori, dar n-am găsit niciunul” (Psalmul 69.20).

Departe de a-l linişti pe Iov sau de a-l ajuta cu un sfat înţelept (26.2,3), cuvintele prietenilor săi l-au condus la exasperare. Şi acum Iov se lansează într-un lung şi dezolant monolog.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

BIRUIND TEMERILE VIEŢII

NU te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată că sînt viu în vecii vecilor. Apoc. 1:17, 18

Text: Apocalipsa 1:9-20

Nu te teme! Aceste cuvinte ale Mîntuitorului au venit întotdeauna în întîmpinarea unei nevoi umane. George W. Truett, unul dintre cei mai mari predicatori din prima jumătate a secolului al XX-lea, a spus că experienţele sale cu oamenii l-au făcut să predice pe această temă mereu, mereu. Odată a fost rugat să predice la un colegiu de foarte bună reputaţie. Cînd Truett a întrebat ce temă să aibă vorbirea sa, i s-a spus că majoritatea studenţilor şi-au formulat cererea astfel: „Vrem ca vizitatorul să ne spună cum să ne învingem frica”.

Acesta este şi azi strigătul inimii omeneşti. Sînt timpuri cînd tuturor ne este frică. Adesea credem că cea mai mare frică a noastră este frica de moarte. Nu sînt sigur. Mulţi sînt copleşiţi de frica de a trăi. Se tem să pornească în viaţă. Se întreabă: „Voi reuşi, oare?” Adolescenta însărcinată, se întreabă: „Cum am să le spun părinţilor?” Cei stăpîniti de droguri se întreabă: „Unde o să mă ducă acest viciu?” Conducători de stat şi oameni de afaceri, prinşi în capcana propriilor lor greşeli sau înşelătorii, se întreabă: „Cum am să rabd ruşinea?” Şi, din păcate, aceşti oameni cuprinşi de frică încearcă să sfîrşească cu toate, deoarece nu cred că pot da faţă cu viitorul. Soluţia nu este aceasta. Isus este soluţia. El îţi spune: „Nu te teme!” El te iubeşte şi a dovedit-o murind pe cruce pentru tine, plătind pedeapsa păcatelor tale. El Şi-a demonstrat puterea înviind din morţi. Increde-te în Isus. Vino la El cu toate îngrijorările tale. Dacă te încrezi cu adevărat în El, te va ajuta să învingi toate temerile vieţii.

Nu te pierde-n deznădejde

                            H.V.L.

Cînd te-ncearcă vreo urgie;Domnul va preface-n tine întristarea-n bucurie.    Lloyd

Singura cale de-a scoate frica AFARĂ din viaţă, este să-ţi pui credinţa ÎN Dumnezeu.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

 

ISTORIA LUI IOSIF ŞI ISTORIA TA

„Dumnezeu a schimbat răul în bine … şi anume: să scape viaţa unui popor în mare număr” (Genesa 50:20)

Aceasta este istoria lui Iosif pe scurt: fraţii săi l-au aruncat într-o groapă, şeful său l-a trimis la închisoare, iar Dumnezeu l-a aşezat pe un tron. Iată ce putem învăţa noi de aici: 1) Visele tale se pot împlini altfel decât te-ai gândit. Ca băiat, Iosif a visat că va ocupa o funcţie înaltă. Dar Dumnezeu s-a gândit la ceva mai bun: salvarea unui popor. Ceea ce plănuieşte Dumnezeu pentru tine va depăşi deseori aşteptările tale, îi va binecuvânta pe alţii şi va promova împărăţia Lui pe pământ. 2) Când ai impresia că pierzi, de fapt înveţi. Când ai parte de tratament nedrept şi când treci prin încercări, nu câştigi nimic dacă te văicăreşti. În plus, nu creşti în timp ce bombăneşti! În fiecare experienţă se găseşte o învăţătură, aşa că strânge foloasele şi mergi mai departe. 3) Caută promovarea divină în locul promovării proprii. De fiecare dată când Iosif a încercat să se promoveze singur, lucrul acesta s-a întors împotriva lui. Iată ce s-a întâmplat când l-a rugat pe paharnicul regal, care i-a fost tovarăş de celulă, să-l recomande înaintea lui Faraon: „Mai marele paharnicilor… l-a uitat” (Genesa 40:23). Iosif a învăţat din situaţiile dificile că biruinţa vine de la Dumnezeu şi că noi trebuie să-l recunoaştem meritele pentru asta. Fără îndoială că singura avansare care contează e cea care vine de la El. Aşa că, roagă-te: „Doamne, ajută-mă să privesc aceste dificultăţi ca trepte spre maturitate. Dă-mi răbdare să pot aştepta promovarea care vine de la Tine. Ajută-mă să nu uit că sunt binecuvântat dintr-un motiv – ca să-i binecuvântez pe alţii”.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

„Ai dat un steag celor care se tem de Tine, ca să-l înalțe pentru adevăr … Pentru ca preaiubiții Tăi să fie scăpați.”
Psalmul 60:4,5

Aflat într-o stare de disperare, David și-a luat ochii de la turma risipită, de la pământul care se cutremura și de la negura care se apropia și i-a îndreptat în sus, iar necazul său s-a transformat astfel în bucurie, iar gemetele sale au făcut loc cântării, căci a văzut un steag fluturând liber deasupra lui. Acel steag este în fruntea unei oștiri biruitoare. A fost pentru prima dată înălțat atunci când Israel a luptat împotriva lui Amalec, în pustie, și când i-a frânt puterea cu ascuțișul sabiei. Atunci Moise a ridicat un altar pentru Domnul și l-a numit „Iahve Nisi” („Domnul este steagul meu”).

Steagul Domnului nu poate fi înfrânt, căci este susținut prin puterea nepieritoare a Duhului Sfânt. Pavel îl descrie astfel în cea de-a doua epistolă trimisă lui Timotei: „Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru”. Mărturia Domnului este steagul nostru astăzi. Pe acest steag vedem o iesle, o cruce, un mormânt gol și un tron de glorie. Steagul nostru este în întregime Hristos. El a venit aici în mare umilință, a fost răstignit pe cruce, a biruit moartea, a fost încununat cu glorie și cu onoare și Se va întoarce, cu siguranță, ca Împărat al împăraților și ca Domn al domnilor. Hristos este adevărul, iar steagul este manifestat datorită adevărului, pentru ca cei preaiubiți ai Lui să fie izbăviți.

Starea de lucruri din timpul în care Pavel scria ultima sa epistolă era foarte grea, însă găsim peste tot în ea o notă inconfundabilă de triumf. Cuvintele „totuși” sau „dar” folosite de el alungă orice resemnare, iar întreaga epistolă este ca un sunet de trompetă pentru „toți cei care rostesc Numele Domnului”. Steagul Domnului nu este un steag sectar; există steaguri sectare peste tot pe câmpul de luptă al creștinătății – zdrențe murdare – însă steagul Domnului este Drapelul Împărătesc și orice bun ostaș al lui Isus Hristos luptă sub el.

J T Mawson

 
 

Sămânţa Bună

 

„… pentru cel înțelept este o plăcere să lucreze cu pricepere.” Proverbe 10.23

Ultimele cuvinte

Era o seară mohorâtă de iarnă. Spitalul era neobișnuit de liniștit. Parcă era liniștea dinaintea furtunii. Mă aflam în cabinetul asistentelor de la etajul șapte și era ora 21. Mi-am pus stetoscopul și m-am îndreptat spre salonul 712. În salon se afla un nou pacient: domnul Williams. Era un bărbat singur și care nu vorbea despre familia lui. Când am intrat în salon, domnul Williams a privit plin de speranță spre ușă, dar a lăsat privirea în jos văzând că era doar asistenta. I-am pus stetoscopul pe piept și i-am ascultat inima. Puternic, intens, ritmat… exact ce voiam să aud. Aproape că nici nu se vedea că pacientul suferise un atac de cord în urmă cu câteva ore. Mă privi de pe patul său și zise încet:

– N-ați putea să… Ezită, iar ochii i se umplură de lacrimi. Încercase să-mi ceară ceva, dar se răzgândise. I-am atins mâna așteptând. El își șterse o lacrimă de pe obraz.

– Ați putea să o sunați pe fiica mea? Spuneți-i că am suferit un atac de cord… că nu a fost puternic. Eu locuiesc singur și fiica mea este unica rudă pe care o mai am.

Respirația bolnavului se accelerase brusc; i-am ajustat tubul cu oxigen la 8 litri pe minut.

– Sigur că o să o sun, i-am răspuns.

 

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: