Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Ianuarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

Călăuzirea dominantă

„M-am arătat (în vederea acestui scop.)” Fapte 26:16.

Viziunea pe care a avut-o Pavel pe drumul Damascului n-a fost o emoţie trecătoare, ci o viziune însoţită de îndrumări foarte clare şi categorice pentru el, iar Pavel spune: „N-am fost neascultător faţă de viziunea cerească”. Domnul nostru i-a spus, în fond, lui Pavel: „Întreaga ta viaţă trebuie să fie stăpânită de Mine; nu trebuie să ai alte ţeluri, dorinţe şi scopuri decât pe ale Mele”. Eu l-am ales.”

Când suntem născuţi din nou, noi toţi, dacă suntem cât de cât spirituali, avem o viziune despre ceea ce vrea Isus să fim; cel mai important lucru este să învăţăm să nu fim neascultători faţă de viziunea cerească, să nu spunem că nu poate fi realizată. Nu este suficient să ştiu că Dumnezeu a răscumpărat lumea şi că Duhul Sfânt poate face să devină o realitate pentru mine tot ce-a tăcut Isus; trebuie să am ca bază relaţia personală cu El. Lui Pavel nu i s-a dat să proclame o doctrină sau un mesaj, ci a fost adus într-o relaţie vie. personală, dominantă cu Isus Cristos. Versetul 16 este cu totul copleşitor; „să te fac slujitor şi martor”. Nu poate exista nimic fără această relaţie personală. Pavel a fost devotat unei Persoane, nu unei cauze. El I-a aparţinut în mod absolut lui Isus Cristos; n-a văzut nimic altceva şi n-a trăit pentru nimic altceva. „N-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus, şi pe EI răstignit.”

MANA DE DIMINEAŢĂ

PROVERBE 22:6 „învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.”

Un credincios vorbea odată despre un indicator la începutul unui drum lung dar foarte prost, nepavat în Vestul Texasului, care spunea: „Alege cu grijă drumul căci vei fi pe el următoarele 15 mile”. Grija pentru automobilul meu m-ar face să aleg drumul cu grijă. Să fiu cu mai puţină grijă pentru copiii mei? Să ne gândim la rădăcinile bune pe care vrem să le plantăm în ei ca obiceiuri şi caracter, pe care căutăm să le zidim în vieţile lor prin educaţia pe care le-o dăm.

Copiii se nasc cu o fire păcătoasă, ca şi noi şi nu putem să implantăm în ei o fire nouă, dumnezeiască. Numai Dumnezeu poate face aceasta. Dar noi putem şi trebuie să-i instruim din frageda lor copilărie.

C.H.M. scria bine despre subiectul acesta: „Dorim mult să vedem pe credincioşi căutând să umple minţile tinerilor cu cunoştinţa care mântuieşte a Cuvântului lui Dumnezeu”. „Când vine timpul lui Dumnezeu, copiii noştri se vor întoarce la El, spun cei care îşi încrucişează mâinile. Pînă atunci eforturile noastre sunt nefolositoare”. Aceasta este o greşală fatală. Dumnezeu răsplăteşte pe cei ce-L caută (Evr. 11:6). El binecuvântează eforturile rugăciunilor noastre în instruirea copiilor noştri. Să ne dăm seama de consecinţele rele care ar urma permitând copiilor noştri să crească în ignoranţă faţă de lucrurile dumnezeieşti. Credincioşii îşi atrag o foarte grea răspundere lăsând pe vrăşmaş să preocupe minţile copiilor în perioada când ei sunt cel mai uşor influenţabili. Cine poate să zugrăvească relele unei imaginaţii de copil pângăritâ, a unei minţi pline de deşărtăciurii, nebunie, minciuni, a unei minţi obişnuite de mic copil cu scene de o morală total degradată. (Atenţie la televizor).

Dar, s-ar putea spune că trebuie să aşteptăm cu instruirea copiilor noştri până dau dovadă că s-au întors la Dumnezeu. Dar credinţa nu aşteaptă după dovezi, ci acţionează prin Cuvântul lui Dumnezeu, şi dovezile vor urma cu siguranţă. Este totdeauna o dovadă de necredincioşie să aştepţi semne când Dumnezeu dă o poruncă „învaţă pe copil!…” în privinţa aceasta, ca dealtfel în orice altceva, poziţia noastră este să ascultăm, iar rezultatele să le lăsăm în mâna Lui.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de Fritz BERGER

„Tatăl nostru, care eşti în ceruri.” Matei 6:9

Cine poate să se roage altfel? Îndreptăţi sunt numai copiii Lui să spună aceste cuvinte, cei care sunt născuţi în duh şi adevăr. Isus Şi-a dăruit viaţa ca o jertfă de ispăşire; de aceea va avea urmaşi. El ne-a născut după vpoia Sa prin cuvântul adevărului. Dacă suntem copii, suntem şi moştenitori, moştenitorii Lui Dumnezeu, şi moştenitori împreună cu Hristos. Tatăl nostru este un Tată Atotputernic şi bogat. Cerurile, pământul, aurul, argintul, toate sunt ale Lui. Tot ceea ce copiii Lui au nevoie, El le dăruieşte. El ne poartă de grijă şi ne interzice să ne îngrijorăm şi să ne întrebăm: ce vom bea, ce vom îmbrăca, căci aşa procedează păgânii. Nu este slăvit când copiii Lui sunt în datorii, căci El ne cunoaşte nevoile noastre şi ne dăruiește toate cele necesare. Partea nostră este doar să-L rugăm pe     El. Deseori suntem ispitiţi şi credem că trebuie să avem şi noi anumite lucruri. Dar dacă El nu ni le dă, înseamnă că nici nu avem nevoie de ele. El care se îngrijeşte de corbi şi de vrăbii, cu siguranţă că ne va purta şi nouă de grijă. El este şi medicul nostru care ne vindecă fără plată. Promisiunile Lui sunt adevărate şi nu au efect otrăvitor. Plata este achitată, deoarece El ne face parte de toate prin har. El este sfatul, puterea şi dreptatea noastră. Da, părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său! Deci suntem părtaşi ai averii Lui, de aceea putem îmbrăca: dragostea, răbdarea, milostenia, tot ceea ce avem nevoie şi slujeşte spre slava Sa.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

PAZA PAŞILOR NOŞTRI

„El va păzi paşii prea iubiţilor Lui.” 1 Samuel 2.9

Drumul este alunecos şi picioarele sunt slabe, dar Domnul le va întări. Dacă noi prea iubiţii Săi, ne predăm Lui, printr-un act de ascultare şi de credinţă, El însuşi va fi păzitorul nostru. Nu numai că „El va porunci îngerilor Lui să ne păzească, ca să nu ni se lovească piciorul”, ci El însuşi va păzi paşii noştri. El va păzi paşii noştri de orice cădere, aşa fel ca haina noastră să rămână fără pată şi fără păcat, şi ca sufletul nostru să nu sufere vreo vătămare pentru ca să nu dăm vrăjmaşului prilejul să ne vorbească de rău.El ne va păzi picioarele să nu rătăcească şi le va păzi să nu apuce pe cărările rătăcirii, căile nebuniei, sau drumul larg al obiceiurilor lumii. El le va păzi de lovituri şi umflăturile produse de arşiţa sau lungimea drumului. El va păzi paşii noştri de orice rană: încălţămintele ne vor fi de fier şi alama, încât chiar dacă am călca peste ascuţişul săbiei sau peste capetele şerpilor, nu vom avea de suferit. În sfârşit, El ne va scoate picioarele din laţ şi nu vom rămâne înlănţuiţi de momelile şi cursele pe care ni le vor întinde puterile înşelătoare şi cele ale vrăjmaşului. Cu o asemenea făgăduinţă, vom putea să înaintăm şi să nu ne lăsăm deloc, să alergăm şi să nu obosim. Cel ce te păzeşte este credincios, El te va păzi de orice rău.

DOMNUL ESTE APROAPE!

„Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice DOMNUL, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi … ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentru că ai avut încredere în Mine, zice DOMNUL.” Ieremia 39.17

Această veste i-a adus-o Ieremia etiopianului Ebed Melec care era slujitorul lui Zedechia împăratul lui Iuda. Acest etiopian era un instrument în mâna lui Dumnezeu.Ce se întâmplase? Ieremia a prorocit poporului decăzut judecata lui Dumnezeu şi din această pricină a intrat într-o mare primejdie. Căpeteniile lui Iuda care urau pe prooroc l-au divulgat împăratului, iar aceştia l-au dat în mâinile lor. Ieremia a fost pogorât într-o groapă cu noroi. Dar Dumnezeu veghea asupra slujitorului Său. Ebed-Melec care cunoştea toată situaţia din prorociile lui Ieremia şi care Îl cunoştea şi pe Dumnezeul cel Viu, plin de curaj s-a dus la împăratul Zedechia şi i-a prezentat situaţia dezastruoasă în care se afla proorocul. El a găsit ascultare la împărat şi Ieremia a fost scos din groapă (Ier. 38.11-13). Dumnezeu nu a uitat actul de dragoste şi credinţă a lui Ebed-Melec. Ca răsplată pentru fapta săvârşită el primeşte promisiunea de la Dumnezeu că va scăpa cu viaţă când va fi asediată cetatea. Ce minunată este grija lui Dumnezeu pentru ai Săi! El are şi în zilele noastre mijloace şi căi pentru a-i ajuta pe copiii Săi în cele mai mari greutăţi şi necazuri şi pentru a-i salva din orice situaţie. Dar pentru cei care fac ca Ebed-Melec este pregătită o răsplată. Chiar dacă Domnul ne-ar cere viaţa, nici atunci nu ar trebui să dăm înapoi. Să ne încredem în permanenţă în Marele nostru Dumnezeu. Să veghem cu gelozie împotriva pornirii înnăscute, care ne îndeamnă să privim la om şi să ne bizuim pe nădejdi omeneşti. Să rămânem cât mai aproape de Izvor! Atunci nu vom duce lipsă de nimic.

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

O, Doamne, înalţă lumina feţei Tale peste noi (Psalmul 4:6; Numeri 6:26); fă ca glasul şi prezenţa Ta măreţe şi glorioase să străbată întregul Colegiu. Peste aceia dintre noi care predăm, trimite ungerea divină şi o înţelegere plină de har a adevărului Tău.

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

„Şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui.” COLOSENI 1:20

Întreaga lume e împotriva Israelului pentru că Dumnezeu, prin sângele lui Isus Cristos, pe crucea de pe Golgota, a adus pacea atât în Israel, cât şi în lumea întreagă. El este pacea noastră! Acesta este motivul pentru care Israelul este urât şi respins de toată lumea. Respingerea Israelului implică automat şi respingea Fiului lui Dumnezeu, care a venit şi va veni din nou. Doar Isus va aduce pacea lui Dumnezeu în lume. Însă El nu este numai pacea noastră, ci şi lumina lumii. Pace fară lumină nu există. Cuvântul, lumina, pacea – toate trei sunt unite în Isus Cristos. El este Cuvântul întrupat, El este lumina, El este pacea: «Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea» (Psalm 119:105). Biblia te luminează, dar te şi condamnă, pentru că doar astfel ajungi la Golgota şi aproape de cruce. Acolo, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu eşti curăţit de păcate prin sângele scump al Mielului, iar inima ţi se umple de pacea Lui. În jurul tău poate fi haos, dar tu, în mijlocul tulburărilor care cresc, vei fi plin de pacea lui Dumnezeu.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

„Da, El te scapă de laţul vânătorului.” Psalmul 91:3

Dumnezeu îşi scapă poporul „de laţul vânătorului” în două sensuri: de şi din. Mai întâi, El îi salvează de laţ, fiindcă nu îi lasă să fie prinşi de el. In al doilea rând, dacă totuşi sunt prinşi, El îi scapă din el. Prima făgăduinţă este cea mai preţioasă pentru unii; pentru alţii, a doua este mai bună. „Da, El te scapă de laţul vânătorului”. Cum? Problema este adesea mijlocul prin care Dumnezeu ne scapă. Dumnezeu ştie că rătăcirea noastră va sfârşi curând prin distrugere şi, în îndurarea Sa, îngăduie să fim încercaţi. Noi spunem „Doamne, de ce se întâmplă asta?” – dar nu ştim că necazul acela a fost îngăduit ca să ne ferească de un rău mai mare. Mulţi au fost salvaţi de la ruină de durerile şi crucile lor; acestea au speriat păsările din cuib. Alteori, Dumnezeu îşi ţine poporul departe de laţul vânătorului dăruindu-le putere spirituală, şi când sunt ispitiţi ei spun „cum aş putea să fac acest mare rău, şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Genesa 39:9). Ce binecuvântare este să poţi fugi la cuib în ziua necazului! Şovăielnicule, chiar dacă ai căzut nu dispera. Rătăcitorule, ascultă-L pe Isus care îţi spune: „Intoarce-te, fiu rătăcit; mă voi îndura de tine”. Spui că nu te poţi întoarce, fiindcă eşti prins? Ascultă făgăduinţa „da, El te scapă de laţul vânătorului”. Vei fi scăpat din toate capcanele în care ai căzut şi, chiar dacă vei fi îndurerat pentru ceea ce ai făcut, Cel ce te-a iubit nu te va îndepărta. El te va primi cu dragoste şi bucurie, şi „oasele, pe care le-ai zdrobit, se vor bucura” (Psalmul 51:8). Nici o pasăre a paradisului nu va pieri în colivia vânătorului.

Seara

„Marta era împărţită cu multă slujire.” Luca 10:40

Greşeala Martei nu era că slujea, fiindcă orice creştin trebuie să fie un slujitor. „Slujesc” va fi deviza oricărui prinţ din familia regală a cerului. Nici nu era vina ei că era înzestrată cu „multă slujire”. Niciodată nu putem face prea mult. Să facem tot ce ne stă în puteri. Să ne predăm inima şi mintea în slujba Domnului. Nu era vina ei că se grăbea să pregătească o masă pentru învăţător. Fericită Marta, ai avut şansa să primeşti un Oaspete atât de binecuvântat, şi ţi-ai pus tot sufletul în îndeplinirea datoriei tale. Greşeala ei a fost că era „împărţită cu multă slujire”, astfel încât îl uitase pe Mântuitorul şi se gândea doar la slujire. Îngăduise slujirii să ia locul părtăşiei, şi îşi prezenta o datorie pătata de sângele celeilalte. Noi trebuie să fim şi Marta şi Maria; trebuie să slujim şi să ne bucurăm de părtăşie în acelaşi timp. Pentru asta avem nevoie de har. Este mai uşor să slujeşti decât să ai părtăşie. Iosua nu a obosit în lupta cu amalecitii dar Moise, pe vârful muntelui, a avut nevoie de doi oameni care să-i susţină mâinile. Cu cât mai spirituală este lucrarea, cu atât mai repede obosim. Fructele cele mai bune se coc la urmă; darurile cereşti sunt cel mai greu de cultivat. Prea iubiţilor, să nu neglijăm lucrurile din afară, care sunt bune prin ele însele, având în acelaşi timp o intensă comuniune cu Isus. Aveţi grijă să nu neglijaţi să staţi la picioarele Mântuitorului, chiar dacă vi se pare că ar trebui să vă ridicaţi să slujiţi. Prima condiţie pentru sănătatea sufletului, prima condiţie pentru slava Sa, şi prima condiţie pentru a fi folositori este să ne păstrăm sufletele în continuă comuniune cu Domnul Isus şi să avem grijă să punem pe primul loc spiritualitatea vitală a religiei noastre, care este mai presus de toate.

IZVOARE IN DEŞERT

„Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie … A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând.” (Geneza 8:9-11)

Dumnezeu ştie exact când să ne dea şi când să nu ne dea un semn vizibil de încurajare. Ce minunat este când ne încredem în El în ambele cazuri! Şi totuşi este mai bine când orice dovadă vizibilă că El Îşi aduce aminte de noi este oprită.

El vrea să realizăm că Cuvântul Lui – promisiunea de a-Şi aduce aminte de noi – este mult mai real şi mai sigur decât orice dovadă percepută de simţurile noastre. Este bine când El ne trimite dovezi vizibile, dar le vom aprecia mai mult după ce ne-am încrezut în El fără ele. Şi cei care sunt cei mai înclinaţi să se încreadă în Dumnezeu fără nici o dovadă afară de Cuvântul Său, primesc întotdeauna cele mai mari dovezi vizibile ale dragostei Sale.

                                                                                     Charles Gallaudet Trumbull

Să crezi în El, când nori negri de furtună se adună,

Şi chiar când cerurile par tăcute, fără sunet?

Da, căci El aude fiecare rugăciune şi observă chiar şi căderea unei vrăbii.

Şi să-L lauzi, când necazul, întristarea şi durerea sunt aproape,

Şi chiar când pierzi cel mai drag lucru?

Pierderea noastră este câştig. Lăudaţi-L, căci în El avem Totul.

Mâna noastră în a Lui, chiar când calea pare lungă şi întunecată

Iar noi abia vedem pasul dinaintea noastră şi ne înfricoşăm?

El ne conduce bine – pe aici, pe acolo, ca să ne ţină aproape.

Şi mulţumiţi, când orice potecă este blocată şi pustie,

Şi când lucrurile lumii care erau atât de frumoase s-au dus, au murit?

Crede şi odihneşte-te şi încrede-te în El, căci El vine să rămână.

Răspunsurile întârziate la unele rugăciuni nu sunt refuzuri. Multe rugăciuni sunt primite şi înregistrate, dar dedesubt sunt cuvintele: „Ceasul meu nu a sosit încă”. Dumnezeu are un moment anume şi un plan pregătit; şi El care controlează limitele vieţii noastre, hotărăşte şi momentul eliberării noastre.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Iov 23.1-17

Iov este deja la cea de-a opta cuvântare a sa, iar prăpastia care-1 desparte de tovarăşii lui se lărgeşte mereu. Aceşti însoţitori ai lui Iov, ca multe persoane astăzi, vedeau în Dumnezeu un Creator suveran, prea mare pentru a binevoi să consimtă să Se ocupe în amănunt de problemele lor sau pentru a ţine cont de sentimentele lor (22.2,3,12). Iov are mai multă cunoştinţă. Ştie că Dumnezeu Se interesează de el – chiar mai mult decât şi-ar fi dorit (7.19) – dar îl consideră inaccesibil. „Oh, dacă aş şti unde să-L găsesc!”, strigă el.

Cunoaştem noi, fiecare în parte, unde ÎI putem găsi pe Dumnezeu? El S-a apropiat de noi prin Isus (în Persoana lui Isus), astfel că, la rândul nostru, putem să ne apropiem de El cu libertate, prin rugăciune, şi să avem acces la locul unde Hristos S-a aşezat (sau: este aşezat – Evrei 8.1): la dreapta lui Dumnezeu (v. 3; Evrei 4.16).

Versetul 10 dă la iveală gândul lui Iov cu privire la scopul încercării sale: „voi ieşi curat ca aurul”. Chiar dacă nu era încă conştient de prezenţa harului lucrând spre binele lui, patriarhul nostru este de acord cu apostolul Petru. „Sunteţi întristaţi – scrie acesta – pentru puţin, dacă trebuie,… pentru ca încercarea credinţei voastre, mult mai preţioasă decât aurul care piere, deşi încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos” (1 Petru 1.6,7).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

PUTEREA CUVÎNTULUI

„Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede…” Romani 1:16

Text: 1 Petru 1:13-25

Există o putere extraordinară în Cuvîntul lui Dumnezeu. Acest adevăr a fost ilustrat într-o istorisire de către C.H. Spurgeon. Din curiozitate, un necredincios care aparţinea unui club cunoscut sub numele de „Focul iadului”, a mers la un serviciu divin unde predica George Whitefield. La următoarea întrunire a clubului a început să-şi bată joc de evanghelist, repetîndu-i cuvintele şi imitîndu-i gesturile şi inflexiunile vocii. Deodată, pe la mijlocul cuvântării, s-a oprit brusc şi Duhul Sfînt şi-a început lucrarea Sa de convingere. Răspunzînd mesajului pe care tocmai îl repeta atît de obraznic, el şi-a mărturisit păcatele şi şi-a deschis inima lui Cristos, chiar atunci şi acolo, în mijlocul tuturor. Nu e nevoie să mai spunem că întrunirea s-a anulat imediat. Tînărul a devenit un propovăduitor deosebit de zelos şi a întors pe mulţi la Cristos.

Comentînd această convertire neobişnuită, Spurgeon a spus: „Ar fi mai bine să citeşti Biblia chiar cu scopul de a o batjocori, decît să n-o citeşti deloc. Este mai bine să vii să auzi Cuvîntul lui Dumnezeu din ură pentru el, decît să nu vii deloc”. In felul acesta el recunoaşte că atunci cînd Duhul lui Dumnezeu iluminează Cuvîntul lui Dumnezeu, inimile sînt schimbate.

Textul ales pentru ziua de azi afirmă că Evanghelia este „puterea lui Dumnezeu pentru mîntuire”. Dumnezeu însuşi ne-a mărturisit acest lucru. Cuvîntul Său realizează planurile Sale (Isaia 55:11). De aceea, fie în predicarea în public, fie în mărturisirea de la om la om, putem proclama vestea bună a mîntuirii cu mare încredere. Da, este putere în Cuvînt!     R.W.D.

Sfidînd cuvîntul cinicului furios,

Privirea scepticului, îngustă şi vicleană,

Prin secoli, Marea Carte a rămas

Ciudată, unică şi fără de prihană.    –  Wodrum

În timp ce unele cărţi informează, altele reformează, dar numai Biblia transformă.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

DUHUL SFÂNT (4)

„Întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă”

(2 Corinteni 4:17)

Tot ce a făcut Domnul Isus pentru urmaşii Săi face Duhul Sfânt pentru tine. Domnul Isus a dat învăţătură; pe noi ne lămureşte Duhul Sfânt. Domnul Isus a vindecat; pe noi ne vindecă Isus prin Duhul Sfânt. Domnul Isus a mângâiat; pe noi ne mângâie Duhul Sfânt. Domnul Isus ne trimite în noi etape şi îl trimite cu noi pe Mângâietorul Său. Tu călătoreşti în tovărăşia Duhului Sfânt care „vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Când vine schimbarea, îmbrăţişeaz-o, nu i te opune. Schimbarea nu doar că face parte din viaţă, ci este şi o parte necesară a strategiei lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Pentru a ne folosi ca să schimbăm lumea, El ne modifică misiunea. Ghedeon, fermierul, a devenit general. Maria, fiica unui păstor, a devenit mama lui Hristos. Pavel, rabinul, a devenit evanghelist la nivel mondial. Dumnezeu l-a schimbat pe Iosif dintr-un frate mai mic în prinţ al Egiptului. El l-a schimbat pe David din păstor în rege. Petru a dorit să pescuiască în Marea Galileii; Hristos l-a chemat să conducă prima biserică. Dumnezeu ne dă fiecăruia o misiune. Cum rămâne însă cu schimbările dureroase pe care ne e greu să le înţelegem? E ca şi viaţa noastră în pântecele mamei: te dezvolţi pentru viaţa mai măreaţă ce te aşteaptă în afara pântecelui. În interiorul pântecelui aveai confortul şi siguranţa, însă numai în afara lui ai putut împlini planul lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Viaţa ta în această lume e menită să te pregătească pentru viaţa de dincolo. De aceea Pavel a scris: „întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă”. Gloria eternă – Ţi-o poţi imagina?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

„Oile Mele aud glasul Meu, și Eu le cunosc și ele Mă urmează. Și Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu și Tatăl una suntem.” Ioan 10.27-30

Mâinile Domnului Isus – Mâini puternice

Siguranța mântuirii celui credincios este un subiect dezbătut de multă vreme. În Ioan 10 avem un răspuns clar la această chestiune, venit chiar din gura Domnului Isus. El vorbise despre oile Sale, care erau din staulul iudaic, și despre celelalte oi, de asemenea ale Sale, dar care nu erau din „staulul acesta”, ci dintre națiuni. El avea să-Și dea viața pentru toate și avea să fie „o singură turmă” (versetele 15 și 16). Apoi El descoperă faptul că avea să dea viață veșnică oilor Sale. Natura vieții eterne este că ea este eternă, însă, cu toate acestea, Domnul adaugă faptul că oile Sale nu vor pieri niciodată.

Aceasta nu este însă totul; Domnul Isus a continuat să vorbească despre siguranța oilor Sale, spunând că nimeni nu le poate smulge din mâna Sa. Odată cineva mi-a spus: «Da, un credincios este în mâna lui Hristos, însă el poate sări afară de acolo, dacă se răzvrătește și dacă merge pe o cale a păcatului». Răspunsul meu a fost: «Da, poate sări, însă nu prea departe, fiindcă se va lovi de tavanul format din mâna Tatălui!». Suntem bine ținuți în siguranță în mâna Fiului și în cea a Tatălui.

Siguranța credinciosului este la fel de neclintită ca unitatea Dumnezeirii: „Eu și Tatăl una suntem”. În această privință, cineva a scris: «Gloria Persoanei Fiului este identificată cu siguranța oilor». Nu este aici vorba despre natura Dumnezeirii, ci despre unitatea ei în putere și în scopuri. Oile sunt obiectul dragostei Tatălui și a Fiului. Acest lucru oferă o siguranță clară. Niciun om, niciun înger, nici chiar diavolul însuși nu ne poate smulge din mâna Domnului (Romani 8.38,39).

B Reynolds

Sămânţa Bună

„Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” Ioan 1.14

Singurul Om

Cine a fost acest Cuvânt? Răspunsul îl găsim în primele versete ale acestui capitol: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu”. Cuvântul era deci Fiul lui Dumnezeu. Acest Dumnezeu veșnic, care a creat totul, a devenit Om și a coborât pe acest pământ păcătos și blestemat. El a devenit Om adevărat, dar fără păcat. Ce gând minunat și de neînțeles pentru mintea noastră! Domnul a luat chip de rob și S-a smerit până la moarte și încă moarte de cruce. Profetul Isaia spunea despre Hristos: „N-avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile … Disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerii și obișnuit cu suferința”. Astfel, Hristos a locuit printre oameni, a trecut prin această lume ca singurul Om care a fost fără păcat, care nu a cunoscut păcat și nu a făcut păcat. Cât de mult a suferit sub urmările păcatului pe care l-a întâlnit la tot pasul! Dar Hristos Domnul a coborât și mai mult: a luat păcatele noastre asupra Sa, a fost făcut păcat pentru noi și a suferit moartea ca plată a păcatului nostru și judecata groaznică a lui Dumnezeu asupra păcatului săvârșit de noi. Să-L privim pe Domnul pe acest drum al crucii, al suferințelor, așa cum Îl prezintă Scriptura!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: