Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “travel”

16 dec. 2025

16 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic.
Pe Tihic l-am trimis la Efes.

Tit 3.12; 2 Timotei 4.12

Tihic (2)

Tihic este menționat și în Epistola către Tit. Apostolul scrie acolo că dorea să trimită doi frați în Creta, pentru ca astfel Tit să poată veni la el. Înțelegem din epistolă că nu era ușor să-L slujești pe Domnul în Creta (capitolul 1.12,13). Tihic însă era un frate despre care Pavel credea că poate sluji acolo, fiindcă era credincios. Poate Domnul să aibă încredere în noi pentru a ne trimite să slujim într-un loc dificil?

Ultima mențiune despre Tihic în Noul Testament este în 2 Timotei. Când a scris această epistolă, apostolul se afla în închisoare, urmând să fie executat în curând. În capitolul 1 citim că toți cei din Asia – provincia din care Tihic provenea (Fapte 20.4) – îl părăsiseră pe apostol. Ei nu părăsiseră creștinismul, ci se depărtaseră de învățătura și de exemplul de trăire al lui Pavel, care erau potrivite cu chemarea cerească a Adunării (Filipeni 4.9). În 2 Timotei 4 citim detalii despre cei împreună-lucrători cu Pavel. Dima, care lucrase împreună cu el, îl părăsise, din dragoste față de veacul de acum (versetul 10). Crescens și Tit plecaseră fiecare la sfera lui de slujire (versetul 10). Doar Luca era cu el în acele ultime zile ale vieții sale. Apoi apostolul spune: „Pe Tihic l-am trimis la Efes“. Aici vedem că Tihic a rămas credincios până la sfârșitul vieții lui Pavel. Una dintre semnificațiile cuvântului „credincios“ este aceea de a fi o persoană pe care te poți baza, iar aici vedem că Pavel s-a putut baza pe Tihic chiar și după ce toți cei din Asia îl părăsiseră. El a rămas credincios până la sfârșit, chiar și în cele mai dificile timpuri.

Vom fi și noi credincioși până la sfârșit, în ciuda dificultăților? Vom fi și noi printre cei pe care Domnul Isus și frații noștri să se poată baza în aceste zile din urmă? Facă Domnul să fim așa, pentru gloria Lui!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ai milă de mine, Dumnezeule, după bunătatea Ta! După măreția îndurărilor Tale, șterge-mi fărădelegile. Spală-mi deplin fărădelegea mea și curățește-mă de păcatul meu.

Psalmul 51.1,2

Căderea și reabilitarea lui David

Provocările, deciziile și schimbările din viață pot fi un motiv pentru a ne ruga lui Dumnezeu pentru ajutor. Însă, mai presus de toate, avem nevoie de harul lui Dumnezeu atunci când am păcătuit. Acest lucru a devenit clar în viața lui David. Dumnezeu îl alesese pentru a fi rege. În tinerețe, David dobândise deja faimă prin victoria sa uimitoare asupra uriașului Goliat. Dar drumul lui spre tron a fost lung și anevoios, deoarece regele în funcție, Saul, i s-a împotrivit ani de zile.

În calitate de conducător de oști, David și-a condus armata în multe bătălii, plin de curaj. Dar, într-o campanie, el s-a bazat pe generalul Ioab și a rămas la Ierusalim. În timp ce Ioab a luptat și a obținut victorii pe front, David a suferit cea mai mare cădere din viața sa. Din palatul său, el a observat-o pe soția unuia dintre soldații lui, în timp ce se scălda. David a trimis soli și au adus-o la el, apoi a încercat să ascundă actul de adulter, până când a aranjat moartea soțului înșelat. David a distrus fericirea unui cuplu căsătorit prin înlăturarea unuia dintre parteneri, a privat armata sa de un războinic curajos și pe sine însuși de fericirea părtășiei cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu i-a arătat har; l-a trimis pe profetul Natan la David să îl conștientizeze de păcatul său. David a recunoscut, a regretat și și-a mărturisit vinovăția. A fost iertat prin har. Această iertare poate fi experiența tuturor celor care își recunosc vina care îi apasă, pentru că Hristos a purtat la cruce pedeapsa care ne dă pacea (Isaia 53.5).

Citirea Bibliei: Zaharia 3.1-10 · Marcu 12.28-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 12:31-47

Ceremonia dedicării zidurilor Ierusalimului, care începe în v. 27, se derulează în mijlo­cul unei mari bucu­rii. Două procesiuni, formate din cântăreţi şi însoţite de trompete, au pornit în acelaşi timp, mergând pe zid în direcţii opuse. Una este condusă de Ezra, în timp ce Neemia o încheie pe cealaltă. Cele două procesiuni se întâl­nesc lângă templu, după ce fiecare dintre ele a în­conjurat jumătate din oraş. Ei au împlinit acel cuvânt din frumosul psalm 48: „Înconjuraţi Sionul şi ocoliţi-l; număraţi turnurile sale, luaţi aminte la întăritura sa …“ (Ps. 48.12, 13).

Ajungând la casa Domnului, cele două coruri reunite îşi înalţă glasurile; şi „jertfe mari“ sunt aduse în mijlocul bucuriei generale. Versetul 43 ne învaţă trei lucruri despre această bucurie: întâi de toate, că ea îşi are sursa în Dumnezeu: „Dumnezeu îi făcuse să se bucure cu mare bucurie“; apoi, că toţi au luat parte la ea, inclusiv copiii, căci ceea ce îi bucură pe părinţi le face plăcere şi copiilor; în sfârşit, că această bucurie se auzea până departe. Lumea care ne înconjoară poate ea să vadă şi să audă că suntem oameni fericiţi?

OPREȘTE-TE ȘI REFLECTEAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, și pururea slăvim Numele Tău. Oprire.” (Psalmul 44:8)

După ce ne împărtășește mari adevăruri și perspective, psalmistul folosește adesea cuvântul „Selah”. Acesta înseamnă „pauză de reflecție”.

De când lumea, se spune că experiența este cel mai bun profesor. Dar adevărul este că experiența evaluată este cel mai bun profesor! Oprirea pentru a reflecta este una dintre cele mai importante activități pe care le poți face pentru a crește. Ea oferă o valoare superioară motivației sau încurajării, deoarece îți permite să te asiguri că mergi pe drumul cel bun. La urma urmei, dacă te afli pe un drum greșit, nu ai nevoie de motivație pentru a merge mai repede. Ci este necesar să te oprești, să reflectezi și să schimbi cursul.

Referindu-se la vremurile din urmă, Biblia spune că, între altele, citind – „cunoştinţa va creşte.” (Daniel 12:4) Iar „cunoștința” înseamnă informație, deci acumulare de fapte și date… dar nu ni se spune că și înțelegerea va crește. Cu o minte ageră și o memorie bună, poți reține o mulțime de cunoștințe. Dar, pentru a înțelege, trebuie să-ți faci timp să detaliezi și să înțelegi ceea ce vezi și auzi. Galileo a spus: „Toate adevărurile sunt ușor de înțeles odată ce sunt descoperite. Ideea este să le descoperi. Pentru asta este nevoie de investigație.”

Luând câte o pauză și reflectând, poți sorta experiențele pe care le ai, le poți vedea în perspectiva potrivită și poți culege din ele înțelepciunea necesară pentru a avea un viitor mai bun. Aceste momente sunt adesea numite momente „revelatoare”, atunci când observi ceva, sau experimentezi o înțelegere – ai o iluminare bruscă… este momentul în care proverbialul bec se aprinde.

Puține lucruri în viață sunt mai bune decât astfel de momente! Dar ele vin doar la aceia care își iau timp și fac efortul de a se opri și de a reflecta. Poate fi și cazul tău – așa că, fă-ți timp astăzi și reflectează!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
13 mai 2025

13 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și s-au așezat jos să mănânce pâine; și și-au ridicat ochii și s-au uitat și, iată, o caravană de ismaeliți venea din Galaad; și cămilele lor erau încărcate cu mirodenii și cu balsam și cu smirnă, mergând ca să le ducă în Egipt. Și Iuda a zis fraților săi: „Ce folos vom avea dacă-l vom ucide pe fratele nostru și-i vom ascunde sângele? Veniți și să-l vindem ismaeliților“.

Geneza 37.25-27

După ce Iosif a fost aruncat în groapă, frații săi „s-au așezat jos să mănânce pâine“. La fel au stat lucrurile și la cruce. Prezența lui Iosif nu a făcut altceva decât să reveleze starea rea a fraților lui, tot așa cum crucea a devenit ocazia de a expune adâncimea corupției din inima omului. Liderii lui Israel L-au dat pe adevăratul Miel de Paști la moarte, iar apoi s-au așezat liniștiți să mănânce paștele – dovedind că sunt o generație rea și adulteră, la fel ca femeia curvă din Proverbe, despre care este scris: „Ea mănâncă, își șterge gura și zice: «N-am făcut niciun rău»“ (Proverbe 30.20).

Ceata negustorilor care merg spre Egipt îi sugerează deodată lui Iuda oportunitatea de a face profit de pe urma fratelui lor. De ce să nu-l vândă pe Iosif și să facă rost de ceva bani? Dacă e să nu-și satisfacă ura ucigându-l pe Iosif, de ce să nu-și satisfacă lăcomia vânzându-l? Prin urmare, și-au dat fratele națiunilor, iar pe ei s-au dedat la a face bani. Ceea ce Iuda a făcut cu o mie de ani înainte de venirea lui Hristos, descendenții Lui au făcut timp de două mii de ani de la lepădarea Lui. La cruce iudeii L-au abandonat pe Mesia al lor în mâna națiunilor și de atunci ei s-au abandonat pe ei înșiși închinării lui Mamona. „Profitul“ a fost cuvântul care a guvernat acțiunile fraților lui Iosif. Întrebarea pe care Iuda a pus-o cu inimă lacomă nu a fost nicidecum: «Este drept?», sau: «Este greșit?», ci: «Ce profit vom avea?». Și «profitul» a fost cuvântul care a guvernat politica iudeilor, de-a lungul secolelor, din trista zi în care Mesia a fost vândut pe treizeci de arginți.

Astfel, Iosif a fost dat în mâna națiunilor și „coborât“ în Egipt. Egiptul fusese o cursă pentru Avraam și călătoria lui în Egipt îi adusese doar întristare și rușine. Însă, în cazul lui Iosif, aceasta aduce binecuvântare și glorie. De ce această diferență? Aici lucrurile nu se petrec la fel ca în cazul lui Avraam. „Avram a coborât în Egipt, ca să locuiască temporar acolo“ (Geneza 12.10), în timp ce Iosif „a fost coborât“ în Egipt. Unul a mers acolo în necredință și voință proprie, celălalt a fost dus acolo potrivit cu planul hotărât și cu știința mai dinainte a lui Dumnezeu.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă cineva este ascultător al Cuvântului și nu împlinitor, acesta seamănă cu un om care-și privește fața firească într-o oglindă: pentru că s-a privit pe sine și a plecat și a uitat îndată cum era.

Iacov 1.23,24

Adevărul din „oglindă“

Într-un trib, o femeie care se considera frumoasă, dar care nu se văzuse niciodată într-o oglindă, a fost atât de îngrozită de adevărata ei înfățișare când s-a zărit prima dată, încât a spart oglinda. Nu-i venea să creadă ce văzuse.

Oglinzile ne însoțesc în viață. Dar cine s-a gândit vreodată că Biblia este oglinda perfectă pentru omul nostru interior? Când citim Biblia, ne vedem brusc pe noi înșine, lucru care se întâmplă rareori în cazul altor cărți. Dumnezeu nu îi flatează niciodată pe oameni, așa cum se măgulește un autor care își numără exemplarele vândute. Ne descoperim propriile erori, abaterile, oricât de grave. Ne vedem așa cum ne vede Dumnezeu: fără cosmetizare, ci goi și descoperiți.

Nu trebuie să trecem peste ce ne expune oglinda, în special dacă am avut o imagine falsă despre noi înșine. Mulți oameni ignoră aceasta și pur și simplu își continuă rutina zilnică, dar o fac în detrimentul lor. Cel mai înțelept lucru este să ținem cont de adevărul din „oglindă“, adică să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu și să acționăm în consecință. Să credem în mesajul de mântuire al lui Dumnezeu. Evanghelia, vestea cea bună, este puterea lui Dumnezeu care aduce mântuire tuturor celor care cred în ea. Oricine își pune încrederea în Isus Hristos și în lucrarea Sa ispășitoare este declarat de Dumnezeu ca fiind neprihănit. O astfel de neprihănire este dobândită doar prin credință.

Citirea Bibliei: Geneza 25.1-18 · Psalmul 9.11-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 24:14-25

Pedeapsa divină este gata să se exercite asupra naţiunii. Odată terminată numărarea oamenilor de război, efectivul acestora se şi reduce prin epidemie. Este ca şi cum Dumnezeu i-ar fi spus lui David: ŤStă în atribuţia Mea să înmul­ţesc sau să împuţinez în trei zile acest popor pe care tu l-ai numărat în aproape zece luniť.

Este frumos răspunsul lui David la opţiunile dificile care-i sunt puse înainte: „Să cădem, te rog, în mâna Domnului, pentru că mari sunt îndurările Lui …“ (v. 14). Cunoaşte inima lui Dum­ne­zeu şi, chiar sub disciplină, încrederea în dragos­tea divină nu i se clatină. Încre­derea aceasta nu-i va fi dezamăgită niciodată. Încă o dată, păcatul omului aduce oportunitatea pentru ca Dumnezeu să-Şi arate resursele minunate ale îndurării şi ale iertării.  „Destul“ – spune El atunci când fruc­tul aşteptat s-a copt în inimi.

Este adusă o ardere-de-tot. Şi aria lui Aravna, cumpărată de împărat, va deveni, după cum vom vedea, locul de amplasare a templului.

David nu vrea să aducă Domnului arderi-de-tot care să nu-l coste nimic (v. 24). Să ne gândim la ofranda Mariei din evanghelii. Ea a ţinut să-I aducă un parfum deosebit, pentru a arăta înalta consideraţie pe care o avea pentru Domnul Isus (Ioan 12.3).

TRĂIEȘTE ÎN LUMINĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Credeți în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” (Ioan 12:36)

Același autor care pomenea data trecută despre frica de întuneric (acluofobie, sau nictofobie) a mai spus: „Lumina este unul dintre lucrurile acelea pe care adesea le luăm prea ușor, le socotim normale, banale și nu le mai apreciem cum se cuvine… Însă nu am putea trăi fără ea. Plantele sunt necesare pentru existența omenirii. Întreaga specie umană și toate vietățile animale depind de plante pentru supraviețuire. Plantele furnizează toți aminoacizii esențiali și majoritatea vitaminelor necesare pentru sănătate printr-un proces al luminii cunoscut sub numele de fotosinteză.

De asemenea, plantele produc oxigenul de care avem nevoie pentru a respira. Iar plantele au nevoie vitală de lumină, pentru a crește! Ceea ce este adevărat în lumea fizică, este adevărat și în lumea spirituală. Viața fizică este imposibilă fără lumină fizică, iar viața spirituală este imposibilă fără lumină spirituală…

Cum risipești întunericul?… Te așezi pe o canapea și-ți plângi de milă? Iei o mătură și încerci să înlături întunericul? Încerci să dai cu lopata sau cu aspiratorul întunericul afară? Există o singură soluție la o astfel de dilemă: aprinzi lumina!”

Asta faci atunci când îți încredințezi viața lui Hristos. Asta faci atunci când asculți de învățăturile Lui și Îi urmezi instrucțiunile. Asta faci atunci când petreci timp singur cu El în rugăciune. Asta faci atunci când te întorci la El în momentele întunecate din viața ta. Atunci descoperi cât este de adevărat promisiunea Sa: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12) Și nu numai atât, ci începi să răsfrângi acea lumină asupra altora. Așadar, „credeți în lumină, ca să fiţi fii ai luminii”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
05 mai 2025

5 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat că, după ce ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, ați primit nu un cuvânt al oamenilor, ci, așa cum este, în adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi care credeți.

1 Tesaloniceni 2.13

Noul Testament pe scurt (13) – 1 Tesaloniceni

Cea dintâi epistolă scrisă de apostolul Pavel este 1 Tesaloniceni, o epistolă plină de prospețime, de energie și de căldură. Având un caracter pastoral, ea este adresată „adunării tesalonicenilor“, fiind astfel un exemplu cu privire la grija pastorală, nu numai pentru credincioși în mod individual, ci și pentru Adunarea lui Dumnezeu ca întreg. Adunarea din Tesalonic, formată în timpul unei scurte vizite a apostolului în acea cetate (Fapte 17.1-4), îndurase multă persecuție și devenise un model pentru alții, cu privire la energia credinței și la vestirea Cuvântului lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 1.7,8). Credința, dragostea și nădejdea pot fi văzute peste tot în această epistolă.

Venirea Domnului este unul dintre subiectele importante din 1 Tesaloniceni. În capitolul 1.10, această venire este văzută ca fiind eliberarea de mânia viitoare a necazului. În capitolul 2.19, ea este legată de bucuria lui Pavel la vederea celor convertiți prin intermediul lui în gloria viitoare. În capitolul 3.13, venirea Domnului are în vedere întărirea celor sfinți, fără pată în sfințenie. În capitolul 4.15-18, ea reprezintă nădejdea scumpă care oferă mângâiere celor care suferă în prezent. În capitolul 5.23, ea este văzută ca realizând sfințirea totală – a duhului, a sufletului și a trupului.

Ultimul verset citat arată motivul pentru energia plină de devotament a tesalonicenilor: Cuvântul lui Dumnezeu era ceva real pentru ei. Dumnezeu era Cel care le vorbise, iar ei primiseră Cuvântul Său ca atare. În felul acesta sunt produse rezultatele reale. Această epistolă oferă din plin încurajare și stimulare.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acum mergi și, când voi avea o ocazie, te voi chema.

Fapte 24.25

Amânarea care i-a fost fatală

Cu secole în urmă, doi conducători și-au mobilizat oștile. Generalul uneia dintre armate a trimis un mesager la conducătorul celeilalte țări, cu ordinul de a se preda necondiționat. Răspunsul a fost: „Mă voi gândi la asta“. Când generalul a primit răspunsul, le-a spus ostașilor săi: „Lasă-l să se gândească! Și, în timp ce el se gândește, noi vom mărșălui“. Victoria a fost repurtată, iar conducătorul învins a fost luat prizonier. Cât de mult trebuie să fi regretat el decizia de a se mai gândi! Acum era prea târziu…

Astăzi, mulți oameni sunt înșelați de diavolul, care le spune: „Ai o mulțime de timp să te gândești la eternitate și la salvarea sufletului tău. Nu este nevoie să te grăbești“. Iar oamenii îl ascultă, gândind că nu e cazul să se grăbească. Timpul se scurge implacabil, zi după zi, și deodată este prea târziu…

Oamenii amână să se gândească la moarte și la eternitate. Nu vor să audă de Dumnezeu și de modul în care pot fi salvați. În consecință, sfârșitul vieții lor se apropie neobservat, fără să simtă și inevitabil. Biblia ne avertizează: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile“ (Evrei 3.15), și: „Omul care, fiind mustrat des, își înțepenește grumazul va fi zdrobit deodată și fără leac“ (Proverbe 29.1).

După ce a arătat atâta grijă și dragoste orașului Ierusalim și locuitorilor săi, Isus a trebuit să spună îndurerat: „De câte ori am vrut să adun pe copiii tăi cum își adună o găină puii sub aripi, și n-ați vrut…“ (Matei 23.37).

Citirea Bibliei: Geneza 21.22-34 · Psalmul 4.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 21:1-11

La sfârşitul cap. 19 am văzut luând naş­te­re o con­fruntare între Iuda şi seminţiile lui Israel. Şeba, un nou vrăjmaş, a profitat de aceasta pentru a antrena poporul la revoltă (cap. 20). Este felul în care procedează Satan în cele mai multe dintre disputele noastre, bucurându-se de de­zacordurile care survin între copiii lui Dumne­zeu.

Odată ce Şeba este mort, ordinea este restabilită. Structura împărăţiei din cap. 8.15-18 se reface (20.23-26), cu diferenţa că fiii lui David nu mai sunt ofi­cialităţi principale. După problema cu Absa­lom putem înţelege motivul.

Lectura noastră ne mai pune înainte încă un episod trist. Saul călcase pactul pe care Israel îl jurase gabaoniţilor mai înainte (Iosua 9.15). La mult timp după aceea, crima lui este reamintită, cerându-se răzbunarea potrivit cu Numeri 35.19. Să fim siguri că timpul nu şterge vina păcatelor comise; Dumnezeu le are mereu înainte. Dar, pentru credincios, sângele lui Hristos a făcut să dispară toate păcatele în întregime. Atârnat pe lemn (Fapte 5.30; 10.39), purtând blestemul, Domnul Isus ne-a curăţit de păcatele noastre – El, „Cel drept, pentru cei nedrepţi“ (1 Pe­tru 3.18). A Lui să fie recunoştinţa şi adora­rea noastră, de acum şi pentru eternitate!

CREDE ÎN VIZIUNEA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Scrie prorocia şi sap-o pe table ca să se poată citi ușor!” (Habacuc 2:2)

Dumnezeu are un plan pentru viața ta. În Sfânta Scriptură, poartă uneori numele de „viziune”. Ea funcționează ca o busolă care te va îndrepta întotdeauna în direcția cea bună, și ca o ancoră care-ți menține stabilitatea în furtunile vieții.

De ce a spus Dumnezeu: „Scrie prorocia şi sap-o pe table”? Pentru că, uneori, ne îngropăm viziunea adânc în inima noastră, pentru a ne proteja de criticile celorlalți… Frica ne face să ne ascundem viziunea pentru a nu fi nevoiți să ne gândim la ea. Uneori renunțăm la viziunea noastră pentru că ne doare prea tare și ne costă prea mult să ne agățăm de ea.

Ce-ar trebui să faci în această situație?

În primul rând, trebuie să ai o viziune clară și convingătoare.

În al doilea rând, trebuie să-ți ții mereu viziunea înaintea ochilor. După ce a experimentat respingerea dureroasă din partea familiei sale și acuzația falsă din partea soției șefului său, care i-a adus treisprezece ani de închisoare pe nedrept, Biblia spune că: „Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase…” (Geneza 42:9).

În al treilea rând, trebuie să-ți aduci aminte că Dumnezeu a stabilit un moment în care visul tău să se împlinească: „este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3) Trebuie să găsești un echilibru între mulțumire și ambiție. Apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc…” (Filipeni 4:11). Apostolul Pavel nu și-a permis niciodată să fie supărat pe locul în care se afla în acel moment; el știa că Dumnezeu este cu el în orice moment și întotdeauna aștepta cu nerăbdare să vadă unde îl va duce Dumnezeu.

Așa că bucură-te de această zi, știind că Dumnezeu ți-a planificat viitorul, și că ești în siguranță în brațele Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole