Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “social”

17 oct. 2025

17 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vreau ca voi să știți ce mare luptă duc pentru voi și pentru cei din Laodiceea și pentru toți câți nu mi-au văzut fața în trup.

Coloseni 2.1

Deși era „absent în trup“ și nici măcar nu-i văzuse vreodată pe acești creștini, apostolul manifesta o preocupare deosebită pentru binele lor spiritual. Apostolul era împreună cu ei „în duh“, după cum și mintea sa, mereu preocupată cu Hristos, era, în consecință, preocupată și cu mădularele Trupului Său, fie pentru a se mâhni, în cazul când ceva mergea rău, fie pentru a-i avertiza, în cazul când vreun pericol îi amenința, fie pentru a se bucura, în cazul când găsea vreun rod în umblarea acestor sfinți ai Domnului.

Ca slujitor credincios al Stăpânului său, în slujba sa pentru întreaga Adunare, nu numai pentru cei dintr-o anumită localitate, Pavel este un model pentru toți cei care sunt chemați să slujească în aceeași lucrare. Aflându-se deci cu duhul în mijlocul colosenilor, apostolul găsea un motiv de bucurie cu privire la ordinea potrivit căreia aceștia umblau și cu privire la tăria credinței lor. Ei se aflau, ca să spunem așa, într-o bună ordine de luptă, precum niște soldați strâns uniți între ei, pentru a se putea sprijini și susține unul pe altul. Avându-L pe Hristos ca Obiect al credinței lor, ei împreună se puteau sprijini pe El; ei n-ar fi dorit să se abată de la Acela care îi salvase și îi adusese la Dumnezeu; până la acel moment, ei rămăseseră tari în credință. Dar vrăjmașul căuta să-i înșele, îndreptându-și artileria chiar împotriva Persoanei Căpeteniei lor. Învățături periculoase, iudaice și filosofice, cu înalte pretenții, tindeau să se strecoare printre ei și să-i despartă de Persoana lui Hristos, puțin câte puțin, fără ca ei să-și dea seama, iar dacă ei ar apleca urechea spre ele, în curând ordinea ar dispărea din mijlocul lor, credința lor s-ar clătina, iar ei ar cădea pradă în mâinile vrăjmașului.

Iată de ce apostolul face referire la ordinea care încă exista în mijlocul lor și la credința lor, încă tare, pentru a-i pune în gardă cu privire la teribilul pericol care îi amenința. Cât de mare este acest pericol și în zilele noastre, când se fac atâtea speculații în legătură cu Persoana Domnului Isus, pentru a-I diminua măreția! De aceea, creștinii sinceri, care vor să rămână credincioși Domnului lor, trebuie să se păzească de aceste idei străine, de aceste erori fatale, care se prezintă sub aparențe înșelătoare, dar care, odată acceptate, vor duce la clătinarea și la răsturnarea credinței.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a auzit că l-au dat afară și, găsindu-l, i-a spus: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“. El a răspuns și a zis: „Și cine este, Doamne, ca să cred în El?“. Și Isus i-a spus: „L-ai și văzut, și Cel care vorbește cu tine, Acela este“. Și el a spus: „Cred, Doamne“, și I s-a închinat.

Ioan 9.35-38

Vindecarea orbului din naștere (3)

Pentru că a dat o mărturie neînfricată despre Isus Hristos, omul care fusese vindecat de orbirea lui din naștere a fost exclus de rabini; el nu putea fi acceptat la școala lor de învățătură. Dar a găsit adăpost la Fiul lui Dumnezeu. Când era orb, Domnul l-a întâmpinat și i-a dat vederea. Acum Domnul îl găsește stând singur și îl introduce în cea mai frumoasă comuniune pe care o poate avea cineva, aceea a Fiului lui Dumnezeu.

„Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“ Aceasta este o întrebare care se adresează tuturor și care cere un răspuns clar. „Cel care crede în El nu este judecat“ (Ioan 3.18). Cel care fusese vindecat s-a arătat dispus să creadă, numai să știe Cine este. Atunci Domnul S-a revelat. „Omul numit Isus“ era nu doar un profet, ci Însuși Fiul lui Dumnezeu. Ce copleșitor! Fiind Fiul lui Dumnezeu, este o Persoană a Dumnezeirii și, pe drept, obiect al credinței și al închinării. Astfel, acela care fusese vindecat I s-a închinat. Ce istorie impresionantă este aceasta! Omul care fusese orb și cerșetor credea în Isus și Îl onora ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Este un fenomen spiritual acesta, ca un om care nu are niciun sens în gândire și în aspirații să fie transformat într-un om care, adus la lumina adevărului divin, să Îl aibă în centru pe Fiul lui Dumnezeu. Sperăm că acest fenomen se va produce în nenumărate vieți!

Citirea Bibliei: Isaia 45.14-25 · Evrei 9.19-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 20:14-24

Rugăciunea făcută cu credinţă de Iosafat pri­meşte un răs­puns prompt şi aceasta se întâmplă chiar în public. În nume­le Domnului, Iahaziel reasigură poporul şi îm­păra­tul cu privire la voia Lui. Ce mulţi credin­cioşi aflaţi în pericol au avut de câştigat de atunci încoace, citind asemenea încurajări di­vine! Să com­parăm v.17 cu cuvintele lui Moise pen­­tru Israel când traversau Marea Roşie: „Nu vă temeţi; staţi pe loc şi veţi vedea salvarea Domnului …“ (Exod 14.13).

Fără să aştepte ca Dumnezeu să fi acţionat, Iosafat şi tot poporul Îi aduc laudă şi adorare. Aceasta Îl glorifică pe Dumnezeu: credinţa care este în stare mai dinainte nu numai să dea deoparte întreaga tulburare, ci şi să mulţumească anticipativ pen­tru răs­punsul pe care El l-a garantat. Iată o pur­ta­re care imită Modelul divin. Înainte să-l învie pe Lazăr în virtutea puterii de la Dum­ne­zeu, Tatăl Său, Isus începe prin a I Se adresa: „Tată, Îţi mulţu­mesc că M-ai ascultat“ (Ioan 11.41).

Ce frumoasă este această închinare celebrată chiar în prezenţa vrăjmaşilor! (vezi Psalmul 23.5). Ceicareaduclaudamergînaintea bărbaţilor î­nar­maţi. Şi cântarea de triumf intonată dintr-o dată dă, am pu­tea spune, semnalul unei victorii ui­mi­toare, repurtată fără a se da o singură lovitură.

CE ÎNSEAMNĂ NEPRIHĂNIREA? | Fundația S.E.E.R. România

„Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege…” (Romani 3:21)

Vei merge în cer pentru că te-ai încrezut în neprihănirea lui Hristos, și nu datorită neprihănirii tale. Poate vei spune: „Dar nu este important să faci ceea ce este bine?” Absolut. Răsplata ta în cer va depinde de ceea ce faci pentru Dumnezeu aici pe pământ. Dar mântuirea ta depinde de încrederea în ceea ce a făcut Hristos, nu tu. Satan știe acest lucru și va încerca să te conducă înapoi la o viață creștină bazată pe fapte. Iar când vei da greș (și asta se va întâmpla în mod sigur!), el te va condamna și îți va spune că nu te ridici la înălțimea așteptărilor… și, prin urmare, nu ești demn de dragostea și acceptarea lui Dumnezeu.

Să ne uităm ce face condamnarea:

1) Te lipsește de încrederea în Dumnezeu. De multe ori, când greșești tu, nu poți să te bazezi pe promisiunile Sale, pentru că te simți nevrednic. De 31 de ori în Sfânta Scriptură, se spune că suntem „în Hristos”. Asta înseamnă câte una pentru fiecare zi a lunii. Așadar, în fiecare zi, amintește-ți că ești „în Hristos” și, pentru că El este vrednic, tu ești acceptat!

2) Te face o persoană iritabilă și neplăcută pentru cei din jurul tău. Consilierii pe probleme de dependență descriu acest lucru ca fiind starea de a fi „agitat” sau neliniștit în propria piele. Ca urmare, începi să dai afară ceea ce simți pe dinăuntru.

Care este răspunsul? Ni-l oferă apostolul Pavel: „nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii… Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege… şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El.” (Romani 3:20-22)

Concluzie: neprihănirea este trecută în contul tău prin credință, nu prin fapte! Astăzi ești iubit și acceptat „în Hristos”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 sept. 2025

26 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă vei ieși de bunăvoie la căpeteniile împăratului Babilonului, sufletul tău va trăi și cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc; și vei trăi, tu și casa ta.

Ieremia 38.17


Lecții din viața lui Zedechia (3) – Ascultare și mântuire

Ce cuvinte puternice! „Vei trăi, tu și casa ta.“ Pavel a folosit aceeași expresie atunci când temnicerul l-a întrebat: „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?“. Răspunsul a fost simplu: „Crede în Domnul Isus Hristos și vei mântuit, tu și casa ta“ (Fapte 16.30,31). Zedechia a auzit cuvântul care îl putea scăpa pe el și casa lui. Dar ce a făcut el cu ceea ce a auzit? L-a rugat pe Ieremia să nu spună nimănui despre conversația lor!

Zedechia era împărat, avea bani și influență, însă niciunul dintre aceste lucruri nu i-a fost de folos atunci când a stat înaintea judecătorului său. Venise ziua judecății – fiii săi au fost înjunghiați în văzul său, după care lui i-au fost scoși ochii. Moartea fiilor săi a fost ultimul lucru pe care l-a văzut. Apoi și-a petrecut restul vieții în închisoare. Avea treizeci și doi de ani.

Zedechia n-a ascultat de cuvântul Domnului pentru salvarea sa și a trebuit să se înfățișeze înaintea judecătorului. Niciun om nu va putea să negocieze cu Dumnezeu în ziua judecății. Orice gură va fi închisă atunci și toți vor fi găsiți vinovați și aruncați în iazul de foc, pentru totdeauna. „Învoiește-te cu împotrivitorul tău repede, cât ești pe drum cu el, ca nu cumva împotrivitorul să te dea pe mâna judecătorului și judecătorul să te predea executorului și să fii aruncat în închisoare“ (Matei 5.25).

Prin lucrarea Sa de la cruce, Isus Hristos „a devenit, pentru toți cei care ascultă de El, autor al mântuirii eterne“ (Evrei 5.9). „Cine crede în Fiul are viață eternă; și cine nu se supune Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.36).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așadar, nu mai sunteți străini și locuitori temporari, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și [oameni] ai casei lui Dumnezeu.

Efeseni 2.19

Steven

Steven a venit în Anglia ca tânăr refugiat din Africa. El era o persoană fără țară. Presupunea că se născuse în Mozambic, însă putea să fi fost Zimbabwe. Nu și-a cunoscut tatăl niciodată, iar mama lui a murit pe când el era mic. Neavând carte de identitate, pașaport sau certificat de naștere, Steven a intrat într-o secție de poliție și a cerut să fie arestat. Ca persoană fără adăpost, închisoarea părea o variantă mai bună decât să încerce să se zbuciume fără sorți de izbândă cu un permis de rezident.

Înainte de întoarcerea noastră la Dumnezeu, și noi eram fără casă și lipsiți de orice drepturi în legătură cu relația noastră cu Dumnezeu. În Efeseni 2.12, apostolul Pavel ne descrie ca „străini, … fără speranță și fără Dumnezeu în lume“.

Apoi a venit momentul în care am putut să ne predăm lui Dumnezeu prin harul Său. Ne-am mărturisit vina, crezând că Fiul Său, Isus Hristos, a purtat pedeapsa noastră pe cruce. Cu aceasta, o mare schimbare a intervenit în viața noastră.

Am devenit, și acum suntem, „împreună-cetățeni cu sfinții“. Relația noastră cu Dumnezeu este în ordine, așa că putem sta liniștiți în prezența Lui, deoarece Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca Tatăl nostru care ne iubește.

Citirea Bibliei: Isaia 24.14-25.12 · Fapte 28.1-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 4:1-22

Complet îmbrăcat în aur, templul semnifică dreptatea desăvârşită şi curată. Mai mult, închi­nătorul nu se putea apropia de templu înain­te să fi trecut mai întâi pe la altarul de aramă pentru jertfe. Acest altar era pătrat, iar dimensiunile lui, „lung de douăzeci de coţi şi lat de douăzeci de coţi“, erau identice cu cele ale locului preasfânt. Altfel spus, gloriile acestui loc preasfânt cores­pund cu mă­re­ţia şi cu perfecţiunea sacrificiului reprezen­tat de altar.

Apoi este „marea turnată“, ai cărei doisprezece boi ne amintesc de lucrarea liniştită şi perse­ve­rentă a lui Hristos potrivit cu Efeseni 5.26, ca şi de stator­nicia de a Se manifesta în toate direcţiile, ca să reziste influen­ţelor externe şi să menţină curăţia. Numai după aceea sunt enumerate celelalte o­biec­te: li­ghe­nele, sfeşnicele, mesele, altarul de aur şi diferitele acce­sorii ale preoţilor, astfel încât să ne reamintească faptul că nu putem să ne bu­cu­răm de adevărurile reprezentate de aceste o­biec­te, îna­inte să fi fost curăţiţi din punct de ve­dere moral la „marea de bronz“ (Psalmul 26.6; 2 Co­rin­teni 7.1).

Cu excepţia paharului şi a pâinii de la momentul Cinei, închinătorul nou-testamental nu mai are înaintea lui nici obiecte vizibile, nici Ťtaineleť bisericeşti, nici ceremo­nialuri. În toată simplitatea, el este invitat să participe la Masa Dom­nului. Închinarea sa este în duh şi în adevăr (Ioan 4.24).

DUMNEZEU ÎȚI POATE VINDECA AMINTIRILE | Fundația S.E.E.R. România

„Eu fac… și nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte.” (Isaia 65:17)

Satan este numit „pârâșul”, și el va încerca să te țină concentrat asupra păcatelor din trecutul tău. El te poate răni în fiecare zi dacă nu accepți iertarea lui Dumnezeu, nu te ierți pe tine însuți și nu mergi înainte. La cruce, Domnul Isus ți-a purtat păcatul și rușinea, dar Satan vrea să continui să le porți. Așadar, unde poți găsi un răspuns?

În Scriptură. Ia aminte la versetele care urmează:

1) „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.” (Isaia 65:17). Poate vei spune: „Dar asta este în viitor…” Adevărat. Dar Biblia spune că am „gustat… puterile veacului viitor…” (Evrei 6:5) și că viețile noastre pot fi ca „zilele cerurilor deasupra pământului” (Deuteronomul 11:21)!

2) „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase.” (Isaia 43:18-19); 3) „Nu te teme, căci nu vei rămâne de ruşine; nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine, ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale…” (Isaia 54:4).

Acum, tu ai putea spune: „Nu mă pot abține să nu-mi amintesc!” Ba da, poți! Pavel a ucis și a întemnițat creștini înainte de a deveni apostol, și a scrie: „fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14)

Așadar, Dumnezeu îți poate vindeca amintirile, deci lasă vindecarea să înceapă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 iun. 2025

18 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor.

Matei 13.11

Ce înseamnă „Împărăția cerurilor“? Ce trebuie să înțelegem prin această expresie? Mai întâi voi spune ce nu este ea. Împărăția cerurilor nu este „Împărăția din cer“, așa cum se spune deseori. Această denumire ar putea să conducă pe cineva să creadă că ea este o imagine a cerului. Dacă ar fi așa, acesta ar fi un cer trist. Dar nu! Împărăția cerurilor este o împărăție pe pământ. Prin „Împărăția cerurilor“ nu se înțelege Adunarea sau Biserica lui Dumnezeu. În timp ce în Împărăția cerurilor domnește principiul de a lăsa să crească împreună grâul cu neghina până la timpul recoltei (Matei 13.29,30), Adunarea lui Dumnezeu pe pământ are porunca de a da afară răul, deci de a exercita disciplina (1 Corinteni 5.13).

„Împărăția cerurilor“ este o expresie pe care o folosește numai Matei. El scrie sub inspirația Duhului Sfânt ca iudeu către iudei, iar orice iudeu instruit în Vechiul Testament știa că profetul Daniel a vorbit despre faptul că „Dumnezeul cerurilor“ va ridica pe pământ o împărăție, care nu va fi distrusă niciodată – Împărăția cerurilor (Daniel 2 și 7). Iudeii așteptau această Împărăție, iar Ioan Botezătorul, cel care a pregătit calea lui Mesia, a vestit că Împărăția cerurilor s-a apropiat (Matei 3.2).

Dar poporul iudeu din timpul Domnului a avut puțină cunoștință despre starea de inimă necesară pentru intrarea în această Împărăție. Nici Nicodim nu a văzut în Împărăție mai mult decât un fel de paradis pământesc, care i-ar fi fost dăruit din nou omului. Nicodim pierduse din vedere faptul că nașterea din nou era condiția preliminară și importantă chiar și pentru un iudeu de a intra în Împărăție, deși prorocul Ezechiel vorbise despre aceasta (36.26). Și astfel, Domnul a trebuit să-i spună: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri?“ (Ioan 3.10). De aceea era atât de importantă chemarea la pocăință vestită de Ioan Botezătorul. Era necesară o schimbare totală a inimii și a gândirii, dacă omul dorea să intre în această Împărăție.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

A pus în inima lor chiar și veșnicia, încât omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Eclesiastul 3.11

Scriitorul și gândul veșniciei

Într-una dintre scrierile sale, Victor Hugo (1802-1885), scriitor francez, a făcut următoarea mărturisire: „Înăuntrul ființei mele simt viața veșnică… Cu cât mă apropii mai mult de sfârșitul vieții pământești, cu atât mai limpede aud în jurul meu simfoniile nemuritoare ale lumii viitoare care mă cheamă. Cât sunt de minunate! Ce glorioase sunt! E ceva ca-n basme și totuși este adevărat. De o jumătate de secol încoace mi-am scris cugetările în proză și în versuri; le-am încercat pe toate. Și totuși, îmi dau seama că n-am exprimat nici a mia parte din ceea ce este în mine. Când voi coborî în mormânt, nu voi spune nicidecum, ca atâția alții, că mi-am sfârșit viața, căci ziua mea de lucru va începe iarăși în dimineața următoare. Poteca mormântului nu este o alee oarbă, o fundătură; ea este o șosea principală, deschisă. Astfel, pe această cale eu trec prin amurg, ca să ajung la revărsatul zorilor zilei nemuririi, zilei celei glorioase!“.

Dumnezeu a pus și în tine, cel care citești aceste rânduri, gândul veșniciei. Ce lucrare măreață a lui Dumnezeu față de oameni! Auzi și tu simfonia nemuritoare a lumii viitoare? Dacă nu, atunci să știi că ceea ce te-ar putea împiedica este doar păcatul, care se pune ca o barieră în calea ta, ca să nu lași acest gând al veșniciei să se dezvolte în sufletul tău. Mântuitorul a venit ca să-ți ierte păcatul și să-ți dea o speranță veșnică! Accepți tu lucrarea făcută de El pentru tine?

Citirea Bibliei: Geneza 46.1-34 · Psalmul 33.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 16:29-34; 17:1-6

Ahab, fiul lui Omri, cu a cărui domnie ne vom ocupa până la sfârşitul cărţii 1 Împăraţi, sporeşte păcatele împă­raţilor precedenţi cu un ritm neatins încă: „a făcut rău în ochii Domnului mai mult de­cât cei care au fost înaintea lui“. În timpul său, închinarea la Baal este introdusă  în mod oficial în Israel, prin soţia lui, dezgustătoarea Izabela. Tot de „zilele lui“ se leagă şi recon­struirea Ierihonului  care, fiind o provocare adusă Domnului, pri­meşte pedeapsa pronunţată de Iosua! (Iosua 6.26).

Atunci, pentru a vorbi conştiinţei împăratului şi po­po­rului său, Dumnezeu ridică un profet: pe Ilie! Acest om conştientizează că, pentru a-l aduce pe Israel în stare să primească cu­vântul divin, este necesară întâi o pe­deap­să. În consecinţă, se roag㠄cu stă­ru­inţ㓠să nu plouă (Iacov 5.17). Apoi, sigur de răs­punsul lui Dumnezeu, se prezintă cu autori­tate înaintea lui Ahab pentru a i-l declara. Când Îi cerem ceva lui Dumnezeu cu credinţă şi în acord cu voia Lui, trebuie să acţionăm cu deplina siguranţă a împlinirii acelui lucru. Să remarcăm expresia: „Domnul … înaintea Căruia stau“ (v.1). Să stăm cu re­ve­ren­ţă înaintea lui Dumne­zeu, în lumina Lui, mereu gata să-I primim in­strucţiunile, aceasta este atitudinea sluji­torului. Aceasta a fost şi atitudinea lui Isus în Psalmul 16.8. Apoi Dumnezeu îl ascunde pe Ilie şi-i poartă de grijă într-un fel miraculos la pârâul Cherit.

TU EȘTI O FĂPTURĂ NOUĂ

„Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă… să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.” (Filimon 1:6)

Dacă te lupți cu stima de sine, antidotul care te păzește de efectele sentimentelor negative este să știi ce ai, și cine ești „în Hristos”. De aceea apostolul Pavel scrie: „Îl rog… să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.” (Filimon 1:6)

Iată câțiva pași practici pe care îi poți face pentru a-ți spori sentimentul de încredere și de prețuire de sine:

1) Nu vorbi negativ despre tine! În loc să te concentrezi pe slăbiciunile și defectele tale, începe să recunoști și să verbalizezi fiecare lucru bun pe care îl ai „în Hristos”. Petru scria: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:3-4)

2) Evită să te compari cu alții! Într-o zi, apostolul Petru s-a uitat la Ioan și a întrebat: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” (Ioan 21:21). Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” (vers. 22). În loc să te compari cu alții, străduiește-te să-ți dezvolți trăsături de caracter asemănătoare cu ale lui Hristos!

3) Lasă-L pe Dumnezeu să-ți determine valoarea! Ești un copil răscumpărat al Său, Dumnezeu te vede îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, prin urmare, ești întotdeauna iubit și acceptat de El (vezi 2 Corinteni 5:21)!

4) Analizează-ți defectele! Este în regulă să vezi domeniile în care ai nevoie de îmbunătățire, dar asigură-te că-ți apreciezi progresul.

5) Descoperă adevărata sursă a încrederii! Dacă îți pui încrederea în Dumnezeu, nu poți decât să ai o atitudine sănătoasă.

Așadar, fă tot ce poți – și lasă rezultatele în seama Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 mai 2025

19 Mai 2025

Domnul este aproape

Credința este siguranța celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute.

Evrei 11.1

Ai credință în Dumnezeu? Îl cunoști? Există o legătură între sufletul tău și El? Te poți încrede în El pentru orice lucru? Te sprijini în momentul acesta pe El, pe Cuvântul Lui și pe brațul Lui? Ia seama bine că, dacă există orice îndoială sau ezitare în privința acestor lucruri, atunci nu poate fi vorba de niciun devotament. Orice devotament adevărat se bazează pe temelia solidă a credinței personale în Dumnezeul cel viu. Nu putem insista prea mult asupra acestui aspect în zilele pe care le trăim, caracterizate de o mărturisire superficială de credință. Nu este suficient să spunem că noi credem; există mult prea multă mărturisire goală, făcută doar cu buzele.

Este ușor să spunem că avem credință, însă, așa cum Iacov scrie, „ce îi folosește cuiva să spună că are credință?“. Credința este o realitate divină, nu un efort omenesc. Ea se întemeiază pe revelația divină, nu pe lucrarea rațiunii omenești. Credința leagă sufletul de Dumnezeu cu o legătură vie și puternică, pe care nimic nu o poate rupe. Ea înalță sufletul și-l poartă în biruință, orice ar veni. Pot veni tot felul de lucruri de natură să clatine încrederea și să dărâme sufletul – faliment și confuzie, greșeli și căderi, stare de răceală și de moarte, certuri și diviziuni, cedare și renunțare, poticniri și inconsecvențe –însă credința va continua să meargă pe calea ei, neclintită și plină de pace, neabătută și netulburată. Credința se sprijină doar pe Dumnezeu și își găsește toate izvoarele în El. Nimic nu poate schimba credincioșia lui Dumnezeu și nimic nu poate zdruncina încrederea inimii care, în mod simplu, Îl ia pe Dumnezeu pe cuvânt.

Credința înseamnă să crezi ceea ce Dumnezeu a spus, fiindcă El a vorbit. Înseamnă să gândești gândurile lui Dumnezeu, nu gândurile tale. Ce simplu! Dumnezeu S-a revelat, iar credința umblă în lumina acestei revelații. Dumnezeu a vorbit, iar credința crede Cuvântul Lui.

C. H. Mackintosh

Sămânța bună

În ceea ce privește purtarea de mai înainte, v-ați dezbrăcat de omul vostru cel vechi … și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care este creat potrivit cu Dumnezeu, în dreptatea și în sfințenia adevărului.

Efeseni 4.22-24

Conversația cu omul de afaceri

În timpul uneia dintre călătoriile sale, un predicator a avut odată o conversație cu un om de afaceri. „Sunt de acord cu morala creștină“, a spus antreprenorul, dar „mă lipsesc de toate dogmele“. Predicatorul i-a răspuns: „Fiind un întreprinzător, știți că niciodată cheltuielile nu trebuie să depășească veniturile. Or, morala creștină ne cere să dăm, nu să primim! Trebuie să iubim. Trebuie să slujim. Trebuie să ajutăm. De unde vine puterea să îndeplinim toate acestea? Nu de la noi înșine! Pentru a ne feri de datorii și de faliment înaintea lui Dumnezeu, o singură formă de venit poate ajuta, iar aceasta vine de sus“. „În aceasta este dragostea, nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre“ (1 Ioan 4.10).

Ce comparație inspirată! De acest „venit“ beneficiază toți cei care acceptă darul iertării și al iubirii lui Dumnezeu. Nu există nicio altă cale prin care se poate manifesta dragostea lui Dumnezeu într-o lume lipsită de iubire. Apostolul Pavel a fost nevoit (în Efeseni 4) să corecteze gândirea greșită strecurată în rândul acelora care se considerau creștini doar pentru că erau botezați sau pentru că respectau anumite principii morale; în orice caz, Hristos Însuși nu reprezenta mai nimic pentru ei. Așa că nu e de mirare că lor le lipsea puterea să trăiască o viață de credință.

Citirea Bibliei: Geneza 28.1-22 · Psalmul 14.1-7

Scripturile in fiecare zi

1 Împăraţi 3.16-28

În Israel, împăratul era şi judecătorul suprem, imagine a Domnului Hristos care, în viitor, va exer­cita ambele funcţii în acelaşi timp. Împăratul Solomon are cu atât mai multă nevoie de înţelepciunea divină pentru aceas­tă dublă misiune, de a guverna şi de a judeca popo­rul, cu cât era şi tânăr. Dar pro­mi­siu­nea lui Dumnezeu se împlineşte fără întâr­ziere, iar celebrul verdict pronunţat de Solomon în ca­zul celor două femei îl face cunoscut în tot Israe­lul, că primise „înţelepciunea lui Dumnezeu … ca să facă ju­decat㓠(v.28). Nu acesta a fost modul în care Ab­salom se străduise să-şi stabi­lească reputaţia de jude­că­tor (2 Sa­mu­el 15.4). Cum ar fi putut drep­tatea să domnească, dacă omul acesta neevlavios, re­bel şi uci­gaş, ar fi reuşit să pună stăpânire pe tronul pe care Dum­ne­zeu îl destinase fratelui său mai tânăr, Solomon?

Unul singur a fost mai înţelept decât Solomon. Să-L contemplăm pe Isus, copil „plin de înţe­lep­ciu­ne“, uimindu-i pe învăţaţii legii prin inteligenţa Sa (Luca 2.40, 47), iar mai apoi, în timpul servirii Sale, răs­pun­zând fie­că­ruia după inima lui, discer­nând cursele care-I erau pregătite şi uluindu-Şi adversarii. El este cu totul de admirat în situaţia în care-Şi expri­mă judeca­ta cu privire la fe­meia adulteră: „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra în ea“ – le răspunde El acuzatorilor (Ioan 8.7). „Ce (este această) înţelepciune dată Lui?“ – se întrebau ei cu privire la El (Marcu 6.2).

Cuvantul Lui Dumnezeu pentru astazi

Fundatia SEER

ESTE O NOUĂ ZI PENTRU TINE

„Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:19)

     Nu lăsa ca durerea din trecut să-ți încețoșeze vederea și să-ți fure binecuvântarea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine, azi sau în viitor. Dumnezeu spune: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19) Dacă ai fost rănit în relațiile anterioare, Dumnezeu are altele noi care te așteaptă. Citim în Scriptură că: „Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.” (1 Samuel 16:1).

Să-ți jelești pierderile poate fi sănătos. Dar atunci când rămâi blocat în trecut, o faci întotdeauna în detrimentul viitorului! Vine o vreme când trebuie să încetezi să mai vorbești despre ceea ce nu poate fi schimbat. În plus, dacă îți tot tratezi prietenii cu lecții de istorie, îi vei pierde – pentru că vorbele tale vor crea un climat inconfortabil pentru ei.

Soluția lui Dumnezeu pentru durere este scopul. Soluția lui Dumnezeu pentru rănile vechi este angajamentul de a umbla în dragoste. C.M. Parkes, psihiatru britanic, a spus: „Durerea este prețul pe care îl plătim pentru iubire”. Cei pe care îi iubim cel mai mult ne pot răni cel mai tare.

Dar iată soluția Scripturii: „Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” (Matei 18:21-22). Pentru a-ți recăpăta pacea și bucuria, trebuie să ierți, și să continui să ierți… până când trecutul își pierde stăpânirea asupra ta! Iar când se întâmplă asta, este cu adevărat o nouă zi pentru tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole