Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “sinaxar”

22 nov. 2025

21 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și omul și-a plecat capul și s-a închinat Domnului, și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea Sa și adevărul Său față de stăpânul meu“.

Geneza 24.26,27

Slujitorul bun și credincios (3)

Geneza 24 ne prezintă trăsăturile unui slujitor bun și credincios. Orice copil al lui Dumnezeu, într-o stare spirituală bună, dorește să-I slujească Domnului Isus Hristos și să audă, într-o zi viitoare, aceste cuvinte venite din gura Lui: „Bine, rob bun și credincios!“. Prin urmare, este important să învățăm cum să fim slujitori buni și credincioși.

Slujitorul lui Avraam este un bun exemplu în această privință. După ce a primit instrucțiuni clare de la stăpânul său, el a plecat în călătoria sa, iar după ce a ajuns, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se roage. S-a rugat pentru izbândă în misiunea sa, pentru a produce bucurie inimii stăpânului său. Și, fiindcă acesta a fost țelul său, răspunsul a venit înainte ca el să termine rugăciunea. Apoi slujitorul nu s-a grăbit să acționeze, ci a privit cu atenție cum Domnul lucra în Rebeca, până când a fost sigur că ea era cea aleasă de Domnul pentru Isaac. Ce lucru glorios să poți spune cu certitudine: „Domnul m-a călăuzit“! De multe ori, aceste cuvinte sunt rostite cu ușurătate. Domnul să ne dea harul să fim călăuziți de El în lucrarea pe care o facem!

După ce slujitorul a văzut mâna lui Dumnezeu călăuzindu-l într-un așa fel minunat și după ce a văzut alegerea perfectă pe care Domnul o făcuse pentru Isaac, s-a aruncat la pământ și s-a închinat înaintea Lui. El a recunoscut ajutorul divin prețios și L-a binecuvântat pe Domnul. N-a lăsat ca bucuria succesului său să-l facă să-L uite pe Cel care-i dăruise acest succes. Două lucruri sunt evidente în această întâmplare: slujitorul era un om al credinței, iar dorința lui era să-i aducă bucurie stăpânului său.

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Potrivit lucrării puterii pe care [Hristos] o are, de a-Și supune chiar toate lucrurile.

Filipeni 3.21

Cine poate acționa cu dreptate?

Când suferim nedreptate, ne dorim ca cineva puternic să acționeze și să rectifice lucrurile. Acest cineva însă trebuie să fie unul care să nu abuzeze de puterea lui, fiindcă știm că până și cei care doresc să acționeze cu dreptate eșuează, într-un fel sau altul.

Dumnezeul nostru măreț are însă un asemenea Om, care poate acționa mereu în mod drept și corect. Toate lucrurile cu privire la El și la domnia Lui viitoare sunt absolut sigure, fiindcă „Cel care stăpânește peste oameni va fi drept, stăpânind în temere de Dumnezeu“ (2 Samuel 23.3).

Acest Conducător ales de Dumnezeu are puterea de „a-Și supune toate lucrurile“. „Toate“ înseamnă nu numai legile naturii, ci și toate tendințele violente ale oamenilor. El nu va acționa pentru Sine, ci pentru binele creației și pentru onoarea lui Dumnezeu, onoare atât de mult neglijată în aceste zile.

Cine este această Persoană unică? Atunci când oamenii aud numele Lui nu sunt doar dezamăgiți, ci, așa cum citim: „Împărații pământului se ridică și conducătorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său“ (Psalmul 2.2).

Prințul păcii va veni pe pământ cu mare putere și glorie, îi va judeca pe cei nelegiuiți și va instaura drep-tatea și pacea. Cine este această Persoană? Nimeni altul decât Isus Hristos!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 8.1-17 · Marcu 6.21-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 7:1-18

S-au scurs aproximativ patruzeci de ani între eveni­mentele din cap. 6 şi cele cu care începe cap. 7; este vorba de călătoria lui Ezra sub domnia lui Ar­taxerxes. Spre deo­se­bi­re de preoţii neglijenţi − a căror problemă a fost în cap. 2.61-62 − Ezra este capabil să reconsti­tuie genealogia în­tor­cându-se până la Aaron. De asemenea, el este „cărturar priceput în legea lui Moise“. Cât de bine este să fim in­struiţi în Cu­vântul lui Dumnezeu! Dar nu este de ajuns să-l cunoaştem prin inteligenţă şi memorie, ase­me­nea ma­teriilor învăţate la şcoală. Acest gen de cu­noaş­tere nu ser­veşte decât la umflarea mân­driei (1 Corinteni 8.1; 13.2). Este deci vital să iubim acest Cuvânt şi Persoana pe care ne-o prezintă. Priviţi-l pe Ezra! El „îşi îndreptase i­ni­ma să caute legea Dom­nu­lui“ (v. 10), şi nu numai să o ca­u­te, ci şi „s-o împlinească”, deoarece cu­noaş­terea (chiar cu inima) nu este suficientă, dacă nu pu­nem în prac­tică ceea ce ne-a învăţat Scriptura (Iacov 1.22). Nu­mai când aceste condiţii sunt îm­plinite, o per­soa­nă va putea să-şi asume respon­sabilitatea de a-i învăţa pe alţii.

Cu bu­năvoin­ţă şi generozitate, împăratul a dat toate dispoziţiile necesare pentru a-i permite lui Ezra să între­prindă călătoria şi, de asemeni, să se ocupe, la sosirea lui, de lucrarea casei Domnului.

DUMNEZEU SE ÎNGRIJEȘTE DE TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7)

Charles Weigle a fost un evanghelist itinerant căruia îi plăcea să călătorească și să predice, în ciuda rigorilor drumului. Cu toate acestea, soția sa a început să fie dezamăgită de soțul său, care lipsea frecvent. Într-o zi, Charles s-a întors acasă și a găsit acest bilet: „Charlie, am fost o nebună. M-am lipsit de o mulțime de lucruri… De acum înainte, voi obține tot ce pot din ceea ce-mi oferă lumea. Știu că tu vei continua să fii un nebun pentru Isus, dar eu îți spun adio!”

A fost uimit, iar depresia l-a cuprins ca un val uriaș. Într-o zi, stând pe veranda cabanei sale, s-a gândit la sinucidere. O voce din interiorul său i-a șoptit: „Slujirea ta s-a terminat. Nimănui nu-i pasă!” Dar o altă voce a străpuns întunericul: „Charlie, nu te-am uitat; îmi pasă de tine!” Imediat, Charles a îngenunchiat și și-a rededicat viața lui Hristos.

Mai târziu, el a scris versurile unuia dintre cele mai iubite cântece gospel: „Mi-ar plăcea să-ți spun ce cred eu despre Isus, În El eu am găsit un prieten atât de minunat și de adevărat; Aș vrea să-ți spun cum mi-a schimbat complet El viața, Și-a făcut ce niciun alt prieten nu putea. Nimănui nu i-a păsat de mine ca lui Isus, Nu există alt prieten bun ca El; Nimeni altcineva nu îmi putea lua păcatul și întunericul din mine, O, Lui i-a păsat atât de mult să-mi facă bine!”

Cumva responsabilitățile tale te-au adus în punctul de zdrobire? Durerea sufletească este mai mare decât poți suporta? Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 oct. 2025

1 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: „Ia toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor, și ea își va da apele; și să le scoți apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor“. Și Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, așa cum îi poruncise El.

Numeri 20.7-9


Toiagul lui Aaron (2)

Drept urmare, Moise a trebuit să ia toiagul lui Aaron – toiagul harului. După aceea, el și Aaron au avut misiunea din partea Domnului să vorbească stâncii în fața ochilor întregului popor. Stânca este Hristos (1 Corinteni 10.4).

Această întâmplare ne arată că noi putem veni în toate situațiile vieții cu deplină îndrăzneală înaintea tronului de har (Evrei 4.16). Această îndrăzneală se referă la relația noastră și la vorbirea noastră cu Domnul. Noi pășim fără teamă în prezența Sa și putem să-I spunem Lui tot ceea ce ne frământă, tot ceea ce ne-ar împinge chiar spre disperare. De aceea Dumnezeu a poruncit conducătorului Moise: „Vorbiți stâncii înaintea ochilor lor“. El trebuia să apeleze la harul Domnului cu toiagul lui Aaron în mână.

Indiferent cum sunt împrejurările vieții – ușoare sau dificile – tot timpul putem merge înaintea Domnului și să-I spunem deschis Lui totul. Într-o cântare se spune:

În zile calde, bune,
Cu flori pe calea mea,
Cu fericire – aș putea spune –
Tu iei parte la ea.
Dar de-i spinoasă calea
Și rănile ard rău,
Atunci cunosc puterea
Și devotamentul Tău.

Să ne folosim deseori de această posibilitate! Chiar dacă am păcătuit, calea spre Domnul este deschisă pentru noi. Desigur, El așteaptă o mărturisire sinceră.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar credința este siguranța celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute.

Evrei 11.1

Credința lui Moise

Iată în doar câteva rânduri rezumatul unei vieți întregi: „Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui Faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului, socotind ocara lui Hristos o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, fiindcă privea spre răsplătire. Prin credință a părăsit el Egiptul, netemându-se de mânia împăratului, căci a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut“ (Evrei 11.24-27).

În vremea când poporul evreu se afla în robia Egiptului, un bebeluș numit Moise a fost scăpat de la moarte datorită credinței părinților săi (Exod 1.8–2.10). Scos din ape, adoptat de fiica lui Faraon, el a crescut la curtea tiranului care asuprea în mod barbar poporul evreu. Ar fi putut părea că se afla în poziția ideală, deliciul curții imperiale. Cu toate acestea, Moise a refuzat această situație de invidiat. El a arătat astfel că-L iubește pe Dumnezeu și pe poporul Lui. El a ales, prin credință, să împărtășească umilința și suferința evreilor, în loc să rămână la curte și să se bucure de plăcerile trecătoare și atât de vinovate. De ce a făcut el această alegere? A socotit rușinea lui Hristos ca pe o adevărată comoară, în comparație cu bogățiile Egiptului! Moise ajunge să considere lucrurile în felul acesta, fiindcă ținta la care privește este răsplata pe care un Dumnezeu credincios o rezervă celor care-L caută (Evrei 11.6). Privește dincolo de circumstanțele acestei vieți. Rămâne ferm prin încercările care rezultă din alegerea și refuzul său, pentru că Îl vede pe Cel Nevăzut.

Citirea Bibliei: Isaia 31.1-32.20 · Evrei 2.5-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 7:11-22

Casa a fost terminată şi inaugurată. În răs­punsul pe ca­re i-l dă lui Solomon, Domnul de­clară că a sfinţit-o pen­tru ca Numele Lui să rămână în ea pe vecie (v.16,20). Binecu­vântată asi­gurare! Ceea ce caracterizează as­tăzi reuniunea credincioşi­lor în mijlo­cul cărora Domnul Isus a promis să fie prezent este faptul că ei se adună în numele Domnului (Matei 18.20). În consecinţă, vine şi responsabilitatea serioasă de a nu tolera aici nimic care să dezonoreze acest Nu­me şi această prezenţă. Tocmai în acest sens îl avertizează Domnul pe Solomon, începând cu v. 19.

În acelaşi timp, prezenţa Domnului în mij­locul alor Săi le garantează tot ceea ce suflete­le lor au nevoie. Cum se face atunci că unele strângeri laolaltă se desfă­şoară ca pe un drum bătătorit, lâncezind în rutină? Cu siguranţă le lipseşte ceva şi este evident că nu mai reprezintă împli­nirea pro­misiunii Domnului. Ne întristează s-o spunem, ceea ce lipseşte este credinţa, încrederea mea în prezenţa Lui, care este suficientă ca să mă binecuvânteze din abundenţă şi să mă binecuvânteze acolo.

Să remarcăm cum răspunsul divin urmează în detaliu rugăciunea împăratului din capitolul precedent. Compa­raţi, de exemplu, v. 15 din cap. 7 cu v. 40 din cap. 6. Da, să aşteptăm din partea lui Dum­nezeu binecuvântări sigure. Lui Îi face plăcere să ni le acorde.

DĂ DOVADĂ DE COMPASIUNE FAȚĂ DE TOȚI OAMENII (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi.” (Matei 14:14)

Domnul Isus a dat dovadă de compasiune pe oriunde mergea. El ne-a învățat că trebuie să avem grijă de „cei foarte neînsemnați” dintre noi (Matei 25:40). Biserica Noului Testament a continuat „tiparul” Său prin eliminarea rasismului și a multor altor „isme”.

Biblia spune: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28)

A-L urma pe Hristos înseamnă a arăta compasiune față de toți oamenii, indiferent dacă îți place sau nu de ei. Ești chemat să practici compasiunea acolo unde lucrezi și unde trăiești. Jean Henri Dunant nu putea suporta vaietele soldaților care plângeau pe un câmp de luptă după ce fuseseră răniți, așa că acest filantrop elvețian a spus că își va dedica viața ajutorării lor în Numele Domnului Isus. Ca urmare, în anii 1860 el a înființat Crucea Roșie. De fiecare dată când o vezi, vezi o amprentă a lui Isus.

Un pastor luteran din Germania pe nume Theodor Fliedner a învățat un grup de femei, în principal țărănci, să îngrijească bolnavii. Acest lucru a dus la dezvoltarea spitalelor în întreaga Europă și a inspirat-o pe Florence Nightingale să-și dea viața pentru a-i îngriji pe bolnavi. Părintele Damien, un preot belgian, a lucrat în Hawaii în secolul al XIX-lea și a pus bazele unui loc unde leproșii puteau fi iubiți și îngrijiți. În fiecare săptămână le spunea: „Dumnezeu vă iubește, leproșilor!” Apoi, după o vreme, s-a ridicat în picioare și a spus: „Dumnezeu ne iubește pe noi, leproșii!”

Și a murit din cauza leprei… Isus a spus că fiecare act de bunătate față de cineva, inclusiv față de cei care nu-l merită, „Mie Mi l-aţi făcut.” (Matei 25:40)

Așadar, urmează pilda Domnului Isus și a oamenilor care au practicat compasiunea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 iul. 2025

26 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța.

Luca 8.5

Fie în timpul slujbei Sale (Marcu 2.2), fie în mijlocul încercărilor Sale (Matei 4.1-10), fie ca Cel înviat dintre cei morți (Luca 24.27), întotdeauna Domnul a atribuit cea mai mare valoare Cuvântului. Ceea ce oamenii trebuie să audă în orice timp și în orice împrejurare este Cuvântul lui Dumnezeu. Dar oamenii încearcă să introducă mereu alte lucruri. Inima omenească tânjește după ceva nou, după ceva care să stimuleze simțurile, după ceva spectaculos. Un exemplu în acest sens este omul bogat din Hades care avea o rugăminte cu privire la frații săi de pe pământ: învierea senzațională a lui Lazăr îi va determina să se pocăiască. Dar cât de remarcabil este răspunsul lui Avraam! „Au pe Moise și pe profeți; să asculte de ei“ (Luca 16.27-31).

Care este astăzi situația noastră? Ce le vorbim noi oamenilor, indiferent că sunt necredincioși sau credincioși? Spunem și noi doar ceea ce este scris? Să ne gândim că sămânța nașterii din nou este Cuvântul lui Dumnezeu, numai acest Cuvânt (Iacov 1.18; 1 Petru 1.23). Să folosim această sămânță, să vorbim „toate cuvintele Vieții acesteia“ (Fapte 5.20) și să nu ne bizuim pe înțelepciunea omenească și pe oratorie sau pe orice altă lucrare omenească!

Pavel nu a pierdut niciodată din vedere scopul vestirii evangheliei și a căii lui Dumnezeu și niciodată nu a „făcut zadarnică crucea lui Hristos“ prin ingrediente omenești. Și ce a poruncit el, la sfârșitul vieții sale, copilului său credincios, Timotei, având înaintea ochilor „ultimele zile“ și „timpurile grele“? I-a recomandat oare să cugete la metode noi și eficiente pentru răspândirea evangheliei, pentru că oamenii își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor abate spre basme? De mii de ori, nu! L-a îndemnat cu seriozitate „înaintea lui Dumnezeu și a lui Hristos Isus, care îi va judeca pe cei vii și pe cei morți“, să vestească Cuvântul (2 Timotei 4.1-4).

Drept urmare, dragi prieteni, să ne întoarcem la început, atât în ce privește conținutul predicii, cât și modul de vestire! Să ținem în fața ochilor noștri exemplul pe care ni l-a dat Domnul: El a semănat sămânța bună a Cuvântului lui Dumnezeu!

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe ale Mele și sunt cunoscut de ale Mele, așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine și Eu Îl cunosc pe Tatăl; și Îmi dau viața pentru oi. Și am alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu; și va fi o singură turmă, un singur păstor.

Ioan 10.13-16

O singură turmă, un singur păstor

Păstorul cel bun nu este decât Unul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El are „oile“ pe inimă, spre deosebire de oricine lucrează pentru a fi plătit, care nu se preocupă de oi.

Nu este oare o ușurare și totodată o mângâiere faptul că Păstorul ne cunoaște foarte bine toate nevoile, slăbiciunile și chiar înclinațiile de a ne rătăci? Marea Lui iubire pentru noi L-a făcut să-Și dea viața. Și „oile“, la rândul lor, Îl cunosc pe Păstor, cunosc perfecțiunea Lui, înțelepciunea, puterea și iubirea Lui.

Să remarcăm comparația: Păstorul și ai Săi se cunosc unul pe altul așa cum Se cunosc Persoanele Dumnezeirii, Tatăl și Fiul. Cine și-ar fi putut imagina așa ceva? Aceasta arată că între credincioși și Domnul lor există o relație intimă.

În afară de turma evreiască, mai sunt și alte oi: cei dintre națiuni, care au auzit și ei vocea Păstorului și care au crezut evanghelia. În ochii păstorului, ei nu țin de alt staul. Oi care sunt ținute laolaltă prin limitări exterioare vedem în Vechiul Testament, dar oile care sunt ținute laolaltă prin farmecul și atracția Păstorului sunt adevărata creștinătate.

Citirea Bibliei: Iov 4.1-21 · Fapte 6.1-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 12:17-21; 13:1-9

Hazael, împăratul Siriei, s-a suit împotriva Ieru­sa­li­mului. Dar ce face Ioas, în loc să conteze pe Domnul? El acţi­onează precum altădată Asa, la sfârşitul domniei, când Baeşa se suise împotriva lui (1 Împăraţi 15.17, 18). Aban­­donând toate obiectele sfinte consacrate de înain­taşii săi şi de sine însuşi la începutul domniei, el le dă în mâna împăratului Siriei. Vai, cât de mulţi au imi­tat exem­plul acestui sărman împărat! La începu­tul vieţii lor creşti­ne au făcut cu bucurie sacrificii pentru Domnul. Au con­sa­­crat sau au pus deo­par­te una şi alta, pentru serviciul Dom­nului. Apoi a intervenit împotrivirea lumii şi, nefiind gata să-i facă faţă prin credinţă, au preferat să arunce totul peste bord. Exact ceea ce dorea şi Vrăjmaşul! De atunci încolo i-a lăsat în pace. Da, dar cu ce preţ!

Viaţa sărmanului Ioas, începută bine, sfârşeşte tragic. Este ucis de propriii sluji­tori. Amaţia domneşte în locul său, în timp ce, în Israel, Ioahaz îl înlocuieşte pe Iehu. Ioahaz este un împărat rău, dar este deschisă o paranteză (versetele 4-6) în care se manifestă cu strălucire tot harul lui Dumnezeu. Domnul dăruieşte poporului Său un sal­va­tor (compară cu Isaia 19.20). Cu cât mai măreţ este însă Mân­tu­itorul de care ne-a făcut parte nouă (Luca 2.11)!

IUBEȘTE-L PE DUMNEZEU CU TOATĂ PUTEREA TA!

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău… cu toată puterea ta.” (Marcu 12:30)

Ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu cu toată puterea ta? Un pastor a oferit următorul răspuns: „Înseamnă să cheltuiești cantități uriașe de energie pentru cauzele Împărăției. Înseamnă sânge, sudoare și lacrimi. Înseamnă slujire și sacrificiu. Înseamnă străduință. Energia poate fi cea mai puțin apreciată dimensiune a iubirii, pentru că este cea mai puțin sentimentală, iar modul în care ne investim energia ne dezvăluie adevăratele priorități. Ea dezvăluie cât de mult iubim pe cineva; în acest caz, pe Dumnezeu!

Creștinismul nu a fost niciodată menit să fie un substantiv. Iar atunci când îl transformăm într-un substantiv, devine un obstacol! Creștinismul a fost întotdeauna menit să fie un verb. Trebuie să ne supunem îndemnurilor Duhului Sfânt. Trebuie să profităm de orice ocazie de a sluji. La sfârșitul zilei, Dumnezeu nu va spune: „Bine zis, rob bun și credincios!”, ci „Bine făcut/lucrat, rob bun și credincios!” (vezi Matei 25:14-30) Nimic nu este mai satisfăcător decât să arzi calorii pentru o cauză regală. Orice alt lucru care nu ne solicită toată puterea, pentru planul lui Dumnezeu, este în cel mai bun caz plictisitor, și în cel mai rău caz dovadă de fățărnicie.

Atât de mulți creștini sunt atât de plictisiți, și așa de frustrați de diferența dintre teologia lor și realitate. Modalitatea de a reduce acest decalaj și de a experimenta din nou acea senzație sfântă de adrenalină este să transpiri slujindu-i pe alții! Poate fi un lucru simplu: să stai cu un copil al mamei văduve care are nevoie de o ieșire în oraș, să slujești într-o lucrare din biserica locală sau să faci voluntariat într-un azil sau într-un penitenciar!

Nu contează dacă e un lucru mare sau mic, fiecare calorie arsă pentru o cauză regală, generează o dobândă mai mare pentru eternitate. Și va umple golul din sufletul tău cu bucurie sfântă!” Dacă vrei ca de azi acestea să devină realitate și-n viața ta, iubește-L pe Dumnezeu cu toată puterea ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 iul. 2025

19 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost că, pe când Se apropia de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, spunând: „Mergeți în satul dinainte, în care, intrând, veți găsi un măgăruș legat, pe care nimeni dintre oameni nu s-a așezat vreodată: dezlegați-l și aduceți-l! Și, dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegați?», veți spune așa: «Pentru că Domnul are nevoie de el»“.

Luca 19.29-31

Avem tendința să ne preocupăm prea mult cu nevoile noastre. Ne place să ne gândim la felul cum Domnul Isus a venit în întâmpinarea nevoilor oamenilor, ceea ce nu este un lucru rău. Însă cât de mult ne gândim la nevoile pe care Domnul Însuși le-a avut? În câteva ocazii, El i-a folosit pe anumiți oameni pentru ca aceștia să vină în întâmpinarea propriilor Lui nevoi:

• El S-a folosit de proprietarul unui măgăruș, pentru ca acesta să I-l dăruiască pentru a intra în Ierusalim.

• L-a rugat pe Petru să-I pună la dispoziție barca pentru a le vorbi mulțimilor.

• Fiind obosit la fântâna din Samaria, El a rugat-o pe o femeie să-I dea apă de băut, deși i-a făcut această rugăminte cu scopul de a intra în vorbă cu ea cu privire la apa pe care El avea să i-o dăruiască.

• A binevoit să Se folosească de cele cinci pâini și de cei doi peștișori pe care un băiețel I i-a pus la dispoziție.

• A acceptat parfumul scump pe care Maria l-a turnat asupra Lui. Deși unii au fost nemulțumiți de felul în care ea a folosit parfumul, Domnul i-a luat apărarea și a spus că ea nu a risipit parfumul, ci l-a folosit pentru El.

• Iosif din Arimateea a dăruit mormântul în care trupul Său a fost pus.

Domnul este fără îndoială atotputernic și are toate lucrurile la dispoziție, însă Lui Îi place să-i folosească pe cei ai Săi în lucrarea Sa. El dorește să te folosească și pe tine. I-ai cerut să-ți arate cum poți să-L slujești?

M. Hardt

SĂMÂNȚA BUNĂ

I-a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan. Și a început să Se întristeze și să Se tulbure adânc.

Marcu 14.33

Trei ucenici

Potrivit relatării lui Marcu, ucenicii Petru, Iacov și Ioan au fost învredniciți să asiste la trei evenimente deosebite:

1. Au fost de față când Domnul a înviat-o pe fiica lui Iair (Marcu 5.37);

2. Au fost martori oculari ai transfigurării Domnului lor pe munte (Marcu 9.2);

3. Au fost cu Domnul în Ghetsimani, când El a vrut să împărtășească acolo cu ei sentimentele Sale, în anticiparea răstignirii Sale (Marcu 14.33).

Observăm că acești trei ucenici Îl cunoșteau într-un mod deosebit pe Isus. Iar harul oferit lor ne este rezervat și nouă, de a-L putea cunoaște în același fel.

În toate cele trei ocazii este implicată moartea. Niciunul dintre noi nu poate scăpa de influența ei.

Fata de doisprezece ani a fost înviată, Domnul dovedind public că El salvează din moarte.

Pe muntele transfigurării, doi bărbați, Moise și Ilie, au apărut împreună cu El: primul murise, iar cel de-al doilea fusese dus la cer în viață. Ei sunt dovada că moartea nu mai are nicio putere asupra celor credincioși.

Însă grozăvia morții nu o înțelegem decât atunci când privim lupta Domnului în grădina Ghetsimani în anticiparea morții Sale. Moartea nu-i mai privea pe alții, ci pe El Însuși. El trebuia să treacă prin moarte, conform planului lui Dumnezeu. Acolo, în acea noapte, El suferea cumplit, întrucât anticipa ceea ce avea să se întâmple câteva ore mai târziu pe Golgota. El a trebuit să moară pentru a deveni Mântuitorul nostru, al acelora care meritam moartea pentru păcat.

Prin urmare, El merită închinarea și dragostea noastră veșnică.

Citirea Bibliei: Daniel 11.10-28 · Fapte 4.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 9:1-15

Cu mult timp în urmă, pe muntele Horeb, Dom­nul i-l desemnase lui Ilie pe Iehu ca succesor al casei lui Ahab (1 Împăraţi 19.16). Însă Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată când este vorba de judeca­tă. Numai atunci când toate celelalte re­surse ale harului Său s-au epuizat, decide să ac­ţioneze. Nu Elisei va fi acela care îl va unge pe acest nou împărat ca exercitant al justiţiei, şi aceasta, în mod sigur, deoarece este profetul harului.

Un tâ­năr dintre fiii profeţilor este ales pentru acest ser­viciu. Faptul în cauză ne arată că o misiune, chiar importantă, poate fi uneori încredinţată de Dom­nul unui tânăr. Trebuia să se prezinte perso­nal la cartierul general al armatei lui Israel din garni­zoana de la Ramot-Galaad şi să toarne uleiul ungerii împărăteşti pe capul lui Iehu, care avea probabil învestiţia de comandant-şef.

Nu era îndeajuns lucrul acesta ca să-l intimideze pe tânărul profet? Dar, când ascultăm de Dumne­zeu, putem conta pe ajutorul Lui în cele mai dificile situaţii. Versetul 7 ne arată că Dumnezeu nu uită suferinţele alor Săi (Luca 18.7, 8). Cu cât mai mult Îşi aminteşte El de sângele Fiului Său, dat la moarte prin mâna oamenilor vinovaţi!

Ales de Domnul, aclamat de ofiţerii săi, noul împărat intră imediat în acţiune, fără să piardă nici un moment.

NU TE GRĂBI SĂ JUDECI!

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1)

Chuck Swindoll ținea o conferință în California, și chiar înainte să înceapă conferința un domn a venit la el și i-a spus: „Am așteptat atât de mult această săptămână, încât am de gând să „înfulec” tot ce aveți de oferit!” Swindoll i-a mulțumit…

În prima seară a conferinței, bărbatul mai mult a moțăit pe scaun. Swindoll s-a gândit că va fi avut un drum lung cu mașina și probabil era obosit. Dar la fel s-a întâmplat în fiecare seară până la încheierea conferinței.

Ca orice predicator, nu s-a simțit prea bine să vadă pe cineva dormind în timpul prelegerilor lui. Vineri dimineața, doamna care stătea lângă acel domn a venit la Swindoll și i-a spus: „Vreau să vă mulțumesc pentru slujirea din această săptămână. Și vreau să-mi cer scuze pentru că soțul meu a adormit… are cancer în fază terminală și medicii i-au dat doar câteva săptămâni de viață.

Când am vorbit despre ce vrea să facă înainte să moară, a spus: „Vreau să merg să-l ascult pe Chuck Swindoll!” Numai că, domnule Swindoll, doctorii i-au dat medicamente pentru calmarea durerilor, care însă îi provoacă somnolență! Am vrut să vă cer iertare personal pentru că a ațipit în timpul mesajelor dvs., dar vreau să vă asigur că aceasta a fost cea mai bună săptămână din această parte a vieții lui!”

Swindoll a declarat ulterior că îi venea să intre în pământ de rușine, pentru că-și făcuse o părere greșită, pripită, și-l judecase pe bietul om!

Înțelegem poate mai bine de ce a spus Domnul Isus: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” – pentru că în viața unei persoane pot interveni circumstanțe și situații pe care nu le cunoști sau nu le înțelegi. Așadar, în loc să judeci o persoană, oferă-i același har pe care Dumnezeu ți l-a oferit ție!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 mai 2025

23 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

[Isaac] a luat-o pe Rebeca și ea i-a fost soție și el a iubit-o.

Geneza 24.67

Scriptura îl prezintă pe Isaac ca fiind o imagine a lui Hristos. Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac, și mergi în ținutul Moria și adu-l acolo ca ardere-de-tot“ (Geneza 22.2). Avraam l-a luat pe fiul său și l-a dus în acel loc, a zidit un altar, a pus lemne pe el, l-a legat pe Isaac și l-a așezat pe altar. În toate acestea vedem o imagine a ceea ce a avut loc două mii de ani mai târziu, când Dumnezeu L-a adus ca jertfă pe singurul Său Fiu, pe Fiul dragostei Sale, la Golgota. Fiul lui Dumnezeu a fost pironit pe cruce și, la fel ca Isaac, nu a rămas pe altar – nu a rămas nici pe cruce, nici în mormânt – ci a fost înviat prin gloria Tatălui. Avraam l-a primit înapoi pe Isaac ca înviat dintre morți, „într-un sens figurativ“ (Evrei 11.19). Hristos însă chiar a murit și a fost îngropat, apoi a înviat și S-a înălțat la cer.

Istoria lui Isaac are însă și o altă lecție pentru noi, o lecție foarte necesară în aceste zile. Lui Isaac i-a fost dăruită o mireasă, Rebeca. Să remarcăm ordinea în ce privește relația lui cu ea: ea a devenit soția lui, după care el a iubit-o. În societate, astăzi, se pune mult accent pe îndrăgostirea de cealaltă persoană înainte de căsătorie. Este frumos să te căsătorești cu persoana pe care o iubești, însă este neapărat necesar să o iubești pe persoana cu care te-ai căsătorit. Nu există vreo poruncă de a iubi pe cineva înainte de căsătorie, însă există o poruncă divină clară de a iubi pe cel sau pe cea cu care te-ai căsătorit. Efeseni 5.25 nu reprezintă o sugestie, ci o poruncă: „Soților, iubiți-vă soțiile, așa cum Hristos a iubit Adunarea“.

Astăzi auzim despre mulți care au fost îndrăgostiți, care s-au căsătorit, iar apoi au divorțat, fiindcă nu s-au mai iubit unul pe celălalt. Ce lucru trist, și câtă dezonoare este adusă astfel lui Dumnezeu! Cât de prețioase sunt însă instrucțiunile lui Dumnezeu cu privire la căsătorie!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8

Cezar Manati și Carlo Donaldi

În anul 1848, regatul Sardiniei-Piedmont s-a aflat în fruntea mișcării pentru unificarea Italiei. Stăpânirea austriacă urma să fie cucerită printr-o campanie militară. Guvernul din Piedmont a mobilizat 100.000 de oameni. Mulți tineri au fost smulși din casele lor și s-au confruntat cu suferința și cu pericolele războiului. Tânărul Cezar Manati tocmai se căsătorise. Și el a fost recrutat și nu a putut refuza să meargă la luptă. Carlo Donaldi, pe de altă parte, unul dintre verișorii lui Cezar, nu a fost chemat la serviciul militar. El l-a însoțit pe vărul său până la punctul de recrutare. Pe drum, Carlo i-a spus: „Cezar, îngrijorarea ta mă afectează. Dă-mi uniforma ta. Îți iau locul. Dacă voi muri, să-ți amintești că te-am iubit“. Carlo și-a pus în aplicare gândul. El s-a înrolat, a luptat și a fost răpus. Pe piatra sa funerară este inscripționat următorul mesaj: Cezar Manati înlocuit în serviciul militar de către suplinitorul său, Carlo Donaldi.

Cezar nu a mai fost chemat în armată. Carlo a îndeplinit cerințele legii în locul lui.

Principiul substituției este filonul Bibliei: Isus Hristos a purtat pedeapsa pentru păcatele tuturor celor care cred în El, ca Înlocuitor al lor pe crucea de la Calvar. El a îndeplinit ceea ce neprihănirea lui Dumnezeu cerea, o dată pentru totdeauna. Astfel, Dumnezeu îi poate ierta pe toți cei care și-au pus încrederea în Hristos și în lucrarea Lui de răscumpărare. Relația lor cu Dumnezeu a fost rezolvată pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: Geneza 30.25-43 · Psalmul 17.8-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 6:1-18

Nu din scânduri, cum era cortul, ci din pietre va fi con­struită noua casă. Ce frumoasă imagine a credin­cioşilor, a acelor „pietre vii“ care sunt zidiţi „o casă spiri­tual㓠(1 Petru 2.5)! Însă v.7 ne învaţă că pietrele erau cioplite complet înainte de a fi transportate. Lumea (sau pământul acesta) este „cariera“ în care cei răscumpăraţi sunt înainte de toate cio­pliţi şi în care fac obiectul unei lucrări răbdătoare din partea lui Dumnezeu, înainte de a ajunge potriviţi pentru a fi introduşi în Casa glo­riei. La această şlefuire suntem supuşi noi chiar acum (astfel este condiţia noastră prezentă).

Pe lângă Locul Sfânt şi Locul Preasfânt, templul mai avea construite şi camere laterale, care la cortul din deşert nu existau. Erau rezer­vate preoţilor. Ce imagine a „multelor locuinţe“ pregătite de Domnul în Casa Tată­lui, pentru a-i avea cu Sine pe ai Săi! Pietre prelucrate; camere pregătite! Domnul i-a pregătit şi încă îi mai pregăteşte astăzi pe ai Săi pentru a ocupa un loc în Casa Tatălui. Este învă­ţătura capitolului 13 din Ioan. Dar El a pregătit şi locul pentru ai Săi, după cum învăţăm din capitolul 14 al aceleiaşi Evanghelii. Ce desăvârşită lucrare a dra­gostei Domnului nostru Isus!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CINE SE FOLOSEȘTE DUMNEZEU?

„Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii…” (1 Corinteni 1:27)

Oare de ce alege Dumnezeu oameni slabi pentru a-I împlini voia?

Răspuns: pentru că singurul tip de oameni cu care Dumnezeu vrea să lucreze sunt oamenii care-și recunosc slăbiciunea! Relația Lui cu Moise, de exemplu, este descrisă prin aceste cuvinte remarcabile: „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)

A fost Moise perfect? Nicidecum. El și-a petrecut primii patruzeci de ani din viață ca prinț în palatul lui Faraon, iar următorii patruzeci de ani ca păstor în pustiu. Biblia vorbește despre tensiunile din căsnicia sa și despre momentele sale de stres și disperare. În filmul „Cele zece porunci”, Moise este interpretat de actorul Charlton Heston, care era arătos și avea o exprimare frumoasă. Dar Moise era de fapt un bâlbâit, slab și timid, care nu putea să lege două cuvinte fără să se împiedice verbal, cu atât mai puțin să vorbească la curtea (sau înaintea/împotriva) celui mai temut dictator de pe pământ. Și Dumnezeu l-a ales, și i-a dat un ajutor, un „purtător de cuvânt” – pe fratele lui, Aaron.

Biblia se referă la israeliți ca la o „adunare”, ceea ce făcea din Moise un pastor. Și niciun pastor n-a avut mai multe probleme cu o congregație decât a avut el.

S-ar putea să te întrebi: „De ce aducem în discuție neajunsurile lui Moise?” Ca să te încurajezi! Pentru a te face să știi că defectele tale nu te descalifică, și că limitările tale nu limitează ceea ce Dumnezeu poate face prin tine.

Apostolul Pavel a scris (1 Corinteni 1:26-27, 29): „De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari… pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.”

Așadar, nu mai căuta (pentru că nu ai) scuze pentru a sta pe margine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 apr. 2025

21 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Te voi face o națiune mare și te voi binecuvânta; și voi face numele tău mare și vei fi o binecuvântare.

Geneza 12.2

După ce l-a separat de veacul acesta rău, Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Te voi face o națiune mare și te voi binecuvânta; și voi face numele tău mare“. Oamenii din lumea aceasta caută să-și facă un nume mare și spun, cu alte cuvinte: „Să ne facem un nume pentru noi înșine“ (Geneza 11.4). Dumnezeu însă îi spune omului pus deoparte: „Te voi binecuvânta; și voi face numele tău mare“.

Tendința inimilor noastre naturale este întotdeauna de a căuta să ne facem un nume, iar carnea se va folosi de orice, chiar și de lucrurile lui Dumnezeu, pentru a se înălța. Această tendință s-a manifestat și în ucenicii Domnului, atunci când ei s-au certat cu privire la care dintre ei trebuia să fie socotit mai mare. Împrăștierea oamenilor la turnul Babel, diviziunile existente în creștinătate și certurile din mijlocul poporului lui Dumnezeu au această unică rădăcină: orgoliul și trufia cărnii, care caută să se înalțe pe sine.

Gândul smerit al Domnului Isus a fost acela de a Se goli pe Sine Însuși. „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume“ (Filipeni 2.9). Dumnezeu a făcut numele Său mare, iar celui care are gânduri smerite și Îl urmează afară din tabără, răspunzând chemării Sale, Dumnezeu îi spune: „Voi face numele tău mare“. Dumnezeu poate da un nume cu mult mai mare unui credincios, în lumea Sa, a gloriei, decât ni-l putem face noi înșine în acest veac rău.

Dacă există sinceritate, se poate vedea ușor că adevăratul motiv pentru care mulți rămân într-o poziție falsă, „în tabără“, este dorința tainică de a fi mare. În felul acesta, ei se dau înapoi de la calea lipsită de gloria lumii, care conduce afară din sistemele religioase prezente. Putem vedea în Scriptură, ca și în experiența noastră zilnică, faptul că cei care au fost mari, din punct de vedere spiritual, în mijlocul poporului lui Dumnezeu au fost întotdeauna cei care s-au separat de orice lucru sau sistem nepotrivit, răspunzând chemării lui Dumnezeu.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cuvintele acestea păreau un basm înaintea lor și nu le credeau.

Luca 24.11

Isus a înviat!

Isus a înviat dintre cei morți! Ce veste minunată! Dar care a fost reacția ucenicilor? Cuvintele acestea li se păreau „un basm“, adică ceva de necrezut! Mulți oameni reacționează și azi în același fel în care au reacționat atunci ucenicii.

Să ne punem în situația lor. Cu trei zile în urmă, Domnul lor, în Care își puseseră toate speranțele, fusese răstignit. Acum toate năzuințele lor erau spulberate. Ei crezuseră că Isus avea să înceapă să domnească peste popor, ca Mesia, însă acum se părea că vrăjmașii Lui biruiseră. Petrecuseră oare trei ani degeaba în prezența Lui? Se terminase oare totul?

Dar femeile vin cu un mesaj încredințat lor de cei doi îngeri de la mormânt. Apostolul Petru aleargă la mormânt, pe care îl găsește gol, așa cum spuseseră femeile. După aceea Îl întâlnește pe Domnul înviat, de Care se lepădase cu câteva zile înainte. Această întâlnire îi despovărează conștiința și îi dă pace inimii.

După câteva săptămâni nu mai exista nicio îndoială în sufletele lor, ci „apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus“ (Fapte 4.33).

    Triumfător azi este Domnul! Este viu! Anviat!

    Deschis ne este deacum drumul către cer, Domnui viu!

Citirea Bibliei: Geneza 11.27-12.8 · 2 Petru 1.8-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 12:1-12

„Să nu pofteşti soţia aproapelui tău”, „Să nu comiţi adulter”, „Să nu ucizi” spunea legea (Exod 20. 17, 14, 13). David, cel care în Ps. 19.7 avea să declare: „Legea Domnului este perfectă”, a călcat succesiv trei dintre dispoziţiile ei. Cu toate acestea, conştiinţa încă nu i se trezeşte. Domnul trebuie să i-l trimită pe Natan. Şi parabola impresionantă a mieluşelei furate, atât de potrivită pentru a putea pătrunde în inima unuia care odinioară fusese păstor, este pe punctul de a-l ajuta să-şi evalueze grozăvia faptei sale.

Însă David nu se recunoaşte imediat. Se arată fără milă faţă de omul bogat. Nu suntem şi noi la fel? Paiul din ochiul fratelui nostru nu ne scapă, în timp ce nu observăm deloc bârna care se găseşte într-al nostru (Matei 7.3). Astfel degetul lui Dumnezeu îi arată cu solemnitate: „Tu eşti omul acesta”. Apoi trista afacere, ascunsă atât de atent, este, fără nici un menajament, pusă în lumină: „Tu ai făcut aceasta, aceea…!”

În final, pentru a ruşina inima lui David, Dumnezeu îi reaminteşte tot ceea ce harul Său făcuse pentru el. Era puţin oare? În cap. 7.19, David spusese contrariul. Cu cât am primit mai mult, cu atât mai puţin scuzabile sunt poftele noastre. Dar noi am primit şi mai mult!

DOVEZI ALE ÎNVIERII LUI HRISTOS (3) | Fundația S.E.E.R. România

„A înviat, după cum zisese…” (Matei 28:6)

Iată încă două dovezi ale Învierii lui Hristos:

1) Este destul de greu să găsești o ocazie, în istoria consemnată, în care cineva și-a dat de bună voie viața pentru ceva ce știa că este o minciună! Evanghelistul Paul E. Little a spus: „Oamenii vor muri pentru ceea ce ei cred că este adevărat, deși de fapt poate fi fals. Dar nu vor fi niciodată gata să moară pentru ceea ce știu că este o minciună!” Faptul că acei primi ucenici au fost dispuși să îndure asemenea suferințe face ca fundamentul creștinismului să fie de neclintit.

2) Dușmanii lui Hristos au făcut eforturi incredibile pentru a nega Învierea. Sfânta Scriptură spune: „Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: „Spuneţi aşa: ‘Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.” Şi, dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat.” (Matei 28:12-15)

Gândește-te la următorul lucru: nu a existat niciodată în istorie un martor căruia să i se permită să depună mărturie despre ceea ce s-a întâmplat în timp ce dormea! Iar pentru un soldat roman, să adoarmă la datorie însemna pedeapsa cu moartea. Într-adevăr, dacă Domnul Isus ar fi fost încă în mormânt sau dacă i-ar fi luat trupul și l-ar fi pus în altă parte, de ce liderii evrei nu au spus asta? Nu, ei erau paralizați și neputincioși să facă ceva în această privință.

Singura lor opțiune – pe care au și ales-o – a fost să inițieze o mare persecuție împotriva ucenicilor Lui (vezi Ioan 20:19). Dar ei au eșuat atunci, și eșuează și acum – pentru că Domnul Isus este viu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 feb. 2025

24 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Romani 3.24

Noul Testament pe scurt (6) – Romani

Epistola către Romani ne oferă adevărurile care formează temelia creștinismului. În ea, Dumnezeu este prezentat ca Judecător suveran, de o dreptate absolută, descoperind și expunând păcatul întregii omeniri. El nu îngăduie nicio scuză și nu cruță niciun rău, în nicio măsură. Toți oamenii sunt dovediți a fi vinovați înaintea lui Dumnezeu (capitolul 3.19). Totuși, rămânând complet drept, Dumnezeu poate oferi îndreptățire completă de orice vinovăție, fiindcă această îndreptățire este bazată pe „răscumpărarea care este în Hristos Isus“ (versetul 24), Domnul Isus fiind văzut ca mărețul Înlocuitor, care a purtat pedeapsa păcatului prin jertfirea Sa. Prin urmare, oricine crede în El este scăpat de orice acuzație și făcut drept înaintea lui Dumnezeu. Crucea este prezentată, de asemenea, ca fiind cea prin care a fost lucrată eliberarea de puterea păcatului. Adevărul este prezentat în așa fel, încât el să vină în ajutorul celui păcătos exact acolo unde acesta se află, conducându-l apoi, prin intermediul exercițiilor de inimă, afară din robia întunericului, în sfera libertății și a luminii. Picioarele celor credincioși sunt astfel bine întemeiate pe căile dreptății.

În capitolele 9, 10 și 11, planurile și căile lui Dumnezeu cu privire la Israel sunt arătate a fi în acord cu adevărurile revelate în creștinism. Dumnezeu este marele Biruitor, de aceea toți cei care se încred în El sunt binecuvântați.

De la capitolul 12 încolo sunt oferite instrucțiuni cu privire la purtarea practică, purtare bazată pe temelia solidă și eternă a harului care îndreptățește. Epistola către Romani este o carte măreață, de natură să consolideze sufletul și să-l încurajeze în manifestarea oricărei virtuți creștine.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aruncă-ți pâinea pe ape, pentru că după multe zile o vei găsi.

Eclesiastul 11.1

Jim

În anii ‘90, o misiune creștină americană care se ocupa de sudul Asiei a editat în format mare o fotografie frumoasă a unor copii chinezi, însoțită de îndemnul la rugăciune pentru creștinii din China. Acest poster a fost plasat la intrare, în cadrul întâlnirilor de informare misionară din Franța, privind Biserica persecutată. Fotografia surprindea undeva, pe o stradă, într-un oraș din această țară atât de întinsă, aproximativ zece copii dintr-o populație de mai mult de un miliard de locuitori.

Peste ani, Jim, unul dintre membrii misiunii, întors de acum în Statele Unite, făcea deplasări dese dintr-un oraș în altul. Granițele Chinei începuseră să se deschidă, deși creștinii continuau să fie persecutați. Într-o zi, în timp ce conducea mașina, a văzut o tânără chinezoaică făcând autostopul pe marginea drumului. Împins de marea lui iubire pentru China, nu a putut rezista îndemnului de a opri mașina. În timp ce călătoreau, Jim a aflat cu bucurie că tânăra era o creștină care reușise să imigreze în Statele Unite. Încurajat, i-a povestit despre misiunea lui de altădată, al cărei scop fusese ajutorarea creștinilor din China. Pentru a-și întări spusele, Jim a scos din portofel fotografia cu acei copii, făcută la întâmplare cu mulți ani în urmă, fotografia afișului de la campania de rugăciune. Privind fotografia, tânăra a exclamat brusc, întinzând emoționată degetul spre unul dintre copii: „Aceasta sunt eu“. Ce încurajare pentru Jim și pentru toți care i-au purtat în rugăciune! Să ne rugăm pentru credincioșii din țările închise la evanghelie! Dumnezeul nostru „ascultă rugăciunea“ (Psalmul 65.3).

Citirea Bibliei: Estera 1.10-22 · Proverbe 18.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 10.1-12

Samuel îndeplineşte cu credincioşie actul care încheie slujba sa de judecător. El toarnă untdelemnul pe capul lui Saul, pentru a-l unge împărat. Apoi îi arată drumul, întocmai cum sperase tânărul (9.6). Nu mai este nici o problemă cu măgăriţele, pentru că au fost găsite. Dar Saul trebuie să parcurgă acum numeroase etape care-l vor pregăti pentru ocuparea tronului.

Va merge întâi la mormântul Rahelei: Moartea, sfârşitul omului firesc şi al tuturor avantajelor lui, constituie prima lecţie importantă pentru fiecare tânăr credincios. Dar locul mormântului Rahelei era şi cel al naşterii lui Beniamin, seminţie căreia Saul îi aparţinea. Beniamin, „fiul dreptei” tatălui, este o imagine a lui Hristos, în care cel răscumpărat se poate bucura atunci când îl socoteşte mort pe omul cel vechi.

A doua întâlnire, la Betel (casa lui Dumnezeu), ne vorbeşte despre închinare, cea la care tânărul credincios este invitat să ia parte împreună cu cei doi sau trei martori.

În final, în compania profeţilor şi în prezenţa vrăjmaşilor, Saul devine o mărturie oferită prin puterea Duhului Sfânt.

Saul pare că a trecut prin lecţiile acestea fără a învăţa ceva din ele, cum ne va arăta istoria lui în continuare. Aceasta constituie o dovadă că există posibilitatea ca cineva să se afle „între profeţi”, să ia parte la toate binecuvântările lui Dumnezeu, fără să fie cu adevărat unul dintre ei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REZISTENȚA ÎN FAȚA FURTUNII | Fundația S.E.E.R. România

„De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46)

Poate că vă mai amintiți cuvintele cântecelului de la Școala duminicală: „Înțeleptul casa pe stâncă și-a pus… Nebunul casa pe nisip și-a pus…”?!

Cum știm, furtuna a lovit ambele case, dar a rămas în picioare doar casa omului înțelept. Domnul Isus nu a prezentat în această pildă virtuțile înțelepciunii versus ravagiile nebuniei. Adevărul este că toți suntem înțelepți uneori și nebuni alteori. Și El nu a spus că a supraviețuit furtunii casa unui credincios, în timp ce a necredinciosului s-a dărâmat! El nu a vrut să spună nici că a rezistat la furtună casa celui care mergea la biserică, în timp ce casa celui care nu mergea s-a prăbușit.

Ideea Sa a fost mai simplă, și mai profundă, mai convingătoare: când lucrurile au ajuns în cel mai rău punct și suntem puși la zid, când ne îndoim de șansele noastre de supraviețuire, când ne-am consumat ultima picătură de energie și de rezistență, nu înțelepciunea, mântuirea sau frecventarea unei biserici ne ajută să trecem peste furtună. Deși acestea sunt aspecte de o importanță crucială ale vieții creștine, pentru care Îl lăudăm pe Dumnezeu, totuși mulți creștini înțelepți și credincioși se scufundă în furtunile vieții (cum ar fi: o relație abuzivă, un colaps financiar, un soț infidel, pierderea sau boala unui copil, un handicap mental sau fizic etc.).

Domnul Isus nu S-a gândit nici măcar la o pledoarie pentru cunoașterea sporită a Cuvântului Său. Ambii proprietari de case înțelegeau Cuvântul Său, dar simplul fapt de a spune: „Doamne, sunt întru totul de acord cu Tine!” nu te va ajuta să treci peste furtună. Ideea pe care Isus a vrut s-o scoată în evidență aici, este să faci ceea ce Îl auzi pe El spunând! Împlinirea Cuvântului, iată ce te va ajuta să treci prin furtună! Dumnezeu S-a angajat să-Și onoreze Cuvântul, iar ascultarea te aliniază cu acest Cuvânt, și activează puterea Sa în favoarea ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole