Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “rugaciuni”

12 nov. 2024

12 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost că, în zilele acelea, El a ieșit la munte ca să Se roage; și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Și, când s-a făcut ziuă, i-a chemat la Sine pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit și apostoli.

Luca 6.12,13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Domnul îi întrebase pe cărturari și pe farisei dacă era permis în ziua sabatului a face bine sau a face rău, a salva viața sau a o distruge. Ei n-au voit să-I răspundă, iar El l-a vindecat pe omul cu mâna uscată. Însă cărturarii și fariseii, fără scrupule și conduși de furia lor, au plănuit să-L omoare. Cum oare puteau privi ura și complotul lor ucigaș ca fiind mai corecte decât vindecarea de către El a acelui om?

Domnul Isus însă nu a fost intimidat de împotrivirea lor plină de ură. Vrăjmașul a schimbat foarte repede o tactică cu alta, însă nimic nu L-a putut scoate pe Domnul de pe drumul ascultării de voia Tatălui Său. Astfel, împotrivirea fățișă a vrăjmașului este întâmpinată de Domnul printr-o rugăciune către Dumnezeu care a durat întreaga noapte. Cât de mare trebuie să fi fost povara Lui în rugăciune, în tot acest timp! Domnul n-a dat înapoi și n-a cedat în niciun fel vrăjmașului. Lucrarea lui Dumnezeu trebuia să continue, așa că El a petrecut toată noaptea în rugăciune, iar dimineața a rânduit doisprezece apostoli, care să fie cu El. Când a fost persecutat, Domnul n-a apelat la oameni și nici la cârmuirea omenească, ci la Dumnezeu, iar lucrarea s-a dezvoltat, în loc să fie nimicită. Ce Slujitor binecuvântat și credincios!

Să urmăm și noi exemplul Lui și să avem aceeași inimă hotărâtă de a stărui în rugăciune pentru lucrarea lui Dumnezeu, în ciuda tuturor piedicilor! Să ne rugăm pentru har și pentru puterea de a continua lucrarea, chiar dacă ar trebui să petrecem toată noaptea în rugăciune. „De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul“ (1 Corinteni 15.58).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.

Psalmul 23.1

Mielul îi cunoștea vocea

Vizitând un centru de detenție pentru minori, însoțitorul nostru ne-a povestit și despre facilitățile pe care le au deținuții și ne-a arătat locurile în care lucrau ei. Ne-a dus pe lângă un hambar mare, unde erau adăpostite peste două sute de oi. La poarta hambarului am intrat în discuție cu un tânăr deținut. Acesta ne-a relatat o experiență mai deosebită:

Unul dintre miei își rupsese un picior și urma să fie sacrificat de urgență. Dar, la cererea lui, proprietarul turmei i-a lăsat animalul. Băiatul i-a pus o atelă la piciorul rupt și a luat animalul în grija sa. După aproximativ trei săptămâni, mielul a început să stea pe picioare și chiar să meargă, iar la scurt timp după aceea abia dacă se mai observa rana.

„Poți să ne arăți acest animal?“, l-am întrebat pe tânăr. Nu îmi puteam imagina cum își va găsi mielul printre atâtea animale care arătau toate la fel. A trebuit să-și cheme numai o singură dată pe nume mielul. Acesta se afla în cel mai îndepărtat colț al hambarului, dar și-a făcut loc printre toate oile și a venit imediat la băiat, lăsându-se mângâiat. Nu uitase dragostea și grija binefăcătorului său.

La fel este cu cel care Îi aparține cu adevărat lui Isus Hristos, Păstorul cel Bun. El a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.27,28).

„Eu sunt Păstorul cel bun. Eu le cunosc pe cele ce sunt ale Mele și sunt cunoscut de cele ce sunt ale Mele“ (Ioan 10.14).

Citirea Bibliei: Ezechiel 5.1-6.14 · Psalmul 116.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:33-53https://www.good-seed.org/img/teiler.png

„Durerile celor care aleargă după un alt dumnezeu se vor înmulţi“ (Psalmul 16.4). Acest verset (care din punct de vedere profetic se aplică închinării către Antihrist) ne poate servi drept titlu pentru v. 15-68 din capitolul nostru. Cel care vorbeşte în Psalmul 16 este Domnul Hristos care, spre deosebire de Israel, nu a încetat niciodată să Se încreadă în Dumnezeu, să-L pună pe DOMNUL înaintea Lui. Întotdeauna a contat pe Dumnezeul Său pentru a fi păzit, pentru a nu-Şi pierde „partea moştenirii“, pentru a nu fi „clătinat“ (Psalmul 16.1, 5, 8). Domnul Isus ne este modelul pe calea credinţei. Dar Dumnezeu trebuie să ne prezinte şi exemplul de la polul opus, cu urmările lui tragice. Înspăimântătoarea ameninţare din v. 53 s-a împlinit întocmai în istoria lui Israel (2 Regi 6.29). Cât despre libertatea sa, practic poporul şi-a pierdut-o din ziua strămutării sale în Babilon.

„Slujiţi Domnului cu bucurie“, invită Psalmul 100.2. Cu siguranţă, Israel nu şi-a slujit Dumnezeul „cu bucurie şi cu veselie de inimă“ (v. 47), expunându-se astfel la a suporta jugul de fier al vrăjmaşilor săi.

Din punct de vedere moral, şi astăzi este la fel. Refu­zând să-I slujim Domnului, practic rein­trăm sub robia lui Satan şi a păcatului (Ioan 8.34). Fie ca Dumnezeu să ne înveţe să-I slujim bucuroşi, imitându-L pe Acela care Îşi găsea desfătarea în a face voia Sa! (Ps. 40.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ FII MAI FLEXIBIL! | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea care vine de sus este… uşor de înduplecat…” (Iacov 3:17)

Oamenii flexibili sunt oameni fericiți. Ei se confruntă cu mult mai puțin stres decât persoanele rigide care insistă ca lucrurile să fie făcute întotdeauna într-un anumit fel – adică în felul lor.

Unul dintre motivele pentru care inflexibilitatea este atât de stresantă este faptul că trebuie să ne atingem obiectivele prin intermediul unor ființe umane care gândesc, care au adesea propriile idei și care sunt diferite de ale noastre. Dacă nu ești genul de persoană receptivă la idei sau modalități noi de a face lucrurile, și le vezi ca pe o respingere personală, a propriilor idei – roagă-L pe Domnul Isus, Marele Medic, să-ți facă o operație de corectare.

Fariseii erau întruchiparea perfecționismului și a inflexibilității. Când L-au acuzat pe Isus că nu ține Sabatul, El a răspuns: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.” (Marcu 2:27)

Întrebare: Cât de flexibil ești? Ești cumva atât de strict acasă, încât familia ta este aproape înspăimântată ca nu cumva să încalce vreuna dintre preferințele tale nesfârșite? Trebuie ca prosoapele să fie întotdeauna împăturite într-un anumit fel? Dacă trebuie să schimbi planurile, lucrul acesta îți va provoca un atac de panică, sau te oprești și te gândești că Dumnezeu ar putea avea un plan diferit? Nu încerca să-ți justifici comportamentul ascunzându-te sub mantia „excelenței”! Da, a dori ca lucrurile să fie făcute în cel mai bun mod posibil este excelent, dar caută să înțelegi când comportamentul tău iese din domeniul excelenței și începe să se apropie de un perfecționism inflexibil, care nu doar ție îți creează stres, ci și altora.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: Relaxează-te, fii mai flexibil și mai „ușor de înduplecat”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 nov. 2024

11 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a mai fost un om care profețea în Numele Domnului: Urie … și el a profețit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia, după toate cuvintele lui Ieremia. Și împăratul Ioiachim … a căutat să-l omoare; dar Urie a auzit și s-a temut și a fugit și s-a dus în Egipt. Și … l-au adus la împăratul Ioiachim și el l-a ucis cu sabia.

Ieremia 26.20,21,23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachim (1) – Respingerea mesagerului

Urie a profețit împotriva Ierusalimului și împotriva țării, „după toate cuvintele lui Ieremia“. Ioiachim n-a vrut să audă nimic despre adevăr, nici despre judecata care avea să vină. Prin urmare, l-a urmărit pe Urie până în Egipt, unde acesta fugise ca să-și scape viața, l-a adus la Ierusalim și l-a omorât, pentru a pune capăt mesajului lui Dumnezeu și pentru a-i speria pe alții care ar fi vrut să facă la fel ca Urie. Ioiachim a respins autoritatea mesajului lui Dumnezeu și l-a înlăturat pe mesagerul Lui.

Vrăjmășia față de Dumnezeu și față de adevărul Său a existat dintotdeauna. Domnul Isus a fost dat la moarte din cauza faptului că a mărturisit despre adevăr (Ioan 18.37). Conducătorii religioși nu au suportat să stea înaintea Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu. De asemenea, conducătorii religioși au vrut să-i aducă la tăcere pe apostoli, atunci când le-au poruncit să nu mai vorbească și să nu mai învețe pe nimeni în numele lui Isus (Fapte 4.18). Ștefan a fost dat la moarte, fiindcă aceiași lideri religioși nu au putut suferi mărturia lui și adevărul pe care îl proclama (Fapte 7.57,58). Iacov, fratele lui Ioan, a fost omorât de către Irod (Fapte 12.1). Și, fiindcă acest lucru le-a plăcut iudeilor, Irod a vrut să-l omoare și pe Petru, însă acesta a fost scăpat în mod miraculos.

Lumea nu s-a făcut cu nimic mai bună astăzi decât atunci. Adevărul este încă lepădat, iar noi, din când în când, experimentăm aceeași lepădare. Lumea nu ne leapădă pe noi, ci, dincolo de noi, Îl leapădă pe Hristos și respinge adevărul Său. Să nu acționăm niciodată ca Ioiachim, ci urechea noastră să fie mereu deschisă pentru a asculta și a primi Cuvântul lui Dumnezeu și, de asemenea, să fim mereu gata să mărturisim despre adevăr!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Romani 8.9

Dar focul lipsește…

Soția unui om respectat și foarte cunoscut în oraș îl ascultase pe predicatorul J. G. Seeger. Profund emoționată, ea i-a povestit acasă soțului ei predica, spunând în final: „Dacă Seeger are dreptate, atunci suntem amândoi pierduți pentru totdeauna“.

Soțul însă a replicat: „Vreau să-l văd și eu pe acela care ar avea ceva de spus despre mine“. Dar soția a insistat: „Dacă l-ai fi ascultat pe Seeger, ai fi gândit altfel despre tine însuți“. — „Ei bine, îl voi asculta“, a răspuns el, „pentru că îl voi invita la cină într-una din zile“.

Odată invitat, Seeger a venit. Stăpânul casei avusese grijă ca în prezența predicatorului totul să se desfășoare în liniște, ordonat, „creștinește“. După ce au mâncat, el a întrebat: „Domnule pastor, acum, că ați aflat cum stau lucrurile cu mine, vă rog să-mi spuneți: Pot să merg în cer așa cum sunt?“ Seeger a răspuns: „Domnule, cărbunii sunt aici, dar focul lipsește“. Cu aceste cuvinte și-a luat rămas bun.

Există, fără îndoială, mulți oameni care duc în exterior o viață de creștin – „cărbunii“ sunt acolo. Dar „focul“ noii vieți lipsește adesea. Nașterea din nou și duhul lui Hristos sunt primite de oricine se recunoaște pierdut în fața lui Dumnezeu, care se pocăiește sincer și crede în Hristos și în moartea Sa ispășitoare. Numai în acest fel se pot aprinde „cărbunii“ pentru Dumnezeu.

„Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“ (Ioan 3.3).

Citirea Bibliei: Ezechiel 4.1-17 · Psalmul 116.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:15-32https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Începând de aici şi până la sfârşitul acestui lung capitol, Domnul enumeră toate blestemele care-l pândesc pe Israel dacă nu ascultă. Vai! Scriptura, ca şi istoria acestui popor, confirmă că, în adevăr, au auzul greoi, sunt „tari de urechi“ (Isaia 6.10) şi că, drept urmare, s-au abătut asupra lor toate aceste încercări. Cât despre noi, care suntem sub har, responsabilitatea noastră este şi mai mare, de aceea ni se spune: „Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care vorbeşte!“ (Evrei 12.25). Noi nu respingem numai cuvintele, ci şi Persoana care le-a rostit.

Astfel, dacă rămânem surzi la glasul bunului Său Cuvânt, El Se vede nevoit să folosească un limbaj cu mult mai dureros şi mai sever: cel al necazurilor. Cât timp persistăm pe calea voinţei noastre proprii, vom întâmpina în mod inevitabil voia Domnului împotriva noastră. Să învăţăm să o discernem dincolo de instrumentele disciplinării Sale. Şi să ne ajute Domnul să nu trebuiască să trecem prin experienţe grele înainte de a înţelege că nu putem fi fericiţi departe de El! Fiul din parabolă ne învaţă această lecţie fără ca noi să mai fim nevoiţi, pentru a o înţelege, să-l urmăm într-o „ţară îndepărtată“ (Luca 15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.” (Efeseni 6:18)

Armura ta spirituală trebuie îmbrăcată corect, astfel încât toate piesele să se potrivească și să nu lipsească niciuna, altfel ești vulnerabil în fața atacurilor lui Satan. Așadar, ce ar trebui să mai adaugi la armura ta spirituală?

Apostolul Pavel precizează ce: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni.” Dulapul tău de haine este locul unde găsești ce trebuie să porți în domeniul fizic, iar dulapul de rugăciune este locul unde găsești ce trebuie să porți în domeniul spiritual. Prin rugăciune te poți echipa pentru războiul spiritual, astfel încât să nu intri în luptă nepregătit. Pavel scrie: „Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” (Romani 13:14).

Acesta este unul dintre cele mai eficiente versete din Scriptură atunci când vine vorba despre învingerea ispitei. Profesioniștii care dresează câinii să asculte și să se supună comenzilor lor, indiferent de situație, încep prin a arunca o bucată de carne roșie în fața câinelui. Câinele nedresat se duce imediat după ea… dar, în cele din urmă, dresorul va învăța animalul să-i acorde toată atenția, indiferent ce i se pune în față. Când procesul de dresaj este finalizat, câinele nu-și va mai lua ochii de la stăpânul său, nici chiar atunci când tentația se află chiar sub nasul lui. Ce legătură are asta cu noi?

E o lecție importantă de învățat aici: dacă te uiți țintă la Domnul Isus, nu va conta ce fel de minciună sau ispită îți aruncă Satan în cale. Din când în când s-ar putea să te ademenească, dar dacă rămâi concentrat asupra Domnului Isus și asculți doar de vocea Lui, vei fi victorios în luptă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 nov. 2024

10 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus, știind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

Ioan 13.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Se spune adesea că dragostea este oarbă, însă considerentul acesta este o insultă adusă dragostei. Cu siguranță că asemenea cuvinte nu se aplică și nu se pot aplica dragostei lui Hristos. El a știut tot ceea ce era în noi, iar acum cunoaște toate căile, toate slăbiciunile și toate nechibzuințele noastre, însă ne iubește, în ciuda tuturor acestor lucruri, cu puterea acelei dragoste prin care El lucrează pentru a ne elibera de orice lucru, dinăuntrul nostru sau din afara noastră, care ne-ar împiedica părtășia sfântă cu Tatăl și cu El Însuși.

Le ce ne-ar folosi să fim iubiți cu o dragoste oarbă? La nimic, cu siguranță! Cum am putea să ne bazăm cu adevărat pe o iubire care a acționat față de noi fără să cunoască petele și defectele noastre? Imposibil! Dragostea de care avem nevoie este o dragoste superioară tuturor defectelor noastre, o dragoste care să ne poată elibera de ele. Și pe aceasta o avem în Hristos, binecuvântat să fie numele Lui! O dragoste care, oricât de mult ne-ar arăta ceea ce suntem în noi înșine, nu va arăta acest lucru nimănui altcuiva! Este o dragoste care vine la noi cu ligheanul cu apă și cu ștergarul și care se apleacă într-un har de neoprit și într-o smerenie infinită, pentru a ne curăța de orice întinare și pentru a ne oferi simțământul mângâietor de a fi „în întregime curați“ (Ioan 13.10). De o astfel de dragoste avem nevoie și această dragoste, în plinătate și în putere divină, este ceea ce am descoperit în inima Slujitorului perfect, care este încins și acum pentru a ne sluji înaintea tronului.

Iubindu-i pe ai Săi care erau în lume, El i-a iubit… Până când? Atât timp cât s-au comportat bine și au umblat cu picioarele neîntinate? Nu! O astfel de dragoste nu ne-ar fi folosit la nimic, ci El ne-a „iubit până la capăt“. Ce dragoste scumpă, perfectă, divină, eternă!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Hristos] a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.

1 Petru 2.24

Condamnarea păcatului

Mântuitorul nostru ne-a purtat păcatele pe cruce și a fost pedepsit din cauza lor de Dumnezeul cel sfânt, care nu poate suporta păcatul. Mântuitorul a luat asupra Sa păcatele celor care cred în El și a purtat judecata lui Dumnezeu pentru fiecare păcat. Nu putem înțelege ce a fost pentru El, Cel Sfânt și fără de păcat, să poarte toate păcatele mele și ale tale în trupul Său, ca și cum ar fi fost ale Sale! Dar El a vrut să ne facă ai Săi și să ne salveze de la pierzare. De aceea a fost dispus să intre în acele ore îngrozitoare de întuneric și să plătească prețul suprem, moartea. Să nu uităm că Mântuitorul nostru a murit de bunăvoie; El știa că numai pe baza morții Sale poate Dumnezeu să ne ierte totul și să ne dea viață veșnică.

Pe cruce, Domnul Isus a rezolvat nu numai problema păcatelor noastre, ci și problema naturii noastre păcătoase, căci El a luat asupra Sa judecata lui Dumnezeu și cu privire la această fire împotrivitoare lui Dumnezeu, fiind făcut păcat pentru noi. Pentru El a fost oribil să fie pus în condiția noastră păcătoasă. În mod profetic Îl auzim strigând: „Mă afund în noroi adânc și nu mă pot ține; am intrat în vâltoare, șuvoiul trece peste capul meu“ (Psalmul 69.2). Acest noroi este starea noastră naturală.

Când Dumnezeu „a condamnat păcatul în firea păcătoasă“ (Romani 8.3), nu ne-a lovit pe noi, ci pe Fiul Său, pe care L-a făcut păcat pentru noi. Din exclamația Sa, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“, înțelegem puțin cât de groaznice au fost suferințele Sale. El a îndurat totul pentru noi.

Citirea Bibliei: Ezechiel 3.1-27 · Psalmul 115.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Acest capitol corespunde cap. 26 din Levitic. Împreună, ele constituie o dublă şi solemnă mărturie care îl avertizează pe Israel cu privire la consecinţele ascultării sau ale neascultării sale (Iov 33.14). „Dacă vei asculta …“ (v. 1, 2, 13). De multe ori în această carte a răsunat che­marea: „Ascultă, Israele!“ Să ne punem fiecare numele în locul celui al lui Israel şi să deschidem urechile la poruncile Domnului! „Vorbeşte, pentru că robul Tău ascultă“, va răspunde tânărul Samuel

(1 Samuel 3.10). Şi Domnul Hristos va putea spune prin Duhul profeţiei: „Domnul … Îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic“ (Isaia 50.4). De acest fapt, al ascultării de Cuvânt, de respectarea lui şi de punerea sa în practică, va fi întotdeauna legată binecuvântarea Domnului (Apocalipsa 1.3). El ne va desfăta şi îmbogă­ţi pretutindeni şi neîncetat sufletele, „în cetate şi în câmp“ (v. 3). Viaţa noastră de familie şi toate lucrurile pe care vom „pune mâna“ vor purta această marcă (v. 8). Vom merge din victorie în victorie (v. 7).

În sfârşit, această extraordinară abundenţă a prosperităţii spirituale (v. 11) nu va putea trece neobservată şi originea ei va fi evidentă pentru toţi: ea vine de la Domnul căruia Îi aparţinem şi al Cărui Nume va fi astfel glorificat (v. 10).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Luați toată armătura lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:13)

Astăzi vom menționa alte trei piese ale armurii spirituale pe care Dumnezeu ne-a pus-o la dispoziție ca să trăim victorioși:

1) „Scutul credinţei”. Pentru ce? Pentru a „stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16). Îți amintești filmele western de demult? Acolo erau redate bătăliile dintre americanii nativi și coloniști. Coloniștii înconjurau vagoanele, iar americanii nativi trăgeau cu săgeți aprinse în ei. Ambele tabere au înțeles că nu poți lupta cu focul și cu dușmanii în același timp; săgețile aprinse erau un mijloc de a distrage atenția. Satan folosește aceeași tactică. Dar credința (concentrarea asupra Cuvântului lui Dumnezeu) stinge aceste săgeți de foc!

2) „Coiful mântuirii” (Efeseni 6:17). Acest coif al mântuirii îți protejează mintea. Când Satan îți șoptește: „Dacă ai fi cu adevărat creștin, nu ai mai păcătui!”, tu îi poți respinge atacurile proclamând identitatea ta în Hristos: ești un copil al lui Dumnezeu cumpărat cu sânge, iertat pe deplin, considerat neprihănit și legat de cer!

3) „Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17). „Cuvântul lui Dumnezeu” la care se face referire aici nu este logos (cuvântul scris), ci rhéma, care înseamnă „rostire.” Este nevoie de rostirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan; utilizarea Cuvântului potrivit la momentul potrivit rezolvă problema. Iată de ce Satan se luptă atât de mult cu tine pentru a nu citi Biblia. De trei ori L-a atacat pe Isus în pustie și de trei ori Isus i-a răspuns: „Este scris…” (Matei 4:4-10). Domnul Isus l-a biruit pe Satan cu ajutorul Scripturii! Diavolul poate să te întreacă în argumente, dar nu are nicio apărare împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, memorează Scripturile și folosește-le ca pe o armă pentru a-l învinge pe Satan.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 oct. 2024

23 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Deoarece toate câte au fost scrise mai înainte, au fost scrise spre învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin încurajarea Scripturilor, să avem speranță.

Romani 15.4 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cu câtă bunătate a avut Dumnezeu grijă de noi să nu obosim pe drum sau să ne pierdem curajul! Izvoarele celor mai bogate binecuvântări ne sunt deschise în scrierile Vechiului Testament. Desfășurarea căilor lui Dumnezeu cu cei ai Săi în vremuri demult apuse, gândurile despre cuvintele și faptele Sale față de ei în sfințenie și dreptate, dar și în îndurare și har, slujesc pentru încurajarea noastră, dar trezesc și răbdare și perseverență. Ah, și atât de mulți copii ai lui Dumnezeu sunt atât de puțin obișnuiți cu Vechiul Testament! Cu excepția câtorva pasaje, îl citesc foarte puțin; cu atât mai puțin caută să-l cerceteze, pentru a prinde „învățătura“ pentru zilele noastre pe care el o conține și pentru a o aplica la ei înșiși, pentru însuflețirea „speranței“! O, dacă ar ști cât pierd prin aceasta!

Când Pavel îi scrie lui Timotei că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“, el se gândește în primul rând la scrierile sfinte ale Vechiului Testament, care, după cum spune el, „pot să te facă înțelept spre mântuire“ (2 Timotei 3.15-17). Fără aceste Scripturi, ce am ști noi, ca să amintesc doar un punct, despre căile minunate ale lui Dumnezeu cu omul falimentar fără lege și sub lege, a căror încununare este venirea Fiului Său cel Întâi-născut, despre a Cărui Persoană și lucrare vorbesc mereu profetic și în imagini? Într-adevăr, este necesar să citim Vechiul Testament, fiind întotdeauna atenți la contrastele de netăgăduit dintre har și lege. Israel stătea sub lege, noi suntem sub har; Israel era poporul pământesc al lui Dumnezeu, iar noi suntem cel ceresc. Dacă nu se ține cont de aceste deosebiri de bază, atunci cercetarea scripturilor Vechiului Testament va aduce mai degrabă rătăcire decât binecuvântare.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi … și i-a făcut o haină pestriță.

Geneza 37.3

Iosif – iubit de tatăl său

Iosif, fiul patriarhului Iacov, a trebuit să sufere nevinovat o lungă perioadă de timp într-o țară străină. Dar apoi a domnit glorios – așa cum vestise Dumnezeu – în chiar țara în care fusese captiv. Pentru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, calea de asemenea a dus de la suferință la glorie. În relatările despre viața lui Iosif putem vedea paralele remarcabile cu viața lui Isus. Să ne oprim puțin la două dintre aceste referiri profetice: iubit de tatăl și având dreptul de întâi-născut.

Despre Iosif, după o scurtă mențiune despre nașterea sa, aflăm că era iubit de tatăl său: „Israel îl iubea pe Iosif“. Despre Domnul Isus, după ce evangheliștii consemnează nașterea Sa, imediat, la începutul slujbei Sale, Îl auzim pe Dumnezeu spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit“. Așadar, Îl vedem pe Iosif că a fost iubit de tatăl său, o prefigurare a lui Isus, „Fiul dragostei“ lui Dumnezeu Tatăl (Matei 3.17; Coloseni 1.13).

În ce privește dreptul de întâi-născut, Ruben era, în ordinea nașterii, cel dintâi născut, dar el s-a descalificat prin comportamentul său imoral. Și astfel, „dreptul lui de întâi-născut a fost dat fiilor lui Iosif“ (1 Cronici 5.1,2). Iosif ne vorbește și prin aceasta despre Isus, „întâiul-născut peste toată creația“ (Coloseni 1.15). Întâiul-născut nu înseamnă aici o ordine temporală, ci faptul de a fi primul în rang și în demnitate.

Oamenii au păcătuit și au pierdut locul înaintea lui Dumnezeu. Dar când Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, când Creatorul a pășit pe terenul creației, El a luat în mod natural poziția „întâiului-născut“.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 18.1-25 · 1 Ioan 4.7-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 14:22-29, 15:1-6

„Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu“, de care ne vorbeşte Iacov (Iacov 1.27), are două aspecte: „a-i cerceta pe orfani şi pe văduve în neca­zul lor, a se păstra neîntinat de lume“.

Ieri am abordat aspectul personal: a rămâne curat. Astăzi avem înainte celălalt aspect: slujirea dragostei pentru cei necăjiţi şi lipsiţi: orfanul, văduva (v. 29), precum şi levitul, străinul, săracul. „Daţi milostenie“, a spus Domnul Isus, „faceţi-vă pungi care nu se învechesc…“ (Luca 12.33). Fără îndoială că Dumnezeu nu duce lipsă de nimic; El îi poate „sătura cu pâine pe săracii Săi“ (Psalmul 132.15) fără ajutorul nostru. Dacă ne cere să împărţim ceea ce avem nu este pentru că El are nevoie, ci ca să ne înveţe să dăm. El ştie că inimile noastre sunt, prin firea lor, egoiste, preocupate de nevoile proprii şi deloc sensibile la nevoile altora. Iar Lui Îi face plăcere să vadă în ai Săi primele roade ale vieţii divine: iubirea în manifestările ei multiple. Da, inima Lui de Tată se bucură să vadă la copiii Lui o oarecare asemănare cu Fiul Său preaiubit, care din dragoste a făcut totul pentru ei (2 Corinteni 8.9).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRECEREA DE LA EȘEC LA IZBÂNDĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Prin credință… au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.” (Evrei 11:33-34)

Autorul cărții Evrei afirma: „Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel şi de proroci! Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.” (Evrei 11:32-34) Unele dintre cele mai puternice mărturii din Sfânta Scriptură sunt despre oameni care s-au luptat cu defecte și slăbiciuni de caracter. Ei erau împotmoliți în probleme și circumstanțe covârșitoare – dar, prin harul lui Dumnezeu, au depășit obstacolele și situațiile care le erau potrivnice. Tema dominantă a Bibliei este învierea, revenirea la viață! Dar atunci se ridică întrebarea: dacă nu poți evita eșecul și nu trebuie să cedezi în fața lui sau să îl lași să îți contamineze gândirea, cum îl gestionezi? În primul rând, schimbându-ți atitudinea. Personajul de desene animate Homer Simpson a sintetizat atitudinea multora dintre noi, când a spus: „Copii, ați încercat tot ce ați putut și ați eșuat lamentabil. Lecția este să nu încercați niciodată!” Noi am putea spune că acest personaj este o persoană subperformantă! Într-un alt episod, el glumește: „Încercarea este primul pas spre eșec!” Concluzia este că Homer nu încearcă niciodată, așa că, la fel ca mulți oameni reali, el rămâne blocat. Oamenii care reușesc în viață au credință și tenacitate. Ei refuză să renunțe; ei au decis să nu se lase învinși de eșec. O altă traducere a versetului de referință sună așa: „A căror slăbiciune s-a transformat în putere și care au ajuns puternici în luptă.” Tu poți avea un început slab, dar, prin harul lui Dumnezeu, poți deveni puternic. Poți să te ridici din cenușa eșecului, să-ți atingi obiectivele și să trăiești viața pe care o dorește Dumnezeu. De unde știm asta? Din Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 oct. 2024

21 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

După ce v-ați curățit sufletele prin ascultarea de adevăr, spre dragoste frățească neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din inimă curată, fiind născuți din nou nu dintr-o sămânță care se strică, ci dintr-una care nu se strică, prin Cuvântul viu.

1 Petru 1.22,23 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Atunci când nu eram născuți din nou, ne găseam departe de Dumnezeu, ducând aceeași viață deșartă ca și generațiile decăzute care ne-au precedat. Am fost răscumpărați din această stare, iar valoarea pe care o avem noi pentru Dumnezeu, ca și oroarea pe care El o are pentru această stare decăzută au fost puse în evidență prin prețul imens al răscumpărării noastre. Nu am fost răscumpărați cu lucruri pieritoare, ca argintul sau aurul, ci „cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată“. Mielul a fost cunoscut de Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru credincioși, pentru ca prin El să putem fi aduși la Dumnezeu și să umblăm înaintea Lui în credință și în speranță, știind că Dumnezeu L-a înviat pe Hristos dintre morți și I-a dat glorie. Credința noastră este în Dumnezeul care poate învia morții; speranța noastră este într-un Dumnezeu care poate da glorie. Ca răscumpărați, trebuie să fim caracterizați de credința și de speranța în Dumnezeu.

În relația cu Tatăl, suntem copii; în relația cu lucrarea lui Hristos, suntem răscumpărați; în relația noastră unii cu alții, suntem frați. Ca frați, suntem îndemnați să ne iubim „cu căldură unii pe alții, din inimă curată“. Inima este „curată“ când sufletul, prin ascultarea de adevăr, este curățit de orice rău și de toate motivele egoiste care ar împiedica revărsarea dragostei.

Relația noastră de frați nu își are temeiul în nașterea noastră naturală, ca în cazul israeliților, ci într-o naștere spirituală, pentru că am fost născuți din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu. Prin această naștere din nou am primit o natură nouă, a cărei esență este chiar dragostea, astfel încât, în ciuda numeroaselor diferențe, de condiție socială sau de caracter, suntem capabili să ne iubim unii pe alții.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi înșine L-am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.

Ioan 4.42

Hristos, Mântuitorul lumii

Stanislav Petrov (1939-2017) a fost locotenent-colonel în Forțele Sovietice de Apărare Aeriană. La data de 26 septembrie 1983, el și-a început activitatea la centrul de monitorizare nucleară. La scurt timp după miezul nopții, computerele au raportat că se apropie o rachetă nucleară lansată din Statele Unite ale Americii! Totuși, pe imaginile din satelit nu se vedea nimic.

Colonelul Petrov a trebuit să decidă cum să reacționeze în fața unor informații contradictorii. A clasificat semnalul ca fiind fals și a așteptat. Chiar și atunci când computerele au semnalat alte rachete, nu s-a lăsat dezorientat. După numai șaptesprezece minute s-a adeverit că avusese dreptate și că avertizarea fusese una falsă, cauzată de o defecțiune.

În acea noapte, Petrov a devenit un mare salvator, prevenind prin hotărârea pe care a luat-o declanșarea unui război. De aceea, filmul său biografic poartă titlul de Omul care a salvat lumea.

Marele nostru Salvator, Mântuitorul lumii, este Isus Hristos. El a murit la cruce pentru cei vinovați și a înviat din morți, pentru ca oricine crede în El să fie salvat de la judecata lui Dumnezeu.

Poate nu vă este greu să afirmați că Hristos este Mântuitorul. Dar ce important ar fi să înțelegeți semnificația acestui nume, „Hristos, Mântuitorul lumii“, și să puteți mărturisi curajos: El este Mântuitorul meu! „Duhul mi se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu, … pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine“ (Luca 1.47,49).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 17.1-18 · 1 Ioan 3.16-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 13:1-18

Un profet mincinos este periculos mai ales atunci când se ridică din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Toţi apostolii dau un semnal de alarmă cu privire la aceşti învăţători falşi care, „prin cuvinte dulci şi vorbiri frumoase, amăgesc inimile celor fără răutate“ (Romani 16.18; 2 Petru 2.18; 1 Ioan 2.19; Iuda 4). „Să nu asculţi“, îndeamnă v. 3 − ci, dim­po­trivă, „voi să umblaţi după DOMNUL, să ascultaţi de glasul Lui“ (v. 4). Siguranţa pentru oile Bunului Păstor constă într-o bună cunoaştere a glasului Său (Ioan 10.4, 5). Atunci nu le este deloc greu să deosebească − pentru a fugi − glasul unui străin.

Un al doilea pericol, tot atât de greu sesizabil, îl constituie influenţele rele, cu atât mai de temut când vin de la cineva apropiat. „Nu vă amăgiţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune!“ (1 Corinteni 15.33). Să avem curajul să rupem o relaţie care tinde să ne îndepărteze de Domnul (Luca 14.26).

În sfârşit, răul se poate manifesta şi colectiv, încât să contamineze un oraş întreg. Creştinul credincios este chemat să se retragă din mijlocul tuturor religiilor în care, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, va descoperi nedreptate (2 Timotei 2.19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA SĂ ÎNVEȚI ȘI SĂ TE DEZVOLȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” (Proverbele 8:11)

Pentru a continua să înveți și să te dezvolți, trebuie să recunoști că:

1) Oamenii de succes privesc învățarea în mod diferit față de cei care nu au succes. Iosua a învățat de la Moise. Timotei a învățat de la Pavel. Tu, de la cine ai ales să înveți? Autorul american Sydney J. Harris a scris: „Un învingător știe cât de mult mai are de învățat, chiar și atunci când este considerat expert. Un ratat vrea să fie considerat expert de către ceilalți înainte de a fi învățat suficient pentru a ști cât de puțin știe!” Este o chestiune ce ține de atitudine. Ceea ce este cu adevărat remarcabil este faptul de a-ți da seama cât de mult trebuie să înveți pentru a afla cât de puțin știi!

2) Nimic nu este interesant dacă nu ești interesat. În cartea sa Quality Is Free (Calitatea este gratuită), Philip B. Crosby a scris: „Există o teorie a comportamentului uman care spune că oamenii își întârzie în mod subconștient propria creștere intelectuală. Ajung să se bazeze pe clișee și obiceiuri. Odată ce ajung la vârsta confortului personal în raport cu lumea, încetează să mai învețe, iar mintea lor merge în gol pentru tot restul zilelor. Ei pot progresa din punct de vedere organizatoric, pot fi ambițioși și dornici și pot chiar să lucreze zi și noapte. Dar nu mai învață nimic!”

Biblia spune: „Isus creştea în înţelepciune și în statură…” (Luca 2:52) El nu a crescut doar fizic, ci și spiritual, mental și emoțional. Este o tragedie atunci când te lași târât într-o rutină și nu mai ieși niciodată din ea; atunci pierzi tot ce are Dumnezeu mai bun de oferit.

În schimb, oamenii care pot fi învățați sunt complet implicați în viață. Sunt entuziasmați de lucruri. Sunt interesați să descopere, să discute, să aplice și să se dezvolte. Așadar, nu înceta niciodată să înveți și să crești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 oct. 2024

20 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Să ia toată grăsimea vițelului adus ca jertfă pentru păcat; grăsimea care acoperă măruntaiele, cei doi rinichi și grăsimea de pe ei, de pe coapse și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi … cum se iau de la vițelul adus ca jertfă de pace; și preotul să le ardă pe altarul pentru arderile-de-tot. … Toată grăsimea lui s-o ia și s-o ardă pe altar.

Levitic 4.8,10,19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Acestea ne vorbesc despre o realitate minunată. Când ne ocupăm cu păcatele noastre și le recunoaștem înaintea lui Dumnezeu și privim la cruce, unde Domnul Isus a trebuit să sufere pentru ele, Dumnezeu ne îndreaptă privirea spre slava lăuntrică a acestei Jertfe. Grăsimea, în Scriptură, este o imagine a energiei, a voinței. Dumnezeu ne face să vedem că întreaga energie a Domnului Isus era îndreptată spre satisfacerea lui Dumnezeu, că El a mers cu putere dumnezeiască pe drumul Său înspre cruce, pentru ca acolo să poarte păcatele noastre și să îndure judecata lui Dumnezeu. Aceasta s-a petrecut cu o înțelepciune desăvârșită. Rinichii, potrivit cu Iov 38.36, sunt locuința înțelepciunii și, aici, ei sunt aduși împreună cu toată grăsimea pe altarul arderii-de-tot. În Levitic 3.11,16 vedem că Dumnezeu numește aceasta mâncarea Sa, pâinea Sa.

Deci lucrarea Domnului Isus nu numai că este suficientă pentru păcatele pe care noi le-am făcut, ci, în același timp, ea L-a slăvit pe Dumnezeu și este baza pe care noi putem avea iarăși părtășie cu Dumnezeu, ca astfel să putem mânca iarăși din jertfa de pace și să ne putem apropia de cortul întâlnirii, iar adunarea să aibă iarăși voie să aducă jertfe care sunt arse pe altarul arderii-de-tot. Cuvântul ebraic care este folosit aici pentru arderea grăsimii înseamnă de fapt „a tămâia“. Vedem, în aceasta, cât de prețioasă este grăsimea pentru Dumnezeu – energia prin care Domnul Isus a săvârșit lucrarea de pe cruce pentru păcatele noastre, lucrare prin care Dumnezeu a fost satisfăcut pe deplin. Dumnezeu a trebuit să-L lovească pe Domnul Isus atunci când El a purtat păcatele noastre în trupul Său și a fost făcut păcat pentru noi. Aici Dumnezeu ne arată că și atunci Domnul era desăvârșit de curat și de plăcut pentru El.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.

Matei 27.45

Cele trei ore de întuneric de pe cruce

Relatările despre ultimele ore ale Domnului Isus înainte de moartea Sa pe cruce ating profund inima și simțămintele fiecărui credincios. În comparație cu cele petrecute în cei aproximativ trei ani de dinainte, ultimele ore din viața Domnului nostru pe pământ sunt descrise cu mai multe detalii – cu excepția ultimelor trei ore de pe cruce, când Dumnezeu a adus întunericul peste întreaga țară.

Niciun evanghelist nu descrie în mai mult de două versete aceste ultime trei ore, în care toate acțiunile și toată vorbirea omului încetează. Printr-o eclipsă totală, Dumnezeu L-a protejat pe Fiul Său de orice privire omenească. Acolo s-a întâmplat ceva ce noi, oamenii, nu putem pătrunde. Domnul Isus, care nu a cunoscut niciun păcat, care nu a făcut niciun păcat și în care nu a existat păcat, a fost făcut păcat și judecat de Dumnezeu în acele ore. Pentru acest eveniment, care este punctul central în planul de mântuire al lui Dumnezeu, nu există o descriere pe care omul să o poată examina și diseca. În fața acestui tablou stăm tăcuți și ne închinăm Lui.

„Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi“ (2 Corinteni 5.21).

„A fost voia Domnului să-L zdrobească; L-a supus suferinței“ (Isaia 53.10).

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea Mea, de cuvintele geamătului Meu? Strig ziua, Dumnezeul Meu, și nu-Mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă“ (Psalmul 22.1,2).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 16.1-20 · 1 Ioan 3.7-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 12:20-32

Prin gura lui Moise, Domnul vine să le aducă aminte că, cel dintâi, El are dreptul de a fi slujit de către poporul Său. Însă El nu le rămâne niciodată dator. De îndată ce a primit de la ei ceea ce I se cuvine, Se revelează ca un Dumnezeu plin de bunătate, care Se îngrijeşte de hrana lor şi care pătrunde cu tandreţe în circumstanţele vieţii lor de zi cu zi. Aceasta nu le dă credincioşilor dreptul să se poarte după bunul lor plac!

Deci, „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie orice faceţi, să faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10.31). Noul Testament îi confirmă copilului lui Dumnezeu că trebuie să se abţină de la a mânca sânge şi „să se ferească de întinările idolilor“ (Fapte 15.20). Această ultimă interdicţie arată grija lui Dumnezeu pentru ai Săi. Să fim siguri că, dacă Domnul ne interzice un lucru, nu o face în mod arbitrar, numai pentru a ne crea greutăţi, ci pentru ca să nu fim „prinşi în cursă“ (v. 30). Tot acest verset ne învaţă că adesea primul pas pe calea idolatriei este curiozitatea. „Cum au slujit naţiunile acestea dumnezeilor lor?“

Interesul faţă de rău este un semn că nu am fost profund mişcaţi în conştiinţă şi ne conduce neînarmaţi pe teritoriul lui Satan.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA SĂ ÎNVEȚI ȘI SĂ TE DEZVOLȚI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul.” (Eclesiastul 2:13)

Cea mai importantă abilitate pe care o poți dobândi este să continui să înveți. Persoanele dotate se pot purta uneori ca și cum le știu pe toate, ceea ce face ca dezvoltarea lor continuă să fie dificilă. Capacitatea de învățare nu ține atât de mult de competență și de capacitatea mentală, cât de atitudine; este o foame înnăscută de a crește, este o dorință de a învăța, de a te dezvolta și de a învăța din nou.

Celebrul antrenor de fotbal John Wooden a spus: „Ce contează cu adevărat este ce înveți după ce le știi pe toate!” Numai dacă îți păstrezi abilitatea de a învăța vei continua să crești și vei continua să ai un impact asupra lumii din jurul tău.

Învățarea pe tot parcursul vieții este o căutare continuă de fiecare zi! Savantul roman Cato cel Bătrân a început să studieze greaca la optzeci de ani. Când a fost întrebat de ce se apucă de o sarcină atât de dificilă la vârsta sa, el a răspuns: „Este cea mai fragedă vârstă care mi-a mai rămas!”

Spre deosebire de Cato, mulți dintre noi privesc învățarea ca pe un eveniment, în loc s-o considere ca pe un proces care durează toată viața. Se estimează că doar o treime dintre adulți citesc o carte întreagă după ce părăsesc școala. De ce? Pentru că ei privesc educația ca pe o perioadă a vieții, nu ca pe un mod de viață. Știința confirmă faptul că, în timp ce corpul fizic se poate atrofia, mintea își păstrează o mare parte din capacitatea sa de creștere continuă.

Fiecare etapă a vieții vine cu lecții care trebuie învățate. Poți alege să fii o persoană care învață și care continuă să învețe, sau poți să-ți închizi mintea și să nu mai crești. Încearcă acest experiment simplu timp de o săptămână: cere-le sfaturi celorlalți, refuză în mod deliberat să dai sfaturile pe care le-ai da în mod normal… și la sfârșitul fiecărei zile, scrie ce ai învățat când ai fost atent. Vei fi uimit!

Așadar, nu înceta niciodată să înveți și să te dezvolți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 oct. 2024

17 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: pe când se ruga ea îndelung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei. Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea.

1 Samuel 1.12,13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Tristețea adâncă a Anei și rugăciunea ei ne pot învăța câte ceva cu privire la acele perioade când nu știm ce să ne rugăm. Uneori, când durerea este foarte puternică, nu știm cum să ne rugăm. Pavel ne amintește că „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui“ (Romani 8.26). Dumnezeu dorește să venim cu credință și să ne vărsăm inimile înaintea Lui, fiindcă El poate să vindece inimile rănite.

Este important să menționăm de ce Ana dorea un copil. Ea dorea nu doar un copil, ci un copil de parte bărbătească (1 Samuel 1.8,11), care să crească și să fie folosit de Domnul pentru a conduce poporul Său. Ea I-a făcut un jurământ neobișnuit Domnului, anume că, dacă El avea să-i dea un fiu, ea urma să-l dedice slujirii Lui pentru toate zilele vieții sale. Ana și-a ținut jurământul și l-a păstrat acasă pe Samuel doar până când l-a înțărcat. Apoi l-a adus la cort, pentru a-și împlini jurământul făcut (1 Samuel 1.21-28). Cât a fost mic, Ana și-a arătat dragostea față de el prin faptul că-i făcea câte o mantie mică în fiecare an. Samuel știa că mama lui îl iubea, însă știa și că ea își împlinea astfel jurământul făcut lui Dumnezeu.

Ana își vărsase inima înaintea Domnului, în amărăciunea ei; după aceea, ea și-a deschis inima către El în laudă. Domnul i-a schimbat amărăciunea într-o cântare de bucurie, fiindcă El poate inspira cântări în noapte (Iov 35.10; Psalmul 43.8). El a dăruit o cântare inimii predate Lui. Cântarea Domnului poate însemna putere pentru cel neputincios, bucurie pentru cel întristat, vindecare și biruință pentru sufletul copleșit, fiind o jertfă de laudă pentru Domnul (Evrei 13.15).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Da, lumina celui rău se va stinge … Nădejdea lui va fi smulsă din cortul lui și va fi târât spre împăratul spaimelor.

Iov 18.5,14

Ultima cortină

În liniște, sicriul este coborât în groapă și dispare dinaintea ochilor. Slujba de înmormântare este încheiată. Oamenii se îndepărtează rapid de locul morții.

La ieșirea din cimitir mă întâlnesc cu un fost coleg, cu care lucrasem la teatru înainte să mă întorc la Dumnezeu. Intrăm imediat în discuție și ne amintim de vremurile petrecute împreună la teatru. „Mai știi“, îi spun eu, „că, atunci când se trăgea ultima cortină, dacă reprezentația fusese ratată, nu se mai putea corecta nimic? Toate reproșurile nu mai ajutau la nimic. Spectacolul era un eșec“.

Nu este la fel și în viața noastră? Într-o zi, fiecare își va juca ultimul rol pe scenă și apoi va cădea „cortina“ și pentru el.

Când este să se gândească la moarte, nu sunt oare mult prea mulți aceia care trebuie să recunoască faptul că au trăit fără Isus? O viață fără Mântuitorul și Răscumpărătorul are consecințe devastatoare! Pentru oricine pleacă de pe scena vieții fără El, viitorul este fără speranță și așa rămâne pentru totdeauna.

Dacă citiți aceste rânduri, înseamnă că peste dumneavoastră încă nu a căzut „ultima cortină“. Folosiți timpul și predați-vă viața Domnului Isus înainte de a fi prea târziu! Pentru cei răscumpărați sunt valabile cuvintele: „El [Dumnezeu] va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere …“ (Apocalipsa 21.4).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.17-29 · 1 Ioan 2.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 11:1-15

Poporul lui Dumnezeu este îndemnat să facă precum plugarul care, pentru a-şi alinia brazda, ia repere din urma şi dinaintea lui. Pentru a reveni la drumul drept, Israel va privi întâi înapoi, pentru a-şi aminti de ieşirea din Egipt şi de dificila călătorie prin pustiu (v. 2-7; Ieremia 2.23: „Priveşte-ţi calea în vale“), apoi înainte, pentru a contempla prin credinţă bogata ţară a promisiunii (v.10-12). Rătăcirile noastre trebuie să ne servească de avertisment şi să vorbească conştiinţei noastre, în timp ce perspectiva moştenirii cereşti care ne aşteaptă este menită să ne stimuleze inimile. Confruntaţi necontenit cu un trecut jalonat prin har şi cu un viitor glorios, umblarea noastră va tinde să fie dreaptă.

Ce contrast între ţara promisiunii şi Egipt, imagine a lumii! Pentru a avea apă, chiar şi în zilele noastre, egiptenii sunt obligaţi s-o ridice cu greu până la jgheaburi, cu ajutorul scripetelui, un fel de moară acţionată primitiv cu piciorul (v. 10 sf.), în timp ce în ţara Canaanului, ploaia cerului asigură apă fără plată şi din abundenţă. Da, ce contrast între sărmanele eforturi ale omului din lume de a-şi făuri singur fericirea şi terenul binecuvântat pe care este aşezat acum răscumpăratul Domnului, care primeşte totul prin harul Dumnezeului său!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ-ȚI ÎNGRIJORĂRILE ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile…” (Filipeni 4:7)

Când te simțiți anxios și speriat, iată două lucruri pe care ar trebui să le faci: 1) Găsește-ți un prieten dintre frații de credință. Atunci când anxietatea te acaparează, una dintre cele mai bune modalități de a rupe spirala îngrijorării este să o dezvălui unui prieten din biserică. Când a fost ca Israel să ia în stăpânire Țara promisă, Dumnezeu le-a spus: „Cine este fricos şi slab la inimă să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraţilor lui.” (Deuteronomul 20:8) Pesimismul, descurajarea și spaima sunt contagioase. Dar la fel este și curajul! Așa că, apelează la un prieten care are darul încurajării! 2) Ia atitudine și înfruntă-ți frica! Poți asculta toate predicile despre un Dumnezeu bun, care va avea grijă de tine, și s-ar putea să nu fie suficiente ca să elimine anxietatea din viața ta. Trebuie să faci și anumite lucruri, iar primul ar fi să pășești prin credință. Modul în care pacea lui Dumnezeu ajunge din mintea ta în corpul tău este prin încrederea în El, până când îți poți înfrunta temerile fățiș. Așadar, cu gândul acesta în minte, fă următoarele lucruri: a) meditează la pasaje din Scriptură, cum ar fi Psalmul 23; imaginează-ți efectiv că ești păstorit de Domnul pe pășuni verzi și condus la ape de odihnă; b) vorbește cu „prietenul tău de credință” înainte ca îngrijorarea să se instaleze în mintea ta; c) rostește o rugăciune: „Doamne, îmi arunc toate grijile asupra Ta!” d) fă exerciții fizice; exercițiul fizic este unul dintre cele mai bune moduri pentru a opri acumularea excesului de adrenalină; e) identifică-ți frica și fă un mic pas pentru a o înfrunta; și f) odihnește-te suficient. Psalmistul David a spus: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:8) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este astăzi acesta: lasă-ți îngrijorările în seama lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 oct. 2024

16 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său.

2 Împărați 23.30 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioahaz (1) – Chipul lumii acesteia trece

Este interesant că, în 2 Împărați 23.30, este menționat în mod expres faptul că Ioahaz a fost uns ca împărat. Nu așa se întâmplase cu toți ceilalți împărați? Totuși, cu privire la Ioahaz este menționat acest lucru, chiar dacă el a domnit doar trei luni. Aceasta ne amintește de caracterul lucrărilor și al gloriei omului – „Orice făptură este ca iarba și toată gloria omului este ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea ei se veștejește, însă cuvântul Domnului rămâne pentru totdeauna“ (1 Petru 1.24,25). Gloria omului este efemeră și trece repede, uneori mult mai repede decât crede sau decât ar dori.

După moartea tatălui său, acest tânăr de douăzeci și trei de ani a devenit împărat peste noapte. Ce lucru extraordinar pentru el! Se afla acum la vârful carierei sale, mai ales că, fiind al treilea fiu ca vârstă, nu avea nicio șansă să devină împărat. Poate că a lucrat din greu în spatele scenei pentru a ajunge acolo – nu știm, însă un lucru este sigur: poporul l-a ales ca împărat, în ciuda ordinii obișnuite.

Acum iată-l ajuns în vârf, având puterea și gloria! Dar ce a făcut el în tot acest timp? A făcut ce era rău în ochii lui Dumnezeu. Prin urmare, visul său, domnia sa magnifică, gloria sa, toate acestea s-au dus pentru totdeauna!

Învățătura pe care trebuie să o desprindem de aici este cum nu se poate mai clară: „Chipul lumii acesteia trece“ (1 Corinteni 7.31). Să nu ne ațintim privirea asupra acestei lumi, nici asupra lucrurilor din ea, să nu ne preocupăm cu a le obține, nici să nu căutăm gloria acestei lumi! Partea noastră este cu Hristos, de aceea să căutăm „lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu“, și să ne gândim la „lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ“ (Coloseni 3.1,2). Rezultatul unei astfel de atitudini va fi spre gloria lui Dumnezeu și, de asemenea, spre fericirea noastră.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti și ieșirea din ea, ca s-o puteți suporta.

1 Corinteni 10.13

Orice ți-ar trimite Tatăl

Este dragostea Domnului suficientă pentru a te atrage? Este ea de ajuns să te facă să renunți la lume ca să Îl urmezi și să fii în locul în care să te poți bucura de tovărășia Lui? În necazurile copiilor Săi, Domnul întâi Se apropie și le șterge lacrimile. Apoi îi scoate din ele. Dar umblă cu ei. Compasiunea Lui merge înaintea îndurărilor Sale.

    Orice ți-ar trimite Tatăl, tu stai tăcut!

    El dă binecuvântare fără sfârșit.

    Când dorințe nu-mplinește, El spre bine Se-ngrijește;

    din iubire El te mustră: crede în El!

    Cel ce te călăuzește neîncetat crezi că azi

    nu te zărește pe un drum greu?

    Chiar pe căi întunecate, mângâierea-ți dăruiește,

    lângă tine-n grele clipe este chiar El!

    O, nu critica-n suspine ce îți dă El!

    Crede că e spre-al tău bine ce îți dă El!

    Chiar de nu știi dinainte planul bunului Părinte,

    tu încrede-te în Domnul, numai în El!

    Domnul dă putere zilnic celor ai Săi.

    În necaz ajută tainic, adeseori.

    Orice te-ar lovi pe tine, crede că e înspre bine;

    mergi supus pe a ta cale și fii smerit!

—S. D. Cartes

Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.1-16 · 1 Ioan 2.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 10:12-22

Versetele 12 şi 13 aşază înaintea copiilor lui Israel un plan minunat. Prieten creştin, Domnul nu doreşte nici „de la tine“ altceva, decât teamă, credincioşie, dragoste, lepădare de sine, ascultare. Mica 6.8 pune aceeaşi întrebare şi, ca răspuns, invită la dreptate, la bunătate, la smerenie. Toate acestea ni se cer în interesul nostru: „spre binele tău“ (v. 13) şi nu sunt decât un răspuns corect la iubirea divină. Fericite legături reciproce: „Domnul S-a alipit de părinţii tăi, ca să-i iubească …“ (v.15) … „tu să te alipeşti de El“ (v. 20)!

Este cerută circumcizia inimii. Un semn exterior nu este suficient pentru a face proba că cineva are o religie (Romani 2.29). Trebuie să existe în inimă dovada că pretenţiile cărnii au fost judecate şi că cineva aparţine lui Dumnezeu.

Domnul este Susţinătorul celor care sunt singuri în viaţă. Orfanul, văduva, străinul − sunt în mod cu totul deosebit subiectele îngrijirii Sale. „Dumnezeul cel mare, cel tare şi cel înfricoşător“ (v. 17), care a făcut „aceste lucruri mari şi înfricoşătoare“ (v. 21), este în plus un Dumnezeu plin de mângâiere, un Tată pentru orfani, un Apărător făcând dreptate văduvelor (Psalmul 68.5).

„El este lauda ta“ (v. 21). Nu numai ceea ce a făcut, ci Însăşi Persoana Sa este, pentru inimile şi buzele celor răscumpăraţi, un subiect continuu de bucurie şi de adorare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASCULTĂ GLASUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine are urechi, să asculte ce zice… Duhul.” (Apocalipsa 2:11)

Putem citi același verset din Scriptură, cu diferite ocazii, și el ne va vorbi de fiecare dată cu totul altfel!

Filozoful grec Heraclit a afirmat următoarele cuvinte: „Niciun om nu se scaldă de două ori în apa aceluiași râu”, adică nici râul și nici omul nu mai sunt la fel. Și niciodată nu citești același verset biblic în același mod de două ori. Aceasta a fost intenția Autorului său ceresc. Iar iluminarea de care îți face Duhul Sfânt parte se bazează pe faptul că Dumnezeu cunoaște în mod profund și nelimitat circumstanțele tale, dorințele tale, temerile tale, trecutul tău, personalitatea ta și destinul tău. Trebuie doar să-ți faci timp să asculți și să-ți cultivi capacitatea de a fi sensibil la ceea ce spune El!

Se povestește că un dirijor a fost angajat să lucreze cu cântăreți de operă care nu puteau atinge anumite note, deși acestea se aflau în gama lor vocală. Era un mister total. Dirijorul a făcut teste amănunțite asupra corzilor lor vocale, dar nu a putut găsi niciun motiv pentru care ei nu puteau atinge acele note. Apoi, i-a venit brusc ideea să le testeze auzul. Și ceea ce a descoperit a fost că acești cântăreți de operă nu puteau cânta o notă pe care nu o puteau auzi. Problema nu era cântatul, ci auzul.

Așadar, ai o problemă cu auzul? Dacă nu ai, ascultă ce spune Duhul Sfânt. Până nu auzi vocea lui Dumnezeu, nu vei putea cânta cântecul Său. De ce? Pentru că ești dezacordat! Și în felul acesta rămânem prinși în stiluri de viață păcătoase, în cicluri negative și în tipare distructive.

Dar atunci când deschizi Biblia și auzi cu adevărat vocea lui Dumnezeu – vocea Sa iubitoare, încurajatoare, plină de har, convingătoare, autoritară, și puternică – viața ta începe să se armonizeze cu Duhul Sfânt!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 oct. 2024

13 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; și El este ispășire pentru păcatele noastre.

1 Ioan 2.1,2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

El, Cel care a mers la Tatăl pentru noi, poate spune (și Tatăl o știe bine): «Eu am suferit pe cruce pentru păcatele care au fost înfăptuite și Eu am purtat judecata asupra lor, așa că nu mai poate fi nicio judecată cu privire la ele». El este Cel Drept și Dumnezeu știe că El niciodată nu va face ceva nedrept, că niciodată nu va acoperi un păcat și că niciodată nu va spune despre ceva care este fals că este bun, așa cum o fac deseori avocații de pe pământ. Cuvântul Său este adevărul absolut, așa că Dumnezeu poate avea încredere desăvârșită în cuvântul Său. El ne înlocuiește, ca să ne readucă în părtășie cu Tatăl, pentru ca, în felul acesta, răul să fie îndepărtat și Dumnezeu să poată, potrivit cu 1 Ioan 2.1, să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. Pe de o parte, Domnul Isus lucrează în noi, ca să ne aducă la mărturisire; de altă parte, El intervine la Tatăl pentru noi, pentru ca astfel, atunci când am mărturisit, Tatăl să ne ierte. Și Tatăl ne iartă întotdeauna, căci El este credincios și drept când face lucrul acesta.

În primul rând, Domnul Isus lucrează în noi pentru ca păcatele pe care le-am înfăptuit să ne devină cunoscute. Cum ne sunt ele făcute cunoscut? Când am făcut ceva și nu știu că este rău, cum voi afla că acel lucru este rău?

Vedem lucrarea Domnului Isus în cazul lui Petru. Domnul îl atenționează mai dinainte și îi spune: „Chiar în noaptea aceasta … tu te vei lepăda de Mine de trei ori“. Apoi imediat adaugă: „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se micșoreze credința“. După ce Petru L-a tăgăduit de trei ori, Domnul l-a privit și, prin aceasta, i-a adus aminte de cuvintele Sale, iar Petru a devenit conștient că L-a tăgăduit și a plâns cu amar. Când Domnul a înviat, Petru a fost unul dintre primii pe care El i-a căutat ca să stea de vorbă cu el. Când, după aceea, Petru a fost iarăși în mijlocul ucenicilor, Domnul a venit și a pătruns din nou, și cu acest prilej, până la temelie, ca să-l aducă pe Petru la o totală restabilire și la o deplină părtășie; căci acesta este scopul Domnului Isus (vedeți Ioan 21).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și au venit la un loc al cărui nume era Ghetsimani. Și a zis ucenicilor Săi: „Stați aici până Mă voi ruga!“. A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se tulbure adânc.

Marcu 14.32,33

Ghetsimani

În ultima noapte a Domnului Isus înainte de moartea Sa pe cruce, Ghetsimani a fost un loc special.

După ce Isus a sărbătorit Paștele împreună cu ucenicii Săi, au ieșit din cetatea Ierusalim, au traversat pârâul Chedron și au intrat în grădina Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor. Ghetsimani înseamnă „presă de ulei“. Se pare că acolo era o presă cu care măslinele erau zdrobite pentru a fi transformate în ulei. Presa de ulei ne vorbește atât despre zdrobire, cât și despre valoarea produsului obținut.

Presa este un simbol al judecății (Apocalipsa 14.19). Puțin mai târziu, pe cruce, avea să se abată asupra Domnului Isus judecata lui Dumnezeu din cauza păcatelor noastre. El a văzut această judecată deja acolo, în grădină. Această anticipare a provocat o mare tulburare în sufletul Său, astfel încât S-a îndreptat în rugăciune spre Dumnezeul și Tatăl Său.

Prin presarea măslinelor se obține uleiul de măsline prețios, care, chiar și în Vechiul Testament, trebuia să fie oferit lui Dumnezeu ca jertfă. Aceasta ne arată că suferința Mântuitorului sub judecata lui Dumnezeu a adus ceva bun pentru Dumnezeu (Exod 22.29; 27.20).

Îl admirăm pe Hristos, pentru că a fost dispus să intre în judecata lui Dumnezeu, pentru a aduce acolo jertfa nespus de prețioasă pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 12.1-17 · Ioan 21.15-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 9:1-17

Pentru a descrie forţa vrăjmaşilor lui Israel, Moise se foloseşte de aceleaşi mijloace ca şi oamenii necredincioşi care înmuiaseră inima poporului (1.28), pentru că această putere era reală. Poporul nu trebuia să o desconsidere, ci, mai degrabă, să-şi pună încrederea într-o putere mai mare. DOMNUL avea să meargă înaintea lor spre a descuraja şi nimici această putere a vrăjmaşului.

Contrar criteriilor obişnuite ale oamenilor – cantitate sau calitate – intervenţia lui Dumnezeu în favoarea lui Israel n-a fost dictată nici de numărul (7.7), nici de buna înclinaţie naturală a acestui popor. „Să ştii dar că nu pentru dreptatea ta – reaminteşte Moise – îţi dă Domnul Dumnezeul tău această ţară bună ca s-o stăpâneşti“ (9.6). Copilul lui Dumnezeu nu se poate lăuda nici măcar cu atâta îndreptăţire proprie ca Israel. „El ne-a mântuit, nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi, ci după propria Sa îndurare …“ (Tit 3.5-7). Şi pentru ca poporul să nu fie tentat să atribuie alegerii lui Dumnezeu meritele lor personale, conducătorul lor le aminteşte episodul umilitor cu viţelul de aur. Dacă ne vom aduce aminte fără-ncetare de credincioşia Domnului (cap. 8), nu vom uita niciodată cât de slabe sunt inimile noastre (v. 7; Ezechiel 16.30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AȘA CUM EȘTI, VINO LA DOMNUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt…” (1 Corinteni 15:10)

Am auzit o istorioară despre un băiat care intră în casă și nu știa că pastorul bisericii venise în vizită… Băiatul ținea în mână un șobolan mort: „Mamă, n-o să-ți vină să crezi: acest șobolan alerga prin garaj… L-am văzut, am aruncat cu o piatră în el și l-am nimerit… Apoi m-am dus și l-am călcat în picioare. După care l-am apucat de coadă și l-am izbit de perete…” În acel moment îl vede pe pastor… se uită la mama lui – și dacă privirea ei ar fi putut ucide, el ar fi fost demult un copil mort… Așa că, a ridicat șobolanul în sus ca pe o ofrandă și a adăugat cu o voce pioasă: „Și apoi dragul de Dumnezeu l-a chemat acasă.”

Cam așa este și genul de discurs în care oamenii alunecă atunci când vor să-și ascundă defectele și să pară mai „spirituali”!

Vechiul imn „Așa cum sunt, la Tine vin” se referă la faptul că Dumnezeu te iubește în ciuda problemelor tale, așa că ar fi bine să-ți scoți masca. Dacă ar exista cu adevărat o biserică „Așa cum sunt”, unde oamenii ar putea să-și aducă poverile și înfrângerile, dacă ar exista acel grup în care toată lumea ar fi iubită și nimeni nu s-ar preface, cred că n-ar fi niciodată suficient loc în clădirea aceea pentru oamenii dornici să vină.

Apostolul Pavel a recunoscut că și el se comporta uneori frumos, alteori urât; a pomenit momentele în care a vrut să facă binele, dar răul a preluat controlul… dar a refuzat să renunțe la luptă pentru că și-a dat seama că el este o lucrare în curs de desfășurare. Și a afirmat: „eu… nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic…” (1 Corinteni 15:9-10).

Așadar, așa cum ești – vino la Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 oct. 2024

9 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată temerea, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Căci este un har dacă cineva, datorită conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. Fiindcă ce fală este dacă răbdați după ce ați păcătuit și ați fost pălmuiți? Dar, dacă răbdați după ce ați făcut binele și ați suferit, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Căci la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui.

1 Petru 2.18-21 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Primele îndemnuri ale apostolului Petru sunt adresate celor din starea cea mai umilă, celor care se află în robie, fie ca sclavi, fie ca simpli servitori. Temerea lor de Dumnezeu va fi dovedită în primul rând prin supunerea lor față de stăpâni, cu toată temerea. Aici, pentru a-i încuraja pe acești oameni, este mângâietor să observăm că apostolul le pune înainte cu precădere caracterul lui Hristos. Servitorii Îl văd pe Dumnezeu în stăpânul lor, iar acest lucru este cu atât mai important de subliniat, cu cât stăpânii pot fi uneori greu de suportat (versetul 18). Dar este un har deosebit să înduri necazuri datorită conștiinței față de Dumnezeu, atunci când aceste suferințe sunt nedrepte.

Chestiunea importantă nu este doar să suferi, ci să suferi făcând binele. Acesta este un subiect de glorie și de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece este drumul lui Hristos Însuși. Să fii servitor, să faci binele și să suferi pentru acest lucru – nu este acesta chiar drumul lui Hristos? De aceea, acest drum este vrednic de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece – spune apostolul – la aceasta am fost chemați, adică la a merge pe drumul lui Hristos.

Să observăm că întreaga epistolă stăruie asupra acestui adevăr, astfel încât, dacă vreau să aflu care trebuie să fie drumul meu în această lume, răspunsul este simplu: Hristos – Hristos ascultător, Hristos supus, Hristos făcând binele, Hristos suferind pentru acest lucru.

De aceea, și noi suntem chemați la aceasta. Hristos a suferit pentru noi, iar aceasta a însemnat mântuirea noastră, dar, în același timp, El este și un model pe care ni l-a dat spre a-l urma.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

„De aceea îți spun: Păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.“ Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele“.

Luca 7.47,48

Fariseul și femeia păcătoasă (6)

Dragostea femeii pentru Domnul era o dovadă clară că multele ei păcate au fost iertate. Simon nu și-a recunoscut păcatul, nu dorea harul și iertarea și, prin urmare, nici dragostea. Isus i-a atras atenția asupra acestui fapt cu vorbe foarte blânde. Ele au fost un ultim apel al bunătății Sale la inima fariseului. Simon putea trage singur concluziile necesare.

Apoi Mântuitorul i S-a adresat pentru prima dată direct femeii și, în prezența lui Simon și a celorlalți oaspeți sceptici, i-a acordat în mod explicit iertarea păcatelor. Da, femeia a păcătuit, toată cetatea știa. Dar vinovăția ei era complet iertată!

Ceilalți oaspeți au întrebat cu îndoială: „Cine este Acesta, de iartă chiar și păcatele?“. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele! Dar Domnul Isus Hristos este Dumnezeu Fiul. Prin urmare, El are, de asemenea, autoritatea de a ierta păcatele (Luca 5.20-26; Ioan 5.19-30; 17.2).

Apoi Isus i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace“ (Luca 7.50). Ea a venit la Domnul cu credință. Apoi a aflat că această credință a mântuit-o și a primit siguranța mântuirii. Pentru inima ei recunoscătoare, întrebarea celorlalți, „Cine este Acesta?“, a primit cu mult timp înainte un răspuns: Isus este Mântuitorul, El este Hristos, Domnul (Luca 2.11)!

„Acesta este, într-adevăr, Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan 4.42).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.30-10.11 · Ioan 20.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 6:1-15

Dragostea lui Dumnezeu nu admite nici un dezacord, nici un compromis. Este exclusivă, în sensul că cere de la noi o dăruire totală: inimă, suflet, putere − întreaga noastră fiinţă trebuie să fie cuprinsă de ea. Şi nici un moment din viaţa noastră nu trebuie să iasă de sub controlul acestei iubiri divine. Fie acasă − la masă, la sculare, la culcare − fie afară, pe scurt, în toate momentele zilelor noastre − iubitul nostru Salvator ar trebui să ne fie subiectul gândurilor şi al conversaţiilor (Psalmul 73.25). Cât de departe suntem de aceasta! Evanghelia însă ne prezintă Modelul desăvârşit, în fiinţa Căruia totul era pentru Dumnezeu. Îl auzim pe Domnul Isus citând „cea dintâi şi cea mai mare poruncă“ cu autoritatea Singurului care a împlinit-o desăvârşit: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău …“ (Matei 22.37, 38). Cuvântul lui Dumnezeu era neîncetat în inima Lui, astfel încât, atunci când Vrăjmaşul s-a prezentat în pustiu, în mâinile Sale se afla această sabie de nădejde cu care să-l în­frunte. Citând v. 13 şi 16, Domnul Isus (Matei 4.10; 4.7) l-a redus la tăcere (de două ori) pe Satan.

Cât de important este pentru noi să cunoaştem aceste versete pe dinafară! „Învăţaţi-le…“ recomandă cap. 5.1. Diavolul nu poate face nimic împotriva Scripturii, când noi ştim s-o cităm pentru a-l înfrânge.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTEȘTE-ȚI COPIII PENTRU VREMURI TULBURI! | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.” (Isaia 38:19)

Pentru a avea un copil înțelept, care să aibă încredere în tine, tu trebuie să-l faci să înțeleagă patru lucruri:

1) Ce simte Dumnezeu pentru el. Psalmistul spune: „În veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 136:1). A ști acest lucru este fundamental pentru dezvoltarea spirituală a copilului tău și pentru relația lui cu Dumnezeu.

2) Ce simți tu pentru el. Așadar, spune-i că, deși Îl corectezi, tu nu-l vei respinge niciodată!

3) Ce simte el despre propria lui persoană. Cel mai dureros aspect al maturizării este legat de atacul asupra stimei de sine, care este aproape universal în societatea adolescenților de astăzi. Aceștia se simt de obicei ca niște prostuți înainte ca măcar să aibă ocazia de a porni în viață. Așadar, încurajează-ți copilul adolescent că este o „lucrare în desfășurare” și că are un potențial incredibil. Citește-i ceea ce spune Biblia: „Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:13-14) Ajută-l să-și descopere talentele pe care i le-a dat Dumnezeu, și să le dezvolte – fie ele artă, știință, reparații, sport sau… creșterea animalelor, pentru distracție ori profit. Orice! Nu contează atât de mult ce îl înveți pe copilul tău; esențial este ca el să învețe ceva cu care să compenseze atunci când întreaga lume pare să spună: „Cine ești tu și care este semnificația ta?”

Adolescentul care nu are un răspuns la aceste întrebări este lăsat fără apărare într-un moment foarte sensibil al vieții. Așadar, dezvoltarea și perfecționarea abilităților, cu care să compenseze, poate fi una dintre cele mai valoroase contribuții pe care le poți aduce tu, ca părinte.

4) Ce părere au prietenii sau colegii lui despre el. Dacă anturajul îl aprobă, e bine. Iar dacă nu-l aprobă, dar primele trei lucruri sunt clare și stabile în viața lui, copilul tău va prospera și va face față anilor zbuciumați!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →