Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “rugaciune”

08 ian. 2025

8 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dimineața vă veți sătura cu pâine […] Iată pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe, mărunt ca bruma, pe pământ […] Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Domnul ca hrană.

Exod 16.12,14,15

Domnul m-a învățat adevărul că în fiecare zi trebuie să caut ca sufletul meu să fie fericit în Domnul. Dacă nu sunt fericit în Domnul și dacă nu sunt hrănit și întărit zilnic în omul dinăuntru, atunci lucrurile pe care le fac pentru a-L sluji nu sunt făcute în duhul potrivit. Am început deci să meditez la Scripturi în fiecare dimineață devreme, iar aceasta nu în vederea slujirii publice în Cuvânt, ci pentru sufletul meu. Am descoperit însă că Domnul adesea folosește ceea ce comunică sufletului meu pentru a-i zidi, mai târziu, pe cei credincioși prin intermediul meu. Acest lucru se întâmplă chiar dacă meditația mea nu a fost în vederea slujirii în Cuvânt, ci pentru folosul sufletului meu.

Am fost adesea uimit că nu am înțeles acest aspect mai devreme în viața mea de credință. Nu l-am găsit scris în vreo carte, n-am auzit vreo predică despre el și nici, în discuțiile mele particulare cu alți credincioși, nu a fost atins acest subiect. Și totuși acum, când Dumnezeu mi l-a descoperit, nu mi se pare nimic mai clar decât faptul că primul lucru pe care un copil al lui Dumnezeu trebuie să-l facă este să dobândească hrană pentru omul său dinăuntru.

Care este hrana pentru omul dinăuntru? Nu rugăciunea, ci Cuvântul lui Dumnezeu! Nu este vorba de simpla citire a Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât el doar să treacă prin mintea noastră, așa cum apa trece printr-o conductă, ci este vorba de a medita la ceea ce citim și de a aplica totul la viețile noastre. Ce diferență mare face faptul de a avea sufletul împrospătat și fericit în Domnul, în slujirea, în deciziile și în încercările noastre!

G. Müller

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu.

Romani 8.7

Yang-Won Son (1)

Yang-Won Son a fost un predicator al evangheliei în Coreea; el a avut mult de suferit din pricina credinței sale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost arestat – când Coreea se afla sub ocupație japoneză – pentru că a refuzat să îl venereze pe împăratul japonez ca dumnezeu.

După război, în anul 1948, orașul Soon-chun, unde cei doi fii mai mari ai pastorului Son se aflau la școală, a fost ocupat de partizani comuniști. Câțiva polițiști și cetățeni mai de seamă au fost împușcați pe loc, fără niciun proces. Rebelii i-au țintit și pe creștini. Fiii pastorului, refuzând să renunțe la credința creștină, au fost împușcați și ei.

Rebelii au ocupat orașul timp de o săptămână, după care au venit soldații guvernului și situația s-a schimbat, astfel că toți cei care luaseră parte la rebeliune au fost arestați. Printre ei a fost și Chai-sun, un flăcău care participase la execuția celor doi copii creștini. Sentința lui fusese pronunțată: condamnare la moarte.

Pastorul Son, care îngrijea de un lepros dintr-un sat din apropiere, a auzit că ucigașul fiilor lui era printre cei căutați. A fost atunci reacția lui una de răzbunare? Sau, dacă nu, măcar de împăcare, la gândul că se va face în sfârșit dreptate pentru uciderea fiilor săi!? Dimpotrivă, el urma să se roage, pentru ca pedeapsa cu moartea să fie eventual comutată într-una cu închisoare pe viață.

Citirea Bibliei: Osea 8.1-14 · Iacov 4.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 4:17-25; 5:1-11

Sisera a fugit pe jos; cele nouă sute de care de fier ale sale nu i-au fost de nici un ajutor. A crezut că poate găsi refugiu în cortul Chenitului. Dar, în loc de refugiu, a întâlnit moartea prin mâna Iaelei, o femeie credincioasă. Familia Chenitului este interesantă. Hobab, strămoşul ei, refuzase cu mult timp în urmă să meargă cu Israel (Numeri 10.29-30). Acum, descendenţii săi îi urmează pe fiii lui Iuda (1.16) şi iau parte la bătăliile şi victoriile lui Israel.

Fără să se aştepte, Barac îl găseşte pe vrăjmaşul lui nimicit de o femeie, pierzând astfel, cum îl prevenise Debora, o parte din onoarea victoriei. Ei bine, Dumnezeu discerne credinţa acolo unde noi nu vedem nimic din strălucirea ei! Numele lui Barac apare pe lista oamenilor de credinţă din Evrei 11 (v.32). Cât har! Puţinul pe care Domnul ne permite să-l facem pentru El, adesea amestecat în întregime cu încrederea în om, are preţ înaintea Lui şi El Îşi va aduce aminte de el. Este departe ziua când tot poporul cânta pe ţărmul Mării Roşii. În aceste zile de slăbiciune nu auzim decât două voci, pe cea a Deborei şi pe cea a lui Barac, un bărbat şi o femeie de credinţă. Dar cântecul lor nu este mai puţin triumfător. El începe cu preamărirea Domnului, Cel căruia Îi aparţine gloria victoriei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE-ȚI DARUL PE CARE ȚI L-A DAT DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„…Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (1 Corinteni 12:18)

Un respectat învățător biblic spunea: „Pentru că familia mea este numeroasă, trebuie să tragem la sorți pentru a vedea cui vom cumpăra cadouri la Crăciun. Odată, când mi-am deschis cadoul, am fost dezamăgit… mai cu seamă când am văzut că fratele meu geamăn primise două cadouri frumoase! Soția mea mi-a văzut nemulțumirea, a venit la mine și mi-a spus: „Nu-ți face griji. Când ajungem acasă, îl vom schimba cu ceva ce-ți place mai mult!”

La fel se întâmplă și în Trupul lui Hristos: deschidem cadourile pe care Dumnezeu ni le-a dat, și imediat alergăm să vedem ce-au primit ceilalți… Când ne uităm la cadoul nostru, suntem nemulțumiți și imediat ne gândim: „Știu, îl voi schimba cu ceva care-mi place mai mult!” De aceea sunt atât de mulți oameni în jurul nostru care pretind că sunt apostoli, profeți sau învățători, pentru că ei își schimbă darul!”

Nu tu decizi ce dar îți dă Dumnezeu. Dumnezeu „a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El”. Uneori este nevoie de ani de zile pentru a-ți recunoaște darul și a începe să-l pui în practică. În loc să râvnești la darul altei persoane, fii recunoscător pentru al tău și cere-I lui Dumnezeu să-l folosească pentru a binecuvânta cât mai mulți oameni. Iar dacă ai întrebări în legătură cu acesta, cercetează Sfintele Scripturi.

Apostolul Pavel ne-a spus multe în acest sens: „lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută” (Romani 11:29); „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6); „fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul” (1 Corinteni 7:7); „toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11).

Așadar, fii liniștit, mulțumit… și folosește-ți darul pe care ți l-a dat Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 ian. 2025

6 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul este Păstorul meu.

Psalmul 23.1

De aceste cuvinte din versetul 1 depind toate binecuvântările din Psalmul 23, iar ele sunt multe la număr. Remarcați însă că nu se spune: „Domnul este Păstorul“, ci: „Domnul este Păstorul meu“ – este o chestiune individuală, de relație profund personală. Un tânăr mi-a zis odată: «Nu-mi place felul personal în care prezinți lucrurile». «Iar acesta este motivul pentru care tu nu ești mântuit», i-am răspuns eu. Dacă nu poți spune: „Domnul este Păstorul meu“, nu ești mântuit. Nu-L cunoști și nu ești un ucenic al Lui.

O fetiță era grav bolnavă și adânc tulburată cu privire la starea sufletului ei. Cineva i-a trimis o carte poștală cu un verset pe ea, care spunea așa: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viață eternă și nicidecum nu vor pieri; și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.27,28). Ea a citit aceste cuvinte minunate, apoi și-a zis: «Dacă aș fi sigură că sunt o oiță a Lui, aș fi atât de fericită…». Dar, cum nu era sigură, a lăsat cartea poștală din mână cu un oftat. Dar cartea poștală a căzut pe pat pe partea cealaltă a ei, iar fetița a văzut, printre lacrimi, că erau scrise și acolo niște cuvinte: „Vrednic de încredere este cuvântul și demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu“ (1 Timotei 1.15). A citit aceste cuvinte, lumina a răsărit în sufletul ei și a exclamat: «Chiar dacă nu sunt o oiță, sunt totuși un păcătos, iar Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși; deci El a venit ca să mă mântuiască și pe mine!». Apoi a înțeles că păcătoșii pe care Domnul Isus îi mântuiește devin oile Sale, care nu vor pieri niciodată.

Cât de „în siguranță“ sunt oile și mielușeii turmei Sale! El a murit pentru mântuirea lor și trăiește pentru păzirea lor. Mâna care a zdrobit puterea morții îi ține pe toți cei ai Săi într-o siguranță veșnică. Dragostea eternă și atotputernicia se împletesc în Persoana Bunului Păstor, care Și-a dat viața pentru oile Sale. Ele sunt astfel în siguranță pentru totdeauna.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Faceți deci rod vrednic de pocăință; și nu vă gândiți să ziceți în voi înșivă: „Avem pe Avraam ca tată!“; pentru că vă spun că Dumnezeu poate din pietrele acestea să ridice copii lui Avraam.

Matei 3.8,9

„Faceți deci rod vrednic de pocăință“

Se apropia momentul când Isus urma să-Și înceapă lucrarea în public. Pentru a pregăti poporul pentru mesajul Lui, Dumnezeu l-a trimis pe Ioan Botezătorul. El le-a vorbit despre dreptate și pocăință și a rostit cuvinte care sunau cumva ciudat și ironic. Mari mulțimi au fost botezate de Ioan în Iordan. Au venit chiar destul de mulți din elita religioasă, atât cei de orientare conservatoare, cât și liberală. Dar, în loc să-i primească cu entuziasm, Ioan i-a numit „pui de năpârci“ și le-a împuns conștiința.

Sensul cuvintelor lui era acesta: „Cine v-a spus că ați putea scăpa de mânia lui Dumnezeu? Să nu veniți aici numai pentru a căpăta trecere înaintea poporului! Schimbați-vă modul de a trăi și arătați pocăință! Să nu credeți că aveți o descendență spirituală. Avraam este strămoșul vostru, dar Dumnezeu poate face copii pentru El chiar din aceste pietre. Moștenirea și reputația voastră înaintea oamenilor nu Îl impresionează pe Dumnezeu“.

Dumnezeu dorește realitate, nu ipocrizie! Nu avem dreptul să-I spunem care este motivul pentru care El trebuie să ne primească. În noi înșine, El nu găsește niciun motiv pentru a ne primi. Dacă vrea, El poate face din piatră copii care să Îl slujească mai drept decât L-au slujit vreodată oamenii. Să nu ne așteptăm ca Dumnezeu să ne primească datorită tradiției, nici datorită ritualurilor religioase, nici datorită descendenței, nici datorită evlaviei sau a dărniciei noastre. Dacă gândim astfel, ne supraestimăm pe noi înșine și subestimăm standardul lui Dumnezeu. Când cineva vine la Dumnezeu cu pocăință adevărată, va fi primit!

Citirea Bibliei: Osea 6.1-11 · Iacov 3.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 3:12-31

Nuiaua pe care Dumnezeu o foloseşte acum pentru a‑Şi disciplina poporul este Moabul, acelaşi popor pe care odinioară Dumnezeu îl împiedicase, prin gura lui Balaam, să i se opună lui Israel. Optsprezece ani trec până când poporul se reîntoarce la Domnul; mai înainte, opt ani fuseseră de ajuns (v. 8). În îndurarea Sa, Domnul le ridică un salvator, pe Ehud beniamitul.

Ehud are „un cuvânt de la Dumnezeu” (v. 20) pentru Eglon, împăratul Moabului. Acest mesaj solemn nu este altul decât sabia cu două tăişuri, care înseamnă moartea pentru acest om rău. Epistola către Evrei compară Cuvântul lui Dumnezeu, ascuțit şi plin de putere, cu o sabie cu două tăişuri (Evrei 4.12). Astăzi binefăcătoare pentru cei care se lasă cercetaţi prin mijlocirea ei, mâine ea va condamna şi va aduce pieirea tuturor acelora care nu vor fi crezut (Apocalipsa 19.13-15). Arma lui Şamgar reprezintă şi ea Cuvântul lui Dumnezeu, însă de data aceasta aşa cum îl vede lumea: aparent un instrument fără nici o valoare. Totuşi arma aceasta are mare putere şi este îndeajuns de tare pentru a-l elibera pe Israel încă o dată.

Slăbiciunea omului (Ehud era stângaci) şi slăbiciunea instrumentului (ţepuşa pentru boi a lui Şamgar) scot în evidenţă, şi una şi alta, puterea lui Dumnezeu care îi scapă pe aceia care strigă către El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROFITĂ DE OPORTUNITĂȚILE PE CARE LE AI! | Fundația S.E.E.R. România

„…Fă-le cunoscute copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.” (Deuteronomul 4:9)

Să citim împreună ce le-a spus Dumnezeu părinților care au intrat în Țara promisă: „Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.” (Deuteronomul 4:9).

Să observăm progresia acțiunilor din acest verset: mai întâi, „ia seama asupra ta”; apoi, „fă-le cunoscute copiilor tăi”. Capacitatea ta de a-i influența și modela pe copiii pe care-i iubești se bazează pe credibilitatea pe care o ai înaintea lor. Când principiile după care trăiești produc bucurie, pace, putere, bunătate, disciplină, succes, copiii tăi care te admiră vor începe să te ia în serios. Ține cont: „fereastra de oportunitate” pe care o ai la dispoziție este limitată.

Există abilități care trebuie deprinse în timpul copilăriei timpurii, și care devin mult mai dificil de învățat mai târziu. Te-ai întrebat vreodată de ce este atât de simplu să-i înveți pe preșcolari orice limbă străină? Și o pot învăța perfect, fără urmă de accent! Peste cincisprezece ani (sau mai mult), le va fi mult mai greu să încerce să obțină aceleași rezultate. Acest lucru se explică printr-un proces numit „contracția fonemelor”. Adică, laringele unui copil mic ia forma necesară pentru a produce orice sunet pe care învață să-l folosească. Apoi se fixează în acele poziții, făcând imposibilă (sau foarte dificilă) emiterea altor sunete în anii următori.

Atitudinea unui copil față de călăuzirea părinților și față de îndrumarea celor care îi îngrijesc este similară. De aceea, este esențial să „modelezi voința” în perioada preșcolară și în primii ani de viață, echilibrând dragostea necondiționată cu învățătura consecventă și fermitatea de acasă. Dacă ratezi investiția din această perioadă, anii adolescenței vor fi mai aspri decât ar trebui să fie.

Așadar, profită de „fereastra oportunității” pe care o ai astăzi, și „fă-le cunoscute copiilor tăi” toate „lucrurile pe care ți le-au văzut ochii” în umblarea ta cu Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 ian. 2025

5 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor.

Matei 18.20

Cei care au o inimă întreagă pentru Hristos doresc să fie în compania Lui și caută în mod instinctiv să fie acolo unde El Se află. Este posibil lucrul acesta? Da – „unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu“. Niciun credincios care este cu adevărat conștient de măreția și de valoarea Persoanei Domnului, ca și de binecuvântarea comuniunii cu El, nu dorește să fie absent din locul în care El Se află.

Neglijarea Cinei Domnului și a strângerilor de rugăciune arată clar o stare de inimă laodiceeană. La început, cei credincioși „stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni“ (Fapte 2.42). Este trist când vedem astăzi lipsa acestei stăruințe.

Domnul spune către Tatăl: „În mijlocul adunării voi cânta laudele Tale“ (Evrei 2.12). Credem noi că El nu va observa prezența sau absența noastră din locul în care se înalță laudele pe care El le conduce? Într-o zi viitoare, la scaunul de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5.10), vom vedea deslușit cum complacerea, confortul, o vreme puțin nefavorabilă sau o mică neînțelegere cu un frate sau cu o soră în Hristos ne-au determinat uneori să nu dăm curs dorinței dragostei Sale: „Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea“ (Luca 22.19).

Este pe deplin smeritor gândul că cineva care a gustat dragostea Domnului își poate permite să doarmă mai mult duminică dimineața, ori să întreprindă sau să primească vizite, în loc să fie acolo unde Domnul este în mijlocul celor ai Săi! Se pierd astfel prilejuri prețioase de a mulțumi inima Domnului și de a exprima atașamentul față de El, aici, unde Domnul a fost lepădat. Nu este altceva decât batjocură să spui mereu: „Vino, Doamne Isuse!“, în timp ce îți demaști indiferența față de prezența Lui aici pe pământ.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus spunea: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac“.

Luca 23.34

„Tată, iartă-i“

Mulți cititori cunosc foarte bine aceste cuvinte ale Domnului Isus. Dar înțelegem noi în ce împrejurări au fost ele spuse? El era atârnat pe cruce, cu răni la mâini și la picioare, suferind de chinuri mari și de sete. În jurul locului de execuție stăteau soldații care tocmai Îi bătuseră cuiele în mâini și în picioare. Probabil că făcuseră aceasta cu insensibilitatea caracteristică meseriei lor, în mijlocul batjocurilor camarazilor lor grosolani. Biblia consemnează despre disprețul batjocoritor al conducătorilor evreilor. Spectatorii care aveau un strop de simpatie poate ar fi gândit: „Nu se poate ca ei să fie atât de duri și să-I ia viața“; dar chiar aceasta era intenția lor. Unii poate gândeau că o persoană atât de neajutorată ar avea nevoie de un sprijin. Alții ar fi vrut să împiedice aceasta, crezând că numai criminalii de rând nu merită nici măcar un pic de compasiune.

Cu puțin timp înainte, Pilat întrebase: „Dar ce rău a făcut Acesta?“. De două mii de ani, nimeni nu a dat vreun răspuns la această întrebare. Nu exista niciun motiv pentru condamnarea și executarea Acelui nevinovat! Aceasta era situația în care Domnul S-a rugat pentru vrăjmașii Săi. Isus, chiar și în suferința Lui, S-a gândit la iertarea vrăjmașilor Săi, la iertarea de care avem nevoie noi toți. Ați remarcat momentul când El a rostit acestea?

Abia după ce mulțimea se dezlănțuise și Îl scuipase și călăii acționaseră și își epuizaseră toată răutatea, nu înainte, ca s-o mai stăvilească cumva. Aceasta este iubirea care biruie totul! Rugăciunea Lui suverană îl pune pe păcătos la adăpost. Privind la acest tablou, suntem noi mișcați de sentimente de afecțiune pentru un Mântuitor așa de minunat?

Citirea Bibliei: Osea 5.1-15 · Iacov 2.14-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 3:1-11

În această carte a Judecătorilor vom vedea constant reproducându-se acelaşi ciclu.

Poporul începe prin a-L abandona pe Domnul. Atunci El îi foloseşte pe vrăjmaşii lor pentru a le trezi conştiinţa.

În cele din urmă, Israel strigă către Dumnezeu care, plin de îndurare, îl scapă dându-i un judecător (vezi şi Psalmul 107.6, 13, 19, 28).

Ciclul acesta, vai, se repetă prea adesea în viaţa fiecăruia dintre noi. Când, uitându-L pe Domnul, intrăm sub influenţa lumii, El Se folosește uneori de ostilitatea acesteia pentru a ne trezi.

Versetul 2 ne aminteşte de felul în care Dumnezeu ne păstrează într-o stare de alertă şi ne exersează pentru luptă. El permite existenţa vrăjmaşilor tocmai cu scopul acesta. Pregătirea militară include în mod necesar exerciţii şi manevre fără de care un soldat n-ar fi capabil să lupte când s-ar ivi situația.

„Luptă-te lupta cea bună a credinţei” este un îndemn permanent pentru credincios (1 Timotei 6.12). Şi aceasta, deoarece credinţa are o dublă certitudine: cea dintâi, că lumea este un vrăjmaş; cea de-a doua: că lumea este un vrăjmaș învins.

„Eu am învins lumea”, sunt ultimele cuvinte ale Domnului Isus Hristos adresate alor Săi înainte de cruce. Pe acestea trebuie să le luăm în stăpânire prin credinţă, pentru ca să câştigăm victoria asupra lumii (Ioan 16.33;  1 Ioan 5.4, 5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OFERĂ-LE COPIILOR TĂI PRINCIPII SĂNĂTOASE! | Fundația S.E.E.R. România

„Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi…” (Deuteronomul 6:6-7)

Dacă ești părinte, încerci să-i ții pe copiii tăi sub cheie pentru a-i feri de probleme? Sau dacă ești profesor sau învățător de școală duminicală, încerci să le impui reguli stricte? Nu va funcționa! Nu-i ții departe de necazuri, ci pur și simplu le amâni. Lucruri precum: ora stingerii, codurile vestimentare, limitarea utilizării Internetului și verificarea prietenilor, fac parte dintr-o bună educație parentală și o bună învățătură. Dar când sau dacă nu ești lângă ei pentru a-i îndruma, atunci au nevoie de principii solide după care să trăiască. Iar aceste principii pot fi găsite în Cuvântul lui Dumnezeu!

Biblia spune: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.” (Deuteronomul 6:6-9).

Nu-i așa că-i interesant faptul că fiecare generație o consideră pe cea precedentă ca fiind demodată și depășită? Dar asta nu este în totalitate greșit. Fiecare generație crede că există un mod mai bun de a face lucrurile, iar acesta este fundamentul creșterii și al dezvoltării. Și acesta este și motivul pentru care zborul din Liverpool la New York durează doar șapte ore cu avionul, în loc de trei săptămâni cu vaporul.

Cuvântul lui Dumnezeu poate rezista testului de examinare. Așa că, în loc să le închizi gura, invită-i pe copii să pună întrebări și să conteste presupunerile, apoi ajută-i să capete convingeri biblice solide după care să trăiască. Dacă ești părinte sau o persoană care are grijă de copii, să știi că nu există un dar mai mare pe care li-l poți face!

Așadar, oferă-le copiilor tăi principii sănătoase după care să trăiască!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 ian. 2025

3 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Spun dar: umblați în Duh, și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii. Deoarece carnea poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva cărnii; și acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți ceea ce ați dori. Dar, dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub lege.

Galateni 5.16-18

Creștinul este chemat să dovedească, prin viața lui de fiecare zi, că harul poate produce rezultate pe care legea nu le poate atinge niciodată. Este una dintre gloriile morale ale creștinismului ca el să poată renunța la „eu“ și să trăiască pentru alții.

Legea nu poate face niciodată lucrul acesta. Ea îl preocupă pe om cu sine însuși. Sub domnia ei, orice om trebuia să facă ceea ce era cel mai bine pentru sine. Dacă încerca să-și iubească aproapele, aceasta constituia o lucrare făcută pentru dreptatea proprie. Sub har, totul este revărsat într-un mod binecuvântat și glorios. Eul este înlăturat ca fiind un lucru crucificat, mort și îngropat. Vechiul „eu“ nu mai este, iar noul „eu“ se află în prezența lui Dumnezeu, în toată acceptarea și valoarea lui Hristos. El este viața noastră, dreptatea noastră, sfințenia noastră, modelul nostru și tot ceea ce avem. El este în noi și noi în El, iar viața noastră practică înseamnă, în mod simplu, Hristos reprodus în noi, prin puterea Duhului Sfânt.

Prin urmare, nouă nu ni se cere doar să-l iubim pe aproapele nostru, ci chiar și pe vrăjmașul nostru, iar aceasta nu cu scopul de a obține dreptatea, pentru că noi am devenit dreptatea lui Dumnezeu în Hristos, ci ca expresie a revărsării naturale a vieții pe care o posedăm, a vieții care este în noi – iar această viață este Hristos. Un creștin este un om care trebuie să-L trăiască pe Hristos. El nu este nici iudeu, „sub lege“, nici păgân, „fără lege“, ci „un om în Hristos“, care stă în har și care este chemat să manifeste același caracter al ascultării care s-a văzut în viața Domnului Isus Hristos.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioși.

Romani 5.6

Este Dumnezeu indiferent?

Privind la evenimentele actuale, oamenii se miră că Dumnezeu pare să nu facă nimic. Ne putem oare imagina că Dumnezeu este indiferent față de situația noastră?

Dumnezeul care este revelat în Biblie este complet diferit de om. El este etern și infinit, pe când noi suntem limitați și muritori. Dumnezeu este perfect, sfânt și are „ochi prea curați ca să privească răul“ (Habacuc 1.13). Noi, ca ființe umane, facem uneori fapte condamnabile și avem gânduri rele, iar acestea ne despart de Dumnezeu, deoarece răul este incompatibil cu natura Lui: „Nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru“ (Isaia 59.2).

Dar Dumnezeu iubește făpturile Sale și dorește să aibă o relație cu fiecare ființă omenească. Planul Lui este să stabilească o nouă relație cu noi.

Cum niciun om nu este capabil să vină la Dumnezeu, a venit El, în Persoana lui Isus Hristos, care este Dumnezeu și Om. Isus, Omul perfect, a rezolvat problema, împăcându-ne cu Dumnezeul cel drept și sfânt. A făcut aceasta din dragoste, sacrificându-Și viața pentru a ne răscumpăra. Este atunci Dumnezeu indiferent? Nu, ci omul este indiferent, pentru că refuză mântuirea, viața eternă pe care Dumnezeu o oferă (fără plată) oricui Îl primește pe Isus ca Mântuitor. „Dumnezeu … dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului“ (1 Timotei 2.4).

Citirea Bibliei: Osea 2.16-3.5 · Iacov 1.19-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.27-36;2:1-5

Dumnezeu avea multe motive să ceară distrugerea completă a vrăjmaşilor lui Israel. Dorea în special să-Şi protejeze poporul de influenţa acestor canaaniţi idolatri. Din punct de vedere moral, acelaşi pericol există şi pentru noi. O parte din tim­pul nostru se scurge în compania oame­nilor neîntorși la Dumnezeu: colegii de muncă, uneori anumiţi membri ai familiilor noastre. Nu pu­tem, în general, evita aceste contacte. Dar trebuie să fim atenţi ca ele să nu aibă nici o influenţă asupra vieții noastre spirituale. Să ne ferim de pri­e­teniile rele (1 Corinteni 15.33). Sunt unii oameni de care trebuie să fugim, chiar dacă ei ne vor lua în râs. Altfel, ne vor împinge în ţinutul muntos, cum s-a întâmplat cu fiii lui Dan (v. 34), adică ne vor împiedica să ne bucurăm în pace de lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu.

Îngerul Domnului, Căpetenie a oştirii Domnului (Iosua 5.14), Se aştepta ca Israel să se întoarcă la Ghilgal, punctul de plecare al glorioaselor victorii de altădată. Dar, în zadar! Atunci El Se suie la Bochim, locul lacrimilor.

Comparând slăbiciunea prezentă a Bisericii cu gloriosul început al istoriei sale, nu constituie oare acesta un îndemn de a ne smeri?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPREȘTE-TE ȘI CERE CĂLĂUZIRE! | Fundația S.E.E.R. România

„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Proverbele 14:12)

Poți să fii sincer și convins în intențiile tale, dar s-o apuci pe un drum nepotrivit și să dai greș! Biblia spune că ploaia cade și „peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:45) Principiul cauză-efect se aplică tuturor, așa că toate bunele tale intenții nu te vor duce la destinația dorită dacă te afli pe un drum greșit. Gândește- te la asta în felul următor: poate că te-ai gândit să investești într-o anumită companie. Faci cercetări, vorbești cu experții, iar lucrurile arată bine. Așa că treci la fapte, pornind de la premisa că este o decizie sănătoasă. Apoi se întâmplă ceva neașteptat. Apare o recesiune și piața se prăbușește. Nu este vina ta; ai fost sincer în decizia ta de a investi, dar asta nu schimbă rezultatul final – ai pierdut tot!

Nu-ți poți permite deci să te încrezi în căile care „par bune omului” (Proverbele 16:25), ci trebuie să urmărești căile care sunt corecte în ochii lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Asta înseamnă că, dacă nu ți-ai încredințat viața lui Hristos, ești deja pe un drum greșit! Întoarce- te și roagă-L să-ți ierte păcatele și să te pună pe calea vieții veșnice. Iar dacă ești un credincios care caută o direcție, roagă-te, citește Biblia și ascultă ce are Dumnezeu de spus referitor la intențiile tale. Ucenicii aflați pe drumul spre Emaus au ajuns să spună: „Nu ne ardea inima în noi, când… ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32).

Roagă-L pe Dumnezeu să-ți deschidă ochii ca să pricepi Scripturile și să primești călăuzire, să facă „inima ta să ardă, atunci când deschizi Scriptura”, să-ți îndrepte pașii în direcția cea bună – și El o va face!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 ian. 2025

2 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.

Matei 11.29,30

Noul Testament pe scurt (1) – Matei

Matei înseamnă „darul lui Iahve“, iar el a scris prima carte din Noul Testament, o carte scrisă dintr-o perspectivă iudaică și care păstrează o continuitate admirabilă cu Vechiul Testament. Ea Îl prezintă pe Domnul Isus Hristos ca fiind Mesia cel îndelung așteptat, Împăratul lui Israel. Prin urmare, genealogia Sa merge înapoi până la David și la Avraam, fiind genealogia lui Iosif. Ea stabilește deci dreptul oficial al lui Hristos la tronul lui David.

Evanghelia după Matei este singura carte din Scriptură care folosește expresia „Împărăția cerurilor“. Acest lucru arată că, sub legea lui Moise, autoritatea împărăției lui Iahve fusese încredințată iudeilor. Prin urmare, Ierusalimul fusese cartierul ei general. Însă, din cauza falimentului lui Israel, Dumnezeu a întrerupt această stare de lucruri, iar împărăția Sa își are acum cartierul general în ceruri. El a vorbit odinioară pe pământ, din mijlocul iudeilor, iar acum El vorbește din ceruri. Din acest motiv, Matei folosește des expresia „Împărăția cerurilor“ când descrie împărăția lui Dumnezeu. Această Evanghelie prezintă o schimbare completă în căile dispensaționale ale lui Dumnezeu, fiindcă Hristos, adevăratul Împărat, a venit pe acest pământ, iar apoi S-a întors în cer.

În acord cu toate aceste lucruri este de așteptat ca Matei să insiste asupra supunerii și ascultării depline față de autoritatea suverană a Domnului Isus; nu față de lege, ci față de Cel care este mai presus de lege. „Luați jugul Meu și învățați de la Mine.“ Accentul este deci pus pe fapte – pe fapte ale credinței, bineînțeles – fiindcă autoritatea este subiectul important din această Evanghelie, nu harul, precum în cea a lui Luca. Cât de bine este ca astfel de lecții să se coboare adânc în inimile noastre!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu adaugă nicio durere la ea.

Proverbe 10.22

Câmp petrolier

În timpul recesiunii din 1930 din Statele Unite, un fermier modest deținea un mare teren în vestul Texasului. El trăia în sărăcie, luptându-se din greu să-și hrănească familia, când o companie petrolieră i-a cerut permisiunea de a face un foraj pe proprietatea lui. Gândind că nu avea ce pierde, fermierul a dat permisiunea. La o adâncime nu foarte mare, compania a descoperit cel mai important câmp petrolier care se găsise până atunci în America de Nord. Se puteau extrage peste 80.000 de barili pe zi. Acel fermier a devenit multimilionar peste noapte. De fapt, el era bogat de când cumpărase acel teren, pentru că petrolul era acolo, doar că el nu știa.

Aceasta ne face să ne gândim la aceia care au Biblia, dar nu o citesc niciodată. Trăiesc în sărăcie, deși înaintea lor stă Cuvântul lui Dumnezeu, încărcat de o bogăție inepuizabilă. Trebuie să descoperiți această comoară! Cuvântul este „viu și lucrător“ (Evrei 4.12), acționând în lăuntrul ființei noastre. Să îl primim așa cum ni l-a prezentat Isus: „Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Să nu ne temem de schimbarea pe care o produce în inima și în conștiința noastră. Este mijlocul prin care Dumnezeu ne prezintă harul și bunătatea Lui în Fiul Său, dându-ne viața eternă.

Fermierul nu a ezitat. Să nu ezităm nici noi atunci când Dumnezeu ne spune: „Alege viața“! Nu există bogăție mai mare. Biblia este o carte unică. Mesajul ei de iertare și de eliberare produce o transformare profundă a ființei noastre.

Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.16-26

Abia începută, această carte a Judecătorilor ne pune în faţă un declin, pe cât de trist, pe atât de rapid. Care este motivul? În esenţă, uitarea prezenţei Domnului. Ghilgal nu mai este locul judecării de sine, nici locul unde se găseşte Îngerul Domnului (2.1). Care este consecinţa?  O mare teamă de puterea oamenilor! Carele lor de fier devin un subiect de groază (Prov. 29.25). Pare să existe aici o asemănare cu zilele lui Iosua. Luarea Luzului ne aminteşte de luarea Ierihonului. Dar aceasta nu este o chestiune de credinţă nici din partea fiilor lui Iosif, nici din partea omului care le-a arătat intrarea în cetate. Rahav a fost cruţată datorită credinţei ei. Este cu totul diferit cazul trădătorului din Luz care, în loc să trăiască acolo cu poporul, pleacă şi îşi ridică o cetate în altă parte. O victorie care nu este rod al încrederii în Dumnezeu nu va dura niciodată.

Declinul este general, dar, individual, fiecare seminţie este caracterizată de măsura în care tolerează sau se supune, cu mai multă sau mai puţină putere de rezistenţă, prezenţei vrăjmaşilor în teritoriul ei. Tot aşa în Adunare, delăsarea colectivă este un rezultat al delăsării individuale. Fiecare credincios are răspunderea lui personală. Ar trebui să ne întrebăm fiecare dintre noi: „Care este răspunderea mea? Cum mi-a fost mărturia din ziua în care m-am întors la Dumnezeu?”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN ACEST AN, FĂ MAI ÎNTÂI LUCRURILE IMPORTANTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12)

Cu toții avem aceleași douăzeci și patru de ore în fiecare zi – adică 1.440 de minute, sau 86.400 de secunde. Iar noi „trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu” pentru modul în care le folosim (vezi Eclesiastul 11:9). Un bun punct de plecare este să-ți pui întrebarea: „Cum mi-aș petrece ultimele douăzeci și patru de ore, dacă aș ști că a doua zi voi sta în fața lui Dumnezeu?”

Răspunsul te poate ajuta să-ți stabilești prioritățile în viață.

Gândește-te: dacă cineva îți fură mașina, îți poți lua alta. Dacă ți se fură portofelul, câteva apeluri telefonice la unitatea care ți-a eliberat cardul rezolvă de obicei problema. Dar pe cine poți suna când îți pierzi… timpul? Cum îți petreci timpul este de fapt modul în care îți trăiești viața!

Efeseni 5:16 spune: „Răscumpăraţi vremea”, așa că învață să faci următoarele:

1) Nu mai spune „da” tuturor. Atunci când instinctul tău spiritual îți spune „nu”, iar instinctul tău social de a-i mulțumi pe oameni îți spune „da”, mergi după instinctul tău spiritual! Domnul Isus așa a făcut! Iar asta I-a permis să Îi spună Tatălui Său: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat- o s-o fac.” (Ioan 17:4). Nu lăsa ca lucrurile bune să-ți fure lucrurile cele mai bune; renunță la unele activități, ca să poți excela în altele.

2) Lasă-te călăuzit de Duhul, nu de firea pământească. Apostolul Pavel spunea: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16) Mai mult, când umbli în Duhul, arzi uleiul, nu fitilul; Duhul Sfânt îți dă putere.

3) Pune lucrurile importante pe primul plan. Un semn al adevăratei maturități este să faci ceea ce nu ai chef să faci, atunci când nu ai chef să faci! Așadar, anul acesta, pune lucrurile importante pe primul loc… și lasă-le acolo!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 dec. 2024

31 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Sigur, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!

Psalmul 58.11

Prima parte a acestui psalm descrie starea lumii imediat înainte de judecata asupra națiunilor. Va fi evident la acel moment că guvernarea pământului încredințată în mâinile omului a eșuat complet. Fiii oamenilor nu mai vorbesc și nu mai acționează cu dreptate.

Precum în zilele care au precedat judecata venită prin potop, când oamenii erau corupți și plini de violență în căile lor (Geneza 6.11), la fel va fi și când judecata va cădea asupra lumii prezente; atunci inimile oamenilor vor fi arătate din nou ca fiind cu totul stricate, iar mâinile lor pline de fapte de violență. Se va vedea că oamenii sunt înstrăinați de Dumnezeu nu numai prin natura lor, ci și prin practicile lor obișnuite – rostirea minciunilor și răspândirea învățăturilor rele. Mai mult, ei sunt surzi la orice chemare a harului, oricât de atractiv și de înțelept ar fi modul în care harul le este prezentat. În felul acesta, fiii oamenilor își vor pecetlui soarta și se vor dovedi copți pentru judecată.

Psalmul se încheie prin exprimarea bucuriei de către cei drepți (rămășița iudaică), atunci când ei vor vedea judecata făcută asupra celor răi (versetele 10 și 11). Cei drepți își vor înmuia picioarele în sângele celor răi. Ei ajung la binecuvântare în urma judecății făcute asupra vrăjmașilor lor. Se va vedea clar atunci că cei drepți au o răsplată și că există un „Dumnezeu care judecă pe pământ“.

Creștinul, binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, așteaptă eliberarea de suferință și de rău, eliberare care va veni prin scoaterea lui din această scenă, pentru a fi cu Domnul; prin urmare, el nu așteaptă judecata asupra vrăjmașilor săi. Iudeul evlavios din timpul necazului, a cărui binecuvântare este pe pământ, este instruit în mod divin că timpul binecuvântării pe pământ nu poate veni decât după ce va fi făcută judecata asupra răului; de aceea el așteaptă și cere judecata asupra vrăjmașilor săi.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei care mă caută cu tot dinadinsul Mă vor găsi.

Proverbe 8.17

Din nou la sfârșitul anului

Această ultimă zi a anului va fi ca toate celelalte zile și va avea tot 24 de ore. Și această zi va aduce cu sine tristețile, bucuriile și provocările sale. Și ea se va sfârși negreșit, fără ca noi să o putem opri sau începe din nou. Același lucru este valabil pentru fiecare zi din anul care se încheie astăzi.

Cu toate acestea, fiecare trăiește diferit trecerea către un nou an. Unii abia se gândesc la ceea ce le va aduce anul viitor. Alții sunt îngrijorați și le trec multe gânduri prin minte, poate pentru că se vor confrunta cu un examen, cu un diagnostic, cu o operație…

Nimeni nu știe cum va decurge următorul an, iar acest fapt este un lucru bun. Dar există Unul care știe totul și Căruia nu-I scapă nimic de sub control: Dumnezeul cel viu. El Se arată prin creația Sa fascinantă, prin mărturia credincioșilor și, mai ales, prin Biblie. El vrea să Îl cunoaștem tot mai bine, pentru a ne putea încrede mai mult în El.

Poate că mâine, în prima zi a anului, veți lua hotărâri noi. Acest lucru este de asemenea bun! Și Dumnezeu ne încurajează mereu, dacă este necesar, să o luăm de la capăt. Uneori trebuie să lăsăm în urmă lucrurile vechi, mai ales o viață trăită după propria voie. Astfel, Biblia ne îndeamnă: „Desțeleniți-vă un ogor nou. Este timpul să-L căutați pe Domnul“ (Osea 10.12).

„Mă veți căuta și Mă veți găsi, căci Mă veți căuta cu toată inima. Mă voi lăsa găsit de voi, zice Domnul“ (Ieremia 29.13,14). Acesta este lucrul cel mai bun!

Citirea Bibliei: Ezechiel 48.20-35 · Psalmul 150.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 24:16-33

La îndemnul lui Iosua, potrivit cu exemplul pe care el îl dă în mod personal, Israel răspunde printr-o promptă declaraţie de credință. Se angajează să slujească DOMNULUI. Dar numai bunele intenţii nu sunt suficiente. Şi v. 16 arată orbirea lor, pentru că dumnezeii străini sunt încă acolo (v. 23), de vreme ce Iosua este obligat să le spună până într-atât că în felul acesta se găsesc: „nu veţi putea sluji DOMNULUI“ (v. 19). „Nici un rob nu poate sluji la doi stăpâni“, confirmă Domnul (Luca 16.13).

Bunele intenţii ale lui Israel vor rezista cât timp vor fi conducători evlavioşi: Iosua, Eleazar, Fineas, … (compară cu 2 Cronici 24.2). Este ocazia să ne întrebăm încă o dată: Suntem noi alipiţi de Hristos Domnul printr‑o credinţă vie şi personală? Sau ne mulţumim cu atât, la a urma chemarea şi exemplul celor care ne-au învățat? În acest caz, ce vom face când ei ne vor părăsi?

Iosua îşi încheie alergarea. Conducător credincios, el a umblat în deşert umblarea credinţei. A luptat apoi lupta credinţei. Am recunoscut în el câteva trăsături ale marelui Conducător, ale Învingătorului lumii, ale Căpeteniei şi Desăvârşitorului credinţei. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne înveţe, în umblare ca şi în luptă, să privim ţintă la Isus (Evrei 12.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU-L PĂRĂSEȘTI PE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte…” (Ieremia 9:24)

Dumnezeu spune: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul.” (Ieremia 9:23-24)

Adevărul este că, dacă nu-L cunoști pe Dumnezeu, nu contează câți bani ai în contul bancar, ce diplome atârnă pe perete sau ce poziție ocupi în companie. Până când nu ai o relație cu Dumnezeu, nu ai început să trăiești cu adevărat! Iar o parte din cunoașterea Lui constă în a învăța adevărul despre tine însuți.

După ce a fost martor la puterea miraculoasă a lui Hristos, Petru a recunoscut: „Sunt un om păcătos!” (Luca 5:8).

Când profetul Isaia L-a văzut pe Domnul șezând pe tronul Său, a strigat: „Vai de mine!” (Isaia 6:5).

Dar Dumnezeu nu-ți spune adevărul despre tine însuți și apoi te lasă așa! Nu, ci – precum un doctor bun – îți spune că ești bolnav pentru ca tu să primești tratamentul potrivit. Iar tratamentul potrivit pentru păcat este mântuirea prin sângele Domnului Isus. Nu-L vei cunoaște niciodată pe Dumnezeu până când nu vei fi înrudit cu El prin Isus Hristos.

Deci, dacă nu L-ai acceptat niciodată ca Mântuitor, începe acest An Nou rugându-te: „Doamne, mă pocăiesc și mă întorc de la păcatul meu. Îmi pun viața în mâinile Tale, și mă încredințez Ție ca Domn și Mântuitor al meu. Prin credință, primesc darul vieții veșnice. Începând de astăzi, Te rog să mă conduci, să mă călăuzești și să împlinești voia Ta prin mine. În Numele lui Isus, mă rog. Amin.”

Dacă L-ai acceptat pe Domnul Isus în viața ta și ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, apropie- te mai mult de El în anul care vine, și să nu-L părăsești indiferent ce va aduce Anul Nou! Îți doresc/vă dorim un An binecuvântat de Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 dec. 2024

28 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toma a răspuns și I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“. Isus i-a spus: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut; ferice de cei care n-au văzut și au crezut“.

Ioan 20.28,29

În această scenă, care are loc după opt zile de la prima arătare a Domnului, Toma are un loc proeminent. El nu fusese cu ei „când a venit Isus“. Ceea ce dăduse valoare și prețuire acelei prime strângeri fusese faptul că „a venit Isus“; iar Toma a ratat acest moment – a ratat prima strângere în jurul Persoanei lui Isus. În scena celei de-a doua arătări a Domnului în mijlocul celor ai Săi, suntem purtați, simbolic, dincolo de perioada Adunării, la zilele în care se va găsi din nou o rămășiță credincioasă în mijlocul iudeilor, grup care în scena noastră este reprezentat de Toma. La fel ca iudeii, Toma a considerat că este greu să creadă fără să vadă și să atingă. Despre iudeii din acele zile îndepărtate citim: „Vor privi spre Mine, Acela pe care L-au străpuns“ (Zaharia 12.10); și vor spune: „Binecuvântat fie cel care vine în Numele Domnului! … Domnul este Dumnezeu … Tu ești Dumnezeul meu“ (Psalmul 118.26-28; Matei 23.39). În același fel Toma, privind spre Domnul, spune: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“.

Domnul, într-adevăr, recunoaște credința lui Toma; dar adaugă: „Ferice de cei care n-au văzut și au crezut“. Aceasta este partea binecuvântată a celor care formează Adunarea lui Hristos în timpul absenței Lui, așa cum spune apostolul Petru: „Pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiți; și, crezând în El, deși acum nu-L vedeți, vă bucurați mult, cu bucurie de nespus și glorioasă“ (1 Petru 1.8).

Ultimele două versete din capitol ne vorbesc despre faptul că au mai existat și alte semne pe care Isus le-a făcut, dar se spune că ne-a fost redat suficient pentru a putea fi împlinit marele scop al acestei Evanghelii, anume acela de a-L prezenta pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să avem viața în Numele Lui.

H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul mântuirii și Domnul Stăpânul ne scapă de la moarte.

    Psalmul 68.20

    Podul Firth of Tay

    28 decembrie 1879, Scoția. Încă de la amiază se dezlănțuise o furtună puternică, ce urla la gura râului Tay. Vântul bătea cu putere în catargele navelor și în stâlpii de fier ai mărețului pod de cale ferată, care avea o lungime de peste 3 kilometri și se sprijinea pe 86 de stâlpi de oțel. Paznicul podului privea tremurând la elementele dezlănțuite. Chiar atunci trecea trenul de la Edinburgh la Dundee. El se uita pe fereastră, când deodată a auzit un zgomot asurzitor. Luminile din spate ale trenului de pe pod nu s-au mai văzut. Fulgerele brăzdau văzduhul. Paznicul și-a luat repede haina și a dat fuga afară. A înaintat cu precauție pe pod și – dintr-o dată – a stat în fața unui gol imens. Podul se prăbușise, luând cu el în adâncuri trenul cu 75 de persoane. Nu au existat supraviețuitori. Ancheta ulterioară a arătat că podul Firth of Tay nu a putut rezista la acea sarcină dublă. Uraganul cu forțele sale imense și greutatea trenului au fost prea mari.

    Și noi avem parte de situații asemănătoare în viața noastră. Un elev primește o temă grea pentru acasă tocmai în mijlocul stresului pe care îl are de a-și termina examenele finale. O persoană bolnavă constată că are o nouă afecțiune. Familia este amenințată de șomaj sau de divorț. Toate acestea sunt greutăți care adesea devin atât de grele, încât nu mai pot fi suportate și ne prăbușim sub ele. Nu există nicio cale de ieșire? Ba da, există! Domnul Isus știe cum ne simțim. La El putem merge cu durerea și mai ales cu povara vinei noastre. Isus ia de pe inima noastră povara vinovăției și ne ajută să ne purtăm greutățile vieții. El este cu noi, ne mângâie și ne dă putere.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 46.1-24 · Psalmul 147.11-20

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 23:1-11

    La rândul său, Iosua îşi sfârşeşte cariera. „Fiţi deci curajoşi, ca să păziţi şi să faceţi tot ce este scris …“, le spune el căpeteniilor poporului (v. 6). Era cuvântul pe care DOMNUL i-l spusese la început (1.7), ceea ce Moise repetase de multe ori. Şi astăzi avem nevoie de această învăţătură. Mulţi găsesc Evanghelia veche, demodată; doresc „să-şi gâdile urechile“ cu noutăţi(2 Timotei 4.3). Să mulţumim Domnului că ne-a dat slujitori care nu obosesc repetând aceleaşi adevăruri şi aceleaşi îndemnuri. „Să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este greu − le spune Pavel filipenilor − iar vouă vă este de folos“ (Filipeni 3.1). Cât despre noi, să nu obosim să le ascultăm!

    Pomenind numele dumnezeilor naţiunilor, se face un prim pas spre a jura pe ei, apoi spre a le sluji, în sfârşit pentru a se prosterna înaintea lor (v. 7). Iată pentru ce epistola către Efeseni ne îndeamnă nici să nu fie pomenite aceste lucruri necurate, nebune şi necuviincioase ale lumii, „cum se cuvine unor sfinţi“ (Ef. 5.3, 4).

    Poate că nu suntem întotdeauna destul de atenţi la limba noastră. Fie ca ea să ne facă să fim recunoscuţi de alţii ca fiind ucenici ai lui Isus! (Matei 26.73 în contrast cu v. 74).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SIGURANȚA LOCULUI DE MUNCĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug…” (Proverbele 21:5)

    Pentru a avea siguranța locului de muncă, trebuie:

    1) Să te străduiești să fii cât mai indispensabili posibil. „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte.” (Proverbele 21:5-6) Străduiește-te să ai integritate și să dai dovadă de excelență în munca ta, învățând în același timp cât mai multe despre procedurile și procesele care depășesc domeniul tău de responsabilitate. Fii dispus să-i ajuți pe ceilalți – dar nu în detrimentul propriei eficacități!

    2) Dacă teama de a nu-ți pierde locul de muncă provine din conflicte de personalitate cu șeful tău, adoptă principiul biblic al autorității și al supunerii. Responsabilitatea se oprește la persoana responsabilă. Prin urmare, ia hotărârea de a te supune sarcinilor rezonabile care ți se cer, desigur dacă acestea nu sunt ilegale sau imorale. Atunci când este posibil, confirmă instrucțiunile primite de la șeful tău printr-un e-mail, incluzând feedback-ul tău cu privire la potențialul rezultat. Vorbește întotdeauna cu respect. Fii dispus să faci un efort suplimentar. Nu găsi scuze și nu încerca să acoperi un lucru prost făcut. Cooperarea cu șeful tău este crucială, așa că fă din acest lucru proiectul tău special. Sfânta Scriptură spune: „Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba…” (Tit 2:9).

    3) Să-ți cunoști potențialul. Te afli cumva într-un domeniu în care există o cerere puternică pentru competențele tale, sau trebuie să te educi pentru a le actualiza? Dacă îți dorești o mărire de salariu sau o promovare la locul de muncă, trebuie să fii dispus să investești timp și efort pentru a face orice este necesar pentru a le câștiga. Biblia ne asigură (Proverbele 10:4): „Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.”

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
    26 dec. 2024

    26 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; pentru că orice face El, acestea le face și Fiul la fel. Pentru că Tatăl Îl iubește pe Fiul și Îi arată toate câte face El; și Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunați. Pentru că, după cum Tatăl înviază morții și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea.

    Ioan 5.19-21

    În lumina capitolului 5 din Evanghelia după Ioan putem vorbi despre aducerea la viață ca fiind aspectul cel mai profund și fundamental al lucrării lui Dumnezeu în noi. Aceasta este atât de importantă, încât Tatăl și Fiul lucrează împreună la ea într-un fel special. Uneori, afirmațiile Domnului, „Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând“ și „Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi“ (Ioan 5.19 și 5.30), sunt folosite în mod greșit. Prin aceste cuvinte, El nu spune că era lipsit de orice putere proprie, așa cum era cazul fiecărui profet. Ele exprimă în primul rând faptul că, devenind Om, Fiul a luat un loc de slujire dependentă, lucrând în întregime prin Duhul, în supunere față de Tatăl. Acest gând este subliniat în versetul 30. Însă, în versetul 19, cuvintele Domnului accentuează faptul că locul Său esențial în unitatea Dumnezeirii era de așa natură, încât ar fi fost imposibil ca El să lucreze separat de Tatăl.

    Din acest aspect lăuntric și tainic S-a exprimat El, ca și cum ar fi spus: «Eu sunt atât de esențial una cu Tatăl, încât ar fi imposibil, prin natura lucrurilor, să lucrez separat de El». Aceasta constituie, de fapt, cea mai puternică afirmație care s-ar putea face cu privire la divinitatea Sa esențială. Tatăl și Fiul trebuie să lucreze întotdeauna împreună, așa cum ne spune versetul 19. Astfel că Domnul acceptă acuzația de a Se fi făcut „pe Sine egal cu Dumnezeu“, și nu doar că o acceptă, ci și întărește gândul legat de ea. Astfel că Tatăl și Fiul lucrează împreună prin puterea dătătoare de viață.

    F. B. Hole

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!

      Evrei 10.7

      Eu vin!

      În trei rânduri, Domnul Isus a spus: Eu vin!

      Versetul de astăzi se referă la întruparea Sa. Fiul lui Dumnezeu I-a spus în cer Tatălui Său: „Iată-Mă, vin!“. În conformitate cu planul Său etern, El a fost gata să vină pe pământ ca Om pentru a împlini voia divină. Aceasta a însemnat o umilință profundă pentru El. Domnul Isus a coborât din gloria cerului și a devenit Om dependent și ascultător, deși a rămas întotdeauna Dumnezeu. Calea Sa de ascultare L-a condus în cele din urmă la cruce, unde Și-a dat viața pentru a împlini voia lui Dumnezeu.

      „Eu vin la Tine.“ Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul Isus în rugăciunea către Tatăl Său din Ioan 17. După ce lucrarea de răscumpărare a fost încheiată, El S-a întors la Dumnezeu ca Cel înviat. Cât de fericit a fost Domnul să părăsească scena păcatului și să meargă în cer! După ce a împlinit tot ceea ce Tatăl I-a dat să facă, S-a întors ca Om în casa Tatălui, unde fusese întotdeauna ca Fiu etern.

      „Da, Eu vin curând“ (Apocalipsa 22.20). Domnul Isus ne strigă din cer această promisiune nouă, celor care Îl așteptăm pe pământ. În curând va veni din nou pentru a-i lua în cer pe toți cei răscumpărați. Cei care au adormit vor învia și vor fi răpiți la El împreună cu cei vii, care vor fi transformați. „Și Duhul și Mireasa zic: Vino! Și cine aude să zică: Vino! Amin! Vino, Doamne Isus!“ (Apocalipsa 22.17,20).

      Primele două expresii Eu vin s-au împlinit. Cu siguranță, se va împlini și cea de-a treia, pentru că Domnul așa a spus.

      Citirea Bibliei: Ezechiel 44.15-31 · Psalmul 146.1-10

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 22:7-20  

      „Împărţiţi prada cu fraţii voştri“, le-a poruncit Iosua celor care plecau (v. 8). Când este vorba de adevăruri biblice sau de experienţe creștine, Domnul ne invită să le facem parte şi altora de bogățiile spirituale strânse în țara promisiunii. Așa cum aceşti bărbaţi puteau să le povestească familiilor lor despre memorabila traversare a Iordanului şi despre strălucitele victorii ale lui Iosua, un copil al lui Dumnezeu va vorbi cu plăcere despre „minunile“ împlinite de Domnul pentru el sau desco­perite în Cuvântul Său (cap. 3.5).

      La despărţire, luptătorii din Ruben, Gad şi Manase zidesc lângă Iordan „un altar măreţ la înfăţişare“. Fraţii lor din celelalte seminţii se îngrijorează imediat, gata să intervină. Ce semnifică acest act? O sfidare a DOMNULUI? O proclamaţie de independență? Orice explicaţii s-ar da, iată o primă dificultate care nu ar fi apărut dacă aceste seminţii ar fi intrat în Canaan.

      Cercetarea este condusă de Fineas, preot care îşi arătase zelul într-un alt moment critic al istoriei poporului Domnului. Gelos cu gelozia DOMNULUI (Numeri 25.11), el împleteşte dragostea pentru Dumnezeu cu dragostea de fraţi. Două sentimente care sunt de altfel inseparabile! (1 Ioan 4.20, 21).

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      PĂSTREAZĂ VIE AMINTIREA NAȘTERII DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România

      „Păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră…” (Luca 2:20)

      Un excursionist care străbătea întinsele șesuri americane, a ajuns la marginea Marelui Canion; uimit să descopere o imensă prăpastie adâncă de 1,5 km, lată de 24 km și cu o întindere ale cărei margini nu puteau fi zărite, a exclamat: „Ceva trebuie că s-a întâmplat aici!”

      La fel putem spune și noi: „Ceva s-a întâmplat la Crăciun!” Haddon Robinson, profesor și predicator American, spunea: „De Crăciun, oricine se oprește să privească și să asculte trebuie să se întrebe despre ce este vorba în toată această agitație. O persoană atentă care vede luminile, decorațiunile, festivitățile și serviciile religioase ar putea, de asemenea, să concluzioneze: „Ceva trebuie să se fi întâmplat aici!”

      Bineînțeles că ceva s-a întâmplat! Iar noi trebuie să spunem lumii că Dumnezeu a vizitat planeta noastră. Fiul Său a venit să ni-L reveleze pe Dumnezeu și să moară pentru păcatele noastre (vezi Ioan 1:1-14). El a trăit printre noi pentru ca noi să trăim veșnic cu El. Când păstorii L- au găsit pe Mesia culcat într-o iesle, s-au mirat că „era întocmai cum li se spusese” (Luca 2:20). Drept urmare, „s-au întors, slăvind… pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră…” S-au întors la turmele lor cu o energie nouă!”

      Jon Walker, veteran al armatei americane, a spus și el: „După ce sărbătorim nașterea lui Isus, ne întoarcem la birou, la școală, la lucrurile pe care le facem în mod normal. Dumnezeu ne duce pe vârfurile munților, ne arată mari minuni și miracole, dar nu ne lasă acolo. Pe câmpuri și printre turme crește credința noastră, hrănită în solul banalului. Conflictele legate de cine curăță mizeria, cine pleacă mai devreme acasă sau cine primește cea mai mare bucată de plăcintă, sunt menite să testeze dacă Hristos este cu adevărat cel care trăiește în noi!”

      Așa că, păstrează vie în inima ta amintirea Nașterii Domnului!

      Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
      25 dec. 2024

      25 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Și Samson a zis: „Sufletul meu să moară împreună cu filistenii!“. Și s-a plecat cu putere și casa a căzut peste căpetenii și peste tot poporul care era în ea. Și morții pe care i-a ucis la moartea sa erau mai mulți decât aceia pe care îi ucisese în viața sa.

      Judecători 16.30https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Sfârșitul vieții lui Samson ne oferă o lecție cu privire la faptul că, dacă este să fim biruitori adevărați, trebuie să fim biruitori asupra noastră înșine. Doar când Samson a terminat-o cu Samson – din nefericire, abia la sfârșitul vieții lui – a putut birui pe deplin puterea vrăjmașului. De ce imaginea unui creștin fericit pe patul de moarte este una atât de rară? Ea ar trebui să fie un lucru obișnuit pentru cei ai Domnului care pleacă la El. Cred că, de multe ori, creștinul nu ajunge să termine cu el însuși decât pe patul de moarte, viața lui fiind petrecută, mai mult sau mai puțin, într-o legătură cu lumea, până când este nevoit să se confrunte cu chestiunile eterne, iar abandonarea eului coincide cu sfârșitul vieții. Sufletul lui este eliberat în același moment în care pleacă la Domnul.

      Lucrurile n-ar trebui să stea așa. Ar trebui să o terminăm cu eul mult înainte de sfârșitul vieții noastre. Sfârșitul eului trebuie să aibă loc la cruce, iar viața noastră trebuie să decurgă socotindu-ne întotdeauna morți față de păcat, însă vii pentru Dumnezeu în Hristos Isus.

      Sfârșitul nostru nu trebuie să fie marcat de providența lui Dumnezeu, nici de mâna Lui care disciplinează; nu trebuie să fie ca al lui Samson, ci unul calm și deliberat, aplicând crucea prin credință la tot ceea ce aparține omului vechi, astfel ca nu noi să trăim, ci Hristos să trăiască în noi. Atunci vom începe de acolo de unde Samson a sfârșit.

      S. Ridout

      1. <iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/evazgX8vwCw?si=ihEodZAR58HISjv3&#8243; title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen></iframe>

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

      Ioan 12.46

      De ce a venit Isus pe pământ?

      Biblia numește diferite motive pentru care Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit din cer pe pământ la noi, oamenii, acum mai bine de două mii de ani.

      „Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume: ca să mărturisesc despre adevăr“ (Ioan 18.37). Prin venirea Sa în lume putem cunoaște ceea ce este adevărat. Isus Hristos ne-a descoperit cum este Dumnezeu: El este drept și milostiv. Tot de la Isus Hristos aflăm și adevărul despre om: el este un păcătos care merită judecata divină.

      „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut“ (Luca 19.10). Deși a trebuit să ne arate că suntem cu toții păcătoși, Isus Hristos nu a venit să ne condamne. Nu, ci El a venit să ne salveze! El a venit cu o soluție la problema păcatului nostru.

      „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți“ (Marcu 10.45). Încă de la nașterea Sa, știa că va plăti cu moartea prețul răscumpărării oamenilor păcătoși. El a venit să-Și dea viața pentru mulți, adică pentru toți cei care cred în El, ca aceștia să fie eliberați de păcatele lor.

      „Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug“ (Ioan 10.10). Tuturor celor care I se încredințează Lui, El le-a adus și un dar din ceruri: viața veșnică. Această viață o putem trăi din belșug numai stând în comuniune cu Domnul nostru.

      Citirea Bibliei: Ezechiel 44.1-14 · Psalmul 145.10-21

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 21:41-45, 22:1-6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Spre deosebire de leviţi, a căror moştenire era DOMNUL, le vedem din nou pe cele două seminţii şi jumătate care sunt foarte legate de bunurile lor pământeşti. Încărcaţi cu prăzi luate de la duş­mani, binecuvântaţi de Iosua, pare ca totul să meargă bine cu aceşti bărbaţi din Ruben, Gad şi Manase. Dar nu este aşa! Ei vor suferi o mare pierdere traversând din nou Iordanul pe care altădată îl trecuseră într-un mod atât de măreţ. Chivotul nu îi mai însoţeşte la această a doua traversare. El rămâne în Canaan. Ne-am putea întreba: Ce trebuia ei să facă? Familiile lor se aflau de cealaltă parte. Versetul 19 din cap. 22 dovedeşte că era încă timp să le facă să vină în ţară. De altfel, nu a spus Domnul Isus: „Cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine …“? (Matei 10.37).

      Vai, mulţi tineri creştini au început bine, au luptat bine şi apoi s-au depărtat de Domnul precum şi de poporul lui Dumnezeu. Şi adesea aceasta s-a întâmplat din cauza unui cămin pe care şi l-au întemeiat după gândurile lor, fără să respecte cerinţele de drept ale lui Dumnezeu. Parcă auzim trista întrebare pe care le-a pus-o Domnul ucenicilor Săi: „Şi voi vreţi să plecaţi?“ (Ioan 6.67). Cititorule, dacă ţi s-ar pune astăzi aceeaşi întrebare, vei răspunde tu la fel ca ucenicul Său, Petru?

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      NAȘTEREA DOMNULUI | Fundația S.E.E.R. România

      „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui…” (Isaia 9:6)

      Pastorul Jack Hayford scria: „Cine este acest Prunc din Betleem, care – când S-a născut – a stârnit oastea cerească să cânte, acest Hristos al Crăciunului?

      Răspunsul revine cu autoritate răsunătoare… El este Răscumpărătorul – „în care avem răscumpărarea” (Coloseni 1:14). Noi, cei care credem în Numele Său, am fost „învredniciți” (vers. 12), „izbăviți” și „strămutați” (vers. 13) într-o nouă Împărăție, printr-un preț plătit o singură dată, pentru a ne asigura libertatea, potențialul și părtășia.

      El este Revelatorul – „chipul Dumnezeului celui nevăzut” (vers. 15). Vălul misterului este dat la o parte; nimeni nu mai trebuie să se întrebe cum este El – Fiul Său, Isus, a venit să dezvăluie inima Sa, natura Sa, căile Sale, însăși ființa Sa. Hristos ne dezvăluie tot ceea ce-am putea dori să știm despre Tatăl (vezi Ioan 14:9).

      El este Creatorul: „prin El au fost făcute toate lucrurile” (Coloseni 1:16). Toate cele din cer și de pe pământ au fost făcute… pentru folosul și gloria Lui! El este Susținătorul – „toate se țin prin El” (Coloseni 1:17).

      El, Cuvântul, a adus toate lucrurile în existență (vezi Ioan 1:3)… și „ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3). Așa cum El crează (vezi Evrei 11:3), tot așa El păstrează.

      El este Conducătorul – „capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1:18). El a dobândit această poziție datorită puterii și autorității Sale dovedite și demonstrate prin învierea Sa. Cel care a creat toate ființele și domniile (Coloseni 1:16) S-a limitat pe Sine în propria Sa creație și S-a supus de bunăvoie morții (vezi Filipeni 2:6-9). Dar, spre disperarea iadului, El a înviat din morți, a dat naștere Bisericii și este acum Domn peste toate!”

      Așadar, azi – sărbătorește-L și mulțumește-I că este Domnul vieții tale!

      Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
      22 dec. 2024

      22 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Mulțumind Tatălui, care … ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale, în care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.

      Coloseni 1.12-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      „Împărăția Fiului dragostei Sale“ – este singura dată când găsim această expresie în Noul Testament. În Scriptură, Împărăția este prezentată sub diferite aspecte. Se vorbește de Împărăția cerurilor, de Împărăția lui Dumnezeu, de Împărăția Tatălui, de Împărăția Fiului Omului. În acest din urmă caz este vorba de manifestarea glorioasă a Domnului Isus pentru a judeca și pentru a guverna pământul (Apocalipsa 11.15; Matei 25.31 etc.). Aici, în versetul nostru, vedem relația veșnică a Domnului Isus cu Tatăl, ca Fiu unic al Său, de aceeași natură cu El și ca Obiect al dragostei Sale sublime. Împărăția este sfera actuală, invizibilă și cerească, în care această relație este manifestată și în care ea este cunoscută de către aceia care sunt introduși sau strămutați acolo. Persoana adorabilă a Fiului ne este prezentată aici ca fiind plăcerea Tatălui din veșnicie; este mai mult decât gloria sau, mai bine zis, este partea cea mai înaltă, cea mai excelentă a acesteia, este dragostea din sânul Tatălui, care se revarsă peste Fiul Său. Acesta este locul în care noi suntem aduși pentru a-L contempla și pentru a-L adora. Privind la această imagine, inimile noastre sunt mai puternic legate de Domnul Isus și, în aceeași măsură, mai eliberate de lume și de lucrurile ei. Cu acest Fiu al dragostei Tatălui erau uniți colosenii și, împreună cu ei, așa suntem și noi. Ne aflăm în Împărăția dragostei, acolo unde dragostea domnește și domină totul, acolo unde ea este regula de viață și legea; aparținem acestei binecuvântate Împărății. Domnul să ne dea harul să apreciem tot mai mult această poziție în care am fost așezați, precum și toate binecuvântările care-i sunt asociate!

      „În care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.“ Iată temeiul pe care, în dreptate, am putut fi învredniciți să avem parte de moștenirea sfinților în lumină și de o intrare și de un loc în Împărăția Fiului dragostei Tatălui. Răscumpărarea este în același timp manifestarea dragostei divine față de noi. Această răscumpărare a fost împlinită de El, Fiul, prin lucrarea de la cruce, iar în ce privește eficacitatea și roadele ei permanente, ea se întemeiază și rămâne în El. Rezultatul personal al răscumpărării este „iertarea păcatelor“. Iertați în virtutea răscumpărării împlinite, avem parte de moștenirea sfinților în lumină, suntem eliberați de sub puterea lui Satan și așezați în Împărăția Fiului, acolo unde dragostea se manifestă în mod plenar și suveran. Ce har!

      H. Rossier

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu puternic, Părintele veșniciei, Prinț al păcii“.

      Isaia 9.6

      Cinci nume fără seamăn

      Această profeție din Isaia 9.6 s-a împlinit la nașterea lui Isus Hristos. Înaintea acesteia este profeția din Isaia 7.14: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu“. Acest miracol al întrupării Mântuitorului nostru este dincolo de înțelegerea omenească. Cuvintele „un Copil ni S-a născut“ ne spun că El a devenit cu adevărat Om, în timp ce expresia „un Fiu ni s-a dat“ ne arată că El este Fiul lui Dumnezeu. Isus Hristos are aici cinci nume:

      Minunat. Un Om fără păcat și în același timp Fiul lui Dumnezeu! Cine este ca El? Persoana Sa nepătrunsă stârnește admirația și adorarea noastră.

      Sfătuitor. El este Cel care, împreună cu Tatăl, a stabilit epocile individuale ale istoriei mântuirii. El știe exact cum și ce se va întâmpla în timpul acestor perioade de timp.

      Dumnezeu puternic. El are puterea de a îndeplini planurile divine în fiecare detaliu. Pentru aceasta, El Și-a dat viața pe cruce cu putere divină, ca Om (Ioan 10.17,18).

      Părintele veșniciei. Când ne gândim la veșnicie – un timp fără început și fără sfârșit – mintea noastră nu poate să o înțeleagă. Dar Hristos este Inițiatorul veșniciei.

      Prinț al păcii. Aici este inclus interesul Său pentru noi, oamenii. „El a făcut pace prin sângele crucii Lui“, pentru ca noi să avem „pace cu Dumnezeu“ prin credința în El. Ce Mântuitor avem!

      Citirea Bibliei: Ezechiel 42.1-20 · Psalmul 143.1-12

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 17:1-18https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Manase îşi primeşte partea şi imediat apar cele cinci fiice ale lui Ţelofhad cu frumoasa lor perseverenţă. Amintind de porunca DOMNULUI către Moise, ele îşi revendică mult-aşteptata moștenire. Jumătate din seminția lor alesese cealaltă parte a Iordanului, dar ele nici nu s-au gândit la aşa ceva; moştenirea lor era în Canaan, în mijlo­cul fraților lor. Să ne amintim cu această ocazie că, dacă femeile creştine nu sunt chemate la anumite slujbe publice, cum ar fi predicarea, moştenirea lor cerească şi bucuria în binecuvântările cereşti nu le sunt cu nimic mai prejos decât cele ale fraţilor lor.

      Într-o manieră generală, să remarcăm cu ce grijă stabileşte DOMNUL hotarele fiecărei seminţii. Una după alta, fiecare îşi primeşte partea, indicată în primul rând prin frontiere, apoi prin lista cetăţilor care se găsesc acolo. Dumnezeu aşteaptă în schimb de la ai Săi zelul de a şi le însuşi. Priviţi-l însă pe Efraim! Nu-i place muntele său: îi cere prea multe eforturi; solicită o altă parte, nu prin credinţă, ci de lene. Cât de mult pierdem noi, ca şi această seminţie, din lipsă de energie, mai ales în domeniul care ne este cuvenit întotdeauna: cel al rugăciunii (Iacov 4.2 sf.).

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      GHIDUL TĂU PERSONAL | Fundația S.E.E.R. România

      „Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.” (Psalmul 23:1)

      Este ușor să spui: „Domnul este Păstorul meu”, dar cum îți poți da seama dacă acest lucru este real pentru tine sau dacă doar rostești niște cuvinte?

      Iată un test simplu: atunci când ai nevoie de ajutor, la cine apelezi mai întâi? Cei mai mulți oameni se duc la Dumnezeu doar după ce au încercat orice altceva. Și când nimic altceva nu funcționează, atunci încearcă să se roage. Gândește-te la ultima ta criză… La cine ai apelat în primul rând, pentru ajutor, acela este păstorul tău!

      Un bărbat aflat într-o excursie în pădurile tropicale africane urma un ghid. Pe măsură ce se adânceau în junglă, ghidul lovea cu maceta sa în vegetația groasă care se ridica ca un zid în fața lor. „De unde știi încotro să mergi?”, a întrebat bărbatul. „Unde este poteca?” Ghidul a răspuns: „Eu sunt poteca!”

      Viața este ca o junglă; ai nevoie de un ghid care știe unde merge și ce face. Și aici, pe pământ, cine se califică pentru o astfel de slujbă? Unul singur: Domnul Isus! Nu va exista niciodată o zi în care să nu ai nevoie de călăuzirea Lui… și o poți avea, dacă o dorești cu adevărat!

      Biblia spune (Ioan 10:3-4) despre adevăratul păstor că „își cheamă oile pe nume și le scoate din staul… merge înaintea lor, și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” Ce promisiune! Există o mulțime de voci diferite care vor să-ți atragă atenția – unele cărora le pasă de tine, altele cărora nu le pasă. Dar Isus, Păstorul tău, este singura voce în care te poți încrede întotdeauna când vine vorba de îndrumare. Dar pentru asta, este esențial să-I „cunoști glasul”!

      Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

      Navigare în articole

      ← Older Entries
      Newer Entries →