Mana Zilnica

Etichetă: rugaciune

  • 9 Iunie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, după trei luni, am plecat cu o corabie alexandrină, cu semnul Dioscurilor, care iernase în insulă.

    Fapte 28.11

    Capitolul 27 din Fapte ne prezintă naufragiul prin care Pavel, împreună cu alte două sute șaptezeci și cinci de persoane, au ajuns pe insula Malta. Acolo au stat trei luni, așteptând vreme favorabilă pentru a pleca; aici, în capitolul 28, călătoria către Roma a continuat pe o altă corabie.

    Așa cum se obișnuia pe atunci, această corabie avea un semn, o imagine sculptată, care servea ca ornament și ca expresie a devotamentului religios. „Dioscurii“, sau „Gemenii“, erau Castor și Polux, zeități grecești socotite responsabile cu privire la vântul prielnic, la mări liniștite și la condiții bune de navigare. De vreme ce portul de baștină era Alexandria, în Egipt, un sediu al culturii grecești întemeiat de Alexandru cel Mare, un astfel de simbol nu era neobișnuit acolo.

    Dar cum trebuia să procedeze Pavel? Toți se îmbarcau deci pe această corabie, care, în mod vizibil, vestea credința în acei dumnezei falși. Trebuia Pavel să refuze să se îmbarce? Trebuia să respingă acea corabie, cu totul potrivită pentru scopul ei, ea fiind construită pentru un om idolatru? Pare că astfel de întrebări nu l-au preocupat pe Pavel. Pentru el, corabia nu era decât un mijloc de transport, iar prezența lui la bordul ei nu avea nimic de-a face cu ceea ce era la originea construirii ei.

    Există multe astfel de împrejurări în care cel credincios se poate afla, în această lume necredincioasă. Avem cu siguranță nevoie de discernământ (potrivit cu 1 Corinteni 10.27-30), însă nu trebuie ca astfel de lucruri să ne preocupe. Putem munci pentru un om vulgar? Putem cumpăra hrană de la o femeie păcătoasă? Putem călători într-un autobuz condus de un șofer ateu? Putem! Chiar zilele săptămânii și lunile au fost numite după diferiți dumnezei falși. Însă niciunul dintre aceste lucruri nu întinează prin el însuși. Treaba noastră este să navigăm prin această lume necredincioasă, manifestând lumina lui Hristos în întunericul care ne înconjoară.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.

    Efeseni 4.30

    Duhul lui Dumnezeu în cel credincios

    Din primul moment în care am crezut în Domnul Isus și în lucrarea lui de răscumpărare, Duhul Sfânt locuiește în noi. Apostolul Pavel ne pune o întrebare importantă în legătură cu acest fapt: „Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi?“ (1 Corinteni 6.19). Fiindcă trupul nostru este locuința Duhului lui Dumnezeu, nu putem să ne comportăm și să acționăm după bunul nostru plac. Comportamentul nostru în viață trebuie să fie în conformitate cu Dumnezeu și Cuvântul Său.

    Prin voința proprie și prin păcatul nostru, Îl întristăm pe Duhul Sfânt, astfel încât lucrarea Lui devine limitată. Acest lucru are apoi consecințe grave pentru viața noastră de credință.

    Duhul Sfânt nu poate umple inimile noastre cu pace și cu bucurie, pentru că ne împotrivim voii lui Dumnezeu, iar părtășia noastră cu Tatăl este întreruptă. Dacă insistăm să mergem pe calea noastră sau să ne punem în aplicare propriile idei, nu putem experimenta călăuzirea Duhului Sfânt în viața noastră de zi cu zi. În loc să pună în valoare Persoana Domnului Isus pentru noi, Duhul trebuie să ne conștientizeze de starea noastră deplorabilă, pentru a ne conduce la restabilire.

    Să facem, așadar, tot ce ne stă în putință să nu întristăm Duhul Sfânt. Chiar dacă El nu ne va abandona niciodată (Ioan 14.16), vom suferi pierderi considerabile din punct de vedere spiritual, dacă Îl împiedicăm în lucrarea Sa pentru binecuvântarea noastră.

    Citirea Bibliei: Geneza 41.53-42.8 · Psalmul 27.7-14

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 12:1-15

    Roboam îi succedă tatălui său. Acesta din urmă îşi pusese cândva întrebarea: „Omul care va fi după mine va fi el înţelept, sau nebun?“ (Ecle­si­as­tul 2.18, 19). Trei zile îi sunt necesare sărma­nu­lui Ro­boam pentru a da răspunsul. Fiului celui mai înţe­lept dintre oameni îi lipseşte înţe­lep­ciu­nea. Nu-l vedem cerând Domnului o inimă înţe­leaptă, cum făcuse tatăl său. În tinereţe, la vâr­sta când cine­va trebuia în mod normal să înveţe, el n-a tras nici un folos din în­văţătura înţe­leaptă conţinută în cartea Proverbe, al cărei autor este So­lomon.

    Totuşi, această carte începe astfel: „Ascultă, fiul meu, îndrumarea tatălui tău …“ (Prover­be 1.8; citiţi şi Prov. 19.13 şi 20). Re­zultatul este că la vârsta de patruzeci de ani, în momentul de asu­mare a res­ponsa­bi­li­tă­ţii, lui îi lipseau complet experienţa, bunul simţ şi, în pri­mul rând, smerenia. El dis­preţuieşte îndru­marea bătrânilor, preferând să urmeze sfatul im­prudent al tinerilor. Mulţi tineri sunt mai dispuşi să as­cul­te de cei de aceeaşi vârstă cu ei, decât de părinţii lor sau de persoane mai vârstnice. Este o ten­dinţă foarte periculoasă!

    Consecinţele le vedem aici. Însă Dumnezeu Se foloseşte de lipsa de înţe­lep­ciune a lui Roboam, precum şi de lip­surile poporului, pen­tru a îm­plini ceea ce hotărâse îm­potriva casei lui David.

    ANCORE PENTRU SUFLETUL TĂU (1)

    „Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu… mi s-a arătat… şi mi-a zis: „Nu te teme…” (Faptele apostolilor 27:23-24).

    În timp ce toți ceilalți de la bordul corabiei lui Pavel erau în panică, el a rămas liniștit. De ce? Datorită câtorva mari adevăruri care pot servi drept ancore pentru sufletele noastre, adevăruri pe care îți poți construi viața și care te vor susține în furtună. Ne vom uita pe rând la fiecare dintre ele.

    În primul rând, trebuie să știi că ești ancorat în Dumnezeu. În mijlocul furtunii, apostolul Pavel a anunțat: „Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte şi mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele!”

    Furtunile vieții nu ne pot ascunde niciodată de Dumnezeu. Chiar și atunci când noi nu-L vedem, El ne vede. Putem avea impresia că este la un milion de kilometri distanță, dar El este cu noi și are grijă de noi. Dumnezeu a trimis un emisar personal, un înger, pentru a-i spune lui Pavel: „Eu sunt cu tine. Te văd în furtuna de pe Marea Mediterană în acea corabie mică”.

    Adevărul este că Dumnezeu este cu tine în furtuna prin care treci, iar dacă ai nevoie de siguranța prezenței Sale, meditează la aceste versete biblice și bazează-te pe ele: „Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina”, zice Domnul, care are milă de tine.” (Isaia 54:10); „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge… nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun.” (Geneza 28:15); „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5).

    Așadar, ancorează-te în Dumnezeu și în Cuvântul Lui, și nu lăsa nimic să te clatine!

  • 6 Iunie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mie nu-mi este rușine de evanghelie; pentru că ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede: atât iudeu, întâi, cât și grec.

    Romani 1.16

    Dr. Berry, un predicator faimos în lumea vorbitoare de engleză, era un teolog liberal în timpul când a avut loc acest incident:

    „Într-o seară“, povestește el, „o fetiță din Lancashier a venit la mine și mi-a spus: «Vreau să veniți la mama mea; este pe moarte și dorește să fie mântuită». Am făcut tot ce mi-a stat în putință ca să mă eschivez, dar a trebuit în cele din urmă să mă duc. Am găsit casa, am urcat scările și am găsit-o pe biata femeie muribundă. Am luat loc și i-am vorbit despre Isus, ca Exemplul nostru minunat, lăudându-L ca și Conducător și Învățător. Ea m-a privit cu ochii triști și mi-a zis: «Domnule, așa ceva n-are nicio valoare în cazul meu. Nu am nevoie de un exemplu. Eu sunt o păcătoasă». Mă aflam deci înaintea unei femei pe moarte și n-aveam nimic ce să-i spun. Nu cunoșteam evanghelia. M-am gândit atunci la ceea ce mă învățase mama mea, așa că i-am spus vechea istorisire a dragostei lui Dumnezeu, care L-a dat pe Hristos pentru oamenii păcătoși. De o credeam sau nu, era singurul lucru pe care îl puteam spune. «Așa mai da», a zis femeia, «aceasta este istorisirea care mi se potrivește». Astfel“, a adăugat Dr. Berry, „în seara aceea am fost mântuiți amândoi. De atunci încolo n-am mai predicat decât evanghelia deplină pentru mântuirea păcătoșilor pierduți“.

    Ce mărturie minunată pentru evanghelia «demodată» predicată de Pavel, Wycliffe, Luther, Wesley, Whitefield, Spurgeon și de mulți alți sfinți ai lui Dumnezeu – acea istorisire veche, pentru care Huss, Ridley, Latimer, Cranmer și mii de alți credincioși au murit, mai degrabă decât să renunțe la binecuvântarea ei! Ea încă își face lucrarea fericită, în ciuda răului care se înalță tot mai mult. Ea câștigă încă suflete, și nimic nu poate s-o oprească.

    A. J. Pollock

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci au strigat către Domnul în strâmtorarea lor; și El i-a scos din necazurile lor.

    Psalmul 107.28

    Cârmaciul invizibil

    Tendința lui Toni de a se deda violenței provocase nenumărate probleme în familia lui. Una dintre pasiunile lui era marea. A început să lucreze pe un pescador și, timp de câțiva ani, s-a simțit ca acasă în largul mării. Colegul lui, Tom, încerca adesea să îi vorbească despre Isus, însă Toni se împotrivea cu înverșunare. Într-o noapte s-a stârnit o furtună puternică. Singura soluție era să navigheze cât mai repede posibil către cel mai apropiat port. Însă un val imens a măturat puntea, iar Tom a fost aruncat în apele învolburate. Din cauza dezlănțuirii elementelor naturii, lui Toni îi era imposibil să-l mai găsească în valuri. A trebuit să se țină cu disperare de cârmă, pentru a ajunge la țărm. Ore întregi s-a luptat cu forța vântului și a valurilor, încercând să întrezărească o licărire în bezna din jur. Frigul îi pătrundea până la oase, iar spuma valurilor îi biciuia fața. Era la capătul puterilor. Atunci a făcut ceea ce n-ar fi crezut vreodată că este în stare să facă. A strigat: „Doamne, ajută-mă“!

    Iată cum ne descrie el însuși momentele care au urmat: „Atunci s-a întâmplat ceva ciudat. Cârma a fost mai ușor de manevrat, de parcă o mână puternică o apucase, iar nava și-a schimbat cu ușurință direcția. Vântul a încetat și am ajuns în canalul care ducea spre port. Atunci am știut că Însuși Dumnezeu mi-a venit în ajutor“. Viața lui Toni s-a schimbat fundamental. Îi făcea plăcere să vorbească despre Cârmaciul invizibil, care îl călăuzise înspre port, și despre Tom, care îi spusese despre Isus, Mântuitorul. Cât de recunoscător era în urma acestor lucruri, trăind viața cu Hristos!

    Citirea Bibliei: Geneza 41.1-13 · Psalmul 25.12-22

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 11:1-13

    Până acum, cu greu am văzut vreo umbră aruncată asupra strălucirii acestei domnii excep­ţionale. Însă, iată, cap. 11 începe cu un „Dar“ care descoperă deodată, sub exteriorul strălucitor descris mai înainte, o condiţie mo­rală dintre cele mai dezolante.

    Călcând legea sub două aspecte (Deuteronom 17.17 şi 7.3), împăratul pe de o parte şi-a luat „multe femei“, iar pe de altă parte acestea erau „femei străine“(v.1), care, la bă­trâneţe, i-au abătut inima. Nu ceruse şi nu obţinuse el o inimă înţeleaptă, o inimă care ascultă? Fără îndoială, îi simţise necesitatea pentru a-i conduce pe alţii, dar nu pentru a-şi călăuzi pro­pria cale.

    Această inimă largă, deschis㠄ca nisipul“ (4.29) – pe care Domnul i-o dăduse împăratului ca să-l facă în stare să-şi iubească în întregime poporul nume­ros – el nu şi-a păzit-o, n-a vegheat asupra a ceea ce a intrat în ea. O mie de soţii străine îşi găsiseră loc acolo, cu idolii lor.

    Solomon ni se înfăţişează condamnat de pro­priile cuvinte: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât tot ce se păzeşte, pentru că din ea ies izvoarele vieţii“ (Proverbe 4.23). Aceasta este ceea ce el i-a învăţat pe alţii, … dar a ne­glijat să facă cu sine însuşi (vezi Ro­mani 2.21 şi 1 Co­rinteni 9.27). El n-a dat atenţie nici avertis­mentului tatălui său (2.3), nici celui al Domnului, repetat de două ori (v. 9, 10).

    ALEGE ATITUDINEA POTRIVITĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat… vrednic de cinste… drept… curat… vrednic de iubit… vrednic de primit… aceea să vă însuflețească… Și Dumnezeul păcii va fi cu voi!” (Filipeni 4:8-9)

    Un autor scrie: „Cercetătoarea Sheena Iyengar din Columbia a descoperit că o persoană obișnuită ia aproximativ șaptezeci de decizii conștiente în fiecare zi. Asta înseamnă 25.550 de decizii pe an. Într-o viață de șaptezeci de ani, asta înseamnă peste 1.700.000 de decizii!”

    Scriitorul francez Albert Camus afirma: „Viața este suma alegerilor tale!” Dacă pui cap la cap toate aceste milioane de alegeri, asta este ceea ce ești.

    Victor Frankl a fost un medic strălucit pe care naziștii l-au închis într-un lagăr de concentrare. I-au luat toate mijloacele de subzistență, i-au confiscat bunurile, i-au batjocorit demnitatea și i-au ucis familia. L-au închis într-o celulă fără vreo posibilitate de ieșire… Dar el a găsit o ușă despre care gardienii săi nu știau… și a declarat: „Omului i se poate lua totul, mai puțin un lucru, ultima dintre libertățile omului: aceea de a-și alege atitudinea și propria cale, în orice împrejurare!” El a descoperit că, atunci când circumstanțele i-au închis toate ușile exterioare, acestea i-au dezvăluit ușile care contează mult mai mult… ușile prin care un suflet poate părăsi frica și să capete curaj, prin care poate părăsi ura și să afle resurse de iertare, poate părăsi ignoranța și să continue să învețe. El a descoperit că de fapt gardienii săi erau mult mai înrobiți – de cruzime, ignoranță și de supunerea prostească față de barbarie – decât era el întemnițat de ziduri și sârmă ghimpată…

    Unii oameni învață acest lucru și devin liberi; alții nu îl văd niciodată și își trăiesc viața ca prizonieri. Diferența o reprezintă ușa pe care o alegi sau atitudinea pe care o alegi.

    De aceea, apostolul Pavel scria: „tot ce este adevărat… vrednic de cinste… drept… curat… vrednic de iubit… vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Așadar, alege întotdeauna atitudinea corectă!

  • 31 Mai 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    O, adânc al bogățiilor și al înțelepciunii și al cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și de neînțelese căile Lui!

    Romani 11.33

    Credința poate discerne mâna lui Dumnezeu dincolo de viclenia lui Satan. Dacă Satan folosește omul pentru a împiedica planurile lui Dumnezeu, Dumnezeu îl folosește pe Satan pentru a le împlini. Orice fel de agent este la dispoziția lui Dumnezeu. Îngerii și arhanghelii, sfinții și păcătoșii, Diavolul și demonii, toți slujesc la împlinirea planurilor lui Dumnezeu. Chiar lucrurile – focul și pucioasa, zăpada și vaporii și aburul, vântul puternic – toate împlinesc cuvântul Său (Psalmul 148.8).

    Lucrurile nu stau altfel nici în ce privește circumstanțele vieții, după cum vedem în istoria lui Iosif. Încercările prin care el a trecut, tratamentul de care a avut parte din mâna fraților lui, robia din casa egipteanului, acuzația falsă a soției lui Potifar, temnița lui Faraon și neglijența paharnicului lui Faraon sunt doar etape pe calea lui Iosif către glorie. Munca lui de păstor, misiunea către frații săi, slujba din casa lui Potifar și temnița lui Faraon au reprezentat etape pregătitoare în vederea exercitării puterii în ziua gloriei lui. Slujirea în încercări este școala pregătitoare pentru folosirea corectă a gloriei.

    În toate acestea, Iosif este o imagine a Celui ale Cărui suferințe au fost mult mai profunde și a Cărui glorie a fost mult mai mare. El, de asemenea, în zilele vieții Sale pământești a fost în mijlocul nostru ca Unul care slujește, fiindcă a putut spune: „Un om m-a cumpărat ca rob din tinerețea mea“ (Zaharia 13.5). El a suferit, de asemenea, sub acuzația falsă a celor răi, pentru că a trebuit să spună: „Pun pe seama Mea lucruri pe care nu le știu“ (Psalmul 35.11). De asemenea, El a fost luat prizonier și dat morții; și, într-o măsură deplină, a trebuit să aibă de-a face cu lipsa de recunoștință josnică a acelora care primiseră doar binele din mâinile Lui; prin urmare, cu o inimă frântă de faptul că nu a primit niciun răspuns la dragostea Sa, El a strigat: „Sunt uitat de inima lor ca un mort“ (Psalmul 31.12).

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci știm că, dacă s-ar desface casa noastră pământească, cortul [acesta], avem o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, eternă, în ceruri.

    2 Corinteni 5.1

    De la colibă la palat

    Apostolul Pavel compară trupul nostru pământesc cu un cort sau cu o colibă. Atât timp cât suntem tineri și sănătoși, această comparație ni se pare nepotrivită. Totuși, ne afectează când o boală sau necazurile vârstei înaintate se fac simțite; atunci observăm rapid ce slab și fragil este corpul nostru. Pe măsură ce trec anii, el ajunge să semene cu o colibă tot mai dărăpănată. Deși noi, credincioșii, Îl așteptăm pe Domnul Isus pentru răpire, s-ar putea să fim chemați acasă înainte ca El să vină după cei răscumpărați ai Lui.

    Astfel, această colibă a noastră va fi distrusă de moarte. Trupul care aparține primei creații și care este supus consecințelor căderii în păcat va fi așezat într-un mormânt, unde se va descompune. Dar avem o speranță glorioasă! Știm că avem o clădire minunată de la Dumnezeu. La răpire, când Domnul Isus va veni, cei care au plecat înainte vor fi înviați într-un trup nou, iar cei răscumpărați care sunt încă în viață vor fi schimbați.

    Fiecare credincios care va fi dus în ceruri va avea un trup nou, care poate fi asemănat cu un palat. Iată ce caracterizează acest trup nou: nu este făcut „de mâini“, este spiritual, nu mai aparține primei creații, este o casă „eternă“, nefiind supusă putrezirii! Noul trup este o casă „în ceruri“; având trăsături cerești, noi vom fi pregătiți să locuim acolo pentru totdeauna. Iar dacă aceasta este perspectiva glorioasă a tuturor celor răscumpărați, cum poate fi calificată nepăsarea celor care disprețuiesc iubirea și insistențele unui Mântuitor care astăzi invită: „Veniți, toate sunt gata“!

    Citirea Bibliei: Geneza 36.1-43 · Psalmul 22.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 8:41-53

    Pentru mijlocire nu este de ajuns să cunoşti slăbi­ciunea inimii omeneşti (v. 46). Mai este necesar să ai – ca şi Solomon aici – încredere în compasiunea inimii lui Dumnezeu. Dacă Isus, Marele nostru Preot şi Avocat, cunoaşte foarte bine inima omu­lui, atunci la fel de bine o cunoaşte şi pe a Tatălui. Însă dorinţa Lui este ca noi să mer­gem la El, pentru a o experimenta per­so­nal (compară cu Ioan 10.17 şi 16.27).

    „Ascultă şi iartă“! Capitolul acesta ne învaţă că, în adevăr, ne putem înfăţişa înain­tea lui Dumnezeu în orice împrejurare. La picioarele Domnului a fost loc pentru cei mai mari pă­că­toşi (Luca 7.37). Şi astăzi, credincios pro­mi­­siunii Sale, nu-l va izgoni afară pe acela care vine la El (Ioan 6.37).

    Păcatul este lanţul prin care chiar şi un cre­dincios poate fi ţinut captiv în ţara vrăjmaşă (v. 46). Dumnezeu este gata să-l elibereze de acolo. Numai că drumul spre iertare trece în mod necesar prin punctul mărturisirii. „Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu … şi Tu ai iertat nelegiuirea pă­ca­tului meu“ (Psalmul 32.5). Dumnezeu ascultă; El iartă; da, El poate ierta totul, pentru că Isus a făcut ispăşire pentru toate. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9).

    HRISTOS TE POATE ELIBERA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei…” (Psalmul 101:3)

    Astăzi vom medita la un subiect sensibil, dar care trebuie abordat pentru că face ravagii, inclusiv între creștini – este vorba despre pornografie. Acest flagel se răspândește în întreaga lume, lăsând în urma ei familii distruse. Mulți credincioși care se luptă să se elibereze se simt izolați și neajutorați. Un studiu realizat în Marea Britanie a arătat că 75 % dintre bărbații creștini și 35 % dintre femeile creștine au vizionat pornografie (în mod regulat sau ocazional).

    Când te uiți la așa ceva, corpul tău eliberează neurotransmițători puternici, precum dopamina, care te leagă de imaginile pe care le privești. Potrivit neuropsihologului Dr. Tim Jennings, „Orice tip de comportament repetitiv va crea trasee [căi neuronale] în creierul nostru, care se vor declanșa într-o secvență automată”. Unele biserici tratează această problemă ca pe una strict morală, neluând în calcul că este și o problemă neurologică.

    Liderii bisericilor îi sfătuiesc pe oamenii dependenți de pornografie (despre care știu, pentru că mulți o fac în ascuns) să încerce să se roage mai mult și să-L iubească mai mult pe Domnul. Sigur, asta este foarte important. Dar când te lupți cu firea prin puterea firii, ajungi să te lupți cu tine însuți (sau cum spunea Pavel: „cu pumnul în vânt”!).

    Care este soluția? Mintea ta trebuie să fie reînnoită, iar acesta este un proces. Atunci când creierul tău a fost antrenat în mod greșit, el trebuie să fie re-antrenat în mod corect. Acest lucru necesită un angajament radical: dorința fermă de a elimina pornografia din viața ta și, uneori, să dai socoteală unui prieten creștin matur, la care poți apela în momentele de încercare. Mai presus de toate, implică reprogramarea minții tale prin Cuvântul lui Dumnezeu.

    Apostolul Pavel scria: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă lăsați transformați prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:1-2).

    Dacă te afli în această situație, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să ieși din această sclavie. Hristos te poate elibera!

  • 22 Mai 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la Mine nicidecum nu va flămânzi.

    Ioan 6.32

    Mulți mărturisesc faptul că au găsit iertarea și pacea în Isus, însă, în realitate, se hrănesc cu o sumedenie de lucruri care n-au nicio legătură cu El. Ei își hrănesc mintea cu ziare și cu alte feluri de literatură frivolă și deșartă. Îl vor găsi pe Hristos acolo? Sunt acestea mijloacele prin care Duhul Sfânt Îl prezintă pe Hristos sufletului? Sunt acestea picăturile pure de rouă pe care mana cerească se coboară pentru susținerea răscumpăraților lui Dumnezeu în pustie? Nicidecum, ci acestea sunt lucrurile respingătoare în care mintea carnală își găsește plăcerea! Deci cum poate un creștin adevărat să se hrănească cu ele?

    Știm, prin învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, că în creștin sunt două naturi. De aceea putem întreba: care dintre ele se hrănește cu știrile lumii și cu literatura ei? Firea cea nouă, sau cea veche? Nu poate exista decât un singur răspuns. Ei bine, atunci pe care dintre cele două doresc să o hrănesc? Cu siguranță că umblarea mea va oferi cel mai clar răspuns la această întrebare. Dacă doresc cu sinceritate să cresc în viața divină, dacă scopul meu principal este să trăiesc pentru Hristos și să-I fiu devotat, dacă tânjesc după extinderea Împărăției lui Dumnezeu înăuntrul meu, atunci voi căuta, fără îndoială, acea hrană care a fost stabilită de Dumnezeu pentru creșterea mea spirituală. Lucrurile sunt foarte clare. Faptele unui om sunt întotdeauna cel mai bun indicator al dorințelor și al scopurilor sale. Prin urmare, dacă întâlnesc un creștin care neglijează Biblia, însă care petrece o grămadă de timp – ba încă cel mai bun timp al său – cu citirea ziarelor, îmi voi da seama imediat de starea sufletului său. Sunt sigur că un astfel de om nu poate fi spiritual și că, nehrănindu-se cu Hristos, nu poate să trăiască și să mărturisească pentru El.

    Trebuie să facem din Hristos ținta principală a sufletului nostru; altminteri, viața noastră spirituală va avea de suferit. Nu ne putem hrăni nici măcar cu simțămintele și cu experiențele noastre cu privire la Hristos, căci acestea, întrucât sunt fluctuante, nu pot constitui hrana noastră spirituală. Așa cum, în chestiunea obținerii vieții, a fost nevoie doar de Hristos, tot așa, în chestiunea trăirii vieții, avem nevoie doar de Hristos. Așa cum nu putem introduce nimic în ceea ce oferă viața, la fel nu putem introduce nimic în ceea ce o susține.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    M-ai împovărat cu păcatele tale, M-ai obosit cu nelegiuirile tale. Eu, Eu sunt Același, care îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi aminti de păcatele tale.

    Isaia 43.24,25

    Ce este păcatul?

    „Păcatul“ este un concept moral. Nu este o simplă încălcare a unei reguli, precum o instrucțiune a unei diete. În Biblie, „păcatul“ înseamnă orice nerespectare a standardelor lui Dumnezeu. Putem păcătui atât înaintea lui Dumnezeu, cât și împotriva semenilor noștri. De ce a căzut în dizgrație și a fost considerat demodat acest cuvânt, astfel încât oamenii ar prefera să fie eliminat din dicționar? Chiar și cei care nu cred în Dumnezeu vor recunoaște că au anumite obligații morale față de compatrioții lor. Dacă cineva jignește, prin aceasta a păcătuit. Deci de ce ne-am încrunta când auzim rostit acest cuvânt?

    În momentul când încetăm să mai recunoaștem cerințele lui Dumnezeu, pierdem orice standard moral legat de comportamentul nostru față de ceilalți. În ceea ce privește legile pământului, mulți trăiesc după mottoul: „Totul este permis, cu condiția să nu fii prins“. Dar aceasta este calea descendentă, este declinul social. Adevărata normă etică și standardele generale nu sunt de găsit în interiorul societății umane. Ele sunt stabilite de către Dumnezeul nostru Creator, care întruchipează bunătatea, lumina și dragostea. El este autoritatea care evaluează binele și răul, dar totodată este și Cel pregătit să ierte păcatele. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9).

    Citirea Bibliei: Geneza 30.1-24 · Psalmul 17.1-7

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 5:1-18

    Dacă David poate fi privit ca împăratul harului, Solomon, succesorul lui, apare ca împăratul gloriei. În gândurile lui Dumnezeu, gloria urmează harul, fără a fi separată de el. Credinciosul, bucurânduse deja de har, va primi şi gloria la veni­rea Domnului. Hiram, împăratul Tirului, l-a iubit întotdeauna pe David. De aceea, la urcarea pe tron a lui Solomon, are parte de gloria marelui împărat şi primeşte din abundenţă provizii pentru necesităţile lui şi ale poporului său. În schimbul acestor beneficii, el va contribui la construcţia templului, care va fi acţiunea principală a domniei lui Solomon. Domnul, de vreme ce i-a dat odihnă lui Israel, poate şi El să Se odihnească şi să schimbe cortul călătorului cu o construcţie durabilă. Aşa cum a făcut-o cortul înainte (însă cu unele diferenţe), templul lui Solomon ne va oferi numeroase ilustrări ale relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său. Iată deja o primă deosebire: casa din deşert era amplasată direct pe nisip, în timp ce aceasta trebuia să fie de neclintit, fundamentată pe pietre măreţe, pietre scumpe. Temelia Lui este în munţii sfinţeniei (Psalmul 87.1).

    DE CINE SE FOLOSEȘTE DUMNEZEU?

    „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii…” (1 Corinteni 1:27)

    Oare de ce alege Dumnezeu oameni slabi pentru a-I împlini voia? Răspuns: pentru că singurul tip de oameni cu care Dumnezeu vrea să lucreze sunt oamenii care-și recunosc slăbiciunea! Relația Lui cu Moise, de exemplu, este descrisă prin aceste cuvinte remarcabile: „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11) A fost Moise perfect? Nicidecum. El și-a petrecut primii patruzeci de ani din viață ca prinț în palatul lui Faraon, iar următorii patruzeci de ani ca păstor în pustiu. Biblia vorbește despre tensiunile din căsnicia sa și despre momentele sale de stres și disperare. În filmul „Cele zece porunci”, Moise este interpretat de actorul Charlton Heston, care era arătos și avea o exprimare frumoasă. Dar Moise era de fapt un bâlbâit, slab și timid, care nu putea să lege două cuvinte fără să se împiedice verbal, cu atât mai puțin să vorbească la curtea (sau înaintea/împotriva) celui mai temut dictator de pe pământ. Și Dumnezeu l-a ales, și i-a dat un ajutor, un „purtător de cuvânt” – pe fratele lui, Aaron. Biblia se referă la israeliți ca la o „adunare”, ceea ce făcea din Moise un pastor. Și niciun pastor n-a avut mai multe probleme cu o congregație decât a avut el. S-ar putea să te întrebi: „De ce aducem în discuție neajunsurile lui Moise?” Ca să te încurajezi! Pentru a te face să știi că defectele tale nu te descalifică, și că limitările tale nu limitează ceea ce Dumnezeu poate face prin tine. Apostolul Pavel a scris (1 Corinteni 1:26-27, 29): „De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari… pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” Așadar, nu mai căuta (pentru că nu ai) scuze pentru a sta pe margine!

  • 11 Mai 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, ca jertfă pentru păcat, să nu pună untdelemn pe ea și să nu adauge nici tămâie, căci este o jertfă pentru păcat. S-o aducă la preot și preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere-aminte, și s-o ardă pe altar, ca și pe darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: aceasta este o jertfă pentru păcat.

    Levitic 5.11,12

    Vedem aici un credincios care este atât de sărac duhovnicește, încât abia înțelege ceva din grozăvia păcatului pentru Dumnezeu și din adevăratul caracter al morții Domnului Isus. El nu este conștient nici măcar de faptul că Domnul Isus a trebuit să-Și dea sângele și a trebuit să moară pentru acest păcat înfăptuit. Însă el simte totuși că Domnul Isus, în viața Sa pe pământ, nu ar fi făcut aceste lucruri. Am văzut la jertfa de mâncare că „floarea făinii“ nu vorbește despre moarte, ci despre viața Domnului Isus înainte de cruce. În îndurarea Sa, Dumnezeu primește și aceasta, dacă persoana este cu adevărat prea săracă și nu poate să aducă o jertfă mai mare, mai bogată.

    Da, Dumnezeu face distincție între priceperea și bogăția duhovnicească a unui credincios în comparație cu altul. Ce har! Însă judecata Sa nu corespunde părerilor noastre. El știe să ne judece pe fiecare în parte. El cunoaște exact bogăția mea și a ta, căci El este Cel care cercetează inimile și rărunchii: al cărui Cuvânt, potrivit cu Evrei 4, este pătrunzător, încât desparte duhul de suflet – deci nu numai o judecare a gândurilor și a intențiilor inimii, ci și a izvoarelor din care țâșnesc gândurile noastre. În îndurarea Sa, El ține seama de aceste lucruri. Însă, dacă nu vreau să mă smeresc cu adevărat și să mă judec, înseamnă să aduc „floarea făinii“, cu toate că sunt în stare să aduc – după aprecierea Sa, care nu dă greș – „o oaie“ sau „o capră“; atunci Dumnezeu nu Se declară mulțumit cu aceasta. El judecă bogăția mea, iar judecata Sa este întotdeauna dreaptă.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El, care-ți iartă toate nelegiuirile, care-ți vindecă toate bolile, … care te încununează cu bunătate și îndurări!

    Psalmul 103.3,4

    Suflete al meu, nu uita …

    Cum aș putea vreodată să-I mulțumesc lui Dumnezeu îndeajuns pentru tot binele pe care l-a făcut în viața mea!? Alăturându-mă lui David, autorul psalmului, câte nu aș avea de istorisit, când mă gândesc la bunătatea lui Dumnezeu manifestată neobosit față de mine, zi de zi, lună de lună, an de an…

    „Care îți iartă toate nelegiuirile.“ Aceasta este dovada supremă a dragostei Sale. Nimic nu este atât de important și nimic nu mă poate face să mă bucur mai mult decât certitudinea că Dumnezeu mi-a iertat toate păcatele și că nu va mai face niciodată referire la ele!

    „Care îți vindecă toate bolile.“ În tulburările mele am experimentat apropierea lui Dumnezeu. El nu m-a ferit de orice boală, dar mi-a dat curajul și puterea de a îndura situațiile dificile.

    „Care te încununează cu bunătate și îndurări.“ Privind retrospectiv, aș putea identifica drept cunună a nesfârșitei îndurări față de mine faptul că Dumnezeu nu m-a lăsat niciodată în voia sorții. El mi-a arătat bunătatea Sa fără ca eu să-I dau vreun motiv. Văzând cum se călește oțelul, fiind pus, în mod repetat, ba în cuptor încins, ba în apă rece, un credincios a strigat: „Doamne, pune-mă ba în apă, ba în foc, dar nu mă da la fier vechi“. David cunoștea bunătatea lui Dumnezeu, dar își cunoștea și propria tendință de a uita. Așa că s-a îndemnat să nu treacă cu vederea binefacerile pe care le primea, ci, mai degrabă, să-L laude din toată inima. Aceasta este premisa pentru o viață fericită!

    Citirea Bibliei: Geneza 24.32-49 · Psalmul 8.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 23:13-39

    Avem aici „cartea de aur“ a însoţitorilor împăratului. În trecut, ei au luptat şi au suferit împre­ună cu el. Acum împă­răţescde asemenea împre­ună cu el (2Timotei 2.12). Ce pagină glorioasă, în care fiecare nume, fiecare faptă vitejească sunt con­semnate cu credincioşie! În acelaşi fel, nimic nu va fi uitat din tot ce Domnul ne va fi îngăduit să facem pentru El. Nu a promis El: „oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din mi­cuţii aceştia, … adevărat vă spun, nicidecum nu-şi va pierde răs­plata“ (Matei 10.42)? Să ne gândim la expediţia celor trei viteji la fântâna de la Poar­ta Betleemului; ei şi-au riscat viaţa pen­tru pu­ţi­nă apă proaspătă! Dar ultima dorinţă a căpete­niei pe care o iubeau merita în ochii lor un ase­me­nea sacrificiu. „Aceste lucruri le-au făcut cei trei viteji“ (v.17). Suntem noi gata, din dragoste pentru un Stăpân cu mult mai mare, să facem fapte care să ilustreze devotamentul nostru?

    Domnul evaluează exact dificultăţile pentru ori­ce se face în numele Lui: uciderea a doi lei este în sine o faptă de vitejie puţin obişnuită, pe care zăpada a fă­cut-o şi mai dificilă pentru curajosul Benaia. Ei bine, un astfel de  timp, nefavorabil, este reţinut în mod spe­cial! Vine apoi lista nume­lor acestor eroi. Toţi sunt aici, preţioşi inimii împă­ratului, iar fidelul Urie se află printre ei (v.39). În schimb, în pofi­da întregii sale activităţi, numele lui Ioab nu este inclus, în timp ce, al celui care-i purta armele, este găsit (v.37)!

    BINECUVÂNTĂRILE LUPTEI | Fundația S.E.E.R. România

    „Luptă-te lupta cea bună a credinţei… la care ai fost chemat…” (1 Timotei 6:12)

    Când îți încredințezi viața lui Hristos, schimbi tabăra. Acum te confrunți cu trei lucruri:

    1. lumea cu presiunile, valorile și agenda ei;

    2. firea pământească, cu impulsurile și slăbiciunile ei;

    3. diavolul, care răcnește și vrea să te înghită.

    Dar Dumnezeu n-ar îngădui niciodată să intrăm într-o luptă pe care să n-o putem câștiga, așa că haideți să observăm împreună trei dintre binecuvântările unei astfel de lupte:

    1) Te învață să trăiești în stare de alertă maximă. Când Samson dormea, Dalila i-a ras capul și i-a furat puterea (vezi Judecători 16:19). Când servitorii dormeau, un dușman a semănat neghină în lanul de grâu și le-a periclitat recolta (vezi Matei 23:24-25).

    2) Este un semn al propășirii spirituale. Când Israel a intrat în Țara promisă, trebuiau cuceriți treizeci și unu de regi și șapte națiuni. Plus uriașii! Au fost nevoiți să cucerească pe rând fiecare oraș și fiecare uriaș. Dar atunci când Domnul Isus devine Domnul vieții tale, El va ști să Se ocupe de domeniile nesupuse din viața ta, și le va aborda pe rând (iar lupta va fi mai grea și va dura mai mult, când e vorba despre domenii în care ești încăpățânat. Știi care sunt acestea, nu-i așa? Dar nu te descuraja – Dumnezeu nu va renunța la tine! Cel care a început în tine această lucrare bună o va isprăvi, vezi Filipeni 1:6)!

    3) Este un indiciu al valorii tale înaintea lui Dumnezeu. Tu ești o sămânță capabilă să producă o recoltă pentru Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care ești o țintă a Satanei. El urmărește să vadă cât din Dumnezeu este în tine. Așadar, continuă să lupți „lupta cea bună a credinței”, știind că, prin harul lui Dumnezeu, vei învinge!

  • 28 Aprilie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Avram a străbătut țara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Și canaaniții erau atunci în țară.

    Geneza 12.6

    Ajungând în Canaan, Avraam i-a găsit acolo pe canaaniți, care locuiau în țară. Iată un lucru foarte semnificativ! Dumnezeu îi spusese lui Avraam: „Te voi binecuvânta“. Cu privire la Canaan, Dumnezeu spusese: „Blestemat să fie Canaan“ (Geneza 9.25). Dumnezeu l-a adus pe Avraam, omul binecuvântării, în țara promisiunii, unde acesta a descoperit imediat că diavolul îl adusese deja în acea țară pe omul blestemului. În felul acesta, diavolul încearcă să zădărnicească planul lui Dumnezeu și să-l împiedice pe omul credinței să între în stăpânirea țării.

    La fel este și cu creștinul: el este chemat afară din această lume, este făcut părtaș chemării cerești și este binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești. Însă, răspunzând chemării și părăsind această lume, el descoperă că are ca împotrivitori „puterile spirituale ale răutății în cele cerești“ (Efeseni 6.12). Credinciosul care caută să pătrundă în mod practic în binecuvântările sale spirituale va descoperi că aceste puteri spirituale ale răutății luptă împotriva lui, pentru a-l împiedica să se situeze pe terenul ceresc, care este singura parte adevărată a Adunării.

    Pentru Avraam, Ur din Caldeea era de domeniul trecutului, iar stăpânirea țării era încă viitoare. Între timp, el nu avea nici lumea pe care o părăsise, nici lumea mai bună către care se îndrepta. Aceasta este și poziția creștinului care răspunde chemării lui Dumnezeu. El a părăsit veacul acesta rău și încă nu a ajuns în lumea viitoare.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci, după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?“. El I-a spus: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc“. El i-a spus: „Paște mielușeii Mei“.

    Ioan 21.15

    Misiunea lui Simon Petru

    Domnul Isus îl iertase pe Petru într-o întâlnire personală, care avusese loc în ziua învierii. Dar, pentru că Petru Îl negase pe Domnul în public, și restaurarea lui trebuia să fie tot una publică, în fața celorlalți ucenici. Domnul a pregătit o masă pentru ucenicii Săi. El i-a invitat să mănânce și i-a servit El Însuși. Și acolo, în fața tuturor, a vorbit din nou cu Petru.

    Petru se lepădase de El de trei ori. Acum Isus l-a întrebat de trei ori dacă Îl iubește. Petru a răspuns afirmativ de trei ori – de fiecare dată Isus i-a dat o misiune de îndeplinit. Cât de mult trebuie să fi atins acest lucru inima lui Petru!

    Prima dată Domnul l-a întrebat dacă el Îl iubește mai mult decât o făceau ceilalți. Petru susținuse odată: „Chiar dacă toți, … eu nu“ (Marcu 14.29). Acum a răspuns umil: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc“. Domnul l-a întrebat a doua și a treia oară. Dar Petru nu a mai putut spune decât: „Doamne, Tu știi toate: Tu cunoști că Te iubesc“. Petru își pierduse încrederea în sine; acum a lăsat în seama Domnului să-Și exprime aprecierea față de el. Așa a aflat că nu mai trebuie sa fie doar un pescar de oameni, ci un păstor. Domnul i-a dat o triplă misiune: „Paște mielușeii Mei“; „Păstorește oile Mele“; „Paște oile Mele“! Cu încrederea în sine distrusă, Petru nu se mai socotea pe sine, ci se uita la Domnul lui. Această stare l-a făcut apt să-i ajute pe alții.

    Citirea Bibliei: Geneza 17.1-27 · Iuda 1-4

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 17:1-14

    Huşai a fost trimis de David înapoi la Ierusa­lim, ca să zădărnicească sfaturile date de Ahitofel lui Absalom. Dumnezeu, răspunzând rugăciu­nii împăratului (15.31), intervine pentru a da suc­ces a­ces­­tei strategii. Apare faptul că astăzi El nu Şi-ar mai da binecuvântarea asupra unei ase­me­nea purtări, pentru că venirea Domnului Isus a des­chis pen­tru noi o dimensiune cu totul nouă a ade­vărului şi a îndreptăţirii, în conformitate cu Dum­nezeu.

    Sfatul lui Huşai i-a permis lui David să fie in­for­mat la timp, pentru a se retrage dincolo de râu şi a-şi pregăti apărarea.

    Încă nu am precizat că toate aceste evenimente au o semnificaţie profeti­că. Ele ne vorbesc despre un timp care va veni, când un anumit număr de oameni credincioşi din Israel, o „rămăşiţă“, vor fi persecutaţi şi forţaţi să fugă, urmăriţi de vrăjmaşii lui Hristos. Aceştia din urmă, împăratul şi profetul mincinos (sau Anti­cristul), prefiguraţi prin Absalom şi consilierul său, Ahitofel, vor face război sărmanei rămăşiţe, a cărei situaţie critică este prezentată în cartea Psalmilor. După o persecuţie de scurtă durată, cei doi complici vor ajunge la un sfârşit brusc şi îngrozitor: împăratul (Fiara) şi profetul min­cinos vor fi primii oameni aruncaţi de viiîn iazul de foc, care este moartea a doua (Apocalipsa 19.20).

    PUTEM ÎNVINGE ISPITA (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre…” (1 Corinteni 10:13)

    Ediția clasică a versiunii amplificate a Bibliei redă 1 Corinteni 10:12-13 astfel: „De aceea, oricine crede că stă în picioare (este convins că are o gândire sănătoasă și stă neclintit), să ia seama să nu cadă (în păcat). Căci nicio ispită (nicio încercare care te poate ispiti să păcătuiești), (indiferent cum vine sau încotro duce) nu v-a ajuns din urmă și nu a pus stăpânire pe voi astfel încât să fie de nesuportat pentru om (adică nicio ispită sau încercare nu a venit la voi care să fie dincolo de rezistența umană și care să nu fie ajustată și adaptată și să nu aparțină experienței umane, și pe care omul să n-o poată suporta).

    Dumnezeu este credincios (față de Cuvântul Său și față de natura Sa plină de compasiune) și El (poate fi demn de încredere) că nu vă va lăsa să fiți ispitiți și încercați peste capacitatea, puterea de rezistență și puterea voastră de a îndura, ci, odată cu ispita, El vă va oferi (întotdeauna) și calea de ieșire (mijlocul de scăpare către un loc de adăpost), pentru ca voi să fiți capabili, tari și puternici să rezistați cu răbdare.”

    Expresia „mijlocul de scăpare” nu vă promite scutirea de ispită. Satan, care este numit „ispititorul”, nu se lasă, și nu-și ia niciodată zi liberă. Dar scopul lui Dumnezeu este să te facă puternic acolo unde ai fost slab, așa că promisiunea Sa pentru tine este „să fii capabil, tare și puternic pentru a rezista cu răbdare”. Deci, perseverează!

    Pe măsură ce devii mai puternic în Domnul, ispitele cu care te lupți vor deveni tot mai slabe, până când își vor pierde puterea asupra ta… și vei începe să umbli în victorie!

  • 24 Aprilie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.

    Coloseni 1.12,13

    Noul Testament pe scurt (12) – Coloseni

    Epistola către Coloseni are multe asemănări cu cea către Efeseni. Ea însă nu-i prezintă pe cei credincioși ca așezați în locurile cerești, ci îi privește ca umblând încă prin pustia lumii. Totuși, resursele pentru această călătorie sunt cerești, iar plinătatea lor binecuvântată se află în Hristos – „în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii“ (capitolul 2.9).

    Cuvântul „toată“ este folosit constant cu privire la această plinătate, fiindcă era necesar ca cei credincioși din Colose să fie atenționați cu privire la pericolele filosofiei, pe de o parte, și la cele ale misticismului religios, de cealaltă parte. Primul dintre aceste pericole apelează în exclusivitate la intelect, în timp ce al doilea insultă intelectul. Totuși, aceste două extreme se găsesc uneori, în mod curios, laolaltă, formând o monstruozitate cu două capete aflate în contradicție. Răspunsul binecuvântat la aceasta este calitatea de Cap a lui Hristos.

    Hristos este văzut ca și Cap al întregii creații și, de asemenea, ca și Cap al Trupului, al Adunării. El va împăca toate lucrurile de pe pământ și din cer, însă deja i-a împăcat pe cei credincioși. Slujirea cu privire la evanghelie și cea cu privire la Adunare i-au fost încredințate de El apostolului Pavel. Sunt astfel instituite două categorii de resurse: cea pentru lume și cea pentru sfinții Săi. Această epistolă conține hrană cerească, de natură să ne păzească de orice rău, chiar și în formele sale cele mai subtile.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    N-am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i-ai dat Tu.

    Ioan 18.9

    „N-am pierdut pe niciunul…“

    Orice om care a primit, prin credință, lucrarea de mântuire a Domnului Isus Hristos pentru el însuși a căpătat iertarea păcatelor și nu va veni la judecată.

    Isus Hristos, Păstorul cel Bun, a spus:

    „Oile Mele aud glasul Meu, și Eu le cunosc și ele Mă urmează. Și Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu și Tatăl una suntem“ (Ioan 10.27-30).

    Cine ar putea să ne smulgă vreodată din mâna atotputernică a lui Isus? El l-a învins pe diavolul și i-a luat puterea. În timp ce Se ruga Tatălui Său înainte de suferința pe cruce, Isus a afirmat în mod repetat: „Cei pe care Mi i-ai dat Tu“ (Ioan 17). Ar putea cineva dintre aceia pe care Dumnezeu Tatăl I-a dat lui Hristos să fie luat de la El? Imposibil!

    Aceasta nu înseamnă nicidecum că cineva care și-a pus încrederea în Hristos poate trăi în păcat, deoarece tot nu i se mai poate întâmpla nimic. Isus spune despre oile Sale că aud glasul Lui și că Îl urmează. Ele ascultă de El, pentru că sunt cu adevărat ale Lui. Hristos le păzește! În consecință, nimeni nu se poate atinge de ele sau de mântuirea lor eternă!

    Citirea Bibliei: Geneza 14.1-12 · 2 Petru 2.9-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 15:1-12

    Atitudinea lui Absalom arată că în el nu s-a făcut nici o lucrare a conştiinţei. Revolta lui fuse­se pre­gătită cu mare grijă; zi de zi se înfăţişase la poar­ta cetăţii pentru a‑i întâlni acolo pe cei care aveau vreo neînţelegere de judecat. Îşi în­tin­dea mâna, îi îmbrăţişa şi-i întreba de ca­uza pentru care veniseră. Apoi le dădea de înţe­les că tatăl său nu era capabil să exercite într-un mod potrivit ac­tul justiţiar. El adăuga, pe de altă parte, că, dacă ar primi puterea, nu-i va lipsi de ju­de­carea pri­cinilor lor. Ipocrit şi linguşitor, Absalom a reu­şit totuşi, în felul acesta, să-şi construiască în tot Israelul o reputaţie de bunăvoinţă, de amabilitate, de dreptate, toate pe contul împăratului, tatăl său. El „fura inimile bărbaţilor lui Israel“ de la dom­nul lor adevărat (v. 6; Romani 16.18). Oare nu există şi astăzi oa­meni (şi lucruri) în stare să fure inimile noas­­tre de la adevăratul David? Să ne reamintim tot­­dea­­una că aceste inimi aparţin Domnului Isus Hris­­­tos! El a plătit un preţ suficient de mare pen­tru a le avea pentru Sine fără rezerve şi pentru totdeauna.

    În v. 7-12 îl vedem pe Absalom cum, acope­rindu-şi acţiunea josnică cu un pretext religios, îşi urzeşte planul desemnat să-l aşeze pe tron (Ieremia 9.3-5).

    CUM SĂ REDUCI STRESUL FINANCIAR | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?” (Luca 16:11)

    Știai că disponibilitatea lui Dumnezeu de a te binecuvânta cu mai mulți bani depinde de cât de bine gestionezi ceea ce ți-a dat deja? Când vine vorba de bani, iată câteva principii biblice după care trebuie să trăiești:

    1) Dă-I mai întâi lui Dumnezeu partea Lui, astfel încât să nu-ți fie rușine că nu faci asta (vezi Maleahi 3:10).

    2) Roagă-te înainte de a cumpăra ceva. Întreabă-te: „Am nevoie de asta sau doar o vreau?”.

    3) Fii atent la valoarea cheltuielilor, în raport cu veniturile tale.

    4) Fii de acord cu soțul tău sau cu soția ta cu privire la bugetul casei și la obiectivele voastre pe termen scurt, mediu și lung. Și nu ascunde sau nu interpreta greșit informațiile despre finanțele tale.

    5) Angajează-te să atingi excelența la locul de muncă (dar fără a exagera cu orele suplimentare!)

    6) Plătește-ți toate datoriile (cu excepția celor legate de proprietățile imobiliare). Păstrează un singur card de credit, pentru a putea să-ți construiești un rating de credit bun.

    7) Economisește lunar (ai în vedere un minim de 10% din salariul brut, dacă nu ai datorii).

    8) Nu semna ca garant al unui împrumut pentru nimeni, și nu împrumuta nimănui bani pe care nu-ți permiți să-i pierzi.

    9) Plătește pe loc pentru toate cheltuielile (mai cu seamă pentru „dorințele” tale) în loc să folosești un card de credit.

    10) Alocă fonduri din bugetul tău pentru sărbători și evenimente familiale deosebite, și nu te împrumuta.

    11) Când primești o mărire de salariu, nu-ți schimba stilul de viață pentru a consuma toți banii! Antrenează-te să nu trăiești pe măsura mijloacelor tale.

    12) Pune-ți deoparte bani de rezervă pentru situații de urgență, care să acopere cheltuielile pentru cel puțin două luni (șase ar fi excepțional).

    13) Fii mulțumit cu ceea ce ai și ia aminte la sfatul înțeleptului Solomon: „Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!” (Eclesiastul 5:10).

    Iată dar câte cuvinte prețioase are Dumnezeu pentru tine, astăzi!

  • 15 Aprilie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin El, să împace toate […] fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El. Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinți și fără pată și de neînvinuit înaintea Lui.

    Coloseni 1.20-22

    Lucrarea împăcării este dublă. În timp ce împăcarea lucrurilor este o lucrare încă viitoare, împăcarea persoanelor, adică a credincioșilor, este deja împlinită. „Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat în trupul cărnii Lui, prin moarte.“ Aceasta era trista stare naturală în care se aflau cei care acum sunt împăcați. Ei nu erau doar pângăriți de păcat, așa cum este creația, ci erau „străini și vrăjmași [ai lui Dumnezeu] în gândire, prin lucrări rele“. Avem aici oameni, făpturi inteligente, care au o gândire, o facultate morală, care îi situează deasupra animalelor și care îi face capabili să fie într-o relație conștientă cu Dumnezeu. Dar păcatul i-a separat și i-a îndepărtat de Dumnezeu în ce privește gândirea (înțelegerea) lor. Ei nu Îl cunosc, nu mai sunt în relație cu El, sunt total înstrăinați de Dumnezeu, iar gândirea (înțelegerea) lor întunecată s-a întors spre rău până la punctul în care au ajuns nu numai străini față de lucrurile divine, ci chiar vrăjmași ai lui Dumnezeu. Iar această stare morală se manifestă prin „lucrări rele“. Prin harul lui Dumnezeu, astfel de ființe sunt acum împăcate, apropiate de Dumnezeu, Îl cunosc pe El și sunt aduse într-o stare potrivită pentru a fi într-o relație cu El, pentru a se bucura de prezența și de dragostea Lui.

    Hristos este Cel care a făcut posibil acest lucru. În virtutea lucrării perfecte pe care El a împlinit-o în trupul cărnii Sale, prin suferință și moarte, a fost înfăptuită împăcarea. Și încă de acum credincioșii se bucură de beneficiile acestei împăcări, ale cărei roade glorioase și binecuvântate însă nu vor fi văzute în plinătatea lor decât în glorie, așa cum vom vedea în versetul următor. Să remarcăm că apostolul le face colosenilor o aplicație personală a acestui mare și prețios adevăr. „Și pe voi“, le spune el, insistând asupra acestei poziții de excelență pe care ei o au în Hristos și pe care doar El, prin moartea Sa, a putut să le-o dea.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu.

    1 Corinteni 1.18

    Cuvântul crucii

    În creștinătate este o tradiție ca, în săptămâna de dinaintea Paștelui, oamenii să se gândească în mod deosebit la crucificarea Mântuitorului. Iată un lucru bun, dar el nu trebuie să rămână la nivel de tradiție, pe care o uităm repede! Crucea Domnului Isus vorbește despre suferințele și moartea Sa; ea era o necesitate absolută, pentru ca oamenii să poată veni la Dumnezeu. Înainte de moartea Sa, Isus Hristos L-a rugat pe Tatăl Său să îndepărteze de la El „paharul“ pe care trebuia să-l bea. Dumnezeu nu L-a scutit pe Fiul Său de moartea prin răstignire. Astfel, Domnul Isus a murit pentru vina noastră, purtând la Golgota păcatele noastre. Acolo Dumnezeu L-a pedepsit pentru ceea ce am făcut noi. Acolo a curs sângele prețios al Mielului fără cusur și fără pată, pe baza căruia Dumnezeu îl poate ierta pe cel care își mărturisește păcatele și crede în lucrarea de mântuire a Fiului Său. Crucea este dovada că omul este stricat și incapabil să se mântuiască pe sine. Pentru mulți, crucea este o nebunie. Ei nu sunt dispuși să recunoască în fața lui Dumnezeu falimentul lor, și de aceea vor merge în pierzarea veșnică. Dar cel care recunoaște în fața lui Dumnezeu păcatul său va fi salvat.

        De sus, din cer, cu iubire azi El te cheamă ca să vii.

        Vin’ și primește-L acum! El pentru tine a murit.

    Citirea Bibliei: Geneza 7.1-16 · 1 Petru 4.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 7:1-17

    „Când Îi plac Domnului căile unui om, îi pune chiar şi pe vrăjmaşii săi în pace cu el” (Proverbe 16.7). Cuvântul acesta se dovedeşte acum adevărat pentru David. Şi, de când locuieşte într-o splendidă casă de cedru, se gândeşte cu seriozitate la chivotul Domnului care locuia într‑un simplu cort. Nobil sentiment din partea lui! Aceia dintre noi care se bucură de o viaţă asigurată şi confortabilă nu trebuie să uite niciodată că Stăpânul nostru a trecut prin această lume ca un călător divin, neavând un loc unde să‑Şi plece capul.

    David îşi propune să construiască o casă demnă pentru Domnul. Dar ascultaţi cum îi răspunde El, în esenţă, prin gura lui Natan: „Mi-am însuşit această calitate de călător, ca să împărtăşesc prin har soarta poporului Meu. Iar timpul odihnei Mele n-a sosit încă. Dar ceea ce tu nu poţi face va fi împlinit de unul dintre descendenţii tăi”.

    Domnul Se referă în primul rând la Solomon, fiu al lui David, care va construi templul. Dar v. 14, citat în Evrei 1.5, arată că acest Împărat, Fiu al lui David, sub aspect profetic este Isus, Fiul lui Dumnezeu. Despre El exclusiv se poate afirma că împărăţia Îi va fi stabilită pentru totdeauna. Binecuvântările personale (v. 8, 9) sau colective (v. 10) îşi au toate sursa în această Persoană fără seamăn.

    NU-ȚI FIE TEAMĂ DE EȘEC () | Fundația S.E.E.R. România

    „Evanghelia… trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” (1 Corinteni 9:16)

    Să privim împreună la alte două modalități în care putem să învingem frica de eșec.

    1) Urmărește scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață. Pentru a reuși cu adevărat în ceva, trebuie să ai o pasiune pentru acel lucru. Iar Dumnezeu nu numai că îți va dezvălui planul Său, dar îți va da și pasiunea de a-l împlini. Apostolul Pavel a avut darul, educația și relațiile necesare pentru a fi în stare să urmeze o serie întreagă de diferite alte cariere; dar el a scris: „Trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” Care este pasiunea ta? Studiaz-o; este un indiciu al destinului tău.

    2) Pune-ți aceste trei întrebări:

    a) „Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă nu reușesc?” Îl vei avea în continuare pe Dumnezeu, talentele tale, familia ta și alte oportunități.

    b) „A mai făcut cineva acest lucru înainte?” Și chiar dacă nu, ce dacă?!

    c) „Această teamă este oare un semnal că nu am oamenii, procesele sau planurile adecvate pentru a reuși în acest moment?”

    Apoi pune-ți întrebarea cu adevărat importantă: „Care sunt beneficiile de care mă voi bucura dacă voi reuși?” Învață să adopți atitudinea de tipul „pot s-o fac”. Privește-ți frica în față și afirmă cu îndrăzneală: „Pot totul în Hristos, care mă întărește!” (Filipeni 4:13) Nu lăsa familiaritatea acestui verset să te facă să-l recitiți mecanic. Spune-l cu voce tare. Absoarbe cu adevărat cuvintele, lasă-le să-ți pătrundă în suflet. Trebuie să admiți că Hristos te întărește ca să reușești pentru slava lui Dumnezeu! Și trebuie să crezi că, atunci când te călăuzește, El îți oferă tot ce ai nevoie pentru a reuși în ce te-a chemat să faci!

  • 9 Aprilie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când va veni Mângâietorul, pe care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care iese de la Tatăl, Acela va mărturisi despre Mine […] Când va veni Acela, Duhul adevărului, El vă va călăuzi în tot adevărul; pentru că nu va vorbi de la Sine Însuși, ci va vorbi ce va auzi și vă va face cunoscut cele viitoare. Acela Mă va glorifica, pentru că va primi din ce este al Meu și vă va face cunoscut. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va primi din ce este al Meu și vă va face cunoscut.

    Ioan 15.26; 16.13-15

    Mulți creștini care nu au probleme în conduita exterioară nu sunt, cu toate acestea, marcați de libertatea sau de puterea Duhului. Care ar putea fi motivul pentru aceasta?

    Aceștia sunt probabil marcați de lipsa de concentrare asupra lucrurilor lui Dumnezeu sau de lenevie. Ei sunt abătuți foarte ușor spre lucruri de mică însemnătate. Duhul este aici pentru a lua din lucrurile lui Hristos și pentru a ni le descoperi, iar El poate fi întristat de nepăsarea sau de comoditatea noastră. Dacă mergi la o cunoștință cu vești foarte importante de la un prieten mult iubit, iar în câteva momente el îți va întrerupe povestea strălucitoare cu remarci irelevante despre banalități sau chiar va dovedi că este pe punctul de a ațipi, vei înceta povestirea, întristat și indignat.

    Duhul lui Dumnezeu este sensibil cu privire la lucrurile care țin de gloria lui Hristos. Nepăsarea Îl va întrista în aceeași măsură ca și păcatul evident. Fiecare dintre noi să-I cerem lui Dumnezeu să ne arate cât de mult din sărăcia noastră spirituală și din lipsa de putere au la bază aceste motive.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine este … Fiul Omului?

    Ioan 12.34

    Fiul Omului

    Ioan 12 se distinge prin acuratețea cu care ne poartă foarte aproape de crucificarea Domnului, pentru a-i surprinde caracteristicile. Ea va aduce mult rod (versetul 24). Va cauza suferințe de nedescris sub judecata lui Dumnezeu (versetul 27). Dumnezeu Tatăl va fi glorificat (versetul 28). Judecata va fi pronunțată asupra acestei lumi. Puterea diavolului va fi anihilată (versetul 31). Hristos va fi „disprețuit“ (Marcu 9.12) și totuși, ca Răscumpărător, îi va atrage pe oameni la Sine (versetul 32). Mulțimea este derutată: ei fuseseră învățați că Mesia va veni și va rămâne cu ei. Îi cunoșteau titlul de „Fiul Omului“ din Vechiul Testament (Psalmul 8.4). Daniel a scris că Îi va fi dată „stăpânire și glorie și o împărăție, pentru ca toate popoarele să-I slujească“ (Daniel 7.14). Dar cine era Fiul Omului care urma să fie crucificat? Ei au omis că El trebuia să fie „făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, din cauza morții pe care a suferit-o“ (Evrei 2.9). Au fost înțelese greșit și alte pasaje, căci Daniel a scris că Mesia „va fi nimicit și nu va avea nimic“ (Daniel 9.26). Chiar și astăzi, oamenii aud și citesc despre Isus și își formează propria părere despre El, că este un făcător de minuni, fondator al unei religii, martir… Pentru mulți, ce înseamnă moartea Lui rămâne tot o necunoscută, câtă vreme nu sunt pregătiți să creadă. Dar omul nu va putea să fie întotdeauna indiferent. Vai de aceia care au vrut să rămână necredincioși în timpul cât harul le-a fost oferit! Va fi prea târziu în momentul când se vor răzgândi. Nu vor mai putea fi indiferenți când Isus Se va ridica învestit cu puterea Judecătorului suveran, când „orice ochi Îl va vedea“, când i se va cere socoteală acestei lumi pentru disprețul față de Dumnezeu. Iadul va fi plin de regrete eterne.

    Citirea Bibliei: Geneza 4.1-16 · 1 Petru 2.1-8

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 2:1-11

    Înainte de a fugi în ţara filistenilor, David nu-L consultase pe Dumnezeu (1 Samuel 27.1) şi faptul acesta îl dusese în necaz. Dar această experienţă amară n-a fost fără un folos. Acum Îl întreabă pe Domnul de două ori.

    Niciodată nu se poate spune că insistăm prea mult asupra acestui principiu fundamental al vieţii creştine: dependenţa. Ea este o datorie în faţa lui Dumnezeu, dar şi sursa puterii şi a siguranţei noastre.

    Hebronul, în care Dumnezeu îl aduce pe unsul Său, este un loc care ne vorbeşte despre moarte. Mormintele patriarhilor se găseau acolo. Hristos, Preaiubitul lui Dumnezeu, adevăratul David, înainte de a-Şi prelua oficial împărăţia, a mers până la moarte prin ascultare de Dumnezeu. Şi acesta este şi locul spre care Dumnezeu îi îndreaptă pe ai Săi. Credinciosul a murit împreună cu Hristos.

    David nu-i uită pe locuitorii Iabesului din Galaad, care îşi arătaseră bunătatea faţă de Saul. Oare Domnul va uita micile acte de caritate pe care ne-a permis să le exersăm? (Evrei 6.10).

    Suveranitatea lui David avea să fie stabilită treptat- treptat. Pentru moment, numai Iuda l-a recunoscut. Restul poporului s-a supus lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, susţinut de Abner, fosta căpetenie a armatei lui Saul.

    CUM SĂ-L CUNOAȘTEM PE DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

    „Ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.” (Romani 1:19)

    Există trei moduri prin care poți ști că Dumnezeu este real și prin care poți avea o relație cu El: 1) Cunoașterea intelectuală a lui Dumnezeu. Biblia spune că: „ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.” (Romani 1:19-20). 2) Cunoașterea subconștientă a lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris: „Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege, şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele.” (Romani 2:14-15). 3) Cunoașterea personală a lui Dumnezeu. Tot apostolul Pavel scria: „De acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii, şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:16-17) Dumnezeu ni Se revelează prin creație. El ne vorbește prin conștiința noastră și ne dezvăluie caracterul și cerințele Sale morale. Dar dincolo de acestea, noi Îl putem cunoaște pe Dumnezeu personal și putem avea o relație cu El prin Fiul Său. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8:12). Deci, există o modalitate sigură de a te convinge că Dumnezeu este real – așa că, aprinde lumina! Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

  • 6 Aprilie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar, dacă nu-i va da mâna pentru două turturele sau doi pui de porumbel, atunci va aduce ca dar al lui, pentru ceea ce a păcătuit, a zecea parte din efă de floare a făinii, ca jertfă pentru păcat: să nu pună untdelemn pe ea, nici să nu pună tămâie peste ea, pentru că este o jertfă pentru păcat.

    Levitic 5.11

    Slăbiciunea în credință și cunoașterea îngustă a gândurilor lui Dumnezeu reprezintă o mare pierdere. Cu cât credința este mai puternică, cu atât mai clar se văd toate părțile lucrării minunate a Domnului Isus. Credința se preocupă atunci nu numai cu ceea ce i se potrivește, bucurându-se de aceasta, ci se preocupă cu partea lui Dumnezeu în tot ceea ce ne descoperă Cuvântul Său. Însă, cu cât credința este mai mică, cu atât mai mult ești înclinat să fii mulțumit cu o cunoștință care nu vede adevăratul caracter al gândurilor lui Dumnezeu și care conduce la o amestecare a acestora.

    În mod normal există o vină când un credincios este sărac din punct de vedere spiritual. Toată bogăția lui Dumnezeu îi stă la dispoziție. El posedă Cuvântul lui Dumnezeu și, în el, are toată bogăția Tatălui și a Domnului Isus, precum și descoperirea întregului har al lui Dumnezeu. El își poate umple inima cu aceasta, așa încât va deveni bogat în lucrurile duhovnicești. Într-adevăr, cel care se întoarce acum la Dumnezeu n-a avut încă prilejul să aprofundeze lucrurile. Atunci, în ceea ce privește relațiile duhovnicești, el este încă sărac, chiar dacă se simte așa de bogat; căci, atunci când cineva obține siguranța că păcatele îi sunt iertate, după ce, mai întâi, s-a văzut pierdut înaintea lui Dumnezeu și a privit la iadul deschis și deodată a văzut că toate păcatele i-au fost iertate și că nu mai este nicio condamnare pentru el, atunci el se simte peste măsură de bogat. Comparativ cu starea sa de mai înainte, el este bogat, însă, în comparație cu toate comorile pe care ni le dă Tatăl, este încă sărac. El are numai o înțelegere limitată a iertării păcatelor. Însă, oricât de mare ar fi aceasta, este întotdeauna mică în comparație cu toată bogăția pe care ne-a dat-o Tatăl și Domnul Isus. În mod obișnuit însă, sărăcia duhovnicească este din propria vină, pentru că, din indolență sau din lipsă de interes, n-am citit și n-am cercetat cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca, în felul acesta, să cunoaștem ce bogății ne-a dat El.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă.

    Efeseni 5.2

    Parfum de bună mireasmă

    Dacă medităm la lucrarea împlinită de Domnul Isus pe cruce, recunoaștem în ea ceea ce ne privește în mod personal: „Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi“. El a suferit și a murit la Golgota pentru a ne mântui pe noi. De aceea Îi suntem profund recunoscători.

    Moartea Lui a avut însă și o latură cu privire la Dumnezeu. Răscumpărătorul Și-a dat viața „ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă“. Aceasta ne face să înțelegem cât de mult L-a onorat Hristos pe Dumnezeul și Tatălui Lui prin lucrarea de la cruce. În fiecare zi a vieții Sale, Domnul Isus Își dovedise deja devotamentul față de Dumnezeu. El a trăit și a lucrat doar pentru El. Acest lucru a devenit și mai clar la cruce, unde El S-a dat pe Sine Însuși în întregime, ca jertfă lui Dumnezeu, pentru a-L glorifica. În fiecare dimineață a avut urechea deschisă pentru a asculta ceea ce trebuia să facă în ziua respectivă. Apogeul ascultării Sale este văzut însă în moartea Sa de pe cruce, când a împlinit voia lui Dumnezeu în mod suprem și până la capăt.

    Dumnezeu Și-a găsit cea mai mare plăcere în devotamentul perfect și în ascultarea necondiționată a Fiului Său. Acestea două s-au înălțat către El ca un parfum de bună mireasmă. Acum noi Îi putem produce bucurie lui Dumnezeu Tatăl atunci când inimile noastre contemplă gloria morală a Domnului Isus și când Îi vorbim Tatălui despre Fiul. Inimile noastre sunt umplute astfel de uimire și de închinare.

    Citirea Bibliei: Geneza 2.15-25 · 1 Petru 1.1-7

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 31:1-13

    În timp ce au loc aceste evenimente, între Israel şi filisteni începe lupta. Curând sorţii înclină în favoarea filistenilor, pentru că aceştia au la dispoziţie un corp de arcaşi împotriva cărora israeliţii, loviţi de la distanţă, nu-şi mai pot folosi armele.

    Apoi deodată totul este pierdut pentru Saul. Şi, prin contrast cu David în capitolul precedent (v. 6), nici Dumnezeu nu este cu el. Singura cale de ieşire pe care o poate vedea, deşi e tragică, este să‑şi ia viaţa. Acelaşi lucru îl va face şi Iuda. Astfel, asemenea multor oameni sărmani a căror disperare i-a condus la sinucidere (mai degrabă decât în braţele Domnului), dorind să scape de o dezonoare pe pământ, Saul nu face decât să se arunce mai repede într-o nenorocire eternă. Sărmanul om! Avusese împărăţia şi tot ce şi-ar fi putut dori cineva în lumea aceasta. Dar la ce îi folosesc toate acestea celui care „şi-ar pierde sufletul?” (Marcu 8.36).

    Locuitorii Iabesului din Galaad, o cetate având legături de sânge cu seminţia lui Beniamin (Judecători 21.14), îşi arată recunoştinţa faţă de Saul, care cândva îi salvase (cap. 11).

    Acum vechea ordine a lucrurilor este dată deoparte, pentru a face loc împăratului ales de Dumnezeu, David, o imagine a Domnului Hristos venind să domnească în glorie.

    BINECUVÂNTAREA RUGĂCIUNII FĂRĂ RĂSPUNS | Fundația S.E.E.R. România

    „Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău…” (Iacov 4:3)

    Un autor creștin a scris următoarele: „Conform legendei, regele Midas iubea aurul atât de mult încât, atunci când a fost ca Dyonisos să-i îndeplinească o dorință, Midas a cerut ca tot ceea ce atingea să se transforme în aur. La început, Midas a fost încântat de rezultate… dar a descoperit curând că atingerea sa făcea mâncarea necomestibilă și îmbrățișarea sa îi lăsa pe cei dragi fără viață – s-a confruntat cu „legea consecințelor neintenționate”, cum a numit-o sociologul Robert Merton. La fel ca în cazul lui Midas, a obține orice ne dorim poate duce la consecințe nedorite.

    Uneori, o rugăciune fără răspuns înseamnă că Dumnezeu, în înțelepciunea Sa suverană, ne scutește de durerea consecințelor neintenționate. Uneori, Dumnezeu permite ceea ce puterea Sa ar putea împiedica. De cele mai multe ori, acest lucru ne poate provoca zbucium temporar… dar într-o zi, Îi vom adresa lui Dumnezeu la fel de multe mulțumiri pentru rugăciunile la care nu a răspuns ca și pentru cele la care a răspuns!”

    Iacov a scris: „Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” (Iacov 4:2-3)

    C.S. Lewis se întreba retoric: „Oare unde aș fi acum, dacă Dumnezeu ar fi îndeplinit toate rugăciunile prostești pe care le-am făcut în viața mea?!” Iar autorul pomenit la început continua așa: „Multe dintre rugăciunile noastre sunt greșite. Ne rugăm pentru confort, în loc să ne rugăm pentru caracter. Ne rugăm pentru o cale ușoară, în loc să ne rugăm pentru puterea de a reuși… Multe dintre rugăciunile noastre ar scurtcircuita planurile și scopurile lui Dumnezeu pentru viețile noastre, dacă El le-ar da curs… Poate că ar trebui să nu-I mai cerem lui Dumnezeu să ne scoată din situații dificile, ci mai bine să-L întrebăm ce vrea El să învățăm din acele situații dificile.”

    Așadar, binecuvântează-L pe Dumnezeu pentru toate rugăciunile la care nu ai primit răspunsul dorit de tine!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne