Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “religie”

18 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și împăratul stătea în casa de iarnă, în luna a noua; și era un vas cu cărbuni aprinși, arzând înaintea lui. Și a fost așa: când Iehudi citea trei sau patru foi, împăratul le tăia cu cuțitul cărturarului și le arunca în focul care era în vas, până când a fost mistuit tot sulul în focul care era în vas.

Ieremia 36.22,23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachim (2) – Respingerea Cuvântului

Când cuvintele Domnului, dictate de Ieremia lui Baruc, au fost citite înaintea lui Ioiachim, acesta a tăiat sulul scrierii și l-a aruncat în foc, în ciuda opoziției lui Elnatan, a lui Delaia și a lui Ghemaria. Împăratul a vrut chiar să-i prindă pe Baruc și pe Ieremia, însă „Domnul i-a ascuns“.

Domnul Isus a spus: „Până nu va trece cerul și pământul, nicidecum nu va trece o singură iotă sau o singură frântură de literă din lege“ (Matei 5.18). Da, „Cuvântul Domnului rămâne în veac“ (1 Petru 1.25). Un om poate fi adus la tăcere, însă Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi adus niciodată la tăcere. Ioiachim a respins autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu și a vrut să scape de mesajul Lui, însă Dumnezeu i-a poruncit lui Ieremia să scrie din nou cuvintele de pe primul sul, pe care Ioiachim îl distrusese.

Tot prin Cuvânt va fi și judecata stabilită: „Pe cine Mă respinge pe Mine și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi“ (Ioan 12.48). Dacă este o judecată împotriva celui care adaugă la Cuvântul lui Dumnezeu sau scoate ceva din el (Apocalipsa 22.18,19), cu cât mai aspru va fi judecat cel care caută să distrugă acest Cuvânt! Astfel, ca răspuns la fapta lui Ioiachim, Domnul a spus despre el că „trupul lui mort va fi aruncat afară, ziua la căldură și noaptea la frig“ (Ieremia 36.30).

În contrast cu respingerea Cuvântului lui Dumnezeu de către Ioiachim, facă Domnul ca noi să prețuim și să păzim acest Cuvânt, adică să-l cunoaștem tot mai bine și să-l punem tot mai mult în practică! O astfel de atitudine ne va aduce nouă binecuvântare, iar lui Dumnezeu glorie.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.

Tit 2.11

Atrasă de iubirea Domnului

Iată ce mărturisește o femeie credincioasă despre felul cum a fost ea atrasă de iubirea Domnului:

În 1975 lucram ca menajeră la o familie de creștini devotați. Am admirat-o mult pe mama care își creștea cu multă dragoste copiii. Câteodată am însoțit familia la adunare.

În 1980, tatăl meu m-a rugat să îi cumpăr o Biblie. Doi ani mai târziu a murit împăcat cu Dumnezeu. După înmormântare, mama mi-a dat înapoi Biblia groasă, pentru că, spunea ea, ocupa prea mult spațiu în locuința ei mică. Am pus-o într-un colț și, timp de doi ani, ea a rămas acolo nedeschisă.

Dar într-o zi am început să o citesc. Deși nu am înțeles prea mult din ea, am continuat să citesc. Când am ajuns la cartea Proverbe, mi-am dat seama de greșelile și de păcatele mele. Dar ce ar trebui să fac?

Dintr-odată am simțit dorința de a o revedea pe mama copiilor din familia la care lucrasem mai demult. Așa că m-am dus la adunare pentru a o întâlni. Dar ea nu a fost prezentă. Cu toate acestea, ziua de 18 noiembrie 1984 a devenit cea mai frumoasă din viața mea.

De la începutul și până la sfârșitul predicii am plâns. Îmi amintesc și acum cuvintele atât de puternice: „Isus Hristos este Mântuitorul tău, a suferit pentru tine, a murit pentru tine. Vorbește cu El, spune-I Lui ce te frământă“. Astfel, Domnul Isus m-a atras la El! Apoi m-am rugat simplu: „Doamne, Îți deschid inima“. Am plecat de la acea întâlnire cu pace și cu bucurie în inimă.

Citirea Bibliei: Ezechiel 12.1-28 · Psalmul 119.33-48

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 31:19-29https://www.good-seed.org/img/teiler.png

O aceeaşi frază anunţă şi binecuvântările rânduite de Domnul pentru poporul Său şi monstruoasa trădare a acestuia, da a se întoarce spre alţi dumnezei (v. 20). Pus în gardă cu privire la sumbrul viitor pe care şi-l pregăteşte Israel, Iosua este în acelaşi timp îndemnat să fie tare (v. 23), pentru că nu din popor îşi va extrage el puterea, ci din Domnul. Fără îndoială, dragi tineri, constataţi multe slăbiciuni şi lipsuri la creştinii pe care îi cunoaşteţi. Bătrânii voştri sunt departe de a vă da întotdeauna exemplul bun. Întâlnirile la care luaţi parte nu vă dau uneori decât puţină învăţătură. Nu cumva sunteţi adesea descurajaţi de ceva? O spuneţi şi voi că, privind la oameni, nu poate fi altfel. Dar dacă privirile voastre sunt îndreptate spre Isus, nu veţi fi nicidecum înşelaţi. În El se găsesc resurse inepuizabile de har şi de perfecţiuni care pot satisface toate insuficienţele noastre.

Moise, Iosua, Pavel … au ştiut dinainte ce avea să se întâmple cu lucrarea lor aici jos. „Pentru că ştiu că după moartea mea vă veţi strica …“ spune Moise (v. 29). „Ştiu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori“, anunţă Pavel (Fapte 20.29). Dar ei de asemenea ştiau în Cine crezuseră şi se încredeau în puterea Lui (2 Timotei 1.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE VOM FACE ÎN CERURI? | Fundația S.E.E.R. România

„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou…” (Apocalipsa 21:1)

Ce-ți trece prin minte când te gândești la Rai? Ești entuziasmat sau confuz? Poate că mulți dintre noi nu sunt atât de entuziasmați de rai, pe cât ar trebui, din cauza a ceea ce ni s-a spus: „că vom sta și vom cânta la harpă, lăudându-L pe Dumnezeu și închinându-ne Lui pentru totdeauna!”

Gândește-te la asta în felul următor: atunci când cântarea (cu tot soiul de instrumente) din cadrul slujbei obișnuite de duminică dimineața durează mai mult de cincisprezece minute, mulți se plictisesc, sau cei care nu au nicio treabă cu muzica își pierd răbdarea. Așa că, atunci când auzim că asta vom face neîncetat și pentru totdeauna în ceruri, înțelegem de ce nu putem pricepe cu mintea de-acum frumusețea raiului – nu-i așa? Dar în rai există mult mai multe moduri de a ne închina lui Dumnezeu! Astronomii aproximează că există sute de miliarde de galaxii, peste zece galaxii pentru fiecare persoană care trăiește astăzi! Așadar, nu vei rămâne fără lucruri de făcut în Rai și cu siguranță nu va fi plictisitor.

A fost nevoie de mii de ani pentru ca miliarde de oameni să exploreze o singură planetă minusculă, iar noi abia am zgâriat suprafața. Explorarea minunilor cerurilor noi și ale pământului nou ne va ține treaz interesul pentru totdeauna. Și prin urmare dragostea noastră pentru Dumnezeu va crește infinit mai mult. Astfel, nu vom înceta niciodată să ne închinăm Lui!

Domnul Isus i-a spus femeii de la fântână că Dumnezeu îi caută pe cei care „I se închină… în Duh și în adevăr” (Ioan 4:23). Dacă te închini din ignoranță, închinarea este fără conținut. Dumnezeu nu vrea doar să I te închini Lui; El vrea să știi Cui te închini, și de ce te închini Lui. Închinarea este dublă: „în Duh și în adevăr”.

Așadar, învățarea adevărului despre Dumnezeu să te țină ocupat, entuziasmat, satisfăcut și împlinit pentru a moșteni veșnicia!

16 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Petru deci a ieșit, și celălalt ucenic, și veneau la mormânt. Și cei doi alergau împreună, și celălalt ucenic a alergat înainte, mai repede decât Petru, și a ajuns cel dintâi la mormânt.

Ioan 20.3,4https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cei doi ucenici aleargă imediat la mormânt, dar Duhul lui Dumnezeu scoate în evidență faptul că, deși Petru se pare că era primul, totuși ucenicul care de cinci ori este prezentat ca „cel pe care îl iubea Isus“ o ia înaintea celui care se lăudase cu dragostea lui față de Hristos. Acest detaliu este redat, în mod sigur, pentru învățătura noastră și ne poate reaminti faptul că acela care se odihnește în dragostea lui Hristos îi va întrece, în ce privește progresul creștin, pe aceia care scot în evidență dragostea lor față de Domnul. Acest lucru este cu atât mai semnificativ, cu cât el apare în acest pasaj în care este subliniată dragostea devotată a Mariei față de Hristos. Este foarte bine să tânjim după dragostea pe care Maria a avut-o față de Hristos, însă bazându-ne întotdeauna pe dragostea Lui față de noi.

În mormânt, cei doi ucenici observă fâșiile de pânză și ștergarul care era pus „la o parte, înfășurat într-un loc“ – aceste detalii ne sunt prezentate doar în Evanghelia după Ioan. În mod evident, trupul nu fusese luat din mormânt, pentru că, dacă ar fi fost așa, de ce ar fi fost lăsate deoparte hainele cu care fusese înmormântat? Cât de măreață este însă mărturia dată despre puterea acestei glorioase Persoane care, după ce S-a trezit din somnul morții, Și-a pus deoparte hainele, în liniște și în ordine! Lazăr ieșise din mormânt cu fâșiile de pânză asupra lui, în timp ce Domnul le-a lăsat înăuntru. Cu aceste dovezi evidente în fața ochilor, cei doi ucenici sunt convinși că Domnul înviase. Totuși, aceasta este o credință bazată pe vedere, așa cum citim despre Ioan: „A văzut și a crezut“. Ei au ajuns la această concluzie printr-un raționament omenesc, nu prin credința lucrată în mod divin prin Cuvântul lui Dumnezeu. Fiindcă „încă nu știau Scriptura, că El trebuia să învieze dintre morți“. Așa cum a spus cineva, «credința, pentru a avea valoare și putere, trebuie să se sprijine nu pe vedere sau pe deducții, ci pe Scriptură». Convinși doar din punct de vedere al rațiunii, cei doi ucenici se întorc la casa lor. Atunci când raționăm cu privire la adevărul divin, chiar dacă ajungem la concluzii corecte, acest lucru nu va avea puterea să ne detașeze de vechile noastre asocieri.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci prin El și unii și alții avem intrare la Tatăl, printr-un singur Duh.

Efeseni 2.18

Acces direct la Dumnezeu

Am citit într-un articol despre cât a costat un prânz cu șeful Apple, Tim Cook. Scos la licitație prin intermediul platformei de internet Charitybuzz, cea mai mare ofertă în 2014 a fost de 330.000 de dolari americani. Aceasta a fost însă semnificativ mai mică decât cea din anul precedent, pentru că în 2013 doar o cafea cu Tim Cook a valorat 610.000 de dolari pentru cel care a licitat cel mai mult. Se presupune că ideea lui Cook nu îi aparține, ci este a investitorului renumit Warren Buffett, care în fiecare an scoate la licitație pe eBay un prânz care poate fi luat cu el pentru o cauză nobilă și care a atins chiar suma record de 3,5 milioane de dolari. Trei milioane cinci sute de mii de dolari pentru a lua prânzul cu un om celebru?!

Atunci cât trebuie să plătim pentru a putea vorbi cu Creatorul întregului pământ? Sau putem să-I oferim cadouri, ca să fie prietenos față de noi? Nicidecum! Isus Hristos a deschis accesul liber la Dumnezeu și la harul Său pentru copiii lui Dumnezeu. Biblia spune astfel: „Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care avem și intrarea, prin credință, în harul acesta în care suntem“ (Romani 5.1,2). Copiii lui Dumnezeu pot veni la El în orice moment, fără să-și facă o programare. Ei strigă la Dumnezeu, Îi fac cereri, dar Îl pot și lăuda și Îi pot mulțumi. Contactul constant cu Dumnezeu este și posibil și necesar pentru fiecare credincios. Fiecare om se poate îndrepta către Creatorul său. El nu este departe de nimeni și este întotdeauna gata să ofere împăcarea cu Sine.

„Voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine“ (Apocalipsa 3.20).

Citirea Bibliei: Ezechiel 10.1-22 · Psalmul 119.1-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 35:15-20https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Iată din nou bifurcaţia întâlnită în cap. 11. 26. Numai două drumuri se deschid înaintea lui Israel, cum se deschid şi în faţa oricărui om: unul care duce la viaţă şi la bine; el constă în a-L iubi pe DOMNUL, în a asculta de glasul Lui şi în a te alipi de El (v. 20). Astfel este secretul unei vieţi fericite încă de pe pământ. Celălalt drum, poate plin de atracţii la început, duce inevitabil la moarte şi la rău (v. 15; 19; compară cu Ieremia 21.8). Şi alegerea ne aparţine. Să ascultăm vocea prietenoasă care‑ţi şopteşte la urechi: „Aceasta este calea, umblaţi pe ea“ (Isaia 30.21).

Moise este în vârstă de o sută douăzeci de ani. Şi el a avut de ales, optzeci de ani mai devreme. Refuzase onorurile, bogăţiile şi plăcerile de la curtea lui faraon, „alegând să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu“ şi să împărtăşească „ocara lui Hristos“ (Evrei 11.25, 26). În certitudinea că el nu s-a înşelat, poate în prezent să-l îndemne pe Israel, îndemnându-i de fapt pe toţi cei care nu s-au hotărât încă: „Vezi… alege viaţa!“ (v. 15, 19). Isus este „calea, adevărul şi viaţa“ (Ioan 14.6). A alege viaţa înseamnă a-L alege pe El Însuşi. El Se va îngriji apoi de fericirea noastră. Drag prieten, alege viaţa, alege‑L pe Isus! Fă-o chiar astăzi! „Mâinele“ nu îţi aparţine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPUNDE CU DRAGOSTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu întoarceţi rău pentru rău…” (1 Petru 3:9)

S-ar putea ca anumite persoane din viața ta să nu aibă ori să nu-și dorească relații apropiate cu alții. Prin urmare, îi țin pe ceilalți la distanță, își împărtășesc rareori sentimentele și nu se simt confortabil cu cei care o fac. Le este mai ușor să condamne decât să accepte. Părerile lor rigide îi fac să fie inflexibili. Adesea, astfel de oameni nu pot face față libertății. Au nevoie de reguli care să le limiteze alegerile, și se simt în siguranță doar în interiorul propriilor limite.

Înțelegerea acestui lucru te va ajuta să te raportezi la ei în mod corect și să alegi varianta de-a merge pe drumul cel bun. Apostolul Petru ne spune care sunt regulile acestui drum. Dar Petru despre care vorbim acum este acel Petru mai în vârstă, mai blând și mai spiritual, nu cel care și-a scos sabia și i-a tăiat urechea servitorului marelui preot!

Înțelegeți ideea? El scrie: „Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea. ‚Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare. Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.’” (1 Petru 3:8-12).

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu te răzbuna, ci răspunde cu dragoste, întotdeauna.

13 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a poruncit peștelui, și el l-a vărsat pe Iona pe uscat.

Iona 2.10https://www.good-seed.org/img/teiler.png

La început, Iona a refuzat să facă ceea ce știa că era voia lui Dumnezeu. Această atitudine este adevărată pentru noi toți. Dumnezeu însă l-a cercetat pe Iona și l-a izbăvit. El a ieșit din adâncurile mării disciplinat și smerit, însă nu zdrobit încă, fiindcă ultimul capitol al cărții sale ne arată că el a mai avut multe de învățat. El experimentase puterea lui Dumnezeu de a-i smeri pe cei care se împotrivesc voii Sale și, de asemenea, primise asigurarea că, orice ar fi, Dumnezeu nu-i va părăsi niciodată pe cei ai Săi.

Nu trebuie să presupunem că peștele care l-a înghițit pe Iona a rămas în același loc, ci credem că el l-a vărsat pe profet din gura lui acolo unde Domnul a dorit. Ascultarea din partea celor mai modeste făpturi, pe care o vedem în numeroase exemple în Scriptură, este cu totul instructivă. Domnul Isus, când era pe pământ, a avut nevoie de o monedă, iar pentru aceasta a poruncit unui pește să o aducă, lăsându-se prins în undița lui Petru (Matei 17.27). Măgărușul pe care nu călărise nimeni încă L-a purtat pe Domnul pe străzile Ierusalimului (Matei 21.7). La fel, acest monstru marin a fost la locul potrivit atunci când Iona a fost aruncat în mare; l-a înghițit pe Iona pentru o anumită perioadă, după care l-a vărsat din gura lui la momentul și în locul dorit de Dumnezeu. Ce rușine că omul, cea mai dăruită dintre toate făpturile pământești, se răzvrătește continuu împotriva lui Dumnezeu și nu ascultă niciodată de El!

Suntem de cel mai mare folos pentru Dumnezeu atunci când ne aflăm acolo unde El ne dorește. Dumnezeu a dorit ca Iona să fie în Ninive. Unde ne dorește El pe fiecare dintre noi? Chiar și atunci când ne aflăm în locul potrivit și la momentul potrivit avem nevoie de călăuzirea Duhului în mod constant, cu privire la ceea ce să spunem sau să facem. Poate cunoaștem acest adevăr, însă este esențial să-l punem în practică.

W. W. Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță … L-au luat și l-au aruncat în groapă.

Geneza 37.23,24

Iosif – vândut de frații săi

Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ și aici a fost respins nu numai de lume, ci și de propriul Său popor (Ioan 1.10,11). Unele dintre detaliile respingerii Sale de către propriii Săi frați le putem vedea prefigurate de viața lui Iosif.

Frații l-au dezbrăcat pe Iosif de haina lui. – Isus, de asemenea, când a stat în fața lui Pilat, a fost dezbrăcat de hainele Sale, pe care soldații aveau să le împartă între ei, iar pentru cămașa Lui au tras la sorți (Matei 27.28; Ioan 19.23,24).

Iosif a fost aruncat într-o groapă, dar „nu era apă în ea“. – În schimb, Isus Hristos a trebuit să sufere mânia lui Dumnezeu pentru păcat pe cruce. Atunci a simțit ceea ce au prevestit cuvintele psalmistului: „Toate talazurile și valurile Tale trec peste mine“ (Psalmul 42.7).

Iosif avea un frate pe nume Iuda. Acesta i-a întrebat pe frații săi: „Ce vom câștiga să-l ucidem pe fratele nostru …?“, și a sugerat ca Iosif să fie vândut unei caravane care trecea pe acolo. – Iuda a avut un omonim, Iuda Iscarioteanul, care L-a trădat pe Isus din lăcomie de bani (Matei 26.14-16).

Iosif a fost vândut de frații săi unor negustori străini. – Isus a fost predat de către conducătorii iudei în mâinile romanilor.

Iosif a fost vândut pentru „douăzeci de arginți“. – Isus Hristos a fost vândut pentru „treizeci de arginți“ (Matei 26.15).

Citirea Bibliei: Ezechiel 7.1-27 · Psalmul 117.1-2

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 29:1-17https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Întregul Israel se adunase pentru a auzi cuvintele legământului. Puterea şi dragostea DOMNULUI făcuseră mari minuni pentru ei. Poporul le văzuse (v. 2), dar nu cu ochii inimii (v. 4; Efeseni 1.18). Semnele împlinite în favoarea lor n-au avut nici un efect moral asupra conştiinţei lor. La fel a fost şi în zilele când Domnul Isus Se afla pe pământ: „mulţi au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuşi nu Se încredea în ei …“ (Ioan 2.23, 24). Şi noi riscăm să ne unim cu ei ori de câte ori ne mulţumim cu o cunoaştere intelectuală a adevărului.

Totuşi v. 4 afirmă că Dumnezeu nu-i dăduse lui Israel urechi să audă până în acea zi. A fost atunci vina lui Israel că nu a ascultat? Cu siguranţă da! Apostolul Pavel îl face total responsabil pe acest popor care în mod voit şi-a închis urechile, ca nu cumva să audă şi să fie convertit (Fapte 28.27, 28). „Deci să vă fie cunoscut − insistă el − că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor; şi ele vor auzi“. Domnul doreşte ca aceasta să nu fie în zadar şi ca nimeni dintre noi să nu-şi împietrească inima, ascultând astăzi vocea Lui (Evrei 3.7, 15; 4.7). Să observăm repetarea frecventă a cuvântului „astăzi“ pe tot parcursul ultimelor capi­tole ale acestei cărţi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPERANȚĂ PENTRU VIITOR | Fundația S.E.E.R. România

„Este o răsplată şi nu ţi se va tăia nădejdea.” (Proverbele 23:18)

Oare ai și tu prin preajmă oameni care parcă și-au asumat misiunea de a-ți injecta periodic câte-o „doză de realitate”? Care îți atrag atenția adesea cât de șubredă este economia, cât de sumbră este piața muncii, cât de coruptă este clasa politică, cum se prăbușește totul în jurul nostru.

Jon Walker, om de știință american, scria: „Îmi amintesc că profesorul meu de engleză, din liceu, mi-a spus să nu mă înscriu la Universitatea Cornell, pentru că nu m-ar accepta, iar dacă m-ar accepta, n-aș fi în stare să mă descurc… Și cred că nu m-aș fi înscris, dacă – peste câteva zile – un fost profesor nu mi-ar fi spus: ‚Dacă intri, du-te. Vei reuși!’ Cuvintele lui au făcut diferența. Am aplicat și am fost acceptat…

Lumea are nevoie de mai mulți optimiști, încurajatori și inspiratori care să vorbească inimilor oamenilor și să le spună: ‘Urmează-ți pasiunea și trăiește-ți scopul. Dacă ai dorință, ai puterea de a face să se întâmple. Continuă să muncești din greu. Te perfecționezi și devii mai bun. Crede în tine – poți s-o faci!

Economia este dificilă, dar încă îți poți dezvolta afacerea. Piața muncii nu este grozavă, dar vei găsi locul de muncă potrivit… Chiar dacă eșuezi, lucrul acesta va aduce și ceva mai bun: înveți și te dezvolți!’

Diferența dintre succes și eșec este credința, iar adesea această credință ne este insuflată de cineva care ne-a încurajat.” În Biblie citim: „Acum, așa vorbește Domnul care te-a făcut, Iacove (scrie în Isaia 43:1… dar tu pune aici numele tău) și Cel ce te-a întocmit, Israele (și aici poți pune prenumele tău): „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu.”

Speranța este dorința de a merge înainte; fără ea, rămâi blocat acolo unde ești. Nu contează ce cred ceilalți; Dumnezeu spune: „Este o răsplată şi nu ţi se va tăia nădejdea”… iar când privești la El cu încredere, vei căpăta puterea de a merge înainte!

12 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost că, în zilele acelea, El a ieșit la munte ca să Se roage; și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Și, când s-a făcut ziuă, i-a chemat la Sine pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit și apostoli.

Luca 6.12,13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Domnul îi întrebase pe cărturari și pe farisei dacă era permis în ziua sabatului a face bine sau a face rău, a salva viața sau a o distruge. Ei n-au voit să-I răspundă, iar El l-a vindecat pe omul cu mâna uscată. Însă cărturarii și fariseii, fără scrupule și conduși de furia lor, au plănuit să-L omoare. Cum oare puteau privi ura și complotul lor ucigaș ca fiind mai corecte decât vindecarea de către El a acelui om?

Domnul Isus însă nu a fost intimidat de împotrivirea lor plină de ură. Vrăjmașul a schimbat foarte repede o tactică cu alta, însă nimic nu L-a putut scoate pe Domnul de pe drumul ascultării de voia Tatălui Său. Astfel, împotrivirea fățișă a vrăjmașului este întâmpinată de Domnul printr-o rugăciune către Dumnezeu care a durat întreaga noapte. Cât de mare trebuie să fi fost povara Lui în rugăciune, în tot acest timp! Domnul n-a dat înapoi și n-a cedat în niciun fel vrăjmașului. Lucrarea lui Dumnezeu trebuia să continue, așa că El a petrecut toată noaptea în rugăciune, iar dimineața a rânduit doisprezece apostoli, care să fie cu El. Când a fost persecutat, Domnul n-a apelat la oameni și nici la cârmuirea omenească, ci la Dumnezeu, iar lucrarea s-a dezvoltat, în loc să fie nimicită. Ce Slujitor binecuvântat și credincios!

Să urmăm și noi exemplul Lui și să avem aceeași inimă hotărâtă de a stărui în rugăciune pentru lucrarea lui Dumnezeu, în ciuda tuturor piedicilor! Să ne rugăm pentru har și pentru puterea de a continua lucrarea, chiar dacă ar trebui să petrecem toată noaptea în rugăciune. „De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul“ (1 Corinteni 15.58).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.

Psalmul 23.1

Mielul îi cunoștea vocea

Vizitând un centru de detenție pentru minori, însoțitorul nostru ne-a povestit și despre facilitățile pe care le au deținuții și ne-a arătat locurile în care lucrau ei. Ne-a dus pe lângă un hambar mare, unde erau adăpostite peste două sute de oi. La poarta hambarului am intrat în discuție cu un tânăr deținut. Acesta ne-a relatat o experiență mai deosebită:

Unul dintre miei își rupsese un picior și urma să fie sacrificat de urgență. Dar, la cererea lui, proprietarul turmei i-a lăsat animalul. Băiatul i-a pus o atelă la piciorul rupt și a luat animalul în grija sa. După aproximativ trei săptămâni, mielul a început să stea pe picioare și chiar să meargă, iar la scurt timp după aceea abia dacă se mai observa rana.

„Poți să ne arăți acest animal?“, l-am întrebat pe tânăr. Nu îmi puteam imagina cum își va găsi mielul printre atâtea animale care arătau toate la fel. A trebuit să-și cheme numai o singură dată pe nume mielul. Acesta se afla în cel mai îndepărtat colț al hambarului, dar și-a făcut loc printre toate oile și a venit imediat la băiat, lăsându-se mângâiat. Nu uitase dragostea și grija binefăcătorului său.

La fel este cu cel care Îi aparține cu adevărat lui Isus Hristos, Păstorul cel Bun. El a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.27,28).

„Eu sunt Păstorul cel bun. Eu le cunosc pe cele ce sunt ale Mele și sunt cunoscut de cele ce sunt ale Mele“ (Ioan 10.14).

Citirea Bibliei: Ezechiel 5.1-6.14 · Psalmul 116.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:33-53https://www.good-seed.org/img/teiler.png

„Durerile celor care aleargă după un alt dumnezeu se vor înmulţi“ (Psalmul 16.4). Acest verset (care din punct de vedere profetic se aplică închinării către Antihrist) ne poate servi drept titlu pentru v. 15-68 din capitolul nostru. Cel care vorbeşte în Psalmul 16 este Domnul Hristos care, spre deosebire de Israel, nu a încetat niciodată să Se încreadă în Dumnezeu, să-L pună pe DOMNUL înaintea Lui. Întotdeauna a contat pe Dumnezeul Său pentru a fi păzit, pentru a nu-Şi pierde „partea moştenirii“, pentru a nu fi „clătinat“ (Psalmul 16.1, 5, 8). Domnul Isus ne este modelul pe calea credinţei. Dar Dumnezeu trebuie să ne prezinte şi exemplul de la polul opus, cu urmările lui tragice. Înspăimântătoarea ameninţare din v. 53 s-a împlinit întocmai în istoria lui Israel (2 Regi 6.29). Cât despre libertatea sa, practic poporul şi-a pierdut-o din ziua strămutării sale în Babilon.

„Slujiţi Domnului cu bucurie“, invită Psalmul 100.2. Cu siguranţă, Israel nu şi-a slujit Dumnezeul „cu bucurie şi cu veselie de inimă“ (v. 47), expunându-se astfel la a suporta jugul de fier al vrăjmaşilor săi.

Din punct de vedere moral, şi astăzi este la fel. Refu­zând să-I slujim Domnului, practic rein­trăm sub robia lui Satan şi a păcatului (Ioan 8.34). Fie ca Dumnezeu să ne înveţe să-I slujim bucuroşi, imitându-L pe Acela care Îşi găsea desfătarea în a face voia Sa! (Ps. 40.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ FII MAI FLEXIBIL! | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea care vine de sus este… uşor de înduplecat…” (Iacov 3:17)

Oamenii flexibili sunt oameni fericiți. Ei se confruntă cu mult mai puțin stres decât persoanele rigide care insistă ca lucrurile să fie făcute întotdeauna într-un anumit fel – adică în felul lor.

Unul dintre motivele pentru care inflexibilitatea este atât de stresantă este faptul că trebuie să ne atingem obiectivele prin intermediul unor ființe umane care gândesc, care au adesea propriile idei și care sunt diferite de ale noastre. Dacă nu ești genul de persoană receptivă la idei sau modalități noi de a face lucrurile, și le vezi ca pe o respingere personală, a propriilor idei – roagă-L pe Domnul Isus, Marele Medic, să-ți facă o operație de corectare.

Fariseii erau întruchiparea perfecționismului și a inflexibilității. Când L-au acuzat pe Isus că nu ține Sabatul, El a răspuns: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.” (Marcu 2:27)

Întrebare: Cât de flexibil ești? Ești cumva atât de strict acasă, încât familia ta este aproape înspăimântată ca nu cumva să încalce vreuna dintre preferințele tale nesfârșite? Trebuie ca prosoapele să fie întotdeauna împăturite într-un anumit fel? Dacă trebuie să schimbi planurile, lucrul acesta îți va provoca un atac de panică, sau te oprești și te gândești că Dumnezeu ar putea avea un plan diferit? Nu încerca să-ți justifici comportamentul ascunzându-te sub mantia „excelenței”! Da, a dori ca lucrurile să fie făcute în cel mai bun mod posibil este excelent, dar caută să înțelegi când comportamentul tău iese din domeniul excelenței și începe să se apropie de un perfecționism inflexibil, care nu doar ție îți creează stres, ci și altora.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: Relaxează-te, fii mai flexibil și mai „ușor de înduplecat”!

9 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Te rog, să nu ia aminte domnul meu la acest om al lui Belial, Nabal; pentru că, așa cum este numele lui, așa este și el: Nabal este numele lui și nebunie este în el.

1 Samuel 25.25https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Alături de înțelepciune și de har, Abigail a avut și tăria de a îndura o căsnicie dificilă. Nabal înseamnă „nebun“. Să ne imaginăm cât de frustrată trebuie să se fi simțit Abigail dacă a spus despre soțul ei că era „nebun“ și un „om al lui Belial“, expresie care descrie o persoană cu totul nevrednică și coruptă. Poate că Nabal fusese altfel atunci când ei se căsătoriseră, însă devenise arogant și egoist pe măsură ce se îmbogățise. Oricum ar fi fost lucrurile, purtarea Abigailei rămâne una onorabilă.

Este unul dintre principiile lui Dumnezeu acesta, ca legătura de căsătorie să nu fie tratată cu ușurătate. O soție temătoare de Domnul trebuie să-și câștige soțul prin purtarea ei, dacă acesta refuză cuvintele ei (1 Petru 3.1,2). Abigail, când a pregătit un dar pentru David fără știrea soțului ei, a comis o faptă de independență, însă a făcut acest lucru pentru a scăpa viața soțului ei. Mai târziu, când Nabal a primit o lovitură de moarte – posibil un infarct sau un atac cerebral – Abigail nu s-a folosit de această împrejurare pentru a renunța la căsătorie, ci doar după moartea lui Nabal a devenit ea soția lui David.

Mulți credincioși suferă având căsnicii dificile. Unele soții au suferit abuzuri fizice – aici se pare că Nabal nu se purta violent cu soția sa – ceea ce nu înseamnă că o soție constant abuzată fizic de soțul ei n-ar trebui să caute un loc de siguranță. Totuși, legătura de căsătorie are o mare valoare în ochii lui Dumnezeu. El i-a adus împreună pe soț și pe soția lui, iar Domnul Isus menționează că doar infidelitatea poate fi un motiv de despărțire, dar, chiar și într-un astfel de caz, despărțirea nu este o poruncă (Matei 19.7-9).

Dacă suferi într-o căsnicie dificilă, Dumnezeu cunoaște durerea ta. El vede lacrimile tale. Fie ca Cel care îi împacă pe păcătoși cu Sine să-ți dea binecuvântarea unei relații de împăciuire! El poate face acest lucru.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii.

Fapte 16.17

Semnificația unor expresii biblice

Pe paginile acestui calendar ați întâlnit deseori expresii care nu fac parte din limbajul colocvial. Ele sunt încărcate de prețioase semnificații spirituale:

Recunoașterea păcatului este înțelegerea la nivelul conștiinței a vinovăției în fața lui Dumnezeu.

Pocăința este schimbarea fundamentală a atitudinii interioare, combinată cu o căință autentică asupra păcatelor, în fața lui Dumnezeu.

Mărturisirea este recunoașterea neascultării față de poruncile divine.

Credința este încrederea în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, singurul Mântuitor, care a murit și a înviat pentru a ne ispăși păcatele.

Convertirea este întoarcerea de la o viață fără Dumnezeu la o viață în ascultare de El.

Iertarea este actul minunat al harului, prin care Dumnezeu ne șterge păcatele.

Îndreptățirea este actul juridic prin care Judecătorul divin îl declară drept pe păcătos.

Nașterea din nou este primirea unei vieți noi de la Dumnezeu.

Cunoști tu bogăția acestor semnificații spirituale pentru viața ta?

Citirea Bibliei: Ezechiel 1.22-2.10 · Psalmul 115.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 27:1-19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Scrisă «foarte lămurit» pe bucăţi mari de piatră văruite cu var (v. 2), strălucind de albeaţă, legea va fi pusă în evidenţă pe un munte, ca mărturie pentru întreg Israelul. Nimeni nu va putea pretinde că nu o cunoaşte. Noi, care avem în mâinile noastre Biblia în întregime, suntem şi mai responsabili.

Acest monument în cinstea legii ne face să ne gândim la măreţul Psalm 119 care dezvăluie în cele 176 de versete ale sale minunile Cuvântului lui Dumnezeu şi ce este el pentru credinciosul adevărat. Iar acest psalm se deschide proclamând binecuvântarea celor „care umblă în legea Domnului“. „Vei pune binecuvântarea pe Muntele Garizim, şi blestemul pe Muntele Ebal“ fusese ordonat (cap. 11.29).Vai! Nu auzim seminţiile rostind binecuvântarea. Într-adevăr, poporul este „sub lege“ şi „toţi cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem“ (Galateni 3.10). Blestemat … blestemat … blestemat … este sentinţa pe care Israel va trebui să o audă de douăsprezece ori (v. 15-26).

Însă acelaşi pasaj din Galateni anunţă că „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii“, luându-l asupra Lui (Galateni 3.13). De atunci nu mai suntem sub lege, ci sub har (Romani 6.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:11)

În fiecare zi pe care o trăiești, te vei lupta cu lumea, cu firea și cu diavolul. Pentru a fi în stare să duci războiul spiritual, apostolul Pavel ne indică șase piese specifice ale armurii spirituale. Azi privim la primele trei:

  1. Robusta „centură a adevărului” (Efeseni 6:14). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un avion a depășit destinația cu mulți kilometri. De ce? Pentru că echipajul, fără să-și dea seama că existau vânturi care suflau foarte puternic din spate, a refuzat să dea crezare instrumentelor din cabina de pilotaj. Ca urmare, toți cei de la bord au pierit. Cu toate acestea, când avionul a fost găsit ani mai târziu, instrumentele erau încă în perfectă stare de funcționare. La fel, noi trebuie să ne bazăm pe instrumentele de bord, Sfintele Scripturi, pentru a ne ghida corect. Citește zilnic Cuvântul lui Dumnezeu și crede-l, indiferent de ce-ți va spune mintea sau emoțiile!
  2. ) „Îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii” (Efeseni 6:14). Nu uita, este vorba despre neprihănirea lui Dumnezeu, nu a ta. Nu ești mântuit prin încrederea în propria ta performanță, ci prin încrederea în lucrarea lui Hristos pe cruce. Când știi acest lucru, neprihănirea lui Dumnezeu devine platoșa care îți protejează inima de îndoielile legate de mântuirea ta (vezi 2 Corinteni 5:21).
  3. 3) „Având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii” (Efeseni 6:15). Încălțămintea arată că mergi undeva, și că nu stai pe loc – așa că nu te aștepta să-L auzi pe Dumnezeu dacă ești încremenit în același loc. Când continui să înaintezi, El confirmă corectitudinea direcției tale, dându-ți un sentiment de pace (vezi Coloseni 3:15), astfel încât ești încredințat înlăuntrul tău că ești pe drumul cel bun. Dar atunci când nu ai pace în această privință, caută-L pe Dumnezeu pentru călăuzire. Acest lucru este deosebit de important dacă ești un autodidact care iubește ceea ce face. Dumnezeu vrea ca tu să ai un sentiment permanent al păcii Sale… așa că, nu te lipsi de ea!

8 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar vă îndemn, fraților, să luați seama la cei care fac dezbinări și prilejuri de poticnire împotriva învățăturii pe care ați primit-o; și depărtați-vă de ei.

Romani 16.17 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Pe lângă atâtea lucruri bune, vrednice de a fi amintite, existau în Roma și lucruri care întristau inima apostolului. Din aceste cuvinte se înțelege că încă de pe atunci intraseră în adunarea din Roma oameni care, având sentimentul propriei importanțe și din dorința atât de cunoscută și astăzi de a aduce mereu ceva nou, nu rămâneau la învățătura simplă care le fusese adusă, ci „învățau lucruri stricate, pentru a-i atrage pe ucenici după ei“.

Atracția noutăților este mare, mai ales pentru sufletele simple, slabe, iar dacă cei care vestesc învățături reușesc să le îmbrace în cuvinte frumoase, ademenitoare, și în vorbe dulci, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, atunci le este ușor să „amăgească inimile celor fără răutate“ (versetul 18). Oamenii îi urmează pe amăgitori, se grupează în jurul lor, sunt zeloși pentru ei, iar rezultatul inevitabil constă în „dezbinări și prilejuri de poticnire“. Apostolul îi îndeamnă pe frați să fie atenți la astfel de persoane și să se îndepărteze de ele. Mai târziu, apostolul Ioan le poruncește credincioșilor să nu-i primească în casă și nici măcar să nu-i salute pe cei care nu rămâneau în învățătura lui Hristos; pentru că cine îi salută se face părtaș lucrărilor lor rele.

Astfel de oameni nu sunt slujitori ai Domnului nostru Hristos, care are pe inimă binele turmei, ci ei slujesc „pântecelui lor“. Înainte de orice, au în vedere îngrijirea propriei persoane și interesele personale. Judecata Duhului asupra lor este extrem de serioasă și aici și în alte locuri. Împotriva lor există doar un mijloc de apărare sau de păzire, anume „învățătura pe care ați primit-o“, Cuvântul adevărului (vedeți și Fapte 20.32). După cum „aleasa doamnă“ și „preaiubitul Gaiu“ (2 și 3 Ioan) sunt îndemnați să pună la încercare învățătura care le este adusă (și nu persoanele), tot așa și aici rătăcirile de la adevărul încredințat odată dau ocazia îndemnului de a se depărta cu hotărâre. Nu există o altă cale, iar apostolul se bazează pe ascultarea credincioșilor din Roma, care fusese făcută cunoscut pretutindeni și care îi bucura inima. În același timp îi îndeamnă: „Fiți înțelepți față de bine și simpli în ce privește răul“ (versetul 19).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

În fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit.

Psalmul 73.14

Se înnoiește din zi în zi

Nu cumva ne târâm adesea de-a lungul unei săptămâni numai cu îngrijorare? Când ne trezim dimineața, gândurile noastre sunt deja la problemele și la necazurile vieții. Și așa se întâmplă zi de zi. Dumnezeu însă vrea să ne îndrepte atenția spre El și spre ceea ce face El pentru noi în fiecare zi.

„Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, care este mântuirea noastră!“ (Psalmul 68.19). El Însuși dorește să ne poarte povara, pentru că în El este putere. Să aruncăm povara îngrijorării noastre asupra Lui! Numai atunci, pacea lui Dumnezeu ne poate umple inimile.

„Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață: mare este credincioșia Ta!“ (Plângeri 3.22,23). Avem un Tată în cer care, cu îndurare, aduce mereu și mereu harul Său în împrejurările noastre pline de suferință, și aceasta în ciuda necredincioșiei noastre.

„De aceea, noi nu cădem de oboseală, ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși cel dinăuntru se înnoiește din zi în zi“ (2 Corinteni 4.16). Nu avem niciun motiv să obosim spiritual, chiar dacă îmbătrânim. Puterile scad, singurătatea crește, dar Domnul Isus nu ne părăsește. Omul nostru interior, care ne permite să fim în comuniune cu Dumnezeu, rămâne tânăr și plin de viață până în ultima zi de pe pământ. Suntem uniți în mod inseparabil cu Domnul nostru, pentru timp și pentru veșnicie.

Citirea Bibliei: Ezechiel 1.1-21 · Psalmul 113 și 114

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 26:12-19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Invitaţia din Evrei 13.15, de a aduce necontenit jertfe de laudă lui Dumnezeu, este urmată imediat de îndemnul: „Nu uitaţi de binefacere şi de dărnicie“. Şi aici găsim subiectul darurilor, tratat imediat după aducerea înaintea Domnului a primelor roade (v. 1-11). Zeciuielile făceau parte din închinarea lui Israel, iar v. 11 ne explică motivul: trebuia ca şi levitul şi străinul să se poată bucura împreună cu israelitul. În acelaşi fel suntem şi noi invitaţi să împărtăşim binele nostru cu alţii, nu pentru a obţine din aceasta recunoştinţă sau consideraţie, ci pentru ca acela căruia îi dăruim să-I mulţumească Domnului împreună cu noi pentru lucrurile bune de care ne bucurăm împreună (2 Co­rin­teni 9.12). În cer, binefacerea nu va mai fi necesară, toate nevoile fiind evident dispărute. Dar pe pământ, Duhul lui Dumnezeu leagă această slujire cu lauda, pentru a ne da ocazia să probăm dragostea noastră pentru Domnul şi în alt fel decât prin cuvinte. Şi să nu uităm mişcătorul motiv care ar trebui să ne fie suficient: „astfel de jertfe Îi plac lui Dumnezeu“ (Evrei 13.16)!

Un singur lucru îl înălţa pe Israel „în laudă şi în faimă şi în onoare“ „mai presus de toate naţiunile“, şi anume, ascultarea de poruncile Dumnezeului său (v. 18, 19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE ÎNDOI DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă nu voi vedea… nu voi crede.” (Ioan 20:25)

Evanghelistul Ioan scrie: „Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ‚Am văzut pe Domnul!’ Dar el le-a răspuns: ‚Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.’ După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă, şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: ‚Pace vouă!’ Apoi a zis lui Toma: ‚Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele, şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.’ Drept răspuns, Toma I-a zis: ‚Domnul meu şi Dumnezeul meu!’” (Ioan 20:24-28). Când citești textul pentru prima oară, ți se pare că Domnul Isus a ales un sceptic să fie ucenicul Său. Iar când acesta s-a îndoit, Domnul Isus nu l-a dojenit și nu l-a respins. Ba chiar a avut o apariție specială pentru a-i rezolva îndoielile și a-i întări credința. Elisabeth Elliott spunea: „Adevărata credință intră în funcțiune doar atunci când nu există răspunsuri.” Dumnezeu spune: „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre…” (Isaia 55:8) Adevărul e că Dumnezeu nu gândește ca noi. El vede imaginea de ansamblu și lucrează pentru un scop specific. Domnul Isus a spus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.” (Ioan 16:12) Așadar, când ai îndoieli și incertitudini, roagă-te: „Doamne, nu este ușor să cred acum, când sunt rănit și confuz, iar Tu ești tăcut. Ca Toma, vreau dovezi că mă iubești. Ajută-mă să văd dincolo de dorința mea de liniște și de confort, dincolo de îndoielile și întrebările fără răspuns, și să înțeleg adevărul iubirii și harului Tău de neclintit. Amin!” Deci, să nu te îndoiești niciodată de Dumnezeu și de Cuvântul Său!

7 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mai bine un pumn plin de pace, decât amândouă mâinile pline de trudă și goană după vânt.

Eclesiastul 4.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Munca este o binecuvântare. Toți cei care au căutat multă vreme un loc de muncă sau care au pierdut unul cunosc acest lucru din experiență. Chiar înainte de cădere, Dumnezeu i-a dat o preocupare lui Adam – să lucreze grădina și s-o păzească. Acum însă, din cauza păcatului, munca este grea și obositoare, iar omul are de-a face – la propriu sau la figurat – cu spinii și cu mărăcinii. Dar cum dorește Dumnezeu să ne îndeplinim munca? În cartea Eclesiastul, Solomon prezintă trei opțiuni: două pe care nu le recomandă – pentru motive întemeiate – și una pe care o recomandă.

Prima opțiune: a căuta, din ambiție, să faci carieră. Acest lucru conduce la invidie din partea aproapelui (Eclesiastul 4.4) și afectează relațiile dintre colegii de muncă. Dar exemple precum construirea zidului în timpul lui Neemia și întreaga lucrare a lui Pavel pentru Domnul arată că cel credincios trebuie să fie cooperant. Procedând așa, el nu caută avantajele personale, ci este cu adevărat preocupat cu binele altora, așa cum era Timotei (Filipeni 2.20).

A doua opțiune: „Nebunul își încrucișează mâinile“ – lui îi plac pauzele la muncă, weekendurile și concediile. Un astfel de om leneș ratează planul lui Dumnezeu pentru viața lui și „își mănâncă propria lui carne“ (Eclesiastul 4.5). Un creștin, chiar dacă a fost obișnuit cu un alt stil de viață, totuși lucrează cu mâinile sale la ceea ce este bun, ca să aibă să dea și celor aflați în nevoie, conform cu Efeseni 4.28.

A treia opțiune: „Un pumn plin de pace“. Această expresie vorbește despre pauze și despre momente de odihnă regulate, pentru a medita și a cultiva relații – cu Domnul, cu familia și cu prietenii. Pentru aceasta avem nevoie de odihnă, iar în timpurile pe care le trăim trebuie uneori să luptăm pentru ea. Însă, așa cum am menționat, poate fi prea puțină odihnă, prea multă odihnă și o măsură echilibrată de odihnă – „Un pumn plin de pace“.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, când Domnul oștirilor a hotărât lucrul acesta, popoarele se muncesc pentru foc și neamurile se obosesc degeaba.

Habacuc 2.13

Eforturi în zadar?

Timp de doi ani, între 1907 și 1909, în Kassel, Germania, a fost construită cu mari cheltuieli o somptuoasă clădire de teatru. Însă doar câteva decenii mai târziu, aceasta avea să ardă împreună cu toată partea istorică a orașului. Astfel de evenimente s-au derulat mereu de-a lungul secolelor. Prin războaie și cutremure și degradări de tot felul dispar chiar și cele mai impunătoare clădiri din această lume. Cât de frustrant este când construcții făcute în ani de trudă devin cenușă într-un incendiu de doar câteva ore!

Profetul Habacuc spune că Dumnezeu are un cuvânt în astfel de nenorociri. La prima vedere, un dezastru sau o catastrofă naturală par evenimente mai mult sau mai puțin întâmplătoare și lipsite de sens. Și totuși, toate dezastrele sunt o avertizare din partea lui Dumnezeu pentru toți cei care aud despre ele (Luca 13.1-4).

Dar Îi place lui Dumnezeu ca eforturile noastre să fie în zadar? Îi face Lui plăcere ca noi să suferim? Se bucură El când oamenii mor în număr mare din cauza nenorocirilor? Nu, El urmărește un cu totul alt scop: „Doresc Eu moartea celui rău?, zice Stăpânul Domnul. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?“ (Ezechiel 18.23). Dumnezeu dorește să ne trezească. Dacă nu suntem încă pregătiți să ne întoarcem la El și să acceptăm harul Său, să nu ne mirăm că Îl forțăm pe Dumnezeu să îngăduie situații dificile în viața noastră.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 25.18-30 · Psalmul 112.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 25:13-19; 26:1-11https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Alături de toate experienţele umilitoare ale deşertului se află încă una de care Israel trebuia să-şi amintească (şi noi împreună cu el). Amalec profitase în mod laş de oboseala poporului pentru a se arunca asupra celor slabi şi rămaşi în urmă. Să fim atenţi! Diavolul nu îndrăzneşte câtuşi de puţin să-i atace pe creştinii al căror mers este încrezător şi îndrăzneţ, cât timp «codaşii» îi sunt o pradă uşoară. Ştim ce i s-a întâmplat lui Petru care Îl urma pe Isus de departe (Luca 22.54).

Capitolul 26 ne aduce din nou în ţară. Dar prin aceasta trecutul nu este uitat. Israelitul, binecuvântat în recolta lui, venind în locul ales de Domnul, trebuia să-şi amintească pe de o parte de originea sa mizerabilă şi de puterea divină care l-a salvat pentru a-l introduce în această ţară bună. Apoi, ca o probă a bunătăţii Dumnezeului său, trebuia să aşeze înaintea Lui rodul coşului său şi să se prostearnă cu inimă plină de bucurie şi de recunoştinţă. Minunată ilustrare a închinării celor răscumpăraţi care se strâng pentru a-şi aminti de glorioasa lor mântuire şi pentru a-I oferi lui Dumnezeu „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“ (Evrei 13.15)! Să spunem şi noi Domnului în adorare: „Tot felul de roade alese, noi şi vechi: „le-am păstrat pentru Tine, Preaiubitul meu!“ (Cântarea Cântărilor 7.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE CU INTEGRITATE ÎN FAMILIA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Lot a vorbit cu ginerii săi… dar ginerii lui credeau că glumeşte.” (Geneza 19:14)

Fă din viața ta o evanghelie vie. Stabilește un sistem de valori biblice, prin care să-ți filtrezi întreaga existență. Umblă cu Dumnezeu; păstrează-ți integritatea la locul de muncă și acasă, și fă de fiecare dată alegeri corecte. Lot nu a reușit să facă acest lucru, și l-a costat scump. Familia lui nu l-a crezut.

Iată ce spune Biblia: „Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi… „Sculaţi-vă”, le-a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.” (Geneza 19:14). Asta se întâmplă când glumești cu cele sfinte! Când îți pierzi integritatea, îți pierzi credibilitatea. Dacă ești părinte, păzește-ți copiii fizic și emoțional, când sunt mici, iar pe măsură ce se maturizează nu-i pierde din vedere. Învățați-i să-i respecte pe ceilalți și să cunoască persoanele cu care se întâlnesc. Nu uita să verifici ce urmăresc ei la televizor, dar și ce urmărești tu… și la fel se pune problema și-n cazul internetului! Dar asta nu înseamnă că nu mai poți să fii o persoană veselă, cu care să fie o plăcere să-ți petreci timpul. Lasă-i să-ți vadă și latura relaxată. Nu fii atât de preocupat de muncă sau de biserică încât să devii un puritan sau un om plictisitor.

Și nu uita ce spune Solomon: „O inimă veselă înseninează faţa.” (Proverbele 15:13) Ideea este aceasta: dacă „vorbești ca la carte”, nu uita să „trăiești ca la carte”! Când Lot a încercat să-și avertizeze familia, ei „credeau că glumește.” (Geneza 19:14). Fusese oare prea ocupat să-și câștige existența, pentru a-i învăța ce contează cel mai mult în viață? Oare spunea un lucru și făcea altul? Nu știm. Dar, oricum ai lua-o, pierderea lui a fost tragică.

Adevărul este că integritatea ta, sau lipsa ei, va avea consecințe nu numai în viața ta, ci și în viața celor dragi ție. Așa că, trăiește cu integritate în familia ta!

6 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar acum, eliberați de păcat și devenind robi ai lui Dumnezeu, aveți rodul vostru spre sfințire, și sfârșitul: viața eternă.

Domnul să vă facă să sporiți și să prisosiți în dragoste unii față de alții și față de toți, după cum facem și noi față de voi, ca să vă întărească inimile, ca să fie fără vină în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toți sfinții Săi!

Romani 6.22; 1 Tesaloniceni 3.12,13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În ultima parte a capitolului 6 din Romani, sfințenia este prezentată ca fiind „rodul“ eliberării față de robia păcatului. „Legea Duhului de viață în Hristos Isus“ este aceea care ne eliberează de „legea păcatului și a morții“ (Romani 8.2). Cu cât suntem mai mult sub legea sau sub stăpânirea Duhului, cu atât ne vom bucura de libertatea de a stăpâni păcatul. De aceea, în mod evident, a ne afla sub călăuzirea Duhului constituie cel mai important element în ce privește sfințirea practică.

Din nou, când Domnul S-a rugat pentru ai Săi, așa cum vedem în Ioan 17, El a spus: „Sfințește-i prin adevăr: Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Duhul lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu sunt strâns legate. Ele au fost așa la creație, după cum ne arată primele trei versete din Geneza 1. Ele sunt împreună și în procesul nașterii din nou și, de asemenea, sunt împreună în procesul de sfințire practică. Putem vorbi despre sfințirea prin Cuvântul adevărului, după cum putem vorbi și despre sfințirea prin Duhul.

În lumina textului din 1 Tesaloniceni 3.12,13 putem vorbi despre sfințirea prin dragoste. Pe măsură ce dragostea crește, inimile noastre sunt tot mai întărite în sfințenie.

Mai există o sfințire prin separarea de tot ceea ce este necurat, iar ea este cuplată cu curățirea de orice întinăciune a cărnii și a duhului (2 Corinteni 6.14–7.1). În 2 Timotei 2.16-22 ni se vorbește despre același lucru, dar într-un context diferit.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne plecăm până la pământ înaintea ta?“ Frații săi îl invidiau.

Geneza 37.10,11

Iosif – invidiat din cauza viselor lui

Iosif a avut două vise, ambele prefigurând poziția înaltă pe care o va ocupa într-o zi. Frații săi nu puteau suporta gândul că fratele lor mai mic va fi peste ei, așa că erau invidioși pe el. Dar a acționat oare Iosif cu înțelepciune atunci când le-a mărturisit fraților săi aceste vise? Aici, ca în multe alte pasaje din Vechiul Testament, vedem imagini care arată spre Hristos.

Isus a predicat cu autoritate și poporul L-a ascultat cu plăcere, dar liderii religioși erau plini de gelozie și de invidie. Atitudinea lor a fost atât de evidentă, că până și guvernatorul roman Pilat „știa că din invidie Îl dăduseră pe Isus în mâinile lui“ (Matei 27.18).

În primul vis al lui Iosif, mai multe mănunchiuri de snopi se plecau în fața snopului său. În cel de-al doilea, soarele, luna și unsprezece stele i se închinau. Frații săi au înțeles semnificația: Iosif va ocupa un rol de lider și ei se vor închina în fața lui. Dar au refuzat repede acest gând: „Doar n-ai să stăpânești tu peste noi!“.

Secole mai târziu, Isus, interogat în fața sinedriului, avea să răspundă cu calm: „De acum încolo veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii“ (Matei 26.64). Ce au făcut oamenii? L-au condamnat la moarte, spunând: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi“ (Luca 19.14). Când va veni însă timpul lui Dumnezeu, „orice genunchi“ va trebui să se plece înaintea lui Hristos, împlinindu-se astfel, într-un sens deplin, visul lui Iosif.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 25.1-17 · Psalmul 111.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 25:1-10https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Anumite delicte atrăgeau după sine pedeapsa corporală şi aceasta trebuia să fie aplicată, dar cu măsură. Evrei 12.9 precizează că pedeapsa corporală este un privilegiu al disciplinării părinteşti care contribuie la impunerea respectului (vezi Proverbe 23.13, 14). Dumnezeu foloseşte această pedeapsă cu nuiaua ca exemplu al disciplinării pe care El Însuşi o aplică în cazul copiilor Săi, amintindu-ne că El „îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte“ (Evrei 12.6).

Dar, în înţelepciunea Sa, cunoscând firea crudă a omului, stabileşte o limită: cel vinovat nu va putea primi mai mult de patruzeci de lovituri. Pentru a se asigura că nu depăşesc această limită, iudeii obişnuiau să aplice „patruzeci de lovituri fărăuna“. În ura lor faţă de Evanghelie, Pavel ne aminteşte că în cinci rânduri i-au aplicat această pedeapsă nedreaptă (2 Co­rinteni 11.24).

Un alt verset din lectura noastră (4) evocă lucrările apostolului (1 Cor. 9.9). Finalul instrucţiunilor cuprinde învăţătura privitoare la cumnaţi, care va fi folosită de saduchei pentru a-I întinde o cursă Domnului Isus în subiectul despre înviere. Atunci El le va răspunde: „Vă rătăciţi, necunoscând  Scripturile …“ (Mat. 22.29). Şi pentru noi, calea pentru a nu ne rătăci niciodată este buna cunoaştere a Cuvântului Dumnezeului nostru şi sprijinirea pe el.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ESTE CEL MAI SCUMP LUCRU PENTRU TINE? | Fundația S.E.E.R. România

„Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă…” (Faptele Apostolilor 20:24)

Se spune că maiorul Arthur Godfrey Peuchen, un canadian bogat, a supraviețuit scufundării Titanicului. După ce vasul a lovit icebergul, el s-a întors în cabina sa și, ignorând banii, bijuteriile și alte bunuri în valoare de aproximativ 300.000 de dolari, a luat acul de cravată cu diamant preferat, și trei portocale. Mai târziu, se spune că el ar fi zis: „Banii păreau a fi o simplă batjocură în acele momente…”

Circumstanțele i-au transformat valorile; tragedia i-a clarificat prioritățile. Întrebarea nu este dacă ai o agendă plină, ci: cine ți-o umple, și cu ce anume? Dacă ești înțelept, te vei consulta cu Dumnezeu în ceea ce privește prioritățile vieții tale, apoi le vei ține în permanență în fața ochilor tăi (vezi Proverbele 3:6). În cadrul unui sondaj de opinie, mai multe persoane trecute de 90 de ani au fost întrebate: „Dacă ați putea relua viața de la capăt, ce ați face diferit?”

Au reieșit trei răspunsuri predominante:

1) Aș petrece mai mult timp cu familia și cu prietenii mei;

2) Aș încerca mai multe lucruri și mi-aș asuma mai multe riscuri;

3) M-aș dărui unui lucru care să dăinuie și după ce eu nu voi mai fi. Lucrurile mărunte ne fură prea mult timp și ajungem să trăim după priorități greșite, nu-i așa? Dacă spui „da” oricărei cereri, nu vei ajunge niciodată să faci ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci. Apostolul Pavel și-a dat seama de asta când a spus: „Vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.”

O viață în care totul este permis este o viață în care nimic nu merge. Cea mai mare provocare a ta este să gândești și să faci lucrurile care, în cele din urmă, contează. Biblia ne avertizează în sensul acesta când spune: „Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.” (Deuteronomul 32:29). Așadar, fă din Dumnezeu prioritatea vieții tale, și celelalte lucruri le vei primi de la El!

https://www.youtube.com/embed/COG36uchQfs?si=jOUyMcIGOJWkIdte

5 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, profeții.

Amos 3.7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Profeția este descoperirea către om – înainte ca ea să se întâmple – a scopurilor și a planurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu a binevoit să descopere scopurile și planurile Sale slujitorilor Săi, profeții. Profeția nu este nicidecum dată pentru a satisface curiozitatea omului cu privire la viitor. Nicio profeție din Scriptură nu poate fi interpretată singură, ci toate trebuie interpretate ca fiind parte dintr-un ansamblu vast, fiecare fiind într-o relație armonioasă cu restul (2 Petru 1.20,21).

Scopul lui Dumnezeu este acela de a-L glorifica pe Fiul Său, pe Domnul Isus Hristos, iar acest scop poate fi apreciat doar de cei care-L iubesc. Profeția are de-a face în principal cu evenimente de pe pământ, deși cartea Apocalipsa prezintă și scene cerești. Israel, poporul pământesc al lui Dumnezeu, și țara sa reprezintă centrul profeției, importanța celorlalte țări fiind proporțională cu apropierea de Israel sau cu măsura lor de implicare în relația cu Israel. Pentru a înțelege profeția așa cum trebuie, este vital să vedem cu claritate diferența dintre Israel, națiuni și Adunare. Nu avem nicio referire directă la Adunare în Vechiul Testament.

Lucrările lui Dumnezeu cu oamenii au fost întotdeauna în acord cu diversele dispensații în care au avut loc, anume cu acele perioade de timp în care Dumnezeu l-a pus la încercare pe om în felurite moduri. Simbolurile folosite în profeție au un rol bine definit, nefiind alese la întâmplare, nefiind în conflict unele cu altele și neavând semnificații confuze. Părțile clare din Scriptură trebuie folosite pentru a interpreta părțile mai puțin clare din ea.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, faci să fiu în siguranță în locuința mea.

Psalmul 4.8

În condiții de siguranță

Deși în prezent ne putem asigura împotriva multor riscuri financiare, totuși o protecție sută la sută nu există. Rămâne o neliniște nestăpânită, deoarece nu suntem asigurați împotriva așa-numitelor lovituri ale sorții.

Dumnezeu însă dorește să ne dea siguranță interioară. Cei care se încred în El sunt în siguranță, pentru că se află sub protecția Lui. „Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el și este în siguranță“ (Proverbe 18.10). Obținem această protecție numai atunci când ne refugiem la El. În mod concret, aceasta înseamnă că nu ne mai conducem singuri viața, ci că ne încredințăm lui Dumnezeu și ne punem sub comanda Lui.

Dacă Îi spunem cu umilință lui Dumnezeu temerile noastre și Îi cerem protecția Sa, El nu ne va respinge. El ne iubește și dorește să ne ajute. Dar totodată ne face să conștientizăm faptul că păcatele noastre stau între noi și El. Dumnezeu nu poate să treacă cu vederea păcatul! Dar ne oferă har, pentru că Isus a murit pentru păcătoși. Și astfel, dacă ne mărturisim cu sinceritate greșelile înaintea Lui, El ne iartă întreaga vină, iar relația cu El se rezolvă în totalitate.

Atunci suntem în siguranță cu Dumnezeu! Nimic nu ni se poate întâmpla fără ca El să permită. Desigur, aceasta nu înseamnă că El ține departe de noi problemele, ci înseamnă că El ne dă putere să purtăm greutățile vieții și ne oferă o perspectivă dincolo de moarte – viața veșnică. Domnul Isus ne spune: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16.33).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 24.1-20 · Psalmul 110.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 24:7-22https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu este lumină; Dumnezeu este dragoste (vezi 1 Ioan 1.5; 4.8). El Se revelează sub acest dublu aspect în poruncile aparent cele mai mici. Lumină: condamnă hoţul, supraveghează apariţia leprei (simbol al păcatului), cere dreptate din partea celui care dă cu împrumut şi a celui care angajează lucrători, apreciază măsura de responsabilitate a fiecărui păcătos. Dragoste: are ochii îndreptaţi spre toţi cei oprimaţi: datornici, săraci, străini, văduve, orfani, slujitori, iar strigătele lor ajung la urechile Lui. Este ceea ce declară Iacov cu privire la acei bogaţi care opriseră plata  lucrătorilor care le seceraseră ogoarele (Iacov 5.4).

Lumea îi admiră pe cei puternici şi bogaţi. Cei slabi şi mici, dimpotrivă, îi interesează în mică măsură. Dragi copii ai lui Dumnezeu, să veghem să nu ne lăsăm atraşi de o astfel de atitudine. Stăpânul nostru a traversat această lume ca un rob, ca un străin, ca un sărac. Isus din Nazaret n-a fost subiect al consideraţiei. A fost „dispreţuit şi părăsit de oameni … şi noi nu L-am preţuit“ (Isaia 53.3). „Voi l-aţi dispreţuit pe cel sărac“ remarcă Iacov în cap. 2.6. În acelaşi timp, Psalmul 41 se deschide astfel: „Ferice de cel care-l înţelege pe sărac!“

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROCESUL ZDROBIRII (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.” (Psalmul 51:17)

Zdrobirea duce la binecuvântare. Pentru a primi o porție dublă din duhul lui Ilie, Elisei, care era fermier, a trebuit să-și aducă boii și plugul ca ardere de tot.

Pentru a-și demonstra dragostea pentru Isus, o femeie a trebuit să spargă vasul cu untdelemn scump și să-l toarne pe El.

Pentru a înfrânge armatele lui Madian, cei trei sute de soldați ai lui Ghedeon au trebuit să spargă ulcioarele, să-și lase lumina să strălucească și să devină ei înșiși o țintă.

Adevărul este că Dumnezeu trebuie să ne zdrobească pe fiecare dintre noi în diferite domenii, pentru a ne folosi. În ce domenii? Obiceiurile proaste. Voințele încăpățânate. Ego-uri umflate. Gânduri rele. Temeri paralizante. Prejudecăți secrete. Ambiții greșite… Lista este nesfârșită. Dacă ți-ai pus în gând să mergi spre est, într-acolo o vei lua – așa că Dumnezeu va trebui să te întoarcă! Uneori, asta necesită disciplinare. Și tu, nu Dumnezeu, ești cel care determină durata și amploarea acestei disciplinări.

Biblia spune că „orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11). Dacă ești părinte, înțelegi foarte bine acest lucru. Un copil se va prăbuși în lacrimi, în timp ce altul te va sfida. Dumnezeu va face tot ce este necesar pentru a te vindeca de năravul autosuficienței! Apostolul Pavel scrie: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin, şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23)

Să remarcăm că trupul nostru este ultimul în ordinea transformării. Tu, ca persoană nouă în Hristos, ai un duh născut din nou care trăiește într-un trup nenăscut din nou, și vei fi mereu în „luptă cu firea pământească.” Care este secretul victoriei? Zdrobirea și predarea!

Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

4 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Salutați pe Prisca și pe Acuila, împreună-lucrătorii mei în Hristos Isus (care, pentru viața mea, și-au pus capul; cărora le mulțumesc nu numai eu, ci și toate adunările națiunilor).

Romani 16.3,4 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Pavel a întâlnit pentru prima dată această familie temătoare de Dumnezeu în Corint și, pentru că aveau aceeași meserie ca și el (făcători de corturi), a locuit în casa lor și a lucrat împreună cu ei. Mai târziu auzim despre ei că l-au primit în casa lor pe Apolo și că i-au arătat mai exact calea lui Dumnezeu (Fapte 18.2,26). În 1 Corinteni 16.19 îi găsim la Efes (vedeți și 2 Timotei 4.19). Deci nu doar că aveau aceeași meserie ca și Pavel, ci erau și „împreună-lucrători în Hristos“ ai apostolului, care pentru viața lui și-au pus capul și astfel și-au câștigat nu doar mulțumirile sale, ci și, pentru că el era apostolul națiunilor, pe cele ale adunărilor dintre națiuni. Trebuie să remarcăm că aici, ca și în Fapte 18.18 și în 2 Timotei 4.19, numele surorii este amintit primul. Din aceasta am putea deduce că Prisca, sau Priscila, s-a ostenit în mod deosebit pentru Pavel și că s-a pus în pericol deosebit din cauza lui. În Fapte 18.2 și în 1 Corinteni 16.19, numele bărbatului este menționat primul, și este ușor să înțelegem de ce. Cât de minunat și de exact este Cuvântul lui Dumnezeu!

Încă o remarcă scurtă despre expresia „adunarea din casa lor“, folosită aici și în 1 Corinteni 16.19 (vedeți și Coloseni 4.15 și Filimon 2). Se știe că, în acele vremuri, din lipsa unor spații încăpătoare pentru adunări, credincioșii se strângeau „pe ici, pe colo, prin case“, iar pentru că Acuila avea nevoie probabil de un spațiu mare pentru a-și practica meseria, este ușor de înțeles faptul că ei se strângeau în casa lor. Nu ne putem gândi la o „adunare în casă“ care să fi fost alcătuită doar din rude; și aceasta în primul rând pentru că nu ni se spune nicăieri că Acuila și Priscila ar fi avut copii sau astfel de rude.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Matei 5.45

Fericiți fără Dumnezeu?

Aproape nu ne gândim la faptul că soarele răsare în fiecare zi și face posibilă viața pe planeta noastră prin lumină și căldură. Apa este, de asemenea, existențială pentru noi, deși uneori ne plângem de zilele ploioase. Atât lumina soarelui, cât și ploaia vin de la Dumnezeu, care susține viața oamenilor pe pământ. Dar mulți oameni ar prefera să nu aibă nimic de-a face cu Dumnezeu. Probabil că așa trebuie înțeleasă afirmația „fericiți fără Dumnezeu“, pe care am descoperit-o recent pe un autocolant de pe spatele unei mașini.

Este evident că acel șofer nu era conștient de faptul că era dependent în totalitate de bunătatea și de puterea unui Dumnezeu Creator binevoitor. El ne dăruiește – indiferent de purtarea noastră – multe lucruri bune în viață. De ce face El acest lucru? Pentru că este bun și vrea să ne conducă la pocăință. El este îndelung-răbdător și încă nu a adus judecata dreaptă asupra omenirii neevlavioase, așa că astăzi încă oferă har fiecărui om în parte.

Dumnezeu nu vrea ca noi să trăim fără El, pentru că ne merge bine doar cu darurile Lui. Nu, El dorește ca noi să ne bucurăm de părtășia cu El în ceea ce ne dă. Dar acest lucru este posibil numai dacă ne punem în ordine relația noastră cu El. Pentru aceasta este necesar să ne plecăm smeriți, să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să acceptăm cu recunoștință harul Său. Atunci primim iertarea păcatelor noastre și pace în inimă, o pace atât de dorită astăzi, numai că este căutată în locuri greșite.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 23.24-37 · Psalmul 109.21-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 23:15-25; 24:1-6

Să-L privim pe Isus învăţând ucenicii şi mulţimile. Parcurgând poruncile lui Moise, pe care fariseii le respectau întocmai, El dorea să-i facă să pătrundă gândul lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa, dragostea Sa. Astfel de exemplu avem când ucenicii Săi striveau spice trecând prin lanurile de grâu în zi de Sabat sau când întrebau cu vicleşug despre divorţ (Matei 12.1 …; 19.3 …). Să încercăm şi noi, citind aceste capitole, să descoperim aceeaşi înţelepciune divină şi aceeaşi dragoste. Alături de o dreptate absolută străluceşte o bunătate desăvârşită. Sunt apărate drepturile proprietarilor, fără ca acest lucru să se facă în dauna îndatoririlor frăţeşti cu privire la milă.

Numai Dumnezeu poate stabili un astfel de echilibru şi este important să-l observăm în lumea noastră întotdeauna gata să treacă de o parte sau de alta. Copilul lui Dumnezeu nu are de ales între diferite sisteme politice, economice sau sociale. Pentru el, aceste probleme sunt rezolvate dinainte. El nu are altă doctrină decât aceea de a se supune voii Tatălui său şi această voie nu se află nici în ziare, nici în cărţile oamenilor care o pot descoperi, ci în „Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu“ (1 Petru 1.23).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROCESUL ZDROBIRII (3) | Fundația S.E.E.R. România

„A frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor…” (Matei 14:19)

Biblia ne spune că Domnul Isus „a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.” (Matei 14:19)

Să reținem ordinea evenimentelor din această scurtă istorie: pâinile au fost luate, binecuvântate, frânte, apoi date altora. Așa lucrează Dumnezeu! Pentru a-i binecuvânta pe alții prin tine, El te va lua, te va binecuvânta, te va frânge… și apoi te va folosi!

Apostolul Pavel a trebuit să fie zdrobit din cauza mândriei. El scrie: „Ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:7-10)

Așadar, dacă ai o persoană sau o situație „spinoasă” în viața ta, Dumnezeu vrea să experimentezi harul și puterea Sa în procesul confruntării cu ele. Apostolul Pavel a ajuns în cele din urmă în situația în care Îi putea mulțumi lui Dumnezeu pentru „țepușul” său. Biblia vorbește despre „jertfa de laudă” la adresa lui Dumnezeu (Evrei 13:15). Atunci când ești dispus să te sacrifici pentru a avea un lucru, înseamnă că îl prețuiești suficient de mult încât să plătești prețul pentru el.

Vrei să umbli în puterea lui Dumnezeu? Vrei să experimentezi binecuvântarea Sa? Dacă răspunsul tău este „da”, atunci mulțumește-I lui Dumnezeu pentru „situația ta spinoasă”, și acceptă procesul zdrobirii – care te va conduce spre puterea și binecuvântarea lui Dumnezeu!

Navigare în articole