Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “predici”

18 dec. 2025

18 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Soarele s-a oprit și luna a stat până ce națiunea s-a răzbunat asupra vrăjmașilor săi. Nu este scris acest lucru în cartea lui Iașar? Și soarele a stat în mijlocul cerurilor și nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă. Și n-a fost zi ca aceasta nici înainte, nici după aceea, când Domnul să asculte de glasul unui om, pentru că Domnul lupta pentru Israel.

Iosua 10.13,14

Iosua dobândise o biruință măreață la Ai, cu ajutorul lui Dumnezeu (Iosua 8), și probabil că, entuziasmat de acest lucru, a uitat apoi să caute gândul lui Dumnezeu, atunci când gabaoniții au venit la el (Iosua 9). El a făcut un jurământ pe care n-ar fi trebuit să-l facă, însă, în ciuda acestui lucru, Dumnezeu nu l-a abandonat. În suveranitatea harului Său, Dumnezeu a folosit acest faliment în avantajul lui Israel. Când amoriții au auzit de înfrângerea cetății Ai și de legământul făcut cu Gabaon, care era „o cetate mare“ (Iosua 10.2), cinci împărați s-au unit și au pornit împotriva cetății Gabaon. Gabaoniții i-au cerut ajutor lui Iosua, în baza legământului încheiat, așa că Iosua și armata sa au mers toată noaptea și i-au surprins pe vrăjmași, atacându-i pe neașteptate.

Domnul i-a spus lui Iosua: „Nu te teme de ei, pentru că i-am dat în mâinile tale: niciun om dintre ei nu va sta înaintea ta“ (Iosua 10.8). Dumnezeu Și-a onorat promisiunea și a luptat pentru Israel, iar când ziua era pe trecute și amoriții încă fugeau, Iosua a îndrăznit să ceară ca soarele și luna să rămână nemișcate, pentru ca scopul lui Dumnezeu să nu fie zădărnicit din cauza lăsării întunericului.

Cum a fost posibil acest lucru din punct de vedere științific, Îl vom întreba pe Domnul în glorie, însă putem fi siguri că o asemenea lucrare a putut fi împlinită doar de Creatorul Însuși. Ne minunăm citind acest pasaj, însă realizăm noi că ceea ce a avut loc acolo este nimic în comparație cu puterea manifestată la cruce? Oprirea mișcării soarelui – și a pământului – reprezintă un miracol de proporții gigantice, însă spălarea păcatelor noastre reprezintă un miracol infinit mai mare. Noi eram niște oameni păcătoși, care nu meritam să fim mântuiți, însă Hristos l-a biruit pe vrăjmaș și ne-a eliberat. El este vrednic de toată închinarea și lauda noastră!

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru acest băiat m-am rugat; și Domnul mi-a ascultat cererea pe care I-am făcut-o.

1 Samuel 2.7

Mesajul unui bunic

În fiecare zi vin înaintea Domnului cu următoarea rugăminte: ca niciunul dintre nepoții mei să nu lipsească de la marea întâlnire a celor aleși, din ceruri. Orice necazuri i-ar aștepta în timpul vieții lor, niciun necaz nu se poate compara cu acela ca unul dintre ei să nu Îi aparțină Domnului Isus.

Ar fi îngrozitor dacă unul dintre voi ar rămâne aici pentru că nu a vrut mântuirea pe care Dumnezeu o oferă fără plată. Ce disperare să nu fii luat de Domnul Isus când va veni să îi răpească în cer pe cei credincioși! Nu există ceva mai tragic decât să cunoști adevărul, și totuși să rămâi indiferent… Este atât de ușor să venim la Isus, să ne mărturisim păcatele, să recunoaștem că suntem pierduți și să credem în El, pentru a primi viața eternă și pacea cu Dumnezeu. Îi implor pe cei care nu s-au convertit încă: veniți la Isus și primiți-L ca Mântuitor al vostru. Nu mai așteptați! Nu ascultați nicio voce care vă face să vă pierdeți pe căile lumii. În curând, ușa harului va fi închisă definitiv și irevocabil. Nu va mai putea nimeni să intre, iar cei care au fost lăsați afară vor avea în față un viitor plin de necazuri nesfârșite.

Vin’ din căile pustii la Izvorul Apei Vii. Acest scump Izvor ceresc e Hristos, e Hristos.
Sau răul te va ține departe’n veci de Har, să mergi în iadul unde vei plânge’n veci amar?

Citirea Bibliei: Zaharia 5.1-11 · Marcu 13.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 13:15-31

În pofida angajamentului pe care şi-l luase (10.31), poporul n-a mai respectat odihna de sabat. Neemia ia măsurile cele mai energice pen­tru remedierea acestei situaţii.

Oare nu se cuvine ca şi noi, dragi copii ai lui Dum­nezeu, să dăm cel puţin tot atâta importanţă zilei Dom­nului, precum odinioară Israel sabatului Său? Cu sigu­ranţă, noi nu ne mai aflăm sub Lege. Dar este trist că dumi­nica poate fi considerată de unii creştini drept o zi de răgaz, sau de odihnă obiş­nui­tă, sau folosită pentru lecţii de şcoală care s-ar fi putut termina cu o zi mai devreme.

La ce ne duc cu gândul aceste porţi care trebuia să fie închise în timpul nopţii pentru protecţia faţă de pericolele venind din afară? Nu ne amintesc o dată în plus de cetatea sfântă despre care este scris: „Porţile ei nici­decum nu vor fi închise ziua, pentru că noapte nu va fi acolo… Şi nimic întinat nu va intra nicidecum în ea, nici cine practică urâciune şi minciun㓠(Apocalipsa 21.25, 27).

Cortina istoriei este căzută, în prezent, peste Israel. Ea se va ridica doar patru secole mai târ­ziu (mai exact, patru sute patruzeci de ani), descope­rindu-L pe Eliberatorul şi pe Mesia al lor, încă de pe prima pagină a Noului Testament.

PENTRU PĂRINȚII SINGURI | Fundația S.E.E.R. România

„Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5)

Am constatat că tot mai mulți părinți sunt singuri, fie din cauza decesului unuia dintre soți, fie din cauza războiului, fie a divorțului.. așa că am să reiau următoarea povestire de încurajare pentru ei.

Un expert în probleme maritale spune că o mamă singură i-a trimis o poveste care l-a ajutat să explice singurătatea și stresul cu care se confruntă cei care își cresc singuri copiii. Ea a povestit că se uita pe fereastră într-o zi ploioasă și a văzut o mierlă și puii ei cocoțați într-un cuib. În timp ce ploaia se revărsa, pasărea mamă își acoperea puii care ciripeau sub aripile ei întinse. Apoi a început să cadă grindină. În loc să-și ascundă capul în cuib, mama mierlă și-a ridicat capul în sus și a încasat ea loviturile pentru a-și proteja puii… astfel că toți puii au trecut cu bine prin furtună.

Ce ilustrație grăitoare a pericolelor prin care trec părinții singuri! Responsabilitatea de a crește singur un copil este mare și grea, și solicită părintelui respectiv să-și câștige existența, să gătească, să facă curat, să supravegheze temele, să aibă grijă de copilul bolnav și așa mai departe. Dincolo de aceste îndatoriri de zi cu zi, ei trebuie să se gândească și la propriile nevoi personale și spirituale. În linii mari, aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini de pe pământ.

Părinții singuri, mame sau tați, au nevoie de sprijinul și rugăciunile noastre continue. Voi, toți care îndurați lovituri și faceți sacrificii pentru copiii voștri, fiți siguri că vor veni și zile mai bune! Furtuna prin care treceți nu va dura la nesfârșit. În curând va apărea un curcubeu frumos.

Când slujba va fi terminată și puiul va fi mare și sănătos, vor exista beneficii dulci pentru părinții care nu-și iau „zborul”! Cuvântul lui Dumnezeu promite: „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea putere să răzbiți în viață, dragi părinți singuri!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 dec. 2025

6 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul […] Dar El, răspunzând, i-a spus: „Este scris“.

Matei 4.1,4

Al doilea Om (2)

De îndată ce al doilea Om a venit, Satan s-a înfățișat pentru a I se împotrivi. Omul Hristos Isus venise pentru a înfăptui lucrarea măreață de a-L glorifica pe Dumnezeu, de a nimici lucrările diavolului și de a-i răscumpăra pe cei ai Săi. Aceasta a fost o lucrare uimitoare, pe care nimeni altcineva n-o putea împlini decât Acela care era deopotrivă Dumnezeu și om. Domnul a trebuit să înfrunte toată viclenia și puterea lui Satan. A trebuit să-l înfrunte ca șarpe și ca leu. De aceea, chiar la începutul lucrării Sale, după ce a fost botezat și uns cu Duhul Sfânt, a mers în pustie pentru a fi ispitit de diavolul (Matei 4; Luca 4). Aici trebuie să remarcăm contrastul dintre primul om și al doilea Om. Primul om se afla în mijlocul grădinii desfătărilor, având în jur toate lucrurile care-i vorbeau despre bunătatea lui Dumnezeu. Cel de-al doilea Om, dimpotrivă, S-a aflat în mijlocul unei pustii; iar Satan a încercat să-L atace cu exact aceleași arme cu care reușise să-l învingă pe omul dintâi: „Pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții“ (1 Ioan 2.16).

Omul al doilea l-a biruit însă pe ispititor cu o armă simplă: Cuvântul lui Dumnezeu. „Este scris“ a fost invariabil răspunsul Omului dependent și ascultător. N-au existat raționamente, nici discuții, ci Cuvântul Dumnezeului viu a fost autoritatea Omului desăvârșit. Binecuvântat să fie numele Lui pentru totdeauna! Închinare să-I fie adusă veșnic de întreg universul!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar Isus, văzându-le credința, i-a spus paraliticului: „Copile, păcatele tale sunt iertate“. Dar erau acolo unii dintre cărturari, șezând și gândind în inimile lor: „Pentru ce vorbește Acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“.

Marcu 2.5-7

Paraliticul

Cea mai mare dorință a unui paralitic este, bineînțeles, să se facă bine. Domnul Isus însă a văzut o nevoie și mai importantă și a spus: „Păcatele tale sunt iertate“. Acest lucru i-a deranjat pe cărturari, care s-au întrebat în inimile lor: „Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“.

Să privim la cuvântul „păcat“. Semnificația lui în Biblie este una foarte cuprinzătoare, așa cum înțelegem din afirmația: „Orice nedreptate este păcat“ (1 Ioan 5.17). Tot ce înseamnă fărădelege, tot ce este contrar gândului lui Dumnezeu și voii Lui revelate este păcat. Noi fie trecem cu vederea păcatele, fie luăm în considerare numai păcatele mari. Dumnezeu însă ar fi nedrept dacă ar proceda în felul acesta, de aceea El le vede pe toate ca fiind păcate, nefăcând diferența între cele mari și cele mici. Prin urmare, dacă orice faptă, cuvânt, gând și intenție contează pentru Dumnezeu, înseamnă că suntem pierduți. Oricât am încerca, n-am putea șterge nici măcar cea mai mică vină a noastră. Există însă un remediu: Dumnezeu ne poate ierta păcatele pe baza a ceea ce Hristos a făcut. Oricine se încrede în El ca Răscumpărător știe că Isus a murit pentru păcatele sale. Și, de vreme ce Hristos a înviat dintre cei morți, știe și că păcatele sale au fost înlăturate. Doar Dumnezeu poate ierta păcatele, iar Domnul Isus Hristos dovedește că este Dumnezeu, iertându-l și vindecându-l pe paralitic.

Citirea Bibliei: Habacuc 2.1-20 · Marcu 10.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 6:1-14

Încercările anterioare lipsite de succes nu i-au descu­rajat pe Sanbalat, pe Tobia şi pe Gheşem. Ei îi fac lui Neemia o propunere vicleană: „Vino să ne întâlnim îm­pre­ună…“. Valea Ono (sau a meşteşugarilor: 11.35), fixată ca loc de întâlnire, reprezintă un act de colaborare cu vrăjmaşii po­po­rului lui Dumnezeu. Oferta este res­pinsă, în pofida ameninţărilor care-o însoţesc până la a cincea oară. Apoi o altă cursă îi este întinsă, de data aceasta prin intermediul unui iudeu, Şemaia. Printr-o falsă profeţie, acest slujitor al vrăjmaşului încearcă să-l împin­gă pe Neemia (care nu era preot), la neascultarea de Dom­nul prin cău­tarea unui refugiu în Templu (2 Cor. 11.13; 1 I­oan 4.1). În acelaşi fel au acţionat fariseii cu Domnul Isus. „Ieşi şi pleacă de aici“, Îi spun ei, „pentru că Irod vrea să Te omoare“ (Luca 13.31). Ei au încercat (şi Satan a fost în spatele lor) să-L înfri­coşeze şi să-L abată de pe calea credinţei pe Acela care-Şi îndreptase hotărât faţa să meargă la Ierusalim (Luca 9.51).

Dublul atac, respins de credinciosul Neemia, îl pune pe credinciosul de astăzi în gardă cu privire la două peri­cole extreme: 1. Lărgirea căii, lucrând mână-n mână cu cei care nu se supun Cuvântu­lui; 2. „Închiderea“ într-un sectarism pretenţios şi egoist.

DESCOPERĂ-ȚI SCOPUL ȘI GĂSEȘTE-ȚI COLEGI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:21)

Pentru a identifica voia lui Dumnezeu în viața ta, trebuie să-ți fie clare două lucruri:

1) Scopul tău. În fața crucii, Domnul Isus a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume…” (Ioan 18:37) Pasiunea ta este acel domeniu al vieții tale care te înflăcărează. Poate să fie criza alimentară sau pensionarii neglijați și uitați de guvernanți… Sau vezi copii care cresc în zone defavorizate și care nu vor avea niciodată șansa de a se dezvolta, iar asta pur și simplu te îndurerează. Sau mame fără soți, sau Evanghelia care este proclamată neclar. Și de cele mai multe ori, în loc să-ți găsești pasiunea în zona oportunităților și a abilităților tale, o vei găsi în zona rănilor și a cicatricilor tale! Începând de la cei care se luptă cu dependențele, sau zac prin șanțuri sau închisori, și până la persoanele ce se confruntă cu tulburări emoționale – există atât de multe domenii care cer implicare. Dumnezeu nu va ignora nicio rană, iar în acest sens are nevoie de fiecare copil al Său!

2) Colegii de lucrare. Domnul Isus a chemat doisprezece ucenici, apoi i-a trimis într-o misiune scurtă, doi câte doi, pentru a merge împreună. Așadar, tu pornești în misiune împreună cu pasiunile, calitățile și cicatricile tale. Dar trebuie să pornești la drum și cu oameni care să te încurajeze, să te susțină și să ia parte la ceea ce faci. Apostolul Pavel precizează cu amănunte una dintre pasiunile sale: „Dorinţa inimii mele… pentru israeliţi este să fie mântuiţi.” (Romani 10:1) De asemenea, Pavel își cunoștea și colegii de slujire; de aceea scrie (Filipeni 1:3, 5): „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: descoperă-ți scopul și găsește-ți însoțitori!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 dec. 2025

2 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a plecat cu fața la pământ înaintea Domnului. Și robul a scos obiecte de argint și obiecte de aur și haine și le-a dat Rebecăi; și a dat lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei […] Și el le-a zis: „Nu mă opriți, deoarece Domnul mi-a dat reușită în călătoria mea; dați-mi drumul, ca să merg la stăpânul meu“.

Geneza 24.52,53,56

Slujitorul bun și credincios (5)

Să remarcăm trei lucruri în versetele de mai sus.

În primul rând, atunci când slujitorul i-a auzit pe Laban și pe Betuel zicând: „Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o și mergi; și să fie soția fiului stăpânului tău“ (versetul 51), și astfel a fost sigur de reușita misiunii sale, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se închine Domnului, care-l călăuzise pe cale și îi dăduse izbândă. Succesul nu l-a umplut de mândrie, ci, dimpotrivă, l-a smerit și l-a umplut de recunoștință față de Domnul. Aceasta este o lecție binefăcătoare pentru toți cei care-L slujesc pe Domnul.

În al doilea rând, după ce a vorbit despre măreția lui Avraam și despre faptul că tot ceea ce acesta avea îi dăruise lui Isaac, robul a oferit dovezi clare cu privire la acest lucru. A scos podoabe de aur și de argint și haine, și le-a dat Rebecăi. Le-a dat de asemenea lucruri prețioase fratelui ei și mamei ei – toate fiind dovezi ale măreției lui Isaac. Atunci când Îl prezentăm pe Hristos altora, să ne aducem aminte că le vorbim despre Cel care este Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Creatorul și singurul Mântuitor!

În al treilea rând, odată ce misiunea sa a fost încheiată, robul a dorit să se întoarcă la stăpânul său: „Nu mă opriți, […] dați-mi drumul ca să merg la stăpânul meu“. El venise de la stăpânul său, iar acum dorea să se întoarcă în prezența lui, ceea ce ne amintește de cuvintele Stăpânului nostru: „Unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu“ (Ioan 12.26). Ce loc binecuvântat în care să ne aflăm! Și ce lecție practică pentru toți cei care doresc să-I slujească Domnului!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Maria … va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus; pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale.

Matei 1.21

Dumnezeu este cu noi

Biblia a anunțat mai dinainte, în mod repetat, venirea lui Mesia și prezența lui Dumnezeu pe pământ în persoana lui Isus Hristos. Profetul Isaia, de exemplu, cu șapte secole înainte de nașterea lui Hristos, a vestit acest eveniment. Și, pentru că a ajuns să înțeleagă măreția și sfințenia Creatorului, Dumnezeu i-a făcut cunoscut diferite elemente ale planului Său pentru salvarea omenirii. Când realizăm precizia profețiilor lui Isaia, ne minunăm de atenția cu care Dumnezeu S-a îngrijit să ne dezvăluie planurile Sale cu privire la noi, oamenii, planuri de iubire, de mântuire și de pace. Nu este oare uimitor să vedem că numele ales mai dinainte pentru Trimisul lui Dumnezeu, Emanuel, înseamnă „Dumnezeu este cu noi“ (Isaia 7.14)? Regăsim aceeași promisiune la sfârșitul Evangheliei lui Matei: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ (Matei 28.20). Profeția nu este o simplă premoniție; ea conține trăsăturile esențiale ale planului lui Dumnezeu în viitor și realizarea acestuia în persoana lui Isus Hristos.

Numele „Isus Hristos“ înseamnă „Dumnezeu Mântuitorul“, iar acest anunț al mântuirii apare de multe ori în Vechiul Testament, punând în lumină voința persistentă a lui Dumnezeu de a salva omenirea. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă (Ioan 3.16).

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 6.1-13 · Marcu 9.14-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 3:16-32

De la v. 16 înainte este vorba despre partea de zid protejând cetatea lui David şi curtea templului.

Suntem uimiţi să aflăm că Eliaşib, marele preot, nu a reparat în faţa propriei case (con­fruntă cu 1 Tim. 3.5). A fost necesar ca alţii să lucreze în dreptul său (v. 20, 21). O a doua neglijenţă vinovată este aceea că, reconstruind Poarta Oilor, el şi fraţii săi, aceşti păstori răi, au neglijat s-o doteze cu încuietori şi cu zăvoare (v. 1). Aceasta va permite hoţilor şi tâlharilor să intre şi să ia în stăpânire „oile“ lui Israel (vezi Ioan 10.8, 10).

Argintari, făcători de mir, negustori (v. 8, 32)lucrează ca zidari. Unul dintre conducători, Şalum (v. 12), repară împreună cu fiicele sale. Dumne­zeu ne învaţă prin aceste e­xem­ple că ne putem adu­ce aportul la lucrarea Lui indi­ferent de vârsta, sexul sau profesiunea noastră. Să obser­văm, de ase­­menea, că mai mulţi dintre aceşti oameni, sau părinţii lor, fuseseră im­plicaţi în vremea lui Ezra în căsă­torii nelegiti­me cu femei străine. Astfel a fost cazul lui Baruc, fiul lui Zabai, al lui Malchiia, al lui Peda­ia, fiul lui Pareoş (Ezra 10.25, 28). Este fru­mos să vedem acum nerăb­darea lor de a proteja Ierusalimul tocmai îm­potriva unor astfel de influenţe străine.

ÎȚI DAI SEAMA CÂT EȘTI DE PREȚIOS? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ai preț în ochii Mei… eşti preţuit şi te iubesc…” (Isaia 43:4)

Dacă vrei să fii „de nota 10”, dar stima ta de sine este de nota 5, nu vei ajunge niciodată la nivelul unui 10! Vei ajunge la un 5 sau mai jos… De ce? Pentru că nu poți depăși imaginea pe care o ai despre tine. Stima de sine scăzută îți limitează potențialul.

Prin urmare, de unde provine stima de sine scăzută? De la alte persoane. Când cei mai importanți oameni din viața ta îți spun în mod repetat că se așteaptă să nu ajungi nicăieri și să nu realizezi nimic valoros, asta începi să crezi în cele din urmă și tu. Este ca și cum ți-ai descărca un virus în computer: îți va distruge potențialul dat de Dumnezeu.

Care este soluția? În loc să crezi ce spun alții despre tine, află ce spune Dumnezeu despre tine! La urma urmei, cine cunoaște valoarea și potențialul unui produs mai bine decât producătorul său?! Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profetul lui Israel, Ieremia a răspuns: „Eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” (Ieremia 1:6) Este posibil să te identifici cu Ieremia: „Sunt prea tânăr, sau prea bătrân, sau nu am naționalitatea potrivită, sau nu sunt suficient de educat, sau nu sunt suficient de bogat.”

Dar iată ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia (și-ți spune și ție): „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.” (Ieremia 1:7-8)

Schimbarea imaginii de sine începe cu schimbarea vorbirii despre sine. Pentru a ajunge să te vezi valoros, începe să te vezi așa cum te vede Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 nov. 2025

24 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosif le-a zis: „Faceți aceasta și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu“.

Geneza 42.18

Acesta a fost secretul vieții lui Iosif. Prin toate vicisitudinile drumului său, de la tinerețe până la bătrânețe, a fost guvernat nu de regulile oamenilor, ci de teama sfântă față de Dumnezeu. Astfel că, în prezența fraților săi, el spune: „Mă tem de Dumnezeu“. Acesta a fost izvorul secret al tuturor acțiunilor lui. Gândurile, cuvintele și căile lui erau guvernate de frica de Dumnezeu.

Natura omenească Îl exclude pe Dumnezeu și se gândește doar la drepturile proprii, la propria satisfacție și la propria înălțare. Credința se gândește la Dumnezeu și la ceea ce este plăcut și drept înaintea Lui. Iosif a dorit să-I „slujească plăcut lui Dumnezeu, cu evlavie și cu temere“ (Evrei 12.28). În ziua ispitirii, el a fost păzit de drumul nelegiuirii prin temerea de Dumnezeu, căci a spus: „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Geneza 39.9).

Iar acum, în ziua înălțării lui, prin aceeași temere de Domnul, el este păzit de a se răzbuna pe frații săi. El nu permite nici întristărilor din zilele umilirii lui, nici gloriei din zilele înălțării lui să-i abată sufletul de la temerea de Dumnezeu. El a știut să trăiască în smerenie și a știut, de asemenea, să trăiască în belșug. Indiferent cum au fost împrejurările, triste sau strălucitoare, el a avut grijă să-L păstreze pe Dumnezeu între el și împrejurări. Astfel, umblând în temere de Dumnezeu, el urmează calea lui Dumnezeu în privința fraților săi, iar calea lui Dumnezeu a fost calea dragostei. Însă nu calea dragostei omenești, care adesea este slabă și falimentară, după zicala omenească: «Dragostea este oarbă». Dragostea divină, cu viziunea ei clară, nu este oarbă față de greșelile acelora față de care este exercitată; ci, mai degrabă, recunoscând pe deplin ceea ce îi este contrar, ea se angajează în a îndepărta orice defect, pentru ca, în final, să se poată odihni cu satisfacție asupra acelora către care este exercitată.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Priviți la Mine și veți fi salvați, toate marginile pământului! Pentru că Eu sunt Dumnezeu și nu este altul.

Isaia 45.22

Alan și Ian, în junglă (1)

Alan este lector universitar. Vecinul său, Ian, este misionar. Cei doi locuiesc într-un oraș din Columbia. Alan este iritat din pricina misionarilor din țara sa: „Trebuie să înceteze să mai altereze cultura columbienilor!“. Cu toate acestea, el și-a dorit mult să-l însoțească pe Ian atunci când avea să-i viziteze pe creștinii din junglă. Obiectivul lui Alan era să descopere jungla. Ian l-a avertizat că, pentru a ajunge la destinație, trebuia să meargă pe jos ore întregi, prin ținuturi periculoase. „Iar în fiecare după-amiază vei asculta un studiu biblic“, i-a mai explicat Ian. — „Nicio problemă! Pot să-mi astup urechile, astfel încât să nu aud nimic“, a replicat Alan.

Ian s-a gândit la această situație și s-a rugat lui Dumnezeu. Apoi s-a hotărât să-și ia vecinul cu el. În prima zi, după o călătorie obositoare, au ajuns la o colibă din mijlocul junglei. Alan a fost surprins că, în ciuda sărăciei, locuitorii din acea junglă erau fericiți. Gazdele i-au primit cu drag și au împărțit cu ei o masă simplă. După-amiaza li s-au alăturat vecinii. Întâlnirea a început cu un imn de laudă. Au continuat cu o discuție din Biblie. Lumina lor era o lampă improvizată – un vas cu ulei și un fir răsucit. Pentru ca Ian să poată citi, Alan a trebuit să țină lampa cu o mână, iar cu cealaltă mână să alunge roiul de insecte care erau atrase de lumină. Prin urmare, Alan nu avea cum să-și mai astupe urechile!

Apoi a venit timpul ca cei doi vizitatori să doarmă într-un pat improvizat.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 10.1-20 · Marcu 6.45-56

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 8:1; 8:15-30

Adunarea îşi face tabăra lângă râul Ahaba. Pen­tru a-şi completa rândurile, Ezra trebuie să trimită după unii dintre leviţi. „Puţini sunt lucrătorii“ şi„mare este sece­rişul“ le spune Domnul ucenicilor Săi (Matei 9.37). As­tăzi, El priveşte asupra tuturor răs­cumpăraţilor Săi de pe pământ şi îi ştie pe nume pe aceia care vor să-I slujească cu adevărat.

Este acum totul gata pentru plecare? Nu; un lucru esenţial lipseşte încă! Întocmai cum un călător nu pleacă fără să-şi studieze mai înainte harta, lui Ezra îi este necesar să cunoască dru­mul pe care trebuie să-l urmeze şi, în consecinţă, Îl consultă pe Domnul. „Calea cea dreaptă pentru noi şi pentru copiii noştri“ – nu este oare cea a ascultării depline de Dumnezeu? Hristos a fost primul care a evidenţiat-o în această lume (1 Petru 2.21), astfel încât Scriptura, care ne des­co­peră paşii desăvârşiţi ai căii Lui, devine într-un fel o „hartă rutier㓠pentru noi. Vai, adesea pier­dem calea sigură şi adevărată, pentru că mergem pe căile întortocheate ale voinţei noastre!

Smerenia, dependenţa, încrederea în Dumne­zeu şi nu  în om sunt câteva dintre lecţiile binecuvântate pe care le învăţăm în compania lui Ezra … sau, mai degrabă, în compania Domnului Isus.

CE TE CALIFICĂ SĂ FII UN ÎNCHINĂTOR? | Fundația S.E.E.R. România

„Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult…” (Luca 7:47)

Doctorul Luca scrie în Evanghelia sa: „Un fariseu L-a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” (Luca 7:36-39)

Imediat, Domnul Isus a răspuns gândurilor fariseului… și i-a spus lui… același lucru pe care ți-l spune și ție astăzi: „Trecutul tău este cel care te califică să vii și să îngenunchezi înaintea lui Dumnezeu!”

Citim în vers. 47 că Isus i-a zis: „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” Adâncimile păcatului din care fusese ridicată au făcut-o să se ridice la înălțimi de închinare pe care acest fariseu nu le putea înțelege.

Dacă există un lider al închinării pe paginile Sfintei Scripturi, acela este David. Privind în urmă, el scria: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:1-3).

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu te asigură astăzi că trecutul tău te califică drept închinător!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 nov. 2025

21 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și omul și-a plecat capul și s-a închinat Domnului, și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea Sa și adevărul Său față de stăpânul meu“.

Geneza 24.26,27

Slujitorul bun și credincios (3)

Geneza 24 ne prezintă trăsăturile unui slujitor bun și credincios. Orice copil al lui Dumnezeu, într-o stare spirituală bună, dorește să-I slujească Domnului Isus Hristos și să audă, într-o zi viitoare, aceste cuvinte venite din gura Lui: „Bine, rob bun și credincios!“. Prin urmare, este important să învățăm cum să fim slujitori buni și credincioși.

Slujitorul lui Avraam este un bun exemplu în această privință. După ce a primit instrucțiuni clare de la stăpânul său, el a plecat în călătoria sa, iar după ce a ajuns, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se roage. S-a rugat pentru izbândă în misiunea sa, pentru a produce bucurie inimii stăpânului său. Și, fiindcă acesta a fost țelul său, răspunsul a venit înainte ca el să termine rugăciunea. Apoi slujitorul nu s-a grăbit să acționeze, ci a privit cu atenție cum Domnul lucra în Rebeca, până când a fost sigur că ea era cea aleasă de Domnul pentru Isaac. Ce lucru glorios să poți spune cu certitudine: „Domnul m-a călăuzit“! De multe ori, aceste cuvinte sunt rostite cu ușurătate. Domnul să ne dea harul să fim călăuziți de El în lucrarea pe care o facem!

După ce slujitorul a văzut mâna lui Dumnezeu călăuzindu-l într-un așa fel minunat și după ce a văzut alegerea perfectă pe care Domnul o făcuse pentru Isaac, s-a aruncat la pământ și s-a închinat înaintea Lui. El a recunoscut ajutorul divin prețios și L-a binecuvântat pe Domnul. N-a lăsat ca bucuria succesului său să-l facă să-L uite pe Cel care-i dăruise acest succes. Două lucruri sunt evidente în această întâmplare: slujitorul era un om al credinței, iar dorința lui era să-i aducă bucurie stăpânului său.

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Potrivit lucrării puterii pe care [Hristos] o are, de a-Și supune chiar toate lucrurile.

Filipeni 3.21

Cine poate acționa cu dreptate?

Când suferim nedreptate, ne dorim ca cineva puternic să acționeze și să rectifice lucrurile. Acest cineva însă trebuie să fie unul care să nu abuzeze de puterea lui, fiindcă știm că până și cei care doresc să acționeze cu dreptate eșuează, într-un fel sau altul.

Dumnezeul nostru măreț are însă un asemenea Om, care poate acționa mereu în mod drept și corect. Toate lucrurile cu privire la El și la domnia Lui viitoare sunt absolut sigure, fiindcă „Cel care stăpânește peste oameni va fi drept, stăpânind în temere de Dumnezeu“ (2 Samuel 23.3).

Acest Conducător ales de Dumnezeu are puterea de „a-Și supune toate lucrurile“. „Toate“ înseamnă nu numai legile naturii, ci și toate tendințele violente ale oamenilor. El nu va acționa pentru Sine, ci pentru binele creației și pentru onoarea lui Dumnezeu, onoare atât de mult neglijată în aceste zile.

Cine este această Persoană unică? Atunci când oamenii aud numele Lui nu sunt doar dezamăgiți, ci, așa cum citim: „Împărații pământului se ridică și conducătorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său“ (Psalmul 2.2).

Prințul păcii va veni pe pământ cu mare putere și glorie, îi va judeca pe cei nelegiuiți și va instaura drep-tatea și pacea. Cine este această Persoană? Nimeni altul decât Isus Hristos!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 8.1-17 · Marcu 6.21-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 7:1-18

S-au scurs aproximativ patruzeci de ani între eveni­mentele din cap. 6 şi cele cu care începe cap. 7; este vorba de călătoria lui Ezra sub domnia lui Ar­taxerxes. Spre deo­se­bi­re de preoţii neglijenţi − a căror problemă a fost în cap. 2.61-62 − Ezra este capabil să reconsti­tuie genealogia în­tor­cându-se până la Aaron. De asemenea, el este „cărturar priceput în legea lui Moise“. Cât de bine este să fim in­struiţi în Cu­vântul lui Dumnezeu! Dar nu este de ajuns să-l cunoaştem prin inteligenţă şi memorie, ase­me­nea ma­teriilor învăţate la şcoală. Acest gen de cu­noaş­tere nu ser­veşte decât la umflarea mân­driei (1 Corinteni 8.1; 13.2). Este deci vital să iubim acest Cuvânt şi Persoana pe care ne-o prezintă. Priviţi-l pe Ezra! El „îşi îndreptase i­ni­ma să caute legea Dom­nu­lui“ (v. 10), şi nu numai să o ca­u­te, ci şi „s-o împlinească”, deoarece cu­noaş­terea (chiar cu inima) nu este suficientă, dacă nu pu­nem în prac­tică ceea ce ne-a învăţat Scriptura (Iacov 1.22). Nu­mai când aceste condiţii sunt îm­plinite, o per­soa­nă va putea să-şi asume respon­sabilitatea de a-i învăţa pe alţii.

Cu bu­năvoin­ţă şi generozitate, împăratul a dat toate dispoziţiile necesare pentru a-i permite lui Ezra să între­prindă călătoria şi, de asemeni, să se ocupe, la sosirea lui, de lucrarea casei Domnului.

DUMNEZEU SE ÎNGRIJEȘTE DE TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7)

Charles Weigle a fost un evanghelist itinerant căruia îi plăcea să călătorească și să predice, în ciuda rigorilor drumului. Cu toate acestea, soția sa a început să fie dezamăgită de soțul său, care lipsea frecvent. Într-o zi, Charles s-a întors acasă și a găsit acest bilet: „Charlie, am fost o nebună. M-am lipsit de o mulțime de lucruri… De acum înainte, voi obține tot ce pot din ceea ce-mi oferă lumea. Știu că tu vei continua să fii un nebun pentru Isus, dar eu îți spun adio!”

A fost uimit, iar depresia l-a cuprins ca un val uriaș. Într-o zi, stând pe veranda cabanei sale, s-a gândit la sinucidere. O voce din interiorul său i-a șoptit: „Slujirea ta s-a terminat. Nimănui nu-i pasă!” Dar o altă voce a străpuns întunericul: „Charlie, nu te-am uitat; îmi pasă de tine!” Imediat, Charles a îngenunchiat și și-a rededicat viața lui Hristos.

Mai târziu, el a scris versurile unuia dintre cele mai iubite cântece gospel: „Mi-ar plăcea să-ți spun ce cred eu despre Isus, În El eu am găsit un prieten atât de minunat și de adevărat; Aș vrea să-ți spun cum mi-a schimbat complet El viața, Și-a făcut ce niciun alt prieten nu putea. Nimănui nu i-a păsat de mine ca lui Isus, Nu există alt prieten bun ca El; Nimeni altcineva nu îmi putea lua păcatul și întunericul din mine, O, Lui i-a păsat atât de mult să-mi facă bine!”

Cumva responsabilitățile tale te-au adus în punctul de zdrobire? Durerea sufletească este mai mare decât poți suporta? Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 nov. 2025

19 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Saul i-a zis lui Samuel: „Am păcătuit, pentru că am călcat porunca Domnului și cuvintele tale“.

1 Samuel 15.24

Aproape nimic nu împietrește inima mai mult decât obișnuința de a recunoaște păcatele, fără a le simți. Dacă vine pe buze o rugăciune ca aceasta, „iartă-ne nouă greșelile, precum iertăm și noi greșiților noștri“, fără o nevoie interioară, atunci conștiința împietrită se va împietri și mai mult. Crede cineva că Domnul va răspunde la astfel de „rugăciuni“? Mărturisirea „am păcătuit“ este ușor de spus; și, fiindcă se exprimă cu atâta ușurătate, se ridică îndoiala cu privire la autenticitatea ei.

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, găsim multe persoane care au recunoscut că au păcătuit: Faraon (Exod 10.16); Balaam (Numeri 22.34); Acan (Iosua 7.20); Saul (1 Samuel 15.24-30); David (2 Samuel 12.13; 24.10,17; 1 Cronici 21.8; Psalmul 51.4); Șimei (2 Samuel 19.20); Iuda Iscarioteanul (Matei 27.4); fiul risipitor (Luca 15.18,21).

Nu este remarcabil, ba chiar înspăimântător, că dintre aceste opt persoane numai două au fost credincioase (sau imagini ale unui om credincios), iar șase, din câte știm, au mers în pierzare? O mărturisire de păcate făcută în grabă este adesea semnul unei conștiințe împietrite. De câte ori n-au strigat israeliții de-a lungul istoriei lor: „Am păcătuit“, însă adesea numai pentru a scăpa de necazul pentru care erau vinovați! La începutul călătoriei lor prin pustie, când erau deja la granița cu țara promisă și au primit porunca Domnului din cauza necredinței lor în împrejurarea cu iscoadele, anume să se întoarcă și să pornească spre pustie, ei au răspuns „am păcătuit împotriva Domnului“, dar au făcut contrariul a ceea ce poruncise Domnul. Apoi, când au fost învinși de amoniți, s-au întors și au plâns înaintea Domnului. Dar Moise le-a amintit mai târziu că Domnul nu a ascultat de ei și nu Și-a plecat urechea spre ei (Deuteronom 1.45). Ei au gândit că un „am păcătuit“ spus repede poate pune în ordine lucrurile cu Domnul.

Să învățăm și noi, copiii lui Dumnezeu, de aici! De câte ori nu rostim și noi anumite formulări când ne mărturisim păcatele înaintea Domnului și cât de reci rămân adesea inimile noastre! N-ar trebui să recunoaștem acest lucru cu toții? Să ne dea Domnul profunzimea necesară când este vorba de recunoașterea greșelilor! Privirea plină de credință spre Mântuitorul care suferă pe cruce ne va ajuta în acest sens.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fugi de poftele tinereții și urmărește dreptatea, credința, dragostea, pacea.

2 Timotei 2.22

Să spunem „Nu!“

A spune „Nu!“ este uneori foarte dificil, în special atunci când opinia majorității este împotriva noastră. Nu este ușor să fii altfel decât ceilalți. Unii însă au avut curajul să spună „Nu!“, iar acest lucru le-a schimbat cursul vieții. De pildă, viitorul lui Moise era deja stabilit – el fiind considerat a fi nepotul Faraonului care domnea asupra Egiptului. Moise avea deci putere și bogății, însă „a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui Faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului“ (Evrei 11.24,25).

Și în cazul tău există activități la care nu poți participa și situații în care știi sigur că nu este bine să fii. Prin urmare, spune „Nu!“ atunci când cineva te consideră ceea ce de fapt nu ești. Spune „Nu!“ dacă simțământul voii lui Dumnezeu este afectat. Spune „Nu!“ dacă sunt semănate îndoieli în inima ta cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Spune „Nu!“ atunci când diavolul caută să te facă să păcătuiești, sugerându-ți că poți face acest lucru, fiindcă nimeni nu va băga de seamă. Spune „Nu!“ dacă ceva este interzis, chiar dacă pare să nu aibă consecințe neplăcute, sau dacă alții îți disprețuiesc ezitarea și râd de tine. Spune „Nu!“ dacă cineva încearcă să te atragă într-un loc unde Mântuitorul nu poate merge cu tine. Spune „Nu!“ atunci când unii îi vorbesc de rău pe alții în prezența ta. Spune „Nu!“ oricărei bârfe și vorbiri de rău. Să nu fii niciodată prea mândru sau prea fricos pentru a spune „Nu!“, ci fă-o în mod simplu și hotărât. „Dacă niște păcătoși te vor ademeni, nu te învoi“ (Proverbe 1.10).

Citirea Bibliei: Eclesiastul 6.1-12 · Marcu 6.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 5:6-17

În timp ce, sub „ochiul Dumnezeului lor“ (v.5; Psalmul 32.8), iudeii au reînceput lu­crul, vrăjmaşii, pe de altă parte, îşi reiau planurile rele.

Atât timp cât viaţa noastră creştină se află în declin, cât timp ne căutăm propriile interese, nu-i dăm diavolului nici o bătaie de cap. În mod sigur va avea grijă să nu ne deranjeze din somnul nostru. Îi convine de minune. Dar odată ce Domnul, prin Cuvântul Său, ne trezeşte inima şi zelul pentru El, imediat îl găsim pe Satan din nou în drumul nostru (vezi 1 Corinteni 16.9).

Guvernatorul şi însoţitorii lui folosesc aceleaşi tactici care au reuşit atât de bine în capitolul anterior: ei îi scriu lui Darius, noului împărat, încer­când să-l facă să inter­vină, dar de data aceasta îşi ascund vrăjmăşia sub o haină a indiferen­ţei şi chiar a toleranţei. Scri­soarea lor, care cuprinde declaraţiile bătrânilor lui Iuda, constituie în mod invo­luntar o frumoasă mărturie în favoarea acestora      (v. 11 şi următoarele). Aceşti bătrâni nu s-au ruşinat să se numeas­că pe ei înşişi slujitori ai lui Dumnezeu, nici să desco­pere ce a făcut Domnul pentru ei, chiar dacă aceasta însemna să mărturisească greşelile părinţilor lor.

COMPASIUNEA | Fundația S.E.E.R. România

„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele pentru că erau necăjite…” (Matei 9:36)

Când ești absorbit de tine însuți și concentrat pe propriile interese, este ușor să treci cu vederea oamenii aflați în nevoie și să nu le arăți nici urmă de compasiune. Dar când îți încredințezi viața lui Hristos și decizi să calci pe urmele Lui, acest lucru ar trebui să te schimbe. Va trebui să faci și tu ce a făcut Isus: „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” (Matei 9:36-38)

Inima Domnului Isus a fost mișcată de oamenii necăjiți… Stresul vieții îi epuizase, iar poverile pe care le purtau erau prea grele. El a fost mișcat și pentru că oamenii aceia păreau „risipiți”… Oameni fără direcție, fără concentrare, fără un scop în viață… Câți dintre acești oameni erau acolo? „Gloate”!

Care a fost răspunsul lui Hristos? Pentru că nevoia era atât de mare, El le-a spus ucenicilor Săi să se roage ca Dumnezeu „să scoată lucrători la secerișul Lui”! Să remarcăm cuvântul „seceriș” – care ne spune că există un anumit timp la dispoziție pentru a strânge o recoltă, altfel o pierzi! Deci, să nu pierdem din vedere accentul pus de Domnul Isus pe urgența situației. Tu ești chemat să arăți compasiune față de cei din jurul tău care sunt necăjiți și risipiți și să profiți de orice ocazie pentru a-i aduce la Hristos.

Biblia relatează despre un om care nu putea să meargă și stătea și cerșea la porțile Templului. Zi după zi, mulțimea trecea insensibilă pe lângă el, dar nu și Petru și Ioan (vezi Fapte apostolilor 3:1-10). Când ești brusc mișcat de o nevoie pe lângă care ai trecut de multe ori înainte, asta arată că Dumnezeu îți spune să te implici și să faci ceva în acest sens!

Așadar, fii plin de compasiune!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 nov. 2025

9 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâinea.

Fapte 20.7

Credincioșii din adunarea din Troa se adunaseră în cea dintâi zi a săptămânii pentru a frânge pâinea. Ei aveau un vizitator special, care urma să fie împreună cu ei în acea zi, de aceea erau nerăbdători să audă de pe buzele lui cât se putea de mult cu privire la învățăturile care le bucurau inima.

Mulți dintre acești credincioși nu-l văzuseră și nu-l auziseră încă pe acest mare apostol, însă știau că el își riscase viața pentru a răspândi evanghelia harului lui Dumnezeu în toată Asia Mică și în toată Grecia. Auziseră despre râvna, despre suferințele și despre osteneala lui pentru Domnul.

Cu toate acestea, prioritatea în inimile lor era de a-și aduce aminte de Domnul Isus Hristos în moartea Sa, luând cu toții din aceeași pâine și din același vin, așa cum El le ceruse. Nu aveau biblii, deși, probabil, la acel moment poate că aveau câteva pergamente copiate după epistolele lui Pavel trimise tesalonicenilor, galatenilor, romanilor și corintenilor. Aceste epistole începuseră să circule în jurul mării Mediterane, pentru ca astfel toate adunările să cunoască învățătura din ele. Creștinii memorau ceea ce le era citit în adunare, pentru a păstra astfel Cuvântul în inimile lor (Psalmul 119.11).

Acești sfinți s-au închinat la fel ca Pavel și împreună cu el. Apostolul n-a avut o poziție distinctă în mijlocul lor, deși era cu siguranță foarte respectat de ei. Pavel însuși n-ar fi dorit ca lucrurile să stea astfel. Fie că erau robi sau liberi, dintre națiuni sau dintre iudei, bogați sau săraci, toți erau o împărăție preoțească (1 Petru 2.5,9; Apocalipsa 1.6).

Noi, care trăim la sfârșitul acestui veac rău, trebuie să apreciem cu atât mai mult simplitatea în care trăiau și de care se bucurau credincioșii din primul secol.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9

Harul Domnului nostru Isus Hristos

Textul de astăzi din Biblie a fost scris de apostolul Pavel pentru credincioșii din Corint. Avea motive întemeiate să le atragă atenția asupra harului Domnului Isus. Corintenii nu erau cu totul împotrivitori la a-i ajuta pe cei nevoiași. Cu câtva timp înainte, ei chiar se hotărâseră să facă ceva pentru a-i ajuta, dar lucrurile au rămas doar la nivel de intenție. Putea oare altceva decât conștiența mai deplină a harului Domnului nostru Isus să-i facă să treacă la fapte? Acest verset, care este o perlă autentică în această epistolă, este un sumar al învățăturii Noului Testament cu privire la Persoana Mântuitorului.

„Bogat fiind“ – aceasta ne conduce la eternitatea trecută și ne revelează gloria Lui divină. „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El, și fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut“ (Ioan 1.1-3).

„S-a făcut sărac pentru voi“ – aceste cuvinte cuprind viața Lui pe pământ, suferințele Lui și moartea Lui pe cruce, așa cum ne sunt ele descrise în cele patru evanghelii.

„Ca … voi să fiți îmbogățiți“ – aceasta vorbește de plinătatea binecuvântării și gloriei în care am fost aduși prin El și în El. Bogățiile noastre sunt prezentate în epistole și în Apocalipsa.

Întreaga istorie a minunatului nostru Domn și Mântuitor este cea mai înaltă expresie a harului.

Citirea Bibliei: Isaia 65.1-12 · Marcu 3.13-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 34:1-7; 34:29-33

Iosia semnifică: „Cel căruia Dumnezeu îi poartă de grijă“. Şi toţi credincioşii am avea dreptul să purtăm acest nume frumos. Însoţit încă de la naştere de această purtare de grijă, la vârsta de şaisprezece ani, Iosia începe să-L caute pe Domnul. El întreprinde apoi marea lucrare de trezire pe care am văzut-o în 2 Împăraţi 22 şi 23.

Şaisprezece ani este poate vârsta unora dintre cititorii noştri. Ei nu mai sunt copii; viaţa li se deschide înainte cu toate posibilităţile ei. Tinereţea reprezintă un capital pre­ţios, oferit de Dum­nezeu. Cum îl vor folosi? Unii îl iro­sesc prosteşte … şi îi culeg mai apoi roadele amare. Alţii, mai prudenţi din punct de vedere omenesc, îşi dedică zilele tinereţii pentru pregătirea unei poziţii avan­tajoase. În sfârşit, alţii, cei mai înţelepţi, procedează precum Iosia. Întâi Îl caută pe Dom­nul, apoi pun totul în acord cu voia Lui (Matei 6.33). Legea a fost regăsită în templu în timpul acestor strădanii. Pentru a face tot poporul să beneficieze de ea, Iosia trebuie să-i oblige să‑L slujească pe Domnul (v. 33). Este semn rău! Oare ascultarea faţă de Domnul nu trebuie întotdeauna să izvorască din dragostea noastră pentru El? „Aceste cu­vinte pe care ţi le poruncesc astăzi să fie în inima ta“ spunea Moise popo­rului în momentul când le dădea această carte (Deut. 6.6).

FIECARE DINTRE NOI ARE UN ȚEPUȘ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10)

Apostolul Pavel ne spune două lucruri despre țepușul său:

în primul rând, că a fost un mesager al Satanei trimis să-l pălmuiască. Cuvântul „pălmuire” înseamnă „a da lovitură după lovitură”. Nu a fost o singură bătălie, ci o serie de atacuri succesive care nu au încetat. Satan îți cunoaște zonele cele mai slabe și te va ataca în mod repetat în acele zone. Cum îl poți învinge? Biblia ne îndeamnă: „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:10-12)

În al doilea rând, Pavel spune că țepușul era în „carnea” lui. Tu ești un duh născut din nou, dar care trăiește într-un trup nenăscut din nou. Acesta este motivul pentru care Biblia ne poruncește să răstignim firea, să înfometăm carnea și să refuzăm să cedăm impulsurilor naturale. Și cu puterea lui Dumnezeu, o putem face! Citim (2 Petru 1:3-4): „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”

Fie acesta cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 nov. 2025

8 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

El, în zilele întrupării Sale, aducând cereri și rugăciuni stăruitoare, cu strigăt puternic și lacrimi, către Acela care putea să-L mântuiască din moarte (și, fiind ascultat, datorită temerii Lui evlavioase), deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a suferit.

Evrei 5.7,8

Hristos, de la începutul slujirii Sale publice, Și-a menținut locul de Slujitor ascultător. N-a intrat în slujirea publică până când n-a fost chemat de Dumnezeu, după ce a luat locul de umilință, fiind botezat de Ioan. Hristos a umblat mereu într-o perfectă separare de rău, în comuniune cu Tatăl Său, în totală dependență de El și într-o ascultare lipsită de orice voință proprie. El a fost cel mai binevoitor și mai accesibil dintre toți oamenii. Vedem în căile Lui o delicatețe și o bunătate nemaivăzute în om, însă întotdeauna simțim că El a fost un străin – nu că ar fi venit aici pentru a fi un străin în relațiile Sale cu oamenii, însă ceea ce era în adâncul inimii Lui era complet străin de toate influențele omului.

El a rămas întotdeauna singur. Este izbitor faptul că ucenicii Săi nici măcar o singură dată n-au înțeles ceea ce le vorbea. Singura care a înțeles ceva din ceea ce se petrecea în inima Lui a fost Maria din Betania, iar ceea ce a făcut ea avea să fie spus întregii lumi (Matei 26.13). Peste tot în viața Domnului vedem duhul de tăgăduire de Sine, de renunțare completă la voia Sa și de dependență perfectă de Tatăl Său. După botezul lui Ioan, El a primit Duhul Sfânt pe când Se ruga. Înainte de a-i chema pe apostoli, El a petrecut o noapte întreagă în rugăciune. După ce i-a hrănit în mod miraculos pe cei cinci mii El S-a dus pe munte singur, ca să Se roage.

În Ghetsimani, El Se roagă și primește din mâna Tatălui Său paharul care producea groază sufletului Său. Apoi El este cu totul calm înaintea oamenilor. El este Nazireul perfect, separat de oameni prin comuniunea Lui perfectă cu Tatăl Său și prin ascultarea Lui de Fiu, care n-a avut nicio altă voință decât cea de a împlini buna plăcere a Tatălui Său.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci femeia și-a lăsat vasul de apă și a plecat în cetate și le-a spus oamenilor: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus toate câte am făcut: nu cumva Acesta este Hristosul?“. Ei … veneau spre El.

Ioan 4.28-30

Femeia din Samaria (6)

Întâlnirea dintre Fiul lui Dumnezeu și această femeie samariteancă fusese una plină de lucruri neprevăzute: El binevoise să-i vorbească; îi ceruse cu smerenie apă să bea; apoi îi oferise „apa vie“; în cele din urmă, i-a revelat întreaga ei viață și stare. Că acest Străin trebuie să fie Profet, acest fapt era cu totul limpede. Însă după aceea, El vorbise într-un mod atât de impresionant despre Dumnezeu și Tatăl și înlăturase tradițiile religioase ale samaritenilor și ale iudeilor. Era deci posibil ca El să fie Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Cel îndelung-așteptat? Femeia, cu prudență, aduce în discuție acest subiect. Așadar, venise momentul în care Hristos să i Se reveleze: „Eu sunt, Cel care vorbesc cu tine“. Copleșită de prezența Răscumpărătorului, femeia a uitat pentru ce venise la fântână, și-a lăsat găleata acolo și s-a grăbit să se întoarcă în cetate, pentru a împărtăși cu alții această veste minunată. Ea le-a spus locuitorilor cetății că Isus îi știa întreaga viață, așa că El trebuie să fie Mesia cel promis. Nu putea ține pentru ea această extraordinară experiență. Ce așezare năvalnică a valorilor în viața ei! Ea a exprimat această convingere sub forma unei întrebări, însă fără să aibă vreo îndoială, ci fiind uimită de ceea ce experimentase în prezența Fiului lui Dumnezeu. Au venit astfel și alții să-L cunoască pe Isus. Cu toată ignoranța ei, ea ne dă un bun exemplu. A înțeles o lucrare la îndemâna fiecăruia dintre noi, aceea de a-i conduce la Isus pe cei din jur. În cele din urmă, mulți au crezut și au mărturisit că El era „Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan 4.39-42).

Citirea Bibliei: Isaia 63.15-64.12 · Marcu 3.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 33:14-25

Nu numai că harul lui Dumnezeu se lasă miş­cat de rugăciunea stăruitoare a lui Manase, dar îi oferă încă o dată ocazia să repare, într-o anumită măsură, răul pe care-l făcuse mai înainte. În adevăr, există întoarceri la Dumnezeu şi pe patul de moarte. Dar dacă aceste întoar­ceri oferă posibilitatea salvării sufletului, ele nu mai lasă timp pentru a-I mai putea servi Dom­­nului aici jos, pe pă­­mânt. Şi asta ar fi o pierde­re mare pen­trueternitate!(2Corinteni5.10;1Corin­teni3.15).

Dovada convertirii este dată de roadele ei. Toată Iuda este martoră a convertirii lui Manase. Falşii dumnezei, pe care-i servise atât de mult, sunt respinşi; închinarea la idoli este înlocuită de închinarea faţă de Dom­nul, în adevăr, semn al unei adevărate convertiri (1 Tesaloniceni 1.9). Acest cuvânt semnifică o întoar­cere, o schimbare com­pletă a direcţiei. Domnul Isus devine scopul vieţii, iar întreaga energie pusă până atunci în slujba lumii şi a păca­tului este înlocuită prin devo­tamentul faţă de Domnul.

Amon n-a tras nici un profit de pe urma exemplului tatălui său (Ieremia 8. 12). Smerenia nu îşi găseşte loc în inima lui. De aceea trece „ca floarea câmpului“ după ex­presia profetului: „Vântul Domnului suflă peste ea“ (Isaia 40.6-7).

FIECARE DINTRE NOI ARE UN ȚEPUȘ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Mi-a fost pus un ţepuş în carne…” (2 Corinteni 12:7)

Apostolul Pavel scrie: „mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:7-10)

Pavel avea o credință atât de mare, încât, atunci când se ruga, bolnavii erau vindecați și morții înviau. Cu toate acestea, el s-a rugat în mod repetat ca Dumnezeu să-i îndepărteze „țepușul din carne”, dar Dumnezeu a refuzat. De ce? Pentru a-l menține smerit și a-l face total dependent de Dumnezeu! Nu știm care era țepușul din carne al lui Pavel, dar știm de ce îl avea: „ca să… mă împiedice să mă îngâmf.” (vers. 7)

Atunci când Dumnezeu te binecuvântează foarte mult, apare riscul mândriei. Iar în fața lui Dumnezeu, asta este o descalificare. Dacă ai avut vreodată un spin în deget, știi că el pulsează cu durere și te irită constant. Poți trăi cu el? Da. Ai prefera să nu îl ai? Sigur! Să observăm ce spune Pavel: „Mi-a fost pus un țepuș în carne…” El nu doar că-și vede țepușul ca pe un instrument al harului, ci și ca pe un dar – care face două lucruri:

1) Ne umilește și ne face mai dependenți de Dumnezeu.

2) Ne face mai toleranți și mai milostivi… deoarece toată lumea are un țepuș.

Ai și tu un țepuș? Te-ai rugat pentru el, dar fără rezultat? Atunci… harul lui Dumnezeu îți este îndeajuns!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 nov. 2025

2 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâinea.

Fapte 20.7

Textul de astăzi face parte dintr-un pasaj care prezintă vizita făcută de apostolul Pavel credincioșilor din Troa. Această cetate din Asia Mică, aflată astăzi pe teritoriul Turciei, era așezată pe locul unde în antichitate fusese cetatea Troia, cunoscută din scrierile mitologice grecești. Pavel a vizitat Troa, fiindcă acolo era o adunare creștină, îndeajuns de mică pentru ca cei care o compuneau să se poată aduna într-o cameră de sus (versetul 8).

Acesta este singurul loc din Noul Testament în care este descrisă o strângere în fapt a unei adunări. Bineînțeles, știm că prima epistolă a lui Pavel către Corinteni explică modul în care trebuie să se desfășoare o strângere laolaltă a adunării, însă în Fapte 20 vedem un caz în care această desfășurare a avut loc.

Ceea ce ne izbește de la bun început privind această scenă este simplitatea care îi caracteriza pe creștinii de la început. Când ei se adunau în prima zi a săptămânii, ceea ce a constituit obiceiul celor credincioși după învierea lui Hristos, scopul lor era să frângă pâinea. Aceasta este Cina Domnului. Credincioșii din Troa erau „adunați“ ca să frângă pâinea. Acesta era scopul strângerii lor laolaltă – nu de a vedea un om, oricât de dăruit ar fi fost acela, ci de a-L vedea pe Domnul Isus.

Această Cină era cea mai înaltă expresie a comuniunii lor ca mădulare ale aceluiași Trup, precum și temelia închinării lor către Cel care a murit pentru ei și către Tatăl, în duh și în adevăr. Să remarcăm și ceea ce lipsea de acolo – nu exista o clădire religioasă impunătoare, nici muzică, nici haine preoțești. Toți credincioșii erau preoți ai lui Dumnezeu. Să apreciem tot mai mult o astfel de simplitate!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi cercetați Scripturile … și ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine.

Ioan 5.39

Patru evanghelii, dar un singur subiect…

Patru evanghelii distincte, dar un singur subiect: Isus Hristos!

În evanghelia lui Matei Îl vedem pe Isus Hristos ca Mesia, Fiul lui Avraam și Fiul lui David. Aceasta înseamnă că El este Răscumpărătorul promis, care îi va mântui pe oameni de păcatele lor și va instaura domnia Sa de pace pe pământ. Sub călăuzirea lui Dumnezeu, Matei nu a urmărit cronologia istorică a evenimentelor, dar pune cap la cap întâmplări care s-au petrecut în momente diferite.

Marcu Îl prezintă pe Isus Hristos ca Slujitor, Preot și Învățător, care lucra în timpul zilei și Se ruga în timpul nopții. Marcu descrie ce a făcut El și modul în care a împlinit El toate lucrările. Spre deosebire de Matei și Luca, Marcu omite „genealogia“ lui Isus. Pentru un slujitor este nerelevant. De aceea, el expune minunata slujire a Domnului Isus în ordinea sa istorică.

Luca Îl înfățișează pe Isus Hristos ca fiind Omul adevărat, perfect. De aceea, genealogia Sa se întoarce la Adam, prima ființă umană. Aici vedem cât de aproape a fost Isus de noi, oamenii, pentru a înțelege situația noastră prin prisma Propriei experiențe, pentru a ne ajuta, pentru a ne răscumpăra, pentru a ne aduce în comuniune cu Dumnezeu și pentru a ne dărui bucurie.

Evanghelia după Ioan ne îndreaptă atenția spre eternitate. Duhul Sfânt scrie despre Fiul lui Dumnezeu că este Cuvântul, viața eternă, adevăratul Dumnezeu. El este Fiul din veșnicie.

Citirea Bibliei: Isaia 58.1-14 · Marcu 1.9-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 30:15-27

Asemenea împăratului din parabolă, Ezechia a făcut ca invitaţia harului să fie proclamată în toată ţara: „Iată, am pregătit ospăţul meu; … toate sunt gata. Veniţi …“ (Matei 22.4). Mulţi n-au luat-o în seamă, dar şi dintre cei care au venit, mulţi nu se sfin­ţiseră (v.17). Ce era de făcut? Ar fi trebuit trimişi aca­să? Deloc! Întocmai cum invitaţii la marea sărbă­toare primesc din partea împăratului câte o haină de nuntă, harul lui Dumnezeu se o­cu­pă de cură­ţirea aces­tor israeliţi, ca să-i aducă într-o stare po­tri­vi­tă cu sfinţenia prezenţei Lui. Şi această cu­răţire este atinsă toc­mai prin interme­diul Paşte­lui pe care au venit să-l cele­breze. Sângele animalelor în­­jun­ghi­ate le asigură sfinţirea.

Gândurile ni se îndreaptă spre sângele lui Isus, Mielul sfânt al lui Dum­nezeu, ce curăţă orice păcat (1 Ioan 1.7).

În ce-i priveşte pe cei slabi şi ignoranţi, Ezechia, ca simbol al lui Hristos, mediază pentru ei înaintea lui Dumnezeu care iartă. Urmea­ză sărbătoarea Azimelor. Ea ne  vorbeşte despre sfinţirea practică. O mare bucurie o în­so­ţeşte, dovadă că punerea deoparte pentru Dumnezeu nu poate fi nicidecum sinonimă cu tristeţea. Şi rugă­ciunea purtătorilor de cuvânt ai poporului îşi atinge scopul: „s-a suit până la locuinţa cea sfântă a Domnului din ceruri“.

PĂRTĂȘIE, DEPENDENȚĂ, SUPUNERE (1)| Fundația S.E.E.R. România

„Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face.” (Ioan 5:20)

Părtășia, dependența și supunerea sunt trei caracteristici importante care definesc relația pe care Isus a avut-o cu Dumnezeu-Tatăl și sunt un model pentru tipul de relație pe care trebuie s-o construiești și tu cu Dumnezeu.

Așadar, vorbim astăzi despre părtășie și ce înseamnă ea într-o relație. Domnul Isus a spus: „Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face.” Tu poți să-ți dezvălui gândurile și chiar secretele tale cele mai intime doar cuiva de care ești foarte apropiat. Iar atunci când ai părtășie pe verticală cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos, vei descoperi lucruri pe care alții nu le cunosc.

Cea mai mare pasiune a lui David a fost să-L cunoască pe Dumnezeu în profunzime. În Psalmul 25:4, el scrie: „Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale!” Apoi, continuă spunând (vers. 14): „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El.” [Îl onorează]

A avea o relație profundă cu Dumnezeu implică trei lucruri:

a) Dorința. Adevărul este că acum ești atât de aproape de Dumnezeu pe cât îți dorești să fii; altfel, ți-ai rearanja prioritățile pentru a face acest lucru posibil;

b) Disciplina. Aceasta presupune să petreci timp singur cu Dumnezeu în rugăciune și citirea Bibliei în fiecare zi. Când te rogi, vorbești cu Dumnezeu. Când citești Biblia, Dumnezeu îți vorbește;

c) Plăcerea. „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:4). Ceva minunat se întâmplă atunci când „te desfătezi în Domnul”: dorințele Lui devin „dorințele inimii tale”, astfel încât El poate să ți le încredințeze.

Dacă într-adevăr dorești să ai o relație mai profundă cu Domnul, o poți avea începând de astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 nov. 2025

1 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Munții se vor muta și dealurile se vor clătina, dar bunătatea Mea nu se va muta de la tine, nici legământul Meu de pace nu se va clătina.

Isaia 54.10

Munții par să fie cu totul stabili, însă vântul și apa îi pot toci. Cel mai stabil lucru însă este bunătatea lui Dumnezeu. Orice alt lucru se poate schimba și poate dispărea mai devreme sau mai târziu – banii agonisiți cu trudă, casa și grădina îngrijite cu atenție, toate acestea pot dispărea în orice moment.

Dragostea lui Dumnezeu este însă neclintită și de nezdruncinat. „Legământul de pace“ al Lui „nu se va clătina“. Acestea sunt garanții glorioase. Nimic nu poate zdruncina siguranța celui credincios. Cineva a spus: «Cauza noastră este în mâinile Celui care a rostit aceste cuvinte de neclintit: „Nimeni nu la va smulge din mâna Mea“ [Ioan 10.28]». Ne bucurăm că nu în mâinile noastre stă cauza noastră; nici n-am dori ca ea să fie acolo. De ce? Oare n-am avut în mâinile noastre lucruri pe care le-am pierdut? Și nu este adevărat că tot ceea ce am încredințat în mâinile Lui încă avem?

Ne bucurăm în Dumnezeul nostru credincios, iar sufletul ne este ancorat de stânca siguranței divine. Vrăjmașul poate încerca să ne clatine încrederea și chiar să ne facă să ne punem la îndoială mântuirea. Însă ce sunt aceste lucruri în fața promisiunilor lui Dumnezeu? Căci, așa cum munții înconjurau și protejau Ierusalimul, la fel Domnul îi va înconjura pe cei ai Săi și îi va proteja „de acum și pentru totdeauna“ (Psalmul 125.2).

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos.

2 Tesaloniceni 3.5

Cumpăna apelor de la Naurouze

Pe autostrada dinspre Tolosa spre Carcassonne, un semn stradal indică pragul Naurouze. Este punctul în care apele de ploaie se separă și curg spre vest sau spre est, după care se varsă în oceanul Atlantic sau în Marea Mediterană. Și, așa cum există o cumpănă a apelor, există și un hotar de despărțire între oameni. Două picături de apă sfârșesc în mări diferite. Doi oameni aud același mesaj, dar părăsesc această lume pentru destinații diferite.

Apostolul Pavel a dorit să le îndrepte inimile tesalonicenilor spre dragostea și spre răbdarea lui Hristos. Ce încurajare! Ce bucurie, când dorința mea este în acord cu scopul Domnului Isus! În inimă se iau hotărârile. Iubirea lui Dumnezeu este cea care formează această relație cu El, care veghează asupra vieților noastre și care întotdeauna își va atinge scopul. Iubirea Lui se revarsă în inimile noastre și devine sursa de putere și forța vieții noastre creștine. O astfel de dragoste în tesaloniceni le dădea energie să fie un exemplu pentru credincioși și o mărturie în fața lumii.

Ce alegeți? Pentru cine vă decideți? „Cine nu este pentru Mine este împotriva Mea!“ Linia de mijloc poate părea înțeleaptă în afaceri. Există persoane foarte abile în arta de a se feri ori de câte ori trebuie să ia o decizie, gândind că așa își apără independența, rămânând neutri. Mereu dibaci în invocarea prudenței, a discreției, evită să se angajeze, ca să nu riște. Când însă este vorba de mântuirea eternă, aceasta este curată nebunie!

Citirea Bibliei: Isaia 57.1-21 · Marcu 1.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 30:1-14

Inima înţeleaptă a lui Ezechia înţelege că Paş­tele trebuie să fie restabilit: acesta va avea loc în luna a doua, cum autoriza Numeri 9.11. Inima largă a lui Ezechia cuprinde întregul Israel, unde trimite soli … în­toc­mai cum astăzi Domnul face publică, peste tot, invitaţia Lui de har. Oare vede El în noi acei ser­vitori cărora să le poată încredinţa preţiosul me­saj? Ce conţine acest mesaj?

1) „Întoarceţi-vă la Domnul“: pocăinţa.

2) „Daţi mâna Domnului“: credinţa.

3) „Veniţi la sfântul Lui lo­caş“: căutaţi locul prezenţei Sale.

4) „Slujiţi Domnului“.

5) În sfârşit: Să ştiţi că El este milos şi în­durător (v. 9).

     Un asemenea mesaj este întâmpinat cu mult dispreţ, iar atitudinea pe care prea mulţi oameni o au faţă de che­mă­rile harului este una de neîncredere sau de indi­ferenţă. Totuşi atenţionarea lor a meritat, pen­tru că unii s-au sme­rit şi au venit la Ierusalim, locul unde se strângea o mare adu­nare. Acolo continuă cu­răţirea începută prin leviţi. Altarele pe care Ahaz le făcuse pentru sine însuşi „în toate colţurile Ieru­salimului“ (28.24) ajung din urmă necu­răţiile din templu, fiind şi ele aruncate tot în adâncul pâ­râu­lui Chedron (29.16).

BINECUVÂNTAREA VINE TREPTAT! | Fundația S.E.E.R. România

„Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel…” (1 Împărați 18:19)

Cel mai important capitol din istoria vieții lui Ilie a avut loc pe Muntele Carmel. Atunci a chemat foc din cer, i-a învins pe profeții lui Baal și a întors inimile israeliților către Dumnezeu. Numele „Carmel” înseamnă „grădina sau via Domnului”… Dar înainte ca Ilie să ajungă la Muntele Carmel, a trebuit să treacă prin două locuri: mai întâi, Dumnezeu l-a condus la pârâul numit Cherit.

Cuvântul „Cherit” înseamnă „despicătură” sau „a face legământ”. Aici a descoperit Ilie că Dumnezeu este un Dumnezeu care face și respectă legământul, și care te poate sprijini în cele mai grele momente. Aici, în timpul secetei și foametei, corbii îi aduceau mâncare în fiecare zi și el bea din apele răcoritoare ale pârâului. Dar Biblia ne spune că „După o vreme… pârâul a secat…” (1 Împărați 17:7)

Acum, când Dumnezeu permite ca pârâul tău să sece, o face pentru a te conduce înapoi la adevărata ta sursă – care este El Însuși, pentru ca tu să poți primi instrucțiuni suplimentare.

În al doilea rând, Dumnezeu l-a condus la o văduvă din Sarepta. Cuvântul „Sarepta” înseamnă „a rafina/a topi (ca într-un creuzet)”. Aurul nu este pur în forma sa originală, trebuie să fie rafinat – iar acest lucru se realizează prin încălzirea sa până la punctul de topire. Căldura separă substanța brută de impuritățile sale, care ies la suprafață și sunt îndepărtate.

Dumnezeu va face același lucru pentru tine, folosind focul încercărilor pentru a separa aurul de zgura din viața ta. El știe de ce experiențe ai nevoie pentru a ajunge la Muntele Carmel, locul rodniciei – așa că ai încredere în El, Domnul știe ce face!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries