Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “predici”

20 ian. 2026

20 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Când aude cineva Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, Cel rău vine și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui; acesta este cel semănat lângă drum. Iar cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie; dar nu are rădăcină în el însuși, ci este numai pentru un timp; și, când vine necaz sau persecuție din cauza Cuvântului, îndată se poticnește. Și cel semănat între spini, acesta este cel care aude Cuvântul; și grija veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul și el devine neroditor.

Matei 13.19‑22

În pilda semănătorului îi vedem pe cei trei dușmani care încearcă să împiedice primirea Cuvântului de către oameni. Diavolul ia pur și simplu sămânța bună, pentru că omul nu a vrut‑o. Carnea se poate prezenta atrasă de Cuvânt, dar nu este dispusă să se supună autorității Cuvântului. Iar lumea năpădește și sufocă tot ce este de la Dumnezeu. Cei trei dușmani se unesc împotriva lui Hristos, a Duhului Sfânt și a Tatălui.

Oricât de diferite sunt cazurile, rezultatul este în toate același: lipsă de rod. Poate privim la unii oameni simpli și vedem încăpățânarea cu care resping pur și simplu Cuvântul, refuzând să creadă; poate privim la alții cu așa‑zisă inteligență, care în imaginația lor religioasă primesc cu bucurie Cuvântul, dar nu ajung la pocăință înaintea lui Dumnezeu; sau poate ne gândim la oamenii serioși, care până într‑o anumită măsură au intenții bune cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, dar sunt atât de preocupați cu lucrurile vieții, încât Cuvântul este înăbușit în inimile lor. Toți acești oameni au ceva în comun: nu au viață din Dumnezeu. Fie că sunt ascultători cu inima împietrită, cu inima slabă sau cu inima împărțită, cu toții merg la pierzare. Să ne gândim ce spune Domnul Isus în primul caz despre intenția Diavolului: el ia Cuvântul din inimile lor, „ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți“ (Luca 8.12)! Ce cuvinte grave!

Ce învățătură profundă conține această parabolă simplă! Poate că nu ne‑am așteptat la această plinătate, dar Cel care vorbește este Însuși Descoperitorul tainelor și El cunoaște ce este ascuns în inimă.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că ai fost scump în ochii Mei […]

Isaia 43.4

Oglinzile sparte

Unul dintre cele mai vechi edificii ale Teheranului este Palatul Golestan. Construit în secolul al XVI‑lea, el a fost renovat, pentru a putea completa stilurile arhitecturale medievale cu cele care să pună în valoare întreaga artă persană. Nu știi ce să vizitezi mai întâi. Sala Tronurilor este decorată astfel încât să reflecte lumina într‑un mod cât mai spectaculos. Sala Oglinzilor se impune prin celebrele ei mozaicuri din sticlă și oglinzi, oferind o perspectivă unică. Însă puțini știu despre istoria coloanelor de lumină de la intrare. Când arhitectul a făcut planul, a comandat mai multe modele de oglinzi pentru holuri, de diferite culori, dar, în timpul transportului, acestea s‑au spart, astfel că au sosit la palat sfărâmate. Timpul presa, așa că o nouă comandă nu mai era posibilă. Astăzi, pereții de la intrare sunt tapetați cu mii de bucăți de sticlă multicolore, care strălucesc precum diamantele. Artizanul a așezat toate cioburile acestea cu o așa măiestrie unele lângă altele, încât ele alcătuiesc un inegalabil mozaic.

Dumnezeu ne‑a creat într‑un mod unic. Suntem prețioși în ochii Săi. Dorința Lui este să aibă o relație fericită cu noi. Dacă păcatele noastre încă ne despart de Dumnezeu, acest obstacol trebuie în grabă îndepărtat. El a făcut deja primul pas. Dragostea Lui L‑a dat pe unicul Său Fiu, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“ (Ioan 3.16). Mântuirea oferită de Dumnezeul nostru este unică. El nu pretinde să facem fapte. Așa cum suntem, sfărâmați, cu ființa răvășită, să venim la Domnul Isus, să credem în El și să‑L primim ca Mântuitor personal. El a plătit cu propria viață prețul pentru ca noi, într‑o zi, să strălucim ca un giuvaier în casa Lui cerească.

Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 19:1-20

„Până când?“, întrebase Bildad (18.2). „Până când…?“, ripostează Iov pe un ton înfierbântat. Într‑adevăr, acest Ťdialog al surzilorť, în care fiecare îşi urmărea propria idee, nu putea continua la infinit. ŤIov credea că Dumnezeu era împotriva lui fără motiv; prietenii lui considerau că Dumnezeu era împotriva lui cu motiv. De fapt, toţi greşeau, pentru că Dumnezeu era pentru Iovť (comp. cu Plângeri 3.1…).

Noi, care suntem înconjuraţi de dragostea Prietenului nostru suprem şi care, în cea mai mare parte, ne bucurăm şi de înţelegerea alor noştri, am putea oare să ne imaginăm cât de singur trebuie să se fi simţit Iov într‑o astfel de durere, fără să aibă pe nimeni înaintea căruia să‑şi deschidă inima…? Versetele 13‑19 aduc un ecou sfâşietor al acestui sentiment de singurătate, cu atât mai profund cu cât Iov era convins că Îl avea pe Dumnezeu împotriva lui: „Şi‑a aprins mânia împotriva mea“, strigă el (v. 11).

Nu, Iov! Mânia divină pe care o meritam şi tu şi eu L‑a lovit pe Altul în locul nostru. Cei care sunt ai Domnului Isus nu o vor mai cunoaşte niciodată! Având în faţă doar un Dumnezeu care‑L abandonează, Domnul Hristos nu a mai putut împărtăşi nimănui suferinţele Sale. A fost neînţeles de toţi şi părăsit de ai Săi (Marcu 14.37,50). Într‑o suferinţă care n‑a mai existat vreodată, nimeni niciodată n‑a fost aşa de singur ca El.

SCUTURĂ PRAFUL ȘI MERGI ÎNAINTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre ca mărturie pentru ei.” (Marcu 6:11)

Să fim sinceri, fiecare ne dorim ca ceilalți să ne iubească, să ne respecte și să ne accepte. Dar atunci când oamenii nu sunt pregătiți sau dispuși să se schimbe sau nu au experimentat bucuria și împlinirea în Hristos pe care le-ai experimentat tu, vei avea parte adesea de respingere. Într-adevăr, atunci când Îl urmezi pe Isus, respingerea este garantată.

Ce ar trebui să faci? Iată ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor Săi să facă: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei… Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.” (Marcu 6:10-13).

Dacă circumstanțele lor se vor schimba, unii dintre cei care te resping astăzi vor fi deschiși și pregătiți să accepte ce ai de împărtășit. Oamenii se tem de ceea ce nu înțeleg, iar unii chiar luptă împotriva acestui lucru. Așadar, atunci când te confrunți cu oameni care „nu te primesc și nu te ascultă”, iubește-i, roagă-te pentru ei, scutură praful de pe picioare și mergi mai departe. Nu le permite celor care nu sunt pregătiți să primească Evanghelia să te împiedice să duci mesajul celor care sunt pregătiți.

Prima convertită la mărturia lui Pavel în Macedonia a fost Lidia. Să vedem ce spune Biblia: „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După aceea a fost botezată, ea şi casa ei.” (Faptele apostolilor 16:14-15) Încearcă să-ți amintești acest lucru, de fiecare dată când îți împărtășești credința: tu ești mesagerul, dar Domnul este cel care „deschide inima”. Fă-ți partea ta, iar El o va face pe-a Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 ian. 2026

16 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi ei nu pricepeau ce le spunea ISUS. Luca 18.34

Domnul le-a vorbit de trei ori ucenicilor despre suferinţele, moartea şi învierea Sa, dar ei „nu pricepeau ce le spunea.” Ei visau măreţie şi putere. Iacov şi Ioan au vrut, ca unul să stea la dreapta şi altul la stânga Domnului în împărăţia Lui. Desigur, Domnul Isus urma să stea pe Tron şi să domnească, dar „Fiul Omului n-a venit să I se slujească ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” La cruce a trebuit să plătească preţul răscumpărării noastre, dându-se pe Sine însuşi ca jertfă şi luând asupra Lui pedeapsa pe care trebuia s-o primim noi. Acolo, pe lemnul crucii, El a acceptat să fie făcut blestem pentru noi, ca să ne scape astfel de blestemul legii, aşa cum este scris în Deut. 21.22-23. Acest text arată clar, că un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, era în unele cazuri ţintuit pe cruce ca o mărturie vie a unei judecăţi drepte (Iosua 8.29; 10.27). Aşa s-a întâmplat cu Fiul Omului care a fost ţintuit de viu pe cruce. Mâinile şi picioarele Lui au fost străpunse pe cruce. Vândut de Iuda, tăgăduit de Petru şi părăsit de toţi atârna pe cruce. Toţi cunoscuţii stăteau de o parte, iar El era răstignit între doi tâlhari. Soldaţii romani îşi împărţeau hainele Lui între ei. Toţi trecătorii îl priveau dând din cap. Soarele se întunecase.
         Să nu uităm niciodată ce moarte a îndurat Domnul Isus pentru noi!
Meditând mai mult la suferinţele Domnului Cristos pentru noi nu putem să facem altceva decât să cântăm: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea … bogăţia, înţelepciunea, tăria şi lauda.”
Un Cristos înviat este DOVADA VEŞNICĂ a unei mântuiri împlinite, şi dacă mântuirea este un lucru împlinit, pacea credinciosului este ceva adevărat şi statornic.
         Fiecare îndoială în inima unui creştin este o ocară adusă Cuvântului lui Dumnezeu şi jertfei lui Cristos.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa zice Domnul către casa lui Israel: „Căutați‑Mă și veți trăi!“.

Amos 5.4

Există viață?

Mulți își pun întrebarea: „Există viață după moarte?“. Alții caută cu disperare sensul vieții înainte să li se scurgă timpul, așa că se întreabă: „Există viață înainte de moarte?“. Compozitorul și textierul Wolf Biermann s‑a născut în Hamburg în 1936. Lui i s‑a interzis în anul 1965 să mai dea spectacole. Indignat, Biermann și‑a exprimat durerea în cuvinte sfâșietoare: „Nu se poate să fie asta totul! Trebuie să mai urmeze ceva! Nu, ci trebuie să existe viață în viață“.

Biblia ne spune despre un împărat care, preocupat de sensul vieții, a scris la o vârstă înaintată Cartea Eclesiastul. Solomon, conducătorul înțelept, regele înstărit, își luase toate măsurile pentru a fi fericit: a făcut investiții imobiliare impresionante, a amenajat parcuri pitorești cu sisteme de irigare inovatoare, și‑a înmulțit numărul de servitori și de proprietăți, a pus în valoare tributul primit de la alte țări, a promovat muzica și s‑a căsătorit cu nenumărate femei (Eclesiastul 2.1‑12). Însă, la finalul vieții, a fost deziluzionat. A descoperit cu dezamăgire că niciunul dintre aceste lucruri nu l‑a făcut să simtă că viața merită trăită. Care sunt țelurile tale? Unde îți cauți împlinirea și fericirea? Dumnezeu te invită să‑ți găsești sensul vieții în El: „Plecați‑vă urechea și veniți la Mine; ascultați, și sufletul vostru va trăi“ (Isaia 55.3). Iată pentru ce merită să trăiești! Viața cu Dumnezeu este acea viață în viață! Doar atunci putem spune că avem viață înainte de moarte. Iar după aceea avem parte și de viață după moarte, viață eternă! „Să ascultăm încheierea tuturor celor spuse: Teme‑te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Pentru că aceasta este datoria oricărui om“ (Eclesiastul 12.13).

Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 15:1-16

Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n‑ai fi vinovat, nu te‑ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, ŤCine se scuză se acuzăť, pare să le susţină vorbele.

Cei trei moralişti, Ťprieteniiť lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile…“ (Matei 22.29).

Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a‑i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propria‑i experienţă (Psalmul 119.99,100).

GĂSEȘTE-ȚI PARTENERI DE RUGĂCIUNE! | Fundația S.E.E.R. România

„Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” (Marcu 2:3)

Dacă ești o persoană pesimistă și spui: „Nu am credință pentru a fi vindecat”, atunci găsește-ți niște parteneri de rugăciune care au credință.

Evanghelistul Marcu scrie: „Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Findcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa… a zis slăbănogului: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (Marcu 2:3-5, 11-12).

Să reținem două expresii importante din această istorisire: în primul rând, „după ce l-au spart”; în al doilea rând, „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului…”

Dacă nu ai credință pentru a fi vindecat, caută-i pe cei care te pot duce în prezența lui Isus în rugăciune, care cred în Dumnezeu pentru tine și care se pot „ruga” până când Dumnezeu răspunde. Acest om paralizat a avut nevoie de patru prieteni cu credință – tu ai nevoie doar de doi. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19).

Acest lucru ridică câteva întrebări importante. Cât de des te rogi? Zilnic? Săptămânal? Lunar? Doar atunci când ai o problemă pe care nu o poți rezolva? Toate rugăciunile tale sunt axate pe sine, sau te rogi și pentru alții?!

Pentru a avea parteneri de rugăciune atunci când ai nevoie de ei, și tu trebuie să fii un asemenea om al rugăciunii!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 ian. 2026

4 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii datorită morții pe care a suferit‑o, încununat cu glorie și onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare.

Evrei 2.9

Epistola către Evrei ne prezintă în capitolul 1 gloriile Domnului Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, „El fiind strălucirea gloriei Sale și întipărirea Ființei Sale“ (Evrei 1.3). Capitolul 2 ne prezintă gloriile Lui ca Fiu al Omului; aici ne amintește că Adam a falimentat, dar că Domnul Isus a triumfat pe deplin.

Primul capitol ne arată, de asemenea, că Domnul Isus are un Nume mult mai minunat decât al îngerilor. Însă din capitolul 2 aflăm că El a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii, din pricina morții pe care a suferit‑o, pentru ca El să guste moartea pentru noi.

Cum Îl vedem noi acum? El este încununat cu glorie și cu onoare! El este acum Omul în glorie, Omul așezat la dreapta lui Dumnezeu, Omul cu privire la care Dumnezeu spune că Își găsește plăcerea să‑L onoreze! Vedem această Persoană binecuvântată ca fiind Fiu al Omului (Evrei 2.6); acesta este un titlu care ne amintește de gloria Lui viitoare. Îl vedem de asemenea ca fiind Isus, căci El este Mântuitorul (Evrei 2.9). Îl vedem ca fiind Sfințitorul, care ne pune deoparte pentru gloria lui Dumnezeu; de asemenea, ca fiind Căpetenia mântuirii noastre (Evrei 2.10,11). Îl vedem ca fiind Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre (Evrei 3.1). El este Cel care îi aduce pe mulți fii la glorie, Cel care nu Se rușinează să ne numească frați ai Săi și Cel care ne conduce în prezența Tatălui Său (Evrei 2.12,13). Și, datorită umanității Sale, El este „un Mare‑Preot milos și credincios în cele privitoare la Dumnezeu, spre a face ispășire pentru păcatele poporului“ (Evrei 2.17).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci au strigat către Domnul în strâmtorarea lor; El i‑a scăpat din necazurile lor. I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt lanțurile. O, de L‑ar lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru lucrările Lui minunate față de fiii oamenilor!

Psalmul 107.13‑15

Program creștin difuzat în închisoare

Condamnat la închisoare pe viață, într‑o țară străină, întemnițatul ne povestește: Timp de zece ani am făcut planuri cum să evadez din acest loc întunecos. Zece ani încărcați de gânduri de răzbunare și de ură față de societate și față de oameni! Zilnic visam la o viață în afara zidurilor de oțel. Dar într‑o zi, când am pornit radioul, am auzit difuzat un program creștin. Un cuvânt din Biblie m‑a atins până în străfundul ființei: „Oricine practică păcatul este rob al păcatului. Dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi“ (Ioan 8.34,36). În acel moment a trebuit să mă gândesc din nou la ceea ce mă învățase mama în copilărie. Dumnezeu îmi spunea: „Tu ești prizonier, dar adevărata ta închisoare nu este celula aceasta. De fapt, sufletul tău este cel închis, iar tu ești rob al celui rău“. Astăzi mă bucur din plin de iubirea pe care mi‑a arătat‑o Mântuitorul meu și Îi cânt fericit: sunt mântuit!

Prin firea și viața mea de păcat,
cât de departe eram de Dumnezeu…
 

Însă acum, în har, El m‑a apropiat prin credința
în sângele lui Isus, Domnul meu.
 

Și sunt atât de iubit de cerescul meu Tată,
cum nici n‑aș putea să fiu mai iubit,
 

Căci dragostea cu care‑L iubește pe Fiul Său este
aceeași cu dragostea Lui pentru mine!
 

Citirea Bibliei: Osea 4.1-19 · Iacov 2.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 3:1-26

Asemenea valurilor care se rostogolesc şi se sparg cu zgomot unul după altul, asupra lui Iov se năpustesc şapte încercări succesive. Vrăjmaşul (a cărui mânie este întotdeauna aprinsă când vede dragostea lui Dumnezeu pentru ai Săi), l‑a lovit pe patriarh în cinci rânduri: de trei ori asupra bunurilor sale, a patra oară asupra copiilor săi, apoi asupra sănătăţii sale. A şasea lovitură, mult mai mârşavă, a venit din partea soţiei sale, însă omul lui Dumnezeu a rămas neclintit. Apoi vine cea din urmă din aceste şapte necazuri (5.19), dintr‑o direcţie din care nu se aşteptase deloc: Trei prieteni se înţeleseseră să‑i facă lui Iov o vizită de compătimire. Şi ceea ce n‑au reuşit să producă atacurile furibunde ale lui Satan va împlini intervenţia acestor consolatori. Remarcăm cât de dificil este de făcut o vizită utilă cuiva care trece prin încercări şi cât de importantă este pregătirea ei în rugăciune. Aceşti oameni stau acolo, tăcuţi, privindu‑l în dezolarea sa pe cel pe care‑l cunoscuseră şi‑l respectaseră în prosperitatea sa. Dar prezentarea în faţa celorlalţi a nimicniciei sale, faptul de a fi compătimit, erau lucruri pe care Iov nu le putea suporta. Amărăciunea înăbuşită atâta vreme se revarsă în sfârşit. Cu cuvinte sfâşietoare, Iov îşi „blestemă ziua“; ar fi vrut să nu se fi născut. Îşi doreşte moartea. Dar, în înţelepciunea şi în dragostea Sa, Dumnezeu nu‑i permisese lui Satan să meargă până într‑acolo.

TU EȘTI CHEMAT SĂ FII SARE ȘI LUMINĂ  | Fundația S.E.E.R. România

„Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii…” (Matei 5:13-14)

Domnul Isus ne-a lăsat două metafore cotidiene prin care să înțelegem clar cum vrea El să-L slujim și să-L reprezentăm în fiecare zi. Să ne uităm la fiecare dintre ele:

1) Sarea. Singurul lucru care poate amenința sarea este să stea într-o solniță până se umezește, își pierde puterea și nu mai poate fi presărată. Domnul Isus a spus: „Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Matei 5:13) Așa că, nu este suficient să te bucuri de o predică bună și de idei bogate din citirea Bibliei; ci ești chemat să le împărtășești și să le presari și-n viața altora.

2) Lumina. În loc să te izolezi de lume, trebuie să luminezi lumea. Întunericul nu este o amenințare la adresa luminii; este locul în care lumina funcționează cel mai bine. Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14-16)

.Cuvântul „evanghelie” înseamnă „vestea cea bună”; într-o lume a disperării crescânde, ești chemat să aduci lumina Evangheliei celor care trăiesc în întuneric spiritual.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este imperativ: fii sare și lumină!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 dec. 2025

30 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci Petru era păzit în închisoare; dar adunarea făcea rugăciuni stăruitoare la Dumnezeu pentru el.

Fapte 12.5

De cel puțin zece ori găsim în cartea Fapte că cei dintâi credincioși au făcut rugăciuni colective. Aici, în capitolul 12, este descrisă rugăciunea lor colectivă pentru Petru, a cărui executare de către Irod părea iminentă. Să privim la patru caracteristici ale acestei rugăciuni.

În primul rând, rugăciunea lor a fost stăruitoare, nu o simplă împlinire a unei îndatoriri sau a unui obicei. A fost o rugăciune fierbinte. Un cuvânt similar descrie rugăciunea făcută de Domnul Isus în grădina Ghetsimani (Luca 22.44). Avem și noi o astfel de stăruință în adunările noastre de rugăciune?

În al doilea rând, rugăciunea a fost făcută de către adunare. Cu siguranță că este un lucru esențial ca fiecare credincios, în mod personal, să petreacă timp în rugăciune, însă rugăciunea colectivă oferă un prilej unic de a exprima unitatea noastră vie, ca mărturie locală. Ce priveliște trebuie să fie pentru îngeri să vadă faruri ale rugăciunii strălucind în locurile unde cei credincioși sunt adunați! Cât de minunat trebuie să sune rugăciunea noastră comună înaintea tronului harului!

În al treilea rând, rugăciunea lor a fost către Dumnezeu. Accesul nostru liber în prezența sfântă a lui Dumnezeu este una dintre cele mai mari binecuvântări primite din partea Lui, însă probabil aceasta este binecuvântarea pe care o prețuim cel mai puțin. Ea este de natură să transforme viețile noastre de rugăciune, dacă ne folosim cu adevărat de invitația de a ne aduce în mod liber rugăciunile înaintea Domnului cerului și al pământului.

În al patrulea rând, ei s-au rugat pentru Petru. Când ne rugăm, cererile noastre trebuie să fie specifice. Prea des ne rugăm generalități, în timp ce lui Dumnezeu Îi place să ne dea răspunsuri precise.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri.

Eclesiastul 3.1,2

„O, timpule, mai stai, nu trece!“

Prin acest vers, poetul francez Lamartine a exprimat ceea ce mulți dintre noi au visat în momente de mare bucurie, anume ca timpul să se oprească în loc. Viața noastră este legată de timp. Chiar și atunci când dormim, timpul nu încetează să se scurgă: noi suntem prizonierii lui. Omul se află sub această constrângere pe pământ. Omul se naște și trăiește pe pământ, iar dacă moartea pune capăt vieții noastre pământești, Biblia ne spune că acesta nu este finalul existenței noastre. Ne putem imagina trecerea liniștită de la viața de pe pământ la cea de dincolo? Atunci când mor, creștinii intră în prezența lui Isus, unde așteaptă învierea pentru viața eternă. Isus i-a spus tâlharului care era pe moarte: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“ (Luca 23.43). Când vei închide ochii pentru ultima oară, vei fi și tu cu Isus, care a spus „Eu sunt învierea și viața“ (Ioan 11.25)?

Un om bogat a murit și a fost înmormântat. El trăise o viață plină de lux, dar după ce a murit s-a trezit într-un loc de chin. Aceasta va fi soarta tuturor celor care neglijează rezolvarea la timp a problemei păcatelor lor (Luca 16.19-31). Fiecare secundă care trece ne aduce necruțător mai aproape de sfârșitul vieții noastre pământești. Dacă ai crezut în Domnul Isus, ai o speranță glorioasă: „Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, tot așa și Dumnezeu va aduce împreună cu El pe cei care au adormit în Isus“ (1 Tesaloniceni 4.14).

Să fim cu Isus acum și în vecii vecilor, aceasta este bucuria noastră!

Citirea Bibliei: Maleahi 3.1-12 · Marcu 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 9:11-22

Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăj­ma­şilor lor. Soarta acestor vrăjmaşi este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asu­pra poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsi­te. Cel care-i atinge „se atinge de lumina ochilor Lui“ (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).

Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporu­lui ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în cap­ti­vi­tate manifestă clar semnele unei naţiuni „îm­prăş­tiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începu­tul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este căl­cată în picioare“ (Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuito­rul lumii Se naşte din el, Îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.

Ce bogată este cartea Estera, despre care îna­inte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc Îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odih­nei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteap­tă în finalul tuturor suferinţelor!

CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA DE EȘEC | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:24)

Fiecare ocazie în viață vine cu o pereche de posibilități: posibilitatea de a reuși, posibilitatea de a eșua. Când vei ajunge la sfârșitul vieții, cele mai mari regrete ale tale nu vor fi legate de eșecurile tale, ci de ocaziile de care nu ai profitat, pentru că ți-a fost teamă de eșec.

Așadar, iată câteva principii care să te ajute să-ți învingi teama de eșec:

1) Fii dispus să încerci ceva și să eșuezi în acel ceva. Și când se întâmplă, mărturisește-le oamenilor. De ce? Pentru că așa descoperi că eșecul nu este fatal!

2) Găsește un proiect atât de mare, încât să nu-l poți face fără ajutorul lui Dumnezeu, apoi dedică-i-te!

3) Socializează cu persoane puternice. Observă cum își asumă ei riscuri fără să se teamă. A vedea și a imita este o modalitate excelentă de a învăța.

4) Modul prin care învățăm să facem pași mari prin credință este de a face pași mici în credință. Complimentează o persoană pe care n-o cunoști. Oferă-te voluntar pentru o sarcină suplimentară la serviciu. Abate-te de la drumul tău pentru a ajuta pe cineva în nevoie…

5) Declară război perfecționismului! În loc să aștepți până când poți face ceva perfect, fă tot ce poți și spune-ți: „Deocamdată atâta pot, data viitoare va fi mai bine!”

6) Teme-te și ascultă de Dumnezeu în orice situație. Nu-ți vei învinge niciodată în totalitate temerile, dar le poți diminua astfel încât să aibă mai puțin control asupra vieții tale.

Iată o promisiune din Scriptură pe care să te sprijini: (Psalmul 37:23-24) „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 dec. 2025

26 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Da, El va construi templul Domnului și El va purta gloria și va ședea și va împărăți pe tronul Său; și va fi preot pe tronul Său; și sfatul de pace va fi între ei doi.

Zaharia 6.13

Sfatul de pace (1)

Dacă omul nu s-ar fi răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, n-ar fi fost nevoie de un „sfat de pace“. Adam n-a avut nevoie de un astfel de sfat atunci când era în grădina Eden. Omul s-a răzvrătit însă și, deși manifestările răzvrătirii pot fi diferite, ea este încă trăsătura inimii neconvertite. Răzvrătirea este de așa natură, încât pacea între om și Dumnezeu pare imposibilă; totuși – minunat har! – vedem că există nu numai pace, ci și „un sfat de pace“, adică gânduri ale lui Dumnezeu cu privire la pace, gânduri pe care doar Domnul Isus le-a putut împlini.

Presupunând că Dumnezeu ar fi făcut pace cu Adam, o astfel de pace nu ar fi putut dura, fiindcă vrăjmășia existentă în inima omului, sau cea produsă prin puterea împrejurărilor, ar fi distrus această pace foarte curând. Să privim la cazul lui Israel. El a fost așezat într-o pace exterioară cu Dumnezeu, recunoscut ca popor al Său, favorizat în orice fel, însă care a fost rezultatul? O continuă cârtire și o răzvrătire constantă! În ce privește pacea morală cu Dumnezeu, imediat ce a primit legea, Israel a făcut un vițel de aur, și astfel a falimentat complet. Așa vor sta întotdeauna lucrurile, fiindcă voința omului este îndreptată mereu către rău – „Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate“ (Romani 8.7).

Acum însă, „sfatul de pace“ este între Dumnezeu și Domnul Isus, de aceea el este sigur. Nu este vorba doar de pace, ci de „sfatul de pace“. Cuvântul „sfat“ implică un scop deliberat. Cât de stabilă trebuie să fie această pace cu privire la care Dumnezeu are un „sfat“, ea fiind pe deplin asigurată prin lucrarea de la cruce a Domnului Isus!

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Irod, împăratul, auzind, s-a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el.

Matei 2.3

Stare de șoc, nu de bucurie

Acest verset din Biblie aruncă o lumină asupra condițiilor care predominau în Ierusalim în momentul nașterii lui Isus. Regele evreilor promis de mult timp, Isus Hristos, Se născuse în sfârșit, dar elitele națiunii nu știau acest lucru. Ignoranța regelui Irod nu trebuie să ne surprindă, pentru că el nu era evreu, ci un idumean, descendent al lui Esau, fratele lui Iacov. Nu ar fi trebuit să știe cărturarii evrei despre acest mare eveniment? Nu așteptau ei nașterea lui Mesia?

În Luca 2 citim că nașterea Răscumpărătorului a fost anunțată cu mult timp înainte unor persoane simple, temătoare de Dumnezeu. Într-adevăr, „Domnul Se destăinuie celor care se tem de El“ (Psalmul 25.14). Vestea era pentru cei care credeau în Dumnezeu și Îl onorau. Așa erau păstorii din Betleem și alți oameni temători de Dumnezeu. Mai rău, și ei au fost „tulburați“, la fel ca Irod, când au auzit că S-a născut „Împăratul iudeilor“ (Matei 2.2). Aceasta a fost situația în momentul întrupării Mântuitorului: stare de șoc, nu de bucurie. Clasa conducătoare romană era urâtă de evrei, iar regimul despotic al lui Irod îi teroriza. Cu toate acestea, au preferat-o în locul domniei Fiului lui Dumnezeu. De ce? Isus Hristos a venit la ei pentru a-i elibera de orice jug care îi asuprea. Dar ei au ales mai degrabă să trăiască sub dominație străină și sub puterea păcatului, decât să-L recunoască pe Isus ca Domn al lor. Cu toate acestea, atunci, la fel ca astăzi, există persoane care acceptă eliberarea lui Hristos și Îi slujesc Mântuitorului cu bucurie. Te alături și tu?

Citirea Bibliei: Zaharia 13.1-14.5 · Marcu 15.1-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 6:1-14

Domnul Isus, într-o scurtă parabolă, prezintă împă­răţia lui Dumnezeu în felul următor: „este ca şi cum un om aruncă să­mânţa pe pământ şi doarme …“ Astfel apare aceas­tă carte a Esterei. Dom­nul, care nu este menţionat nici măcar o dată, pa­re să doarmă. Dar să citim în conti­nuare: „ … şi se trezeşte, noapte şi zi …“. Câteva versete mai departe Îl găsim pe Stăpânul vânturilor şi al valu­rilor dor­mind pe căpătâiul unei corăbii … fără să înce­teze, să fim siguri de aceasta, să ve­gheze asupra ucenicilor Săi prea­iubiţi (Marcu 4.26-27, 38). Dar observăm în capi­tolul prezent prin ce înlănţuire admirabilă sunt toate con­tro­late de Dumnezeu, fără însă ca El să Se facă cunos­cut. Insom­nia împă­ra­tului, lectura care-i fusese făcută, între­­barea pe care o pune, momentul exact în care Haman intră în curte, totul este dirijat, reglat ca un meca­nism mi­nu­ţios, de mâna Lui suve­ra­nă. Scepticii pot să jude­ce un ase­­menea con­­curs de împrejurări ca fiind impro­ba­bil. Dar pe noi, cre­din­cioşii, acesta nu ne surprinde deloc. Cunoaş­tem bine (după ce am experimentat-o de atâtea ori), această inter­venţie atot­puter­nică care face ca toate lu­crurile să lu­cre­ze îm­pre­u­nă spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dum­ne­zeu (Romani 8.28).

Psalmii 7.13-16 şi 37. 32, 33 capătă, în relatarea noastră, o confirmare impunătoare.

LECȚII DIN VIAȚA LUI IOSIF TÂMPLARUL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„I s-a arătat în vis un înger al Domnului…” (Matei 1:20)

Extragem din viața lui Iosif (tatăl adoptiv al lui Isus) trei principii care facilitează împlinirea scopului și promisiunilor lui Dumnezeu în viața noastră.

Data trecută l-am văzut pe primul: mila.

Ne uităm acum la cel de-al doilea: credința. Citim (Matei 1:20): „Pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” Iosif se gândise să se despartă discret de Maria. Apoi Dumnezeu i-a spus planul divin. Care a fost rolul lui Iosif? Să-și exercite credința într-un set de circumstanțe extrem de dificile. Adică să aibă încredere în Dumnezeu, atunci când situația nu putea fi înțeleasă sau explicată rațional!

Dumnezeu i-a arătat câteva lucruri:

1) I-a reamintit tâmplarului Iosif identitatea sa: „Iosif, fiul lui David”. La fel, Dumnezeu vrea ca și tu să știi cine ești „în Hristos” (vezi Efeseni 1:4-5): ai o identitate specială ca membru al familiei Sale răscumpărate!

2) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că nu trebuie să-i fie frică. Ce l-a ajutat pe Iosif să-și învingă teama și să meargă mai departe? Faptul că L-a auzit pe Dumnezeu. Faptul că a avut un cuvânt de la Domnul pe care să se bazeze. De asta ai nevoie și tu (vezi Isaia 30:21)!

3) Dumnezeu i-a dat lui Iosif tâmplarul o direcție. El trebuia s-o ia pe Maria de soție, să fie tată pentru Copilul acesta și să-I pună numele Isus. Lecția pentru tine? Fii ucenic și urmează instrucțiunile lui Dumnezeu! Prin credință și ascultare, îți vei atinge destinul dat de Dumnezeu.

4) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că El lucrează în acea situație. Iar când știi asta, experimentezi liniște sufletească și o nouă perspectivă.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 dec. 2025

18 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Soarele s-a oprit și luna a stat până ce națiunea s-a răzbunat asupra vrăjmașilor săi. Nu este scris acest lucru în cartea lui Iașar? Și soarele a stat în mijlocul cerurilor și nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă. Și n-a fost zi ca aceasta nici înainte, nici după aceea, când Domnul să asculte de glasul unui om, pentru că Domnul lupta pentru Israel.

Iosua 10.13,14

Iosua dobândise o biruință măreață la Ai, cu ajutorul lui Dumnezeu (Iosua 8), și probabil că, entuziasmat de acest lucru, a uitat apoi să caute gândul lui Dumnezeu, atunci când gabaoniții au venit la el (Iosua 9). El a făcut un jurământ pe care n-ar fi trebuit să-l facă, însă, în ciuda acestui lucru, Dumnezeu nu l-a abandonat. În suveranitatea harului Său, Dumnezeu a folosit acest faliment în avantajul lui Israel. Când amoriții au auzit de înfrângerea cetății Ai și de legământul făcut cu Gabaon, care era „o cetate mare“ (Iosua 10.2), cinci împărați s-au unit și au pornit împotriva cetății Gabaon. Gabaoniții i-au cerut ajutor lui Iosua, în baza legământului încheiat, așa că Iosua și armata sa au mers toată noaptea și i-au surprins pe vrăjmași, atacându-i pe neașteptate.

Domnul i-a spus lui Iosua: „Nu te teme de ei, pentru că i-am dat în mâinile tale: niciun om dintre ei nu va sta înaintea ta“ (Iosua 10.8). Dumnezeu Și-a onorat promisiunea și a luptat pentru Israel, iar când ziua era pe trecute și amoriții încă fugeau, Iosua a îndrăznit să ceară ca soarele și luna să rămână nemișcate, pentru ca scopul lui Dumnezeu să nu fie zădărnicit din cauza lăsării întunericului.

Cum a fost posibil acest lucru din punct de vedere științific, Îl vom întreba pe Domnul în glorie, însă putem fi siguri că o asemenea lucrare a putut fi împlinită doar de Creatorul Însuși. Ne minunăm citind acest pasaj, însă realizăm noi că ceea ce a avut loc acolo este nimic în comparație cu puterea manifestată la cruce? Oprirea mișcării soarelui – și a pământului – reprezintă un miracol de proporții gigantice, însă spălarea păcatelor noastre reprezintă un miracol infinit mai mare. Noi eram niște oameni păcătoși, care nu meritam să fim mântuiți, însă Hristos l-a biruit pe vrăjmaș și ne-a eliberat. El este vrednic de toată închinarea și lauda noastră!

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru acest băiat m-am rugat; și Domnul mi-a ascultat cererea pe care I-am făcut-o.

1 Samuel 2.7

Mesajul unui bunic

În fiecare zi vin înaintea Domnului cu următoarea rugăminte: ca niciunul dintre nepoții mei să nu lipsească de la marea întâlnire a celor aleși, din ceruri. Orice necazuri i-ar aștepta în timpul vieții lor, niciun necaz nu se poate compara cu acela ca unul dintre ei să nu Îi aparțină Domnului Isus.

Ar fi îngrozitor dacă unul dintre voi ar rămâne aici pentru că nu a vrut mântuirea pe care Dumnezeu o oferă fără plată. Ce disperare să nu fii luat de Domnul Isus când va veni să îi răpească în cer pe cei credincioși! Nu există ceva mai tragic decât să cunoști adevărul, și totuși să rămâi indiferent… Este atât de ușor să venim la Isus, să ne mărturisim păcatele, să recunoaștem că suntem pierduți și să credem în El, pentru a primi viața eternă și pacea cu Dumnezeu. Îi implor pe cei care nu s-au convertit încă: veniți la Isus și primiți-L ca Mântuitor al vostru. Nu mai așteptați! Nu ascultați nicio voce care vă face să vă pierdeți pe căile lumii. În curând, ușa harului va fi închisă definitiv și irevocabil. Nu va mai putea nimeni să intre, iar cei care au fost lăsați afară vor avea în față un viitor plin de necazuri nesfârșite.

Vin’ din căile pustii la Izvorul Apei Vii. Acest scump Izvor ceresc e Hristos, e Hristos.
Sau răul te va ține departe’n veci de Har, să mergi în iadul unde vei plânge’n veci amar?

Citirea Bibliei: Zaharia 5.1-11 · Marcu 13.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 13:15-31

În pofida angajamentului pe care şi-l luase (10.31), poporul n-a mai respectat odihna de sabat. Neemia ia măsurile cele mai energice pen­tru remedierea acestei situaţii.

Oare nu se cuvine ca şi noi, dragi copii ai lui Dum­nezeu, să dăm cel puţin tot atâta importanţă zilei Dom­nului, precum odinioară Israel sabatului Său? Cu sigu­ranţă, noi nu ne mai aflăm sub Lege. Dar este trist că dumi­nica poate fi considerată de unii creştini drept o zi de răgaz, sau de odihnă obiş­nui­tă, sau folosită pentru lecţii de şcoală care s-ar fi putut termina cu o zi mai devreme.

La ce ne duc cu gândul aceste porţi care trebuia să fie închise în timpul nopţii pentru protecţia faţă de pericolele venind din afară? Nu ne amintesc o dată în plus de cetatea sfântă despre care este scris: „Porţile ei nici­decum nu vor fi închise ziua, pentru că noapte nu va fi acolo… Şi nimic întinat nu va intra nicidecum în ea, nici cine practică urâciune şi minciun㓠(Apocalipsa 21.25, 27).

Cortina istoriei este căzută, în prezent, peste Israel. Ea se va ridica doar patru secole mai târ­ziu (mai exact, patru sute patruzeci de ani), descope­rindu-L pe Eliberatorul şi pe Mesia al lor, încă de pe prima pagină a Noului Testament.

PENTRU PĂRINȚII SINGURI | Fundația S.E.E.R. România

„Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5)

Am constatat că tot mai mulți părinți sunt singuri, fie din cauza decesului unuia dintre soți, fie din cauza războiului, fie a divorțului.. așa că am să reiau următoarea povestire de încurajare pentru ei.

Un expert în probleme maritale spune că o mamă singură i-a trimis o poveste care l-a ajutat să explice singurătatea și stresul cu care se confruntă cei care își cresc singuri copiii. Ea a povestit că se uita pe fereastră într-o zi ploioasă și a văzut o mierlă și puii ei cocoțați într-un cuib. În timp ce ploaia se revărsa, pasărea mamă își acoperea puii care ciripeau sub aripile ei întinse. Apoi a început să cadă grindină. În loc să-și ascundă capul în cuib, mama mierlă și-a ridicat capul în sus și a încasat ea loviturile pentru a-și proteja puii… astfel că toți puii au trecut cu bine prin furtună.

Ce ilustrație grăitoare a pericolelor prin care trec părinții singuri! Responsabilitatea de a crește singur un copil este mare și grea, și solicită părintelui respectiv să-și câștige existența, să gătească, să facă curat, să supravegheze temele, să aibă grijă de copilul bolnav și așa mai departe. Dincolo de aceste îndatoriri de zi cu zi, ei trebuie să se gândească și la propriile nevoi personale și spirituale. În linii mari, aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini de pe pământ.

Părinții singuri, mame sau tați, au nevoie de sprijinul și rugăciunile noastre continue. Voi, toți care îndurați lovituri și faceți sacrificii pentru copiii voștri, fiți siguri că vor veni și zile mai bune! Furtuna prin care treceți nu va dura la nesfârșit. În curând va apărea un curcubeu frumos.

Când slujba va fi terminată și puiul va fi mare și sănătos, vor exista beneficii dulci pentru părinții care nu-și iau „zborul”! Cuvântul lui Dumnezeu promite: „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea putere să răzbiți în viață, dragi părinți singuri!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 dec. 2025

6 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul […] Dar El, răspunzând, i-a spus: „Este scris“.

Matei 4.1,4

Al doilea Om (2)

De îndată ce al doilea Om a venit, Satan s-a înfățișat pentru a I se împotrivi. Omul Hristos Isus venise pentru a înfăptui lucrarea măreață de a-L glorifica pe Dumnezeu, de a nimici lucrările diavolului și de a-i răscumpăra pe cei ai Săi. Aceasta a fost o lucrare uimitoare, pe care nimeni altcineva n-o putea împlini decât Acela care era deopotrivă Dumnezeu și om. Domnul a trebuit să înfrunte toată viclenia și puterea lui Satan. A trebuit să-l înfrunte ca șarpe și ca leu. De aceea, chiar la începutul lucrării Sale, după ce a fost botezat și uns cu Duhul Sfânt, a mers în pustie pentru a fi ispitit de diavolul (Matei 4; Luca 4). Aici trebuie să remarcăm contrastul dintre primul om și al doilea Om. Primul om se afla în mijlocul grădinii desfătărilor, având în jur toate lucrurile care-i vorbeau despre bunătatea lui Dumnezeu. Cel de-al doilea Om, dimpotrivă, S-a aflat în mijlocul unei pustii; iar Satan a încercat să-L atace cu exact aceleași arme cu care reușise să-l învingă pe omul dintâi: „Pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții“ (1 Ioan 2.16).

Omul al doilea l-a biruit însă pe ispititor cu o armă simplă: Cuvântul lui Dumnezeu. „Este scris“ a fost invariabil răspunsul Omului dependent și ascultător. N-au existat raționamente, nici discuții, ci Cuvântul Dumnezeului viu a fost autoritatea Omului desăvârșit. Binecuvântat să fie numele Lui pentru totdeauna! Închinare să-I fie adusă veșnic de întreg universul!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar Isus, văzându-le credința, i-a spus paraliticului: „Copile, păcatele tale sunt iertate“. Dar erau acolo unii dintre cărturari, șezând și gândind în inimile lor: „Pentru ce vorbește Acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“.

Marcu 2.5-7

Paraliticul

Cea mai mare dorință a unui paralitic este, bineînțeles, să se facă bine. Domnul Isus însă a văzut o nevoie și mai importantă și a spus: „Păcatele tale sunt iertate“. Acest lucru i-a deranjat pe cărturari, care s-au întrebat în inimile lor: „Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“.

Să privim la cuvântul „păcat“. Semnificația lui în Biblie este una foarte cuprinzătoare, așa cum înțelegem din afirmația: „Orice nedreptate este păcat“ (1 Ioan 5.17). Tot ce înseamnă fărădelege, tot ce este contrar gândului lui Dumnezeu și voii Lui revelate este păcat. Noi fie trecem cu vederea păcatele, fie luăm în considerare numai păcatele mari. Dumnezeu însă ar fi nedrept dacă ar proceda în felul acesta, de aceea El le vede pe toate ca fiind păcate, nefăcând diferența între cele mari și cele mici. Prin urmare, dacă orice faptă, cuvânt, gând și intenție contează pentru Dumnezeu, înseamnă că suntem pierduți. Oricât am încerca, n-am putea șterge nici măcar cea mai mică vină a noastră. Există însă un remediu: Dumnezeu ne poate ierta păcatele pe baza a ceea ce Hristos a făcut. Oricine se încrede în El ca Răscumpărător știe că Isus a murit pentru păcatele sale. Și, de vreme ce Hristos a înviat dintre cei morți, știe și că păcatele sale au fost înlăturate. Doar Dumnezeu poate ierta păcatele, iar Domnul Isus Hristos dovedește că este Dumnezeu, iertându-l și vindecându-l pe paralitic.

Citirea Bibliei: Habacuc 2.1-20 · Marcu 10.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 6:1-14

Încercările anterioare lipsite de succes nu i-au descu­rajat pe Sanbalat, pe Tobia şi pe Gheşem. Ei îi fac lui Neemia o propunere vicleană: „Vino să ne întâlnim îm­pre­ună…“. Valea Ono (sau a meşteşugarilor: 11.35), fixată ca loc de întâlnire, reprezintă un act de colaborare cu vrăjmaşii po­po­rului lui Dumnezeu. Oferta este res­pinsă, în pofida ameninţărilor care-o însoţesc până la a cincea oară. Apoi o altă cursă îi este întinsă, de data aceasta prin intermediul unui iudeu, Şemaia. Printr-o falsă profeţie, acest slujitor al vrăjmaşului încearcă să-l împin­gă pe Neemia (care nu era preot), la neascultarea de Dom­nul prin cău­tarea unui refugiu în Templu (2 Cor. 11.13; 1 I­oan 4.1). În acelaşi fel au acţionat fariseii cu Domnul Isus. „Ieşi şi pleacă de aici“, Îi spun ei, „pentru că Irod vrea să Te omoare“ (Luca 13.31). Ei au încercat (şi Satan a fost în spatele lor) să-L înfri­coşeze şi să-L abată de pe calea credinţei pe Acela care-Şi îndreptase hotărât faţa să meargă la Ierusalim (Luca 9.51).

Dublul atac, respins de credinciosul Neemia, îl pune pe credinciosul de astăzi în gardă cu privire la două peri­cole extreme: 1. Lărgirea căii, lucrând mână-n mână cu cei care nu se supun Cuvântu­lui; 2. „Închiderea“ într-un sectarism pretenţios şi egoist.

DESCOPERĂ-ȚI SCOPUL ȘI GĂSEȘTE-ȚI COLEGI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:21)

Pentru a identifica voia lui Dumnezeu în viața ta, trebuie să-ți fie clare două lucruri:

1) Scopul tău. În fața crucii, Domnul Isus a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume…” (Ioan 18:37) Pasiunea ta este acel domeniu al vieții tale care te înflăcărează. Poate să fie criza alimentară sau pensionarii neglijați și uitați de guvernanți… Sau vezi copii care cresc în zone defavorizate și care nu vor avea niciodată șansa de a se dezvolta, iar asta pur și simplu te îndurerează. Sau mame fără soți, sau Evanghelia care este proclamată neclar. Și de cele mai multe ori, în loc să-ți găsești pasiunea în zona oportunităților și a abilităților tale, o vei găsi în zona rănilor și a cicatricilor tale! Începând de la cei care se luptă cu dependențele, sau zac prin șanțuri sau închisori, și până la persoanele ce se confruntă cu tulburări emoționale – există atât de multe domenii care cer implicare. Dumnezeu nu va ignora nicio rană, iar în acest sens are nevoie de fiecare copil al Său!

2) Colegii de lucrare. Domnul Isus a chemat doisprezece ucenici, apoi i-a trimis într-o misiune scurtă, doi câte doi, pentru a merge împreună. Așadar, tu pornești în misiune împreună cu pasiunile, calitățile și cicatricile tale. Dar trebuie să pornești la drum și cu oameni care să te încurajeze, să te susțină și să ia parte la ceea ce faci. Apostolul Pavel precizează cu amănunte una dintre pasiunile sale: „Dorinţa inimii mele… pentru israeliţi este să fie mântuiţi.” (Romani 10:1) De asemenea, Pavel își cunoștea și colegii de slujire; de aceea scrie (Filipeni 1:3, 5): „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: descoperă-ți scopul și găsește-ți însoțitori!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 dec. 2025

2 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a plecat cu fața la pământ înaintea Domnului. Și robul a scos obiecte de argint și obiecte de aur și haine și le-a dat Rebecăi; și a dat lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei […] Și el le-a zis: „Nu mă opriți, deoarece Domnul mi-a dat reușită în călătoria mea; dați-mi drumul, ca să merg la stăpânul meu“.

Geneza 24.52,53,56

Slujitorul bun și credincios (5)

Să remarcăm trei lucruri în versetele de mai sus.

În primul rând, atunci când slujitorul i-a auzit pe Laban și pe Betuel zicând: „Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o și mergi; și să fie soția fiului stăpânului tău“ (versetul 51), și astfel a fost sigur de reușita misiunii sale, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se închine Domnului, care-l călăuzise pe cale și îi dăduse izbândă. Succesul nu l-a umplut de mândrie, ci, dimpotrivă, l-a smerit și l-a umplut de recunoștință față de Domnul. Aceasta este o lecție binefăcătoare pentru toți cei care-L slujesc pe Domnul.

În al doilea rând, după ce a vorbit despre măreția lui Avraam și despre faptul că tot ceea ce acesta avea îi dăruise lui Isaac, robul a oferit dovezi clare cu privire la acest lucru. A scos podoabe de aur și de argint și haine, și le-a dat Rebecăi. Le-a dat de asemenea lucruri prețioase fratelui ei și mamei ei – toate fiind dovezi ale măreției lui Isaac. Atunci când Îl prezentăm pe Hristos altora, să ne aducem aminte că le vorbim despre Cel care este Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Creatorul și singurul Mântuitor!

În al treilea rând, odată ce misiunea sa a fost încheiată, robul a dorit să se întoarcă la stăpânul său: „Nu mă opriți, […] dați-mi drumul ca să merg la stăpânul meu“. El venise de la stăpânul său, iar acum dorea să se întoarcă în prezența lui, ceea ce ne amintește de cuvintele Stăpânului nostru: „Unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu“ (Ioan 12.26). Ce loc binecuvântat în care să ne aflăm! Și ce lecție practică pentru toți cei care doresc să-I slujească Domnului!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Maria … va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus; pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale.

Matei 1.21

Dumnezeu este cu noi

Biblia a anunțat mai dinainte, în mod repetat, venirea lui Mesia și prezența lui Dumnezeu pe pământ în persoana lui Isus Hristos. Profetul Isaia, de exemplu, cu șapte secole înainte de nașterea lui Hristos, a vestit acest eveniment. Și, pentru că a ajuns să înțeleagă măreția și sfințenia Creatorului, Dumnezeu i-a făcut cunoscut diferite elemente ale planului Său pentru salvarea omenirii. Când realizăm precizia profețiilor lui Isaia, ne minunăm de atenția cu care Dumnezeu S-a îngrijit să ne dezvăluie planurile Sale cu privire la noi, oamenii, planuri de iubire, de mântuire și de pace. Nu este oare uimitor să vedem că numele ales mai dinainte pentru Trimisul lui Dumnezeu, Emanuel, înseamnă „Dumnezeu este cu noi“ (Isaia 7.14)? Regăsim aceeași promisiune la sfârșitul Evangheliei lui Matei: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ (Matei 28.20). Profeția nu este o simplă premoniție; ea conține trăsăturile esențiale ale planului lui Dumnezeu în viitor și realizarea acestuia în persoana lui Isus Hristos.

Numele „Isus Hristos“ înseamnă „Dumnezeu Mântuitorul“, iar acest anunț al mântuirii apare de multe ori în Vechiul Testament, punând în lumină voința persistentă a lui Dumnezeu de a salva omenirea. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă (Ioan 3.16).

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 6.1-13 · Marcu 9.14-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 3:16-32

De la v. 16 înainte este vorba despre partea de zid protejând cetatea lui David şi curtea templului.

Suntem uimiţi să aflăm că Eliaşib, marele preot, nu a reparat în faţa propriei case (con­fruntă cu 1 Tim. 3.5). A fost necesar ca alţii să lucreze în dreptul său (v. 20, 21). O a doua neglijenţă vinovată este aceea că, reconstruind Poarta Oilor, el şi fraţii săi, aceşti păstori răi, au neglijat s-o doteze cu încuietori şi cu zăvoare (v. 1). Aceasta va permite hoţilor şi tâlharilor să intre şi să ia în stăpânire „oile“ lui Israel (vezi Ioan 10.8, 10).

Argintari, făcători de mir, negustori (v. 8, 32)lucrează ca zidari. Unul dintre conducători, Şalum (v. 12), repară împreună cu fiicele sale. Dumne­zeu ne învaţă prin aceste e­xem­ple că ne putem adu­ce aportul la lucrarea Lui indi­ferent de vârsta, sexul sau profesiunea noastră. Să obser­văm, de ase­­menea, că mai mulţi dintre aceşti oameni, sau părinţii lor, fuseseră im­plicaţi în vremea lui Ezra în căsă­torii nelegiti­me cu femei străine. Astfel a fost cazul lui Baruc, fiul lui Zabai, al lui Malchiia, al lui Peda­ia, fiul lui Pareoş (Ezra 10.25, 28). Este fru­mos să vedem acum nerăb­darea lor de a proteja Ierusalimul tocmai îm­potriva unor astfel de influenţe străine.

ÎȚI DAI SEAMA CÂT EȘTI DE PREȚIOS? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ai preț în ochii Mei… eşti preţuit şi te iubesc…” (Isaia 43:4)

Dacă vrei să fii „de nota 10”, dar stima ta de sine este de nota 5, nu vei ajunge niciodată la nivelul unui 10! Vei ajunge la un 5 sau mai jos… De ce? Pentru că nu poți depăși imaginea pe care o ai despre tine. Stima de sine scăzută îți limitează potențialul.

Prin urmare, de unde provine stima de sine scăzută? De la alte persoane. Când cei mai importanți oameni din viața ta îți spun în mod repetat că se așteaptă să nu ajungi nicăieri și să nu realizezi nimic valoros, asta începi să crezi în cele din urmă și tu. Este ca și cum ți-ai descărca un virus în computer: îți va distruge potențialul dat de Dumnezeu.

Care este soluția? În loc să crezi ce spun alții despre tine, află ce spune Dumnezeu despre tine! La urma urmei, cine cunoaște valoarea și potențialul unui produs mai bine decât producătorul său?! Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profetul lui Israel, Ieremia a răspuns: „Eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” (Ieremia 1:6) Este posibil să te identifici cu Ieremia: „Sunt prea tânăr, sau prea bătrân, sau nu am naționalitatea potrivită, sau nu sunt suficient de educat, sau nu sunt suficient de bogat.”

Dar iată ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia (și-ți spune și ție): „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.” (Ieremia 1:7-8)

Schimbarea imaginii de sine începe cu schimbarea vorbirii despre sine. Pentru a ajunge să te vezi valoros, începe să te vezi așa cum te vede Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 nov. 2025

24 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosif le-a zis: „Faceți aceasta și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu“.

Geneza 42.18

Acesta a fost secretul vieții lui Iosif. Prin toate vicisitudinile drumului său, de la tinerețe până la bătrânețe, a fost guvernat nu de regulile oamenilor, ci de teama sfântă față de Dumnezeu. Astfel că, în prezența fraților săi, el spune: „Mă tem de Dumnezeu“. Acesta a fost izvorul secret al tuturor acțiunilor lui. Gândurile, cuvintele și căile lui erau guvernate de frica de Dumnezeu.

Natura omenească Îl exclude pe Dumnezeu și se gândește doar la drepturile proprii, la propria satisfacție și la propria înălțare. Credința se gândește la Dumnezeu și la ceea ce este plăcut și drept înaintea Lui. Iosif a dorit să-I „slujească plăcut lui Dumnezeu, cu evlavie și cu temere“ (Evrei 12.28). În ziua ispitirii, el a fost păzit de drumul nelegiuirii prin temerea de Dumnezeu, căci a spus: „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Geneza 39.9).

Iar acum, în ziua înălțării lui, prin aceeași temere de Domnul, el este păzit de a se răzbuna pe frații săi. El nu permite nici întristărilor din zilele umilirii lui, nici gloriei din zilele înălțării lui să-i abată sufletul de la temerea de Dumnezeu. El a știut să trăiască în smerenie și a știut, de asemenea, să trăiască în belșug. Indiferent cum au fost împrejurările, triste sau strălucitoare, el a avut grijă să-L păstreze pe Dumnezeu între el și împrejurări. Astfel, umblând în temere de Dumnezeu, el urmează calea lui Dumnezeu în privința fraților săi, iar calea lui Dumnezeu a fost calea dragostei. Însă nu calea dragostei omenești, care adesea este slabă și falimentară, după zicala omenească: «Dragostea este oarbă». Dragostea divină, cu viziunea ei clară, nu este oarbă față de greșelile acelora față de care este exercitată; ci, mai degrabă, recunoscând pe deplin ceea ce îi este contrar, ea se angajează în a îndepărta orice defect, pentru ca, în final, să se poată odihni cu satisfacție asupra acelora către care este exercitată.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Priviți la Mine și veți fi salvați, toate marginile pământului! Pentru că Eu sunt Dumnezeu și nu este altul.

Isaia 45.22

Alan și Ian, în junglă (1)

Alan este lector universitar. Vecinul său, Ian, este misionar. Cei doi locuiesc într-un oraș din Columbia. Alan este iritat din pricina misionarilor din țara sa: „Trebuie să înceteze să mai altereze cultura columbienilor!“. Cu toate acestea, el și-a dorit mult să-l însoțească pe Ian atunci când avea să-i viziteze pe creștinii din junglă. Obiectivul lui Alan era să descopere jungla. Ian l-a avertizat că, pentru a ajunge la destinație, trebuia să meargă pe jos ore întregi, prin ținuturi periculoase. „Iar în fiecare după-amiază vei asculta un studiu biblic“, i-a mai explicat Ian. — „Nicio problemă! Pot să-mi astup urechile, astfel încât să nu aud nimic“, a replicat Alan.

Ian s-a gândit la această situație și s-a rugat lui Dumnezeu. Apoi s-a hotărât să-și ia vecinul cu el. În prima zi, după o călătorie obositoare, au ajuns la o colibă din mijlocul junglei. Alan a fost surprins că, în ciuda sărăciei, locuitorii din acea junglă erau fericiți. Gazdele i-au primit cu drag și au împărțit cu ei o masă simplă. După-amiaza li s-au alăturat vecinii. Întâlnirea a început cu un imn de laudă. Au continuat cu o discuție din Biblie. Lumina lor era o lampă improvizată – un vas cu ulei și un fir răsucit. Pentru ca Ian să poată citi, Alan a trebuit să țină lampa cu o mână, iar cu cealaltă mână să alunge roiul de insecte care erau atrase de lumină. Prin urmare, Alan nu avea cum să-și mai astupe urechile!

Apoi a venit timpul ca cei doi vizitatori să doarmă într-un pat improvizat.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 10.1-20 · Marcu 6.45-56

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 8:1; 8:15-30

Adunarea îşi face tabăra lângă râul Ahaba. Pen­tru a-şi completa rândurile, Ezra trebuie să trimită după unii dintre leviţi. „Puţini sunt lucrătorii“ şi„mare este sece­rişul“ le spune Domnul ucenicilor Săi (Matei 9.37). As­tăzi, El priveşte asupra tuturor răs­cumpăraţilor Săi de pe pământ şi îi ştie pe nume pe aceia care vor să-I slujească cu adevărat.

Este acum totul gata pentru plecare? Nu; un lucru esenţial lipseşte încă! Întocmai cum un călător nu pleacă fără să-şi studieze mai înainte harta, lui Ezra îi este necesar să cunoască dru­mul pe care trebuie să-l urmeze şi, în consecinţă, Îl consultă pe Domnul. „Calea cea dreaptă pentru noi şi pentru copiii noştri“ – nu este oare cea a ascultării depline de Dumnezeu? Hristos a fost primul care a evidenţiat-o în această lume (1 Petru 2.21), astfel încât Scriptura, care ne des­co­peră paşii desăvârşiţi ai căii Lui, devine într-un fel o „hartă rutier㓠pentru noi. Vai, adesea pier­dem calea sigură şi adevărată, pentru că mergem pe căile întortocheate ale voinţei noastre!

Smerenia, dependenţa, încrederea în Dumne­zeu şi nu  în om sunt câteva dintre lecţiile binecuvântate pe care le învăţăm în compania lui Ezra … sau, mai degrabă, în compania Domnului Isus.

CE TE CALIFICĂ SĂ FII UN ÎNCHINĂTOR? | Fundația S.E.E.R. România

„Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult…” (Luca 7:47)

Doctorul Luca scrie în Evanghelia sa: „Un fariseu L-a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” (Luca 7:36-39)

Imediat, Domnul Isus a răspuns gândurilor fariseului… și i-a spus lui… același lucru pe care ți-l spune și ție astăzi: „Trecutul tău este cel care te califică să vii și să îngenunchezi înaintea lui Dumnezeu!”

Citim în vers. 47 că Isus i-a zis: „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” Adâncimile păcatului din care fusese ridicată au făcut-o să se ridice la înălțimi de închinare pe care acest fariseu nu le putea înțelege.

Dacă există un lider al închinării pe paginile Sfintei Scripturi, acela este David. Privind în urmă, el scria: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:1-3).

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu te asigură astăzi că trecutul tău te califică drept închinător!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 nov. 2025

21 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și omul și-a plecat capul și s-a închinat Domnului, și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea Sa și adevărul Său față de stăpânul meu“.

Geneza 24.26,27

Slujitorul bun și credincios (3)

Geneza 24 ne prezintă trăsăturile unui slujitor bun și credincios. Orice copil al lui Dumnezeu, într-o stare spirituală bună, dorește să-I slujească Domnului Isus Hristos și să audă, într-o zi viitoare, aceste cuvinte venite din gura Lui: „Bine, rob bun și credincios!“. Prin urmare, este important să învățăm cum să fim slujitori buni și credincioși.

Slujitorul lui Avraam este un bun exemplu în această privință. După ce a primit instrucțiuni clare de la stăpânul său, el a plecat în călătoria sa, iar după ce a ajuns, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se roage. S-a rugat pentru izbândă în misiunea sa, pentru a produce bucurie inimii stăpânului său. Și, fiindcă acesta a fost țelul său, răspunsul a venit înainte ca el să termine rugăciunea. Apoi slujitorul nu s-a grăbit să acționeze, ci a privit cu atenție cum Domnul lucra în Rebeca, până când a fost sigur că ea era cea aleasă de Domnul pentru Isaac. Ce lucru glorios să poți spune cu certitudine: „Domnul m-a călăuzit“! De multe ori, aceste cuvinte sunt rostite cu ușurătate. Domnul să ne dea harul să fim călăuziți de El în lucrarea pe care o facem!

După ce slujitorul a văzut mâna lui Dumnezeu călăuzindu-l într-un așa fel minunat și după ce a văzut alegerea perfectă pe care Domnul o făcuse pentru Isaac, s-a aruncat la pământ și s-a închinat înaintea Lui. El a recunoscut ajutorul divin prețios și L-a binecuvântat pe Domnul. N-a lăsat ca bucuria succesului său să-l facă să-L uite pe Cel care-i dăruise acest succes. Două lucruri sunt evidente în această întâmplare: slujitorul era un om al credinței, iar dorința lui era să-i aducă bucurie stăpânului său.

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Potrivit lucrării puterii pe care [Hristos] o are, de a-Și supune chiar toate lucrurile.

Filipeni 3.21

Cine poate acționa cu dreptate?

Când suferim nedreptate, ne dorim ca cineva puternic să acționeze și să rectifice lucrurile. Acest cineva însă trebuie să fie unul care să nu abuzeze de puterea lui, fiindcă știm că până și cei care doresc să acționeze cu dreptate eșuează, într-un fel sau altul.

Dumnezeul nostru măreț are însă un asemenea Om, care poate acționa mereu în mod drept și corect. Toate lucrurile cu privire la El și la domnia Lui viitoare sunt absolut sigure, fiindcă „Cel care stăpânește peste oameni va fi drept, stăpânind în temere de Dumnezeu“ (2 Samuel 23.3).

Acest Conducător ales de Dumnezeu are puterea de „a-Și supune toate lucrurile“. „Toate“ înseamnă nu numai legile naturii, ci și toate tendințele violente ale oamenilor. El nu va acționa pentru Sine, ci pentru binele creației și pentru onoarea lui Dumnezeu, onoare atât de mult neglijată în aceste zile.

Cine este această Persoană unică? Atunci când oamenii aud numele Lui nu sunt doar dezamăgiți, ci, așa cum citim: „Împărații pământului se ridică și conducătorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său“ (Psalmul 2.2).

Prințul păcii va veni pe pământ cu mare putere și glorie, îi va judeca pe cei nelegiuiți și va instaura drep-tatea și pacea. Cine este această Persoană? Nimeni altul decât Isus Hristos!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 8.1-17 · Marcu 6.21-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 7:1-18

S-au scurs aproximativ patruzeci de ani între eveni­mentele din cap. 6 şi cele cu care începe cap. 7; este vorba de călătoria lui Ezra sub domnia lui Ar­taxerxes. Spre deo­se­bi­re de preoţii neglijenţi − a căror problemă a fost în cap. 2.61-62 − Ezra este capabil să reconsti­tuie genealogia în­tor­cându-se până la Aaron. De asemenea, el este „cărturar priceput în legea lui Moise“. Cât de bine este să fim in­struiţi în Cu­vântul lui Dumnezeu! Dar nu este de ajuns să-l cunoaştem prin inteligenţă şi memorie, ase­me­nea ma­teriilor învăţate la şcoală. Acest gen de cu­noaş­tere nu ser­veşte decât la umflarea mân­driei (1 Corinteni 8.1; 13.2). Este deci vital să iubim acest Cuvânt şi Persoana pe care ne-o prezintă. Priviţi-l pe Ezra! El „îşi îndreptase i­ni­ma să caute legea Dom­nu­lui“ (v. 10), şi nu numai să o ca­u­te, ci şi „s-o împlinească”, deoarece cu­noaş­terea (chiar cu inima) nu este suficientă, dacă nu pu­nem în prac­tică ceea ce ne-a învăţat Scriptura (Iacov 1.22). Nu­mai când aceste condiţii sunt îm­plinite, o per­soa­nă va putea să-şi asume respon­sabilitatea de a-i învăţa pe alţii.

Cu bu­năvoin­ţă şi generozitate, împăratul a dat toate dispoziţiile necesare pentru a-i permite lui Ezra să între­prindă călătoria şi, de asemeni, să se ocupe, la sosirea lui, de lucrarea casei Domnului.

DUMNEZEU SE ÎNGRIJEȘTE DE TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7)

Charles Weigle a fost un evanghelist itinerant căruia îi plăcea să călătorească și să predice, în ciuda rigorilor drumului. Cu toate acestea, soția sa a început să fie dezamăgită de soțul său, care lipsea frecvent. Într-o zi, Charles s-a întors acasă și a găsit acest bilet: „Charlie, am fost o nebună. M-am lipsit de o mulțime de lucruri… De acum înainte, voi obține tot ce pot din ceea ce-mi oferă lumea. Știu că tu vei continua să fii un nebun pentru Isus, dar eu îți spun adio!”

A fost uimit, iar depresia l-a cuprins ca un val uriaș. Într-o zi, stând pe veranda cabanei sale, s-a gândit la sinucidere. O voce din interiorul său i-a șoptit: „Slujirea ta s-a terminat. Nimănui nu-i pasă!” Dar o altă voce a străpuns întunericul: „Charlie, nu te-am uitat; îmi pasă de tine!” Imediat, Charles a îngenunchiat și și-a rededicat viața lui Hristos.

Mai târziu, el a scris versurile unuia dintre cele mai iubite cântece gospel: „Mi-ar plăcea să-ți spun ce cred eu despre Isus, În El eu am găsit un prieten atât de minunat și de adevărat; Aș vrea să-ți spun cum mi-a schimbat complet El viața, Și-a făcut ce niciun alt prieten nu putea. Nimănui nu i-a păsat de mine ca lui Isus, Nu există alt prieten bun ca El; Nimeni altcineva nu îmi putea lua păcatul și întunericul din mine, O, Lui i-a păsat atât de mult să-mi facă bine!”

Cumva responsabilitățile tale te-au adus în punctul de zdrobire? Durerea sufletească este mai mare decât poți suporta? Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries