Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “fara-categorie”

13 oct. 2024

13 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; și El este ispășire pentru păcatele noastre.

1 Ioan 2.1,2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

El, Cel care a mers la Tatăl pentru noi, poate spune (și Tatăl o știe bine): «Eu am suferit pe cruce pentru păcatele care au fost înfăptuite și Eu am purtat judecata asupra lor, așa că nu mai poate fi nicio judecată cu privire la ele». El este Cel Drept și Dumnezeu știe că El niciodată nu va face ceva nedrept, că niciodată nu va acoperi un păcat și că niciodată nu va spune despre ceva care este fals că este bun, așa cum o fac deseori avocații de pe pământ. Cuvântul Său este adevărul absolut, așa că Dumnezeu poate avea încredere desăvârșită în cuvântul Său. El ne înlocuiește, ca să ne readucă în părtășie cu Tatăl, pentru ca, în felul acesta, răul să fie îndepărtat și Dumnezeu să poată, potrivit cu 1 Ioan 2.1, să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. Pe de o parte, Domnul Isus lucrează în noi, ca să ne aducă la mărturisire; de altă parte, El intervine la Tatăl pentru noi, pentru ca astfel, atunci când am mărturisit, Tatăl să ne ierte. Și Tatăl ne iartă întotdeauna, căci El este credincios și drept când face lucrul acesta.

În primul rând, Domnul Isus lucrează în noi pentru ca păcatele pe care le-am înfăptuit să ne devină cunoscute. Cum ne sunt ele făcute cunoscut? Când am făcut ceva și nu știu că este rău, cum voi afla că acel lucru este rău?

Vedem lucrarea Domnului Isus în cazul lui Petru. Domnul îl atenționează mai dinainte și îi spune: „Chiar în noaptea aceasta … tu te vei lepăda de Mine de trei ori“. Apoi imediat adaugă: „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se micșoreze credința“. După ce Petru L-a tăgăduit de trei ori, Domnul l-a privit și, prin aceasta, i-a adus aminte de cuvintele Sale, iar Petru a devenit conștient că L-a tăgăduit și a plâns cu amar. Când Domnul a înviat, Petru a fost unul dintre primii pe care El i-a căutat ca să stea de vorbă cu el. Când, după aceea, Petru a fost iarăși în mijlocul ucenicilor, Domnul a venit și a pătruns din nou, și cu acest prilej, până la temelie, ca să-l aducă pe Petru la o totală restabilire și la o deplină părtășie; căci acesta este scopul Domnului Isus (vedeți Ioan 21).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și au venit la un loc al cărui nume era Ghetsimani. Și a zis ucenicilor Săi: „Stați aici până Mă voi ruga!“. A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se tulbure adânc.

Marcu 14.32,33

Ghetsimani

În ultima noapte a Domnului Isus înainte de moartea Sa pe cruce, Ghetsimani a fost un loc special.

După ce Isus a sărbătorit Paștele împreună cu ucenicii Săi, au ieșit din cetatea Ierusalim, au traversat pârâul Chedron și au intrat în grădina Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor. Ghetsimani înseamnă „presă de ulei“. Se pare că acolo era o presă cu care măslinele erau zdrobite pentru a fi transformate în ulei. Presa de ulei ne vorbește atât despre zdrobire, cât și despre valoarea produsului obținut.

Presa este un simbol al judecății (Apocalipsa 14.19). Puțin mai târziu, pe cruce, avea să se abată asupra Domnului Isus judecata lui Dumnezeu din cauza păcatelor noastre. El a văzut această judecată deja acolo, în grădină. Această anticipare a provocat o mare tulburare în sufletul Său, astfel încât S-a îndreptat în rugăciune spre Dumnezeul și Tatăl Său.

Prin presarea măslinelor se obține uleiul de măsline prețios, care, chiar și în Vechiul Testament, trebuia să fie oferit lui Dumnezeu ca jertfă. Aceasta ne arată că suferința Mântuitorului sub judecata lui Dumnezeu a adus ceva bun pentru Dumnezeu (Exod 22.29; 27.20).

Îl admirăm pe Hristos, pentru că a fost dispus să intre în judecata lui Dumnezeu, pentru a aduce acolo jertfa nespus de prețioasă pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 12.1-17 · Ioan 21.15-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 9:1-17

Pentru a descrie forţa vrăjmaşilor lui Israel, Moise se foloseşte de aceleaşi mijloace ca şi oamenii necredincioşi care înmuiaseră inima poporului (1.28), pentru că această putere era reală. Poporul nu trebuia să o desconsidere, ci, mai degrabă, să-şi pună încrederea într-o putere mai mare. DOMNUL avea să meargă înaintea lor spre a descuraja şi nimici această putere a vrăjmaşului.

Contrar criteriilor obişnuite ale oamenilor – cantitate sau calitate – intervenţia lui Dumnezeu în favoarea lui Israel n-a fost dictată nici de numărul (7.7), nici de buna înclinaţie naturală a acestui popor. „Să ştii dar că nu pentru dreptatea ta – reaminteşte Moise – îţi dă Domnul Dumnezeul tău această ţară bună ca s-o stăpâneşti“ (9.6). Copilul lui Dumnezeu nu se poate lăuda nici măcar cu atâta îndreptăţire proprie ca Israel. „El ne-a mântuit, nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi, ci după propria Sa îndurare …“ (Tit 3.5-7). Şi pentru ca poporul să nu fie tentat să atribuie alegerii lui Dumnezeu meritele lor personale, conducătorul lor le aminteşte episodul umilitor cu viţelul de aur. Dacă ne vom aduce aminte fără-ncetare de credincioşia Domnului (cap. 8), nu vom uita niciodată cât de slabe sunt inimile noastre (v. 7; Ezechiel 16.30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AȘA CUM EȘTI, VINO LA DOMNUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt…” (1 Corinteni 15:10)

Am auzit o istorioară despre un băiat care intră în casă și nu știa că pastorul bisericii venise în vizită… Băiatul ținea în mână un șobolan mort: „Mamă, n-o să-ți vină să crezi: acest șobolan alerga prin garaj… L-am văzut, am aruncat cu o piatră în el și l-am nimerit… Apoi m-am dus și l-am călcat în picioare. După care l-am apucat de coadă și l-am izbit de perete…” În acel moment îl vede pe pastor… se uită la mama lui – și dacă privirea ei ar fi putut ucide, el ar fi fost demult un copil mort… Așa că, a ridicat șobolanul în sus ca pe o ofrandă și a adăugat cu o voce pioasă: „Și apoi dragul de Dumnezeu l-a chemat acasă.”

Cam așa este și genul de discurs în care oamenii alunecă atunci când vor să-și ascundă defectele și să pară mai „spirituali”!

Vechiul imn „Așa cum sunt, la Tine vin” se referă la faptul că Dumnezeu te iubește în ciuda problemelor tale, așa că ar fi bine să-ți scoți masca. Dacă ar exista cu adevărat o biserică „Așa cum sunt”, unde oamenii ar putea să-și aducă poverile și înfrângerile, dacă ar exista acel grup în care toată lumea ar fi iubită și nimeni nu s-ar preface, cred că n-ar fi niciodată suficient loc în clădirea aceea pentru oamenii dornici să vină.

Apostolul Pavel a recunoscut că și el se comporta uneori frumos, alteori urât; a pomenit momentele în care a vrut să facă binele, dar răul a preluat controlul… dar a refuzat să renunțe la luptă pentru că și-a dat seama că el este o lucrare în curs de desfășurare. Și a afirmat: „eu… nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic…” (1 Corinteni 15:9-10).

Așadar, așa cum ești – vino la Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 oct. 2024

12 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, în adunare, doresc să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o limbă.

1 Corinteni 14.19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă citim contextul acestui verset, înțelegem că Pavel se referă la folosirea darului vorbirii în limbi în adunare și, prin urmare, la nevoia ca ceea ce se spune să fie făcut înțeles pentru ceilalți.

Există credincioși care niciodată nu-și deschid gura în strângerile laolaltă, nici pentru laudă, nici pentru rugăciune, nici pentru a citi un pasaj din Scriptură și nici pentru a rosti un cuvânt de încurajare, de îndemn sau de învățătură. Unii se tem sau sunt prea timizi, gândindu-se că nu sunt suficient de elocvenți, în comparație cu alții. Să privim la câteva exemple încurajatoare din Scriptură, pentru a căpăta imboldul și puterea de a face ceea ce Domnul dorește.

Moise, atunci când Dumnezeu i-a poruncit să-i vorbească lui faraon, a spus că el nu este elocvent și că are o vorbire greoaie. Dumnezeu i-a reamintit că El era Cel care făcuse gura omului și că El avea să fie cu gura lui Moise (Exod 4.10-12). Când omul care fusese eliberat de legiunea de demoni a dorit să-L urmeze pe Domnul, El nu i-a îngăduit, ci i-a spus să se întoarcă acasă, la ai săi, și să le spună ceea ce Domnul făcuse pentru el. Câtă cunoștință a Bibliei credeți că avea acest om? Ce știa el? El putea rosti acele „cinci cuvinte“, care însemnau ceea ce Domnul făcuse pentru el (Marcu 5.18,19). Lui Iona i s-a poruncit să predice în Ninive: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi răsturnată“ (Iona 3.4) – o frază care, în limba ebraică, are doar cinci cuvinte. Care a fost rezultatul? Întreaga cetate a fost scăpată! Amos, de asemenea, a avut un mesaj scurt, dar solemn: „Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău!“ (Amos 4.12).

Când ne adunăm laolaltă, să dăm fiecare cu credincioșie ceea ce Domnul ne-a dat să dăm. Oricât de limitați ne-am simți, trebuie să știm că Domnul nu cere de la noi mai mult decât putem.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

La Dumnezeu toate sunt cu putință.

Matei 19.26

Pescarul de pe insula Terranova

Oamenii dintr-un sat de pe insula Terranova erau foarte deznădăjduiți. Ei trăiau în principal din pescuit, iar în acel an nu prinseseră aproape nimic. Trecuse deja o mare parte din sezonul de pescuit, așa că iarna se anunța cu foamete și cu lipsuri. Pastorul micii comunități i-a chemat atunci pe oameni la rugăciune. Biserica a fost plină. Au citit câteva pasaje din Biblie, apoi câțiva dintre cei prezenți s-au rugat lui Dumnezeu spunându-I despre situația dificilă a întregului sat.

După întâlnirea de rugăciune, starea de spirit părea să fie destul de încrezătoare. Dar până dimineața următoare, deznădejdea paralizantă a pus din nou stăpânire pe toți. Un singur pescar a ieșit să prindă pește; era un om cunoscut în tot satul pentru necredința sa. Fusese și el la întâlnirea de rugăciune, însă doar pentru a spune cu voce tare că este o nebunie să te rogi pentru pește. Și tocmai de aceea a ieșit la pescuit, ca să demonstreze că nu era nimic de prins. – Dar ce s-a întâmplat? De îndată ce și-a aruncat plasele, a prins pește din belșug! După două ore s-a întors în port cu barca încărcată. Vestea despre captura bogată s-a răspândit imediat și, în curând, portul a fost plin de vase de toate felurile. Fiecare s-a întors încărcat în acea zi și așa a fost până la sfârșitul sezonului.

Minunata captură de pește l-a impresionat mult pe acel pescar necredincios. Nu după mult timp, el a cedat în fața lui Dumnezeu și a devenit un om nou, care L-a urmat pe Domnul Isus cu toată inima. Biblia nu ne învață o evanghelie a prosperității, dar Dumnezeu poate folosi o astfel de minune și astăzi pentru a-i converti pe oameni.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 11.4-21 · Ioan 21.7-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 8:1-20

„Îţi vei aduce aminte … aduţi aminte!“ − iată firul călăuzitor al acestei cărţi, şi aceasta pentru că inima lui Israel, ca şi a noastră, este promptă în a uita de Dumnezeu,  de eliberările Sale, de promisiunile Sale, de poruncile Sale(compară cu Marcu 8.17 …). Domnul Îşi purtase poporul „cum poartă un om pe fiul său“ (1.31). Aici îl pedepseşte „cum ceartă (sau „educă“, sau „disciplinează“) un om pe fiul său“ (v. 5). «Purtat» şi «pedepsit» sunt două privilegii ale copilului lui Dumnezeu (Evrei 12.5 …). Cel de-al doilea ne pare mai greu de acceptat decât primul. Dar ce urmărea Dumnezeu când permitea experienţele din pustiu? Scopul este repetat de trei ori: „ca să te smerească“ (v. 2, 3, 16). Un om care are nevoi este mai dispus să se întoarcă spre Creatorul lui şi acesta este tocmai punctul pe care îl aşteaptă Dumnezeu, pentru că încercarea nu este niciodată un scop în sine, ci un mijloc „ca să-ţi facă bine la sfârşit“ (v. 16). Ce contrast între pustiul pe care Israel tocmai îl traversase, un pământ plin de „uscăciune, unde nu era apă“ (v. 15) şi „ţara cea bună“, plină de pâraie, de izvoare şi de ape adânci, în care avea să intre! Ce con­trast de asemenea între hrana din Egipt (Numeri 11.5) şi îmbelşugatele roade din ţara Canaanului, dătătoare de putere, de bucurie, de sănătate, de savoare şi care evocă roada Duhului prezentată pe larg în Galateni 5.22!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NESIGURANȚA ÎN MATERIE DE LEADERSHIP | Fundația S.E.E.R. România

„Au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” (Ioan 12:43)

Biblia spune (Ioan 12:42-43): „Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” Dacă ești un lider sau faci parte dintr-o echipă de conducere, răspunde sincer la aceste întrebări: Cât de sigur te simți ca lider? Când altcineva are o idee grozavă, o susții sau o reprimi? Aplauzi succesele altora sau te simți amenințat de ele? Dacă răspunsurile tale sunt „reprim” și „mă simt amenințat”, ai o problemă de nesiguranță, și trebuie să te ocupi de ea pentru a reuși pe deplin în ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Să reținem următoarele lucruri: 1) Liderii nesiguri creează nesiguranță în ceilalți. Vechea zicală spune: „Nu poți da decât ce ai.” Dacă tu nu ai siguranță, nu-i poți face pe ceilalți să se simtă în siguranță. Iar pentru a fi un lider eficient, genul pe care ceilalți vor să îl urmeze, tu trebuie să-i faci pe cei care te urmează să se simtă bine în pielea lor. 2) Liderii nesiguri mai mult iau, de la oameni, decât dau. Ei sunt într-o căutare constantă după recunoaștere, validare și iubire. Din acest motiv, atenția lor se concentrează pe aflarea siguranței, și nu pe transmiterea ei către ceilalți. Ei sunt în mare parte cei care iau, nu cei care dau – iar cei care tot iau nu sunt lideri eficienți! 3) Liderii nesiguri îi limitează în mod constant pe cei mai buni oameni ai lor. Ei acaparează puterea. De fapt, cu cât cei din jurul lor sunt mai buni, cu atât liderii se simt mai amenințați – și cu atât mai mult se străduie să limiteze succesul și recunoașterea celor ce-i înconjură. Dacă aceste lucruri te descriu și pe tine, citește și ia aminte la următorul verset din Scriptură (Romani 12:10): „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 oct. 2024

11 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!

Psalmul 150.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Așa se încheie cartea Psalmilor și așa ne este prezentat, cu privire la pământ, rezultatul venirii Domnului. El este cu adevărat Omul binecuvântat din primul psalm, „cel care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte“ (Psalmul 1.1,2). Fiecare bătaie a inimii Lui devotate a fost pentru Dumnezeul Său și fiecare cuvânt al Lui și fiecare faptă a Lui L-au glorificat pe Tatăl. Orice excelență de ordin moral a strălucit în mod perfect în Persoana Lui.

Rodul Lui va apărea la timpul potrivit, frunza Lui nu se va veșteji niciodată, iar în tot ce va face va prospera. Oamenii au crezut că lumina Lui s-a stins pentru totdeauna atunci când a fost răstignit, însă El va veni din nou. Va răsări ca Soare al dreptății și va aduce acea dimineață fără nori, pe care toți sfinții lui Dumnezeu au așteptat-o (2 Samuel 23.4). Își va pune caracterul binecuvântat asupra împărăției Sale, care va reflecta gloria Lui strălucitoare. Atunci orice suspin și orice strigăt de durere vor fi îndepărtate, iar întunericul va fugi dinaintea strălucirii prezenței Sale. Tot pământul va fi plin de gloria Domnului și, așa cum viața Lui întreagă a fost o laudă pentru Dumnezeu, la fel toate făpturile vor da laudă în acea zi.

Ridicarea și căderea împărățiilor; acumularea celor mai grave probleme; conflictele de interese care cresc tot mai mult – toate acestea dovedesc instabilitatea stării de lucruri din această lume. Însă toate acestea nu trebuie să-l tulbure pe cel care, cu ochii credinței, Îl vede pe Isus. Steaua strălucitoare de dimineață, care vestește venirea zilei, strălucește deja în cer și umple de nădejde inimile celor credincioși. Da, Domnul vine! El să fie lăudat!

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți.

Efeseni 2.5

Cererea de grațiere

Un bărbat condamnat la moarte stătea în celula sa și aștepta. În orice zi, sentința putea fi executată. Cu mult timp în urmă îi trimisese președintelui o cerere de grațiere.

Într-o dimineață s-a întâmplat însă ceva la care nu se mai aștepta. Zăvorul greu al ușii celulei sale a fost tras și un bărbat în uniformă a intrat, înmânându-i o scrisoare. A citit-o zguduit de emoții. Parcă visa. Nu-i venea să creadă. Cererea sa de grațiere fusese acceptată. El nu mai trebuia să moară… Semnătura președintelui pusă pe cererea sa îi oferea condamnatului certitudinea că pedeapsa cu moartea nu va fi executată.

Acest tablou ne trimite cu gândul la ceea ce Dumnezeu ne oferă nouă, oamenilor. Deși am păcătuit împotriva Lui, El vrea să ne scutească de pedeapsă. Dar nu invocă circumstanțe atenuante. Nu, ci El rămâne credincios sfințeniei Sale. Pe baza morții Fiului Său Isus Hristos, care a ispășit toată vina pe cruce, Dumnezeu îl iartă pe cel păcătos.

Depinde doar de noi, dacă Îi trimitem sau nu lui Dumnezeu o cerere de grațiere. Dacă ne mărturisim înaintea Lui păcatele noastre și credem că Isus Hristos a purtat pedeapsa pentru ele, Dumnezeu ne achită imediat.

El ne dă confirmarea acestui fapt în Cuvântul Său veșnic valabil:

„Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus“ (Romani 8.1).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 10.28-11.3 · Ioan 21.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 7:7-26

Voi şi cu mine, noi suntem dispuşi să-i iubim pe cei care ne iubesc, pe cei care ne par simpatici, binevoitori (Luca 6.32). Dragostea lui Dumnezeu este de o cu totul altă natură. Ea s-a exercitat încă din Egipt asupra lui Israel, popor slab şi nevoiaş, care nu-L căuta pe Dumnezeu, „cel mai mic dintre toate popoarele“ (v. 7, 8). Asupra noastră, această dragoste s-a exercitat pe când eram fără putere, fără evlavie, încă păcătoşi, vrăjmaşi lui Dumnezeu (Romani 5.6, 8, 10).

Omul iubeşte când găseşte la alţii motive pentru asemenea sentimente; este o iubire preferenţială. La Dumnezeu, dimpotrivă, toate motivele pentru a ne iubi se aflau în propria Sa inimă, astfel că această dragoste se revarsă peste toate făpturile Sale fără nici o deosebire. De acum, dragostea pe care Dumnezeu o aşteaptă de la om nu este răspunsul cuvenit la dragostea Sa; ea are un motiv: „noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Şi are pentru noi o consecinţă: ascultarea (v. 9). Acesteia, inima lui Dumnezeu îi răspunde din nou, dar cu un sentiment deosebit, cel din v. 13, care are drept corespondent în Noul Testament promisiunea Domnului Isus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi …“ (Ioan 14.23; 1 Ioan 5.3).

Fie ca Dumnezeu să ne dea tuturor să trăim din plin această experienţă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII DISCIPLINAT! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu fi nepăsător de darul care este în tine…” (1 Timotei 4:14)

Singura modalitate prin care poți continua să te perfecționezi este exersarea. Nancy Dornan (femeie de afaceri din S.U.A.) spunea: „Cea mai lungă cale între două obiective este scurtătura!” Și este foarte adevărat. Dacă îți dorești să te dezvolți într-un anumit domeniu, calculează care vor fi implicațiile reale, inclusiv prețul, apoi hotărăște-te să-l plătești.

David nu și-a descoperit brusc talentul de cântăreț la harpă, când a ajuns la palatul regelui Saul. El și-l dezvoltase în anii de practică pe dealurile singuratice, în timp ce îngrijea oile tatălui său.

Apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Până voi veni, ia seama bine la citire… Nu fi nepăsător de darul care este în tine… Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:13-15)

Când ai terminat cu dezvoltarea personală, ești terminat!

Progresul, succesul și creșterea nu se întâmplă prin osmoză, ci necesită disciplină. Nu există o cale ușoară de a deveni o persoană disciplinată. Motivul pentru care un anumit câștigător (din sport) de anul trecut, a fost al doilea clasat anul acesta, este că unul dintre ei a fost dispus să facă un efort suplimentar când a venit vorba despre practică și disciplină, iar celălalt nu. Oricine face (ce trebuie să facă) doar atunci când are chef, sau când îi convine, va rămâne în urmă! Îmbunătățirea vine prin disciplină.

O persoană disciplinată nu găsește scuze și nici nu acceptă scuze; ea le elimină. Îmi par foarte adevărate cele spuse de către scriitorul clasic francez François de La Rochefoucauld: „Aproape toate greșelile noastre sunt mai ușor de iertat decât metodele prin care încercăm să le ascundem.”

Dacă ai mai multe motive din cauza cărora nu poți fi disciplinat, tu trebuie să pricepi că nu sunt altceva decât o grămadă de scuze! Toate acestea trebuie să fie eliminate, dacă vrei să reușești în ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci.

Așadar, fii disciplinat!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 oct. 2024

9 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată temerea, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Căci este un har dacă cineva, datorită conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. Fiindcă ce fală este dacă răbdați după ce ați păcătuit și ați fost pălmuiți? Dar, dacă răbdați după ce ați făcut binele și ați suferit, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Căci la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui.

1 Petru 2.18-21 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Primele îndemnuri ale apostolului Petru sunt adresate celor din starea cea mai umilă, celor care se află în robie, fie ca sclavi, fie ca simpli servitori. Temerea lor de Dumnezeu va fi dovedită în primul rând prin supunerea lor față de stăpâni, cu toată temerea. Aici, pentru a-i încuraja pe acești oameni, este mângâietor să observăm că apostolul le pune înainte cu precădere caracterul lui Hristos. Servitorii Îl văd pe Dumnezeu în stăpânul lor, iar acest lucru este cu atât mai important de subliniat, cu cât stăpânii pot fi uneori greu de suportat (versetul 18). Dar este un har deosebit să înduri necazuri datorită conștiinței față de Dumnezeu, atunci când aceste suferințe sunt nedrepte.

Chestiunea importantă nu este doar să suferi, ci să suferi făcând binele. Acesta este un subiect de glorie și de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece este drumul lui Hristos Însuși. Să fii servitor, să faci binele și să suferi pentru acest lucru – nu este acesta chiar drumul lui Hristos? De aceea, acest drum este vrednic de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece – spune apostolul – la aceasta am fost chemați, adică la a merge pe drumul lui Hristos.

Să observăm că întreaga epistolă stăruie asupra acestui adevăr, astfel încât, dacă vreau să aflu care trebuie să fie drumul meu în această lume, răspunsul este simplu: Hristos – Hristos ascultător, Hristos supus, Hristos făcând binele, Hristos suferind pentru acest lucru.

De aceea, și noi suntem chemați la aceasta. Hristos a suferit pentru noi, iar aceasta a însemnat mântuirea noastră, dar, în același timp, El este și un model pe care ni l-a dat spre a-l urma.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

„De aceea îți spun: Păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.“ Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele“.

Luca 7.47,48

Fariseul și femeia păcătoasă (6)

Dragostea femeii pentru Domnul era o dovadă clară că multele ei păcate au fost iertate. Simon nu și-a recunoscut păcatul, nu dorea harul și iertarea și, prin urmare, nici dragostea. Isus i-a atras atenția asupra acestui fapt cu vorbe foarte blânde. Ele au fost un ultim apel al bunătății Sale la inima fariseului. Simon putea trage singur concluziile necesare.

Apoi Mântuitorul i S-a adresat pentru prima dată direct femeii și, în prezența lui Simon și a celorlalți oaspeți sceptici, i-a acordat în mod explicit iertarea păcatelor. Da, femeia a păcătuit, toată cetatea știa. Dar vinovăția ei era complet iertată!

Ceilalți oaspeți au întrebat cu îndoială: „Cine este Acesta, de iartă chiar și păcatele?“. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele! Dar Domnul Isus Hristos este Dumnezeu Fiul. Prin urmare, El are, de asemenea, autoritatea de a ierta păcatele (Luca 5.20-26; Ioan 5.19-30; 17.2).

Apoi Isus i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace“ (Luca 7.50). Ea a venit la Domnul cu credință. Apoi a aflat că această credință a mântuit-o și a primit siguranța mântuirii. Pentru inima ei recunoscătoare, întrebarea celorlalți, „Cine este Acesta?“, a primit cu mult timp înainte un răspuns: Isus este Mântuitorul, El este Hristos, Domnul (Luca 2.11)!

„Acesta este, într-adevăr, Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan 4.42).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.30-10.11 · Ioan 20.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 6:1-15

Dragostea lui Dumnezeu nu admite nici un dezacord, nici un compromis. Este exclusivă, în sensul că cere de la noi o dăruire totală: inimă, suflet, putere − întreaga noastră fiinţă trebuie să fie cuprinsă de ea. Şi nici un moment din viaţa noastră nu trebuie să iasă de sub controlul acestei iubiri divine. Fie acasă − la masă, la sculare, la culcare − fie afară, pe scurt, în toate momentele zilelor noastre − iubitul nostru Salvator ar trebui să ne fie subiectul gândurilor şi al conversaţiilor (Psalmul 73.25). Cât de departe suntem de aceasta! Evanghelia însă ne prezintă Modelul desăvârşit, în fiinţa Căruia totul era pentru Dumnezeu. Îl auzim pe Domnul Isus citând „cea dintâi şi cea mai mare poruncă“ cu autoritatea Singurului care a împlinit-o desăvârşit: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău …“ (Matei 22.37, 38). Cuvântul lui Dumnezeu era neîncetat în inima Lui, astfel încât, atunci când Vrăjmaşul s-a prezentat în pustiu, în mâinile Sale se afla această sabie de nădejde cu care să-l în­frunte. Citând v. 13 şi 16, Domnul Isus (Matei 4.10; 4.7) l-a redus la tăcere (de două ori) pe Satan.

Cât de important este pentru noi să cunoaştem aceste versete pe dinafară! „Învăţaţi-le…“ recomandă cap. 5.1. Diavolul nu poate face nimic împotriva Scripturii, când noi ştim s-o cităm pentru a-l înfrânge.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTEȘTE-ȚI COPIII PENTRU VREMURI TULBURI! | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.” (Isaia 38:19)

Pentru a avea un copil înțelept, care să aibă încredere în tine, tu trebuie să-l faci să înțeleagă patru lucruri:

1) Ce simte Dumnezeu pentru el. Psalmistul spune: „În veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 136:1). A ști acest lucru este fundamental pentru dezvoltarea spirituală a copilului tău și pentru relația lui cu Dumnezeu.

2) Ce simți tu pentru el. Așadar, spune-i că, deși Îl corectezi, tu nu-l vei respinge niciodată!

3) Ce simte el despre propria lui persoană. Cel mai dureros aspect al maturizării este legat de atacul asupra stimei de sine, care este aproape universal în societatea adolescenților de astăzi. Aceștia se simt de obicei ca niște prostuți înainte ca măcar să aibă ocazia de a porni în viață. Așadar, încurajează-ți copilul adolescent că este o „lucrare în desfășurare” și că are un potențial incredibil. Citește-i ceea ce spune Biblia: „Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:13-14) Ajută-l să-și descopere talentele pe care i le-a dat Dumnezeu, și să le dezvolte – fie ele artă, știință, reparații, sport sau… creșterea animalelor, pentru distracție ori profit. Orice! Nu contează atât de mult ce îl înveți pe copilul tău; esențial este ca el să învețe ceva cu care să compenseze atunci când întreaga lume pare să spună: „Cine ești tu și care este semnificația ta?”

Adolescentul care nu are un răspuns la aceste întrebări este lăsat fără apărare într-un moment foarte sensibil al vieții. Așadar, dezvoltarea și perfecționarea abilităților, cu care să compenseze, poate fi una dintre cele mai valoroase contribuții pe care le poți aduce tu, ca părinte.

4) Ce părere au prietenii sau colegii lui despre el. Dacă anturajul îl aprobă, e bine. Iar dacă nu-l aprobă, dar primele trei lucruri sunt clare și stabile în viața lui, copilul tău va prospera și va face față anilor zbuciumați!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 oct. 2024

8 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Adam a cunoscut din nou pe soția sa; și ea a născut un fiu și i-a pus numele Set, „pentru că“, a spus ea, „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“.

Geneza 4.25 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Când s-a născut Set, Adam și Eva nu l-au mai privit ca pe unul pe care îl dobândiseră de la Domnul, ci ca pe unul care fusese rânduit familiei lor. Eva a spus: „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“ (Geneza 4.25). Dumnezeu dorește ca, în căminul creștin, copiii să fie priviți ca unii pe care Domnul i-a rânduit în mod specific pentru a fi acolo. Domnul spune că sunt ai Lui, dar că i-a așezat în căminele noastre. Dacă îi privim pe copiii noștri în felul acesta, îi vom crește într-un fel foarte diferit de modul în care îi creștem când îi vedem ca fiind dobândiți de la Domnul.

Set a avut un fiu numit Enos. Citim că „atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului“. Aici avem rezultatul pe care Domnul l-a intenționat atunci când noi ne privim copiii ca rânduiți de Domnul în căminul nostru.

Să presupunem că regele țării ar veni la mine și mi-ar spune că, din toate grădinile din lume, el a ales grădina mea, în care să pună șase dintre plantele lui, ca eu să am grijă de ele și să le cresc. Credeți că eu aș zice în sinea mea: «Ei bine, câtă vreme le ud când și când, totul va fi în regulă. Nu contează așa de mult să aibă pământ îngrășat sau temperatura potrivită. Și nu contează dacă în apă ar fi vreo picătură de otravă – nu poate fi ceva atât de rău»? Sunt sigur că n-aș gândi deloc așa!

Dumnezeu a rânduit multe plante în grădinile noastre. Din toate grădinile din această lume, el a ales grădina ta în care să le planteze. Iar acum El te socotește responsabil cu privire la cum sunt crescute aceste plante. Este o diferență între a spune: «Am dobândit acest copilaș de la Domnul, el este al meu și pot să-l cresc cum vreau» și a spune: «Îl privesc ca pe unul pe care Domnul l-a pus în grădina mea, pe care l-a rânduit în familia mea, iar eu am responsabilitatea de a-l crește pentru El».

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Era văduvă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de la templu, slujind noapte și zi cu posturi și cu rugăciuni.

Luca 2.37

Rugăciunea nepotului

Era deja târziu, iar pentru Patrick sosise timpul să meargă la culcare. Așa că și-a sărutat părinții, spunându-le noapte bună, după care s-a dus la bunica lui. A îmbrățișat-o și i-a spus: „Noapte bună, bunico, mă duc la culcare acum! Ai nevoie de ceva?“. — „Nu, micuțule, dar de ce mă întrebi?“ — „Pentru că vreau să mă rog chiar acum“, a fost răspunsul copilului.

Micul Patrick este un frumos exemplu pentru toți cei credincioși. Ne încheiem ziua în același mod cum a procedat el? Și, de asemenea, cum o începem?

Fericiți sunt acei bunici care primesc binecuvântări de la Dumnezeu prin rugăciunile nepoților lor! Și invers, cât de privilegiați sunt nepoții ale căror nume sunt pronunțate cu regularitate de părinții și de bunicii lor stând pe genunchi în fața lui Dumnezeu! Ar putea exista pentru bunici vreo activitate mai valoroasă decât rugăciunea? Multe persoane în vârstă au mare grijă de grădinile lor. Mult mai importantă este responsabilitatea pentru sufletele tinere, pe care ar trebui să le „îngrijească“ zi de zi, astfel ca ele să aducă roade pentru Dumnezeu.

Și câte subiecte de rugăciune nu ar trebui să fie pe inima celor credincioși…! „Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt așezați în poziții înalte, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și demnitatea“ (1 Timotei 2.1,2).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.17-29 · Ioan 20.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 5:22-23

Legea fusese dată. Domnul nu mai are nimic de adăugat la ea. Acum poporul răspunde cu elan de bucurie şi spontan. Cât de preţioasă este pentru Dumnezeu dragostea dintâi! „O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine …“ confirmă Dumnezeu către slujitorul Său (v. 29). Mai târziu, în timpul lui Ieremia, El va aminti de acea zi fericită: „Mi-aduc aminte de tine, … de dragostea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustiu …“. Şi cu câtă tristeţe va trebui să adauge: „Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr“ (Ieremia 2.2, 32)!

Da, poporul a vorbit bine: „bine au spus tot ce au spus“ (v. 28 sf.). Totuşi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu vorbe. El ne va judeca după faptele noastre. „Luaţi dar aminte să faceţi“ (v. 32). Să-I cerem Domnului să lu­creze în noi „şi voinţa şi înfăptuirea“ (Filipeni 2.13).

Ne-a fost indicată o cale de la care nu trebuie să ne abatem „nici la dreapta, nici la stânga“ (v. 32, 33). De câte ori nu am făcut cu uşurinţă un pas în afara ascultării, atraşi de ceva necunoscut sau de teama unui obstacol! Să luăm exemplu de la tânărul rege Iosia, a cărui credincioşie străluceşte în întunericul idolatriei vremii sale. El este singurul despre care se spune că „a umblat în căile lui David, tată­l său, şi nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga“ (2 Cronici 34.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI O PROBLEMĂ CU RELAȚIONAREA? | Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție… netezește calea Ta sub pașii mei.” (Psalmul 5:8)

Un autor a scris: „Mi-a luat o jumătate din viață să descopăr marea putere pe care o au alegerile și șansele. Relațiile bune pe care le ai sunt un dar al lui Dumnezeu pentru tine; ceea ce faci cu ele este răspunsul tău față de El. De prea multe ori ne ascundem pasivitatea, lipsa de curaj, sau nepăsarea față de relațiile noastre, în tapiseria zbârcită a destinului. Țesem scuze și oferim alibiuri inimilor noastre vinovate, care nu au reușit să schimbe circumstanțele. Apoi ne dezicem de responsabilitatea noastră considerând-o o încercare ieftină de absolvire religioasă și trăim negând faptul că lucrurile ar fi putut fi mai bune în relațiile noastre, dacă am fi acționat mai devreme. Partea cea mai rea este că mulți Îl acuză pe Dumnezeu, și Îl fac responsabil pentru relațiile pe care ei înșiși ar fi putut să le schimbe!” Harul lui Dumnezeu ne oferă nenumărate ocazii, fiecare relație fiind un cadou pe care trebuie să-l desfacem și să ne bucurăm de el.

Noi trebuie să profităm de fiecare moment prețios ca de o sărbătoare. Dacă suntem conștienți de potențialul fiecărei relații, inimile noastre vor fi pătrunse de importanța de a face ca fiecare întâlnire să fie cea mai bună. Iar dacă ai o problemă cu relaționarea în căsnicie, tu ai avut șansa de a nu te căsători cu ea, de a nu da acel telefon, de a fi primul care își cere scuze sau de a da ascultare dorinței inimii tale. Alegerile sunt ale tale în oricare dintre situații.

Așadar, tu trebuie să spui în fiecare zi: „Îmi voi încerca șansele, îmi voi verifica alegerile, voi face schimbările necesare și voi lua deciziile corecte!” Iar când ziua se va încheia, îți vei spune: „A fost viața mea și relațiile mele, și sunt responsabil pentru fiecare dintre ele!” Și nu uita că Biblia spune: „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7)

Așadar, ai o problemă cu relaționarea? Vorbește cu Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 oct. 2024

7 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Astfel deci, să urmărim lucrurile care țin de pace și de zidirea reciprocă.

Romani 14.19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu este „Dumnezeul păcii“ și Domnul este numit „Domn al păcii“, care ne dă întotdeauna pacea în orice fel (2 Tesaloniceni 3.16). Nu ar trebui deci să stăruim în cele ale păcii și ale dragostei, care nu dărâmă, ci zidesc? Nu ar trebui să căutăm să ne slujim și să ne zidim unii pe alții? Cunoștința fără dragoste îngâmfă și aduce în pericolul de a „dărâma lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare“. Cât de serios este acest gând!

Toate sunt într-adevăr curate pentru cel care mănâncă fără poticnire. Dar trebuie să îl aduc eu, prin libertatea mea, pe fratele meu în pericolul de a „mânca poticnindu-se“? Nu! Dragostea spune: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se împiedică, sau se poticnește, sau în care el este slab“ (versetul 21). Pot exista numeroase prilejuri, unele poate prostești, de care cel slab să se împiedice sau să se poticnească, dar dragostea nu-l prețuiește mai puțin din cauza aceasta, ci caută cu credincioșie și lepădare de sine binele lui.

Versetul 22 cuprinde o linie directoare pentru cei tari, în toate timpurile. A fi „tare în credință“ este mai bine decât a fi „slab în credință“; mai bine este să umbli în adevărata libertate creștină, decât să stai sub un jug legalist! Iar când acest „mai bine“ este și partea ta, cititorul meu, atunci, „dacă ai o încredințare, să o ai pentru tine însuți, înaintea lui Dumnezeu“! Fii atent să nu-ți permiți lucruri pe care Dumnezeu nu le poate aproba! „Ferice de cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce aprobă!“ Altfel i-ar merge la fel ca celui slab, „care se îndoiește când mănâncă“. Pe lângă faptul că poate îi așezi în cale fratelui tău slab un prilej de poticnire, „ești condamnat“, pentru că și tu, ca și el, nu acționezi „din credință“. „Iar orice nu este din credință, este păcat“ (versetul 23).

Un al doilea principiu, extrem de important, este că libertatea noastră într-un lucru sau altul, chiar și în lucrurile simple ale vieții de fiecare zi, nu se poate întemeia decât pe încredințarea că ceea ce facem poate rămâne înaintea lui Dumnezeu. Dacă un credincios își permite ceva care nu stă pe această temelie, atunci aceasta este pentru el păcat. Libertatea a devenit, în această situație, trăire fără lege.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Iarăși zic: bucurați-vă!

Filipeni 4.4

Sondaj

Într-o seară a sunat telefonul. Un tânăr făcea un sondaj: „Pot să vă pun câteva întrebări?“. — „Da, cu plăcere. Dar nu pot promite că voi răspunde la toate întrebările.“ Au urmat întrebările obișnuite: starea civilă, vârsta, numărul de persoane din gospodărie etc. În cele din urmă a întrebat: „Citiți din când în când?“. După ce am răspuns afirmativ, m-a întrebat: „Și ce citiți în acest moment?“. I-am răspuns: „Citesc Epistola către Filipeni“. — Tăcere la celălalt capăt al firului. Atunci l-am întrebat eu pe tânărul respectiv: „Cunoașteți această epistolă?“. — „Nu!“ — „Foarte rău! Citiți-o! Este scurtă, are numai patru capitole.“ Tăcere din nou. „Aveți o Biblie?“, am întrebat eu. — „Da.“ I-am explicat unde poate găsi epistola în Biblie și cine a scris-o. I-am spus că Pavel vorbește deseori în această epistolă despre „bucurie“, în ciuda faptului că el însuși se afla în detenție la Roma. Interesul tânărului părea să se fi stârnit. „Iar în această epistolă“, am continuat eu, „Pavel Îl descrie pe Domnul Isus Hristos cum S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte pe cruce“.

La finalul convorbirii, interlocutorul meu a vrut să știe dacă aparțin vreunei confesiuni cunoscute. Am negat acest lucru și i-am spus: „Eu citesc Biblia cu respect, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Și doresc să trăiesc o viață conform voii lui Dumnezeu. Nu aparțin niciuneia dintre grupările pe care le-ați menționat“.

Tânărul a promis că într-o zi va citi Epistola către Filipeni. Ce minunat ar fi dacă se va număra și el printre cei care au găsit bucuria despre care se vorbește în această epistolă!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.1-16 · Ioan 19.31-42

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 5:1-21

Pentru Israel se pune acum problema să asculte rânduielile şi judecăţile Domnului, să le înveţe şi să le respecte pentru a le împlini (v. 1).

Sunt verbe semnificative pentru fiecare dintre noi în raport cu întreaga Scriptură! În fruntea tuturor instrucţiunilor date lui Israel se situează, fără-ndoială, legea. Ea pune în evidenţă, pe de o parte, perfecţiunea lui Hristos, care a împlinit-o în litera ei, iar pe de altă parte, răutatea omului, capabil să facă tot ceea ce este aici interzis (citiţi 1 Timotei 1.9). Faptul că Dumnezeu Se simte obligat să spună: „să nu ucizi“ şi „să nu furi“, confirmă că aceste înclinaţii spre rău sunt în noi. De aceea legea are un caracter predominant negativ; ea nu spune „să faci“, ci „să nu faci“.

Viaţa creştină de asemenea presupune abstinenţă şi apărare. 1 Petru 1.14 şi 2.1, 11 îl îndeamnă pe copilul lui Dumnezeu să nu se lase în voia poftelor de dinainte, să respingă „orice răutate şi orice viclenie şi făţărnicii şi invidii“, să se ferească „de poftele carnale…“ Dar creştinismul este în aceeaşi măsură bogat şi în porunci pozitive, de vreme ce credinciosul are o viaţă nouă prin care le poate împlini. Şi dacă Dumnezeu ne cere să ne eliberăm inimile de diverse pofte, o face pentru că El ne-a dăruit o Persoană capabilă să satisfacă aceste inimi, ceea ce legea nu putea face.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI? | Fundația S.E.E.R. România

„Când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!” (Psalmul 62:10)

Dacă Dumnezeu constată că ești credincios în cele mici, îți va încredința la un moment dat și ceva mai mare (vezi Luca 16:10, și 2 Corinteni 9:6-11). Dar binecuvântările Sale vin cu anumite condiții – și iată patru dintre cele de care trebuie să ții cont:

1) Nu-ți atribui meritele. Dumnezeu le-a spus iudeilor: „Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.’ Ci adu-ţi aminte de Domnul… căci El îţi va da putere să le câştigi… Dacă vei uita… vă spun hotărât azi că veţi pieri…” (Deuteronomul 8:17-19).

2) Nu uita de ceilalți. Biblia le poruncește „bogaţilor veacului acestuia… să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie…” (1 Timotei 6:17-19).

3) Nu deveni arogant. Ieremia ne avertizează: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul…” (Ieremia 9:23-24).

4) Nu lăsa nimic să-I ia locul lui Dumnezeu. „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie! Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” (Proverbele 30:8-9). Nu uita că tu nu deții nimic – ești doar un administrator al bunurilor lui Dumnezeu și un executant al voii Sale, iar aceasta este o responsabilitate impresionantă!

Așa că asigură-te că faci o treabă bună!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 oct. 2024

6 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În ziua întâi a săptămânii, Maria din Magdala a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut piatra luată de pe mormânt. A alergat deci și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus“.

Ioan 20.1,2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Chiar dacă Maria a fost însoțită și de alte femei, așa cum Evangheliile sinoptice par să ne prezinte, doar ea este scoasă în evidență în descrierea pe care o prezintă Ioan. În trecut, Maria fusese posedată de puterea demonilor; dar Domnul o eliberase din această stare teribilă. Cu inima atașată de Acela care o eliberase, ea, împreună cu alte femei, Îl însoțise pe Domnul, gata să-I slujească cu devotament (Luca 8.2,3; 23.55; 24.10). Se pare însă că dragostea ei întrecea dragostea celorlalte, de aceea este ea prezentată în mod proeminent în această scenă minunată. Prin urmare, putem învăța că lucrul pe care Hristos îl apreciază, mai presus de orice, este afecțiunea pentru Sine Însuși. Potrivit prețuirii Sale, dragostea este mai importantă decât slujirea. Adunarea din Efes s-a remarcat într-un mod deosebit prin lucrări și osteneală, dar Domnul îi spune: „Ți-ai părăsit dragostea dintâi“. Poate exista multă slujire, și totuși să nu fie însoțită de dragoste; dar nu poate exista dragoste devotată pentru Domnul, fără ca ea să fie folosită în slujba Lui. Astfel, vom vedea că Domnul folosește această femeie devotată ca legătură între El și ucenicii Săi.

Fără să aibă vreun gând cu privire la învierea Domnului – se pare că niciunul dintre ucenici nu se aștepta ca El să învieze – Maria este atrasă în mod irezistibil, prin dragoste, spre locul în care ea văzuse că trupul Domnului a fost pus în mormânt. Ea nu-și găsește odihna într-o lume din care Hristos este absent. Ea „a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric“, însă nu găsește altceva, în afara pietrei date la o parte și a mormântului gol. În tulburarea ei, aleargă la doi dintre apostolii de frunte și le spune: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus“. Este evident că mormântul gol nu reprezenta o dovadă pentru Maria a faptului că Domnul înviase; tot ceea ce își putea imagina era acel gând nepotrivit că oamenilor lumii le fusese permis să ia trupul Domnului.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când se împlineau zilele în care urma să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim.

Luca 9.51

Spre bucuria lui Dumnezeu

Nu este nimic mai măreț ca a fi creștin și nu este privilegiu mai mare ca a sluji Dumnezeului viu! Deși unii tineri cred că este un lucru plictisitor să fii creștin, realitatea este pe dos: este foarte plictisitor să nu fii creștin. Ce binecuvântare să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeul oricărui har și să-L slujești și să-L aștepți pe Fiul Lui! Atributele glorioase ale acestui Fiu Preaiubit au atras plăcerea Tatălui și ele atrag tot mai mult inimile noastre, cu cât Îl contemplăm mai de aproape.

Dreptatea Lui: Când a intrat pe un măgar în cetatea Ierusalim, s-a împlinit textul din Zaharia 9.9: „Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept, aducând mântuire“.

Ascultarea Lui: Ucenicilor Săi le-a spus: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui“ (Ioan 4.34). Astfel a mers spre Golgota și a ascultat de Dumnezeul Său până la moarte.

Dependența Lui: „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând“ (Ioan 5.19). Isus Hristos nu a făcut niciun pas fără Tatăl Său.

Smerenia Lui: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească“ (Matei 20.28). De aceea, El le-a spus ucenicilor Săi: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima“ (Matei 11.29).

Supunerea Lui: În grădina Ghetsimani, când S-a gândit la suferințele morții, Domnul S-a rugat: „Ava, Tată, … depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu“ (Marcu 14.36).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 8.16-29 · Ioan 19.25-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 4:29-49

Deşi mai responsabilă decât Israel, creştinătatea n-a răspuns aşteptărilor mai bine decât acest popor. Chiar din timpul apostolilor, declinul creştinătăţii îşi făcea simţită prezenţa. Dar în mijlocul acestei ruine a Bisericii profesante, Dumnezeu a trasat celui credincios o cale care se bucură de aprobarea Lui: aceea a ascultării individuale.

Să observăm că, vorbind de declin, se foloseşte persoana a-II-a plural: «voi» (v. 25-28). „Vă veţi face chip cioplit“, „veţi face rău“ − iată ce veţi face ca o colectivitate responsabilă. Pentru trezire însă este folosită persoana a-II-a singular: «tu»: „vei căuta pe Domnul“ (v. 29-31). Fiecare poate să asculte această voce care se adresează individului personal. În acest fel îi scrie Pavel lui Timotei în zilele tulburi ale celei de-a doua sa epistole, în care citim: Iată ce a ajuns creştinătatea în ansamblul ei, „dar tu rămâi în cele ce ai învăţat“ (2 Timotei 3.14). „De aceea mă voi strădui să vă amintesc întotdeauna aceste lucruri, deşi le ştiţi …“, scrie Petru (citiţi 2 Petru 1.12, 13; 3.1, 2).

Să nu fim surprinşi că întâlnim multe repetiţii în Biblie. Parcurgând Deuteronomul, vom găsi o mulţime de astfel de repetiţii, începând cu însăşi legea, repetată în cap. 5 şi care justifică numele acestei cărţi (Deuteronom semnifică a doua lege).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HARUL ÎN CĂSNICIE | Fundația S.E.E.R. România

„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9)

Despre ce personaj din Biblie ai spune că a avut cea mai bună căsnicie? Adam și Eva au început în Paradis, iar de acolo totul a luat-o la vale: Avraam a mințit și a spus că soția sa, Sara, era sora lui, apoi a lăsat-o însărcinată pe Agar, servitoarea ei; Isaac și Rebeca și-au petrecut o mare parte din căsnicie luptându-se să aibă copii, apoi el îl favoriza pe Esau, iar ea pe Iacov; Iacov a avut copii de la două soții și de la servitoarele soțiilor… Ce să spunem de Moise? Ceea ce știm despre Sefora, soția lui Moise este că s-a certat cu acesta în legătură cu circumcizia fiului lor, și că ea l-a numit pe Moise „soț de sânge” (Exodul 4:26). Marele David nu a fost deloc un model ca soț, iar Solomon a fost și mai rău. Când viața lui Iov a devenit grea, soția lui i-a spus: „Blestemă pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9).

În basme, viața este descrisă ca o aventură dificilă până când te căsătorești – după care trăiești fericit până la adânci bătrâneți. Dar nicăieri în Biblie nu se vorbește despre vreun cuplu care s-a căsătorit și apoi au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!

Așadar căsătoria nu salvează pe nimeni, doar Isus o face! Și totuși, așa de multe familii din biserici trăiesc într-o agonie tăcută. De ce? Pentru că ei și-au făcut o imagine de succes spiritual pe care trebuie să o proiecteze, dar nu se bucură de intimitate… mai rău, se petrec abuzuri. Când fiica lor necăsătorită este însărcinată, sau vreunul dintre ei este alcoolic, sau când se confruntă cu falimentul – n-au nicio idee despre ce să facă. Deseori, oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor îl primesc cel mai puțin – pentru că ar trebui să coboare de pe piedestalul lor!

Ce s-ar întâmpla oare dacă oamenii reali ar fi la fel de sinceri ca Biblia în ceea ce privește căsătoria? În Sfânta Scriptură, căsătoria este o școală în care învățăm, primim harul lui Dumnezeu și creștem împreună în dragoste. Așadar, apelează la harul lui Dumnezeu pentru căsnicia ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 oct. 2024

5 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Dumnezeu mi-a dat limba unui ucenic, ca să știu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit. El îmi trezește dimineață după dimineață, îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic.

Isaia 50.4 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Din punct de vedere profetic, aceste cuvinte vorbesc despre Hristos. Când El trăia pe pământ, nu a avut nevoie să fie învățat, ci a ascultat „ca un ucenic“. În același timp, acestea sunt niște cuvinte foarte practice pentru ucenicii Săi astăzi, adică pentru noi. Ucenicii învață de la Învățătorul lor prin faptul că-L urmează și că-L imită.

Pentru ce motiv a avut Hristos nevoie, ca Om, de „limba unui ucenic“? Pentru a predica și proclama împărăția lui Dumnezeu! Aici însă este menționată o slujire foarte diferită: „Ca să știu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit“. Aceasta este ceea ce Domnul a făcut adesea – de exemplu, pentru femeia păcătoasă din casa fariseului Simon, pentru propria Sa mamă, pe care a încredințat-o grijii lui Ioan, pentru Maria Magdalena, în dimineața învierii, pentru cei doi ucenici deprimați de pe drumul Emausului. Toți aceștia au fost încurajați de către El.

Nu este nevoie de multe cuvinte pentru a încuraja pe cineva. Prea multe cuvinte pot fi o piedică, pot intimida, descuraja și deprima. Când Domnul nostru Isus i-a vorbit unei persoane, El a folosit surprinzător de puține cuvinte, însă ele au răspuns în mod exact nevoii acelei persoane. Au fost cuvinte de natură să ridice sufletul, astfel că toți au plecat schimbați dinaintea prezenței Sale.

Când suntem triști și dezamăgiți, să privim la Domnul și, de asemenea, să învățăm acest lucru de la El: dacă ne întâlnim cu cineva „obosit“, să-l ridicăm cu un cuvânt potrivit!

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem transformați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

2 Corinteni 3.18

Oglinda este celălalt

Doi bărbați lucrează împreună pe un șantier. Fața unuia este curată, a celuilalt este murdară. Când se întâlnesc, se uită unul la celălalt. Cel cu fața curată se duce și se spală, gândindu-se că trebuie să fie murdar și el ca celălalt. Cel murdar nu se spală, pentru că se crede la fel de curat ca și colegul său. Ceva mai târziu, când în sfârșit se uită în oglindă, află adevărul.

Avem și noi o oglindă. Nu mă refer la oglinda de sticlă, care fie ne arată stropii de noroi, fie ne scoate la iveală părul cărunt, fie ne expune ridurile, fie confirmă fără grai că hainele nu prea ni se mai potrivesc. Nu, ci mă refer la Biblie! Ea este comparată cu o oglindă. Ea reflectă comportamentul, cuvintele și gândurile noastre. Iar ceea ce zărim în ea nu este nici pe departe măgulitor, pentru că toți ne vedem în această oglindă cu o „față murdară“. Biblia spune: „Nu este niciun om drept, nici unul măcar; nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu … Nu este niciunul care practică bunătatea, nu este nici unul măcar“ (Romani 3.10-18).

Este spre folosul nostru să acceptăm adevărul Bibliei. Avem nevoie de iertarea vinovăției noastre. Iar Dumnezeu ne-o dă atunci când mărturisim înaintea Lui vina noastră și credem că Isus Hristos a plătit prețul pe cruce.

„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat“ (1 Ioan 1.7). Harul pe care-l cuprinde acest verset nu are limite, iar valoarea lui nu poate fi estimată.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 8.1-15 · Ioan 19.17-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 4:14-28

În mijlocul naţiunilor care-l înconjurau, Israel trebuia să se deosebească prin înţelepciunea şi prin priceperea (sau inteligenţa) sa (4.6) − înţelepciune şi pricepere care constau în a-L cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat, în a-L asculta şi a-I fi supus. Aceste naţiuni vecine cu Israel se închinau la idoli. Şi, ca o consecinţă, „inima lor fără pricepere a fost întunecată: susţinând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni şi au schimbat gloria nepieritorului Dumnezeu în asemănarea imaginii omului pieritor şi a păsărilor şi a patrupedelor şi a reptilelor“ (Romani 1.21-23). În zilele noastre, rareori întâlnim această formă grosolană de idolatrie altundeva decât în ţările păgâne. Totuşi Noul Testament dă acest nume (idolatrie) şi altor păcate: de exemplu lăcomiei, şi ne previne în mod solemn că nici un idolatru nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (Efeseni 5.5; 1 Co­rinteni 6.9, 10).

Prevenindu-l pe Israel, Dumnezeu nu-i ascunde ceea ce se va întâmpla: poporul va fi corupt şi va sluji zeilor păgâni. Niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu ne dă iluzii cu privire la disponibilităţile inimii noastre fireşti.

Moise menţionează copilaşii: „fii şi fii ai fiilor“(v. 25). Unul dintre aceştia, numit Ionatan, va deveni, în timpul judecătorilor, tocmai preot al unui chip cioplit (Judecători 18.30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA NE DUCE ÎN PREZENȚA LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.” (Coloseni 4:2)

Cuvântul „veghetor” ne duce cu gândul la practica din perioada Vechiului Testament, când santinelele stăteau pe zidul orașului și vegheau. Paznicii erau primii care vedeau atacurile forțelor armate sau ale negustorilor ambulanți. Aveau un punct de observație optim. Ei vedeau ceea ce nimeni altcineva nu vedea… și putea vedea atacatorii mai devreme decât îi vedeau ceilalți. Este exact ceea ce se întâmplă atunci când ne rugăm. Vedem ceea ce nimeni altcineva nu vede și vedem lucrul acesta mai repede decât îl văd alții. De ce? Pentru că rugăciunea ne oferă o vedere de tipul „ochiul lui Dumnezeu”; ea ne dezvoltă conștiința și ne dă un al șaselea simț care ne permite să percepem realitățile spirituale.

În cartea lor clasică „Geeks and Geezers”, cei doi mentori din domeniul afacerilor Warren Bennis și Robert Thomas fac o observație interesantă cu privire la un numitor comun al liderilor de succes din toate domeniile: Bennis și Thomas îi numesc „observatori de primă clasă.” Ei spun: „A fi un observator de primă clasă îți permite să recunoști talentul, să identifici oportunitățile și să eviți capcanele. Liderii care reușesc mereu sunt genii în a înțelege contextul. Aceasta este una dintre acele caracteristici, care este dificil de descompus în părțile sale componente. Dar capacitatea de a cântări o sumedenie de factori, unii foarte subtili, cât și modul în care grupuri foarte diferite de persoane vor interpreta un gest, este una dintre trăsăturile de bază ale unui adevărat lider.”

Așadar, rugăciunea ne transformă în observatori de primă clasă. Ea ne ajută să vedem ceea ce Dumnezeu vrea să observăm. Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât mai mult vom observa. Cu cât ne rugăm mai puțin, cu atât mai puțin vom observa. Iar rețeta biblică pentru succes, în orice domeniu al vieții, este și Cuvântul de sus pentru tine azi: „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 oct. 2024

4 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiți supuși deci, pentru Domnul, oricărei instituții omenești, fie împăratului, ca autoritate supremă, fie guvernatorilor, ca trimiși de el să-i pedepsească pe cei răufăcători și să-i laude pe cei care fac bine. Fiindcă așa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reduceți la tăcere neștiința oamenilor fără minte; [purtați-vă] ca fiind liberi, dar nefăcând din libertate o haină a răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu.

1 Petru 2.13-16 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Mărturia acestor creștini îi scotea complet din sistemul de idei, de principii și de obiceiuri iudaice, dar ei erau în aceeași măsură străini de obiceiurile celor dintre națiuni, ceea ce ar fi putut face să se creadă că ei ar fi fost încurajați să disprețuiască rânduielile omenești de guvernare. Nimic de felul acesta! Dimpotrivă, ei trebuia să fie supuși oricărei instituții omenești, pentru Domnul.

În dragostea lor, ei Îl recunoșteau pe Hristos nu numai ca Mântuitor, ci și ca Domn, iar dragostea lor pentru El punea în ordine toate legăturile lor cu oamenii, potrivit rânduielii de guvernare a lui Dumnezeu. Mai întâi, ei trebuia să fie supuși împăratului, ca autoritate supremă în această lume, fiind așezat deasupra tuturor; apoi guvernatorilor, ca trimiși ai autorității pentru a-i pedepsi pe cei răi și pentru a-i lăuda pe cei ce fac binele.

Dar, ar putea cineva să întrebe, ce se întâmplă dacă acești reprezentanți ai autorității îi persecută pe cei ce fac binele, în loc să-i laude? Acest lucru nu schimbă cu nimic obligațiile noastre față de Dumnezeu. Noi nu trebuie decât să facem binele, pentru a închide gura oamenilor. Aceștia sunt caracterizați de lipsă de minte și de incapacitatea de a face deosebirea dintre bine și rău: „Dacă am vorbit rău, mărturisește despre răul acesta; iar dacă am vorbit bine, de ce Mă lovești?“ (Ioan 18.23). Această supunere față de autoritate nu are nimic de-a face cu o lașitate slugarnică. Dimpotrivă, noi suntem liberi, nicidecum sub robia oamenilor. Libertatea noastră nu favorizează nicidecum răutatea, nici nu-i slujește acesteia drept haină, ci face din noi niște robi ai lui Dumnezeu care știu că toate lucrurile bune sunt cuprinse în această robie. Astfel, întreaga noastră viață se reduce la „ascultarea lui Hristos“, care, în această epistolă, este o regulă absolută a vieții creștine.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?“.

Luca 12.20

Trei erori cu privire la bogăție

Parabola despre bogatul nebun conține avertizări adresate atât celor care nu și-au pus în ordine viața și nu L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, cât și ucenicilor Domnului. Ea ne arată cel puțin trei erori pe care oricare dintre noi le putem face cu ușurință, indiferent dacă avem „multă“ sau „puțină“ bogăție:

Prima eroare: Credem că bogăția oferă siguranță. Desigur, nu este greșit să ne luăm măsuri de precauție. Dar să nu uităm cât de ușor „molia și rugina“ – pentru noi astăzi inflația, criza – ne pot devora și distruge presupusa noastră securitate. Siguranța nu se găsește în bani, ci la Domnul nostru.

A doua eroare: Credem că bogăția aduce odihnă sufletului. Ce naivitate! Domnul Isus vorbește nu numai de „molie și rugină“ care distrug bogăția, ci și de hoți. Cu cât cineva are mai multă avere, cu atât este nevoie de mai multă vigilență. Adevărata pace și adevărata odihnă a sufletului le găsim doar la Domnul Isus.

A treia eroare: Credem că bogăția potolește lăcomia. Zicala populară spune: „Cu cât omul are mai mult, cu atât vrea mai mult“. Oamenii care gândesc și trăiesc ca bogatul nebun nu au niciodată „destul“. În cele din urmă, totul se învârte în jurul propriului lor eu. La fel s-a întâmplat și cu bogatul nebun. El s-a gândit numai la el însuși, nicidecum și la ceilalți. Nu vom primi niciodată „destul“ de la bani, ci numai de la Domnul nostru.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 7.1-20 · Ioan 19.7-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 4:1-13

Un singur act de neascultare l-a lipsit pe Moise de a intra în ţara cea bună, promisă de Domnul. De aceea el este cel mai în măsură să îndemne po­porul să asculte rânduielile Domnului: „şi acum − spune el − să intraţi şi să stăpâniţi ţara …“ (v. 1). Este ca şi cum le-ar fi spus: «Aveţi grijă să nu vi se întâmple ce mi s-a întâmplat mie; ascultaţi şi împliniţi întocmai poruncile Domnului!» „Aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră“ (v. 6). Ascultând de voia lui Dumnezeu, punem deoparte voinţa noastră, făcând loc înţelepciunii de sus care o înlocuieşte pe cea a noastră (Iacov 3.17). A veghea asupra Cuvântului înseamnă în acelaşi timp: „păzeştete şi fereşteţi bine sufletul“ (v. 9).

Autoritatea acestui Cuvânt divin este confirmată; Moise îşi aminteşte în ce împrejurări şi cu câtă solemnitate i-a fost el transmis.

„Să nu adăugaţi la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu şi să nu scădeţi din el“ (v. 2; vezi şi cap. 12.32). Mulţi oameni care îşi spun creştini adaugă la Scriptură tradiţii, superstiţii şi moduri de vedere omeneşti. Alţii scot pagini care îi deranjează sau pe care nu le înţeleg. Şi unii şi alţii sunt la fel de vinovaţi (citiţi Apocalipsa 22.18, 19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REVELAȚIA SPIRITUALĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său…” (1 Corinteni 2:10)

Biblia spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” (1 Corinteni 2:9-10) Duhul Sfânt compensează limitele noastre senzoriale, împuternicindu-ne să pricepem lucruri pe care nu le putem percepe cu cele cinci simțuri. Gândește-te la Duhul Sfânt ca la un al șaselea simț. Acest simț trebuie cultivat, maturizat și reglat; iar asta se poate întâmpla doar atunci când petrecem timp meditând la Sfintele Scripturi și având părtășie cu Dumnezeu în rugăciune. Până când nu suntem treziți de Duhul Sfânt, nu suntem conștienți de nevoia noastră de Dumnezeu, de războiul spiritual care se duce în jurul nostru și de ceea ce face Dumnezeu în viața noastră. Într-o noapte, Iacov – cel ce avea să devină Israel – a avut un vis în care Dumnezeu i S-a arătat și i-a spus: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.” (Geneza 28:15) Când s-a trezit a doua zi dimineața, Iacov a spus: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut!… aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28:16-17). Iacov s-a culcat, și s-a trezit în același loc, dar complet schimbat. După ce a auzit chemarea Domnului, Iacov Îl vedea pe Dumnezeu oriunde se uita! Așadar, dacă vrei să fii schimbat ca Iacov, cere-I lui Dumnezeu o revelație spirituală. Roagă-te: „Doamne, arată-mi ce vrei să văd, învață-mă ce vrei să știu, și condu-mă pas cu pas pe calea voinței Tale desăvârșite!” Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 oct. 2024

1 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și împăratul a stat lângă stâlpul său și a făcut un legământ înaintea Domnului, că-L va urma pe Domnul și va păzi poruncile Lui și mărturiile Lui și rânduielile Lui, cu toată inima sa și cu tot sufletul său, pentru a împlini cuvintele legământului, care sunt scrise în cartea aceasta.

2 Cronici 34.31 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Iosia (2) – Perseverența

Un lucru izbitor cu privire la caracterul lui Iosia este perseverența lui, în ciuda faptului că părea a nu exista niciun viitor, indiferent de ce-ar fi putut face el. Angajamentul lui față de Dumnezeu a fost neabătut. Nimic nu-l putea opri de la „a împlini cuvintele legământului“.

După ce a auzit despre judecata lui Dumnezeu care venea, dar și despre faptul că avea să moară în pace și că n-avea să cadă sub acea judecată, Iosia a fost și mai hotărât. „Împăratul a stat lângă stâlpul său și a făcut un legământ înaintea Domnului, că-L va urma pe Domnul și că va păzi poruncile Lui și mărturiile Lui și rânduielile Lui, cu toată inima sa și cu tot sufletul său.“

Evlavia lui Iosia este remarcabilă. De ce să stăruie într-o cauză care părea pierdută? Știa că nu putea împiedica venirea judecății lui Dumnezeu, însă a fost hotărât să meargă înainte pentru Domnul. Iosia n-a privit la interesele lui personale, ci la cele ale Domnului.

Astăzi, dacă totul pare pierdut din punct de vedere moral, vom trăi pentru noi înșine, sau pentru Domnul, făcând ceea ce este plăcut înaintea Lui? Domnul nostru Isus a avut o râvnă neasemuită pentru Dumnezeu, iar acum El ne invită să-L urmăm pe acest drum. Suntem încurajați, în aceste ultime clipe întunecoase și reci ale nopții, înainte de răsăritul soarelui, să continuăm cu hotărâre pe calea pe care Domnul ne-a trasat-o. El vine! Să veghem, să-I fim credincioși și să ne rugăm să fim păstrați în această stare, până va veni El!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ne lăudăm și în necazuri, căci știm că necazul lucrează răbdare, răbdarea aduce experiență, iar experiența aduce nădejde.

Romani 5.3,4

Dacă n-ar mai bătea vântul…

Ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai fi vânt? Marea ar fi calmă, iar prin parcuri n-ar mai fi purtate încoace și-ncolo frunze uscate! Dacă n-ar mai bătea vântul, n-ar mai cădea niciun copac… Dar exact contrariul s-a întâmplat în deșertul Arizona, sub o cupolă uriașă de sticlă. Acolo a fost construit un ecosistem autonom și au fost plantați copaci, care la început s-au dezvoltat bine și chiar au crescut mai repede decât de obicei. Dar apoi aceștia s-au prăbușit sub propria lor greutate. Cercetătorii au determinat cauza, ea fiind tocmai lipsa vântului care ar fi făcut copacii viguroși.

La fel se întâmplă și în viața noastră de credință: Suntem expuși problemelor tocmai pentru a deveni mai înrădăcinați în Cuvântul lui Dumnezeu. Uneori ne dorim să trăim într-un „spațiu protejat“, unde nu sunt furtuni ale vieții. Dar ar ajuta aceasta cu adevărat credința noastră? Apostolul Pavel numește aceste furtuni ale vieții „necazuri“ și ne arată efectul lor pozitiv: răbdarea, experiența, speranța.

Sunt multe dificultăți în viață care durează deja de mult timp. În loc să ne răzvrătim împotriva lor, să răbdăm în ele cu ajutorul lui Dumnezeu!

Atunci când dificultățile ne apropie de Dumnezeu, avem parte de experiențe cu El. Ajungem să cunoaștem mai bine credincioșia, îndurarea și răbdarea Lui.

O furtună a vieții ne arată cât de slabi suntem și cât de puternic este Dumnezeul nostru. Acest lucru ne determină să ne punem speranța mai mult în El.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 5.15-27 · Ioan 18.28-32

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 2:26-37

Întorcându-ne la Geneza 15.16, Îl auzim pe Domnul ţinând seama − şi mărturisindu-i lui Avraam − de nelegiuirea naţiunilor din Canaan (vezi şi Deut. 9.5). Aceasta însă nu ajunsese „încă deplină“, nu-şi atinsese încă vârful. Patru sute de ani au fost necesari pentru ca acest rău să se coacă. Cât de mare este răbdarea lui Dumnezeu! El tolerează de aproape două mii de ani o lume care L-a răstignit pe Fiul Său.

       Naţiunile aflate de o parte şi de alta a Iordanului auziseră de tot ce făcuse Domnul pentru Israel. Cu toate acestea, nu s-au pocăit. De aceea judecata trebuie să aibă loc şi nici unul nu va putea fi cruţat. Până şi copiii vor pieri. Ştiind că un copil mic care moare merge în cer, aceşti copii au fost salvaţi de o soartă, de altfel, mai îngrozitoare decât moartea. În adevăr, nu-i normal să credem că, la maturitate, ei ar fi urmat calea vinovată a părinţilor lor, care i-ar fi dus la pieire?

       Aceste naţiuni erau vrăjmaşe Domnului şi poporul trebuia să le nimicească, pentru a apăra gloria lui Dumnezeu. Creştinul însă nu este niciodată che­mat, ca Israel, să lupte împotriva oamenilor. În schimb, trebuie să imite blândeţea cu care Israel şi-a dat aici jos mărturia  (v. 27-29).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FEREȘTE-TE DE INVIDIE ȘI DE GELOZIE! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” (Galateni 5:26)

Apostolul Pavel a avertizat Biserica primară cu privire la invidie, dar aceasta este în continuare o problemă. Tu ai de-a face cu invidia? Nu? Nici atunci când colegul tău de serviciu primește o mărire de salariu, copilul unui prieten câștigă o bursă, sau un vecin își ia o vacanță de vis?! Chiar te bucuri alături de ei, sau te forțezi să afișezi un zâmbet crispat?

Să nu uităm că suntem doar oameni, iar o zvâcnire ocazională de invidie face parte din firea noastră. Dar ai grijă să nu te trezești că ai un sentiment cronic de lipsă de satisfacție. Istoricul roman Tacitus spunea: „Când oamenii sunt plini de invidie, ei denigrează totul… fie bun, fie rău.”

Așa că, atunci când altcineva prosperă, înainte de-a te întreba: „De ce el, și eu nu?!”, întreabă-te dacă ai zice la fel și dacă s-ar fi întâmplat o tragedie?! Gelozia este ca o molie: ciupește hainele până le distruge… doar că invidia distruge lucruri de neînlocuit, cum ar fi relațiile și familiile. Un autor ne amintește: „Când suntem… în vale, este omenesc să îi invidiem pe cei aflați pe vârfurile munților. Este ușor să uităm că ei nu au căzut acolo – ci au urcat acolo. În spatele poveștii de succes se află întotdeauna o decizie curajoasă și o acțiune curajoasă. Dacă vrem să ajungem la ei, trebuie să urcăm. Inspirația lor ne poate da startul, dar biruința constă în cățărare!”

Imaginează-ți un atlet care iese pe pista de alergare; este rapid, concentrat și se află în fruntea plutonului. Apoi începe să se uite la ceilalți concurenți. În scurt timp se împiedică, își pierde elanul și abandonează. Asta se întâmplă când lași gelozia să te distragă de la finalizarea traseului pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru tine.

Apostolul Pavel a scris (Galateni 5:7): „Voi alergaţi bine: Cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?” Deci, ațintește-ți privirea la premiu și nu te lăsa distras de ceea ce au (sau nu au) alții!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →