Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “dumnezeu”

21 oct. 2024

21 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

După ce v-ați curățit sufletele prin ascultarea de adevăr, spre dragoste frățească neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din inimă curată, fiind născuți din nou nu dintr-o sămânță care se strică, ci dintr-una care nu se strică, prin Cuvântul viu.

1 Petru 1.22,23 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Atunci când nu eram născuți din nou, ne găseam departe de Dumnezeu, ducând aceeași viață deșartă ca și generațiile decăzute care ne-au precedat. Am fost răscumpărați din această stare, iar valoarea pe care o avem noi pentru Dumnezeu, ca și oroarea pe care El o are pentru această stare decăzută au fost puse în evidență prin prețul imens al răscumpărării noastre. Nu am fost răscumpărați cu lucruri pieritoare, ca argintul sau aurul, ci „cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată“. Mielul a fost cunoscut de Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru credincioși, pentru ca prin El să putem fi aduși la Dumnezeu și să umblăm înaintea Lui în credință și în speranță, știind că Dumnezeu L-a înviat pe Hristos dintre morți și I-a dat glorie. Credința noastră este în Dumnezeul care poate învia morții; speranța noastră este într-un Dumnezeu care poate da glorie. Ca răscumpărați, trebuie să fim caracterizați de credința și de speranța în Dumnezeu.

În relația cu Tatăl, suntem copii; în relația cu lucrarea lui Hristos, suntem răscumpărați; în relația noastră unii cu alții, suntem frați. Ca frați, suntem îndemnați să ne iubim „cu căldură unii pe alții, din inimă curată“. Inima este „curată“ când sufletul, prin ascultarea de adevăr, este curățit de orice rău și de toate motivele egoiste care ar împiedica revărsarea dragostei.

Relația noastră de frați nu își are temeiul în nașterea noastră naturală, ca în cazul israeliților, ci într-o naștere spirituală, pentru că am fost născuți din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu. Prin această naștere din nou am primit o natură nouă, a cărei esență este chiar dragostea, astfel încât, în ciuda numeroaselor diferențe, de condiție socială sau de caracter, suntem capabili să ne iubim unii pe alții.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi înșine L-am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.

Ioan 4.42

Hristos, Mântuitorul lumii

Stanislav Petrov (1939-2017) a fost locotenent-colonel în Forțele Sovietice de Apărare Aeriană. La data de 26 septembrie 1983, el și-a început activitatea la centrul de monitorizare nucleară. La scurt timp după miezul nopții, computerele au raportat că se apropie o rachetă nucleară lansată din Statele Unite ale Americii! Totuși, pe imaginile din satelit nu se vedea nimic.

Colonelul Petrov a trebuit să decidă cum să reacționeze în fața unor informații contradictorii. A clasificat semnalul ca fiind fals și a așteptat. Chiar și atunci când computerele au semnalat alte rachete, nu s-a lăsat dezorientat. După numai șaptesprezece minute s-a adeverit că avusese dreptate și că avertizarea fusese una falsă, cauzată de o defecțiune.

În acea noapte, Petrov a devenit un mare salvator, prevenind prin hotărârea pe care a luat-o declanșarea unui război. De aceea, filmul său biografic poartă titlul de Omul care a salvat lumea.

Marele nostru Salvator, Mântuitorul lumii, este Isus Hristos. El a murit la cruce pentru cei vinovați și a înviat din morți, pentru ca oricine crede în El să fie salvat de la judecata lui Dumnezeu.

Poate nu vă este greu să afirmați că Hristos este Mântuitorul. Dar ce important ar fi să înțelegeți semnificația acestui nume, „Hristos, Mântuitorul lumii“, și să puteți mărturisi curajos: El este Mântuitorul meu! „Duhul mi se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu, … pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine“ (Luca 1.47,49).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 17.1-18 · 1 Ioan 3.16-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 13:1-18

Un profet mincinos este periculos mai ales atunci când se ridică din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Toţi apostolii dau un semnal de alarmă cu privire la aceşti învăţători falşi care, „prin cuvinte dulci şi vorbiri frumoase, amăgesc inimile celor fără răutate“ (Romani 16.18; 2 Petru 2.18; 1 Ioan 2.19; Iuda 4). „Să nu asculţi“, îndeamnă v. 3 − ci, dim­po­trivă, „voi să umblaţi după DOMNUL, să ascultaţi de glasul Lui“ (v. 4). Siguranţa pentru oile Bunului Păstor constă într-o bună cunoaştere a glasului Său (Ioan 10.4, 5). Atunci nu le este deloc greu să deosebească − pentru a fugi − glasul unui străin.

Un al doilea pericol, tot atât de greu sesizabil, îl constituie influenţele rele, cu atât mai de temut când vin de la cineva apropiat. „Nu vă amăgiţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune!“ (1 Corinteni 15.33). Să avem curajul să rupem o relaţie care tinde să ne îndepărteze de Domnul (Luca 14.26).

În sfârşit, răul se poate manifesta şi colectiv, încât să contamineze un oraş întreg. Creştinul credincios este chemat să se retragă din mijlocul tuturor religiilor în care, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, va descoperi nedreptate (2 Timotei 2.19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA SĂ ÎNVEȚI ȘI SĂ TE DEZVOLȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” (Proverbele 8:11)

Pentru a continua să înveți și să te dezvolți, trebuie să recunoști că:

1) Oamenii de succes privesc învățarea în mod diferit față de cei care nu au succes. Iosua a învățat de la Moise. Timotei a învățat de la Pavel. Tu, de la cine ai ales să înveți? Autorul american Sydney J. Harris a scris: „Un învingător știe cât de mult mai are de învățat, chiar și atunci când este considerat expert. Un ratat vrea să fie considerat expert de către ceilalți înainte de a fi învățat suficient pentru a ști cât de puțin știe!” Este o chestiune ce ține de atitudine. Ceea ce este cu adevărat remarcabil este faptul de a-ți da seama cât de mult trebuie să înveți pentru a afla cât de puțin știi!

2) Nimic nu este interesant dacă nu ești interesat. În cartea sa Quality Is Free (Calitatea este gratuită), Philip B. Crosby a scris: „Există o teorie a comportamentului uman care spune că oamenii își întârzie în mod subconștient propria creștere intelectuală. Ajung să se bazeze pe clișee și obiceiuri. Odată ce ajung la vârsta confortului personal în raport cu lumea, încetează să mai învețe, iar mintea lor merge în gol pentru tot restul zilelor. Ei pot progresa din punct de vedere organizatoric, pot fi ambițioși și dornici și pot chiar să lucreze zi și noapte. Dar nu mai învață nimic!”

Biblia spune: „Isus creştea în înţelepciune și în statură…” (Luca 2:52) El nu a crescut doar fizic, ci și spiritual, mental și emoțional. Este o tragedie atunci când te lași târât într-o rutină și nu mai ieși niciodată din ea; atunci pierzi tot ce are Dumnezeu mai bun de oferit.

În schimb, oamenii care pot fi învățați sunt complet implicați în viață. Sunt entuziasmați de lucruri. Sunt interesați să descopere, să discute, să aplice și să se dezvolte. Așadar, nu înceta niciodată să înveți și să crești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 oct. 2024

17 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: pe când se ruga ea îndelung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei. Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea.

1 Samuel 1.12,13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Tristețea adâncă a Anei și rugăciunea ei ne pot învăța câte ceva cu privire la acele perioade când nu știm ce să ne rugăm. Uneori, când durerea este foarte puternică, nu știm cum să ne rugăm. Pavel ne amintește că „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui“ (Romani 8.26). Dumnezeu dorește să venim cu credință și să ne vărsăm inimile înaintea Lui, fiindcă El poate să vindece inimile rănite.

Este important să menționăm de ce Ana dorea un copil. Ea dorea nu doar un copil, ci un copil de parte bărbătească (1 Samuel 1.8,11), care să crească și să fie folosit de Domnul pentru a conduce poporul Său. Ea I-a făcut un jurământ neobișnuit Domnului, anume că, dacă El avea să-i dea un fiu, ea urma să-l dedice slujirii Lui pentru toate zilele vieții sale. Ana și-a ținut jurământul și l-a păstrat acasă pe Samuel doar până când l-a înțărcat. Apoi l-a adus la cort, pentru a-și împlini jurământul făcut (1 Samuel 1.21-28). Cât a fost mic, Ana și-a arătat dragostea față de el prin faptul că-i făcea câte o mantie mică în fiecare an. Samuel știa că mama lui îl iubea, însă știa și că ea își împlinea astfel jurământul făcut lui Dumnezeu.

Ana își vărsase inima înaintea Domnului, în amărăciunea ei; după aceea, ea și-a deschis inima către El în laudă. Domnul i-a schimbat amărăciunea într-o cântare de bucurie, fiindcă El poate inspira cântări în noapte (Iov 35.10; Psalmul 43.8). El a dăruit o cântare inimii predate Lui. Cântarea Domnului poate însemna putere pentru cel neputincios, bucurie pentru cel întristat, vindecare și biruință pentru sufletul copleșit, fiind o jertfă de laudă pentru Domnul (Evrei 13.15).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Da, lumina celui rău se va stinge … Nădejdea lui va fi smulsă din cortul lui și va fi târât spre împăratul spaimelor.

Iov 18.5,14

Ultima cortină

În liniște, sicriul este coborât în groapă și dispare dinaintea ochilor. Slujba de înmormântare este încheiată. Oamenii se îndepărtează rapid de locul morții.

La ieșirea din cimitir mă întâlnesc cu un fost coleg, cu care lucrasem la teatru înainte să mă întorc la Dumnezeu. Intrăm imediat în discuție și ne amintim de vremurile petrecute împreună la teatru. „Mai știi“, îi spun eu, „că, atunci când se trăgea ultima cortină, dacă reprezentația fusese ratată, nu se mai putea corecta nimic? Toate reproșurile nu mai ajutau la nimic. Spectacolul era un eșec“.

Nu este la fel și în viața noastră? Într-o zi, fiecare își va juca ultimul rol pe scenă și apoi va cădea „cortina“ și pentru el.

Când este să se gândească la moarte, nu sunt oare mult prea mulți aceia care trebuie să recunoască faptul că au trăit fără Isus? O viață fără Mântuitorul și Răscumpărătorul are consecințe devastatoare! Pentru oricine pleacă de pe scena vieții fără El, viitorul este fără speranță și așa rămâne pentru totdeauna.

Dacă citiți aceste rânduri, înseamnă că peste dumneavoastră încă nu a căzut „ultima cortină“. Folosiți timpul și predați-vă viața Domnului Isus înainte de a fi prea târziu! Pentru cei răscumpărați sunt valabile cuvintele: „El [Dumnezeu] va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere …“ (Apocalipsa 21.4).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.17-29 · 1 Ioan 2.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 11:1-15

Poporul lui Dumnezeu este îndemnat să facă precum plugarul care, pentru a-şi alinia brazda, ia repere din urma şi dinaintea lui. Pentru a reveni la drumul drept, Israel va privi întâi înapoi, pentru a-şi aminti de ieşirea din Egipt şi de dificila călătorie prin pustiu (v. 2-7; Ieremia 2.23: „Priveşte-ţi calea în vale“), apoi înainte, pentru a contempla prin credinţă bogata ţară a promisiunii (v.10-12). Rătăcirile noastre trebuie să ne servească de avertisment şi să vorbească conştiinţei noastre, în timp ce perspectiva moştenirii cereşti care ne aşteaptă este menită să ne stimuleze inimile. Confruntaţi necontenit cu un trecut jalonat prin har şi cu un viitor glorios, umblarea noastră va tinde să fie dreaptă.

Ce contrast între ţara promisiunii şi Egipt, imagine a lumii! Pentru a avea apă, chiar şi în zilele noastre, egiptenii sunt obligaţi s-o ridice cu greu până la jgheaburi, cu ajutorul scripetelui, un fel de moară acţionată primitiv cu piciorul (v. 10 sf.), în timp ce în ţara Canaanului, ploaia cerului asigură apă fără plată şi din abundenţă. Da, ce contrast între sărmanele eforturi ale omului din lume de a-şi făuri singur fericirea şi terenul binecuvântat pe care este aşezat acum răscumpăratul Domnului, care primeşte totul prin harul Dumnezeului său!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ-ȚI ÎNGRIJORĂRILE ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile…” (Filipeni 4:7)

Când te simțiți anxios și speriat, iată două lucruri pe care ar trebui să le faci: 1) Găsește-ți un prieten dintre frații de credință. Atunci când anxietatea te acaparează, una dintre cele mai bune modalități de a rupe spirala îngrijorării este să o dezvălui unui prieten din biserică. Când a fost ca Israel să ia în stăpânire Țara promisă, Dumnezeu le-a spus: „Cine este fricos şi slab la inimă să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraţilor lui.” (Deuteronomul 20:8) Pesimismul, descurajarea și spaima sunt contagioase. Dar la fel este și curajul! Așa că, apelează la un prieten care are darul încurajării! 2) Ia atitudine și înfruntă-ți frica! Poți asculta toate predicile despre un Dumnezeu bun, care va avea grijă de tine, și s-ar putea să nu fie suficiente ca să elimine anxietatea din viața ta. Trebuie să faci și anumite lucruri, iar primul ar fi să pășești prin credință. Modul în care pacea lui Dumnezeu ajunge din mintea ta în corpul tău este prin încrederea în El, până când îți poți înfrunta temerile fățiș. Așadar, cu gândul acesta în minte, fă următoarele lucruri: a) meditează la pasaje din Scriptură, cum ar fi Psalmul 23; imaginează-ți efectiv că ești păstorit de Domnul pe pășuni verzi și condus la ape de odihnă; b) vorbește cu „prietenul tău de credință” înainte ca îngrijorarea să se instaleze în mintea ta; c) rostește o rugăciune: „Doamne, îmi arunc toate grijile asupra Ta!” d) fă exerciții fizice; exercițiul fizic este unul dintre cele mai bune moduri pentru a opri acumularea excesului de adrenalină; e) identifică-ți frica și fă un mic pas pentru a o înfrunta; și f) odihnește-te suficient. Psalmistul David a spus: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:8) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este astăzi acesta: lasă-ți îngrijorările în seama lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 oct. 2024

16 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său.

2 Împărați 23.30 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioahaz (1) – Chipul lumii acesteia trece

Este interesant că, în 2 Împărați 23.30, este menționat în mod expres faptul că Ioahaz a fost uns ca împărat. Nu așa se întâmplase cu toți ceilalți împărați? Totuși, cu privire la Ioahaz este menționat acest lucru, chiar dacă el a domnit doar trei luni. Aceasta ne amintește de caracterul lucrărilor și al gloriei omului – „Orice făptură este ca iarba și toată gloria omului este ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea ei se veștejește, însă cuvântul Domnului rămâne pentru totdeauna“ (1 Petru 1.24,25). Gloria omului este efemeră și trece repede, uneori mult mai repede decât crede sau decât ar dori.

După moartea tatălui său, acest tânăr de douăzeci și trei de ani a devenit împărat peste noapte. Ce lucru extraordinar pentru el! Se afla acum la vârful carierei sale, mai ales că, fiind al treilea fiu ca vârstă, nu avea nicio șansă să devină împărat. Poate că a lucrat din greu în spatele scenei pentru a ajunge acolo – nu știm, însă un lucru este sigur: poporul l-a ales ca împărat, în ciuda ordinii obișnuite.

Acum iată-l ajuns în vârf, având puterea și gloria! Dar ce a făcut el în tot acest timp? A făcut ce era rău în ochii lui Dumnezeu. Prin urmare, visul său, domnia sa magnifică, gloria sa, toate acestea s-au dus pentru totdeauna!

Învățătura pe care trebuie să o desprindem de aici este cum nu se poate mai clară: „Chipul lumii acesteia trece“ (1 Corinteni 7.31). Să nu ne ațintim privirea asupra acestei lumi, nici asupra lucrurilor din ea, să nu ne preocupăm cu a le obține, nici să nu căutăm gloria acestei lumi! Partea noastră este cu Hristos, de aceea să căutăm „lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu“, și să ne gândim la „lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ“ (Coloseni 3.1,2). Rezultatul unei astfel de atitudini va fi spre gloria lui Dumnezeu și, de asemenea, spre fericirea noastră.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti și ieșirea din ea, ca s-o puteți suporta.

1 Corinteni 10.13

Orice ți-ar trimite Tatăl

Este dragostea Domnului suficientă pentru a te atrage? Este ea de ajuns să te facă să renunți la lume ca să Îl urmezi și să fii în locul în care să te poți bucura de tovărășia Lui? În necazurile copiilor Săi, Domnul întâi Se apropie și le șterge lacrimile. Apoi îi scoate din ele. Dar umblă cu ei. Compasiunea Lui merge înaintea îndurărilor Sale.

    Orice ți-ar trimite Tatăl, tu stai tăcut!

    El dă binecuvântare fără sfârșit.

    Când dorințe nu-mplinește, El spre bine Se-ngrijește;

    din iubire El te mustră: crede în El!

    Cel ce te călăuzește neîncetat crezi că azi

    nu te zărește pe un drum greu?

    Chiar pe căi întunecate, mângâierea-ți dăruiește,

    lângă tine-n grele clipe este chiar El!

    O, nu critica-n suspine ce îți dă El!

    Crede că e spre-al tău bine ce îți dă El!

    Chiar de nu știi dinainte planul bunului Părinte,

    tu încrede-te în Domnul, numai în El!

    Domnul dă putere zilnic celor ai Săi.

    În necaz ajută tainic, adeseori.

    Orice te-ar lovi pe tine, crede că e înspre bine;

    mergi supus pe a ta cale și fii smerit!

—S. D. Cartes

Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.1-16 · 1 Ioan 2.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 10:12-22

Versetele 12 şi 13 aşază înaintea copiilor lui Israel un plan minunat. Prieten creştin, Domnul nu doreşte nici „de la tine“ altceva, decât teamă, credincioşie, dragoste, lepădare de sine, ascultare. Mica 6.8 pune aceeaşi întrebare şi, ca răspuns, invită la dreptate, la bunătate, la smerenie. Toate acestea ni se cer în interesul nostru: „spre binele tău“ (v. 13) şi nu sunt decât un răspuns corect la iubirea divină. Fericite legături reciproce: „Domnul S-a alipit de părinţii tăi, ca să-i iubească …“ (v.15) … „tu să te alipeşti de El“ (v. 20)!

Este cerută circumcizia inimii. Un semn exterior nu este suficient pentru a face proba că cineva are o religie (Romani 2.29). Trebuie să existe în inimă dovada că pretenţiile cărnii au fost judecate şi că cineva aparţine lui Dumnezeu.

Domnul este Susţinătorul celor care sunt singuri în viaţă. Orfanul, văduva, străinul − sunt în mod cu totul deosebit subiectele îngrijirii Sale. „Dumnezeul cel mare, cel tare şi cel înfricoşător“ (v. 17), care a făcut „aceste lucruri mari şi înfricoşătoare“ (v. 21), este în plus un Dumnezeu plin de mângâiere, un Tată pentru orfani, un Apărător făcând dreptate văduvelor (Psalmul 68.5).

„El este lauda ta“ (v. 21). Nu numai ceea ce a făcut, ci Însăşi Persoana Sa este, pentru inimile şi buzele celor răscumpăraţi, un subiect continuu de bucurie şi de adorare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASCULTĂ GLASUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine are urechi, să asculte ce zice… Duhul.” (Apocalipsa 2:11)

Putem citi același verset din Scriptură, cu diferite ocazii, și el ne va vorbi de fiecare dată cu totul altfel!

Filozoful grec Heraclit a afirmat următoarele cuvinte: „Niciun om nu se scaldă de două ori în apa aceluiași râu”, adică nici râul și nici omul nu mai sunt la fel. Și niciodată nu citești același verset biblic în același mod de două ori. Aceasta a fost intenția Autorului său ceresc. Iar iluminarea de care îți face Duhul Sfânt parte se bazează pe faptul că Dumnezeu cunoaște în mod profund și nelimitat circumstanțele tale, dorințele tale, temerile tale, trecutul tău, personalitatea ta și destinul tău. Trebuie doar să-ți faci timp să asculți și să-ți cultivi capacitatea de a fi sensibil la ceea ce spune El!

Se povestește că un dirijor a fost angajat să lucreze cu cântăreți de operă care nu puteau atinge anumite note, deși acestea se aflau în gama lor vocală. Era un mister total. Dirijorul a făcut teste amănunțite asupra corzilor lor vocale, dar nu a putut găsi niciun motiv pentru care ei nu puteau atinge acele note. Apoi, i-a venit brusc ideea să le testeze auzul. Și ceea ce a descoperit a fost că acești cântăreți de operă nu puteau cânta o notă pe care nu o puteau auzi. Problema nu era cântatul, ci auzul.

Așadar, ai o problemă cu auzul? Dacă nu ai, ascultă ce spune Duhul Sfânt. Până nu auzi vocea lui Dumnezeu, nu vei putea cânta cântecul Său. De ce? Pentru că ești dezacordat! Și în felul acesta rămânem prinși în stiluri de viață păcătoase, în cicluri negative și în tipare distructive.

Dar atunci când deschizi Biblia și auzi cu adevărat vocea lui Dumnezeu – vocea Sa iubitoare, încurajatoare, plină de har, convingătoare, autoritară, și puternică – viața ta începe să se armonizeze cu Duhul Sfânt!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 oct. 2024

11 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!

Psalmul 150.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Așa se încheie cartea Psalmilor și așa ne este prezentat, cu privire la pământ, rezultatul venirii Domnului. El este cu adevărat Omul binecuvântat din primul psalm, „cel care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte“ (Psalmul 1.1,2). Fiecare bătaie a inimii Lui devotate a fost pentru Dumnezeul Său și fiecare cuvânt al Lui și fiecare faptă a Lui L-au glorificat pe Tatăl. Orice excelență de ordin moral a strălucit în mod perfect în Persoana Lui.

Rodul Lui va apărea la timpul potrivit, frunza Lui nu se va veșteji niciodată, iar în tot ce va face va prospera. Oamenii au crezut că lumina Lui s-a stins pentru totdeauna atunci când a fost răstignit, însă El va veni din nou. Va răsări ca Soare al dreptății și va aduce acea dimineață fără nori, pe care toți sfinții lui Dumnezeu au așteptat-o (2 Samuel 23.4). Își va pune caracterul binecuvântat asupra împărăției Sale, care va reflecta gloria Lui strălucitoare. Atunci orice suspin și orice strigăt de durere vor fi îndepărtate, iar întunericul va fugi dinaintea strălucirii prezenței Sale. Tot pământul va fi plin de gloria Domnului și, așa cum viața Lui întreagă a fost o laudă pentru Dumnezeu, la fel toate făpturile vor da laudă în acea zi.

Ridicarea și căderea împărățiilor; acumularea celor mai grave probleme; conflictele de interese care cresc tot mai mult – toate acestea dovedesc instabilitatea stării de lucruri din această lume. Însă toate acestea nu trebuie să-l tulbure pe cel care, cu ochii credinței, Îl vede pe Isus. Steaua strălucitoare de dimineață, care vestește venirea zilei, strălucește deja în cer și umple de nădejde inimile celor credincioși. Da, Domnul vine! El să fie lăudat!

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți.

Efeseni 2.5

Cererea de grațiere

Un bărbat condamnat la moarte stătea în celula sa și aștepta. În orice zi, sentința putea fi executată. Cu mult timp în urmă îi trimisese președintelui o cerere de grațiere.

Într-o dimineață s-a întâmplat însă ceva la care nu se mai aștepta. Zăvorul greu al ușii celulei sale a fost tras și un bărbat în uniformă a intrat, înmânându-i o scrisoare. A citit-o zguduit de emoții. Parcă visa. Nu-i venea să creadă. Cererea sa de grațiere fusese acceptată. El nu mai trebuia să moară… Semnătura președintelui pusă pe cererea sa îi oferea condamnatului certitudinea că pedeapsa cu moartea nu va fi executată.

Acest tablou ne trimite cu gândul la ceea ce Dumnezeu ne oferă nouă, oamenilor. Deși am păcătuit împotriva Lui, El vrea să ne scutească de pedeapsă. Dar nu invocă circumstanțe atenuante. Nu, ci El rămâne credincios sfințeniei Sale. Pe baza morții Fiului Său Isus Hristos, care a ispășit toată vina pe cruce, Dumnezeu îl iartă pe cel păcătos.

Depinde doar de noi, dacă Îi trimitem sau nu lui Dumnezeu o cerere de grațiere. Dacă ne mărturisim înaintea Lui păcatele noastre și credem că Isus Hristos a purtat pedeapsa pentru ele, Dumnezeu ne achită imediat.

El ne dă confirmarea acestui fapt în Cuvântul Său veșnic valabil:

„Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus“ (Romani 8.1).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 10.28-11.3 · Ioan 21.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 7:7-26

Voi şi cu mine, noi suntem dispuşi să-i iubim pe cei care ne iubesc, pe cei care ne par simpatici, binevoitori (Luca 6.32). Dragostea lui Dumnezeu este de o cu totul altă natură. Ea s-a exercitat încă din Egipt asupra lui Israel, popor slab şi nevoiaş, care nu-L căuta pe Dumnezeu, „cel mai mic dintre toate popoarele“ (v. 7, 8). Asupra noastră, această dragoste s-a exercitat pe când eram fără putere, fără evlavie, încă păcătoşi, vrăjmaşi lui Dumnezeu (Romani 5.6, 8, 10).

Omul iubeşte când găseşte la alţii motive pentru asemenea sentimente; este o iubire preferenţială. La Dumnezeu, dimpotrivă, toate motivele pentru a ne iubi se aflau în propria Sa inimă, astfel că această dragoste se revarsă peste toate făpturile Sale fără nici o deosebire. De acum, dragostea pe care Dumnezeu o aşteaptă de la om nu este răspunsul cuvenit la dragostea Sa; ea are un motiv: „noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Şi are pentru noi o consecinţă: ascultarea (v. 9). Acesteia, inima lui Dumnezeu îi răspunde din nou, dar cu un sentiment deosebit, cel din v. 13, care are drept corespondent în Noul Testament promisiunea Domnului Isus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi …“ (Ioan 14.23; 1 Ioan 5.3).

Fie ca Dumnezeu să ne dea tuturor să trăim din plin această experienţă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII DISCIPLINAT! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu fi nepăsător de darul care este în tine…” (1 Timotei 4:14)

Singura modalitate prin care poți continua să te perfecționezi este exersarea. Nancy Dornan (femeie de afaceri din S.U.A.) spunea: „Cea mai lungă cale între două obiective este scurtătura!” Și este foarte adevărat. Dacă îți dorești să te dezvolți într-un anumit domeniu, calculează care vor fi implicațiile reale, inclusiv prețul, apoi hotărăște-te să-l plătești.

David nu și-a descoperit brusc talentul de cântăreț la harpă, când a ajuns la palatul regelui Saul. El și-l dezvoltase în anii de practică pe dealurile singuratice, în timp ce îngrijea oile tatălui său.

Apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Până voi veni, ia seama bine la citire… Nu fi nepăsător de darul care este în tine… Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:13-15)

Când ai terminat cu dezvoltarea personală, ești terminat!

Progresul, succesul și creșterea nu se întâmplă prin osmoză, ci necesită disciplină. Nu există o cale ușoară de a deveni o persoană disciplinată. Motivul pentru care un anumit câștigător (din sport) de anul trecut, a fost al doilea clasat anul acesta, este că unul dintre ei a fost dispus să facă un efort suplimentar când a venit vorba despre practică și disciplină, iar celălalt nu. Oricine face (ce trebuie să facă) doar atunci când are chef, sau când îi convine, va rămâne în urmă! Îmbunătățirea vine prin disciplină.

O persoană disciplinată nu găsește scuze și nici nu acceptă scuze; ea le elimină. Îmi par foarte adevărate cele spuse de către scriitorul clasic francez François de La Rochefoucauld: „Aproape toate greșelile noastre sunt mai ușor de iertat decât metodele prin care încercăm să le ascundem.”

Dacă ai mai multe motive din cauza cărora nu poți fi disciplinat, tu trebuie să pricepi că nu sunt altceva decât o grămadă de scuze! Toate acestea trebuie să fie eliminate, dacă vrei să reușești în ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci.

Așadar, fii disciplinat!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 oct. 2024

9 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată temerea, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Căci este un har dacă cineva, datorită conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. Fiindcă ce fală este dacă răbdați după ce ați păcătuit și ați fost pălmuiți? Dar, dacă răbdați după ce ați făcut binele și ați suferit, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Căci la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui.

1 Petru 2.18-21 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Primele îndemnuri ale apostolului Petru sunt adresate celor din starea cea mai umilă, celor care se află în robie, fie ca sclavi, fie ca simpli servitori. Temerea lor de Dumnezeu va fi dovedită în primul rând prin supunerea lor față de stăpâni, cu toată temerea. Aici, pentru a-i încuraja pe acești oameni, este mângâietor să observăm că apostolul le pune înainte cu precădere caracterul lui Hristos. Servitorii Îl văd pe Dumnezeu în stăpânul lor, iar acest lucru este cu atât mai important de subliniat, cu cât stăpânii pot fi uneori greu de suportat (versetul 18). Dar este un har deosebit să înduri necazuri datorită conștiinței față de Dumnezeu, atunci când aceste suferințe sunt nedrepte.

Chestiunea importantă nu este doar să suferi, ci să suferi făcând binele. Acesta este un subiect de glorie și de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece este drumul lui Hristos Însuși. Să fii servitor, să faci binele și să suferi pentru acest lucru – nu este acesta chiar drumul lui Hristos? De aceea, acest drum este vrednic de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece – spune apostolul – la aceasta am fost chemați, adică la a merge pe drumul lui Hristos.

Să observăm că întreaga epistolă stăruie asupra acestui adevăr, astfel încât, dacă vreau să aflu care trebuie să fie drumul meu în această lume, răspunsul este simplu: Hristos – Hristos ascultător, Hristos supus, Hristos făcând binele, Hristos suferind pentru acest lucru.

De aceea, și noi suntem chemați la aceasta. Hristos a suferit pentru noi, iar aceasta a însemnat mântuirea noastră, dar, în același timp, El este și un model pe care ni l-a dat spre a-l urma.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

„De aceea îți spun: Păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.“ Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele“.

Luca 7.47,48

Fariseul și femeia păcătoasă (6)

Dragostea femeii pentru Domnul era o dovadă clară că multele ei păcate au fost iertate. Simon nu și-a recunoscut păcatul, nu dorea harul și iertarea și, prin urmare, nici dragostea. Isus i-a atras atenția asupra acestui fapt cu vorbe foarte blânde. Ele au fost un ultim apel al bunătății Sale la inima fariseului. Simon putea trage singur concluziile necesare.

Apoi Mântuitorul i S-a adresat pentru prima dată direct femeii și, în prezența lui Simon și a celorlalți oaspeți sceptici, i-a acordat în mod explicit iertarea păcatelor. Da, femeia a păcătuit, toată cetatea știa. Dar vinovăția ei era complet iertată!

Ceilalți oaspeți au întrebat cu îndoială: „Cine este Acesta, de iartă chiar și păcatele?“. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele! Dar Domnul Isus Hristos este Dumnezeu Fiul. Prin urmare, El are, de asemenea, autoritatea de a ierta păcatele (Luca 5.20-26; Ioan 5.19-30; 17.2).

Apoi Isus i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace“ (Luca 7.50). Ea a venit la Domnul cu credință. Apoi a aflat că această credință a mântuit-o și a primit siguranța mântuirii. Pentru inima ei recunoscătoare, întrebarea celorlalți, „Cine este Acesta?“, a primit cu mult timp înainte un răspuns: Isus este Mântuitorul, El este Hristos, Domnul (Luca 2.11)!

„Acesta este, într-adevăr, Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan 4.42).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.30-10.11 · Ioan 20.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 6:1-15

Dragostea lui Dumnezeu nu admite nici un dezacord, nici un compromis. Este exclusivă, în sensul că cere de la noi o dăruire totală: inimă, suflet, putere − întreaga noastră fiinţă trebuie să fie cuprinsă de ea. Şi nici un moment din viaţa noastră nu trebuie să iasă de sub controlul acestei iubiri divine. Fie acasă − la masă, la sculare, la culcare − fie afară, pe scurt, în toate momentele zilelor noastre − iubitul nostru Salvator ar trebui să ne fie subiectul gândurilor şi al conversaţiilor (Psalmul 73.25). Cât de departe suntem de aceasta! Evanghelia însă ne prezintă Modelul desăvârşit, în fiinţa Căruia totul era pentru Dumnezeu. Îl auzim pe Domnul Isus citând „cea dintâi şi cea mai mare poruncă“ cu autoritatea Singurului care a împlinit-o desăvârşit: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău …“ (Matei 22.37, 38). Cuvântul lui Dumnezeu era neîncetat în inima Lui, astfel încât, atunci când Vrăjmaşul s-a prezentat în pustiu, în mâinile Sale se afla această sabie de nădejde cu care să-l în­frunte. Citând v. 13 şi 16, Domnul Isus (Matei 4.10; 4.7) l-a redus la tăcere (de două ori) pe Satan.

Cât de important este pentru noi să cunoaştem aceste versete pe dinafară! „Învăţaţi-le…“ recomandă cap. 5.1. Diavolul nu poate face nimic împotriva Scripturii, când noi ştim s-o cităm pentru a-l înfrânge.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTEȘTE-ȚI COPIII PENTRU VREMURI TULBURI! | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.” (Isaia 38:19)

Pentru a avea un copil înțelept, care să aibă încredere în tine, tu trebuie să-l faci să înțeleagă patru lucruri:

1) Ce simte Dumnezeu pentru el. Psalmistul spune: „În veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 136:1). A ști acest lucru este fundamental pentru dezvoltarea spirituală a copilului tău și pentru relația lui cu Dumnezeu.

2) Ce simți tu pentru el. Așadar, spune-i că, deși Îl corectezi, tu nu-l vei respinge niciodată!

3) Ce simte el despre propria lui persoană. Cel mai dureros aspect al maturizării este legat de atacul asupra stimei de sine, care este aproape universal în societatea adolescenților de astăzi. Aceștia se simt de obicei ca niște prostuți înainte ca măcar să aibă ocazia de a porni în viață. Așadar, încurajează-ți copilul adolescent că este o „lucrare în desfășurare” și că are un potențial incredibil. Citește-i ceea ce spune Biblia: „Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:13-14) Ajută-l să-și descopere talentele pe care i le-a dat Dumnezeu, și să le dezvolte – fie ele artă, știință, reparații, sport sau… creșterea animalelor, pentru distracție ori profit. Orice! Nu contează atât de mult ce îl înveți pe copilul tău; esențial este ca el să învețe ceva cu care să compenseze atunci când întreaga lume pare să spună: „Cine ești tu și care este semnificația ta?”

Adolescentul care nu are un răspuns la aceste întrebări este lăsat fără apărare într-un moment foarte sensibil al vieții. Așadar, dezvoltarea și perfecționarea abilităților, cu care să compenseze, poate fi una dintre cele mai valoroase contribuții pe care le poți aduce tu, ca părinte.

4) Ce părere au prietenii sau colegii lui despre el. Dacă anturajul îl aprobă, e bine. Iar dacă nu-l aprobă, dar primele trei lucruri sunt clare și stabile în viața lui, copilul tău va prospera și va face față anilor zbuciumați!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 oct. 2024

8 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Adam a cunoscut din nou pe soția sa; și ea a născut un fiu și i-a pus numele Set, „pentru că“, a spus ea, „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“.

Geneza 4.25 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Când s-a născut Set, Adam și Eva nu l-au mai privit ca pe unul pe care îl dobândiseră de la Domnul, ci ca pe unul care fusese rânduit familiei lor. Eva a spus: „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“ (Geneza 4.25). Dumnezeu dorește ca, în căminul creștin, copiii să fie priviți ca unii pe care Domnul i-a rânduit în mod specific pentru a fi acolo. Domnul spune că sunt ai Lui, dar că i-a așezat în căminele noastre. Dacă îi privim pe copiii noștri în felul acesta, îi vom crește într-un fel foarte diferit de modul în care îi creștem când îi vedem ca fiind dobândiți de la Domnul.

Set a avut un fiu numit Enos. Citim că „atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului“. Aici avem rezultatul pe care Domnul l-a intenționat atunci când noi ne privim copiii ca rânduiți de Domnul în căminul nostru.

Să presupunem că regele țării ar veni la mine și mi-ar spune că, din toate grădinile din lume, el a ales grădina mea, în care să pună șase dintre plantele lui, ca eu să am grijă de ele și să le cresc. Credeți că eu aș zice în sinea mea: «Ei bine, câtă vreme le ud când și când, totul va fi în regulă. Nu contează așa de mult să aibă pământ îngrășat sau temperatura potrivită. Și nu contează dacă în apă ar fi vreo picătură de otravă – nu poate fi ceva atât de rău»? Sunt sigur că n-aș gândi deloc așa!

Dumnezeu a rânduit multe plante în grădinile noastre. Din toate grădinile din această lume, el a ales grădina ta în care să le planteze. Iar acum El te socotește responsabil cu privire la cum sunt crescute aceste plante. Este o diferență între a spune: «Am dobândit acest copilaș de la Domnul, el este al meu și pot să-l cresc cum vreau» și a spune: «Îl privesc ca pe unul pe care Domnul l-a pus în grădina mea, pe care l-a rânduit în familia mea, iar eu am responsabilitatea de a-l crește pentru El».

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Era văduvă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de la templu, slujind noapte și zi cu posturi și cu rugăciuni.

Luca 2.37

Rugăciunea nepotului

Era deja târziu, iar pentru Patrick sosise timpul să meargă la culcare. Așa că și-a sărutat părinții, spunându-le noapte bună, după care s-a dus la bunica lui. A îmbrățișat-o și i-a spus: „Noapte bună, bunico, mă duc la culcare acum! Ai nevoie de ceva?“. — „Nu, micuțule, dar de ce mă întrebi?“ — „Pentru că vreau să mă rog chiar acum“, a fost răspunsul copilului.

Micul Patrick este un frumos exemplu pentru toți cei credincioși. Ne încheiem ziua în același mod cum a procedat el? Și, de asemenea, cum o începem?

Fericiți sunt acei bunici care primesc binecuvântări de la Dumnezeu prin rugăciunile nepoților lor! Și invers, cât de privilegiați sunt nepoții ale căror nume sunt pronunțate cu regularitate de părinții și de bunicii lor stând pe genunchi în fața lui Dumnezeu! Ar putea exista pentru bunici vreo activitate mai valoroasă decât rugăciunea? Multe persoane în vârstă au mare grijă de grădinile lor. Mult mai importantă este responsabilitatea pentru sufletele tinere, pe care ar trebui să le „îngrijească“ zi de zi, astfel ca ele să aducă roade pentru Dumnezeu.

Și câte subiecte de rugăciune nu ar trebui să fie pe inima celor credincioși…! „Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt așezați în poziții înalte, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și demnitatea“ (1 Timotei 2.1,2).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.17-29 · Ioan 20.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 5:22-23

Legea fusese dată. Domnul nu mai are nimic de adăugat la ea. Acum poporul răspunde cu elan de bucurie şi spontan. Cât de preţioasă este pentru Dumnezeu dragostea dintâi! „O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine …“ confirmă Dumnezeu către slujitorul Său (v. 29). Mai târziu, în timpul lui Ieremia, El va aminti de acea zi fericită: „Mi-aduc aminte de tine, … de dragostea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustiu …“. Şi cu câtă tristeţe va trebui să adauge: „Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr“ (Ieremia 2.2, 32)!

Da, poporul a vorbit bine: „bine au spus tot ce au spus“ (v. 28 sf.). Totuşi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu vorbe. El ne va judeca după faptele noastre. „Luaţi dar aminte să faceţi“ (v. 32). Să-I cerem Domnului să lu­creze în noi „şi voinţa şi înfăptuirea“ (Filipeni 2.13).

Ne-a fost indicată o cale de la care nu trebuie să ne abatem „nici la dreapta, nici la stânga“ (v. 32, 33). De câte ori nu am făcut cu uşurinţă un pas în afara ascultării, atraşi de ceva necunoscut sau de teama unui obstacol! Să luăm exemplu de la tânărul rege Iosia, a cărui credincioşie străluceşte în întunericul idolatriei vremii sale. El este singurul despre care se spune că „a umblat în căile lui David, tată­l său, şi nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga“ (2 Cronici 34.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI O PROBLEMĂ CU RELAȚIONAREA? | Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție… netezește calea Ta sub pașii mei.” (Psalmul 5:8)

Un autor a scris: „Mi-a luat o jumătate din viață să descopăr marea putere pe care o au alegerile și șansele. Relațiile bune pe care le ai sunt un dar al lui Dumnezeu pentru tine; ceea ce faci cu ele este răspunsul tău față de El. De prea multe ori ne ascundem pasivitatea, lipsa de curaj, sau nepăsarea față de relațiile noastre, în tapiseria zbârcită a destinului. Țesem scuze și oferim alibiuri inimilor noastre vinovate, care nu au reușit să schimbe circumstanțele. Apoi ne dezicem de responsabilitatea noastră considerând-o o încercare ieftină de absolvire religioasă și trăim negând faptul că lucrurile ar fi putut fi mai bune în relațiile noastre, dacă am fi acționat mai devreme. Partea cea mai rea este că mulți Îl acuză pe Dumnezeu, și Îl fac responsabil pentru relațiile pe care ei înșiși ar fi putut să le schimbe!” Harul lui Dumnezeu ne oferă nenumărate ocazii, fiecare relație fiind un cadou pe care trebuie să-l desfacem și să ne bucurăm de el.

Noi trebuie să profităm de fiecare moment prețios ca de o sărbătoare. Dacă suntem conștienți de potențialul fiecărei relații, inimile noastre vor fi pătrunse de importanța de a face ca fiecare întâlnire să fie cea mai bună. Iar dacă ai o problemă cu relaționarea în căsnicie, tu ai avut șansa de a nu te căsători cu ea, de a nu da acel telefon, de a fi primul care își cere scuze sau de a da ascultare dorinței inimii tale. Alegerile sunt ale tale în oricare dintre situații.

Așadar, tu trebuie să spui în fiecare zi: „Îmi voi încerca șansele, îmi voi verifica alegerile, voi face schimbările necesare și voi lua deciziile corecte!” Iar când ziua se va încheia, îți vei spune: „A fost viața mea și relațiile mele, și sunt responsabil pentru fiecare dintre ele!” Și nu uita că Biblia spune: „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7)

Așadar, ai o problemă cu relaționarea? Vorbește cu Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 oct. 2024

7 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Astfel deci, să urmărim lucrurile care țin de pace și de zidirea reciprocă.

Romani 14.19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu este „Dumnezeul păcii“ și Domnul este numit „Domn al păcii“, care ne dă întotdeauna pacea în orice fel (2 Tesaloniceni 3.16). Nu ar trebui deci să stăruim în cele ale păcii și ale dragostei, care nu dărâmă, ci zidesc? Nu ar trebui să căutăm să ne slujim și să ne zidim unii pe alții? Cunoștința fără dragoste îngâmfă și aduce în pericolul de a „dărâma lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare“. Cât de serios este acest gând!

Toate sunt într-adevăr curate pentru cel care mănâncă fără poticnire. Dar trebuie să îl aduc eu, prin libertatea mea, pe fratele meu în pericolul de a „mânca poticnindu-se“? Nu! Dragostea spune: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se împiedică, sau se poticnește, sau în care el este slab“ (versetul 21). Pot exista numeroase prilejuri, unele poate prostești, de care cel slab să se împiedice sau să se poticnească, dar dragostea nu-l prețuiește mai puțin din cauza aceasta, ci caută cu credincioșie și lepădare de sine binele lui.

Versetul 22 cuprinde o linie directoare pentru cei tari, în toate timpurile. A fi „tare în credință“ este mai bine decât a fi „slab în credință“; mai bine este să umbli în adevărata libertate creștină, decât să stai sub un jug legalist! Iar când acest „mai bine“ este și partea ta, cititorul meu, atunci, „dacă ai o încredințare, să o ai pentru tine însuți, înaintea lui Dumnezeu“! Fii atent să nu-ți permiți lucruri pe care Dumnezeu nu le poate aproba! „Ferice de cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce aprobă!“ Altfel i-ar merge la fel ca celui slab, „care se îndoiește când mănâncă“. Pe lângă faptul că poate îi așezi în cale fratelui tău slab un prilej de poticnire, „ești condamnat“, pentru că și tu, ca și el, nu acționezi „din credință“. „Iar orice nu este din credință, este păcat“ (versetul 23).

Un al doilea principiu, extrem de important, este că libertatea noastră într-un lucru sau altul, chiar și în lucrurile simple ale vieții de fiecare zi, nu se poate întemeia decât pe încredințarea că ceea ce facem poate rămâne înaintea lui Dumnezeu. Dacă un credincios își permite ceva care nu stă pe această temelie, atunci aceasta este pentru el păcat. Libertatea a devenit, în această situație, trăire fără lege.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Iarăși zic: bucurați-vă!

Filipeni 4.4

Sondaj

Într-o seară a sunat telefonul. Un tânăr făcea un sondaj: „Pot să vă pun câteva întrebări?“. — „Da, cu plăcere. Dar nu pot promite că voi răspunde la toate întrebările.“ Au urmat întrebările obișnuite: starea civilă, vârsta, numărul de persoane din gospodărie etc. În cele din urmă a întrebat: „Citiți din când în când?“. După ce am răspuns afirmativ, m-a întrebat: „Și ce citiți în acest moment?“. I-am răspuns: „Citesc Epistola către Filipeni“. — Tăcere la celălalt capăt al firului. Atunci l-am întrebat eu pe tânărul respectiv: „Cunoașteți această epistolă?“. — „Nu!“ — „Foarte rău! Citiți-o! Este scurtă, are numai patru capitole.“ Tăcere din nou. „Aveți o Biblie?“, am întrebat eu. — „Da.“ I-am explicat unde poate găsi epistola în Biblie și cine a scris-o. I-am spus că Pavel vorbește deseori în această epistolă despre „bucurie“, în ciuda faptului că el însuși se afla în detenție la Roma. Interesul tânărului părea să se fi stârnit. „Iar în această epistolă“, am continuat eu, „Pavel Îl descrie pe Domnul Isus Hristos cum S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte pe cruce“.

La finalul convorbirii, interlocutorul meu a vrut să știe dacă aparțin vreunei confesiuni cunoscute. Am negat acest lucru și i-am spus: „Eu citesc Biblia cu respect, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Și doresc să trăiesc o viață conform voii lui Dumnezeu. Nu aparțin niciuneia dintre grupările pe care le-ați menționat“.

Tânărul a promis că într-o zi va citi Epistola către Filipeni. Ce minunat ar fi dacă se va număra și el printre cei care au găsit bucuria despre care se vorbește în această epistolă!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.1-16 · Ioan 19.31-42

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 5:1-21

Pentru Israel se pune acum problema să asculte rânduielile şi judecăţile Domnului, să le înveţe şi să le respecte pentru a le împlini (v. 1).

Sunt verbe semnificative pentru fiecare dintre noi în raport cu întreaga Scriptură! În fruntea tuturor instrucţiunilor date lui Israel se situează, fără-ndoială, legea. Ea pune în evidenţă, pe de o parte, perfecţiunea lui Hristos, care a împlinit-o în litera ei, iar pe de altă parte, răutatea omului, capabil să facă tot ceea ce este aici interzis (citiţi 1 Timotei 1.9). Faptul că Dumnezeu Se simte obligat să spună: „să nu ucizi“ şi „să nu furi“, confirmă că aceste înclinaţii spre rău sunt în noi. De aceea legea are un caracter predominant negativ; ea nu spune „să faci“, ci „să nu faci“.

Viaţa creştină de asemenea presupune abstinenţă şi apărare. 1 Petru 1.14 şi 2.1, 11 îl îndeamnă pe copilul lui Dumnezeu să nu se lase în voia poftelor de dinainte, să respingă „orice răutate şi orice viclenie şi făţărnicii şi invidii“, să se ferească „de poftele carnale…“ Dar creştinismul este în aceeaşi măsură bogat şi în porunci pozitive, de vreme ce credinciosul are o viaţă nouă prin care le poate împlini. Şi dacă Dumnezeu ne cere să ne eliberăm inimile de diverse pofte, o face pentru că El ne-a dăruit o Persoană capabilă să satisfacă aceste inimi, ceea ce legea nu putea face.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI? | Fundația S.E.E.R. România

„Când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!” (Psalmul 62:10)

Dacă Dumnezeu constată că ești credincios în cele mici, îți va încredința la un moment dat și ceva mai mare (vezi Luca 16:10, și 2 Corinteni 9:6-11). Dar binecuvântările Sale vin cu anumite condiții – și iată patru dintre cele de care trebuie să ții cont:

1) Nu-ți atribui meritele. Dumnezeu le-a spus iudeilor: „Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.’ Ci adu-ţi aminte de Domnul… căci El îţi va da putere să le câştigi… Dacă vei uita… vă spun hotărât azi că veţi pieri…” (Deuteronomul 8:17-19).

2) Nu uita de ceilalți. Biblia le poruncește „bogaţilor veacului acestuia… să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie…” (1 Timotei 6:17-19).

3) Nu deveni arogant. Ieremia ne avertizează: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul…” (Ieremia 9:23-24).

4) Nu lăsa nimic să-I ia locul lui Dumnezeu. „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie! Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” (Proverbele 30:8-9). Nu uita că tu nu deții nimic – ești doar un administrator al bunurilor lui Dumnezeu și un executant al voii Sale, iar aceasta este o responsabilitate impresionantă!

Așa că asigură-te că faci o treabă bună!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 oct. 2024

4 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiți supuși deci, pentru Domnul, oricărei instituții omenești, fie împăratului, ca autoritate supremă, fie guvernatorilor, ca trimiși de el să-i pedepsească pe cei răufăcători și să-i laude pe cei care fac bine. Fiindcă așa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reduceți la tăcere neștiința oamenilor fără minte; [purtați-vă] ca fiind liberi, dar nefăcând din libertate o haină a răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu.

1 Petru 2.13-16 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Mărturia acestor creștini îi scotea complet din sistemul de idei, de principii și de obiceiuri iudaice, dar ei erau în aceeași măsură străini de obiceiurile celor dintre națiuni, ceea ce ar fi putut face să se creadă că ei ar fi fost încurajați să disprețuiască rânduielile omenești de guvernare. Nimic de felul acesta! Dimpotrivă, ei trebuia să fie supuși oricărei instituții omenești, pentru Domnul.

În dragostea lor, ei Îl recunoșteau pe Hristos nu numai ca Mântuitor, ci și ca Domn, iar dragostea lor pentru El punea în ordine toate legăturile lor cu oamenii, potrivit rânduielii de guvernare a lui Dumnezeu. Mai întâi, ei trebuia să fie supuși împăratului, ca autoritate supremă în această lume, fiind așezat deasupra tuturor; apoi guvernatorilor, ca trimiși ai autorității pentru a-i pedepsi pe cei răi și pentru a-i lăuda pe cei ce fac binele.

Dar, ar putea cineva să întrebe, ce se întâmplă dacă acești reprezentanți ai autorității îi persecută pe cei ce fac binele, în loc să-i laude? Acest lucru nu schimbă cu nimic obligațiile noastre față de Dumnezeu. Noi nu trebuie decât să facem binele, pentru a închide gura oamenilor. Aceștia sunt caracterizați de lipsă de minte și de incapacitatea de a face deosebirea dintre bine și rău: „Dacă am vorbit rău, mărturisește despre răul acesta; iar dacă am vorbit bine, de ce Mă lovești?“ (Ioan 18.23). Această supunere față de autoritate nu are nimic de-a face cu o lașitate slugarnică. Dimpotrivă, noi suntem liberi, nicidecum sub robia oamenilor. Libertatea noastră nu favorizează nicidecum răutatea, nici nu-i slujește acesteia drept haină, ci face din noi niște robi ai lui Dumnezeu care știu că toate lucrurile bune sunt cuprinse în această robie. Astfel, întreaga noastră viață se reduce la „ascultarea lui Hristos“, care, în această epistolă, este o regulă absolută a vieții creștine.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?“.

Luca 12.20

Trei erori cu privire la bogăție

Parabola despre bogatul nebun conține avertizări adresate atât celor care nu și-au pus în ordine viața și nu L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, cât și ucenicilor Domnului. Ea ne arată cel puțin trei erori pe care oricare dintre noi le putem face cu ușurință, indiferent dacă avem „multă“ sau „puțină“ bogăție:

Prima eroare: Credem că bogăția oferă siguranță. Desigur, nu este greșit să ne luăm măsuri de precauție. Dar să nu uităm cât de ușor „molia și rugina“ – pentru noi astăzi inflația, criza – ne pot devora și distruge presupusa noastră securitate. Siguranța nu se găsește în bani, ci la Domnul nostru.

A doua eroare: Credem că bogăția aduce odihnă sufletului. Ce naivitate! Domnul Isus vorbește nu numai de „molie și rugină“ care distrug bogăția, ci și de hoți. Cu cât cineva are mai multă avere, cu atât este nevoie de mai multă vigilență. Adevărata pace și adevărata odihnă a sufletului le găsim doar la Domnul Isus.

A treia eroare: Credem că bogăția potolește lăcomia. Zicala populară spune: „Cu cât omul are mai mult, cu atât vrea mai mult“. Oamenii care gândesc și trăiesc ca bogatul nebun nu au niciodată „destul“. În cele din urmă, totul se învârte în jurul propriului lor eu. La fel s-a întâmplat și cu bogatul nebun. El s-a gândit numai la el însuși, nicidecum și la ceilalți. Nu vom primi niciodată „destul“ de la bani, ci numai de la Domnul nostru.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 7.1-20 · Ioan 19.7-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 4:1-13

Un singur act de neascultare l-a lipsit pe Moise de a intra în ţara cea bună, promisă de Domnul. De aceea el este cel mai în măsură să îndemne po­porul să asculte rânduielile Domnului: „şi acum − spune el − să intraţi şi să stăpâniţi ţara …“ (v. 1). Este ca şi cum le-ar fi spus: «Aveţi grijă să nu vi se întâmple ce mi s-a întâmplat mie; ascultaţi şi împliniţi întocmai poruncile Domnului!» „Aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră“ (v. 6). Ascultând de voia lui Dumnezeu, punem deoparte voinţa noastră, făcând loc înţelepciunii de sus care o înlocuieşte pe cea a noastră (Iacov 3.17). A veghea asupra Cuvântului înseamnă în acelaşi timp: „păzeştete şi fereşteţi bine sufletul“ (v. 9).

Autoritatea acestui Cuvânt divin este confirmată; Moise îşi aminteşte în ce împrejurări şi cu câtă solemnitate i-a fost el transmis.

„Să nu adăugaţi la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu şi să nu scădeţi din el“ (v. 2; vezi şi cap. 12.32). Mulţi oameni care îşi spun creştini adaugă la Scriptură tradiţii, superstiţii şi moduri de vedere omeneşti. Alţii scot pagini care îi deranjează sau pe care nu le înţeleg. Şi unii şi alţii sunt la fel de vinovaţi (citiţi Apocalipsa 22.18, 19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REVELAȚIA SPIRITUALĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său…” (1 Corinteni 2:10)

Biblia spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” (1 Corinteni 2:9-10) Duhul Sfânt compensează limitele noastre senzoriale, împuternicindu-ne să pricepem lucruri pe care nu le putem percepe cu cele cinci simțuri. Gândește-te la Duhul Sfânt ca la un al șaselea simț. Acest simț trebuie cultivat, maturizat și reglat; iar asta se poate întâmpla doar atunci când petrecem timp meditând la Sfintele Scripturi și având părtășie cu Dumnezeu în rugăciune. Până când nu suntem treziți de Duhul Sfânt, nu suntem conștienți de nevoia noastră de Dumnezeu, de războiul spiritual care se duce în jurul nostru și de ceea ce face Dumnezeu în viața noastră. Într-o noapte, Iacov – cel ce avea să devină Israel – a avut un vis în care Dumnezeu i S-a arătat și i-a spus: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.” (Geneza 28:15) Când s-a trezit a doua zi dimineața, Iacov a spus: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut!… aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28:16-17). Iacov s-a culcat, și s-a trezit în același loc, dar complet schimbat. După ce a auzit chemarea Domnului, Iacov Îl vedea pe Dumnezeu oriunde se uita! Așadar, dacă vrei să fii schimbat ca Iacov, cere-I lui Dumnezeu o revelație spirituală. Roagă-te: „Doamne, arată-mi ce vrei să văd, învață-mă ce vrei să știu, și condu-mă pas cu pas pe calea voinței Tale desăvârșite!” Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 oct. 2024

1 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și împăratul a stat lângă stâlpul său și a făcut un legământ înaintea Domnului, că-L va urma pe Domnul și va păzi poruncile Lui și mărturiile Lui și rânduielile Lui, cu toată inima sa și cu tot sufletul său, pentru a împlini cuvintele legământului, care sunt scrise în cartea aceasta.

2 Cronici 34.31 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Iosia (2) – Perseverența

Un lucru izbitor cu privire la caracterul lui Iosia este perseverența lui, în ciuda faptului că părea a nu exista niciun viitor, indiferent de ce-ar fi putut face el. Angajamentul lui față de Dumnezeu a fost neabătut. Nimic nu-l putea opri de la „a împlini cuvintele legământului“.

După ce a auzit despre judecata lui Dumnezeu care venea, dar și despre faptul că avea să moară în pace și că n-avea să cadă sub acea judecată, Iosia a fost și mai hotărât. „Împăratul a stat lângă stâlpul său și a făcut un legământ înaintea Domnului, că-L va urma pe Domnul și că va păzi poruncile Lui și mărturiile Lui și rânduielile Lui, cu toată inima sa și cu tot sufletul său.“

Evlavia lui Iosia este remarcabilă. De ce să stăruie într-o cauză care părea pierdută? Știa că nu putea împiedica venirea judecății lui Dumnezeu, însă a fost hotărât să meargă înainte pentru Domnul. Iosia n-a privit la interesele lui personale, ci la cele ale Domnului.

Astăzi, dacă totul pare pierdut din punct de vedere moral, vom trăi pentru noi înșine, sau pentru Domnul, făcând ceea ce este plăcut înaintea Lui? Domnul nostru Isus a avut o râvnă neasemuită pentru Dumnezeu, iar acum El ne invită să-L urmăm pe acest drum. Suntem încurajați, în aceste ultime clipe întunecoase și reci ale nopții, înainte de răsăritul soarelui, să continuăm cu hotărâre pe calea pe care Domnul ne-a trasat-o. El vine! Să veghem, să-I fim credincioși și să ne rugăm să fim păstrați în această stare, până va veni El!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ne lăudăm și în necazuri, căci știm că necazul lucrează răbdare, răbdarea aduce experiență, iar experiența aduce nădejde.

Romani 5.3,4

Dacă n-ar mai bătea vântul…

Ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai fi vânt? Marea ar fi calmă, iar prin parcuri n-ar mai fi purtate încoace și-ncolo frunze uscate! Dacă n-ar mai bătea vântul, n-ar mai cădea niciun copac… Dar exact contrariul s-a întâmplat în deșertul Arizona, sub o cupolă uriașă de sticlă. Acolo a fost construit un ecosistem autonom și au fost plantați copaci, care la început s-au dezvoltat bine și chiar au crescut mai repede decât de obicei. Dar apoi aceștia s-au prăbușit sub propria lor greutate. Cercetătorii au determinat cauza, ea fiind tocmai lipsa vântului care ar fi făcut copacii viguroși.

La fel se întâmplă și în viața noastră de credință: Suntem expuși problemelor tocmai pentru a deveni mai înrădăcinați în Cuvântul lui Dumnezeu. Uneori ne dorim să trăim într-un „spațiu protejat“, unde nu sunt furtuni ale vieții. Dar ar ajuta aceasta cu adevărat credința noastră? Apostolul Pavel numește aceste furtuni ale vieții „necazuri“ și ne arată efectul lor pozitiv: răbdarea, experiența, speranța.

Sunt multe dificultăți în viață care durează deja de mult timp. În loc să ne răzvrătim împotriva lor, să răbdăm în ele cu ajutorul lui Dumnezeu!

Atunci când dificultățile ne apropie de Dumnezeu, avem parte de experiențe cu El. Ajungem să cunoaștem mai bine credincioșia, îndurarea și răbdarea Lui.

O furtună a vieții ne arată cât de slabi suntem și cât de puternic este Dumnezeul nostru. Acest lucru ne determină să ne punem speranța mai mult în El.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 5.15-27 · Ioan 18.28-32

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 2:26-37

Întorcându-ne la Geneza 15.16, Îl auzim pe Domnul ţinând seama − şi mărturisindu-i lui Avraam − de nelegiuirea naţiunilor din Canaan (vezi şi Deut. 9.5). Aceasta însă nu ajunsese „încă deplină“, nu-şi atinsese încă vârful. Patru sute de ani au fost necesari pentru ca acest rău să se coacă. Cât de mare este răbdarea lui Dumnezeu! El tolerează de aproape două mii de ani o lume care L-a răstignit pe Fiul Său.

       Naţiunile aflate de o parte şi de alta a Iordanului auziseră de tot ce făcuse Domnul pentru Israel. Cu toate acestea, nu s-au pocăit. De aceea judecata trebuie să aibă loc şi nici unul nu va putea fi cruţat. Până şi copiii vor pieri. Ştiind că un copil mic care moare merge în cer, aceşti copii au fost salvaţi de o soartă, de altfel, mai îngrozitoare decât moartea. În adevăr, nu-i normal să credem că, la maturitate, ei ar fi urmat calea vinovată a părinţilor lor, care i-ar fi dus la pieire?

       Aceste naţiuni erau vrăjmaşe Domnului şi poporul trebuia să le nimicească, pentru a apăra gloria lui Dumnezeu. Creştinul însă nu este niciodată che­mat, ca Israel, să lupte împotriva oamenilor. În schimb, trebuie să imite blândeţea cu care Israel şi-a dat aici jos mărturia  (v. 27-29).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FEREȘTE-TE DE INVIDIE ȘI DE GELOZIE! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” (Galateni 5:26)

Apostolul Pavel a avertizat Biserica primară cu privire la invidie, dar aceasta este în continuare o problemă. Tu ai de-a face cu invidia? Nu? Nici atunci când colegul tău de serviciu primește o mărire de salariu, copilul unui prieten câștigă o bursă, sau un vecin își ia o vacanță de vis?! Chiar te bucuri alături de ei, sau te forțezi să afișezi un zâmbet crispat?

Să nu uităm că suntem doar oameni, iar o zvâcnire ocazională de invidie face parte din firea noastră. Dar ai grijă să nu te trezești că ai un sentiment cronic de lipsă de satisfacție. Istoricul roman Tacitus spunea: „Când oamenii sunt plini de invidie, ei denigrează totul… fie bun, fie rău.”

Așa că, atunci când altcineva prosperă, înainte de-a te întreba: „De ce el, și eu nu?!”, întreabă-te dacă ai zice la fel și dacă s-ar fi întâmplat o tragedie?! Gelozia este ca o molie: ciupește hainele până le distruge… doar că invidia distruge lucruri de neînlocuit, cum ar fi relațiile și familiile. Un autor ne amintește: „Când suntem… în vale, este omenesc să îi invidiem pe cei aflați pe vârfurile munților. Este ușor să uităm că ei nu au căzut acolo – ci au urcat acolo. În spatele poveștii de succes se află întotdeauna o decizie curajoasă și o acțiune curajoasă. Dacă vrem să ajungem la ei, trebuie să urcăm. Inspirația lor ne poate da startul, dar biruința constă în cățărare!”

Imaginează-ți un atlet care iese pe pista de alergare; este rapid, concentrat și se află în fruntea plutonului. Apoi începe să se uite la ceilalți concurenți. În scurt timp se împiedică, își pierde elanul și abandonează. Asta se întâmplă când lași gelozia să te distragă de la finalizarea traseului pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru tine.

Apostolul Pavel a scris (Galateni 5:7): „Voi alergaţi bine: Cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?” Deci, ațintește-ți privirea la premiu și nu te lăsa distras de ceea ce au (sau nu au) alții!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 sept. 2024

28 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă îndemnăm dar, fraților, mustrați pe cei în neorânduială, mângâiați pe cei descurajați, sprijiniți pe cei slabi, fiți îndelung-răbdători față de toți.

1 Tesaloniceni 5.14 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă un părinte trebuie să lovească un copil cu nuiaua disciplinării, mai mult de jumătate din valoarea actului va fi pierdută pentru fiul său dacă părintele își pierde cumpătul. Copilul își va primi pedeapsa meritată, dar părintele își va pierde influența. Domnul nu ar îngădui ca cei credincioși să facă o lucrare de disciplină în Adunarea Sa fără să fie conduși de El. Și n-ar fi făcută nicio lucrare într-un fel greșit, dacă ar exista supunere față de Duhul Domnului. Și unde este severitate (nu în ce privește actul disciplinei, pentru că acesta trebuie să fie unul sever), constatăm că ea se găsește fie la aceia ale căror suflete nu sunt eliberate de chiar răul față de care ei sunt mânioși în persoana celui în cauză, ori la aceia care nu s-au judecat pe ei înșiși înaintea lui Dumnezeu.

Este necesar doar să urmărim istoria celor doritori de răzbunare și care au o severitate nepotrivită împotriva celui care a greșit și vom observa că, pe parcursul timpului, ei înșiși trebuie să învețe că oamenii cu duhuri nemiloase, nu față de rău, ci față de cel care a greșit – îndurerându-i printr-o astfel de atitudine pe frații lor – au avut și ei în inimi sămânța aceluiași fel de rău pe care l-au condamnat în alții. Timpul secerișului va veni curând și astfel de oameni vor culege ceea ce au semănat. Acesta este unul dintre cele mai remarcabile simptome de perversitate și de înșelăciune ale inimii omenești – o nedreptate pe care Domnul în mod sigur nu o va trece cu vederea. Atunci când trebuie să ne ocupăm cu răul, avem nevoie să fim conștienți de cuvintele Domnului despre bârna din ochiul nostru, căci cum am putea în alt fel să dobândim lumina Sa pentru a judeca drept? Într-adevăr, din orice punct de vedere am privi acest subiect, suntem constrânși permanent să ne întoarcem la atitudinea de inimă a celor care exercită disciplina și la sentimentul neputinței complete a unei adunări de a acționa în părtășie, dacă nu există călăuzirea lui Dumnezeu Duhul Sfânt.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

În El avem răscumpărarea prin sângele Lui; iertarea greșelilor, după bogățiile harului Său.

Efeseni 1.7

Biblia ascunsă (3)

În fiecare seară, soții citeau din Biblie. În curând au recunoscut calea de întoarcere la Dumnezeu și au crezut în lucrarea de mântuire săvârșită de Domnul Isus la Golgota.

„O, draga mea, ce simplu este totul!“, a spus soțul într-o seară. „Domnul Isus a ispășit păcatele noastre, le-a spălat cu sângele Său. Ce minunată este dragostea Sa!“

La început, soții au vrut să păstreze doar pentru ei secretul fericirii lor. Dar curând nu le-a mai fost teamă și au dorit să împărtășească și cu alții bucuria mântuirii.

Ei le-au spus mai întâi copiilor lor despre Mântuitorul. Apoi i-au invitat pe cunoscuți și pe vecini pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Mulțimea ascultătorilor a devenit tot mai mare. Nu trecuse nici măcar un an, și mulți L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul lor personal.

Trăim într-o vreme în care mulți pot avea o Biblie și pot asculta cuvintele lui Dumnezeu citind această carte. De aceea este atât de important să citim Biblia și să răspundem astăzi la chemarea lui Dumnezeu de a ne întoarce la Domnul Isus.

Să luăm ca exemplu această familie care, odată ce a ajuns în posesia Bibliei, a citit-o și a crezut cuvintele ei, ajungând astfel la mântuire!

                Citirea Bibliei: 2 Împărați 4.17-31 · Ioan 18.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 1:29-46

Pustiul a fost mare şi teribil. Dar cum l-a trecut Israel? Pe braţele Domnului (v. 31)! La expresia celei mai adânci nerecunoştinţe, „pentru că Domnul ne urăşte, (de aceea) ne-a scos din ţara Egiptului“ (v. 27), să ascultăm ce răspunde Dumnezeu prin gura lui Moise: „V-am purtat cum poartă un om pe fiul său“ (Exod 19.4;     Deuteronom 1.31). Câtă sensibilitate în această comparaţie! Fapte 13.18 completează: „Timp de aproape patruzeci de ani i-a îngrijit («ca o mamă în pustiu» – Darby).

Iubirea puternică a unui tată, profunda sensibilitate a unei mame – Dumnezeu vrea să ofere totul alor Săi! (vezi şi Psalmul 103.13; Isaia 66.13). Ce anume cere în schimb o asemenea dragoste? Nimic altceva decât încrederea deplină a unui copilaş care se lasă purtat pe braţe.

O altă dovadă a credincioşiei Domnului era modul în care deschisese calea poporului Său, cercetând locurile şi călăuzindu-i de la un popas la altul (v. 33). Oare trimiterea cercetaşilor (v.22) nu a fost un semn de neîncredere şi de îndoială faţă de El?

Temerile necredinţei au fost urmate de nesocotinţă şi de îngâmfare, atitudine care i-a dus inevitabil la înfrângere în faţa duşmanului, făcând apoi să curgă lacrimi amare (v. 45).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU-ȚI FIE FRICĂ DE BĂTRÂNEȚE! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (Isaia 65:22)

Trăim într-o societate capricioasă, în care câteva riduri îți pot distruge stima de sine. Dar tu nu trebuie să fii victima acestui sistem de valori, ci mai degrabă să ai încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, care spune: „Zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (Isaia 65:22). Cineva a spus: „Vârsta este o chestiune de viziune asupra materiei. Dacă nu te deranjează, nu contează!” Așadar iată ce trebuie să faci: 1) Construiește o relație puternică cu Dumnezeu. Petrece timp vorbind cu El, citind Cuvântul Său și „păstrează în inima ta sfaturile Lui! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale” (Proverbele 3:1-2). 2) Acceptă realitatea îmbătrânirii. Să fim conștienți de asta, noi îmbătrânim încă din momentul în care am fost concepuți. De fapt, în ziua în care te-ai născut, aveai deja nouă luni. Prin urmare, să te agiți pentru că îmbătrânești este la fel de inutil ca și cum te-ai îngrijora că soarele apune în fiecare zi. În loc să-ți faci griji cu privire la durata vieții, profită la maximum de fiecare zi. În fiecare dimineață, privește-te în oglindă și declară: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, mă voi bucura și mă voi veseli în ea.” (vezi Psalmul 118:24) 3) Stabilește-ți întotdeauna un obiectiv. Nu trebuie să fie ceva măreț în ochii lumii, ci doar ceva ce abia aștepți să faci cu mâinile și mintea ta. Eleanor Roosevelt a spus: „Nu mă pot imagina, la nicio vârstă, stând la fereastră, sau într-un colț, lângă foc, și să privesc în gol pur și simplu!” Așadar, citește, crește, participă, rămâi implicat și trăiește până la ultima suflare!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →