Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “dumnezeu”

18 iun. 2024

18 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Două lucruri Îți cer; nu mi le refuza înainte de a muri: depărtează de la mine deșertăciunea și minciunile; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic, ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc și să zic: „Cine este Domnul?“. Sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.

Proverbe 30.7-9

Rugăciunea lui Agur (1)

În rugăciunea sa, Agur Îi cere Domnului două lucruri: integritate și mulțumire. El dorea să trăiască o viață integră înaintea Dumnezeului său, o viață pe care el o considera ca trebuind să fie lipsită de deșertăciune și de minciună. Aceste două cuvinte, deșertăciune și minciună, înglobează întreg caracterul acestei lumi, cu toate promisiunile ei deșarte și cu natura ei înșelătoare. Agur nu cere ajutor pentru a spune adevărul, ci se roagă pentru a fi păzit de mirajul a tot ceea ce este deșertăciune și de orice lucru care nu este din adevăr.

Se spune adesea că reputația este ceea ce oamenii cred că suntem, însă integritatea este ceea ce suntem atunci când nimeni nu este în jur. Această lume va căuta să ne atragă spre ea cu promisiuni, cu speranțe și cu plăceri false. Cuvântul lui Dumnezeu însă ne îndreaptă privirile către Cel care este Adevărul – către Domnul Isus Hristos. Agur nu se încredea în sine însuși.

Iacov ne atenționează: „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie față de Dumnezeu? Deci oricine va vrea să fie prieten al lumii se face vrăjmaș al lui Dumnezeu“ (Iacov 4.4). David se roagă: „Abate-mi ochii, ca să nu privească deșertăciunea“ (Psalmul 119.37). Avem noi înțelepciunea și devotamentul lui Agur? Să ne îndreptăm ochii către Persoana minunată a Domnului Isus și atunci toate lucrurile acestei lumi își vor pierde strălucirea în ochii noștri!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cine citește și de cei care ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc cele scrise în ea, căci timpul este aproape.

Apocalipsa 1.3

Predicțiile biblice devin imaginabile

O companie suedeză a implantat sub pielea angajaților săi un cip, cu ajutorul căruia se pot deschide ușile, se pot folosi copiatoarele sau se poate plăti masa la cantină. De asemenea, poate fi utilizat pentru a monitoriza orele de lucru. Identitatea electronică este formată dintr-un număr de 16 cifre. Cipul este inclus într-o capsulă de sticlă și este injectat sub piele. Acesta permite accesul la o zonă protejată prin parolă, în care pot fi stocate și alte date ale deținătorului de cip, cum ar fi adresa, datele contului, medicamentele, grupa sanguină, vizitele la medic, bolile sau asigurările. O antenă minusculă transmite datele în eter, astfel încât acestea pot fi recepționate pe o rază de aproximativ 10 metri de un calculator cu conexiune la internet sau de un telefon mobil.

Această tehnologie ne oferă posibilitatea să ne imaginăm ceea ce Biblia prezice: „Și va face ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta“ (Apocalipsa 13.16,17).

Biblia este actuală și multe dintre profețiile sale s-au împlinit, iar celelalte se vor împlini.

Dumnezeu anunță evenimentele viitoare, pentru că El este îndelung răbdător și dorește „ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință“ (2 Petru 3.4-10). Astăzi este încă momentul potrivit să credem în Biblie și să ne întoarcem la Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 26.13-25 · Filipeni 4.8-14

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 5:1-13

Versetele de la 1 la 4 ne dau câteva exemple de păcate care trebuia ispăşite prin jertfă. Se pune problema unor fapte a căror gravitate probabil că nu am fi descoperit-o dacă Cuvântul, piatra de încercare a conştiinţei noastre, nu le-ar fi condamnat: omisiunea depunerii unei mărturii, contactul scurt cu ceva necurat, rostirea unor cuvinte nesocotite. Cineva poate să se facă vinovat prin păstrarea tăcerii (v.1) sau prin faptul că a spus prea mult     (v. 4). În toate aceste cazuri era necesară mărturisirea (v. 5), urmată de aducerea jertfei (v. 6). Tot aşa se pune problema în 1 Ioan 1.9, numai că acolo nu mai trebuia să se aducă jertfă a doua oară. Sângele lui Hristos este deja vărsat pentru noi înaintea lui Dumnezeu, aşa că este suficientă mărturisirea. Atunci Dumnezeu „este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“.

Versetele de la 7 la 13 iau în considerare unele deosebiri între resursele celor care aduceau jertfe. Unul oferea un miel, altul două turturele şi altul o mână de făină. Nu toţi putem aprecia în aceeaşi măsură lucrarea Domnului Isus. Dar ceea ce con­tează este adevărata valoare pe care o are înaintea lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FRICA DE DOMNUL | Fundația S.E.E.R. România

„Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El…” (Proverbele 14:26)

Dacă te supui voii lui Dumnezeu, nu mai trebuie să-ți fie frică de nimic, pentru că El devine „adăpostul și sprijinul tău” (Psalmul 46:1). Să te temi de Dumnezeu nu înseamnă că ți-e frică pentru că-ți va face rău! El este un Dumnezeu bun! „Frica de Domnul” înseamnă să Îi urmezi instrucțiunile și să Îi recunoști autoritatea în toate lucrurile. Biblia spune că: „Frica de Domnul este un izvor de viață, ea ne ferește de cursele morții.” (Proverbele 14:27) Probabil ai observat și tu că în zilele noastre nu prea mai există respect pentru autoritate; am dezvoltat o mentalitate care spune: „Nimeni nu-mi va spune mie ce trebuie să fac!” Dar Biblia afirmă: „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El.” De ce oare? Pentru că teama de Dumnezeu, plină de reverență și închinare, înseamnă să fii respectuos și supus. Înseamnă să faci ce-ți spune Dumnezeu să faci, iar încrederea și credința ta în El vor continua să crească. Și vei mai observa un lucru important: cu cât ai mai multă teamă reverențioasă și plină de respect față de Dumnezeu, cu atât vei fi mai atent și mai politicos în relațiile cu ceilalți. Asta pentru că știi că ești răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru faptele tale și recunoști că ceilalți sunt la fel de valoroși pentru El, ca tine. Solomon ne spune care este datoria noastră: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Eclesiastul 12:13). Iar Moise le-a spus copiilor lui Israel: „ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău…” (Deuteronomul 10:12). Nu este deloc complicat, nu-i așa? Păi atunci, teme-te de Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 iun. 2024

9 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Rămășița din darul de mâncare să fie a lui Aaron și a fiilor săi: este ceva preasfânt între jertfele prin foc ale Domnului.

Levitic 2.10

Dacă am fost aduși la Tatăl și, pe baza jertfei de ardere-de-tot, am văzut cât de aproape suntem noi de Tatăl, că am fost primiți în Cel Preaiubit, atunci Tatăl așteaptă ca noi să ne preocupăm mai mult cu Fiul Său. Și nu are El dreptul să aștepte aceasta? Există la noi dorința de a-L cunoaște mai bine pe acest Mântuitor, de a cunoaște acest preț pe care El l-a plătit pentru răscumpărarea noastră? Când citim că Dumnezeu L-a desăvârșit prin suferințe, așa încât să poată fi Urzitorul mântuirii noastre, nu dorim noi oare să știm prin ce suferințe a fost El făcut desăvârșit?

Dumnezeu așteaptă și spune: «După ce v-ați preocupat cu El, după ce ați văzut cât de prețios a fost El, după ce ați văzut toate suferințele Sale ascunse, aduceți-L la Mine». Da, pregătiți darul acasă, așa cum trebuie. Nu putem citi în adunare capitol după capitol, ca să vedem această slavă. Nu putem „coace“ această „turtă“ în adunare. Fiecare israelit care dorea să aducă această jertfă trebuia, mai întâi, să prepare plămădeala acasă și să coacă turta. Trebuie să studiem Cuvântul acasă, cu rugăciune, în genunchi, cu adânc respect, ca să vedem această viață minunată a Domnului, cum s-a expus ea la proba focului. După ce ne-am umplut inimile cu acestea, mergem cu ele la ușa cortului întâlnirii, acolo unde Dumnezeu Se află împreună cu poporul Său, ca să I le oferim acolo ca jertfă, ca o mâncare pentru El, nu singuri, ci împreună cu toți aceia care au făcut același lucru.

Preoții aveau și ei voie să mănânce din jertfa aceasta. Aveau voie să-și hrănească inimile din ceea ce Dumnezeu găsea atât de minunat, încât spunea: «Aceasta este o jertfă pentru Mine». Ce masă minunată, aici, în pustie! Când venim duminica dimineață cu aceste jertfe la locul de întâlnire, cu aceste daruri pentru Dumnezeu, atunci vom experimenta cât de mult se întăresc inimile noastre din ceea ce ne-a rămas și din ceea ce noi, ca preoți, avem voie să mâncăm acolo, în prezența lui Dumnezeu, în Locul Preasfânt.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.

Filipeni 2.9

De aceea…

Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus din morți, L-a înălțat la cer și I-a dat locul la dreapta Sa. Acolo, El ocupă cea mai înaltă poziție și are toată onoarea și demnitatea pe care Dumnezeu le poate da unui om.

De ce a făcut Dumnezeu aceasta? Textul din Filipeni 2 ne lămurește: „S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce“. Dumnezeu L-a înălțat pe Domnul ca un răspuns la smerirea și ascultarea Sa în viața Lui până la moartea pe cruce. Niciodată, niciun om nu s-a supus voii lui Dumnezeu așa cum a făcut-o Domnul Isus. În mod ascultător, El a luat locul cel mai de jos. De aceea, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, în locul cel mai înalt.

„De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cel mare și va împărți prada cu cel puternic, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei vinovați“ (Isaia 53.12). Aici, Dumnezeu Îi promite robului Său Isus Hristos domnia pe pământ. El Îi va da într-o zi autoritatea de guvernare asupra tuturor celor mari din lume.

Din nou, Dumnezeu Își exprimă recunoașterea față de Isus Hristos. De data aceasta, este un răspuns la suferința și moartea Sa pe cruce. Acolo, în cel mai mare necaz, în judecată divină, El a purtat păcatele tuturor celor care cred în El și Și-a dat viața în moarte.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 22.1-10 · Filipeni 1.12-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 39:22-43

În cap. 39 şi 40 se repetă mereu expresia: „după cum poruncise Domnul lui Moise“. Nimic nu era lăsat în seama imaginaţiei celor care făceau lucrarea şi acelaşi lucru este valabil şi astăzi cu privire la închinarea creştină. Biblia ne învaţă tot ce trebuie să ştim despre felul în care Dumnezeu doreşte să I se aducă închinare. A adăuga ceva la acestea sau a înlocui ceva prin ceea ce ni se pare mai bun n-ar fi pură neascultare? Şi în acelaşi timp pretenţie! Cu ce drept decidem noi ce Îi este plăcut lui Dumnezeu? Priviţi la denominaţiunile creştine cu clerul lor, cu organizaţiile lor şi cu ceremoniile lor pompoase! Dumnezeu «nu a poruncit» aceste lucruri şi, în consecinţă, credinciosul care cunoaşte Cuvântul nu poate lua parte la ele.

Spre deosebire de rânduielile Vechiului Testament, dintre care unele ne-au fost prezentate în cartea Exod, „adevăraţii închinători“ se adresează Tatălui „în duh şi în adevăr“ (Ioan 4.23, 24). For­mele exterioare ale unei religii fireşti (carnale) şi ceremoniile ei au fost lăsate deoparte şi înlocuite prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi nu mai avem înaintea ochilor simboluri şi umbre pentru închi­narea noastră, ci avem realitatea lucrurilor eterne.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU BINECUVÂNTEAZĂ MUNCA, NU LENEA! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” (2 Tesaloniceni 3:10)

Compasiunea fără responsabilitate este doar răsfăț. Biblia ne învață că avem responsabilitatea de a-i hrăni pe cei care sunt cu adevărat flămânzi și care nu se pot întreține singuri. Dar, să recunoaștem că există și oameni care preferă să flămânzească, decât să meargă să muncească. Solomon scria: „Lenea te cufundă într-un somn adânc şi sufletul molatic suferă de foame.” (Proverbele 19:15). Secole mai târziu, apostolul Pavel a fost și mai explicit, când scria tesalonicenilor: „Când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Ia aminte la următoarele cuvinte ale înțeleptului împărat Solomon (Proverbele 19:24): „Leneşul nu-şi frige vânatul”; iar în (Proverbele 12:27) „Leneşul îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură.” S-o spunem în felul următor: leneșul vrea pâinea cu unt, dar altcineva să i-o dea! Dacă vânează o căprioară sau prinde un pește, nu vrea nici măcar să le curețe carnea ca s-o gătească, ci altcineva s-o pregătească pentru el și să i-o servească. Despre cine vorbește Solomon în aceste versete din Proverbele? Despre o persoană care nu începe niciodată o muncă, iar dacă îi dai ceva de făcut – fie nu va termina, fie va lucra de mântuială… Apoi înțeleptul Solomon încheie totul cu o ultimă remarcă. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.” (Proverbele 21:25) Așadar, dacă vrei ca Dumnezeu să toarne binecuvântare peste viața ta, trebuie să fii dispus să muncești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 iun. 2024

6 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, dacă-L chemați ca Tată pe Cel care, fără a privi la înfățișare, judecă după lucrarea fiecăruia, umblați în temere în timpul pribegiei voastre, știind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.

1 Petru 1.17-19

Să nu uităm că avem de-a face cu Dumnezeu, pe care Îl invocăm ca Tată. Fără îndoială, acest Tată nu este pentru noi un Judecător, dar, potrivit celor spuse aici, El „judecă după lucrarea fiecăruia“. El nu manifestă preferințe față de anumite persoane, ci evaluează fără părtinire faptele fiecăruia dintre copiii Săi. Acestea sunt principiile de guvernare ale lui Dumnezeu cu privire la toți oamenii. Tatăl nostru este Dumnezeu și cele două laturi ale Persoanei Sale nu pot fi separate una de alta. Este vorba de acest sentiment care domină purtarea noastră: „Umblați în temere în timpul pribegiei voastre“. În eternitatea care va urma acestui timp de pribegie, partea noastră nu va mai fi decât savurarea absolută a dragostei Tatălui, fără teama de a face ceva care să-L întristeze, iar din partea Lui nu va mai exista niciun fel de judecată față de copiii Săi, aduși atunci la starea de perfecțiune.

Dar mai există un motiv cu privire la purtarea noastră. El constă în faptul că am fost răscumpărați cu un preț de o valoare infinită: Sângele prețios al lui Hristos. Prin sângele lui Hristos, acești creștini fuseseră eliberați de tot ceea ce constituia altădată gloria lor ca evrei, potrivit cu ceea ce învățaseră de la părinții lor. Dar ceea ce părinții lor îi învățaseră nu era decât un fel deșert de viețuire, deoarece este imposibil ca păcătosul nerăscumpărat – evreu sau dintre națiuni – să aibă o purtare care să nu-l conducă la judecata eternă. Prin urmare, ei fuseseră răscumpărați din felul lor trecut de viețuire pentru a fi introduși într-un fel de viețuire cu totul nou, acela al lui Hristos ca Om aici, pe pământ. La temelia acestei răscumpărări nu exista nimic pieritor, ca în cazul răscumpărării israelitului, nici argint, nici aur, nici vreo altă ofrandă, ci sângele prețios al Mielului fără cusur și fără pată, prefigurat odinioară în imaginea mielului pascal.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu, fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Romani 3.23,24

Fără plată

După o predică în care s-a prezentat vestea bună a lui Isus Hristos, un miner a spus: „Aș da orice dacă aș putea crede că Dumnezeu îmi iartă păcatele; dar, vedeți, nu pot să cred. Dumneavoastră spuneți că mântuirea poate fi obținută pe gratis. Dar mi se pare prea ieftină!“. — „Ați fost astăzi la muncă?“, a întrebat predicatorul. „Da, sigur, am fost în mină astăzi.“ — „Și cum ați urcat din mină? Ați plătit ceva?“ — „Nu, bineînțeles că nu. Am urcat cu liftul.“ — „Nu a fost prea ieftin pentru dumneavoastră?“, a vrut să știe predicatorul. „Dar de ce să fi trebuit să plătesc ceva? La urma urmei, aceasta este o problemă a minei!“, a spus minerul. — „Aveți dreptate! Banii pentru liftul scump au fost plătiți de compania minieră!“ Minerul a înțeles această comparație și a crezut că Dumnezeu i-a iertat păcatele.

Dumnezeu ne spune: „Celui căruia îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!“ (Apocalipsa 22.17). Dar cât de mult L-a costat pe Dumnezeu să ne poată oferi această mântuire! L-a dat pe unicul Său Fiu, iar Isus Hristos S-a jertfit pentru noi. Ce valoare incomensurabilă are această ispășire pentru Dumnezeu!

Dumnezeu oferă iertarea, pentru că Isus, Fiul Său, Și-a vărsat sângele pe crucea de la Golgota. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate?“ (Romani 8.31,32).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 20.5-23 · Psalmul 106.16-31

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 38:1-20

Altarul de bronz ne aminteşte că Dumnezeu a oferit prin cruce o soluţie pentru starea noastră păcătoasă. Dar mulţi credincioşi sunt tulburaţi de păcatele comise după convertire. Pot oare aceştia să-şi piardă mântuirea? Nu! Binecuvântat fie Dumnezeu! Aşa cum i-a spus Isus lui Petru: „Cine s-a scăldat“ – o spălare care pentru un credincios se face o dată pentru totdeauna (vedeţi 29.4) – „nu are nevoie să i se spele decât picioarele“ (Ioan 13.10). Această spălare a picioarelor după mers, şi a mâinilor pentru lucrare, se făcea la ligheanul de bronz, care era confecţionat din acelaşi material ca şi altarul, pentru a ne învăţa că păcatele comise după convertire Îl costă pe Cel care a făcut ispăşire pentru noi tot atât de mult ca şi păcatele noastre dinainte. Dar noi putem (şi trebuie) să le mărturisim lui Dumnezeu, care este credincios şi drept ca să le ierte, datorită lucrării Domnului Isus (1 Ioan 1.9).

De la v. 9 la 20 se prezintă facerea curţii. Găsim măsurile porţii (v. 18): douăzeci de coţi, adică aproximativ zece metri. Aceasta este o imagine a uşii harului, larg deschisă pentru sărmanii păcătoşi, şi a căii uşoare prin care Evanghelia permite tuturor să se apropie de cruce (altarul de bronz). Au trecut oare toţi cititorii noştri prin această uşă?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CALEA SPRE CANAANUL CERESC | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Însuşi va merge înaintea ta…” (Deuteronomul 31:8)

Atunci când Dumnezeu îți spune să mergi, tu trebuie să știi că fiecare detaliu al viitorului tău este deja cunoscut de El. Cu secole în urmă, când un cartograf întocmea hărțile lumii cunoscute, și când totuși mai rămânea pergament, desena frecvent un balaur la marginea acestuia. Era un semnal de avertizare pentru exploratori, și anume că intrau într-un teritoriu necunoscut pe propriul risc… Cu toate acestea, mulți au considerat balaurul nu ca un avertisment al cartografului, ci mai degrabă ca pe o profeție: balaurul prevestea dezastrul de dincolo de lumile cunoscute pe care le traversau, iar teama îi împiedica să meargă mai departe pentru a descoperi noi teritorii și popoare. Alții însă, mai temerari, au interpretat balaurul ca pe un semn al oportunității, ca semnalând o ușă către noi lumi care merită explorate. Fiecare dintre noi are o hartă mentală care conține informații pe care le folosim pentru a ne ghida, atunci când începem fiecare zi. Și, la fel ca hărțile de demult, și hărțile noastre mentale au margini… Uneori, aceste margini sunt marcate de frici sau de închipuiri apocaliptice. Ne temem să nu eșuăm, să nu fim respinși, să nu fim ridiculizați, să nu avem suficient, să nu pierdem ceea ce avem… Dacă te simți așa astăzi, reține aceste cuvinte rostite de Dumnezeu către poporul Său care se afla în pragul țării făgăduite, fără să știe ce îi așteaptă când vor intra în ea: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta.” Așadar, scrie-ți obiectivul pe o coală de hârtie, elaborează-ți o strategie, și stabilește-ți un termen limită… Apoi încredințează-le lui Dumnezeu, și fii convins că El va merge înaintea ta, pentru a-ți pregăti calea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 iun. 2024

5 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, preaiubiții mei, după cum întotdeauna ați ascultat, nu numai ca în prezența mea, ci cu mult mai mult acum, în absența mea, duceți la bun sfârșit mântuirea voastră cu teamă și tremur, căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, pentru buna Sa plăcere.

Filipeni 2.12,13

Această poruncă vine la sfârșitul unui lung pasaj. Dacă vrem să ne facem o idee exactă cu privire la context, trebuie să mergem înapoi până la Filipeni 1.27. Credincioșii din Filipi erau amenințați de adversari din afară și de disensiuni dinăuntru. Sfârșitul capitolului 1 se referă la primul aspect, iar începutul capitolului 2 se referă la cel de-al doilea. Primul pericol era ușor de eliminat, însă, pentru a face față celui de-al doilea, era necesar să fie prezentată înaintea lor toată greutatea exemplului inegalabil al lui Hristos. La acel moment, apostolul nu mai era în mijlocul lor pentru a-i ajuta, deoarece era prizonier la Roma.

În astfel de împrejurări, filipenii trebuia să arate curaj spiritual și să-și ducă la bun sfârșit mântuirea, dincolo de pericolele care îi amenințau, dar nu sprijinindu-se pe resursele proprii, ci pe Domnul: „Căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, pentru buna Sa plăcere“ (Filipeni 2.13). Dacă următoarele trei versete erau împlinite de către ei, prin aceasta dovedeau, într-adevăr, că își vor fi lucrat mântuirea lor.

Subiectul este mântuirea zilnică; iar partea accentuată aici este cea omenească. Mai întâi trebuie să vină partea divină – preoția lui Hristos, lucrarea lui Dumnezeu în noi prin Duhul Său, instrucțiunile și corectarea lucrate prin Cuvântul Său. Însă partea omenească își are importanța ei. Trebuie să ne folosim cu sârguință de harul pe care Dumnezeu ni l-a pus la dispoziție.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu“.

Ioan 3.5

Născut din nou (7)

Apoi Domnul i-a explicat lui Nicodim ce înseamnă „nașterea din nou“.

Cuvintele apă și duh nu se referă la două nașteri diferite, ci la două aspecte ale nașterii din nou. Ele ne arată instrumentul care duce la nașterea din nou și persoana divină care folosește acest instrument și îi dă putere.

Apa este adesea o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu în Scriptură. Duhul Sfânt Se folosește de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne vorbi inimii.

Astfel, Cuvântul îl pune pe om în lumina lui Dumnezeu și îl purifică. Acesta este un proces dureros, dar, însoțit de pocăință și credință, duce la viață. După aceea, omul acela are gânduri, sentimente și afecțiuni noi.

Niciun păcătos nu se poate naște din nou fără Cuvântul lui Dumnezeu. „Potrivit voii Sale, El ne-a născut prin Cuvântul adevărului“ (Iacov 1.18). „Acum voi sunteți curați, datorită cuvântului pe care vi l-am spus“ (Ioan 15.3). „Ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne“ (1 Petru 1.23).

Toate aceste pasaje ne arată că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu – în chip de apă sau de sămânță – este instrumentul nașterii din nou.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 19.18-20.4 · Psalmul 106.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 37:17-29

A urmat sfeşnicul din aur curat, cu piedestalul lui din aur bătut, cu fusul său, gămălioarele, potiraşele şi florile sale, care „erau din el“ (v.17). Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea să repete în detaliu toată plinătatea (numărul 7) roadelor şi a frumuseţilor acestui sfeşnic, simbol al lui Hristos, neîntrecut de nimeni în nici una din gloriile Sale. Dar să nu uităm că sfeşnicul era din aur bătut şi că era alimentat cu untdelemn fără drojdii (27.20), descrieri care ne amintesc de suferinţele Celui care a venit ca adevărata lumină în întuneric şi care nu a fost primit. Respins, El străluceşte acum în sanctuar, unde ai Săi pot să-L contemple prin credinţă.

Altarul de aur, care era tot în Locul Sfânt, înaintea perdelei dinăuntru, este încă o imagine a Celui care este centrul adorării noastre, în Numele căruia ne apropiem de Dumnezeu pentru a ne închina şi pentru a beneficia de lucrarea Sa mijlocitoare. Tămâia adusă acolo, dacă ne referim la capitolul 30.34-38, era „după arta celui care face mir: sărată, curată, sfântă“. Diferitele uleiuri din care era alcătuită ne vorbesc de aspecte ale perfecţiunii Fiului lui Dumnezeu şi de valoarea ei pentru Tatăl, căruia îi sunt oferite aceste calităţi desăvârşite.

Untdelemnul sfânt pentru ungere este, în mod similar, pregătit conform instrucţiunilor din cap. 30.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOUĂ REGULI DE TRĂIRE | Fundația S.E.E.R. România

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…” (Geneza 2:16)

Adam avea o slujbă perfectă, o casă perfectă, o căsnicie perfectă și un mediu perfect… adică toate cele pentru care ne luptăm și noi astăzi. Deci, ce s-a întâmplat cu el, deși a beneficiat de toate acestea? Pe baza relației sale cu Dumnezeu, Acesta i-a dat practic două reguli după care să trăiască: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2:16-17). Așadar, cele două reguli sunt următoarele: 1) Cu Dumnezeu, ce primești ca răsplată este întotdeauna mult mai mult decât lucrul la care-ți cere să renunți: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…” Dar ceea ce facem atât de des – și ceea ce face religia legalistă – este că ne uităm la acest verset (și la altele asemenea) și ne concentrăm pe ce nu avem voie să facem… Adevărul este că, atunci când lista noastră de lucruri pe care nu le putem face pare că întrece lista celor pe care suntem liberi să le facem, am mers prea departe în ce privește scopul acestor versete. Viața creștină ar trebui să fie măsurată prin lucrurile de care ești liber să te bucuri, nu prin cele care ți se refuză! 2) Când îți trăiești viața în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu, și nu cu propriile tale porniri, ești binecuvântat. Biblia spune: „O, de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă, ca să… păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi…” (Deuteronomul 5:29). Singurul lucru pe care Dumnezeu ni-l refuză este dreptul de a stabili singuri ce este „bine sau rău”, pentru că El știe că nu suntem calificați s-o facem! Noi trebuie să trăim după revelația divină, nu după înclinația umană! Dumnezeu, în dragostea și înțelepciunea Sa, a stabilit această limitare pentru a ne proteja și a ne binecuvânta. Așadar, ține cont de aceste două reguli, și trăiește-ți viața în acord cu ele!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 iun. 2024

1 Junie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dragostea să fie neprefăcută; fie-vă groază de rău, alipiți-vă de bine; în dragoste frățească, iubindu-vă cu căldură unii pe alții.

Romani 12.9,10

În primul rând, apostolul ne îndeamnă: „Dragostea să fie neprefăcută“. Dragostea este din Dumnezeu, de aceea trebuie întotdeauna să fie sinceră și neprefăcută. Cine este născut din Dumnezeu are natura divină și de aceea este îndemnat să fie un „imitator al lui Dumnezeu“. Dragostea este lucrarea naturii divine și trebuie revelată în cei născuți din Dumnezeu, care sunt în această lume. Fără dragoste, cele mai frumoase daruri au puțină valoare. Dar ce greutate așază aceasta asupra noastră! Ah, cât de ușor este să dovedim dragoste doar în aparență! Cât de necesară este sinceritatea, împreună cu o judecată de sine permanentă!

Cel de-al doilea îndemn urmează în mod natural: „Fie-vă groază de rău, alipiți-vă de bine“. Dumnezeu este dragoste, însă prima veste pe care El ne-o aduce este: „Dumnezeu este lumină și în El nu este nicidecum întuneric“ (1 Ioan 1.5). Aceste cuvinte ne vorbesc deosebit de serios, mai ales în zilele îngăduinței de sine generale, ale indiferenței și ale satisfacției de sine care caracterizează această perioadă laodiceeană! Într-adevăr, acolo unde o inimă bate cu dragoste reală pentru Dumnezeu, se va găsi și această despărțire hotărâtă de tot ceea ce este necurat – această „groază de rău“. Un astfel de suflet umblă în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină. Nu poate fi mulțumit cu mai puțin.

Afecțiunea frățească nu este același lucru cu dragostea (vedeți 2 Petru 1.7). Se poate spune că ea își are izvorul în dragoste, însă cercul sau domeniul exercitării ei este mai îngust – este familia lui Dumnezeu, sau Adunarea. Nimic nu poate fi mai plăcut decât afecțiunea frățească intimă; dar ea poate să se răcească, poate să-și piardă din căldură, nu doar pentru că noi suntem slabi, ci și pentru că în frații sau surorile noastre există un lucru sau altul care ne poate pune dragostea la încercări obositoare. De aceea suntem îndemnați stăruitor: „În dragoste frățească, iubiți-vă cu căldură unii pe alții!“. Petru vorbește despre o afecțiune frățească neprefăcută (1 Petru 1.22).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul Omului Se dă în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî și a treia zi, după ce-L vor omorî, va învia.

Marcu 9.31

Un copil prezintă evanghelia

Un băiat stă în fața unei librării creștine și privește cu atenție la o imagine a răstignirii. Un bărbat îl observă și îl întreabă: „Știi cine este Acela?“.

Spontan, băiatul răspunde: „Da, Acela este Isus, Mântuitorul meu! A murit pe cruce pentru mine, pentru a mă salva. Oamenii din jurul Lui sunt soldații care L-au omorât. Iar această femeie care plânge este mama Lui“.

Domnul mai în vârstă îl bate pe băiat pe umăr și pleacă mai departe. Dar câțiva pași mai târziu este tras ușor de mânecă. Băiețelul a fugit după el și i-a vorbit: „Scuzați-mă, am uitat ceva. Domnul Isus nu mai este pe cruce. El este viu, pentru că a înviat. El locuiește acum în cer“.

Acest băiețel a cunoscut evanghelia și a rezumat-o în cuvinte simple: Isus Hristos a murit și a înviat!

Punctul culminant al evangheliei este învierea. Apostolii au subliniat în fiecare prezentare a veștii bune că Domnul este viu. Și astăzi, orice propovăduire a evangheliei trebuie să aibă acest conținut: Pentru a-i salva pe păcătoși, Isus Hristos a murit. Dar El a înviat și este viu, pentru că a fost victorios pe cruce. Un om mort nu poate salva pe nimeni. Dar Cel care a murit pentru noi și acum trăiește ne poate oferi o perspectivă dincolo de moarte.

Vestea bună nu este că Isus a trăit și a murit, ci că Isus a murit și trăiește!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.41-54 · Psalmul 104.13-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 35:20-35

Israeliţii puteau aduce numai ceea ce nu dăduseră înainte pentru viţelul de aur (32.3). Vom putea închina în slujba Domnului numai ceea ce nu am folosit deja pentru lume. Să nu ne risipim deci tinereţea.

Cine au fost cei care au dat? „Fiecare om pe care îl mişca inima lui şi fiecare om pe care îl îndemna duhul“ (v.21). Aceasta este esenţialul! Să-L iubim pe Domnul, Adunarea, pe aproapele nostru, iată condiţiile fundamentale atât pentru a face o lucrare bună, cât şi pentru a aduce un dar. Pe lângă toate acestea, ceea ce nu izvorăşte din dragoste de regulă nu este bine înfăptuit.

Unele lucruri puteau fi făcute în casă, în familie, de exemplu cusutul. Nu trebuie să ne imaginăm că a lucra pentru Domnul înseamnă în mod necesar a fi evanghelist sau misionar într-o ţară îndepărtată.

Să luăm notă de serviciul femeilor. Dacă nu toate erau „iscusite“ sau înţelepte (v.26), toate puteau avea, la fel de bine ca şi bărbaţii, tragere de inimă să facă sau să dea ceva pentru sanctuar (Tit 2.5).

Unora, Dumnezeu le-a pus pe inimă să dea învăţătură (v.34). Fie ca El să pună pe inima altora să asculte! Aşa vor putea toţi să facă o slujbă înţeleaptă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DIN EXPERIENȚĂ ÎN EXPERIENȚĂ, CU DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Moabul… nu era turnat dintr-un vas în altul…” (Ieremia 48:11)

Dumnezeu a spus: „Moabul era netulburat din tinereţea lui şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul… De aceea, i s-a păstrat gustul şi nu i s-a schimbat mirosul.” Acest verset ne zugrăvește două tablouri; unul este natural și celălalt este spiritual. În tabloul natural, vedem cum se face vinul, fiind turnat dintr-un vas în altul. În imaginea spirituală, vedem cum Dumnezeu ne transformă trecându-ne dintr-o experiență în alta. Și, la fel cum – în procesul prin care se face vinul – atunci când vinul este turnat dintr-un vas în altul, lasă în urmă drojdia (care trebuie îndepărtată pentru a rezulta un produs de calitate), la fel Dumnezeu va permite să treci prin (și să lupți cu) situații care să-ți dezvăluie slăbiciunile, astfel încât să poți lucra asupra lor. Indiferent cât de stânjenitor ar fi, și oricât de mult ți-ai dori să scapi, Dumnezeu nu te va lăsa până când problemele tale nu vor fi rezolvate cu succes. Cum vei ști când se va întâmpla lucrul acesta? Pe măsură ce vei experimenta schimbarea în asemănare cu Hristos, „drojdia” adică păcatul îl vei lăsa în urma ta. În procesul devenirii sale, vinul nu este ținut la fel de mult timp în fiecare recipient; asta pentru că fiecare recipient are un scop diferit. Numai producătorul cunoaște scopul fiecărui vas și, prin urmare, determină cât timp este necesar să stea în el. La fel și-n plan spiritual, doar Dumnezeu știe prin ce trebuie să treci sau cât timp trebuie să rămâi în fiecare stadiu al acestui proces de transformare. Dacă și tu treci printr-o experiență sau alta astăzi, te încurajăm cu acest verset (Filipeni 1:6): „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 mai 2024

30 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu știam, fraților, că este mare preot; pentru că este scris: „Nu vorbi de rău pe mai-marele poporului tău“.

Fapte 23.5

Nu cred că Pavel ar fi putut dormi liniștit în acea noapte, cu o conștiință care să nu-l acuze, dacă nu și-ar fi retras cuvintele. Trebuie să existe mărturisire atunci când facem sau spunem ceva greșit; iar dacă nu există mărturisire, comuniunea noastră va fi cu siguranță întreruptă. Să ai comuniune în timp ce pe conștiința ta stă un lucru nemărturisit este un lucru imposibil. Putem spune că avem totuși comuniune, însă nu facem decât să ne înșelăm pe noi înșine. Trebuie să păstrăm o conștiință curată, dacă vrem să umblăm împreună cu Dumnezeu. Trebuie să ne temem de insensibilitate morală, de o conștiință pătată, de un simțământ moral tocit, care îngăduie ca tot felul de lucruri să treacă nejudecate, care poate comite păcatul și care poate totuși merge înainte, spunând: «Ce rău am făcut?».

Să veghem cu toții, cu o vigilență sfântă, împotriva unei astfel de stări! Să căutăm să cultivăm o conștiință delicată! Acest lucru va solicita de la noi ceea ce a solicitat și de la Pavel: „deprinderea“. Este însă o deprindere binecuvântată, care va aduce roade cu totul prețioase. Să nu presupunem că o astfel de deprindere înseamnă legalism! Nu, ci ea este o deprindere care ține în totul de creștinism!

Din nefericire, suntem obișnuiți să dăm doar puțină atenție cerințelor lui Dumnezeu și cerințelor semenilor noștri. Cât de puțin corespund conștiințele noastre standardului divin! Nesocotim cerințele și suntem insensibili la ele! Nu există zdrobire și căință înaintea Domnului. Este clar că o astfel de stare nu face decât să ne împiedice în mod serios creșterea spirituală. Ea Îl întristează pe Duhul Sfânt și Îi împiedică lucrarea de a-L prezenta pe Hristos inimilor noastre, singura lucrare prin care putem crește. Prin urmare, să ne deprindem să avem întotdeauna o conștiință curată și care să nu ne condamne, atât cu privire la Dumnezeu, cât și cu privire la semenii noștri!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă nu zidește Domnul casa, degeaba lucrează cei care o zidesc; dacă nu păzește Domnul cetatea, degeaba veghează cel ce o păzește.

Psalmul 127.1

Etaj în flăcări!

Într-un mic oraș englezesc, sirenele dădeau alarma. Izbucnise undeva un incendiu. Tom a auzit alerta în măcelăria sa și, pentru că era membru al brigăzii de pompieri voluntari, s-a mobilizat îndată. A alergat la stația de pompieri, și-a îmbrăcat uniforma, și-a pus casca și a sărit în primul vehicul care se îndrepta spre locul incendiului. – Cât de surprins a fost când mașina de pompieri s-a oprit în fața propriei sale case, pe care tocmai o părăsise! Primul etaj era în flăcări.

În plan spiritual, această întâmplare ilustrează comportamentul multor oameni. Foarte activi în mediul lor social sau în comunitatea lor, ei sunt întotdeauna gata să vină în ajutorul altora atunci când sunt chemați și acest lucru este lăudabil în vremurile noastre egoiste.

Dar suntem oare siguri că „propria noastră casă“ este pusă la adăpost? Nu cumva este și ea în pericol? La urma urmei, și noi înșine și viețile noastre sunt afectate de păcat. Avem noi certitudinea că păcatele noastre sunt iertate? În ciuda angajamentului lor social, cei care nu sunt încă împăcați cu Dumnezeu trebuie să se aștepte la judecata și la pedeapsa Lui. Căci Dumnezeu este sfânt și drept și nu poate accepta păcatul!

Acum, când citim aceste rânduri, sună „alarma“ evangheliei. Degeaba ne gândim că doar ceilalți au nevoie de ajutor! Noi înșine trebuie să ne lăsăm mântuiți de Isus Hristos, Domnul (Romani 1.16-18)!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.17-30 · Psalmul 103.13-22

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 34:27-35

Este imposibil să ai legătură cu Dumnezeu şi să te bucuri de revelaţiile harului Său fără a o arăta şi în afară. Faţa lui Moise strălucea, deşi el nu ştia. Printr-o faţă fericită, fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să arate în mod natural celor din jur fericirea lui. Fie ca lumea să vadă în noi reflectându-se ceva din iubirea lui Isus! Pavel le explică corintenilor de ce Moise îşi punea un văl pe faţa sa. Înainte de venirea Domnului pe pământ, chiar reflectarea gloriei divine nu putea fi suportată de omul păcătos, ci trebuia ascunsă. Dar „vălul este desfiinţat în Hristos“ (2 Corinteni 3.14). În adevăr, când a venit Domnul Isus, Dumnezeu a putut fi văzut în El în toată gloria harului Său. Ca urmare, acum, prin credinţă, Îl privim pe Domnul Isus „cu faţa descoperită“ şi suntem, sub aspect moral, „transformaţi“ în acelaşi chip, din glorie spre glorie“  (2 Corinteni 3.18).

Un alt privilegiu al lui Moise era acela de „a vorbi cu El“. Expresia se repetă de trei ori în aceste versete. Ce onoare pentru un om al lui Dumnezeu şi ce dovadă de intimitate! Nu este oare o legătură între comuniunea neîntreruptă cu Domnul şi o faţă radioasă? Fie ca Domnul să ne ajute să le experimentăm şi pe una şi pe cealaltă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AUZI ACEL „SUSUR BLÂND”? | Fundația S.E.E.R. România

„A venit un susur blând şi subţire… când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața…” (1 Împărați 19:12-13)

Când Izabela, soția regelui Ahab a lui Israel, a amenințat viața profetului Ilie, el s-a refugiat într-o peșteră. Și acolo Dumnezeu i-a vorbit: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața…” (1 Împărați 19:11-13). Dumnezeu îți poate vorbi în orice loc, în orice vreme, prin oricine, în orice situație. Dar El îți va oferi cele mai importante gânduri atunci când ești singur cu El! Pentru a auzi „susurul blând și liniștit” al lui Dumnezeu, trebuie să se întâmple două lucruri: 1) Trebuie să ai liniște și să fii singur. Asta înseamnă să blochezi orice contact cu lumea din afară și să te concentrezi doar asupra lui Dumnezeu. Nu toată lumea va înțelege sau va aprecia ceea ce faci, dar trebuie, dacă vrei să-L auzi pe Dumnezeu. 2) Trebuie să te apropii de El. În medie, o persoană primește între 50 și 100 de texte și e-mailuri în fiecare zi. Gândește-te: dacă ești dispus să-ți faci timp să te oprești și să-i asculți pe ceilalți, dar nu pe Dumnezeu, problemele tale nu se vor rezolva și situația ta nu se va schimba. Everett W. Sugg a scris și următoarea strofă a uneia dintre compozițiile sale: „Intră cu Domnul în cămăruța ta; Și acolo prin Duhul privește fața Sa. Acolo primești putere în cursă să alergi, După părtășia cu El mereu tu să tânjești!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 mai 2024

27 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, după ce veți suferi puțin timp, El Însuși vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți. A Lui să fie gloria și puterea, în vecii vecilor! Amin.

1 Petru 5.10,11

Chemarea lui Dumnezeu (11) – Suferință acum, glorie eternă în viitor

Dumnezeul oricărui har ne-a chemat – ce cuvinte minunate! Dumnezeul gloriei l-a chemat pe Avraam din Mesopotamia, ca să meargă în țara Canaan. Dumnezeul oricărui har ne-a chemat pe noi din „veacul acesta rău“ (Galateni 1.4). Am fi fost mulțumiți doar să fim chemați afară din această lume, însă, ca și pentru Avraam, Dumnezeu ne-a chemat având o destinație în gândul Său. Pe noi astăzi, El nu ne cheamă către țara Canaanului, ci destinația noastră este gloria Sa eternă. În această lume, gloria omului se veștejește în foarte scurt timp. Prin contrast, noi am fost chemați la gloria Lui eternă. Această glorie nu se va veșteji și nu va trece niciodată, ci este la fel de eternă ca Dumnezeul care ne-a chemat la ea.

Între timp, suntem trecuți prin suferințe. Acest lucru a fost adevărat chiar și pentru binecuvântatul nostru Mântuitor, care a spus: „Nu trebuia Hristosul să sufere aceste lucruri și să intre în gloria Sa?“ (Luca 24.26). El a suferit mai întâi, iar acum este glorificat în cer și, în curând, gloria Sa va umple pământul precum apele acoperă fundul mării (Habacuc 2.14).

Pentru noi, de asemenea, acum este timpul suferinței. Niciunuia dintre noi nu-i place să sufere, însă, dacă-L urmăm pe Domnul Isus, suferința va fi partea noastră, într-un fel sau altul. Unii au probleme de sănătate, alții au probleme financiare, alții alt fel de probleme. Totuși, Tatăl nostru folosește toate acestea spre binele fiecăruia dintre noi. În harul Său felurit (1 Petru 4.10), El folosește aceste încercări pentru a ne desăvârși, pentru a ne întemeia și pentru a întări credința noastră în El, făcând ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru. Să ne încredem în El tot mai mult! El ne va susține în suferințele noastre și în curând ne va duce în gloria Sa eternă.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.16

Dragostea lui Dumnezeu

Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și Se interesează de fiecare în parte. Lui nu-I este indiferent destinul etern al omului. Dragostea Lui pentru noi este atât de mare, încât L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ, pentru a ne salva. El a fost dispus să-L dea pe Fiul Său iubit să moară pentru noi.

De ce? Pentru că situația noastră este fără speranță. Prin păcatele noastre am distrus relația cu El și, în multe cazuri, am transformat conviețuirea cu semenii noștri într-o traumă. Cu toate acestea, râdem și glumim pentru a ne înăbuși suferința. Petrecerile se succed una după alta, astfel încât nu mai avem timp să ne gândim la situația noastră sumbră.

Judecata vine asupra vieților noastre desfrânate! Cuvântul lui Dumnezeu ne spune aceasta în mod explicit. Păcatele noastre ne condamnă și, inevitabil, pas cu pas, ne îndreptăm spre pedeapsa veșnică. Înțelegem acum de ce Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Său pentru noi? A făcut-o pentru a ne scuti de pedeapsă. Nu este aceasta o dragoste nemăsurat de mare?

Oricine calcă în picioare dragostea lui Dumnezeu, crezând că nu are nevoie de această jertfă a Fiului Său Isus Hristos, va fi pierdut pentru totdeauna. Dar oricine se apleacă înaintea lui Dumnezeu și acceptă cu recunoștință dragostea Sa mântuitoare va fi eliberat de judecată, deoarece crede în lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus. Dumnezeu nu numai că îi dăruiește iertarea deplină a păcatelor sale, ci și viața veșnică.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 16.1-13 · Psalmul 102.12-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 33:12-23

În afara taberei, Moise putea vorbi cu Dumnezeu faţă către faţă (v.11). Care este subiectul acestor conversaţii? Iarăşi şi iarăşi poporul şi starea lui tristă. Moise este simbolul Unuia mai mare: al Fiului care vorbeşte cu Tatăl despre cei din lume care I-au fost daţi (Ioan 17.6). „Aratămi dar căile Tale, ca să Te cunosc“ (v.13), a cerut omul lui Dumnezeu şi apoi a mai cerut ca Domnul să fie cu ei. Comparaţi aceste cereri cu dubla rugăciune a psalmistului: „Aratămi calea pe care să umblu … Duhul Tău cel bun să mă conducă într-o ţară a dreptăţii“ (Psalmul 143.8, 10). „Dacă nu merge faţa Ta cu noi, nu ne sui de aici“ (v.15), se roagă mijlocitorul credincios. Şi Dumnezeu cedează. S-a spus că El nu găseşte niciodată credinţa prea îndrăzneaţă şi inima I se bucură când Îi cerem lucruri grele.

În final, Moise I-a făcut o a treia cerere Domnului, încă şi mai îndrăzneaţă: să vadă gloria Lui (v.18). El nu avea s-o vadă decât din spate (adică în urmele lăsate de dragostea Lui). Ne gândim la cererea pe care I-a făcut-o Domnul Isus Tatălui, ca, acolo unde este El, să fie şi ai Săi împreună cu El, ca să privească gloria Lui          (Ioan 17.24). Aceasta este dorinţa Lui cea mai preţioasă. Este oare şi dorinţa noastră?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU VĂ ASEMĂNAȚI CU LUMEA! (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Vă sfătuiesc… să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o.” (Efeseni 4:1)

Ce înseamnă „să te dăruiești în întregime” lui Dumnezeu? În primul rând, este un act de închinare din partea ta, după cum spune Scriptura: „Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1). Închinare nu înseamnă doar să participi la serviciile bisericii, să cânți cântări de laudă și să rostești rugăciuni. E posibil să faci toate acestea, dar inima ta să nu fie acolo, după cum spune Biblia: „Poporul acesta Mă cinsteşte… cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” (Isaia 29:13) Trebuie să-ți predai inima lui Dumnezeu douăzeci și patru de ore pe zi, fie că ești singur sau în mulțime, la locul de muncă sau în vacanță, cu familia sau la școală, la o întâlnire în oraș sau doar la o plimbare. Dacă inima ta nu te mișcă, purtarea ta va fi doar un act de conformare fără tragere de inimă, și nu o dedicare totală plină de bucurie. Ascultarea de Dumnezeu nu este o activitate part-time făcută în folosul tău, ci este o închinare permanentă spre folosul lui Dumnezeu. În al doilea rând, a te preda lui Dumnezeu în întregime este un răspuns la generozitatea Lui, după cum spune Pavel: „Pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă…” (Romani 12:1). Dar Dumnezeu nu spune: „Dacă nu te predai, te voi pedepsi!” El nu-ți forțează mâna. Așa că nu te supune scrâșnind din dinți, pentru că te temi; nu, ci mai degrabă răspunde cum se cuvine unui angajament: tot ce-ți cere Dumnezeu este inițiat de dăruirea Lui. Pocăința ta este un răspuns la dragostea Sa. Dărnicia ta este un răspuns la binecuvântarea Sa. Ascultarea ta este un răspuns la promisiunile Sale. Harul lui Dumnezeu nu este niciodată „o afacere”, este „un dar nemeritat” al dragostei Sale pentru cei care nu-l merită (vezi Romani 5:18). De aceea, ca un răspuns conștient și entuziast la îndurarea Sa, „să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie.” Aceasta să fie, de azi, „slujba ta duhovnicească”, care va fi „plăcută lui Dumnezeu”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 mai 2024

26 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțumesc Celui care m-a întărit, lui Hristos Isus, Domnul nostru, că m-a socotit credincios, punându-mă în slujbă … Iar harul Domnului nostru a prisosit peste măsură, cu credință și cu dragoste, care sunt în Hristos Isus. Vrednic de încredere este cuvântul și demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.

1 Timotei 1.12,14,15

Apostolul Pavel accentuează cu putere adevărul și valoarea mesajului care îi fusese încredințat. Este un mesaj de temelie, simplu, însă nespus de minunat. „Vrednic de încredere și demn de toată primirea“ este o expresie care înseamnă că adevărul respectiv este recomandat din toată inima întregii omeniri, fără rezerve.

Cine poate măsura binecuvântarea unui astfel de mesaj? Cum ar putea valoarea lui să fie vreodată înțeleasă pe deplin? Avem aici un har suprem și etern! Creatorul a binevoit să vină în lumea oamenilor nu doar pentru a-Și arăta compasiunea, ci pentru a suferi de bunăvoie judecata cumplită a lui Dumnezeu, ca astfel cei păcătoși să poată fi mântuiți. Aceasta reprezintă o bunătate fără seamăn față de cei care nu meritau nimic, fiindcă noi eram vrăjmași ai lui Dumnezeu, pierduți, ruinați, vinovați și vrednici doar de judecată.

La aceste cuvinte, Pavel adaugă: „Dintre care cel dintâi sunt eu“, considerându-se cel mai vinovat dintre toți. El fusese religios, plin de o dreptate proprie și de mândrie, însă învățase că toate acestea nu erau decât păcate în ochii lui Dumnezeu. Cu siguranță că oricine, atunci când își dă seama de vinovăția sa înaintea lui Dumnezeu, are simțământul păcătoșeniei sale teribile în prezența sfințeniei divine. Apoi însă îi sunt prezentate perfecțiunea și frumusețea harului lui Dumnezeu în Hristos Isus, după care urmează pacea și cunoașterea iertării divine, bazate în întregime pe Persoana și pe lucrarea Domnului Isus. „Fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos“ (Romani 5.1).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!“.

Luca 23.34

Isus S-a rugat pentru cei care L-au persecutat

Este ceva neobișnuit ca un condamnat să se roage pentru călăii săi. Și tocmai aceasta s-a întâmplat pe cruce, când Isus a rostit aceste cuvinte. În plus, acest Om condamnat nu avea nicio vină! De mai multe ori, Pilat, judecătorul roman, a stabilit nevinovăția lui Isus. Dar, în cele din urmă, el a cedat la presiunea liderilor iudei și a mulțimii și L-a condamnat la moarte pe Omul nevinovat.

„Tată, iartă-i!“ – Câtă iubire reiese din această rugăciune! Sub privirile unei mulțimi însetate de senzațional, care ceruse răstignirea Sa, Mântuitorul suferind a dat un exemplu impresionant al chemării Sale: „Iubiți pe vrăjmașii voștri … și rugați-vă pentru cei care vă insultă și vă prigonesc“ (Matei 5.44). Domnul Isus ar fi putut pune în acțiune douăsprezece legiuni de îngeri (Matei 26.53). Dar, din dragoste, a renunțat la ele. El a vrut să îndure totul, pentru ca oamenii să fie salvați.

„Nu știu ce fac!“ – Cu aceste cuvinte, Isus exprimă faptul că persecutorii Săi L-au pus pe cruce din ignoranță. Astfel, în fața legii evreiești, ei nu sunt considerați criminali, ci „doar“ ucigași de oameni. O diferență importantă: criminalii trebuie pedepsiți cu moartea, dar ucigașii de oameni pot fi grațiați. Mai târziu, în Faptele Apostolilor, se spune că, în mila Sa, Dumnezeu a făcut apel la conștiința oamenilor. Și mii de oameni și-au recunoscut vina, au acceptat harul iertător al lui Dumnezeu și au crezut în Domnul Isus. Până astăzi, această dragoste și acest har sunt la dispoziția tuturor celor care se întorc la Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 15.17-35 · Psalmul 102.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 33:1-11

Cuprins de o mânie sfântă, Moise a distrus vițelul de aur şi a ordonat pedeapsa, apoi a informat poporul că Domnul nu va merge cu ei, după care a făcut ceva neaşteptat: şi-a ridicat un cort în afara taberei, departe de ea. A încetat el să-şi iubească poporul? Dimpotrivă, a dat cea mai puternică şi mai înduioşătoare dovadă de dragoste, cerând ca, în locul lor, el să fie şters din cartea Domnului. Altul era motivul ieşirii lui din tabără. Din cauza păcatului comis, norul nu mai putea rămâne deasupra taberei, aşa că, pentru a recăpăta preţiosul stâlp de nor, era necesar ca Moise să iasă din tabăra lui Israel.

Evrei 13.13, reoferindu-se la acest pasaj, ne ajută să înţelegem această chemare: „Deci să ieşim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui“. Pentru a asculta acest îndemn, mulţi răscumpărați s-au despărţit de religii formale şi de biserici creştine organizate, pentru a căuta în simplitate numai prezenţa Domnului Isus (Matei 18.20). Priviţi-l pe Iosua! Deşi tânăr, a înţeles că fericirea lui consta în a nu se depărta din prezenţa lui Dumnezeu. Aceasta este o imagine a comuniunii neîntrerupte şi a bucuriilor care ne aşteaptă în locul unde Domnul ne-a promis că va fi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU VĂ ASEMĂNAȚI CU LUMEA! (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Eu v-am ales din mijlocul lumii…” (Ioan 15:19)

Când ți-ai predat viața Domnului Isus și ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, Duhul Sfânt vine în viața ta pentru a ți-o transforma, și ca să te ajute să semeni tot mai mult cu Hristos. Transformarea: 1) Necesită sacrificiu personal. Nu este un lucru ușor, natural sau automat. E nevoie ca să devii o „jertfă vie”. Acum, problema cu jertfa „vie” este tendința ei de a fugi de pe altar, ceea ce presupune că trebuie să fie readusă în mod repetat pentru a fi jertfită, din nou și din nou… Întoarcerea la Dumnezeu este o experiență instantanee, dar nu poate exista „jertfă vie” instantanee, și odată pentru totdeauna. Sfințirea necesită o rededicare zilnică, clipă de clipă, ceea ce înseamnă că trebuie să readucem firea noastră încăpățânată pe altar, predând-o lui Dumnezeu de câte ori este nevoie. Nu aștepta ca firea ta păcătoasă să se îmbunătățească, sau să fie de acord să moară – ca să ajungi la concluzia că jertfa ta este cu adevărat una autentică. Și n-o lăsa să te descurajeze în lupta ta pentru victorie; firea ta păcătoasă și duhul tău născut din nou sunt dușmani reciproci. Iar Biblia adeverește acest lucru în Galateni 5:17: „sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” Datoria ta nu este să ascunzi pornirile trupului, ci să le răstignești de fiecare dată când vor să preia controlul, refuzând să le lași să-ți restrângă sau să-ți slăbească dedicarea în creșterea ta spirituală. 2) Transformarea este o chestiune cu două laturi. Biblia spune: „Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu…” (Romani 12:1). Lucrul acesta implică o decizie asumată a minții și a voinței, pentru că trupurile noastre nu se predau singure și nu se așază pe altar de bună voie. Până nu alegi în mod deliberat să-ți „aduci trupul ca o jertfă… lui Dumnezeu”, el va acționa fără nicio restricție. Sfânta Scriptură spune că: „Odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii… tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!” (Romani 6:19). Când te lași pradă pornirilor tale trupești culegi păcat, dar când te predai lui Dumnezeu culegi binecuvântarea Sa!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 mai 2024

21 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

1 Petru 2.9

Chemarea lui Dumnezeu (10) – Chemați din întuneric

Odinioară eram întuneric. Eram nu doar în întuneric, ci eram întuneric (Efeseni 5.8). Fără harul lui Dumnezeu, am fi ajuns cu toții în „negura întunericului“ pentru totdeauna (2 Petru 2.17). Dumnezeul nostru însă ne-a chemat din acel întuneric. Așa cum odinioară i-a chemat pe Adam și pe soția lui care se ascundeau de El, și așa cum odinioară l-a chemat pe Avraam din întunericul idolatriei din Ur – așa ne-a chemat și pe noi. Am fost chemați din întuneric și din depărtare la lumina Sa minunată. „Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric“ (1 Ioan 1.5). Acum, toți cei care cred sunt lumină în Domnul (Efeseni 5.8) și au fost aduși în lumina prezenței lui Dumnezeu. Fiind în lumină, putem avea comuniune cu Tatăl și cu Fiul, și unii cu alții (1 Ioan 1.7). Minunat har!

După ce am fost aduși în lumină, trebuie să arătăm virtuțile, perfecțiunile și frumusețile Tatălui și ale Fiului în viețile noastre. Trebuie să facem ca Tatăl și Fiul să fie atractivi pentru cei din jurul nostru. Cât de trist este când purtarea celor credincioși îi depărtează pe oameni de credința în evanghelie, sau pe cei credincioși de adevărurile Scripturii!

Apostolul Pavel ne spune că trebuie să împodobim învățătura lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru (Tit 2.10). Învățătura (sau doctrina) nu este ceva doar pentru mințile noastre, ci și pentru mâinile și pentru picioarele noastre. Trebuie să înțelegem doctrina, după care trebuie să o aplicăm în viețile noastre. La aceasta am fost chemați de către Tatăl și de către Domnul Isus. Trăim cumva ca și cum ne-am afla încă în întuneric? Domnul să ne ajute, prin harul Lui, să arătăm cine este El și ce a lucrat El în viața noastră, pentru gloria și lauda Lui!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci … va zice: Am păcătuit, am călcat dreptatea, și nu mi s-a răsplătit la fel. Dumnezeu mi-a scăpat sufletul ca să nu intre în groapă și viața mea vede lumina!

Iov 33.27,28

Mesajul de pe bucata de hârtie din curtea închisorii

Venise ora de plimbare prin curtea închisorii. Cu capul plecat, deținutul aflat în arest preventiv pășea pe acolo, purtându-și cu greu povara de pe conștiință. Se simțea singur și abandonat, iar sentința lui nu era nicidecum una ușoară. Apoi a văzut deodată la picioarele sale o bucată de hârtie tipărită. Probabil că un alt condamnat o aruncase neglijent. Era o pagină dintr-un calendar creștin. Deținutul a citit hârtia, cuvintele scrise acolo puneau situația lui într-o lumină diferită. În acele rânduri citea despre dragoste, despre ispășire, despre mântuire și despre iertare. Luând pagina în celula sa, bărbatul a recitit-o. Mesajul i se potrivea, pentru că era adresat păcătoșilor – celor care deveniseră vinovați nu numai în fața oamenilor, ci mai ales în fața lui Dumnezeu. Nici măcar nu se gândise la aceasta. Avea în minte doar urmărirea penală făcută de oameni. Dar acum își dădea seama că Însuși Dumnezeu trebuia să-l condamne.

A citit încă o dată pagina de calendar și s-a gândit mult la cele scrise acolo. Apoi a izbucnit în lacrimi: „Am păcătuit, am călcat dreptatea“. Și-a mărturisit vina în fața lui Dumnezeu și s-a încrezut în promisiunea Lui: Isus Hristos a murit și pentru păcatele sale! Pacea i-a pătruns în inimă. Și chiar dacă nu a putut fi scăpat de justiția omenească, a putut fi salvat de judecata lui Dumnezeu.

Și îndurare, deplină iertare, dă oricui crede în El. —W. Thompson

Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.1-10 · Psalmul 97.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 30:17-38

Mai era necesar încă un obiect pentru a putea fi adusă închinarea, şi anume ligheanul de aramă. El trebuia aşezat în curte, între altar şi cort, în calea preotului care, mergând să-şi împlinească slujba, trebuia să-şi spele în el mâinile şi picioarele. Este o imagine a puterii Cuvântului (apa) pentru judecata de sine, care-l curăţă pe închinător de întinare în urma umblării prin lume (Ioan 13.10).

După apa care-l curăţa de „înti­narea cărnii“ (aspectul nega­tiv), găsim untdelemnul pentru ungere (Duhul), care îi conferea un caracter sfânt. Ingredientele ce compun untdelemnul exprimă feluritele haruri şi glorii ale lui Hristos. Era interzisă turnarea untdelemnului sfânt pe carnea omului (adică folosirea darurilor Duhului spre gloria omului) sau fabricarea unui ulei asemănător (imitaţia lucrărilor Duhului Sfânt). Psalmul 133 (v.2) înfăţişează untdelemnul pe cap, coborând pe barba lui Aaron, apoi până spre marginile veşmintelor sale: o minunată imagine a celor răscumpăraţi bucurânduse prin Duhul de perfecţiunea Capului lor glorificat şi participând la aceeaşi ungere. În contrast, mirosul plăcut al tămâiei se înălţa necontenit spre Dumnezeu pentru a-I prezenta în detaliu toate excelenţele Preaiubitului Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE SĂ POȚI IERTA! | Fundația S.E.E.R. România

„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu…” (Filipeni 4:6)

În zilele noastre, neiertarea face ravagii – în familie, în biserică și în societate. De ce? Pentru că atunci când cineva ne-a rănit, primul nostru gând este să ne răzbunăm. Dar este greșit, pentru că Biblia ne învață că trebuie să iertăm pentru a fi iertați (vezi Marcu 11:25). Mai știm și că amărăciunea ne poate răni fizic și emoțional. Adesea, însă, nu suntem în stare să iertăm, așa că ne tot luptăm cu problema în mintea noastră. Dar opriți-vă o clipă și gândiți-vă: ce se întâmplă într-o luptă adevărată? Te focalizezi pe adversar, agățându-te de el și încercând să-l controlezi… Scopul tău este să-l pui la podea și să-l aduci la supunere, iar lucrul acesta necesită toată energia ta. Dar știi că poți să ai de suferit în tot acest proces! Singura putere adevărată pe care o ai asupra cuiva care te rănește este puterea iertării. Deci, de dragul tău, iartă-l și mergi mai departe! Chiar dacă nu simți că vrei să ierți, roagă-te: „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!” (Ieremia 31:18). Cu alte cuvinte, „Doamne, ajută-mă să fiu dispus să iert!” Este foarte adevărat vechiul proverb care spune: „A greși e omenește, dar a ierta e dumnezeiește”! Micile ofense pot fi iertate rapid, dar cele mari necesită asistență divină. Și o poți avea pentru că Sfânta Scriptură spune că: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Da, s-ar putea să-ți dorești ca cel care te-a ofensat să sufere, dar când cea mai mare dorință a ta este să Îi faci pe plac Domnului, El îți va da harul să ierți. Când îți dai seama ce binecuvântări a pregătit pentru tine în viitor, vei refuza să mai petreci vreo clipă înțepenit în trecut. Așa că, roagă-te să poți ierta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 mai 2024

16 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă conformați veacului acestuia, ci fiți transformați, prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, cea bună și plăcută și desăvârșită.

Romani 12.2

Nu este suficient să umblăm despărțiți de lume în exterior, ci avem nevoie de o înnoire continuă a minții noastre (vedeți Efeseni 4.23), păstrându-ne nepătați de duhul zilelor noastre, de obiceiurile și de părerile predominante ale oamenilor care, fără a-L cunoaște pe Dumnezeu, trăiesc în întunecimea inimilor lor. Doar așa putem crește în cunoașterea „voii lui Dumnezeu, cea bună și plăcută și desăvârșită“, așa cum ne este ea revelată în Hristos. Dincolo de progresia vizibilă între cele trei cuvinte recunoaștem în ele în același timp și deosebirea mare între poziția unui creștin și cea a unui om religios, fie iudeu, fie creștin cu numele. Ca și în orice alt domeniu, și aici slăvitul nostru Domn ne este exemplu. El a venit în această lume pentru a face voia lui Dumnezeu și, în ciuda tuturor împotrivirilor și a încercărilor din drumul Său, El a făcut întotdeauna „plăcerea Tatălui“, învățând ascultarea din cele ce a suferit. Într-o lume în care totul este împotriva lui Dumnezeu, suntem și noi chemați să facem voia Lui și, printr-o creștere continuă a înțelegerii spirituale, prin înnoirea minții, să deosebim care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. Rezultatul acestei energii spirituale este o despărțire tot mai profundă de principiile lumii. În această privință trebuie să progresăm.

Pe acest drum, care cuprinde și o renunțare permanentă la sine din partea noastră, este puțin probabil să fim cuprinși de îngâmfare. Mulțumiți cu locul pe care Dumnezeu ni-l dă, cu calea pe care El ne conduce, fiecare dintre noi nu se va putea ocupa cu „gânduri înalte“ (versetul 3). Necredința urmărește întotdeauna lucruri mari sau înalte și trece cu vederea tocmai ceea ce este pe cale și ceea ce dă Dumnezeu. Conștiența faptului de a fi primit o misiune de la Dumnezeu Însuși dă inimii siguranță și trezește sentimentul responsabilității de a îndeplini acum această misiune cât mai bine posibil. Deși recunoaște cu bucurie pe alt frate și slujba încredințată lui, cel care a primit o slujbă caută la rândul lui să o îndeplinească, având siguranța scumpă că urmează voia lui Dumnezeu.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea?

Mica 7.18

Marie Durand

În casa părintească a Mariei Durand (1711-1776), devenită muzeu, este prezentată viața acestei femei credincioase. Avea opt ani când mama ei a fost arestată și de atunci nu a mai auzit nimic de ea. Sub Ludovic al XIV-lea, ea a fost întemnițată, la vârsta de 19 ani, pentru credința ei. Marie a petrecut treizeci și opt de ani în cele mai grele condiții în „Tour de Constance“, un turn fortificat din orașul Aigues-Mortes din sudul Franței, după care a fost eliberată.

Când muncitorii au refăcut acoperișul casei ei părintești din Le Bouschet-de-Pranles, au găsit pe fronton gravat: „Dumnezeu te iartă“. Nu știm pentru cine au fost scrise acele cuvinte, dar putem presupune că acei credincioși protestanți le-au scris pentru persecutorii lor. Ei au urmat astfel exemplul Domnului Isus, care S-a rugat pe cruce: „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac!“ (Luca 23.34).

Pereții casei din Bouschet-de-Pranles au păstrat în memorie nu numai evenimentele dramatice din trecut – secole de rezistență – ci și puterea iertării, căci cuvintele gravate acolo pe fronton nu spun pur și simplu: „Dumnezeu iartă“, ci: „Dumnezeu te iartă“. Acest „te“ îi cuprinde pe toți cei care se împotrivesc lui Dumnezeu și care încă nu au pace în inimă. El este dragoste și este gata să ierte păcatele fiecărui om. Totuși, pentru a face aceasta, omul trebuie să recunoască faptul că este un păcătos și că are nevoie de harul lui Dumnezeu. El acordă iertarea Sa tuturor celor care o doresc, dar nu o impune celor care o refuză. Astăzi este încă timpul harului. Dumnezeu este încă răbdător. Dar în curând ușa va fi închisă (Matei 25.10). Atunci va fi prea târziu pentru a răspunde la dragostea lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 10.13-27 · Psalmul 93.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 28:31-43

Mantia în întregime albastră pe care Aaron trebuia s-o poarte sub efod ne vorbeşte despre caracterul ceresc al Marelui nostru Preot. În timp ce Hristos a fost înălţat „mai presus decât cerurile“ (Evrei 7.26), de pe pământ Îi este adusă o mărturie din partea „fraţilor uniţi împreună“, susţinuţi de preoţia Lui cerească şi care constituie „marginea veşmintelor lui“ (Psalmul 133.1, 2).

Clopoţeii ne fac să medităm la ce ar trebui să se audă în vieţile copiilor lui Dumnezeu. Zornăitul lor era dovada că preotul era viu. Le arătăm noi oare tuturor celor din jur că Hristos este viu? Rodiile reprezintă fructele: ceea ce trebuie să se vadă în vieţile sfinţilor, dacă rămân legaţi de „mantia“ Omului ceresc (compară cu Ioan 15.5). Şi subliniem că, din vreme ce clopoțeii şi rodiile sunt în număr egal, vorbele şi faptele trebuie să meargă împreună în viaţa fiecărui copil al lui Dumnezeu. Dar, dacă ne simţim slabi şi dăm greş în această mărturie şi slujbă, avem o resursă: Isus înaintea lui Dumnezeu în sfinţenia Lui absolută, având pe frunte placa de aur „Sfinţenie Domnului“. Privind la El nu vom mai fi preocupaţi de slăbiciunea noastră, ci de perfecţiunea Lui.

Ultima parte a capitolului descrie îmbrăcămintea fiilor lui Aaron şi ne face să ne gândim la promisiunea din Psalmul 132.16.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE TREBUIE SĂ ȘTII? | Fundația S.E.E.R. România

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

Dacă am încerca să-i găsim lui Iov vreun defect, am putea spune poate că vorbea cam mult. Dar nici pe departe n-avem de gând să-l învinovățim ori să-i „căutăm nod în papură”; a fost lovit de prea multe, și nu i-a mai rămas aproape nimic… Soția sa, care ar fi trebuit să manifeste empatie și compasiune, l-a sfătuit să „blesteme pe Dumnezeu și să moară” (Iov 2:9)! Apoi, prietenii săi i s-au adresat ca niște procurori, pentru că socoteau că își atrăsese singur tot acest necaz asupra sa. Trebuie să citim 37 de capitole din cartea Iov ca să-L auzim pe Dumnezeu vorbind! Capitolul 38 începe așa: „Domnul a răspuns lui Iov…” Și printre picături, și până a terminat Dumnezeu de vorbit, Iov n-a îndrăznit să spună decât: „Iată, eu sunt prea mic. Ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură…” (Iov 40:4). Să reținem faptul că înainte de-a auzi glasul lui Dumnezeu, Iov vorbise mult. Dar după ce L-a auzit, n-a mai putut rosti un cuvânt! Una dintre afirmațiile bune ale lui Iov fusese aceasta: „Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.” (Iov 13:15). Uneori, cea mai bună cale prin care poți gestiona o problemă este să nădăjduiești și să nu vorbești. Să te supui și să nu vorbești. Iov nu știa lucrul acesta, la vremea respectivă, dar planul lui Dumnezeu era ca la sfârșit să-i dea înapoi de două ori mai mult decât el pierduse! Și asta s-a întâmplat după ce nu s-a mai concentrat pe propriile sale probleme și a început să se roage pentru prietenii săi (vezi Iov 42:10). Așadar, oprește-te… Fii deschis și dispus. Dumnezeu este încă pe tron. El este în controlul fiecărui detaliu al vieții tale. Chiar și în cele mai rele circumstanțe, El Se gândește la binele tău. Biblia spune că: „Domnul va sfârşi ce a început pentru tine…” (vezi Psalmul 138:8). Și asta este ceea ce trebuie să știi – azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →