Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “dumnezeu”

22 iun. 2024

22 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om; și el a adormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.

Geneza 2.21,22

Căsătoria, o instituție întemeiată de Dumnezeu, a fost și este în mod continuu atacată de Satan, care dorește cu orice preț să distrugă căminul creștin. În capitolul 2 din Geneza vedem o imagine a ceea ce Dumnezeu a instituit, care ne ajută să înțelegem cum dorește El să fie căminele noastre.

Avem acolo adevărul prețios cu privire la Hristos și la Adunarea Sa, simbolizat prin Adam și prin Eva. Vedem că Adam a căzut într-un somn adânc atunci când o coastă a fost luată din el, coastă din care a fost formată Eva, femeia care apoi a fost prezentată bărbatului. Vedem aici o imagine frumoasă a Domnului Isus și a Adunării Sale. El a intrat în somnul adânc al morții și Dumnezeu a format pentru El Adunarea, iar Hristos, la fel ca Adam, va avea înaintea Sa această Adunare infinit de prețioasă pentru El, care este una cu El Însuși, „os din oasele Lui și carne din carnea Sa“.

Când privim imaginea căminului creștin, vedem că în ea ne este prezentată o ordine distinctă și instructivă. „Domnul Dumnezeu l-a întocmit pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflarea de viață; și omul a devenit un suflet viu“ (Geneza 2.7). Avem aici temelia, primul pas în instituirea căminului creștin – omul devine un suflet viu. El Îi aparține lui Hristos prin miracolul nașterii din nou, iar acum, fiind copil al lui Dumnezeu și având viața divină, este pregătit pentru căminul său.

Bărbatul a fost făcut primul, apoi Dumnezeu a plantat o grădină pentru el. Ni se spune limpede că, în grădină, „Domnul Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat“ (Geneza 2.9). Dumnezeu a intenționat ca acea grădină să fie căminul lui Adam, de aceea a pus în ea tot ceea ce era plăcut privirii și bun de mâncat. Bărbatul nu trebuie să rătăcească pe pășuni străine pentru a găsi ceea ce îi satisface inima, ci totul se află în căminul său, așa cum Dumnezeu l-a pregătit.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

Psalmul 25.12

Bifurcație de drumuri

În timpul unei drumeții am ajuns la o bifurcație. Spre dreapta, o potecă frumoasă ducea drept înainte prin pajiști alpine înflorite. Spre stânga am observat o potecă abruptă, care ducea mai sus, pe lângă o prăpastie periculoasă. În ce direcție trebuia să mergem pentru a ajunge la destinație?

Am scos harta de drumeție din rucsac. Poteca era marcată acolo. Dar mai întâi trebuia să ne orientăm. Unde ne aflam? Am comparat de mai multe ori informațiile de pe hartă cu locația noastră până când am știut unde ne aflam. Apoi am căutat destinația pe hartă și, în cele din urmă, drumul care ducea acolo. Apoi am comparat drumul marcat cu cele două posibilități din fața noastră și am înțeles că traseul abrupt era cel care ne ducea la destinație. Așa că am pornit pe acea cărare, pentru că doream să ajungem la destinație în seara aceea!

În călătoria noastră prin viață, ca oameni răscumpărați, ajungem și noi mereu la bifurcații de drum. Ca să găsim calea cea bună, Dumnezeu ne-a dat o „hartă“. Este vorba despre Biblie. În această carte, El ne arată calea spre destinația cerească. Nu ne sunt descrise acolo toate detaliile călătoriei noastre, dar găsim îndrumările de care avem nevoie. Important este să aplicăm ceea ce citim în Biblie în viața noastră. Îi putem cere Domnului să ne dea înțelegere spirituală, astfel încât să putem aplica în mod corespunzător Cuvântul Său la situația noastră actuală și astfel să discernem calea pe care trebuie să o alegem.

El nu ne arată întotdeauna calea cea mai ușoară, ci pe cea care duce la ținta cerească.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 29.1-11 · Coloseni 1.24-29

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 7:22-38

Imagine a comuniunii celui răscumpărat cu Dumnezeu şi cu fraţii, jertfa de mulţumire era singura la care fiecare îşi primea partea lui. Dumnezeu Îşi avea partea Lui, şi anume grăsimea şi sângele, care vorbesc de drepturile Sale asupra devotamentului nostru şi asupra vieţilor noastre. Aaron şi fiii săi primeau pieptul legănat şi spata ridicată (v.34), simbolizând afecţiunea şi puterea celui răscumpărat, care Îi aparţin lui Hristos şi alor Săi. În sfârşit, adoratorul însuşi primea de acolo mijloace de subzistenţă. Observăm, de asemenea, că hrana preoţilor depindea de jertfele de pace. Energia spirituală pe care cel credincios o va putea angaja în slujirea Domnului decurge din comuniunea pe care va fi realizat-o cu El. Cele două epistole către Corinteni confirmă aceasta. Prima se ocupă de comuniune, cea de-a doua de subiectul servirii. Slujba noastră va fi folositoare şi binecuvântată în măsura în care ne vom hrăni cu Jertfa de mulţumire desăvârşită şi, urmând exemplul Lui, ne vom aduce trupurile ca jertfe vii, sfinte, plăcute lui Dumnezeu … (Romani 12.1). Iată secretul pentru a deosebi, conform aceluiaşi capitol, care este „voia lui Dumnezeu, cea bună şi plăcută şi desăvârşită“ (v.2) şi pentru a o putea apoi împlini cu bucurie (v. 3-8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE SIMȚI SINGUR ÎN BISERICĂ? | Fundația S.E.E.R. România

„Nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” (Psalmul 142:4)

Oamenii vin la biserică în căutare de lumină și căldură! Ei vor să știe că undeva, cuiva îi pasă. O predică și o muzică de calitate îi pot aduce înăuntru, dar relațiile care îi hrănesc îi vor face să revină. Dragostea noastră pentru ei îi va atrage, dar sfințenia noastră îi va face să rămână. Te poți simți singur într-o mulțime, chiar și într-o biserică în care se predică dragostea și care are un moment de „salută-ți aproapele” la fiecare întâlnire. Dacă am păstra 10% dintre cei care au intrat pe ușile bisericii noastre, am fi într-o creștere constantă. Vei spune: „Ei bine, Biblia ne învață că, dacă un om vrea să aibă prieteni, trebuie să se arate prietenos”. Adevărat, dar oamenii aduc cu ei rănile trecutului lor, luptele prezentului și neliniștile nespuse ale viitorului lor. Ceea ce vor să știe este: „Mă vei iubi așa cum sunt, chiar dacă nu mă potrivesc cu tiparul tău și nu mă schimb atât de repede pe cât ai vrea tu?” Adesea, structura noastră rigidă împiedică acest lucru să se întâmple. Dragi creștini, dacă cea mai mare preocupare a voastră de luni este: „Câți oameni am avut ieri la biserică?”, verificați-vă inima! S-ar putea să fiți mai preocupați de imaginea bisericii voastre decât de satisfacerea nevoilor oamenilor! Isus le-a spus ucenicilor Săi: „prieteni” (Ioan 15:15) Tu, cum îi numești? Mulți oameni sunt timizi, neîncrezători sau suferinzi. Mandatul nostru este să facem din „prietenii bisericii”, copii ai lui Dumnezeu, nu doar să umplem clădirea bisericii cu ei. Sfânta Scriptură spune: „Purtați-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2), pentru că o povară împărțită este o povară ușurată. Mulți dintre cei care vin la biserică nu caută răspunsuri profunde, ci vor doar să se simtă iubiți, băgați în seamă și apreciați. Când se întâmplă acest lucru, ei se deschid față de iubirea lui Dumnezeu – și minuni se petrec!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 iun. 2024

20 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul i-a zis lui Isaia: „Ieși acum în întâmpinarea lui Ahaz, tu și Șear-Iașub, fiul tău, la marginea apeductului iazului de sus, pe calea ogorului albitorului; și să-i zici: Ia seama și fii liniștit … Așa zice Domnul Dumnezeu: … Dacă nu credeți, cu adevărat nu veți sta în picioare“.

Isaia 7.3,4,7,9

Lecții din viața lui Ahaz (1) – A adăuga credință la cuvintele lui Dumnezeu

La începutul domniei lui Ahaz, îl vedem pe Isaia luându-și fiul, la porunca Domnului, și mergând înaintea împăratului. Inimile celor din popor tremurau de teamă din cauza împăratului Siriei și a împăratului lui Israel, care se uniseră pentru a se sui împotriva Ierusalimului. Isaia a rostit cuvinte de mângâiere din partea Domnului, cuvinte potrivite pentru a-l face pe Ahaz să se încreadă în Dumnezeu. I s-a spus că avea să fie păzit și i s-a arătat ceea ce urma să se întâmple cu vrăjmașii lui. Toate aceste cuvinte au fost însă însoțite de o atenționare solemnă: „Dacă nu credeți, cu adevărat nu veți sta în picioare“.

Din nefericire, Ahaz nu a crezut. Isaia i-a spus chiar să ceară un semn, ca dovadă că toate aceste lucruri aveau să se întâmple. El însă a răspuns: „Nu voi cere și nu-L voi ispiti pe Domnul“ (Isaia 7.12). O astfel de atitudine părea evlavioasă, însă, în realitate, Ahaz nu dădea dovadă deloc de credință, nici de interes. El avea deja un plan propriu și era hotărât să-l pună în aplicare. În consecință, lucrurile n-au mers bine pentru ei, exact așa cum Domnul spusese: „Nu veți sta în picioare“. Ahaz nu avea deloc credință și nu s-a încrezut în cuvintele Domnului adresate lui.

Avem aici o lecție foarte importantă. Când auzim Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie, de asemenea, să-l îmbinăm cu credință; trebuie să credem Cuvântul. Aceasta este singura cale prin care vom putea progresa spiritual. Nu este chestiune doar de cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu, ci de a crede ceea ce Dumnezeu ne spune. O astfel de atitudine va aduce o schimbare în gândurile și în căile noastre.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, atât încheieturile, cât și măduva, și judecă gândurile și intențiile inimii.

Evrei 4.12

Biblia – un mesaj de la Dumnezeu

Biblia este cea mai răspândită carte. Ea a devenit baza unei bogății culturale și morale fără egal. Dar motivul esențial pentru care trebuie să o citim este că Însuși marele Dumnezeu ne vorbește în ea.

Când șeful meu îmi spune ceva, nu-l ascult? Dacă o personalitate celebră îmi scrie, nu voi citi acea scrisoare cu tot interesul? Iar când Însuși Creatorul meu îmi vorbește, să nu ascult eu ceea ce vrea să-mi spună?

Dumnezeu Se prezintă în Cuvântul Său ca fiind Creatorul nostru, Căruia Îi datorăm viața. Iar Dumnezeu are un scop pentru această viață: ea trebuie să ducă la gloria cerului, alături de El. Dar, dacă facem doar ceea ce ne dorim noi și nu-L întrebăm pe Dumnezeu ce vrea El de la noi, nu vom ajunge la țintă.

De aceea, trebuie să ascultăm ce ne spune Biblia și ce crede Dumnezeu despre noi. Cei care fac aceasta vor ajunge să cunoască planul de mântuire al lui Dumnezeu, al cărui centru este chiar Fiul Său. Hristos este „Calea și Adevărul și Viața“; numai prin El putem ajunge la Dumnezeu.

Dumnezeu are multe planuri pentru noi. El îi dă credinciosului viață veșnică; ea umple existența noastră cu un nou sens și, în cele din urmă, ne conduce spre gloria cerului. Oricine are viață veșnică este el însuși dovada vie a adevărului divin al acestei cărți.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 28.1-14 · Coloseni 1.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 6:8-30

Probabil că am observat o paralelă între cele patru jertfe principale şi aspectele lucrării lui Hristos prezentate de cei patru evanghelişti. În Ioan, Isus este jertfa sfântă a arderii-de-tot, Cel pe care Tatăl L-a iubit pentru că Şi-a dat viaţa El Însuşi (Ioan 10.17-18). Luca ne face să ne minunăm de viaţa Omului desăvârşit, despre care vorbeşte darul de mâncare. Marcu Îl pune înaintea noastră pe Robul lui Dumnezeu, reprezentat prin jertfa de consacrare sau de pace. Matei, mai mult decât ceilalţi, proclamă că „El va mântui pe poporul Său de păcatele sale“ (Mat.1.21).

Capitolele 6 şi 7 tratează aceste patru tipuri de jertfe pentru a stabili legea lor, cu alte cuvinte, cum anume trebuia să le ofere preotul. Arderea-de-tot trebuia să fie necurmată (v.13), iar darul de mâncare „era o rânduială pentru totdeauna“ (v.18). Ieri am văzut temerile israelitului care niciodată nu era sigur că era făcut desăvârşit prin aceleaşi jertfe aduse neîntrerupt. Dar cap. 10 din Evrei îl prezintă pe preot stând „în picioare în fiecare zi, slujind şi aducând deseori aceleaşi jertfe care niciodată nu pot înlătura păcatele“. Acelaşi capitol Îl prezintă apoi pe Isus care, „după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu“ (Evrei 10.1,11,12; vezi şi notele de la v. 12; „s-a aşezat“: expresie a încheierii pe deplin a lucrării Domnului Isus, în contrast cu preoţii care stăteau în picioare, slujind zi de zi).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA PENTRU VIAȚA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi”. (Galateni 6:5)

A fi responsabil pentru tine însuți, pentru gândurile și faptele tale, este o sarcină foarte importantă pentru a fi un mădular sănătos într-o comunitate sau într-o relație.

Dar, uneori ducem lucrurile prea departe, asumându-ne o responsabilitate nesănătoasă pentru ceilalți, pe care o folosim apoi ca scuză pentru a nu fi responsabili pentru noi înșine și pentru propriile noastre circumstanțe. De exemplu, unele femei dau vina pe o sarcină neplanificată, pentru că nu au reușit să meargă la universitate. Sau dăm vina pentru nefericirea noastră pe faptul că am rămas căsătoriți de dragul copiilor. Ne concentrăm atât de mult pe ceilalți și pe asumarea responsabilității pentru viețile lor, încât nu ne facem niciodată timp să căutăm soluții pentru a ne ridica deasupra propriei noastre situații.

Și, în cele din urmă, toate necazurile și momentele grele devin identitatea noastră. Nu doar că ne văicărim, ci devenim plângăcioși cronici. Să recunoaștem: uneori poveștile noastre despre necazuri sunt pur și simplu scuze, versiuni inventate ale adevărului, pentru a ascunde tendința noastră de a da vina pe ceilalți pentru circumstanțele noastre… și astfel, nu mai trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru viețile noastre.

Adevărul este că toți facem alegeri în viață: să plecăm sau să rămânem, să ne confruntăm sau să ignorăm, să ne plângem sau să căutăm o soluție. Fie că este vorba despre soțul/soția ta, despre copiii sau despre părinții tăi, nu este niciodată o idee bună să îți asumi responsabilitatea pentru alții, dacă o faci pentru a evita să decizi ce trebuie să faci pentru tine.

Biblia spune: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.” (Galateni 6:4-5).

Așadar, asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 iun. 2024

19 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Două lucruri Îți cer; nu mi le refuza înainte de a muri: depărtează de la mine deșertăciunea și minciunile; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic, ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc și să zic: „Cine este Domnul?“. Sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.

Proverbe 30.7-9

Rugăciunea lui Agur (2)

Așa cum am văzut, Agur I-a cerut Domnului două lucruri clare: integritate și mulțumire. Am privit deja la dorința lui după integritate, iar acum vom privi la celălalt lucru cerut de el, anume la dorința de a fi satisfăcut cu ceea ce Dumnezeu îi dădea. Aceasta este starea de mulțumire. Apostolul Pavel a scris: „Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig … Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele“ (1 Timotei 6.6,10). Aceste versete ne învață care trebuie să fie prioritățile noastre.

Nu este nimic greșit în a ne ruga pentru nevoile noastre – „Pâinea noastră zilnică dă-ne-o nouă astăzi“ (Matei 6.11). Însă nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la ce vom mânca, cu privire la ce vom bea sau cu privire la lucrurile cu care ne vom îmbrăca, căci pe toate acestea le caută cei necredincioși; noi însă trebuie să căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, iar toate aceste lucruri ni se vor da pe deasupra (Matei 6.31-33). Vedem această stare de mulțumire la apostolul Pavel, care a scris: „Știu să fiu și smerit, știu să fiu și în belșug. În orice și în toate sunt deprins și să fiu sătul și să fiu flămând, și să fiu în belșug și să fiu în lipsă“ (Filipeni 4.12). Pe măsură ce-L urmăm, Domnul Isus dorește să ne încredem în El pentru orice nevoie a noastră, oricât de mare sau de mică.

Domnul să fie Obiectul nostru și El să ne ajute să fim mulțumiți cu îndurările Sale de zi cu zi! Iar dacă avem vreo nevoie, să depindem de bunătatea Lui!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să fiți născuți din nou. Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.

Ioan 3.7,8

Născut din nou (9)

Domnul Isus i-a explicat fariseului Nicodim că natura umană păcătoasă nu poate fi îmbunătățită. De aceea, omul trebuie să se nască din nou. Așadar, Nicodim nu trebuia să fie surprins de aceasta – chiar dacă această nouă naștere „din apă și din Duh“ este un proces misterios, pe care nu-l putem analiza cu mintea noastră.

Este adevărat că astăzi putem recunoaște și descrie mult mai multe evenimente naturale și conexiunile dintre ele decât era posibil acum două mii de ani. Cu toate acestea, nu putem înțelege nici măcar cum ia naștere viața naturală în creația vizibilă a lui Dumnezeu. Cu atât mai puțin apariția vieții spirituale în om! Deși putem percepe și distinge anumite fenomene, nu le putem explica.

Așa cum vântul (în greacă, același cuvânt ca și „duh“) este invizibil, dar i se văd efectele, tot așa se întâmplă cu Duhul Sfânt și cu cei care sunt născuți din El: ei pot fi recunoscuți după efectele lor, care sunt dincolo de înțelegerea noastră.

Nașterea din nou lucrată de Duhul Sfânt este un act al lui Dumnezeu. Dar acest lucru nu înseamnă deloc că responsabilitatea omului este exclusă. Cei care Îl resping pe Fiul lui Dumnezeu nu pot deveni fii ai lui Dumnezeu. Numai cei care Îl „primesc“ prin credință au dreptul de a deveni „copii ai lui Dumnezeu“, prin nașterea din nou (Ioan 1.12).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 27.1-12 · Filipeni 4.15-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 5:14-19, 6:1-7

Chiar şi cel mai scrupulos israelit putea să aibă mereu teama că a uitat un păcat comis din neştiinţă şi că, imediat după ce a adus jertfa, un nou act de necredinţă ar fi cerut altă jertfă. Vai! în ciuda certitudinilor Cuvântului lui Dumnezeu, mulţi creştini trăiesc şi azi cu aceeaşi teamă. Ei îşi leagă mântuirea de strădanii sincere de a se împăca cu Dumnezeu, dând milostenie şi făcând penitenţe (exprimându-şi părerea de rău sau chiar supunându-se la canoane), fără a avea vreodată siguranţa că acestea vor fi suficiente. Iată ce înseamnă a nu cunoaşte harul divin! În schimb, ce fericiţi am fi dacă am trăi eliberaţi de teamă, prin asigurarea că Domnul Isus a făcut totul pentru noi!

În aceste pasaje se disting păcate împotriva lui Dumnezeu (5. 15, 17) şi păcate împotriva aproapelui (6.2, 3). Adesea ne preocupă mai puţin cele dintâi decât cele din urmă, dar ar trebui să fie invers. Pentru răul cauzat altuia nu era suficient ca acesta să fie îndreptat, ci trebuia să aducă Domnului o jertfă pentru vină (6.6; vezi Psalmul 51.4). La fel, nu era suficient numai a te pune de acord cu Dumnezeu, ci, în ziua când vinovatul se pocăia şi aducea o jertfă, trebuia să rezolve problema şi înaintea oamenilor (6.5 sf.). Creştinii din Efes, odinioară practicanţi ai vrăjitoriei, sunt grăbiţi după convertirea lor să ardă cărţile magiei lor (Fapte 19.19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RECUNOAȘTE-ȚI GREȘELILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte…” (Proverbele 28:13)

Greșelile fac parte din viața noastră a tuturor. Oamenii de succes le recunosc pe ale lor, învață din ele și se străduiesc să le corecteze. Un studiu efectuat pe 105 directori a identificat greșelile comune oamenilor de succes, dar un anume aspect s-a evidențiat în mod deosebit: oamenii de succes își recunosc greșelile și acceptă consecințele, în loc să dea vina pe alții. Niciunul dintre noi nu se bucură să culeagă consecințele faptelor sale. Iar când lucrurile merg prost, avem tendința naturală de a căuta pe cineva pe care să dăm vina. Este în ADN-ul nostru. În grădina Edenului, când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam ce a făcut, acesta a dat vina pe Eva. Iar când Dumnezeu a interogat-o pe Eva, ea a dat vina pe diavol. Așadar, când vei mai greși, gândește-te cine este cu adevărat de vină și încearcă să privești lucrurile obiectiv, astfel încât să înveți din asta și să te descurci mai bine data viitoare. Cineva spunea că, cu cât eșuezi mai repede, cu atât mai mult timp ai la dispoziție pentru a îmbunătăți lucrurile. Întreabă-te deci, când greșești: „Ce învăț din această greșeală? Cum pot transforma acest eșec în succes? Prin ce au fost diferite situațiile când am reușit de cele în care am eșuat?” Oamenii care îi acuză pe alții pentru eșecurile lor nu fac altceva decât să treacă de la o problemă la alta. Pentru a-ți atinge cel mai înalt potențial, trebuie să te perfecționezi în mod constant; ori, nu poți face acest lucru dacă nu-ți asumi responsabilitatea și nu înveți din greșelile tale. În viață vei avea întotdeauna probleme. Întrebarea este: vei rămâne la pământ și te vei complace în înfrângere, sau te vei ridica din nou în picioare și vei face ce este mai bine, hotărând să lupți încă o zi? Henry Ford a spus: „Eșecul este pur și simplu ocazia unui nou început, de data aceasta mai inteligent!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: trăiește după principiul biblic (Proverbele 24:16): „Cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică”.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 iun. 2024

18 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Două lucruri Îți cer; nu mi le refuza înainte de a muri: depărtează de la mine deșertăciunea și minciunile; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic, ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc și să zic: „Cine este Domnul?“. Sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.

Proverbe 30.7-9

Rugăciunea lui Agur (1)

În rugăciunea sa, Agur Îi cere Domnului două lucruri: integritate și mulțumire. El dorea să trăiască o viață integră înaintea Dumnezeului său, o viață pe care el o considera ca trebuind să fie lipsită de deșertăciune și de minciună. Aceste două cuvinte, deșertăciune și minciună, înglobează întreg caracterul acestei lumi, cu toate promisiunile ei deșarte și cu natura ei înșelătoare. Agur nu cere ajutor pentru a spune adevărul, ci se roagă pentru a fi păzit de mirajul a tot ceea ce este deșertăciune și de orice lucru care nu este din adevăr.

Se spune adesea că reputația este ceea ce oamenii cred că suntem, însă integritatea este ceea ce suntem atunci când nimeni nu este în jur. Această lume va căuta să ne atragă spre ea cu promisiuni, cu speranțe și cu plăceri false. Cuvântul lui Dumnezeu însă ne îndreaptă privirile către Cel care este Adevărul – către Domnul Isus Hristos. Agur nu se încredea în sine însuși.

Iacov ne atenționează: „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie față de Dumnezeu? Deci oricine va vrea să fie prieten al lumii se face vrăjmaș al lui Dumnezeu“ (Iacov 4.4). David se roagă: „Abate-mi ochii, ca să nu privească deșertăciunea“ (Psalmul 119.37). Avem noi înțelepciunea și devotamentul lui Agur? Să ne îndreptăm ochii către Persoana minunată a Domnului Isus și atunci toate lucrurile acestei lumi își vor pierde strălucirea în ochii noștri!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cine citește și de cei care ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc cele scrise în ea, căci timpul este aproape.

Apocalipsa 1.3

Predicțiile biblice devin imaginabile

O companie suedeză a implantat sub pielea angajaților săi un cip, cu ajutorul căruia se pot deschide ușile, se pot folosi copiatoarele sau se poate plăti masa la cantină. De asemenea, poate fi utilizat pentru a monitoriza orele de lucru. Identitatea electronică este formată dintr-un număr de 16 cifre. Cipul este inclus într-o capsulă de sticlă și este injectat sub piele. Acesta permite accesul la o zonă protejată prin parolă, în care pot fi stocate și alte date ale deținătorului de cip, cum ar fi adresa, datele contului, medicamentele, grupa sanguină, vizitele la medic, bolile sau asigurările. O antenă minusculă transmite datele în eter, astfel încât acestea pot fi recepționate pe o rază de aproximativ 10 metri de un calculator cu conexiune la internet sau de un telefon mobil.

Această tehnologie ne oferă posibilitatea să ne imaginăm ceea ce Biblia prezice: „Și va face ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta“ (Apocalipsa 13.16,17).

Biblia este actuală și multe dintre profețiile sale s-au împlinit, iar celelalte se vor împlini.

Dumnezeu anunță evenimentele viitoare, pentru că El este îndelung răbdător și dorește „ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință“ (2 Petru 3.4-10). Astăzi este încă momentul potrivit să credem în Biblie și să ne întoarcem la Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 26.13-25 · Filipeni 4.8-14

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 5:1-13

Versetele de la 1 la 4 ne dau câteva exemple de păcate care trebuia ispăşite prin jertfă. Se pune problema unor fapte a căror gravitate probabil că nu am fi descoperit-o dacă Cuvântul, piatra de încercare a conştiinţei noastre, nu le-ar fi condamnat: omisiunea depunerii unei mărturii, contactul scurt cu ceva necurat, rostirea unor cuvinte nesocotite. Cineva poate să se facă vinovat prin păstrarea tăcerii (v.1) sau prin faptul că a spus prea mult     (v. 4). În toate aceste cazuri era necesară mărturisirea (v. 5), urmată de aducerea jertfei (v. 6). Tot aşa se pune problema în 1 Ioan 1.9, numai că acolo nu mai trebuia să se aducă jertfă a doua oară. Sângele lui Hristos este deja vărsat pentru noi înaintea lui Dumnezeu, aşa că este suficientă mărturisirea. Atunci Dumnezeu „este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“.

Versetele de la 7 la 13 iau în considerare unele deosebiri între resursele celor care aduceau jertfe. Unul oferea un miel, altul două turturele şi altul o mână de făină. Nu toţi putem aprecia în aceeaşi măsură lucrarea Domnului Isus. Dar ceea ce con­tează este adevărata valoare pe care o are înaintea lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FRICA DE DOMNUL | Fundația S.E.E.R. România

„Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El…” (Proverbele 14:26)

Dacă te supui voii lui Dumnezeu, nu mai trebuie să-ți fie frică de nimic, pentru că El devine „adăpostul și sprijinul tău” (Psalmul 46:1). Să te temi de Dumnezeu nu înseamnă că ți-e frică pentru că-ți va face rău! El este un Dumnezeu bun! „Frica de Domnul” înseamnă să Îi urmezi instrucțiunile și să Îi recunoști autoritatea în toate lucrurile. Biblia spune că: „Frica de Domnul este un izvor de viață, ea ne ferește de cursele morții.” (Proverbele 14:27) Probabil ai observat și tu că în zilele noastre nu prea mai există respect pentru autoritate; am dezvoltat o mentalitate care spune: „Nimeni nu-mi va spune mie ce trebuie să fac!” Dar Biblia afirmă: „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El.” De ce oare? Pentru că teama de Dumnezeu, plină de reverență și închinare, înseamnă să fii respectuos și supus. Înseamnă să faci ce-ți spune Dumnezeu să faci, iar încrederea și credința ta în El vor continua să crească. Și vei mai observa un lucru important: cu cât ai mai multă teamă reverențioasă și plină de respect față de Dumnezeu, cu atât vei fi mai atent și mai politicos în relațiile cu ceilalți. Asta pentru că știi că ești răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru faptele tale și recunoști că ceilalți sunt la fel de valoroși pentru El, ca tine. Solomon ne spune care este datoria noastră: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Eclesiastul 12:13). Iar Moise le-a spus copiilor lui Israel: „ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău…” (Deuteronomul 10:12). Nu este deloc complicat, nu-i așa? Păi atunci, teme-te de Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 iun. 2024

9 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Rămășița din darul de mâncare să fie a lui Aaron și a fiilor săi: este ceva preasfânt între jertfele prin foc ale Domnului.

Levitic 2.10

Dacă am fost aduși la Tatăl și, pe baza jertfei de ardere-de-tot, am văzut cât de aproape suntem noi de Tatăl, că am fost primiți în Cel Preaiubit, atunci Tatăl așteaptă ca noi să ne preocupăm mai mult cu Fiul Său. Și nu are El dreptul să aștepte aceasta? Există la noi dorința de a-L cunoaște mai bine pe acest Mântuitor, de a cunoaște acest preț pe care El l-a plătit pentru răscumpărarea noastră? Când citim că Dumnezeu L-a desăvârșit prin suferințe, așa încât să poată fi Urzitorul mântuirii noastre, nu dorim noi oare să știm prin ce suferințe a fost El făcut desăvârșit?

Dumnezeu așteaptă și spune: «După ce v-ați preocupat cu El, după ce ați văzut cât de prețios a fost El, după ce ați văzut toate suferințele Sale ascunse, aduceți-L la Mine». Da, pregătiți darul acasă, așa cum trebuie. Nu putem citi în adunare capitol după capitol, ca să vedem această slavă. Nu putem „coace“ această „turtă“ în adunare. Fiecare israelit care dorea să aducă această jertfă trebuia, mai întâi, să prepare plămădeala acasă și să coacă turta. Trebuie să studiem Cuvântul acasă, cu rugăciune, în genunchi, cu adânc respect, ca să vedem această viață minunată a Domnului, cum s-a expus ea la proba focului. După ce ne-am umplut inimile cu acestea, mergem cu ele la ușa cortului întâlnirii, acolo unde Dumnezeu Se află împreună cu poporul Său, ca să I le oferim acolo ca jertfă, ca o mâncare pentru El, nu singuri, ci împreună cu toți aceia care au făcut același lucru.

Preoții aveau și ei voie să mănânce din jertfa aceasta. Aveau voie să-și hrănească inimile din ceea ce Dumnezeu găsea atât de minunat, încât spunea: «Aceasta este o jertfă pentru Mine». Ce masă minunată, aici, în pustie! Când venim duminica dimineață cu aceste jertfe la locul de întâlnire, cu aceste daruri pentru Dumnezeu, atunci vom experimenta cât de mult se întăresc inimile noastre din ceea ce ne-a rămas și din ceea ce noi, ca preoți, avem voie să mâncăm acolo, în prezența lui Dumnezeu, în Locul Preasfânt.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.

Filipeni 2.9

De aceea…

Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus din morți, L-a înălțat la cer și I-a dat locul la dreapta Sa. Acolo, El ocupă cea mai înaltă poziție și are toată onoarea și demnitatea pe care Dumnezeu le poate da unui om.

De ce a făcut Dumnezeu aceasta? Textul din Filipeni 2 ne lămurește: „S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce“. Dumnezeu L-a înălțat pe Domnul ca un răspuns la smerirea și ascultarea Sa în viața Lui până la moartea pe cruce. Niciodată, niciun om nu s-a supus voii lui Dumnezeu așa cum a făcut-o Domnul Isus. În mod ascultător, El a luat locul cel mai de jos. De aceea, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, în locul cel mai înalt.

„De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cel mare și va împărți prada cu cel puternic, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei vinovați“ (Isaia 53.12). Aici, Dumnezeu Îi promite robului Său Isus Hristos domnia pe pământ. El Îi va da într-o zi autoritatea de guvernare asupra tuturor celor mari din lume.

Din nou, Dumnezeu Își exprimă recunoașterea față de Isus Hristos. De data aceasta, este un răspuns la suferința și moartea Sa pe cruce. Acolo, în cel mai mare necaz, în judecată divină, El a purtat păcatele tuturor celor care cred în El și Și-a dat viața în moarte.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 22.1-10 · Filipeni 1.12-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 39:22-43

În cap. 39 şi 40 se repetă mereu expresia: „după cum poruncise Domnul lui Moise“. Nimic nu era lăsat în seama imaginaţiei celor care făceau lucrarea şi acelaşi lucru este valabil şi astăzi cu privire la închinarea creştină. Biblia ne învaţă tot ce trebuie să ştim despre felul în care Dumnezeu doreşte să I se aducă închinare. A adăuga ceva la acestea sau a înlocui ceva prin ceea ce ni se pare mai bun n-ar fi pură neascultare? Şi în acelaşi timp pretenţie! Cu ce drept decidem noi ce Îi este plăcut lui Dumnezeu? Priviţi la denominaţiunile creştine cu clerul lor, cu organizaţiile lor şi cu ceremoniile lor pompoase! Dumnezeu «nu a poruncit» aceste lucruri şi, în consecinţă, credinciosul care cunoaşte Cuvântul nu poate lua parte la ele.

Spre deosebire de rânduielile Vechiului Testament, dintre care unele ne-au fost prezentate în cartea Exod, „adevăraţii închinători“ se adresează Tatălui „în duh şi în adevăr“ (Ioan 4.23, 24). For­mele exterioare ale unei religii fireşti (carnale) şi ceremoniile ei au fost lăsate deoparte şi înlocuite prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi nu mai avem înaintea ochilor simboluri şi umbre pentru închi­narea noastră, ci avem realitatea lucrurilor eterne.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU BINECUVÂNTEAZĂ MUNCA, NU LENEA! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” (2 Tesaloniceni 3:10)

Compasiunea fără responsabilitate este doar răsfăț. Biblia ne învață că avem responsabilitatea de a-i hrăni pe cei care sunt cu adevărat flămânzi și care nu se pot întreține singuri. Dar, să recunoaștem că există și oameni care preferă să flămânzească, decât să meargă să muncească. Solomon scria: „Lenea te cufundă într-un somn adânc şi sufletul molatic suferă de foame.” (Proverbele 19:15). Secole mai târziu, apostolul Pavel a fost și mai explicit, când scria tesalonicenilor: „Când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Ia aminte la următoarele cuvinte ale înțeleptului împărat Solomon (Proverbele 19:24): „Leneşul nu-şi frige vânatul”; iar în (Proverbele 12:27) „Leneşul îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură.” S-o spunem în felul următor: leneșul vrea pâinea cu unt, dar altcineva să i-o dea! Dacă vânează o căprioară sau prinde un pește, nu vrea nici măcar să le curețe carnea ca s-o gătească, ci altcineva s-o pregătească pentru el și să i-o servească. Despre cine vorbește Solomon în aceste versete din Proverbele? Despre o persoană care nu începe niciodată o muncă, iar dacă îi dai ceva de făcut – fie nu va termina, fie va lucra de mântuială… Apoi înțeleptul Solomon încheie totul cu o ultimă remarcă. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.” (Proverbele 21:25) Așadar, dacă vrei ca Dumnezeu să toarne binecuvântare peste viața ta, trebuie să fii dispus să muncești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 iun. 2024

6 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, dacă-L chemați ca Tată pe Cel care, fără a privi la înfățișare, judecă după lucrarea fiecăruia, umblați în temere în timpul pribegiei voastre, știind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.

1 Petru 1.17-19

Să nu uităm că avem de-a face cu Dumnezeu, pe care Îl invocăm ca Tată. Fără îndoială, acest Tată nu este pentru noi un Judecător, dar, potrivit celor spuse aici, El „judecă după lucrarea fiecăruia“. El nu manifestă preferințe față de anumite persoane, ci evaluează fără părtinire faptele fiecăruia dintre copiii Săi. Acestea sunt principiile de guvernare ale lui Dumnezeu cu privire la toți oamenii. Tatăl nostru este Dumnezeu și cele două laturi ale Persoanei Sale nu pot fi separate una de alta. Este vorba de acest sentiment care domină purtarea noastră: „Umblați în temere în timpul pribegiei voastre“. În eternitatea care va urma acestui timp de pribegie, partea noastră nu va mai fi decât savurarea absolută a dragostei Tatălui, fără teama de a face ceva care să-L întristeze, iar din partea Lui nu va mai exista niciun fel de judecată față de copiii Săi, aduși atunci la starea de perfecțiune.

Dar mai există un motiv cu privire la purtarea noastră. El constă în faptul că am fost răscumpărați cu un preț de o valoare infinită: Sângele prețios al lui Hristos. Prin sângele lui Hristos, acești creștini fuseseră eliberați de tot ceea ce constituia altădată gloria lor ca evrei, potrivit cu ceea ce învățaseră de la părinții lor. Dar ceea ce părinții lor îi învățaseră nu era decât un fel deșert de viețuire, deoarece este imposibil ca păcătosul nerăscumpărat – evreu sau dintre națiuni – să aibă o purtare care să nu-l conducă la judecata eternă. Prin urmare, ei fuseseră răscumpărați din felul lor trecut de viețuire pentru a fi introduși într-un fel de viețuire cu totul nou, acela al lui Hristos ca Om aici, pe pământ. La temelia acestei răscumpărări nu exista nimic pieritor, ca în cazul răscumpărării israelitului, nici argint, nici aur, nici vreo altă ofrandă, ci sângele prețios al Mielului fără cusur și fără pată, prefigurat odinioară în imaginea mielului pascal.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu, fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Romani 3.23,24

Fără plată

După o predică în care s-a prezentat vestea bună a lui Isus Hristos, un miner a spus: „Aș da orice dacă aș putea crede că Dumnezeu îmi iartă păcatele; dar, vedeți, nu pot să cred. Dumneavoastră spuneți că mântuirea poate fi obținută pe gratis. Dar mi se pare prea ieftină!“. — „Ați fost astăzi la muncă?“, a întrebat predicatorul. „Da, sigur, am fost în mină astăzi.“ — „Și cum ați urcat din mină? Ați plătit ceva?“ — „Nu, bineînțeles că nu. Am urcat cu liftul.“ — „Nu a fost prea ieftin pentru dumneavoastră?“, a vrut să știe predicatorul. „Dar de ce să fi trebuit să plătesc ceva? La urma urmei, aceasta este o problemă a minei!“, a spus minerul. — „Aveți dreptate! Banii pentru liftul scump au fost plătiți de compania minieră!“ Minerul a înțeles această comparație și a crezut că Dumnezeu i-a iertat păcatele.

Dumnezeu ne spune: „Celui căruia îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!“ (Apocalipsa 22.17). Dar cât de mult L-a costat pe Dumnezeu să ne poată oferi această mântuire! L-a dat pe unicul Său Fiu, iar Isus Hristos S-a jertfit pentru noi. Ce valoare incomensurabilă are această ispășire pentru Dumnezeu!

Dumnezeu oferă iertarea, pentru că Isus, Fiul Său, Și-a vărsat sângele pe crucea de la Golgota. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate?“ (Romani 8.31,32).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 20.5-23 · Psalmul 106.16-31

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 38:1-20

Altarul de bronz ne aminteşte că Dumnezeu a oferit prin cruce o soluţie pentru starea noastră păcătoasă. Dar mulţi credincioşi sunt tulburaţi de păcatele comise după convertire. Pot oare aceştia să-şi piardă mântuirea? Nu! Binecuvântat fie Dumnezeu! Aşa cum i-a spus Isus lui Petru: „Cine s-a scăldat“ – o spălare care pentru un credincios se face o dată pentru totdeauna (vedeţi 29.4) – „nu are nevoie să i se spele decât picioarele“ (Ioan 13.10). Această spălare a picioarelor după mers, şi a mâinilor pentru lucrare, se făcea la ligheanul de bronz, care era confecţionat din acelaşi material ca şi altarul, pentru a ne învăţa că păcatele comise după convertire Îl costă pe Cel care a făcut ispăşire pentru noi tot atât de mult ca şi păcatele noastre dinainte. Dar noi putem (şi trebuie) să le mărturisim lui Dumnezeu, care este credincios şi drept ca să le ierte, datorită lucrării Domnului Isus (1 Ioan 1.9).

De la v. 9 la 20 se prezintă facerea curţii. Găsim măsurile porţii (v. 18): douăzeci de coţi, adică aproximativ zece metri. Aceasta este o imagine a uşii harului, larg deschisă pentru sărmanii păcătoşi, şi a căii uşoare prin care Evanghelia permite tuturor să se apropie de cruce (altarul de bronz). Au trecut oare toţi cititorii noştri prin această uşă?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CALEA SPRE CANAANUL CERESC | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Însuşi va merge înaintea ta…” (Deuteronomul 31:8)

Atunci când Dumnezeu îți spune să mergi, tu trebuie să știi că fiecare detaliu al viitorului tău este deja cunoscut de El. Cu secole în urmă, când un cartograf întocmea hărțile lumii cunoscute, și când totuși mai rămânea pergament, desena frecvent un balaur la marginea acestuia. Era un semnal de avertizare pentru exploratori, și anume că intrau într-un teritoriu necunoscut pe propriul risc… Cu toate acestea, mulți au considerat balaurul nu ca un avertisment al cartografului, ci mai degrabă ca pe o profeție: balaurul prevestea dezastrul de dincolo de lumile cunoscute pe care le traversau, iar teama îi împiedica să meargă mai departe pentru a descoperi noi teritorii și popoare. Alții însă, mai temerari, au interpretat balaurul ca pe un semn al oportunității, ca semnalând o ușă către noi lumi care merită explorate. Fiecare dintre noi are o hartă mentală care conține informații pe care le folosim pentru a ne ghida, atunci când începem fiecare zi. Și, la fel ca hărțile de demult, și hărțile noastre mentale au margini… Uneori, aceste margini sunt marcate de frici sau de închipuiri apocaliptice. Ne temem să nu eșuăm, să nu fim respinși, să nu fim ridiculizați, să nu avem suficient, să nu pierdem ceea ce avem… Dacă te simți așa astăzi, reține aceste cuvinte rostite de Dumnezeu către poporul Său care se afla în pragul țării făgăduite, fără să știe ce îi așteaptă când vor intra în ea: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta.” Așadar, scrie-ți obiectivul pe o coală de hârtie, elaborează-ți o strategie, și stabilește-ți un termen limită… Apoi încredințează-le lui Dumnezeu, și fii convins că El va merge înaintea ta, pentru a-ți pregăti calea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 iun. 2024

5 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, preaiubiții mei, după cum întotdeauna ați ascultat, nu numai ca în prezența mea, ci cu mult mai mult acum, în absența mea, duceți la bun sfârșit mântuirea voastră cu teamă și tremur, căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, pentru buna Sa plăcere.

Filipeni 2.12,13

Această poruncă vine la sfârșitul unui lung pasaj. Dacă vrem să ne facem o idee exactă cu privire la context, trebuie să mergem înapoi până la Filipeni 1.27. Credincioșii din Filipi erau amenințați de adversari din afară și de disensiuni dinăuntru. Sfârșitul capitolului 1 se referă la primul aspect, iar începutul capitolului 2 se referă la cel de-al doilea. Primul pericol era ușor de eliminat, însă, pentru a face față celui de-al doilea, era necesar să fie prezentată înaintea lor toată greutatea exemplului inegalabil al lui Hristos. La acel moment, apostolul nu mai era în mijlocul lor pentru a-i ajuta, deoarece era prizonier la Roma.

În astfel de împrejurări, filipenii trebuia să arate curaj spiritual și să-și ducă la bun sfârșit mântuirea, dincolo de pericolele care îi amenințau, dar nu sprijinindu-se pe resursele proprii, ci pe Domnul: „Căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, pentru buna Sa plăcere“ (Filipeni 2.13). Dacă următoarele trei versete erau împlinite de către ei, prin aceasta dovedeau, într-adevăr, că își vor fi lucrat mântuirea lor.

Subiectul este mântuirea zilnică; iar partea accentuată aici este cea omenească. Mai întâi trebuie să vină partea divină – preoția lui Hristos, lucrarea lui Dumnezeu în noi prin Duhul Său, instrucțiunile și corectarea lucrate prin Cuvântul Său. Însă partea omenească își are importanța ei. Trebuie să ne folosim cu sârguință de harul pe care Dumnezeu ni l-a pus la dispoziție.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu“.

Ioan 3.5

Născut din nou (7)

Apoi Domnul i-a explicat lui Nicodim ce înseamnă „nașterea din nou“.

Cuvintele apă și duh nu se referă la două nașteri diferite, ci la două aspecte ale nașterii din nou. Ele ne arată instrumentul care duce la nașterea din nou și persoana divină care folosește acest instrument și îi dă putere.

Apa este adesea o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu în Scriptură. Duhul Sfânt Se folosește de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne vorbi inimii.

Astfel, Cuvântul îl pune pe om în lumina lui Dumnezeu și îl purifică. Acesta este un proces dureros, dar, însoțit de pocăință și credință, duce la viață. După aceea, omul acela are gânduri, sentimente și afecțiuni noi.

Niciun păcătos nu se poate naște din nou fără Cuvântul lui Dumnezeu. „Potrivit voii Sale, El ne-a născut prin Cuvântul adevărului“ (Iacov 1.18). „Acum voi sunteți curați, datorită cuvântului pe care vi l-am spus“ (Ioan 15.3). „Ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne“ (1 Petru 1.23).

Toate aceste pasaje ne arată că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu – în chip de apă sau de sămânță – este instrumentul nașterii din nou.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 19.18-20.4 · Psalmul 106.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 37:17-29

A urmat sfeşnicul din aur curat, cu piedestalul lui din aur bătut, cu fusul său, gămălioarele, potiraşele şi florile sale, care „erau din el“ (v.17). Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea să repete în detaliu toată plinătatea (numărul 7) roadelor şi a frumuseţilor acestui sfeşnic, simbol al lui Hristos, neîntrecut de nimeni în nici una din gloriile Sale. Dar să nu uităm că sfeşnicul era din aur bătut şi că era alimentat cu untdelemn fără drojdii (27.20), descrieri care ne amintesc de suferinţele Celui care a venit ca adevărata lumină în întuneric şi care nu a fost primit. Respins, El străluceşte acum în sanctuar, unde ai Săi pot să-L contemple prin credinţă.

Altarul de aur, care era tot în Locul Sfânt, înaintea perdelei dinăuntru, este încă o imagine a Celui care este centrul adorării noastre, în Numele căruia ne apropiem de Dumnezeu pentru a ne închina şi pentru a beneficia de lucrarea Sa mijlocitoare. Tămâia adusă acolo, dacă ne referim la capitolul 30.34-38, era „după arta celui care face mir: sărată, curată, sfântă“. Diferitele uleiuri din care era alcătuită ne vorbesc de aspecte ale perfecţiunii Fiului lui Dumnezeu şi de valoarea ei pentru Tatăl, căruia îi sunt oferite aceste calităţi desăvârşite.

Untdelemnul sfânt pentru ungere este, în mod similar, pregătit conform instrucţiunilor din cap. 30.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOUĂ REGULI DE TRĂIRE | Fundația S.E.E.R. România

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…” (Geneza 2:16)

Adam avea o slujbă perfectă, o casă perfectă, o căsnicie perfectă și un mediu perfect… adică toate cele pentru care ne luptăm și noi astăzi. Deci, ce s-a întâmplat cu el, deși a beneficiat de toate acestea? Pe baza relației sale cu Dumnezeu, Acesta i-a dat practic două reguli după care să trăiască: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2:16-17). Așadar, cele două reguli sunt următoarele: 1) Cu Dumnezeu, ce primești ca răsplată este întotdeauna mult mai mult decât lucrul la care-ți cere să renunți: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…” Dar ceea ce facem atât de des – și ceea ce face religia legalistă – este că ne uităm la acest verset (și la altele asemenea) și ne concentrăm pe ce nu avem voie să facem… Adevărul este că, atunci când lista noastră de lucruri pe care nu le putem face pare că întrece lista celor pe care suntem liberi să le facem, am mers prea departe în ce privește scopul acestor versete. Viața creștină ar trebui să fie măsurată prin lucrurile de care ești liber să te bucuri, nu prin cele care ți se refuză! 2) Când îți trăiești viața în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu, și nu cu propriile tale porniri, ești binecuvântat. Biblia spune: „O, de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă, ca să… păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi…” (Deuteronomul 5:29). Singurul lucru pe care Dumnezeu ni-l refuză este dreptul de a stabili singuri ce este „bine sau rău”, pentru că El știe că nu suntem calificați s-o facem! Noi trebuie să trăim după revelația divină, nu după înclinația umană! Dumnezeu, în dragostea și înțelepciunea Sa, a stabilit această limitare pentru a ne proteja și a ne binecuvânta. Așadar, ține cont de aceste două reguli, și trăiește-ți viața în acord cu ele!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 iun. 2024

1 Junie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dragostea să fie neprefăcută; fie-vă groază de rău, alipiți-vă de bine; în dragoste frățească, iubindu-vă cu căldură unii pe alții.

Romani 12.9,10

În primul rând, apostolul ne îndeamnă: „Dragostea să fie neprefăcută“. Dragostea este din Dumnezeu, de aceea trebuie întotdeauna să fie sinceră și neprefăcută. Cine este născut din Dumnezeu are natura divină și de aceea este îndemnat să fie un „imitator al lui Dumnezeu“. Dragostea este lucrarea naturii divine și trebuie revelată în cei născuți din Dumnezeu, care sunt în această lume. Fără dragoste, cele mai frumoase daruri au puțină valoare. Dar ce greutate așază aceasta asupra noastră! Ah, cât de ușor este să dovedim dragoste doar în aparență! Cât de necesară este sinceritatea, împreună cu o judecată de sine permanentă!

Cel de-al doilea îndemn urmează în mod natural: „Fie-vă groază de rău, alipiți-vă de bine“. Dumnezeu este dragoste, însă prima veste pe care El ne-o aduce este: „Dumnezeu este lumină și în El nu este nicidecum întuneric“ (1 Ioan 1.5). Aceste cuvinte ne vorbesc deosebit de serios, mai ales în zilele îngăduinței de sine generale, ale indiferenței și ale satisfacției de sine care caracterizează această perioadă laodiceeană! Într-adevăr, acolo unde o inimă bate cu dragoste reală pentru Dumnezeu, se va găsi și această despărțire hotărâtă de tot ceea ce este necurat – această „groază de rău“. Un astfel de suflet umblă în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină. Nu poate fi mulțumit cu mai puțin.

Afecțiunea frățească nu este același lucru cu dragostea (vedeți 2 Petru 1.7). Se poate spune că ea își are izvorul în dragoste, însă cercul sau domeniul exercitării ei este mai îngust – este familia lui Dumnezeu, sau Adunarea. Nimic nu poate fi mai plăcut decât afecțiunea frățească intimă; dar ea poate să se răcească, poate să-și piardă din căldură, nu doar pentru că noi suntem slabi, ci și pentru că în frații sau surorile noastre există un lucru sau altul care ne poate pune dragostea la încercări obositoare. De aceea suntem îndemnați stăruitor: „În dragoste frățească, iubiți-vă cu căldură unii pe alții!“. Petru vorbește despre o afecțiune frățească neprefăcută (1 Petru 1.22).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul Omului Se dă în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî și a treia zi, după ce-L vor omorî, va învia.

Marcu 9.31

Un copil prezintă evanghelia

Un băiat stă în fața unei librării creștine și privește cu atenție la o imagine a răstignirii. Un bărbat îl observă și îl întreabă: „Știi cine este Acela?“.

Spontan, băiatul răspunde: „Da, Acela este Isus, Mântuitorul meu! A murit pe cruce pentru mine, pentru a mă salva. Oamenii din jurul Lui sunt soldații care L-au omorât. Iar această femeie care plânge este mama Lui“.

Domnul mai în vârstă îl bate pe băiat pe umăr și pleacă mai departe. Dar câțiva pași mai târziu este tras ușor de mânecă. Băiețelul a fugit după el și i-a vorbit: „Scuzați-mă, am uitat ceva. Domnul Isus nu mai este pe cruce. El este viu, pentru că a înviat. El locuiește acum în cer“.

Acest băiețel a cunoscut evanghelia și a rezumat-o în cuvinte simple: Isus Hristos a murit și a înviat!

Punctul culminant al evangheliei este învierea. Apostolii au subliniat în fiecare prezentare a veștii bune că Domnul este viu. Și astăzi, orice propovăduire a evangheliei trebuie să aibă acest conținut: Pentru a-i salva pe păcătoși, Isus Hristos a murit. Dar El a înviat și este viu, pentru că a fost victorios pe cruce. Un om mort nu poate salva pe nimeni. Dar Cel care a murit pentru noi și acum trăiește ne poate oferi o perspectivă dincolo de moarte.

Vestea bună nu este că Isus a trăit și a murit, ci că Isus a murit și trăiește!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.41-54 · Psalmul 104.13-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 35:20-35

Israeliţii puteau aduce numai ceea ce nu dăduseră înainte pentru viţelul de aur (32.3). Vom putea închina în slujba Domnului numai ceea ce nu am folosit deja pentru lume. Să nu ne risipim deci tinereţea.

Cine au fost cei care au dat? „Fiecare om pe care îl mişca inima lui şi fiecare om pe care îl îndemna duhul“ (v.21). Aceasta este esenţialul! Să-L iubim pe Domnul, Adunarea, pe aproapele nostru, iată condiţiile fundamentale atât pentru a face o lucrare bună, cât şi pentru a aduce un dar. Pe lângă toate acestea, ceea ce nu izvorăşte din dragoste de regulă nu este bine înfăptuit.

Unele lucruri puteau fi făcute în casă, în familie, de exemplu cusutul. Nu trebuie să ne imaginăm că a lucra pentru Domnul înseamnă în mod necesar a fi evanghelist sau misionar într-o ţară îndepărtată.

Să luăm notă de serviciul femeilor. Dacă nu toate erau „iscusite“ sau înţelepte (v.26), toate puteau avea, la fel de bine ca şi bărbaţii, tragere de inimă să facă sau să dea ceva pentru sanctuar (Tit 2.5).

Unora, Dumnezeu le-a pus pe inimă să dea învăţătură (v.34). Fie ca El să pună pe inima altora să asculte! Aşa vor putea toţi să facă o slujbă înţeleaptă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DIN EXPERIENȚĂ ÎN EXPERIENȚĂ, CU DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Moabul… nu era turnat dintr-un vas în altul…” (Ieremia 48:11)

Dumnezeu a spus: „Moabul era netulburat din tinereţea lui şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul… De aceea, i s-a păstrat gustul şi nu i s-a schimbat mirosul.” Acest verset ne zugrăvește două tablouri; unul este natural și celălalt este spiritual. În tabloul natural, vedem cum se face vinul, fiind turnat dintr-un vas în altul. În imaginea spirituală, vedem cum Dumnezeu ne transformă trecându-ne dintr-o experiență în alta. Și, la fel cum – în procesul prin care se face vinul – atunci când vinul este turnat dintr-un vas în altul, lasă în urmă drojdia (care trebuie îndepărtată pentru a rezulta un produs de calitate), la fel Dumnezeu va permite să treci prin (și să lupți cu) situații care să-ți dezvăluie slăbiciunile, astfel încât să poți lucra asupra lor. Indiferent cât de stânjenitor ar fi, și oricât de mult ți-ai dori să scapi, Dumnezeu nu te va lăsa până când problemele tale nu vor fi rezolvate cu succes. Cum vei ști când se va întâmpla lucrul acesta? Pe măsură ce vei experimenta schimbarea în asemănare cu Hristos, „drojdia” adică păcatul îl vei lăsa în urma ta. În procesul devenirii sale, vinul nu este ținut la fel de mult timp în fiecare recipient; asta pentru că fiecare recipient are un scop diferit. Numai producătorul cunoaște scopul fiecărui vas și, prin urmare, determină cât timp este necesar să stea în el. La fel și-n plan spiritual, doar Dumnezeu știe prin ce trebuie să treci sau cât timp trebuie să rămâi în fiecare stadiu al acestui proces de transformare. Dacă și tu treci printr-o experiență sau alta astăzi, te încurajăm cu acest verset (Filipeni 1:6): „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 mai 2024

30 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu știam, fraților, că este mare preot; pentru că este scris: „Nu vorbi de rău pe mai-marele poporului tău“.

Fapte 23.5

Nu cred că Pavel ar fi putut dormi liniștit în acea noapte, cu o conștiință care să nu-l acuze, dacă nu și-ar fi retras cuvintele. Trebuie să existe mărturisire atunci când facem sau spunem ceva greșit; iar dacă nu există mărturisire, comuniunea noastră va fi cu siguranță întreruptă. Să ai comuniune în timp ce pe conștiința ta stă un lucru nemărturisit este un lucru imposibil. Putem spune că avem totuși comuniune, însă nu facem decât să ne înșelăm pe noi înșine. Trebuie să păstrăm o conștiință curată, dacă vrem să umblăm împreună cu Dumnezeu. Trebuie să ne temem de insensibilitate morală, de o conștiință pătată, de un simțământ moral tocit, care îngăduie ca tot felul de lucruri să treacă nejudecate, care poate comite păcatul și care poate totuși merge înainte, spunând: «Ce rău am făcut?».

Să veghem cu toții, cu o vigilență sfântă, împotriva unei astfel de stări! Să căutăm să cultivăm o conștiință delicată! Acest lucru va solicita de la noi ceea ce a solicitat și de la Pavel: „deprinderea“. Este însă o deprindere binecuvântată, care va aduce roade cu totul prețioase. Să nu presupunem că o astfel de deprindere înseamnă legalism! Nu, ci ea este o deprindere care ține în totul de creștinism!

Din nefericire, suntem obișnuiți să dăm doar puțină atenție cerințelor lui Dumnezeu și cerințelor semenilor noștri. Cât de puțin corespund conștiințele noastre standardului divin! Nesocotim cerințele și suntem insensibili la ele! Nu există zdrobire și căință înaintea Domnului. Este clar că o astfel de stare nu face decât să ne împiedice în mod serios creșterea spirituală. Ea Îl întristează pe Duhul Sfânt și Îi împiedică lucrarea de a-L prezenta pe Hristos inimilor noastre, singura lucrare prin care putem crește. Prin urmare, să ne deprindem să avem întotdeauna o conștiință curată și care să nu ne condamne, atât cu privire la Dumnezeu, cât și cu privire la semenii noștri!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă nu zidește Domnul casa, degeaba lucrează cei care o zidesc; dacă nu păzește Domnul cetatea, degeaba veghează cel ce o păzește.

Psalmul 127.1

Etaj în flăcări!

Într-un mic oraș englezesc, sirenele dădeau alarma. Izbucnise undeva un incendiu. Tom a auzit alerta în măcelăria sa și, pentru că era membru al brigăzii de pompieri voluntari, s-a mobilizat îndată. A alergat la stația de pompieri, și-a îmbrăcat uniforma, și-a pus casca și a sărit în primul vehicul care se îndrepta spre locul incendiului. – Cât de surprins a fost când mașina de pompieri s-a oprit în fața propriei sale case, pe care tocmai o părăsise! Primul etaj era în flăcări.

În plan spiritual, această întâmplare ilustrează comportamentul multor oameni. Foarte activi în mediul lor social sau în comunitatea lor, ei sunt întotdeauna gata să vină în ajutorul altora atunci când sunt chemați și acest lucru este lăudabil în vremurile noastre egoiste.

Dar suntem oare siguri că „propria noastră casă“ este pusă la adăpost? Nu cumva este și ea în pericol? La urma urmei, și noi înșine și viețile noastre sunt afectate de păcat. Avem noi certitudinea că păcatele noastre sunt iertate? În ciuda angajamentului lor social, cei care nu sunt încă împăcați cu Dumnezeu trebuie să se aștepte la judecata și la pedeapsa Lui. Căci Dumnezeu este sfânt și drept și nu poate accepta păcatul!

Acum, când citim aceste rânduri, sună „alarma“ evangheliei. Degeaba ne gândim că doar ceilalți au nevoie de ajutor! Noi înșine trebuie să ne lăsăm mântuiți de Isus Hristos, Domnul (Romani 1.16-18)!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.17-30 · Psalmul 103.13-22

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 34:27-35

Este imposibil să ai legătură cu Dumnezeu şi să te bucuri de revelaţiile harului Său fără a o arăta şi în afară. Faţa lui Moise strălucea, deşi el nu ştia. Printr-o faţă fericită, fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să arate în mod natural celor din jur fericirea lui. Fie ca lumea să vadă în noi reflectându-se ceva din iubirea lui Isus! Pavel le explică corintenilor de ce Moise îşi punea un văl pe faţa sa. Înainte de venirea Domnului pe pământ, chiar reflectarea gloriei divine nu putea fi suportată de omul păcătos, ci trebuia ascunsă. Dar „vălul este desfiinţat în Hristos“ (2 Corinteni 3.14). În adevăr, când a venit Domnul Isus, Dumnezeu a putut fi văzut în El în toată gloria harului Său. Ca urmare, acum, prin credinţă, Îl privim pe Domnul Isus „cu faţa descoperită“ şi suntem, sub aspect moral, „transformaţi“ în acelaşi chip, din glorie spre glorie“  (2 Corinteni 3.18).

Un alt privilegiu al lui Moise era acela de „a vorbi cu El“. Expresia se repetă de trei ori în aceste versete. Ce onoare pentru un om al lui Dumnezeu şi ce dovadă de intimitate! Nu este oare o legătură între comuniunea neîntreruptă cu Domnul şi o faţă radioasă? Fie ca Domnul să ne ajute să le experimentăm şi pe una şi pe cealaltă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AUZI ACEL „SUSUR BLÂND”? | Fundația S.E.E.R. România

„A venit un susur blând şi subţire… când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața…” (1 Împărați 19:12-13)

Când Izabela, soția regelui Ahab a lui Israel, a amenințat viața profetului Ilie, el s-a refugiat într-o peșteră. Și acolo Dumnezeu i-a vorbit: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața…” (1 Împărați 19:11-13). Dumnezeu îți poate vorbi în orice loc, în orice vreme, prin oricine, în orice situație. Dar El îți va oferi cele mai importante gânduri atunci când ești singur cu El! Pentru a auzi „susurul blând și liniștit” al lui Dumnezeu, trebuie să se întâmple două lucruri: 1) Trebuie să ai liniște și să fii singur. Asta înseamnă să blochezi orice contact cu lumea din afară și să te concentrezi doar asupra lui Dumnezeu. Nu toată lumea va înțelege sau va aprecia ceea ce faci, dar trebuie, dacă vrei să-L auzi pe Dumnezeu. 2) Trebuie să te apropii de El. În medie, o persoană primește între 50 și 100 de texte și e-mailuri în fiecare zi. Gândește-te: dacă ești dispus să-ți faci timp să te oprești și să-i asculți pe ceilalți, dar nu pe Dumnezeu, problemele tale nu se vor rezolva și situația ta nu se va schimba. Everett W. Sugg a scris și următoarea strofă a uneia dintre compozițiile sale: „Intră cu Domnul în cămăruța ta; Și acolo prin Duhul privește fața Sa. Acolo primești putere în cursă să alergi, După părtășia cu El mereu tu să tânjești!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 mai 2024

27 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, după ce veți suferi puțin timp, El Însuși vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți. A Lui să fie gloria și puterea, în vecii vecilor! Amin.

1 Petru 5.10,11

Chemarea lui Dumnezeu (11) – Suferință acum, glorie eternă în viitor

Dumnezeul oricărui har ne-a chemat – ce cuvinte minunate! Dumnezeul gloriei l-a chemat pe Avraam din Mesopotamia, ca să meargă în țara Canaan. Dumnezeul oricărui har ne-a chemat pe noi din „veacul acesta rău“ (Galateni 1.4). Am fi fost mulțumiți doar să fim chemați afară din această lume, însă, ca și pentru Avraam, Dumnezeu ne-a chemat având o destinație în gândul Său. Pe noi astăzi, El nu ne cheamă către țara Canaanului, ci destinația noastră este gloria Sa eternă. În această lume, gloria omului se veștejește în foarte scurt timp. Prin contrast, noi am fost chemați la gloria Lui eternă. Această glorie nu se va veșteji și nu va trece niciodată, ci este la fel de eternă ca Dumnezeul care ne-a chemat la ea.

Între timp, suntem trecuți prin suferințe. Acest lucru a fost adevărat chiar și pentru binecuvântatul nostru Mântuitor, care a spus: „Nu trebuia Hristosul să sufere aceste lucruri și să intre în gloria Sa?“ (Luca 24.26). El a suferit mai întâi, iar acum este glorificat în cer și, în curând, gloria Sa va umple pământul precum apele acoperă fundul mării (Habacuc 2.14).

Pentru noi, de asemenea, acum este timpul suferinței. Niciunuia dintre noi nu-i place să sufere, însă, dacă-L urmăm pe Domnul Isus, suferința va fi partea noastră, într-un fel sau altul. Unii au probleme de sănătate, alții au probleme financiare, alții alt fel de probleme. Totuși, Tatăl nostru folosește toate acestea spre binele fiecăruia dintre noi. În harul Său felurit (1 Petru 4.10), El folosește aceste încercări pentru a ne desăvârși, pentru a ne întemeia și pentru a întări credința noastră în El, făcând ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru. Să ne încredem în El tot mai mult! El ne va susține în suferințele noastre și în curând ne va duce în gloria Sa eternă.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.16

Dragostea lui Dumnezeu

Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și Se interesează de fiecare în parte. Lui nu-I este indiferent destinul etern al omului. Dragostea Lui pentru noi este atât de mare, încât L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ, pentru a ne salva. El a fost dispus să-L dea pe Fiul Său iubit să moară pentru noi.

De ce? Pentru că situația noastră este fără speranță. Prin păcatele noastre am distrus relația cu El și, în multe cazuri, am transformat conviețuirea cu semenii noștri într-o traumă. Cu toate acestea, râdem și glumim pentru a ne înăbuși suferința. Petrecerile se succed una după alta, astfel încât nu mai avem timp să ne gândim la situația noastră sumbră.

Judecata vine asupra vieților noastre desfrânate! Cuvântul lui Dumnezeu ne spune aceasta în mod explicit. Păcatele noastre ne condamnă și, inevitabil, pas cu pas, ne îndreptăm spre pedeapsa veșnică. Înțelegem acum de ce Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Său pentru noi? A făcut-o pentru a ne scuti de pedeapsă. Nu este aceasta o dragoste nemăsurat de mare?

Oricine calcă în picioare dragostea lui Dumnezeu, crezând că nu are nevoie de această jertfă a Fiului Său Isus Hristos, va fi pierdut pentru totdeauna. Dar oricine se apleacă înaintea lui Dumnezeu și acceptă cu recunoștință dragostea Sa mântuitoare va fi eliberat de judecată, deoarece crede în lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus. Dumnezeu nu numai că îi dăruiește iertarea deplină a păcatelor sale, ci și viața veșnică.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 16.1-13 · Psalmul 102.12-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 33:12-23

În afara taberei, Moise putea vorbi cu Dumnezeu faţă către faţă (v.11). Care este subiectul acestor conversaţii? Iarăşi şi iarăşi poporul şi starea lui tristă. Moise este simbolul Unuia mai mare: al Fiului care vorbeşte cu Tatăl despre cei din lume care I-au fost daţi (Ioan 17.6). „Aratămi dar căile Tale, ca să Te cunosc“ (v.13), a cerut omul lui Dumnezeu şi apoi a mai cerut ca Domnul să fie cu ei. Comparaţi aceste cereri cu dubla rugăciune a psalmistului: „Aratămi calea pe care să umblu … Duhul Tău cel bun să mă conducă într-o ţară a dreptăţii“ (Psalmul 143.8, 10). „Dacă nu merge faţa Ta cu noi, nu ne sui de aici“ (v.15), se roagă mijlocitorul credincios. Şi Dumnezeu cedează. S-a spus că El nu găseşte niciodată credinţa prea îndrăzneaţă şi inima I se bucură când Îi cerem lucruri grele.

În final, Moise I-a făcut o a treia cerere Domnului, încă şi mai îndrăzneaţă: să vadă gloria Lui (v.18). El nu avea s-o vadă decât din spate (adică în urmele lăsate de dragostea Lui). Ne gândim la cererea pe care I-a făcut-o Domnul Isus Tatălui, ca, acolo unde este El, să fie şi ai Săi împreună cu El, ca să privească gloria Lui          (Ioan 17.24). Aceasta este dorinţa Lui cea mai preţioasă. Este oare şi dorinţa noastră?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU VĂ ASEMĂNAȚI CU LUMEA! (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Vă sfătuiesc… să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o.” (Efeseni 4:1)

Ce înseamnă „să te dăruiești în întregime” lui Dumnezeu? În primul rând, este un act de închinare din partea ta, după cum spune Scriptura: „Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1). Închinare nu înseamnă doar să participi la serviciile bisericii, să cânți cântări de laudă și să rostești rugăciuni. E posibil să faci toate acestea, dar inima ta să nu fie acolo, după cum spune Biblia: „Poporul acesta Mă cinsteşte… cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” (Isaia 29:13) Trebuie să-ți predai inima lui Dumnezeu douăzeci și patru de ore pe zi, fie că ești singur sau în mulțime, la locul de muncă sau în vacanță, cu familia sau la școală, la o întâlnire în oraș sau doar la o plimbare. Dacă inima ta nu te mișcă, purtarea ta va fi doar un act de conformare fără tragere de inimă, și nu o dedicare totală plină de bucurie. Ascultarea de Dumnezeu nu este o activitate part-time făcută în folosul tău, ci este o închinare permanentă spre folosul lui Dumnezeu. În al doilea rând, a te preda lui Dumnezeu în întregime este un răspuns la generozitatea Lui, după cum spune Pavel: „Pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă…” (Romani 12:1). Dar Dumnezeu nu spune: „Dacă nu te predai, te voi pedepsi!” El nu-ți forțează mâna. Așa că nu te supune scrâșnind din dinți, pentru că te temi; nu, ci mai degrabă răspunde cum se cuvine unui angajament: tot ce-ți cere Dumnezeu este inițiat de dăruirea Lui. Pocăința ta este un răspuns la dragostea Sa. Dărnicia ta este un răspuns la binecuvântarea Sa. Ascultarea ta este un răspuns la promisiunile Sale. Harul lui Dumnezeu nu este niciodată „o afacere”, este „un dar nemeritat” al dragostei Sale pentru cei care nu-l merită (vezi Romani 5:18). De aceea, ca un răspuns conștient și entuziast la îndurarea Sa, „să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie.” Aceasta să fie, de azi, „slujba ta duhovnicească”, care va fi „plăcută lui Dumnezeu”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →