Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “credinta”

09 nov. 2024

9 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Te rog, să nu ia aminte domnul meu la acest om al lui Belial, Nabal; pentru că, așa cum este numele lui, așa este și el: Nabal este numele lui și nebunie este în el.

1 Samuel 25.25https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Alături de înțelepciune și de har, Abigail a avut și tăria de a îndura o căsnicie dificilă. Nabal înseamnă „nebun“. Să ne imaginăm cât de frustrată trebuie să se fi simțit Abigail dacă a spus despre soțul ei că era „nebun“ și un „om al lui Belial“, expresie care descrie o persoană cu totul nevrednică și coruptă. Poate că Nabal fusese altfel atunci când ei se căsătoriseră, însă devenise arogant și egoist pe măsură ce se îmbogățise. Oricum ar fi fost lucrurile, purtarea Abigailei rămâne una onorabilă.

Este unul dintre principiile lui Dumnezeu acesta, ca legătura de căsătorie să nu fie tratată cu ușurătate. O soție temătoare de Domnul trebuie să-și câștige soțul prin purtarea ei, dacă acesta refuză cuvintele ei (1 Petru 3.1,2). Abigail, când a pregătit un dar pentru David fără știrea soțului ei, a comis o faptă de independență, însă a făcut acest lucru pentru a scăpa viața soțului ei. Mai târziu, când Nabal a primit o lovitură de moarte – posibil un infarct sau un atac cerebral – Abigail nu s-a folosit de această împrejurare pentru a renunța la căsătorie, ci doar după moartea lui Nabal a devenit ea soția lui David.

Mulți credincioși suferă având căsnicii dificile. Unele soții au suferit abuzuri fizice – aici se pare că Nabal nu se purta violent cu soția sa – ceea ce nu înseamnă că o soție constant abuzată fizic de soțul ei n-ar trebui să caute un loc de siguranță. Totuși, legătura de căsătorie are o mare valoare în ochii lui Dumnezeu. El i-a adus împreună pe soț și pe soția lui, iar Domnul Isus menționează că doar infidelitatea poate fi un motiv de despărțire, dar, chiar și într-un astfel de caz, despărțirea nu este o poruncă (Matei 19.7-9).

Dacă suferi într-o căsnicie dificilă, Dumnezeu cunoaște durerea ta. El vede lacrimile tale. Fie ca Cel care îi împacă pe păcătoși cu Sine să-ți dea binecuvântarea unei relații de împăciuire! El poate face acest lucru.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii.

Fapte 16.17

Semnificația unor expresii biblice

Pe paginile acestui calendar ați întâlnit deseori expresii care nu fac parte din limbajul colocvial. Ele sunt încărcate de prețioase semnificații spirituale:

Recunoașterea păcatului este înțelegerea la nivelul conștiinței a vinovăției în fața lui Dumnezeu.

Pocăința este schimbarea fundamentală a atitudinii interioare, combinată cu o căință autentică asupra păcatelor, în fața lui Dumnezeu.

Mărturisirea este recunoașterea neascultării față de poruncile divine.

Credința este încrederea în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, singurul Mântuitor, care a murit și a înviat pentru a ne ispăși păcatele.

Convertirea este întoarcerea de la o viață fără Dumnezeu la o viață în ascultare de El.

Iertarea este actul minunat al harului, prin care Dumnezeu ne șterge păcatele.

Îndreptățirea este actul juridic prin care Judecătorul divin îl declară drept pe păcătos.

Nașterea din nou este primirea unei vieți noi de la Dumnezeu.

Cunoști tu bogăția acestor semnificații spirituale pentru viața ta?

Citirea Bibliei: Ezechiel 1.22-2.10 · Psalmul 115.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 27:1-19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Scrisă «foarte lămurit» pe bucăţi mari de piatră văruite cu var (v. 2), strălucind de albeaţă, legea va fi pusă în evidenţă pe un munte, ca mărturie pentru întreg Israelul. Nimeni nu va putea pretinde că nu o cunoaşte. Noi, care avem în mâinile noastre Biblia în întregime, suntem şi mai responsabili.

Acest monument în cinstea legii ne face să ne gândim la măreţul Psalm 119 care dezvăluie în cele 176 de versete ale sale minunile Cuvântului lui Dumnezeu şi ce este el pentru credinciosul adevărat. Iar acest psalm se deschide proclamând binecuvântarea celor „care umblă în legea Domnului“. „Vei pune binecuvântarea pe Muntele Garizim, şi blestemul pe Muntele Ebal“ fusese ordonat (cap. 11.29).Vai! Nu auzim seminţiile rostind binecuvântarea. Într-adevăr, poporul este „sub lege“ şi „toţi cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem“ (Galateni 3.10). Blestemat … blestemat … blestemat … este sentinţa pe care Israel va trebui să o audă de douăsprezece ori (v. 15-26).

Însă acelaşi pasaj din Galateni anunţă că „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii“, luându-l asupra Lui (Galateni 3.13). De atunci nu mai suntem sub lege, ci sub har (Romani 6.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:11)

În fiecare zi pe care o trăiești, te vei lupta cu lumea, cu firea și cu diavolul. Pentru a fi în stare să duci războiul spiritual, apostolul Pavel ne indică șase piese specifice ale armurii spirituale. Azi privim la primele trei:

  1. Robusta „centură a adevărului” (Efeseni 6:14). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un avion a depășit destinația cu mulți kilometri. De ce? Pentru că echipajul, fără să-și dea seama că existau vânturi care suflau foarte puternic din spate, a refuzat să dea crezare instrumentelor din cabina de pilotaj. Ca urmare, toți cei de la bord au pierit. Cu toate acestea, când avionul a fost găsit ani mai târziu, instrumentele erau încă în perfectă stare de funcționare. La fel, noi trebuie să ne bazăm pe instrumentele de bord, Sfintele Scripturi, pentru a ne ghida corect. Citește zilnic Cuvântul lui Dumnezeu și crede-l, indiferent de ce-ți va spune mintea sau emoțiile!
  2. ) „Îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii” (Efeseni 6:14). Nu uita, este vorba despre neprihănirea lui Dumnezeu, nu a ta. Nu ești mântuit prin încrederea în propria ta performanță, ci prin încrederea în lucrarea lui Hristos pe cruce. Când știi acest lucru, neprihănirea lui Dumnezeu devine platoșa care îți protejează inima de îndoielile legate de mântuirea ta (vezi 2 Corinteni 5:21).
  3. 3) „Având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii” (Efeseni 6:15). Încălțămintea arată că mergi undeva, și că nu stai pe loc – așa că nu te aștepta să-L auzi pe Dumnezeu dacă ești încremenit în același loc. Când continui să înaintezi, El confirmă corectitudinea direcției tale, dându-ți un sentiment de pace (vezi Coloseni 3:15), astfel încât ești încredințat înlăuntrul tău că ești pe drumul cel bun. Dar atunci când nu ai pace în această privință, caută-L pe Dumnezeu pentru călăuzire. Acest lucru este deosebit de important dacă ești un autodidact care iubește ceea ce face. Dumnezeu vrea ca tu să ai un sentiment permanent al păcii Sale… așa că, nu te lipsi de ea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 nov. 2024

6 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar acum, eliberați de păcat și devenind robi ai lui Dumnezeu, aveți rodul vostru spre sfințire, și sfârșitul: viața eternă.

Domnul să vă facă să sporiți și să prisosiți în dragoste unii față de alții și față de toți, după cum facem și noi față de voi, ca să vă întărească inimile, ca să fie fără vină în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toți sfinții Săi!

Romani 6.22; 1 Tesaloniceni 3.12,13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În ultima parte a capitolului 6 din Romani, sfințenia este prezentată ca fiind „rodul“ eliberării față de robia păcatului. „Legea Duhului de viață în Hristos Isus“ este aceea care ne eliberează de „legea păcatului și a morții“ (Romani 8.2). Cu cât suntem mai mult sub legea sau sub stăpânirea Duhului, cu atât ne vom bucura de libertatea de a stăpâni păcatul. De aceea, în mod evident, a ne afla sub călăuzirea Duhului constituie cel mai important element în ce privește sfințirea practică.

Din nou, când Domnul S-a rugat pentru ai Săi, așa cum vedem în Ioan 17, El a spus: „Sfințește-i prin adevăr: Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Duhul lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu sunt strâns legate. Ele au fost așa la creație, după cum ne arată primele trei versete din Geneza 1. Ele sunt împreună și în procesul nașterii din nou și, de asemenea, sunt împreună în procesul de sfințire practică. Putem vorbi despre sfințirea prin Cuvântul adevărului, după cum putem vorbi și despre sfințirea prin Duhul.

În lumina textului din 1 Tesaloniceni 3.12,13 putem vorbi despre sfințirea prin dragoste. Pe măsură ce dragostea crește, inimile noastre sunt tot mai întărite în sfințenie.

Mai există o sfințire prin separarea de tot ceea ce este necurat, iar ea este cuplată cu curățirea de orice întinăciune a cărnii și a duhului (2 Corinteni 6.14–7.1). În 2 Timotei 2.16-22 ni se vorbește despre același lucru, dar într-un context diferit.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne plecăm până la pământ înaintea ta?“ Frații săi îl invidiau.

Geneza 37.10,11

Iosif – invidiat din cauza viselor lui

Iosif a avut două vise, ambele prefigurând poziția înaltă pe care o va ocupa într-o zi. Frații săi nu puteau suporta gândul că fratele lor mai mic va fi peste ei, așa că erau invidioși pe el. Dar a acționat oare Iosif cu înțelepciune atunci când le-a mărturisit fraților săi aceste vise? Aici, ca în multe alte pasaje din Vechiul Testament, vedem imagini care arată spre Hristos.

Isus a predicat cu autoritate și poporul L-a ascultat cu plăcere, dar liderii religioși erau plini de gelozie și de invidie. Atitudinea lor a fost atât de evidentă, că până și guvernatorul roman Pilat „știa că din invidie Îl dăduseră pe Isus în mâinile lui“ (Matei 27.18).

În primul vis al lui Iosif, mai multe mănunchiuri de snopi se plecau în fața snopului său. În cel de-al doilea, soarele, luna și unsprezece stele i se închinau. Frații săi au înțeles semnificația: Iosif va ocupa un rol de lider și ei se vor închina în fața lui. Dar au refuzat repede acest gând: „Doar n-ai să stăpânești tu peste noi!“.

Secole mai târziu, Isus, interogat în fața sinedriului, avea să răspundă cu calm: „De acum încolo veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii“ (Matei 26.64). Ce au făcut oamenii? L-au condamnat la moarte, spunând: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi“ (Luca 19.14). Când va veni însă timpul lui Dumnezeu, „orice genunchi“ va trebui să se plece înaintea lui Hristos, împlinindu-se astfel, într-un sens deplin, visul lui Iosif.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 25.1-17 · Psalmul 111.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 25:1-10https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Anumite delicte atrăgeau după sine pedeapsa corporală şi aceasta trebuia să fie aplicată, dar cu măsură. Evrei 12.9 precizează că pedeapsa corporală este un privilegiu al disciplinării părinteşti care contribuie la impunerea respectului (vezi Proverbe 23.13, 14). Dumnezeu foloseşte această pedeapsă cu nuiaua ca exemplu al disciplinării pe care El Însuşi o aplică în cazul copiilor Săi, amintindu-ne că El „îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte“ (Evrei 12.6).

Dar, în înţelepciunea Sa, cunoscând firea crudă a omului, stabileşte o limită: cel vinovat nu va putea primi mai mult de patruzeci de lovituri. Pentru a se asigura că nu depăşesc această limită, iudeii obişnuiau să aplice „patruzeci de lovituri fărăuna“. În ura lor faţă de Evanghelie, Pavel ne aminteşte că în cinci rânduri i-au aplicat această pedeapsă nedreaptă (2 Co­rinteni 11.24).

Un alt verset din lectura noastră (4) evocă lucrările apostolului (1 Cor. 9.9). Finalul instrucţiunilor cuprinde învăţătura privitoare la cumnaţi, care va fi folosită de saduchei pentru a-I întinde o cursă Domnului Isus în subiectul despre înviere. Atunci El le va răspunde: „Vă rătăciţi, necunoscând  Scripturile …“ (Mat. 22.29). Şi pentru noi, calea pentru a nu ne rătăci niciodată este buna cunoaştere a Cuvântului Dumnezeului nostru şi sprijinirea pe el.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ESTE CEL MAI SCUMP LUCRU PENTRU TINE? | Fundația S.E.E.R. România

„Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă…” (Faptele Apostolilor 20:24)

Se spune că maiorul Arthur Godfrey Peuchen, un canadian bogat, a supraviețuit scufundării Titanicului. După ce vasul a lovit icebergul, el s-a întors în cabina sa și, ignorând banii, bijuteriile și alte bunuri în valoare de aproximativ 300.000 de dolari, a luat acul de cravată cu diamant preferat, și trei portocale. Mai târziu, se spune că el ar fi zis: „Banii păreau a fi o simplă batjocură în acele momente…”

Circumstanțele i-au transformat valorile; tragedia i-a clarificat prioritățile. Întrebarea nu este dacă ai o agendă plină, ci: cine ți-o umple, și cu ce anume? Dacă ești înțelept, te vei consulta cu Dumnezeu în ceea ce privește prioritățile vieții tale, apoi le vei ține în permanență în fața ochilor tăi (vezi Proverbele 3:6). În cadrul unui sondaj de opinie, mai multe persoane trecute de 90 de ani au fost întrebate: „Dacă ați putea relua viața de la capăt, ce ați face diferit?”

Au reieșit trei răspunsuri predominante:

1) Aș petrece mai mult timp cu familia și cu prietenii mei;

2) Aș încerca mai multe lucruri și mi-aș asuma mai multe riscuri;

3) M-aș dărui unui lucru care să dăinuie și după ce eu nu voi mai fi. Lucrurile mărunte ne fură prea mult timp și ajungem să trăim după priorități greșite, nu-i așa? Dacă spui „da” oricărei cereri, nu vei ajunge niciodată să faci ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci. Apostolul Pavel și-a dat seama de asta când a spus: „Vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.”

O viață în care totul este permis este o viață în care nimic nu merge. Cea mai mare provocare a ta este să gândești și să faci lucrurile care, în cele din urmă, contează. Biblia ne avertizează în sensul acesta când spune: „Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.” (Deuteronomul 32:29). Așadar, fă din Dumnezeu prioritatea vieții tale, și celelalte lucruri le vei primi de la El!

https://www.youtube.com/embed/COG36uchQfs?si=jOUyMcIGOJWkIdte

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 oct. 2024

31 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Barnaba, luând cu sine pe Marcu, a plecat cu corabia spre Cipru; iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat, încredințat de frați harului lui Dumnezeu. Și străbătea Siria și Cilicia, întărind adunările.

Fapte 15.39-41 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cearta care s-a iscat între Pavel și Barnaba cu privire la Ioan Marcu a avut, din punct de vedere omenesc, un sfârșit trist. Suntem surprinși, chiar șocați, că așa ceva a putut avea loc. A fost numai o discuție aprinsă între acești doi oameni ai lui Dumnezeu, însă ea s-a sfârșit prin despărțirea lor în lucrare. Pavel a plecat în Cilicia cu Sila, iar Barnaba l-a luat pe Marcu și a plecat cu corabia în Cipru.

Auzim adesea întrebarea cu privire la cine a fost vinovat în acest conflict. Doar Dumnezeu, care cunoaște inimile tuturor oamenilor, poate răspunde la această întrebare. Totuși, vedem că Pavel, responsabil cu privire la înaintarea evangheliei printre națiuni, nu-și putea permite să aibă în jur oameni pe care să nu se poată baza. După toată această întâmplare, el a fost „încredințat de frați harului lui Dumnezeu“ pentru noua sa călătorie misionară, așa încât înțelegem că frații au avut siguranța că Pavel era pe linia gândului lui Dumnezeu.

Hotărârea lui Barnaba de a-l lua pe Ioan Marcu a fost probabil o greșeală. Poate că, exersându-și darul de încurajare pe care-l avea, el a mers dincolo de gândul lui Dumnezeu în această împrejurare. După acest eveniment, Barnaba dispare din relatările din Fapte, iar acest lucru spune și el ceva. Oricum, succesul nu este ceva final, nici falimentul nu este ceva fatal; ceea ce contează este curajul de a continua. Pavel a avut dreptate că nu era gândul lui Dumnezeu să-l ia pe Marcu din nou în lucrare, însă aceasta nu este totul. Barnaba, un slujitor onorat al lui Dumnezeu, nu s-a înșelat cu privire la persoana lui Ioan Marcu – căci s-a dovedit mai târziu că el a devenit folositor pentru lucrare.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!

Geneza 28.17

O poartă spre cer

Un tâmplar s-a dus într-o zi în orașul Fuentesauco din Spania, tocmai când era zi de târg. Acolo era la vânzare o carte foarte ieftină. A cumpărat-o imediat, fără să știe ce fel de carte era. Important era că avea de citit multe pagini pe bani puțini.

Seara, când a ajuns acasă, tâmplarul a luat cartea și s-a așezat să o citească. Ceea ce a citit l-a interesat foarte mult. Sora lui, care a stat lângă el și l-a ascultat citind cu voce tare, a fost și ea profund impresionată. Conținutul acestei cărți le era complet necunoscut.

Despre ce carte era vorba? – Bărbatul cumpărase o Biblie. De atunci încolo, ea și-a exercitat influența binecuvântată asupra celor doi. Și nu numai ei L-au găsit pe Mântuitorul prin ea, ci și vecinii lor au venit la ei seară de seară, și astfel căsuța lor a devenit o poartă spre cer! Unul după altul, oamenii din sat s-au întors cu sinceritate la Isus Hristos și astfel în întunericul de pe acea peninsulă spaniolă s-a aprins făclia unei comunități de copii ai lui Dumnezeu.

Cât valorează pentru tine Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu? Poți spune și tu ca psalmistul: „Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât mii de bucăți de aur și de argint“ (Psalmul 119.72)?

Poate că ai această comoară prețioasă, Biblia, în casă, dar nu-i cunoști adevărata valoare. Începe, precum acest tâmplar, să o citești în fiecare zi, iar viața ta se va schimba!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 21.19-22.7 · Psalmul 107.1-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 20:10-20

Copiilor lui Israel le era îngăduit să încheie pace cu cetăţile îndepărtate. Dar nu trebuia să arate nici un strop de îndurare pentru cetăţile vecine, care ar fi împiedicat poporul să intre în stăpânirea ţării. În ce ne priveşte, noi, creştinii, trebuie să putem distinge între lucrurile de pe pământ pe acelea pe care le putem folosi în mod legitim de cele pe care trebuie să le respingem în mod ferm pentru că ne-ar putea lipsi de bucuria moştenirii noastre cereşti. Nouă ne revine să facem distincţia aceasta.

Israeliţii trebuia să respecte pomii fructiferi şi să nu-i folosească pentru război. Avertisment care poate avea o semnificaţie spirituală! Unii creştini arată un fanatism orb şi sectar, agitând ca pe o armă de luptă ceva ce Dumnezeu a dat, poate, pentru a-i înviora şi a-i hrăni pe ai Săi.

Versetele 19 şi 20 avertizează, în acelaşi timp, împotriva risipei. Să ne gândim la exemplul pe care ni l-a dat Domnul Isus Însuşi. El, Creatorul, care putea înmulţi la infinit pâinile – aşa cum a şi arătat – a avut grijă ca să strângă în coşuri rămăşiţele, „ca să nu se piardă ceva“ (Ioan 6.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂSTREAZĂ-ȚI VIE SPERANȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!” (Psalmul 131:3)

Când te uiți la ce se întâmplă în familii, în biserici, în societate și în lume, ce te face să mai ai încă un licăr de speranță?

David a spus: „Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!” Dar când decizi că lucrurile sunt fără speranță pentru tine, tu Îi trântești ușa în față lui Dumnezeu. S-ar putea să spui: „Dar câtă vreme am o sănătate rezonabil de bună, și mizez pe niște bani care-mi vin regulat, ce nevoie mai am de speranță? La ce să mai sper?”

Iată la ce:

În primul rând, întreabă-te care este cea mai puternică dorință a ta. Imaginează-ți că ai 80 de ani și că privești înapoi. Ești mulțumit? Dacă nu, acceptă provocarea de a găsi un răspuns. Speranța trebuie să fie personală, să nu fie întemeiată pe lucruri firești și trecătoare, ci să-și aibă obârșia în Dumnezeu, și să fie suficient de arzătoare pentru a guverna tot ceea ce faci.

În al doilea rând, dă-i un simbol, ceva în jurul căruia să-ți poți aduna gândurile. Ieremia a dat poporului lui Dumnezeu o lecție exemplară despre speranță, cumpărând un teren la Anatot (vezi Ieremia 32:9). Deși știa că vor fi duși în robie, totuși el a cumpărat un teren în țară… și, în timpul anilor lungi de captivitate, amintirea acelui câmp îndepărtat din Iuda a fost licărul de speranță care a acționat ca un simbol al restaurării viitoare.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Leo Algimas și familia sa au fost înghesuiți în lagărele de concentrare, au păstrat un simbol al speranței, o bucată mică de hârtie dintr-o cutie de ciocolată cu un steag american în partea de jos. O treceau din mână în mână, o priveau, o țineau în mână și vorbeau în șoaptă despre armata care avea să le aducă eliberarea!

Simbolurile ne ajută să ne fixăm mintea asupra a ceea ce este posibil să se întâmple. De fapt, cel mai mare Simbol pe care lumea L-a cunoscut vreodată a fost cel mai greu de crezut. Un Copil, într-o iesle, a anunțat venirea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, și a schimbat destinul omenirii! El îți poate schimba și ție destinul. Definește-ți speranța, cere în Numele Lui și, indiferent cât de imposibil pare, așteaptă să se împlinească. Așadar, păstrează-ți vie speranța!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 oct. 2024

22 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: Fiu al omului, când o țară va păcătui împotriva Mea, lucrând cu necredincioșie, și-Mi voi întinde mâna asupra ei și-i voi sfărâma toiagul pâinii și voi trimite asupra ei foametea și voi nimici din ea pe om și pe animal, chiar dacă ar fi în mijlocul ei acești trei bărbați, Noe, Daniel și Iov, ei și-ar scăpa numai propriile lor suflete prin dreptatea lor.

Ezechiel 14.12-14 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Profetul Ezechiel L-a slujit pe Domnul în timp ce era în Babilon împreună cu alți captivi. Daniel era și el în Babilon, în slujba împăratului. Împărăția lui Iuda încă exista, însă nedreptatea domnea în ea. După doar cinci ani de la data când Ezechiel a primit mesajul de mai sus, Nebucadnețar a asediat Ierusalimul pentru ultima oară, l-a cucerit, pe unii dintre iudei i-a omorât, iar pe alții i-a luat captivi și a distrus templul. În ciuda acestor împrejurări, Domnul încă prețuia mărturia individuală evlavioasă, menționându-i pe Noe, pe Daniel și pe Iov ca pe niște exemple ale unora care înfruntaseră vrăjmași spirituali și trăiseră ca învingători.

Noe a trăit într-o lume plină de violență și de stricăciune, însă Domnul l-a numit „drept înaintea Mea în generația aceasta“ (Geneza 7.1). Prin ascultarea sa, Noe a devenit moștenitor al dreptății care vine prin credință (Evrei 11.7); într-adevăr, credința noastră este cea care biruie lumea (1 Ioan 5.4,5).

Daniel poate fi privit ca unul care l-a biruit pe diavolul. În ciuda atacurilor, a acuzațiilor și chiar a activității demonice, hotărârea inimii lui Daniel a rămas aceeași față de Dumnezeu.

Iov este cel care a biruit carnea. Integritatea lui personală a fost afirmată de către Dumnezeu Însuși (Iov 2.3), iar relatarea cu privire la dreptatea lui practică (Iov 31) este un exemplu remarcabil de autodisciplinare.

Acești trei oameni n-au fost lipsiți de păcat, bineînțeles, însă Dumnezeu îi menționează aici într-un mod specific. Trebuie să mai remarcăm faptul că biruința implică uneori o viață singuratică. Dacă acești oameni ar fi trăit în Iuda, în timpul lui Ezechiel, n-ar fi avut tovarăși mai deloc. Ei sunt însă modele ajutătoare pentru noi, în eforturile noastre de a fi și noi biruitori în timpul pe care îl trăim.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată“.

Ioan 11.25,26

„Voi pleca de aici, ca să trăiesc!“

O femeie credincioasă primea îngrijiri paliative la domiciliu. Era grav bolnavă de mult timp, iar medicul o vizitase de multe ori la patul ei. Astăzi starea ei s-a schimbat atât de mult, încât iar a fost chemat doctorul. Când a venit, el s-a uitat o clipă la pacienta sa, apoi s-a întors spre prietena ei, care se afla și ea în cameră, și i-a spus încet: „Este pe moarte“. El credea că femeia muribundă nu auzea. Dar pacienta l-a înțeles, deși el a făcut un efort să vorbească încet. Femeia și-a întors privirea spre doctor și a spus cu ochi strălucitori: „Nu, domnule doctor, nu sunt pe moarte! Voi pleca de aici, ca să trăiesc! Aceasta nu înseamnă să mori – aceasta înseamnă să trăiești! Mă duc acasă la Isus, Domnul meu, și voi trăi cu El!“. Apoi i-a mulțumit încă o dată medicului pentru toate eforturile sale și a încheiat spunând: „Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule doctor! Da, El să vă binecuvânteze întreaga familie!“. – Aceste cuvinte erau mai mult decât putea suporta medicul. Profund emoționat, el a părăsit camera. După numai câteva ore, cuvintele pacientei s-au adeverit.

„Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“: Aceasta este siguranță, pentru că Domnul nostru Însuși a spus-o! Este o perspectivă luminoasă pentru cel care stă în fața morții! Și este mângâiere și încurajare pentru cei care trebuie să se despartă de cel care se întoarce acasă. „Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim; și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului“ (Romani 14.8).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 17.19-41 · 1 Ioan 4.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 14:1-21

Aceşti „fii ai Domnului“ (v. 1) erau „un popor sfânt pentru Domnul … deosebit între toate popoarele“ (v. 2). Din aceasta trebuia să decurgă o comportare sfântă şi versetele care urmează ne arată cum să păstrăm această poziţie. Biblia este piatra de încercare care ne ajută să facem distincţie între ceea ce este curat şi ceea ce nu este. Animalele curate erau acelea care satisfăceau ambele condiţii enunţate. Cele care, asemenea cămilei, rumegă, dar nu au copita despicată (multă cunoştinţă, dar o umblare nepotrivită), trebuia să fie respinse şi tot aşa cele care, asemeni porcului, lăsau urme ireproşabile cu picioarele, dar nu se hrăneau corespunzător.

Fariseii ilustrau foarte bine această categorie. În exterior despărţiţi de rău, nu erau conduşi în interior de Cuvântul lui Dumnezeu.

Ieremia este un exemplu de om care a reunit cele două caractere: „Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat …“, declară el. Aceasta este „rumegarea“. Iar în versetul următor: „N-am stat în adunarea celor batjocoritori …“ (Ieremia 15.16, 17). Aceasta este umblarea în despărţire.

Reptilele zburătoare erau necurate (v. 19). Dumnezeu nu aprobă amestecul celor cereşti (cu aripi) cu cele pământeşti (reptilele).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CINE SUNT PRIETENII TĂI ADEVĂRAȚI? | Fundația S.E.E.R. România

„Este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24)

Cicero spunea: „Prietenia îmbunătățește fericirea și atenuează suferința, prin dublarea bucuriei și împărtășirea durerii.” Dar adevărul este că e imposibil să ai mulți prieteni apropiați, deoarece prietenia adevărată necesită timp, atenție și angajament. Înțeleptul Solomon a scris: „Cine îşi face mulţi prieteni îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24)

Printre semnele distinctive ale unei prietenii adevărate se numără următoarele:

1) Încrederea. Ralph Waldo Emerson a spus: „Gloria prieteniei nu stă în mâna întinsă, nici în zâmbetul amabil, nici în bucuria de a fi în compania cuiva; este inspirația spirituală care vine atunci când descoperi că cineva crede în tine și este dispus să aibă încredere în tine.”

2) Dăruirea și primirea. Uneori, o persoană este cea care dăruiește prima, iar alteori cealaltă. Dar adevăratele prietenii sunt întotdeauna cu dublu sens!

3) Împărtășirea propriei vieți. Helen Keller (autoare americană, susținătoare a drepturilor persoanelor cu dizabilități, activist politic și conferențiar universitar) spunea: „Prietenii mei au scris povestea vieții mele. Prin mii de feluri, ei au transformat limitările mele în privilegii frumoase și mi-au permis să pășesc senină și fericită în umbra creată de propriile mele lipsuri.”

4) Plăcerea reciprocă. Într-o prietenie adevărată, oamenii petrec timp împreună doar de plăcere. Ceea ce fac nu are neapărat importanță. Din păcate, faptul că viețile noastre sunt atât de ocupate ne face să uităm ce bucurie poate fi un lucru ca acesta.

5) Respectul reciproc. Cum se construiește respectul? Nepermițând ca obstacolele sau circumstanțele să devină mai importante decât relația. Atunci când presiunea este mare, continuă să te porți cu celălalt cu răbdare și bunătate. Iar atunci când relația are probleme, amândoi vă străduiți s-o păstrați.

Așadar, dacă ai un astfel de prieten/ă, prețuiește-l/o și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru el/ea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 oct. 2024

17 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: pe când se ruga ea îndelung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei. Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea.

1 Samuel 1.12,13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Tristețea adâncă a Anei și rugăciunea ei ne pot învăța câte ceva cu privire la acele perioade când nu știm ce să ne rugăm. Uneori, când durerea este foarte puternică, nu știm cum să ne rugăm. Pavel ne amintește că „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui“ (Romani 8.26). Dumnezeu dorește să venim cu credință și să ne vărsăm inimile înaintea Lui, fiindcă El poate să vindece inimile rănite.

Este important să menționăm de ce Ana dorea un copil. Ea dorea nu doar un copil, ci un copil de parte bărbătească (1 Samuel 1.8,11), care să crească și să fie folosit de Domnul pentru a conduce poporul Său. Ea I-a făcut un jurământ neobișnuit Domnului, anume că, dacă El avea să-i dea un fiu, ea urma să-l dedice slujirii Lui pentru toate zilele vieții sale. Ana și-a ținut jurământul și l-a păstrat acasă pe Samuel doar până când l-a înțărcat. Apoi l-a adus la cort, pentru a-și împlini jurământul făcut (1 Samuel 1.21-28). Cât a fost mic, Ana și-a arătat dragostea față de el prin faptul că-i făcea câte o mantie mică în fiecare an. Samuel știa că mama lui îl iubea, însă știa și că ea își împlinea astfel jurământul făcut lui Dumnezeu.

Ana își vărsase inima înaintea Domnului, în amărăciunea ei; după aceea, ea și-a deschis inima către El în laudă. Domnul i-a schimbat amărăciunea într-o cântare de bucurie, fiindcă El poate inspira cântări în noapte (Iov 35.10; Psalmul 43.8). El a dăruit o cântare inimii predate Lui. Cântarea Domnului poate însemna putere pentru cel neputincios, bucurie pentru cel întristat, vindecare și biruință pentru sufletul copleșit, fiind o jertfă de laudă pentru Domnul (Evrei 13.15).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Da, lumina celui rău se va stinge … Nădejdea lui va fi smulsă din cortul lui și va fi târât spre împăratul spaimelor.

Iov 18.5,14

Ultima cortină

În liniște, sicriul este coborât în groapă și dispare dinaintea ochilor. Slujba de înmormântare este încheiată. Oamenii se îndepărtează rapid de locul morții.

La ieșirea din cimitir mă întâlnesc cu un fost coleg, cu care lucrasem la teatru înainte să mă întorc la Dumnezeu. Intrăm imediat în discuție și ne amintim de vremurile petrecute împreună la teatru. „Mai știi“, îi spun eu, „că, atunci când se trăgea ultima cortină, dacă reprezentația fusese ratată, nu se mai putea corecta nimic? Toate reproșurile nu mai ajutau la nimic. Spectacolul era un eșec“.

Nu este la fel și în viața noastră? Într-o zi, fiecare își va juca ultimul rol pe scenă și apoi va cădea „cortina“ și pentru el.

Când este să se gândească la moarte, nu sunt oare mult prea mulți aceia care trebuie să recunoască faptul că au trăit fără Isus? O viață fără Mântuitorul și Răscumpărătorul are consecințe devastatoare! Pentru oricine pleacă de pe scena vieții fără El, viitorul este fără speranță și așa rămâne pentru totdeauna.

Dacă citiți aceste rânduri, înseamnă că peste dumneavoastră încă nu a căzut „ultima cortină“. Folosiți timpul și predați-vă viața Domnului Isus înainte de a fi prea târziu! Pentru cei răscumpărați sunt valabile cuvintele: „El [Dumnezeu] va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere …“ (Apocalipsa 21.4).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.17-29 · 1 Ioan 2.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 11:1-15

Poporul lui Dumnezeu este îndemnat să facă precum plugarul care, pentru a-şi alinia brazda, ia repere din urma şi dinaintea lui. Pentru a reveni la drumul drept, Israel va privi întâi înapoi, pentru a-şi aminti de ieşirea din Egipt şi de dificila călătorie prin pustiu (v. 2-7; Ieremia 2.23: „Priveşte-ţi calea în vale“), apoi înainte, pentru a contempla prin credinţă bogata ţară a promisiunii (v.10-12). Rătăcirile noastre trebuie să ne servească de avertisment şi să vorbească conştiinţei noastre, în timp ce perspectiva moştenirii cereşti care ne aşteaptă este menită să ne stimuleze inimile. Confruntaţi necontenit cu un trecut jalonat prin har şi cu un viitor glorios, umblarea noastră va tinde să fie dreaptă.

Ce contrast între ţara promisiunii şi Egipt, imagine a lumii! Pentru a avea apă, chiar şi în zilele noastre, egiptenii sunt obligaţi s-o ridice cu greu până la jgheaburi, cu ajutorul scripetelui, un fel de moară acţionată primitiv cu piciorul (v. 10 sf.), în timp ce în ţara Canaanului, ploaia cerului asigură apă fără plată şi din abundenţă. Da, ce contrast între sărmanele eforturi ale omului din lume de a-şi făuri singur fericirea şi terenul binecuvântat pe care este aşezat acum răscumpăratul Domnului, care primeşte totul prin harul Dumnezeului său!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ-ȚI ÎNGRIJORĂRILE ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile…” (Filipeni 4:7)

Când te simțiți anxios și speriat, iată două lucruri pe care ar trebui să le faci: 1) Găsește-ți un prieten dintre frații de credință. Atunci când anxietatea te acaparează, una dintre cele mai bune modalități de a rupe spirala îngrijorării este să o dezvălui unui prieten din biserică. Când a fost ca Israel să ia în stăpânire Țara promisă, Dumnezeu le-a spus: „Cine este fricos şi slab la inimă să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraţilor lui.” (Deuteronomul 20:8) Pesimismul, descurajarea și spaima sunt contagioase. Dar la fel este și curajul! Așa că, apelează la un prieten care are darul încurajării! 2) Ia atitudine și înfruntă-ți frica! Poți asculta toate predicile despre un Dumnezeu bun, care va avea grijă de tine, și s-ar putea să nu fie suficiente ca să elimine anxietatea din viața ta. Trebuie să faci și anumite lucruri, iar primul ar fi să pășești prin credință. Modul în care pacea lui Dumnezeu ajunge din mintea ta în corpul tău este prin încrederea în El, până când îți poți înfrunta temerile fățiș. Așadar, cu gândul acesta în minte, fă următoarele lucruri: a) meditează la pasaje din Scriptură, cum ar fi Psalmul 23; imaginează-ți efectiv că ești păstorit de Domnul pe pășuni verzi și condus la ape de odihnă; b) vorbește cu „prietenul tău de credință” înainte ca îngrijorarea să se instaleze în mintea ta; c) rostește o rugăciune: „Doamne, îmi arunc toate grijile asupra Ta!” d) fă exerciții fizice; exercițiul fizic este unul dintre cele mai bune moduri pentru a opri acumularea excesului de adrenalină; e) identifică-ți frica și fă un mic pas pentru a o înfrunta; și f) odihnește-te suficient. Psalmistul David a spus: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:8) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este astăzi acesta: lasă-ți îngrijorările în seama lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 oct. 2024

11 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!

Psalmul 150.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Așa se încheie cartea Psalmilor și așa ne este prezentat, cu privire la pământ, rezultatul venirii Domnului. El este cu adevărat Omul binecuvântat din primul psalm, „cel care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte“ (Psalmul 1.1,2). Fiecare bătaie a inimii Lui devotate a fost pentru Dumnezeul Său și fiecare cuvânt al Lui și fiecare faptă a Lui L-au glorificat pe Tatăl. Orice excelență de ordin moral a strălucit în mod perfect în Persoana Lui.

Rodul Lui va apărea la timpul potrivit, frunza Lui nu se va veșteji niciodată, iar în tot ce va face va prospera. Oamenii au crezut că lumina Lui s-a stins pentru totdeauna atunci când a fost răstignit, însă El va veni din nou. Va răsări ca Soare al dreptății și va aduce acea dimineață fără nori, pe care toți sfinții lui Dumnezeu au așteptat-o (2 Samuel 23.4). Își va pune caracterul binecuvântat asupra împărăției Sale, care va reflecta gloria Lui strălucitoare. Atunci orice suspin și orice strigăt de durere vor fi îndepărtate, iar întunericul va fugi dinaintea strălucirii prezenței Sale. Tot pământul va fi plin de gloria Domnului și, așa cum viața Lui întreagă a fost o laudă pentru Dumnezeu, la fel toate făpturile vor da laudă în acea zi.

Ridicarea și căderea împărățiilor; acumularea celor mai grave probleme; conflictele de interese care cresc tot mai mult – toate acestea dovedesc instabilitatea stării de lucruri din această lume. Însă toate acestea nu trebuie să-l tulbure pe cel care, cu ochii credinței, Îl vede pe Isus. Steaua strălucitoare de dimineață, care vestește venirea zilei, strălucește deja în cer și umple de nădejde inimile celor credincioși. Da, Domnul vine! El să fie lăudat!

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți.

Efeseni 2.5

Cererea de grațiere

Un bărbat condamnat la moarte stătea în celula sa și aștepta. În orice zi, sentința putea fi executată. Cu mult timp în urmă îi trimisese președintelui o cerere de grațiere.

Într-o dimineață s-a întâmplat însă ceva la care nu se mai aștepta. Zăvorul greu al ușii celulei sale a fost tras și un bărbat în uniformă a intrat, înmânându-i o scrisoare. A citit-o zguduit de emoții. Parcă visa. Nu-i venea să creadă. Cererea sa de grațiere fusese acceptată. El nu mai trebuia să moară… Semnătura președintelui pusă pe cererea sa îi oferea condamnatului certitudinea că pedeapsa cu moartea nu va fi executată.

Acest tablou ne trimite cu gândul la ceea ce Dumnezeu ne oferă nouă, oamenilor. Deși am păcătuit împotriva Lui, El vrea să ne scutească de pedeapsă. Dar nu invocă circumstanțe atenuante. Nu, ci El rămâne credincios sfințeniei Sale. Pe baza morții Fiului Său Isus Hristos, care a ispășit toată vina pe cruce, Dumnezeu îl iartă pe cel păcătos.

Depinde doar de noi, dacă Îi trimitem sau nu lui Dumnezeu o cerere de grațiere. Dacă ne mărturisim înaintea Lui păcatele noastre și credem că Isus Hristos a purtat pedeapsa pentru ele, Dumnezeu ne achită imediat.

El ne dă confirmarea acestui fapt în Cuvântul Său veșnic valabil:

„Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus“ (Romani 8.1).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 10.28-11.3 · Ioan 21.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 7:7-26

Voi şi cu mine, noi suntem dispuşi să-i iubim pe cei care ne iubesc, pe cei care ne par simpatici, binevoitori (Luca 6.32). Dragostea lui Dumnezeu este de o cu totul altă natură. Ea s-a exercitat încă din Egipt asupra lui Israel, popor slab şi nevoiaş, care nu-L căuta pe Dumnezeu, „cel mai mic dintre toate popoarele“ (v. 7, 8). Asupra noastră, această dragoste s-a exercitat pe când eram fără putere, fără evlavie, încă păcătoşi, vrăjmaşi lui Dumnezeu (Romani 5.6, 8, 10).

Omul iubeşte când găseşte la alţii motive pentru asemenea sentimente; este o iubire preferenţială. La Dumnezeu, dimpotrivă, toate motivele pentru a ne iubi se aflau în propria Sa inimă, astfel că această dragoste se revarsă peste toate făpturile Sale fără nici o deosebire. De acum, dragostea pe care Dumnezeu o aşteaptă de la om nu este răspunsul cuvenit la dragostea Sa; ea are un motiv: „noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Şi are pentru noi o consecinţă: ascultarea (v. 9). Acesteia, inima lui Dumnezeu îi răspunde din nou, dar cu un sentiment deosebit, cel din v. 13, care are drept corespondent în Noul Testament promisiunea Domnului Isus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi …“ (Ioan 14.23; 1 Ioan 5.3).

Fie ca Dumnezeu să ne dea tuturor să trăim din plin această experienţă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII DISCIPLINAT! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu fi nepăsător de darul care este în tine…” (1 Timotei 4:14)

Singura modalitate prin care poți continua să te perfecționezi este exersarea. Nancy Dornan (femeie de afaceri din S.U.A.) spunea: „Cea mai lungă cale între două obiective este scurtătura!” Și este foarte adevărat. Dacă îți dorești să te dezvolți într-un anumit domeniu, calculează care vor fi implicațiile reale, inclusiv prețul, apoi hotărăște-te să-l plătești.

David nu și-a descoperit brusc talentul de cântăreț la harpă, când a ajuns la palatul regelui Saul. El și-l dezvoltase în anii de practică pe dealurile singuratice, în timp ce îngrijea oile tatălui său.

Apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Până voi veni, ia seama bine la citire… Nu fi nepăsător de darul care este în tine… Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:13-15)

Când ai terminat cu dezvoltarea personală, ești terminat!

Progresul, succesul și creșterea nu se întâmplă prin osmoză, ci necesită disciplină. Nu există o cale ușoară de a deveni o persoană disciplinată. Motivul pentru care un anumit câștigător (din sport) de anul trecut, a fost al doilea clasat anul acesta, este că unul dintre ei a fost dispus să facă un efort suplimentar când a venit vorba despre practică și disciplină, iar celălalt nu. Oricine face (ce trebuie să facă) doar atunci când are chef, sau când îi convine, va rămâne în urmă! Îmbunătățirea vine prin disciplină.

O persoană disciplinată nu găsește scuze și nici nu acceptă scuze; ea le elimină. Îmi par foarte adevărate cele spuse de către scriitorul clasic francez François de La Rochefoucauld: „Aproape toate greșelile noastre sunt mai ușor de iertat decât metodele prin care încercăm să le ascundem.”

Dacă ai mai multe motive din cauza cărora nu poți fi disciplinat, tu trebuie să pricepi că nu sunt altceva decât o grămadă de scuze! Toate acestea trebuie să fie eliminate, dacă vrei să reușești în ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci.

Așadar, fii disciplinat!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 oct. 2024

9 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată temerea, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Căci este un har dacă cineva, datorită conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. Fiindcă ce fală este dacă răbdați după ce ați păcătuit și ați fost pălmuiți? Dar, dacă răbdați după ce ați făcut binele și ați suferit, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Căci la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui.

1 Petru 2.18-21 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Primele îndemnuri ale apostolului Petru sunt adresate celor din starea cea mai umilă, celor care se află în robie, fie ca sclavi, fie ca simpli servitori. Temerea lor de Dumnezeu va fi dovedită în primul rând prin supunerea lor față de stăpâni, cu toată temerea. Aici, pentru a-i încuraja pe acești oameni, este mângâietor să observăm că apostolul le pune înainte cu precădere caracterul lui Hristos. Servitorii Îl văd pe Dumnezeu în stăpânul lor, iar acest lucru este cu atât mai important de subliniat, cu cât stăpânii pot fi uneori greu de suportat (versetul 18). Dar este un har deosebit să înduri necazuri datorită conștiinței față de Dumnezeu, atunci când aceste suferințe sunt nedrepte.

Chestiunea importantă nu este doar să suferi, ci să suferi făcând binele. Acesta este un subiect de glorie și de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece este drumul lui Hristos Însuși. Să fii servitor, să faci binele și să suferi pentru acest lucru – nu este acesta chiar drumul lui Hristos? De aceea, acest drum este vrednic de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece – spune apostolul – la aceasta am fost chemați, adică la a merge pe drumul lui Hristos.

Să observăm că întreaga epistolă stăruie asupra acestui adevăr, astfel încât, dacă vreau să aflu care trebuie să fie drumul meu în această lume, răspunsul este simplu: Hristos – Hristos ascultător, Hristos supus, Hristos făcând binele, Hristos suferind pentru acest lucru.

De aceea, și noi suntem chemați la aceasta. Hristos a suferit pentru noi, iar aceasta a însemnat mântuirea noastră, dar, în același timp, El este și un model pe care ni l-a dat spre a-l urma.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

„De aceea îți spun: Păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.“ Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele“.

Luca 7.47,48

Fariseul și femeia păcătoasă (6)

Dragostea femeii pentru Domnul era o dovadă clară că multele ei păcate au fost iertate. Simon nu și-a recunoscut păcatul, nu dorea harul și iertarea și, prin urmare, nici dragostea. Isus i-a atras atenția asupra acestui fapt cu vorbe foarte blânde. Ele au fost un ultim apel al bunătății Sale la inima fariseului. Simon putea trage singur concluziile necesare.

Apoi Mântuitorul i S-a adresat pentru prima dată direct femeii și, în prezența lui Simon și a celorlalți oaspeți sceptici, i-a acordat în mod explicit iertarea păcatelor. Da, femeia a păcătuit, toată cetatea știa. Dar vinovăția ei era complet iertată!

Ceilalți oaspeți au întrebat cu îndoială: „Cine este Acesta, de iartă chiar și păcatele?“. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele! Dar Domnul Isus Hristos este Dumnezeu Fiul. Prin urmare, El are, de asemenea, autoritatea de a ierta păcatele (Luca 5.20-26; Ioan 5.19-30; 17.2).

Apoi Isus i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace“ (Luca 7.50). Ea a venit la Domnul cu credință. Apoi a aflat că această credință a mântuit-o și a primit siguranța mântuirii. Pentru inima ei recunoscătoare, întrebarea celorlalți, „Cine este Acesta?“, a primit cu mult timp înainte un răspuns: Isus este Mântuitorul, El este Hristos, Domnul (Luca 2.11)!

„Acesta este, într-adevăr, Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan 4.42).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.30-10.11 · Ioan 20.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 6:1-15

Dragostea lui Dumnezeu nu admite nici un dezacord, nici un compromis. Este exclusivă, în sensul că cere de la noi o dăruire totală: inimă, suflet, putere − întreaga noastră fiinţă trebuie să fie cuprinsă de ea. Şi nici un moment din viaţa noastră nu trebuie să iasă de sub controlul acestei iubiri divine. Fie acasă − la masă, la sculare, la culcare − fie afară, pe scurt, în toate momentele zilelor noastre − iubitul nostru Salvator ar trebui să ne fie subiectul gândurilor şi al conversaţiilor (Psalmul 73.25). Cât de departe suntem de aceasta! Evanghelia însă ne prezintă Modelul desăvârşit, în fiinţa Căruia totul era pentru Dumnezeu. Îl auzim pe Domnul Isus citând „cea dintâi şi cea mai mare poruncă“ cu autoritatea Singurului care a împlinit-o desăvârşit: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău …“ (Matei 22.37, 38). Cuvântul lui Dumnezeu era neîncetat în inima Lui, astfel încât, atunci când Vrăjmaşul s-a prezentat în pustiu, în mâinile Sale se afla această sabie de nădejde cu care să-l în­frunte. Citând v. 13 şi 16, Domnul Isus (Matei 4.10; 4.7) l-a redus la tăcere (de două ori) pe Satan.

Cât de important este pentru noi să cunoaştem aceste versete pe dinafară! „Învăţaţi-le…“ recomandă cap. 5.1. Diavolul nu poate face nimic împotriva Scripturii, când noi ştim s-o cităm pentru a-l înfrânge.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTEȘTE-ȚI COPIII PENTRU VREMURI TULBURI! | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.” (Isaia 38:19)

Pentru a avea un copil înțelept, care să aibă încredere în tine, tu trebuie să-l faci să înțeleagă patru lucruri:

1) Ce simte Dumnezeu pentru el. Psalmistul spune: „În veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 136:1). A ști acest lucru este fundamental pentru dezvoltarea spirituală a copilului tău și pentru relația lui cu Dumnezeu.

2) Ce simți tu pentru el. Așadar, spune-i că, deși Îl corectezi, tu nu-l vei respinge niciodată!

3) Ce simte el despre propria lui persoană. Cel mai dureros aspect al maturizării este legat de atacul asupra stimei de sine, care este aproape universal în societatea adolescenților de astăzi. Aceștia se simt de obicei ca niște prostuți înainte ca măcar să aibă ocazia de a porni în viață. Așadar, încurajează-ți copilul adolescent că este o „lucrare în desfășurare” și că are un potențial incredibil. Citește-i ceea ce spune Biblia: „Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:13-14) Ajută-l să-și descopere talentele pe care i le-a dat Dumnezeu, și să le dezvolte – fie ele artă, știință, reparații, sport sau… creșterea animalelor, pentru distracție ori profit. Orice! Nu contează atât de mult ce îl înveți pe copilul tău; esențial este ca el să învețe ceva cu care să compenseze atunci când întreaga lume pare să spună: „Cine ești tu și care este semnificația ta?”

Adolescentul care nu are un răspuns la aceste întrebări este lăsat fără apărare într-un moment foarte sensibil al vieții. Așadar, dezvoltarea și perfecționarea abilităților, cu care să compenseze, poate fi una dintre cele mai valoroase contribuții pe care le poți aduce tu, ca părinte.

4) Ce părere au prietenii sau colegii lui despre el. Dacă anturajul îl aprobă, e bine. Iar dacă nu-l aprobă, dar primele trei lucruri sunt clare și stabile în viața lui, copilul tău va prospera și va face față anilor zbuciumați!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 sept. 2024

27 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Pentru că toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.

Romani 14.10 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Expresia „scaunul de judecată“ o găsim aici și în 2 Corinteni 5.10; aici, în legătură cu Dumnezeu, iar acolo, cu Hristos. Însă în niciunul dintre cele două locuri nu se spune că cel credincios ar trebui să fie judecat înaintea acestui scaun. Aceasta ar însemna condamnarea sa veșnică. Dar, odată ce judecata lui Dumnezeu, care stătea asupra lui, a fost împlinită în Hristos la cruce, cel credincios nu mai are nimic de-a face cu judecata. Dar el trebuie să fie descoperit – întreaga sa viață, binele și răul, care se vor vedea în lumina infailibilă a acestui scaun de judecată – și, după acestea, el va primi recunoștință și laudă sau „va suferi pierdere“ (1 Corinteni 3.15). Cu toții trebuie să-I dăm socoteală Dumnezeului înaintea Căruia se va pleca orice genunchi; suntem robi care, în privința slujbei și a administrării încredințate, va trebui să răspundem într-o zi înaintea Domnului.

Dacă în inimile noastre este clar faptul că fiecare dintre noi va trebui cândva să dea socoteală, atunci nu doar că ne vom păzi de orice fel de judecare a altuia, ci dorința de a-I plăcea Domnului – Celui care ne iubește pe noi și pe alți frați cu aceeași dragoste – ne va însufleți să evităm tot ce ar putea constitui o pricină de poticnire sau o supărare pentru fratele nostru. După cuvintele apostolului, este cu mult mai potrivită judecarea faptelor proprii. În ce-l privea, Pavel era convins „în Domnul Isus“ că „nimic nu este necurat în sine; numai pentru acela care socotește ceva ca fiind necurat, pentru acela este necurat“ (Romani 14.14). El cunoștea gândul Domnului în această privință și avea deja răspuns la toate întrebările referitoare la mâncare sau la băutură. Dar, având inima „întărită prin har“ (Evrei 13.9), el era condus de dragostea lui Hristos să nu folosească libertatea pe care o avea în El ca prilej pentru carne. Ar fi preferat să nu mănânce niciodată carne, decât să-l facă pe fratele său să se poticnească (1 Corinteni 8.13).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: căci cuvântul Tău mi-a dat iarăși viață.

Psalmul 119.50

Biblia ascunsă (2)

Când soțul a deschis Biblia, din ea a căzut o bucată de hârtie pe care erau scrise următoarele rânduri:

„Am auzit că aceia care vor să ne ia viața au sosit iarăși în valea noastră. Ei caută să ne ia Biblia. Încercăm să ascundem de ei această carte prețioasă. Poate va ajunge cândva în mâinile acelora care se vor întreba: Oare cuvintele acestei cărți dau puterea de a ține cu tărie la ele până la moarte? Răspunsul nostru este: Niciodată nu ni s-au părut mai adevărate aceste cuvinte ca acum, când trebuie să plătim cu moartea pentru credința noastră în Cuvântul lui Dumnezeu!

Pe toți cei care aveți în mână această carte, vă rugăm fierbinte să o citiți cu inima sinceră și fără prejudecăți! Recunoașteți că sunteți păcătoși pierduți înaintea lui Dumnezeu și acceptați mântuirea pe care Dumnezeu v-o oferă! Atunci și voi veți putea spune cu mulțumire, în ultimul ceas al vieții: «M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept» (2 Timotei 4.7,8).

În așteptarea plecării lor binecuvântate la Domnul,

Peter, Anne și Else Hollmann“.

Toată familia a fost profund impresionată auzind aceste cuvinte. „Niciodată nu voi arde această carte, care are o astfel de putere și în viață, ca și în moarte!“, a spus tatăl.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 4.1-16 · Ioan 17.20-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 1:19-28

De la Horeb, punctul de plecare, Israel se îndreaptă spre Canaan, mergând „prin tot pustiul acela mare şi înfricoşător“ (v. 19). Şi din nou trista scenă de la Cades-Barnea se află sub privirile noastre. Aici aflăm că la cererea poporului fuseseră trimişi oameni să cerceteze ţara (v. 22), fapt pe care Numeri 13 nu-l preciza. Rădăcina răului era acolo, în lipsa de încredere în Domnul. Ei au simţit nevoia să se convingă. Atunci când umblăm „prin vedere“ şi nu „prin credinţă“, vrăjmaşul ştie să ne pună înainte obstacole aparent de netrecut, pentru a ne face să dăm înapoi (v. 28).

Din cauza necredinţei sale, toată această generaţie a pierit în pustiu, cu excepţia lui Iosua şi a lui Caleb. Epistola către Evrei se foloseşte de acest exemplu solemn pentru a-i avertiza pe toţi aceia care şi astăzi îşi împietresc inimile când aud Cuvântul lui Dumnezeu: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă (Lit: nefiind amestecat cu credinţă) în cei care au auzit“ (Evrei 4.2 şi nota c).

„Pentru că Domnul ne urăşte“ (v. 27), se plânge nefericitul popor. Care este cea mai tristă trăsătură a necredinţei? Faptul că poate pune la îndoială dragostea care totuşi şi-a dovedit aptitudinile, dragostea unui Dumnezeu care nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu la cruce (Romani 8.31, 32).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE ÎNSEAMNĂ SĂ IUBEȘTI? | Fundația S.E.E.R. România

„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi…” (1 Ioan 4:17)

În cultura de astăzi, cuvântul „iubire” înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Îți poți iubi soțul sau soția, țara ta, câinele, telefonul mobil sau mașina… Dar nu-ți iubești soțul sau soția în același mod în care îți iubești telefonul mobil sau mașina, nu-i așa? Tipul de dragoste de la televizor și din tabloide, în care te îndrăgostești și te dezîndrăgostești din senin, nu este dragoste adevărată, ci egoism și imaturitate.

Cuvântul biblic agape (dragostea lui Dumnezeu) indică un angajament necondiționat de iubire care își are rădăcinile într-o decizie neschimbată. Întotdeauna dăruiește și nu se schimbă indiferent dacă dragostea este sau nu împărtășită. Este o decizie a inimii tale, de a căuta binele suprem al celeilalte persoane, indiferent de modul în care aceasta îți va răspunde. Atunci când traducătorii Bibliei King James au dat peste cuvântul grecesc agape, în loc să folosească cuvântul englezesc „love” ei au optat pentru cuvântul „charity” (care înseamnă „filantropie, milă, caritate”). Și au ales această variantă pentru a întări ideea că dragostea adevărată este o iubire dezinteresată, necondiționată, darnică.

Și, ca atare, ea direcționează bunătatea, respectul și loialitatea către persoana iubită. Biblia spune că: „Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.” (1 Ioan 4:16-17)

Ceea ce ne face să fim diferiți de lume și să ieșim în evidență nu sunt cuvintele noastre, ci dragostea noastră unii față de alții. Când ne vom putea depăși diferențele, când vom trece ușor peste granițele confesionale, rasiale și culturale, și când ne vom iubi cu adevărat unii pe alții, lumea va fi atrasă de Hristos și va pleca și urechea la ceea ce spunem (vezi Ioan 13:35)!

Așadar, să ne iubim unii pe alții!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 sept. 2024

12 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine ești tu să judeci pe slujitorul altuia? Pentru stăpânul lui stă în picioare sau cade. Și va sta, pentru că Domnul poate să-l facă să stea.

Romani 14.4https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cine îți dă dreptul să judeci pe slujitorul altuia? Este el responsabil față de tine, sau față de Stăpânul său? Stă el sau cade pentru tine, sau pentru El? Nu-l va ține în picioare Stăpânul său, Căruia dorește să-I slujească? Într-adevăr, El poate aceasta, deși noi, în nebunia noastră, am crede altceva. Trebuie să ne aducem aminte că în acest capitol este vorba de probleme ale conștiinței, care într-un caz hotărăște într-un fel, iar în altul, în alt fel; în niciun caz nu este vorba de diferențe în aprecierea unor fapte rele. Niciodată nu trebuie să îngădui păcate la fratele meu, dar aici nu este vorba despre păcat. Iar dacă suntem îndemnați să ne îngăduim unii pe alții și să ne iertăm unii pe alții chiar și atunci când unul are vreo plângere împotriva celuilalt (Coloseni 3.13), cu cât mai mult ar trebui să fim gata să răbdăm când este vorba despre astfel de probleme la nivel de conștiință!

Apostolul explică apoi problema și astfel: unul care ține o zi mai presus de altele o face pentru Domnul – „pentru Domnul o ține“ – iar un altul, din același motiv, privește toate zilele la fel. Cel care mănâncă, mănâncă pentru Domnul, mulțumind Domnului pentru mâncarea de care se bucură, iar cel care nu mănâncă, „pentru Domnul nu mănâncă“, iar el „Îi mulțumește tot lui Dumnezeu“. Cine poate acum să-l judece sau să-l disprețuiască pe unul pentru ceea ce face sau ceea ce nu face? Nu doresc amândoi să-I placă Domnului și să-I slujească, deși, potrivit măsurii înțelegerii lor spirituale, o fac în feluri diferite? Și nu sunt amândoi răspunzători înaintea Lui? De unde are cel tare, dacă poate fi numit așa, tăria sa? Nu trebuie și el să fie susținut de har, în aceeași măsură ca și cel slab? Un singur lucru nu trebuie însă trecut cu vederea: „Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui“ (versetele 5 și 6). Doar așa poate merge cu o inimă bucuroasă pe cale. Dar cât de multă lipsă de înțelepciune trebuie să îndure Domnul și astăzi din partea celor ai Săi în această privință!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Ioan 17.3

Big Bill

Mi se spunea Big Bill. Eram tăietor de lemne, om înalt și vânjos; beam mult și înjuram toată ziua. Oamenii cuviincioși mă evitau. Dar nu mă deranja atitudinea lor, pentru că nu-mi păsa ce credeau oamenii despre mine. Nu-mi era frică de nimeni – nici de oameni, nici de Dumnezeu.

Într-o zi nu aveam nimic de făcut și așteptam ca cineva să mă invite la un pahar de băutură. Un băiat a alergat spre mine și a strigat: „Big Bill, ai auzit știrile? Coloniștii au adus un predicator. El va vorbi în această seară la școală. Cred că ar trebui să mergi acolo!“. Eram treaz de-a binelea și am izbucnit pe loc: „Să știi că mă duc! În acest loc, nimeni nu a avut niciodată nimic de-a face cu religia și, pe cât de adevărat este că mă numesc Big Bill, pe atât de sigur este că așa trebuie să-mi rămână numele“. Seara școala s-a umplut de oameni. Mulți au venit să asculte Cuvântul lui Dumnezeu; alții au venit să mă vadă pe mine, Big Bill, acționând împotriva acelui mic predicator.

Când am ajuns la intrare, predicatorul citea deja textul biblic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“ (Ioan 3.16). Auzind cuvintele citite, nu am putut merge mai departe. Predicatorul a citit din nou versetul, apoi și a treia oară. Nu știu cum am ajuns pe scaunul de lângă ușă. Nu mai auzisem niciodată asemenea cuvinte. Am stat și am ascultat. Și apoi L-am întâlnit pe Cel „care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20). Iar Big Bill a devenit Micul Bill și s-a convertit.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.11-21 · Ioan 12.37-50

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 26:1-4; 26:51-65

Trecuseră patruzeci de ani de la numărătoarea din capitolul 1. Domnul cere să se facă o nouă numărătoare, de data aceasta pe familii, a capetelor „întregii adunări a fiilor lui Israel“.

O comparare a celor două recensăminte, de la începutul şi de la sfârşitul călătoriei prin pustiu, scoate în evidenţă consecinţele dezastruoase şi iremediabile ale faptelor comise. Seminţia lui Si­meon, mai vinovată decât celelalte în chestiunea cu Baal-Peor, a fost decimată (25.14). Acest fapt va conduce şi la o micşorare proporţională a moştenirii lor în Canaan, după instrucţiunile date lui Moise: „ … celor mai puţini să le dai mai mică moştenire“ (v.54).

Acest adevăr ne spune tuturor că o umblare în slăbiciune antrenează pentru creştin o pierdere eternă şi poate privarea de „cunună“ (Apo­calipsa 3.11). De la Ruben până la Neftali, numărătoarea s-a făcut în aceeaşi ordine ca şi prima dată, după steagurile seminţiilor (cap. 2). Faptul că totalul este aproape acelaşi (v.51; 1.46) demonstrează puterea harului lui Dumnezeu care s-a îngrijit de această imensă armată de şase sute de mii de oameni, fără a socoti femeile şi copiii, în timpul celor patruzeci de ani în pustiu.

Dumnezeu n-a fost niciodată depăşit de nevoile alor Săi şi El va avea aceeaşi grijă de fiecare dintre noi până în ultima noastră zi aici, jos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol.

Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu.

Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani.

Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 aug. 2024

12 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este câștig.

Filipeni 1.21

„Pentru mine, a trăi este Hristos“ – această expresie prezintă viața și experiența creștină în plinătatea lor; Hristos Însuși stăpânește și controlează viața celui credincios într-o așa măsură, încât singurul obiect al acestuia este să trăiască spre gloria Lui. Aceasta trebuie să fie experiența creștinilor peste tot și în orice perioadă. Din nefericire însă, cât de puțini dintre noi o cunosc! Ea implică o voință predată și un trup pus la dispoziția Domnului, care l-a răscumpărat, ca să fie folosit doar pentru lauda Lui. Aceasta este viața în adevăratul ei sens și, probabil, nimeni n-a savurat-o într-un mod atât de deplin precum apostolul Pavel.

Am putea înțelege mai bine această expresie, „pentru mine, a trăi este Hristos“, dacă privim pentru un moment la ce înseamnă viața pentru alții: omul de afaceri necredincios, al cărui unic scop este să dobândească bogăție, poate spune: «Pentru mine, a trăi este banul»; cel nepăsător, care caută plăcerile lumii, ar trebui să spună, dacă ar fi sincer: «Pentru mine, a trăi este plăcerea lumească»; omul carnal, dedat întru totul iubirii de sine, ar spune: «Pentru mine, a trăi este eul»; politicianul, avid după aplauzele oamenilor și după celebritate, poate declara: «Pentru mine, a trăi înseamnă faimă și putere». Însă Pavel a putut spune, și orice creștin ar trebui să poată spune: „Pentru mine, a trăi este Hristos“.

Și doar unii ca aceștia pot adăuga din toată inima: „și a muri este câștig“. Moartea nu este un vrăjmaș pentru cel pentru care Hristos reprezintă totul. A trăi oferă prilejul de a-L manifesta pe Hristos aici, jos; a muri înseamnă să fii cu Hristos – nimic nu poate fi mai prețios decât aceasta!

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci până la ceruri ajunge bunătatea Ta și până la nori adevărul Tău.

Psalmul 57.10

Cactusul saguaro

La granița dintre Mexic și Statele Unite ale Americii se întinde deșertul Sonora, unul dintre cele mai mari din lume. Peisajul său este unul deosebit. Vara temperaturile ajung până la 39° Celsius; plouă doar de două ori pe an, în rest este secetă. Cu toate acestea, acolo cresc plante impunătoare. Deșertul Sonora conține o varietate unică de plante, dintre care cactușii saguaro ocupă un loc de frunte. Ei pot crește până la 15 metri înălțime. Este nevoie de 50 de ani pentru ca o sămânță de saguaro, care este de mărimea unui grăunte de nisip, să ajungă la această dimensiune. Cum poate supraviețui și crește acest cactus într-un astfel de loc? Dumnezeul Creator a înzestrat cactusul cu un sistem special, astfel încât el să poată stoca până la 1.000 de litri de apă, în funcție de mărimea sa. Cu ajutorul rădăcinilor sale, puțin adânci, cactusul absoarbe apa din sol în timpul scurtelor anotimpuri ploioase și o stochează în trunchiul său. În acest fel, cactusul poate supraviețui fără ploaie timp de aproximativ un an. Stratul superior gros îl protejează împotriva uscării în perioadele secetoase. De asemenea, acest cactus oferă adăpost și hrană altor creaturi. Când are 60 de ani, începe să înflorească. Noaptea, liliecii sug seva dulce a florilor lui, în timp ce albinele și păsările se hrănesc cu ea în timpul zilei. Ciocănitorile sapă mici cavități în stratul ceros al cactusului, unde își construiesc cuiburi pentru puii lor. După ce și-au crescut puii, bufnițele se mută acolo și își cresc familiile.

Credinciosul Dumnezeu are grijă de toate creaturile Sale. Puterea și măreția Lui sunt scrise pe lucrările creației, care ne fac să ne minunăm și să-L adorăm.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 6.19-38 · Ioan 6.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 9:15-23, 10:1-10

Israel nu era în măsură să hotărască etapele călătoriei prin pustiu. Fiecare plecare şi fiecare oprire avea loc „după porunca Domnului“. Se ridica norul? Atunci ei trebuia să plece chiar dacă abia se aşezaseră într-un loc plăcut. Rămânea norul deasupra cortului? Ei trebuia să aşeze tabăra şi să nu meargă mai departe. Conducerea divină era astfel indispensabilă pentru a aşeza tabăra sau pentru a o ridica, pentru noapte ca şi pentru zi. Frumoasă imagine a dependenţei continue care i se potriveşte credinciosului Domnului şi pe care El Însuşi a ilustrat-o perfect. În ciuda mesajului pe care l-a primit de la surorile lui Lazăr şi a dragostei pe care o purta către membrii acestei familii, Isus nu Se întoarce în Betania decât două zile mai târziu, atunci când cunoaşte voia Tatălui Său (Ioan 11).

Îndată ce se descoperea voinţa Domnului, trâmbiţele de argint ale preoţilor dădeau semnalul pentru diversele mişcări ale poporului. Ele sunau strângerea (v. 3, 4), înaintarea (v. 5, 6), mersul la război (v. 9) sau sărbătorile solemne (v. 10). Aceste trâmbiţe ne vorbesc despre mărturia lui Dumnezeu dată atât în adunarea sfinţilor, cât şi, respectiv, în mersul lor, în conflictele lor sau în închinarea lor. În mijlocul unei lumi ostile, „nu te ruşina de mărturia Domnului nostru“ (2 Ti­motei 1.8)!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ FIM PRIETENI CU DUMNEZEU! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!” (Exodul 33:12)

Moise a vorbit cu Dumnezeu cum ai vorbi cu un prieten, împărtășindu-I ceea ce simțea și gândea. De fapt, Dumnezeu a vrut să fie așa. Iată cum a decurs conversația: „Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!”… Tu ai zis: „Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!” Moise redă cu fidelitate ce-i spusese Dumnezeu anterior. Îți amintești când i-ai spus soțului tău sau celui mai bun prieten: „Ai spus cutare lucru…” Asta a făcut Moise aici: Îi amintește lui Dumnezeu propriile Sale cuvinte. Dumnezeu vrea ca și tu să-ți amintești Cuvântul Său și să i-L spui înapoi (vezi Isaia 43:26). Nu pentru că El are nevoie să I se reamintească, ci pentru că tu ai nevoie… și pentru că singurul cuvânt pe care El S-a angajat să-l împlinească este Cuvântul Său (vezi Matei 24:35). Atunci când te rogi folosind Cuvântul lui Dumnezeu, te rogi după voia Lui, și ai garanția că vei fi ascultat. Așadar, învață și memorează versetele care se referă la nevoile și dorințele tale, iar atunci când vorbești cu Dumnezeu, amintește-ți de ele și rostește-le în rugăciune. De exemplu, promisiunea că „orice lucru veţi cere… să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24), Dumnezeu o va recunoaște! Cu cât înveți mai mult din Cuvântul Său, cu atât mai mult felul și timpul tău de rugăciune se vor conforma voinței Lui și cu atât mai mult te vei simți pe aceeași lungime de undă cu El! Ține-ți Biblia la îndemână când vorbești cu Dumnezeu, astfel încât El să-ți poată direcționa gândurile către cuvintele pe care vrea să le rostești în rugăciune!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →