Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “credinta”

18 nov. 2025

18 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vedeți să nu fie nimeni care să vă fure prin filosofie și amăgire deșartă, după tradiția oamenilor, după cunoștințele elementare ale lumii și nu după Hristos.

Coloseni 2.8

Cei despre care apostolul vorbește aici sunt acei învățători filosofi, logicieni și iudaizanți care amestecau în mod artificial speculațiile lor intelectuale cu ceremoniile prevăzute de legea dată cândva de Dumnezeu poporului evreu, ceremonii a căror vreme era încheiată. Ei se foloseau de faptul că Dumnezeu era Cel care dăduse legea și prin aceasta căutau să se acrediteze pe ei înșiși și să-și propage propriile idei, care nu aveau decât un singur scop: minimalizarea Persoanei lui Hristos. Ei sunt comparați cu niște lupi care voiau să facă din creștini prada lor, așa cum Pavel se exprimase în mijlocul bătrânilor din Efes: „Vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu cruță turma“ (Fapte 20.29). Bătrânii trebuiau să vegheze asupra turmei, dar credincioșii simpli, chiar o simplă femeie (2 Ioan 8-10), trebuie să ia seama la aceia care ar voi să le propovăduiască o învățătură omenească, și nu pe cea a lui Hristos.

Apostolul folosește termenul «filosofie» cu referire la acea cunoștință, în mod fals numită astfel (1 Timotei 6.20), prin care omul pretinde că ajunge la cunoașterea lucrurilor lui Dumnezeu, bazându-se pe propriile sale aptitudini și raționamente. Duhul omului natural nu poate cunoaște decât lucrurile care aparțin domeniului său; numai Duhul lui Dumnezeu poate descoperi lucrurile lui Dumnezeu (vedeți 1 Corinteni 2.11). Esența acestei filosofii este aceea de a-l conduce pe om la negarea a tot ceea ce ea nu poate înțelege și nu poate supune raționamentelor ei. Și în zilele noastre, precum odinioară, această filosofie atacă taina Persoanei lui Hristos și a răscumpărării; vedem chiar învățători care poartă numele de creștini și care își însușesc astfel de teorii și amăgiri deșarte, care, în final, îl jefuiesc pe creștin de tot ce are el mai prețios: Persoana Mântuitorului său. Cât de deșarte sunt aceste amăgiri! Omul este înșelat de această filosofie, care nu oferă nimic pentru satisfacerea nevoilor reale ale sufletului. Ce pericol să asculți de glasul unor astfel de învățători! Cât de mult trebuie să veghem în această privință!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu vă strângeți comori pe pământ, … ci strângeți-vă comori în cer! … Pentru că, unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.

Matei 6.19-21

Banul, un idol

Bogăția poate deveni idolul nostru. În parabola cu bogatul și Lazăr (Luca 16.19-31), nu cunoaștem numele bogatului. Este numit bogatul, pentru că tot ceea ce reprezenta el era doar averea sa. Așadar, bogăția poate deveni identitatea noastră. Ba mai grav, dacă punem semnul egal între identitatea unei persoane și bogăția sa, vom ajunge să îi privim pe cei săraci ca fiind inferiori celor bogați. Ce gând degradant! Dacă am fi definiți în funcție de posesiunile noastre, și să presupunem că de azi pe mâine suntem privați de ele, ce mai rămâne din personalitatea noastră? Ori suntem prosperi, ori nu mai existăm! Cei înțelepți posedă întotdeauna o comoară: frica de Domnul (Isaia 33.6). Pentru cei care cred în Isus, Mântuitorul este Bunul lor cel mai de preț (1 Petru 2.7). Doamne, Te rog, ajută-mă să mă încredințez numai Ție! Căci nu e nevoie de mult pentru a-mi lega inima de bani, de diplome, de conturi, de prieteni…

De ce este banul considerat un idol adorat de toate popoarele, cu toate că el nu are nici măcar un templu? De ce este banul considerat un pașaport universal, cu toate că el te poate duce pretutindeni, dar nu în cer? De ce este banul considerat un generator de orice lucru, cu toate că el nu poate oferi nici măcar un strop de fericire? Deci, dacă nu oferă nici fericire pe pământ, nici cerul după moarte, de câtă nebunie sunt cuprinși aceia pentru care banii constituie scopul suprem al existenței!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 5.1-20 · Marcu 5.35-43

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 4:1-17; 5:1-5

Ca să oprească lucrarea fiilor lui Iuda, vrăjmaşii lor au folosit, pe rând, şiretenia (v. 2), intimidarea (v. 4-5) şi acuzaţiile (v. 6-16). Acum, când au obţinut de la îm­părat spriji­nul pe care-l doreau, folosesc o nouă armă: vio­len­ţa. Ei se duc în grabă lângă iudei, ca să-i opreasc㠄prin forţă şi cu putere“ (v. 23) de la con­tinuarea lucrării. Dar adevă­ratul motiv ca lucra­rea să fie oprită este altul. Profetul Hagai ni-l face cunoscut în primul său capitol: este însăşi lipsa de credinţă şi neglijenţa poporului. De-a lungul anilor (în jur de cincisprezece) care s-au scurs de la punerea temeliilor, preocuparea pen­tru casa lui Dum­ne­zeu scăzuse treptat şi fiecare începuse să se ocupe de pro­pria casă. Vai! Nu trecem şi noi astăzi, ca oameni cre­dincioşi, prin asemenea perioade de declin spiri­tual? Dom­nul şi Casa Lui (Adunarea) nu ne mai atrag inimile. Şi, pro­porţio­nal cu lipsa de interes pentru cele ale Dom­nului, creşte preocuparea noastră cu pro­priile afaceri. Totuşi, Dum­ne­zeu nu vrea să ne lase în această stare. El ni Se adresează în acelaşi fel în care Îi vorbeşte aici lui Iuda. La îndemnul lui Hagai şi al lui Zaha­ria, poporul se trezeşte, iese din indiferenţă şi reîncepe lucrul.

TU EȘTI ÎN ȘCOALA CREDINȚEI! | Fundația S.E.E.R. România

„În ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă…” (Romani 1:17)

Am auzit o istorie despre o mamă care i-a spus fiului ei, într-o dimineață: „E timpul să te trezești și să mergi la școală!” Dar el a răspuns: „Azi nu merg la școală!” Mama l-a întrebat: „De ce nu?” El a răspuns: „Pentru că elevii mă urăsc, iar profesorii mă critică. De ce să mai merg la școală și să suport toate astea?” La care mama i-a replicat: „Pentru că tu ești directorul!”

Serios vorbind, viața creștină este o școală. Apostolul Pavel descrie fiecare curs și clasă ca pe un urcuș „din credință în credință”. În școala credinței, Duhul Sfânt este învățătorul, iar Biblia este manualul. Dacă înveți bine și ești dedicat, poți trece dintr-o clasă în următoarea… Dacă nu, rămâi în aceeași clasă în care ești, până când ai învățat lecțiile și poți trece testele.

Vei fi poate ca acea doamnă care spunea: „Clasa mea preferată a fost clasa a cincea. Am petrecut trei dintre cei mai fericiți ani din viața mea în acea clasă!”

Dacă nu vrei ca aceasta să fie și menirea ta, ascultă cu atenție aceste cuvinte și strânge-le în inimă: „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” (2 Timotei 2:15)

Dacă vrei să-L cunoști pe Dumnezeu, Îl vei întâlni în Scripturi. Și, totodată, va trebui să cauți umplerea cu Duhul Sfânt. Biblia spune: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18)

Nu uita așadar că ești în școala credinței!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 nov. 2025

15 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să doriți deci stăruitor darurile mai mari; și vă și arăt o cale nespus mai bună.
Slujiți-vă unii altora în dragoste.

1 Corinteni 12.31; Galateni 5.13

Așa cum vedem în capitolele 12 și 14 din 1 Corinteni, credincioșii din Corint erau în mod special interesați de darul vorbirii în limbi. În mod evident, cei care vorbeau în limbi primeau o deosebită atenție din partea celorlalți. Acest lucru conducea la mândrie și la strângeri laolaltă lipsite de beneficii spirituale. Capitolul 14 pune accentul pe necesitatea de a ne zidi unii pe alții: „Toate să se facă spre zidire“ (versetul 26). Versetul citat la început ne spune că trebuie să dorim cu stăruință darurile mai mari, iar acest lucru este repetat și explicat în capitolul 14.39: „Să doriți stăruitor profeția“. În timpul când Noul Testament era încă incomplet, cel care profețea vorbea spre „zidire, îndemnare și mângâiere“ (versetul 3), descoperind gândul lui Dumnezeu cu privire la doctrina și la viața creștină. Astfel, „daruri mai mari“ erau cele care transmiteau mesaje din partea lui Dumnezeu, mesaje instructive și care puteau fi înțelese de către toți. Nevoia de slujire biblică oportună, pentru împlinirea acelorași scopuri, este actuală și astăzi.

Există însă „o cale nespus mai bună“, de care trebuie să ne amintim atunci când este vorba de darurile spirituale. Aceasta este calea dragostei, așa cum 1 Corinteni 13 ne explică. Dragostea nu este menționată printre darurile spirituale, ci mai degrabă ea este atmosfera esențială pentru exercitarea oricărui dar. Un pasaj similar din Epistola către Romani 12.6-8, în care de asemenea sunt enumerate câteva daruri spirituale, este urmat de îndemnul din versetul 9: „Dragostea să fie neprefăcută“.

Trebuie să ne căutăm să ne cunoaștem fiecare darul. Dar chiar dacă nu suntem încă siguri care este acesta, putem acționa în dragoste, în tot ceea ce facem, fiindcă, dacă ne ținem în atmosfera dragostei creștine, vom dori întotdeauna să le slujim celorlalți.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi cânta întotdeauna bunătățile Domnului; din generație în generație voi face cunoscut credincioșia Ta cu gura mea.

Psalmul 89.1

O ancoră sigură pentru sufletele noastre

În niciun alt psalm, credincioșia lui Dumnezeu nu este menționată atât de des ca în Psalmul 89. De fiecare dată când este amintit, sunt evidențiate bunătatea, minunile și puterea lui Dumnezeu. Credincioșia Lui poate fi văzută în faptul că El rămâne întotdeauna bun față de ai Săi. Harul este neclintit. Dumnezeu Își va împlini toate promisiunile și îi răsplătește pe cei care se încred în El.

Credincioșii din Vechiul Testament erau convinși că Dumnezeu rămâne credincios promisiunilor Sale: „S-au încrezut în Tine și n-au fost dați de rușine“ (Psalmul 22.5). Credincioșia Domnului nostru nu se clatină. Dragostea Sa este infinită. Este un fluviu care niciodată nu îngheață, un izvor care niciodată nu seacă, un soare care niciodată nu apune. Lipsa de cunoaștere a iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu îi duce pe oameni la disperare.

Moody spunea: „Nu cunosc în întreaga Biblie alt adevăr care să atingă inimile noastre cu atâta putere și înviorare ca iubirea lui Dumnezeu“. Când Luther era dezamăgit în lucrare, a privit într-o seară stelele pe cer și a exclamat: „Dar stelele nu cad“.

„Bine este … să vestim bunătatea Ta dimineața, și credincioșia Ta, nopțile“ (Psalmul 92.1,2). Zadarnic veți căuta ghiocei după ce a trecut primăvara! Este momentul să lucrăm. Cuvintele se seamănă în liniște, și uneori cu lacrimi.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.12-26 · Marcu 5.1-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 2:1-2; 2:59-70

Drumul spre Ierusalim este deschis. Câţi sunt cei care vor profita de aceasta? Ceva mai puţin de cincizeci de mii de oameni din diferite pături sociale ale poporului. În plus, printre cei din această ră­măşiţă slabă existau unii care nu puteau dovedi că aparţineau cu adevărat lui Israel. Chiar şi dintre pre­oţi fuseseră neglijenţi, ceea ce mai apoi îi va îm­pie­dicasă-şiîndeplineascăserviciul divin. Vai, mulţi creş­tini sunt ca aceşti israeliţi! Ei nu pot afirma cu sigu­­ranţă că sunt copii ai lui Dumne­zeu. Dacă vreunul dintre cititorii noştri se găseşte într-o asemenea situaţie, atunci să apeleze la „înregistrarea sa genea­lo­gic㓠(v. 62). O va găsi în Biblia lui. Să se prindă cu fermitate de pasaje ca Ioan 1.12; 1 Ioan 5.1,13. Atât de multe suflete cu mari în­doieli (sau ezitări) au găsit, în aceste versete şi în al­tele, do­vada incon­testabilă că aparţin familiei lui Dumnezeu!

Dumnezeu Îşi are ochii aţintiţi asupra acestei rămăşiţe fără putere. A numărat-o cu atenţie şi urmează să vegheze cu gingăşie asupra ei nu doar datorită îndurării Sale, ci şi pentru că are un plan măreţ cu privire la ea: des­cendenţilor acestor iudei reîntorşi în ţară le va fi pre­zen­tat, după paisprezece gene­raţii, Hristos, Mesia al lui Israel (Matei 1.17).

RUGĂCIUNILE TALE VOR FI ASCULTATE! | Fundația S.E.E.R. România

„Rugăciunile… tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.” (Faptele apostolilor 10:4)

Unui centurion roman, Corneliu, i-a adresat îngerul lui Dumnezeu aceste cuvinte: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele!”

Rugăciunile sunt făcute pentru oameni care nu au murit. Dar ce promisiune și ce înviorare este să știi că rugăciunile „se suie” la cer. Chiar și după ce ai plecat la cer, rugăciunile pe care le-ai făcut pentru cei dragi devin o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu, atrăgându-I atenția și determinându-L să acționeze.

Așadar, nu înceta să te rogi!

Sfântul Augustin este considerat a fi una dintre cele mai influente figuri din istoria creștinismului, deși nu a avut cel mai bun început: tânărul Aurelius Augustinus a trăit primele sale trei decenii în imoralitate. Și în tot acest timp, mama sa, Monica, s-a rugat pentru el, urmându-l la Cartagina, la Roma, la Milano – plângând, implorând și asaltând cerul cu rugăciuni pentru el. Monica a trăit pentru a-și vedea fiul devenind un om puternic al lui Dumnezeu.

S-ar putea să trăiești (sau să nu trăiești!) să-l vezi pe cel drag al tău întorcându-se la Hristos, dar să crezi Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Rugăciunile… tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.” Vorbim aici despre puterea postumă a rugăciunii.

În Apocalipa, apostolul Ioan a întrezărit-o când a vizitat cerul și a descris ceea ce a văzut prin aceste cuvinte: „Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.” (Apocalipsa 8:3-4)

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: continuă să te rogi, iar Dumnezeu îți va răspunde la rugăciuni!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 nov. 2025

13 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Acum vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște după cum și eu am fost cunoscut.

1 Corinteni 13.12

Corintenii aveau daruri spirituale din belșug (1 Corinteni 1.5), însă le foloseau pentru a se înălța pe ei înșiși. În capitolul 13, Pavel le arată că dragostea este caracterizată de jertfire în atitudinea și în purtarea ei față de alții. Această dragoste trebuie să ne motiveze atunci când ne folosim darurile, pentru ca ele să fie exercitate într-un fel vrednic de Dumnezeu.

Dragostea nu încetează niciodată. În contrast cu ea, chiar și darurile cele mai mari (capitolul 12.31) vor înceta: profețiile se vor sfârși atunci când nu va mai fi nimic de împlinit; cunoștința, în forma în care noi o dobândim astăzi, nu va mai fi necesară atunci când vom cunoaște în mod perfect tot ceea ce Dumnezeu dorește să cunoaștem. Pavel menționează, în trecere, și darul vorbirii în limbi, acea abilitate de a vorbi în limbi străine fără să le fi învățat, abilitate foarte prețuită de către corinteni. Acest semn pentru necredincioși (capitolul 14.22) avea să înceteze la un moment dat, ceea ce s-a și întâmplat în primul secol. Vorbirea în limbi, modernă, despre care auzim atât de mult astăzi, nu este întâlnită în Scriptură.

Pavel se folosește pe el însuși ca exemplu. Când era copil, vorbea, simțea și gândea într-un fel imatur; după ce a devenit adult, a terminat cu lucrurile copilărești. Într-un fel similar, dacă avem probleme cu ochii, vederea noastră este limitată de lentilele de care avem nevoie pentru a vedea clar; dacă vederea noastră este perfectă și avem un obiect înaintea ochilor, îl vedem cu o claritate deplină. Aceasta înseamnă expresia „față către față“ – a experimenta în mod perfect prezența imediată a lui Dumnezeu (Iuda 24). Vom cunoaște așa cum suntem cunoscuți (1 Corinteni 13.12) – nu vom cunoaște totul, lucru imposibil pentru niște ființe finite, chiar aflate în cer, însă vom cunoaște tot ceea ce este necesar pentru a ne bucura pe deplin de prezența lui Dumnezeu. Această binecuvântare o depășește pe cea legată de exercitarea darurilor spirituale în vremea de acum.

Lăudat să fie Dumnezeu pentru dragostea Lui, care pătrunde întreaga scenă cerească! Dragostea nu se schimbă niciodată, deși noi vom fi schimbați (1 Corinteni 15.51). Când Domnul nostru ne va duce în casa Tatălui, dragostea care umple acel loc minunat va fi o dragoste bine cunoscută.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți la Mine, toți cei trudiți, … și Eu vă voi da odihnă.

Matei 11.28

„Vă voi da odihnă“

Câți oameni dintre cei pe care îi întâlnim sunt obosiți, extenuați și descurajați… Și această stare nu este cauzată doar de stres sau de muncă excesivă. Ei și-au pierdut dorința de a continua să trăiască. În zilele noastre, numărul acestora este foarte mare. La astfel de oameni S-a gândit Isus când a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți, … și Eu vă voi da odihnă“. Cei abandonați și șomerii își fac griji pentru viitorul lor. Dar fiecăruia dintre ei i se adresează același apel: „Veniți la Mine, … Eu vă voi da odihnă“.

Adevărata odihnă este cea a sufletului. Biblia nu vorbește de recreere. Fiecare dorește recreerea, dar aceasta nu se găsește în Biblie. Fiecare are formula lui proprie de a petrece mai bine, profitând la maximum. După o perioadă lungă de activitate, vacanțele plătite sunt binevenite: vara, iarna, de Paște, la sfârșitul anului, weekenduri prelungite… Dar, vai! Nu toți pot beneficia. Cei bolnavi sunt copleșiți de durerile, neputințele și disperările lor. Medicii sunt la capătul puterilor. Nimeni nu poate ajuta. Dar Isus poate! El a promis odihnă tuturor celor care vin la El. El știe ce este suferința. El înțelege când ne apasă grijile. El simte profund. Iar cât despre cei care suferă de depresie, lucrurile sunt aproape de nedescris. Frica și îngrijorarea au răpit în totalitate speranța și bucuria. Dar îi cheamă Isus: „Veniți la Mine!“. În grădina Ghetsimani, El a simțit teroarea din fața morții pe cruce. Dar a experimentat mângâierea Tatălui Său. Și cu acest Tată îi face părtași pe toți cei care vin la El cu povara lor.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 1.12-18 · Marcu 4.21-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 36:15-23

Deşi sunt cărţi ale harului, „Cronicile“ sunt totuşi obligate să con­cluzioneze: „şi n-a mai fost vindecare“, pentru că atunci când harul este dispre­ţuit, nu mai rămâne decât „o înfricoşătoare aşteptare sigură a ju­decăţii“ (Evrei 10.27). Expresia din v.15: „Îi era milă de poporul Său“, devine în v. 17: „Nu a avut milă … “

În acelaşi fel, Cel căruia „I se făcuse mil㓠de mulţimi a trebuit să pronunţe foarte curând o sentinţă irevocabilă împotriva cetăţilor din care ieşiseră mulţimile (Matei 9.36; 11.21, 23). În pofida acestui lucru, încă găsim aici harul divin. Cărţile Cronicilor, prin contrast cu cele ale Îm­pă­­raţilor, trec foarte repede peste această tristă peri­oadă finală. Iar aceste cărţi nu se termină cu deportarea însăşi, ci cu decretul lui Cir care avea să-i pună capăt şaptezeci de ani mai târziu! Harul insondabil al lui Dumnezeu are astfel întotdeauna ultimul cuvânt.

Putem vedea că aceste evenimente nu ni se re­la­tează aşa cum ar face-o manualele noastre de istorie. Dum­nezeu nu ne aduce la cunoştinţă fapte doar pen­tru a satis­face interesul nostru intelectual sau pentru a ne mobila memoria. Intenţia Lui este să vorbească con­ştiinţelor noastre şi să ne atingă inimile. Şi-a atins El această ţintă pe când ţi S-a adresat ţie?

PERSEVEREAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu obosim în facerea binelui…” (Galateni 6:9)

În viață, vei avea tot felul de probleme. Deci, ce-i de făcut? Perseverează!

Indiferent ce se întâmplă în viața ta, victoria constă în refuzul de a renunța. Ține minte că în toiul luptelor tale, Duhul Sfânt Își face adesea cea mai mare lucrare în tine. Apostolul Pavel a scris: „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea…” (Romani 5:3-4).

Dumnezeu nu este mișcat de circumstanțe, și nici tu nu trebuie să fii. El te va conduce prin orice, dacă vei rezista și Îl vei urma. Acest lucru înseamnă să fii sârguincios în rugăciune, neclintit în hotărârea ta, ferm în credință și hotărât să te bazezi pe Cuvântul lui Dumnezeu și pe promisiunile Sale față de tine. Nu te lăsa distras de cât de încet par să meargă lucrurile în vreun moment sau altul… Tocmai când te afli în faza în care „nu pare că se întâmplă prea multe”, de multe ori acela este momentul când Dumnezeu așază o temelie puternică pentru a construi ceva semnificativ în tine și prin tine. Lucrarea Domnului în tine este pregătirea pentru lucrarea pe care vrea s-o facă prin tine.

Când viața pare grea, iar progresul pare prea lent, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să rămâi neclintit – și El o va face!

Iată două versete pe care te poți baza mereu: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) „Preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58)

Deci, perseverează!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 nov. 2025

9 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâinea.

Fapte 20.7

Credincioșii din adunarea din Troa se adunaseră în cea dintâi zi a săptămânii pentru a frânge pâinea. Ei aveau un vizitator special, care urma să fie împreună cu ei în acea zi, de aceea erau nerăbdători să audă de pe buzele lui cât se putea de mult cu privire la învățăturile care le bucurau inima.

Mulți dintre acești credincioși nu-l văzuseră și nu-l auziseră încă pe acest mare apostol, însă știau că el își riscase viața pentru a răspândi evanghelia harului lui Dumnezeu în toată Asia Mică și în toată Grecia. Auziseră despre râvna, despre suferințele și despre osteneala lui pentru Domnul.

Cu toate acestea, prioritatea în inimile lor era de a-și aduce aminte de Domnul Isus Hristos în moartea Sa, luând cu toții din aceeași pâine și din același vin, așa cum El le ceruse. Nu aveau biblii, deși, probabil, la acel moment poate că aveau câteva pergamente copiate după epistolele lui Pavel trimise tesalonicenilor, galatenilor, romanilor și corintenilor. Aceste epistole începuseră să circule în jurul mării Mediterane, pentru ca astfel toate adunările să cunoască învățătura din ele. Creștinii memorau ceea ce le era citit în adunare, pentru a păstra astfel Cuvântul în inimile lor (Psalmul 119.11).

Acești sfinți s-au închinat la fel ca Pavel și împreună cu el. Apostolul n-a avut o poziție distinctă în mijlocul lor, deși era cu siguranță foarte respectat de ei. Pavel însuși n-ar fi dorit ca lucrurile să stea astfel. Fie că erau robi sau liberi, dintre națiuni sau dintre iudei, bogați sau săraci, toți erau o împărăție preoțească (1 Petru 2.5,9; Apocalipsa 1.6).

Noi, care trăim la sfârșitul acestui veac rău, trebuie să apreciem cu atât mai mult simplitatea în care trăiau și de care se bucurau credincioșii din primul secol.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9

Harul Domnului nostru Isus Hristos

Textul de astăzi din Biblie a fost scris de apostolul Pavel pentru credincioșii din Corint. Avea motive întemeiate să le atragă atenția asupra harului Domnului Isus. Corintenii nu erau cu totul împotrivitori la a-i ajuta pe cei nevoiași. Cu câtva timp înainte, ei chiar se hotărâseră să facă ceva pentru a-i ajuta, dar lucrurile au rămas doar la nivel de intenție. Putea oare altceva decât conștiența mai deplină a harului Domnului nostru Isus să-i facă să treacă la fapte? Acest verset, care este o perlă autentică în această epistolă, este un sumar al învățăturii Noului Testament cu privire la Persoana Mântuitorului.

„Bogat fiind“ – aceasta ne conduce la eternitatea trecută și ne revelează gloria Lui divină. „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El, și fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut“ (Ioan 1.1-3).

„S-a făcut sărac pentru voi“ – aceste cuvinte cuprind viața Lui pe pământ, suferințele Lui și moartea Lui pe cruce, așa cum ne sunt ele descrise în cele patru evanghelii.

„Ca … voi să fiți îmbogățiți“ – aceasta vorbește de plinătatea binecuvântării și gloriei în care am fost aduși prin El și în El. Bogățiile noastre sunt prezentate în epistole și în Apocalipsa.

Întreaga istorie a minunatului nostru Domn și Mântuitor este cea mai înaltă expresie a harului.

Citirea Bibliei: Isaia 65.1-12 · Marcu 3.13-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 34:1-7; 34:29-33

Iosia semnifică: „Cel căruia Dumnezeu îi poartă de grijă“. Şi toţi credincioşii am avea dreptul să purtăm acest nume frumos. Însoţit încă de la naştere de această purtare de grijă, la vârsta de şaisprezece ani, Iosia începe să-L caute pe Domnul. El întreprinde apoi marea lucrare de trezire pe care am văzut-o în 2 Împăraţi 22 şi 23.

Şaisprezece ani este poate vârsta unora dintre cititorii noştri. Ei nu mai sunt copii; viaţa li se deschide înainte cu toate posibilităţile ei. Tinereţea reprezintă un capital pre­ţios, oferit de Dum­nezeu. Cum îl vor folosi? Unii îl iro­sesc prosteşte … şi îi culeg mai apoi roadele amare. Alţii, mai prudenţi din punct de vedere omenesc, îşi dedică zilele tinereţii pentru pregătirea unei poziţii avan­tajoase. În sfârşit, alţii, cei mai înţelepţi, procedează precum Iosia. Întâi Îl caută pe Dom­nul, apoi pun totul în acord cu voia Lui (Matei 6.33). Legea a fost regăsită în templu în timpul acestor strădanii. Pentru a face tot poporul să beneficieze de ea, Iosia trebuie să-i oblige să‑L slujească pe Domnul (v. 33). Este semn rău! Oare ascultarea faţă de Domnul nu trebuie întotdeauna să izvorască din dragostea noastră pentru El? „Aceste cu­vinte pe care ţi le poruncesc astăzi să fie în inima ta“ spunea Moise popo­rului în momentul când le dădea această carte (Deut. 6.6).

FIECARE DINTRE NOI ARE UN ȚEPUȘ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10)

Apostolul Pavel ne spune două lucruri despre țepușul său:

în primul rând, că a fost un mesager al Satanei trimis să-l pălmuiască. Cuvântul „pălmuire” înseamnă „a da lovitură după lovitură”. Nu a fost o singură bătălie, ci o serie de atacuri succesive care nu au încetat. Satan îți cunoaște zonele cele mai slabe și te va ataca în mod repetat în acele zone. Cum îl poți învinge? Biblia ne îndeamnă: „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:10-12)

În al doilea rând, Pavel spune că țepușul era în „carnea” lui. Tu ești un duh născut din nou, dar care trăiește într-un trup nenăscut din nou. Acesta este motivul pentru care Biblia ne poruncește să răstignim firea, să înfometăm carnea și să refuzăm să cedăm impulsurilor naturale. Și cu puterea lui Dumnezeu, o putem face! Citim (2 Petru 1:3-4): „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”

Fie acesta cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 sept. 2025

18 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca să vă fie încurajate inimile, fiind strâns uniți în dragoste, și pentru toate bogățiile siguranței depline a înțelegerii, pentru cunoașterea tainei lui Dumnezeu, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței.

Coloseni 2.2,3

Există aici trei lucruri care formează obiectul luptei și al rugăciunilor lui Pavel pentru coloseni. În primul rând, apostolul dorea ca ei să fie „încurajați“, întăriți, potrivit cu întreaga semnificație a acestui cuvânt.

În al doilea rând, Pavel dorea ca ei să fie strâns uniți în dragoste. Nu doar într-o afecțiune frățească, într-o dragoste unii pentru alții, ci în ceea ce este sursa oricărei dragoste adevărate și în ceea ce unește cu adevărat, adică dragostea lui Hristos, acea dragoste care izvorăște dintr-o unire reală și conștientă cu Hristos, Capul Trupului, dragoste care este legătura desăvârșirii (capitolul 3.14). Dragostea lui Hristos realizată într-o vie unire cu El, prin toate mădularele Trupului, este ceea ce îi unește prin harul și puterea Duhului Sfânt.

În sfârșit, în al treilea rând, apostolul lupta în rugăciunile sale pentru coloseni, ca aceștia să posede „toate bogățiile siguranței depline a înțelegerii, pentru cunoașterea tainei lui Dumnezeu“. Creștinul are nevoie de inteligență (capacitate de a înțelege), pentru a cunoaște plinătatea adevărului divin, al cărui centru este Hristos. Dar aici nu este vorba de inteligența naturală, care se pretează la tot felul de raționamente și de speculații asupra lucrurilor lui Dumnezeu și care astfel se rătăcește, ci de inteligența luminată prin Duhul Sfânt, care este întotdeauna asociată dragostei. „Cunoștința îngâmfă, dar dragostea zidește“ spune Pavel (1 Corinteni 8.1). În altă parte, el spune: „Luminând ochii inimii voastre, ca să știți“ (Efeseni 1.18).

În plus, apostolul dorește pentru credincioșii din Colose „o siguranță deplină a înțelegerii“; nu este vorba numai de a cunoaște, ci de a avea deplina siguranță că ceea ce am priceput cu mintea și cu inima este chiar adevărul divin, iar aici acesta este Hristos, în așa fel încât să nu ne clătinăm, întrebându-ne dacă suntem pe calea cea dreaptă a adevărului sau dacă trebuie să căutăm în altă parte.

Astfel, aceste trei lucruri sunt: încurajarea, care întărește sufletul; dragostea prin unirea cu Hristos, care îl încălzește; și înțelegerea adevărului, care îl luminează.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi scoate afară.

Ioan 6.37

Predica de la mina de cărbuni (2)

Atunci mi-au venit în minte alte două texte pe care le auzisem de la mama mea: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă“ și, de asemenea, „Pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi scoate afară“. Lumina a strălucit în sufletul meu, pentru că eu L-am persecutat pe Isus, am abuzat și am batjocorit Numele Lui. Dar, pe când mergeam spre casă, am venit la El și mi-am mărturisit păcatele. Acum știu că El m-a primit și că sunt mântuit.

Băieți, eu nu sunt predicator, dar doresc să ating inimile voastre, ca să vă fac să-L cunoașteți pe acest Mântuitor minunat. El m-a ajutat să vă vorbesc, și tot El este Cel care vă spune: „Eu sunt Isus pe care tu Îl persecuți“. Isus înseamnă Mântuitor. Și, la fel cum El l-a mântuit pe Saul prigonitorul, El m-a salvat și pe mine. Și El va face la fel pentru voi.

Predica lui Fred se încheiase. În tăcerea ce a urmat, unul dintre mineri nu și-a mai putut stăvili emoția: „Fred, ai spus că Isus a zis: „Pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi izgoni“. Acum spun și eu înaintea voastră, a tuturor, că și eu vreau să vin la El“.

Despre împăratul Nebucadnețar citim cum Dumnezeu, prin harul și puterea Lui, l-a convins de nebunia gândurilor sale. Ne impresionează concluzia sa: „Eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre ceruri și cunoștința mea s-a întors la mine; și L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt“ (Daniel 4.34).

Citirea Bibliei: Isaia 13.1-22 · Fapte 24.22-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 28:11-21

Acum, în mod solemn, David îi predă fiului său, Solomon, tot ceea ce a pregătit pentru casa lui Dumne­zeu. Să ne gândim la acea sublimă declaraţie din Evan­ghelie: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui“ (Ioan 3.35).

Începând cu porticul templului şi până la cel mai mic pocal, totul devine subiect al instruc­ţiu­nilor precise şi în detaliu. Priceperea cu privire la acestea îi fusese dată lui David în scris, prin mâna Domnului peste el (v. 19). Ca să-şi comunice gândurile Sale, Dum­ne­zeu S-a folosit de scriitori inspiraţi. Cele şai­zeci şi şase de cărţi ale Bibliei au fost scrise de patruzeci de autori foarte diferiţi, într-o perioadă de aproximativ o mie şase sute de ani. Dar unul şi acelaşi Duh a dictat toate pa­ginile Cărţii Sfinte. Să nu uităm nicio­dată când le citim că Dumnezeu este Acela care ne vorbeşte prin ele.

Capitolul se încheie cu încă un cuvânt al tatălui pentru fiul său. Solomon a primit tot ce îi era necesar. Acum este vremea ca el să acţioneze contând pe ajutorul Dom­nului. Şi noi am primit mult; vine timpul când este ne­cesar să acţionăm în acord cu ceea ce Domnul aşteaptă de la fiecare dintre noi! Într-o zi va trebui să dăm socoteală de tot ceea ce – din timiditate sau din lenevie – am ne­glijat să împlinim.

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.” (Psalmul 119:114)

Ce te împiedică să ai regulat un timp de liniște cu Dumnezeu? Poate că simplul gând că „trebuie” apare ca un alt element de adăugat pe nesfârșita listă de obligații a vieții tale… Așa că-ți spui: „Poate mai târziu, când viața se va mai liniști…” Nu!

Noi trebuie să scăpăm de miturile și așteptările nepractice pe care dușmanul le folosește pentru a ne împiedica să experimentăm bucuria de a-L cunoaște pe Domnul Isus și de a fi cunoscuți de El. Psalmistul David a scris: „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui. Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă. Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară… Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:4-6, 8). Când David a scris aceste cuvinte, nu exista niciun Templu sau „casă a Domnului”.

Așadar, ce a vrut el să spună? Că Dumnezeu este la fel de aproape de tine ca o rugăciune; că Îl poți căuta pe Domnul, te poți desfăta în Domnul, poți medita la Domnul și poți vorbi cu Domnul oriunde și oricând. Cuvintele „Tu eşti adăpostul şi scutul meu” înseamnă că te poți retrage din fața oamenilor, a presiunilor și a problemelor și îți poți primi forțe proaspete de la Domnul, comunicând cu El în inima și mintea ta.

Aceasta se poate întâmpla oriunde și oricând. Așa că, de azi pune-ți deoparte un „timp de liniște cu Domnul” în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 aug. 2025

28 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cel dinăuntru, răspunzând, va spune: „Nu mă supăra; ușa este deja închisă și copiii mei sunt cu mine în pat; nu pot să mă ridic să-ți dau“.

Luca 11.7

Dinăuntru (1)

Știm cu toți că nu ne place să fim deranjați atunci când ne retragem din activitățile zilnice în cercul restrâns al odihnei și confortului personal. După ce am tras draperiile, după ce am aprins focul și am deschis o carte, nu ne mai place să răspundem unei chemări din afară. În astfel de momente pătrundem semnificația cuvintelor: „Și cel dinăuntru, răspunzând, va spune“. Aceste cuvinte conțin un adevăr moral profund. Ele prezintă în mod foarte sugestiv atitudinea de inimă în care ne găsim cu toții adesea. Suntem prea dispuși ca, atunci când auzim o chemare, să răspundem ca unul aflat „dinăuntru“. Suntem prea tentați să spunem: «Of, ce moment nepotrivit și-a ales această persoană să mă cheme, tocmai când sunt atât de ocupat!». Aceasta este exact atitudinea de inimă prezentată de cuvintele: „Cel dinăuntru, răspunzând, va spune“.

Și care este răspunsul celui care vorbește dinăuntru? Exact cel la care ne-am aștepta: „Nu mă supăra“. Omul care s-a retras în confortul său și a încuiat ușa nu are nicio plăcere să fie „supărat“ de cineva. Unul ca acesta, chiar la chemarea unui „prieten“, va răspunde: „Nu pot să mă ridic“. Și de ce nu se putea ridica? Fiindcă ușa era încuiată și copiii săi erau cu el în pat. Motivele sale pentru a nu se ridica erau în întregime egoiste; iar când s-a ridicat, în cele din urmă, a făcut-o doar pentru a pune capăt insistențelor prietenului său.

Cât de diferit a fost binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos! Ușa Lui n-a fost niciodată închisă. El n-a răspuns niciodată „dinăuntru“, ci a fost gata întotdeauna să vină în întâmpinarea nevoilor oricui. N-a avut timp să-Și mănânce pâinea, nici să Se odihnească – atât de preocupat a fost cu nevoile celor din jurul Său.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vai de cei care numesc răul bine și binele rău!

Intrați pe poarta cea strâmtă! Pentru că lată este poarta și largă este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea.

Isaia 5.20; Matei 7.13

Pe placul majorității?

Un filosof de la începutul secolului XX a definit moralitatea ca fiind „ceea ce este pe placul majorității“. Solshenitzin, celebrul campion rus al libertății, a fost indignat de o asemenea afirmație. „În astfel de condiții“, a scris el, „răul poate deveni bun, dacă obține majoritatea, iar binele poate deveni rău, dacă este în minoritate“. O astfel de viziune are drept consecință slăbirea moralității. Ea deschide poarta celor mai grave excese și reușește, în cele din urmă, să elimine orice distincție între rău și bine și să reducă la tăcere conștiința. Cuvântul lui Dumnezeu nu lasă nicio urmă de îndoială cu privire la cele la care trebuie să se aștepte omenirea dacă respinge orice legătură cu Dumnezeu. El proclamă că, în zilele din urmă, oamenii vor fi egoiști, mândri, fără afecțiune și fără niciun respect pentru valorile morale (2 Timotei 3.2). Menționează focul care a venit din cer și a lovit Sodoma ca să anunțe judecata asupra celor care se fac vinovați de disprețuirea instrucțiunilor divine (Iuda 7).

Această amăgire, că un număr mare poate dicta moralitatea, ne amintește că drumul care duce la judecată este larg și că mulți merg pe el. Intenționați oare să urmați această mulțime? Căutați mai degrabă calea îngustă care duce la viață. Pe ea sunt mai puțini călători, dar aceasta este singura cale: este Isus Hristos, Cel care a spus: „Eu sunt Calea. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“ (Ioan 14.6).

Citirea Bibliei: Iov 37.5-24 · Fapte 17.22-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 11:1-14

Anii lungi de suferinţă şi de exil s-au terminat pentru David. Drepturile lui la tron sunt recunos­cute de întregul Israel. El ia în stăpânire această fortăreaţă a Sionului, celebrată în atâţia psalmi (spre exemplu Psalmul 87.1-3), şi care ne vorbeşte de harul împărătesc. Dar el nu va locui singur acolo. Oa­menii credinţei, care rătăciseră prin deşerturi şi prin munţi, locuind în peşteri şi în crăpăturile pământului (însă de care lumea nu era vrednică), vor putea acum să locuiască cu el pentru totdea­una în această cetate (Neemia 3: sfârşitul v. 16; Evrei 11.16, 38). Copii ai lui Dumnezeu, nu vedem noi răsărind la orizont minunata cetate de aur către care Isus ne con­duce? Fie ca această perspectivă să ne întărească în mersul şi în lupta credinţei creştine!

Viteazul Eleazar s-a luptat cu filistenii ca să păzească un ogor cu orz. El ne aminteşte de acei sluji­tori ai Domnului care au avut de luptat pentru asigurarea hranei poporului lui Dumne­zeu. Unii au fost nevoiţi să se angajeze în contro­verse dure cu adversarii adevărului. Se cuvine să le fim foarte recunoscători şi să fim gata, la rân­dul nostru, să apărăm doctrina sănătoasă pe care ei au păstrat-o pentru noi (Iuda 3).

CONDU-I PE COPIII TĂI LA HRISTOS! | Fundația S.E.E.R. România

„Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.” (Geneza 25:5)

Avraam i-a dat lui Isaac atât bunurile sale materiale, cât și un exemplu de ascultare de Dumnezeu! Ce nu-i putea da?

Experiența lui personală cu Dumnezeu.

De ce? Pentru că fiecare persoană trebuie să-L experimenteze personal pe Dumnezeu! Întâlnirea lui Isaac cu Dumnezeu a avut loc atunci când s-a confruntat cu problema apei.

Biblia spune că: „Domnul i S-a arătat… şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine. Te voi binecuvânta… din pricina robului Meu Avraam.” Isaac a zidit acolo un altar, și a chemat Numele Domnului.” (Geneza 26:24-25)

Charlie Shedd, pastor și autor american, a spus povestea unui băiețel căruia i s-a cerut să scrie un eseu pe tema „Cum m-am născut?” Când a întrebat-o pe mama sa, aceasta i-a răspuns: „Te-a adus barza”. Când a întrebat-o pe mama sa cum s-a născut ea, aceasta i-a răspuns: „Și pe mine m-a adus barza”. Sperând că bunica lui îl va ajuta, băiatul a întrebat-o și pe ea cum s-a născut… la care ea a răspuns: „Să știi că e o problemă de familie: și pe mine tot barza m-a adus!” Fapt pentru care băiețelul și-a început compunerea astfel: „În familia mea, în ultimele trei generații nu-a existat nicio naștere normală!”

Acum serios vorbind, copiii tăi trebuie să se nască din nou pentru a face parte din familia răscumpărată a lui Dumnezeu! Și tu trebuie să-ți dai toate silințele să-i conduci la Hristos atunci când sunt mici, iar gândirea lor poate fi modelată. Dar și dacă s-au mărit, nu este prea târziu.

Profetul Ieremia spune: „Așa vorbește Domnul: „Opreşte-ţi plânsul… căci truda îţi va fi răsplătită”, zice Domnul; „ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului. Este nădejde pentru urmaşii tăi”, zice Domnul; „copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!” (Ieremia 31:16-17).

Așadar, astăzi încrede-te în Dumnezeu și-n Cuvântul Lui, și roagă-te pentru mântuirea copiilor tăi… sau a celor mai mici din familia ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 aug. 2025

24 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și ea a zis: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei: întoarce-te după cumnata ta“.

Rut 1.15

Vedem aici efectul ruinător al depărtării de Dumnezeu. Pe măsură ce Naomi se apropia de Betleem, pașii ei deveneau mai înceți. Noi putem fi ori o binecuvântare, ori un blestem pentru alții. Neutralitatea este imposibilă. Putem ori să-i conducem pe alții la Domnul Isus, ori să-i îndepărtăm de El. Orpa voia să se ducă în Betleem, dar cineva care fusese în țara Moabului o face să se întoarcă. Și Naomi știa ce se petrece acolo unde o întorcea pe Orpa. În versetul 15 citim că ea i-a spus lui Rut: „Iată, cumnata ta se întoarce la poporul ei și la dumnezeii ei“. Cine s-ar fi gândit mai înainte, când ea era în Betleem, că Naomi ar fi putut pronunța asemenea cuvinte? Primul pas al depărtării de Domnul poate fi foarte mic, dar nimeni nu poate ști unde duce.

Naomi nu voia să le ia pe Orpa și pe Rut cu ea în Betleem. De ce oare? Era rușinată că-și lăsase fiii să se căsătorească cu moabite? Voia să țină ascuns acest lucru de prietenii ei din Betleem? O, ce înfricoșătoare mândrie este în noi! I-am lăsa, mai degrabă, pe alții să piară, numai să nu ne mărturisim rușinea. Să ne gândim la David, în 2 Samuel 11. El preferă să ucidă un slujitor drept și credincios, numai să nu-și mărturisească public păcatele.

Cât de mulți sunt aceia opriți de la a veni la Domnul, din pricină că părinții umblă cu multă înfocare după prosperitatea lumii sau după plăcerile firii păcătoase (cărnii), în timp ce cu buzele se fălesc că ei cunosc adevărul! „Prin vorbiri dulci și amăgitoare, ei înșală inimile celor lesne crezători“ (Romani 16.18). Mulți își pun copiii chiar în gura leului, în dorința după o poziție mai bună pe pământ, apoi se roagă ca leul să nu le facă niciun rău.

Ce mare nevoie este ca noi, care trăim într-o lume care L-a lepădat pe Dumnezeu, să veghem asupra cuvintelor și faptelor noastre, ca să fim pentru cei din jur un ajutor, și nu o piedică! Să fim cu luare-aminte, încât să nu permitem firii să lucreze în noi și să nu încurajăm în copiii sau prietenii noștri manifestări firești. Dacă Îl slujim pe Hristos în felul acesta, „vom fi plăcuți lui Dumnezeu și cinstiți de oameni“ (Romani 14.17).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiți deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii preaiubiți, și umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă.

Efeseni 5.1,2

Mireasma dedicării

Tot ceea ce a făcut Domnul Isus a fost împlinit perfect și în mod voluntar. Să ne gândim la sfatul lui Dumnezeu care s-a concentrat în El înainte de întemeierea lumii, la drumul Domnului pe acest pământ, la lucrarea Sa de la cruce – totul a fost înconjurat de mireasma dedicării Sale. A fost „mâncarea“ Lui să facă voia Tatălui Său. Iar viața nu I-a fost luată, ci a dat-o El Însuși din iubire (Ioan 4.34; 10.17,18). Să ne mai gândim cum El, aflându-Se în glorie, mijlocește pentru ai Săi și cum îi va răsplăti în viitor. Toate acestea decurg din dorința Lui de a-I sluji lui Dumnezeu pentru totdeauna.

Să ne întrebăm atunci dacă nu cumva Dumnezeu așteaptă să vadă în copiii Săi ceva din virtuțile Fiului Său iubit. Da, chiar și în Vechiul Testament, când oamenii trăiau sub porunca „să iubești pe Domnul Dumnezeul tău“ (Deuteronom 6.5), Dumnezeu le-a dat ocazii ca ei să arate o astfel de dragoste în mod activ. „Când cineva aduce o jertfă…“ – aceasta este neobosita invitație din Levitic. Această jertfă voluntară mărturisește în mod impresionant de parfumul devotamentului Domnului Isus față de Tatăl Său și față de lucrarea Sa. Jertfa în sine reflectă nu doar aspectul voluntar al darului, ci și motivația din inima celui care o oferă. La aceasta Se uită Dumnezeu. Cu atât mai mult astăzi, noi, copiii Săi, suntem chemați să acționăm într-un mod similar!

Citirea Bibliei: Iov 34.16-37 · Fapte 16.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 5:1-26

Capitolul 5 se ocupă de fiii lui Ruben, de ai lui Gad şi de jumătatea seminţiei lui Manase. Mult mai îngrijoraţi de bunăstarea lor decât de stăpâ­nirea ţării promise, aceste seminţii se aşezaseră la est de Iordan. Lipsa lor de cre­dinţă şi de perseverenţă, precum şi materialismul lor apar cu clari­ta­te în toate faptele lor. Dar aici (exceptând v. 25, inclus în mod necesar pentru înţelegerea istoriei lor), cât de mişcător este să vedem din nou Cuvântul rela­tând  numai lucrurile bune care se pu­teau spune despre ei. Curajul şi încrederea lor sunt subliniate în mod special (Ps. 146.5). Au strigat către Domnul în luptă (această lupt㠄era de la Dumnezeu” − v.22) şi El le-a răspuns rugăciunilor lor, pentru că îşi puseseră încrederea în El.

Inima lui Dumnezeu este mereu aceeaşi. Vor­bind Tatălui despre ucenicii cei slabi de lângă El, care aveau să-L părăsească puţin după aceea, Domnul Isus a putut spune: „Ei au păzit Cuvân­tul Tău, … au crezut că Tu M-ai trimis“ (Ioan 17.6-8). Acolo, în locul unde noi vedem numai ruină şi mi­zerie, El descoperă ceva care-I face plăcere! Ce exemplu pentru noi! Înainte să formu­lăm o judecată, o critică, să ne aducem aminte de felul în care vorbeşte Dom­nul despre ai Săi, în absenţa lor.

GÂNDEȘTE CORECT ȘI VEI TRĂI CORECT!

„Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte…” (Proverbele 16:23)

Solomon a scris: „Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:23-24) Gândurile și cuvintele tale sunt legate între ele. Din acest motiv, este important să ai gânduri plăcute, astfel încât să poți rosti cuvinte înțelepte.

Gândurile tale sunt cuvinte tăcute pe care nu le auzi decât tu și Domnul, dar care, atunci când sunt verbalizate, îți afectează bunăstarea emoțională, spirituală și fizică. Vă reamintesc cuvintele înțelepte ale lui Solomon din versetul 24: „Cuvintele prietenoase sunt… sănătoase pentru oase.”

Gândurile tale sunt cuvinte tăcute care afectează omul interior, sănătatea, bucuria și atitudinea. Lucrurile la care ne gândim ies adesea din gura noastră și uneori ne fac să părem proști.

Dar dacă trăim în felul lui Dumnezeu, gândurile și cuvintele noastre ne pot face viața noastră și a celorlalți mai plăcută. Versetul 23 din Proverbele 16 este tradus în Noua Versiune Internațională a Bibliei astfel: „Inimile celor înțelepți le fac gurile prudente și buzele lor promovează învățătura.”

Nu face greșeala de a crede că-ți poți lăsa gândurile să meargă în orice direcție lumească vor ele, și apoi să te prefaci că spui cuvinte dumnezeiești. Ori ambele sunt plăcute, ori ambele sunt negative și păcătoase – nu există cale de mijloc! Apostolul Pavel scria: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus…” (Filipeni 2:5)

Scriptura este poarta ta către un nou tărâm de viață. Pe măsură ce-ți petreci timp cu Scriptura, și-L lași pe Domnul Isus să-ți schimbe gândirea, vei observa că nu va mai trebui să ai grijă să spui cuvinte plăcute sau înțelepte, cuvinte instructive ori cuvinte vindecătoare – pentru că acest lucru se va întâmpla în mod natural.

Așadar, gândește corect… și vei trăi corect!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 aug. 2025

20 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine merge înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, acela Îl are și pe Tatăl și pe Fiul.

2 Ioan 9

Noul Testament pe scurt (24) – 2 Ioan

Cea de-a doua Epistolă a lui Ioan este singura din Scriptură adresată unei femei. Prima Epistolă a sa ne-a prezentat principiile binecuvântate cu privire la lumină, sau la adevăr, și cu privire la dragoste, așa cum au fost ele revelate în Persoana Fiului lui Dumnezeu. Acum această a doua epistolă pune accentul pe menținerea cu credincioșie a adevărului, chiar și de către o femeie.

Mulți înșelători circulau în acea vreme, iar scopul principal al lui Satan era să atace căminul. Pentru aceasta, el apela cu precădere la natura sensibilă și amabilă a femeilor. Deși Ioan intenționa să viziteze curând acel loc, totuși Dumnezeu l-a îndemnat să scrie fără întârziere. Această femeie evlavioasă trebuia protejată de nelegiuirea care încerca să se strecoare peste tot. Astfel de înșelători s-au înmulțit astăzi – aceia care nu-L mărturisesc pe Isus Hristos venit în trup. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată și pură sunt chestiuni vitale. Dacă cineva o ia înainte în această privință, pretinzând că are un adevăr avansat și o cunoaștere care trece peste cea revelată în Persoana lui Hristos, unul ca acesta „nu-L are pe Dumnezeu“ (versetul 9).

Mulți din această categorie, precum martorii lui Iehova, mormonii și alții ca ei, caută să pătrundă în case cu doctrinele lor subtile și ucigătoare. „Aleasa doamnă“ era chemată nu numai să nu-i primească pe unii ca aceștia, ci nici măcar să nu-i salute, căci a-i saluta însemna să se asocieze cu ei în lucrările lor rele. Ea nu trebuia să arate nicio dragoste față de rău, fiindcă dragostea trebuia să fie „în adevăr“. Acesta este un exemplu puternic cu privire la învățătura despre ce înseamnă asocierea. Nu este nevoie ca cineva să creadă doctrina falsă cu care se asociază; dacă se asociază cu persoana care o aducea, se asociază și cu învățătura adusă.

Să urâm cu tot sufletul un astfel de rău și să ne detașăm complet de el, cu un adevărat devotament față de Cel care este „Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste“ (versetul 3)!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ei și-au întors spre Mine spatele, și nu fața; dar în timpul necazului lor vor zice: „Ridică-Te și salvează-ne!“.

Ieremia 2.27

Cel mai potrivit moment

Un creștin i-a spus odată vecinului său necredincios: „Pentru a fi mântuit, nu este suficient să spui «Dumnezeul meu!» atunci când cazi de pe scară“. Sunt foarte mulți cei care strigă la Dumnezeu după ajutor, în mod instinctiv, când sunt cuprinși de teamă, apoi uită de El după ce pericolul a trecut. În război sau la înălțime, în avioane sau pe nave, în situații periculoase sau în diferite calamități naturale, câți nu Îl cheamă pe Dumnezeu, fie în tăcere, fie strigând? Dar au ei credință adevărată? Dumnezeu știe! Deseori El poate spune: „Mi-ai întors spatele, iar acum vrei să te ajut?“.

Dacă aceasta este situația ta, doresc să te invit să te întorci la Dumnezeu și să te rogi Lui cu onestitate. Biblia spune: „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2). Dar ziua mântuirii nu va fi pentru totdeauna. Deocamdată, Dumnezeu îți întinde mâna în har, dar El va fi mereu Dumnezeul cel sfânt. Înaintea Lui nimeni nu va fi capabil să găsească scuze sau să se justifice pentru că a refuzat să creadă. Se poate să vină timpul când nu vei mai avea nicio ocazie de a veni la El, pentru că ziua harului s-a încheiat sau pentru că ți-ai împietrit prea tare inima. Astăzi trebuie să crezi și să te rogi Lui, spunând: „Vin așa cum sunt“. Nu disprețui chemarea lui Dumnezeu când îți oferă mântuirea! „Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi, chemați-L cât timp este aproape“ (Isaia 55.6)!

Citirea Bibliei: Iov 31.1-40 · Fapte 15.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 1:1-34

Acum, după ce omul a falimentat în totalitate pe terenul propriei responsabilităţi, urmează să-l vedem pe Dumnezeul harului reluând totul, de la început, în aceste cărţi ale Cronicilor. Istoria rasei umane este într-un fel recapitulată aici, însă fără să se mai pună accentul pe răul produs de om (ca în cărţile lui Samuel şi ale Împăraţilor), ci subliniindu-se binele gânditşiîmplinitde Dumnezeu ca răspuns la acest rău. Iată deci această istorie a omenirii recapitulată, mergând înapoi în genealogie până la Adam! Şi este de remarcat că semnificaţiile primelor zece nume permit să se citească o frază care este ca un rezumat al întregii Evanghelii.

(Adam:) Omul  (Set:) a luat locul lui (Enoş:) mortal, incu­rabil, (Cainan:) plângând; (Mahalaleel:) Dumnezeul preafericit, (Iared:) coborât, (Enoh:) consacrat, instruit, (Metuşala:) aduce prin moartea lui, (Lameh:) pentru cel care a călcat legea, (Noe:) consolare şi odihnă.

Nu este aici în primul rând o concluzie asupra a tot ce fusese înainte, adică declaraţia asupra ruinei ireme­diabile a creaturii? Dar, în acelaşi timp, este şi o admi­rabilă introducere la dez­văluirea planului divin, pe care îl vom urmări ca pe un fir de aur, de-a lungul întregului curs al acestor două cărţi!

VALOAREA UNEI OI PIERDUTE | Fundația S.E.E.R. România

„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan 10:11)

Domnul Isus a spus și pilda păstorului care avea o sută de oi. Când una dintre ele s-a rătăcit, el le-a lăsat pe celelalte nouăzeci și nouă în turmă și a căutat până ce-a găsit și oaia pierdută. Apoi a pus-o pe umerii săi și s-a bucurat când a adus-o acasă. Păstorilor buni nu le pasă de o parte din turmă, sau de cea mai mare parte a turmei, ci de toată turma.

Acest lucru devine cel mai evident atunci când o singură oaie se pierde. Există o povestire despre o fetiță care s-a rătăcit prin pădure și s-a pierdut. Pe măsură ce se lăsa întunericul, frica îi strângea inima. A țipat și a plâns până când, epuizată, s-a întins și a adormit. Tatăl ei, cu vocea răgușită de atâta strigat, o căuta de mai multe ore când a văzut-o întinsă, într-o zonă cu iarbă. Strigând-o din răsputeri, el s-a repezit spre ea. Fetița s-a trezit, i-a sărit în brațe, l-a îmbrățișat și i-a spus: „Tati, ce fericită sunt că te-am găsit!”

Acesta este finalul povestirii… dar transpusă în plan spiritual, să înțelegem că nu noi Îl găsim pe Isus; El ne găsește pe noi. Iar El ne găsește pentru că ne caută constant. Domnul Isus Și-a încheiat parabola prin aceste cuvinte: „Vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă.” (Luca 15:7).

De fiecare dată când o persoană pierdută este găsită, cerul sărbătorește. S-ar putea să ai îndoieli și să întrebi: „Vrei să spui că eu contez atât de mult pentru Dumnezeu?” Da! La fel cum păstorul din pildă a lăsat nouăzeci și nouă de oi pentru a o căuta pe cea care se pierduse, Isus te iubește și a murit pentru a te salva, și nu Se va opri căutându-ne… Așa că, astăzi – vino la El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 aug. 2025

5 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să ne străduim deci să intrăm în odihna aceea, pentru ca nimeni să nu cadă după același exemplu de neascultare.

Evrei 4.11

Atenționări în Epistola către Evrei (2) – Nu vă împietriți inimile

Există cel puțin cinci pasaje de atenționare în Epistola către Evrei, în capitolele 2, 4, 6, 10 și 12. Am privit deja la pasajul din capitolul 2, unde suntem îndemnați să dăm atenție întregii învățături cu privire la Hristos, astfel încât să nu alunecăm. Aici, în capitolul 4, avem o atenționare – care începe de fapt de la jumătatea capitolului 3 – cu privire la pericolul de a avea o inimă împietrită și neascultătoare.

După ce a prezentat suferințele și gloria lui Hristos în capitolul 2, Duhul lui Dumnezeu vorbește despre El ca fiind „Apostolul și Marele-Preot al mărturisirii noastre“ (capitolul 3.1) și ca fiind Fiu peste casa lui Dumnezeu. Urmează un îndemn: noi suntem această casă, „dacă, într-adevăr, păstrăm cu tărie până la sfârșit îndrăzneala și lauda speranței“ (versetul 6). Este oferit exemplul israeliților din trecut, care nu au fost ascultători în pustie, ci s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Ei au auzit glasul Lui și au văzut lucrările Lui, însă și-au împietrit inimile. Drept rezultat, n-au intrat în odihna lui Dumnezeu, în țara promisiunii, ci au murit în pustie. Necredința a făcut ca inimile lor să fie rele, iar înșelăciunea păcatului a făcut ca aceste inimi să fie împietrite (versetele 7-19). Deși auziseră cuvântul lui Dumnezeu, n-au profitat de el, din cauză că nu aveau credință (capitolul 4.2).

Rămâne o odihnă viitoare pentru poporul lui Dumnezeu astăzi (capitolul 4.9). Prin urmare, Dumnezeu încă dă atenționări împotriva neascultării și necredinței. Să ne dăm deci toată silința să intrăm în odihna Lui! Silința în sine nu oferă nicio poziție înaintea lui Dumnezeu, însă, având această poziție prin credința în Hristos, silința noastră de a răspunde glasului Său dovedește realitatea credinței noastre. Deși întreaga Biblie este vie și plină de putere (capitolul 4.12), în acest context ea este cea care ne cheamă să-L urmăm pe Hristos, așa cum Israel trebuia să-l urmeze pe Moise. Vom asculta, sau ne vom împietri inimile?

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nelegiuirile mele au trecut peste capul meu ca o povară apăsătoare, sunt prea grele pentru mine.

Psalmul 38.4

Macaraua

Ridicarea și transportul încărcăturilor grele era o adevărată provocare în antichitate. Doar gândiți-vă la piramidele din Egipt… Din epoca romană avem păstrate ilustrații ale unor macarale enorme, dintre care, de exemplu, un exponat ce făcuse parte din monumentul unui mormânt din secolul al II-lea d.Hr. este păstrat în Muzeul Vaticanului. În stânga este reprezentată o macara uriașă, care funcționa ca o bandă rulantă, ilustrând peste veacuri tehnicile de care dispuneau oamenii în antichitate și cum erau ele aplicate în construcții. Macaraua dezvăluie o tehnologie ingenioasă, care, cu ajutorul scripeților, a cuplajelor, a contragreutăților și a numeroaselor frânghii, face posibilă ridicarea chiar și a unor blocuri de stâncă uriașe.

Pe lângă greutățile fizice însă, există greutăți care ne apasă sufletele. Acestea sunt cu mult mai greu de purtat. Nu le putem nici purta și nici depăși singuri. Iar cât despre „tehnologia“ inteligentă din sferele filosofiei, ale psihologiei sau ale religiei, nici vorbă să ne poată ajuta. Dar ce bine că putem veni la Isus cu cea mai mare povară din viață, cu păcatele noastre! Oricine le mărturisește sincer înaintea Lui experimentează iertarea. El ne eliberează complet de această povară teribilă. Cum este posibil? Hristos a purtat povara păcatelor noastre pe Golgota. Copiii lui Dumnezeu nu mai trebuie să poarte singuri poverile. Zi de zi, ei experimentează că Dumnezeul lor îi ajută să le poarte. „La cruce! La cruce, unde am văzut pentru prima dată lumina, acolo s-a rostogolit povara inimii mele!“

Citirea Bibliei: Iov 14.1-22 · Fapte 9.31-43

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 18:26-37

Mai-marele paharnicilor îşi desfăşoară discursul uzând rând pe rând de ameninţări, de ironii şi de minciuni. Pretin­de în mod fals că a primit poruncă de la Domnul să se ridice împotriva lui Iuda şi să-l ni­mi­cească (v. 25). Pentru moment încearcă seducţia. Împrumutând lim­bajul poporului (după cum Satan ştie să-l folosească pe al nostru), descrie în culori stră­lu­citoare bogă­ţii­le   Asi­ri­ei în care propune să-i ducă: grâu, pâine, vii etc. Pe scurt – îi asigură el – este „o ţară ca ţara voas­tră“.

Într‑ade­văr, dacă comparăm aceste resur­se ale Asi­riei cu cele ale Canaanului, aparent nu sunt diferenţe. Totuşi există una! şi esenţială: Ţara vrăjmaşului nu este ca cea a Domnului, „ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu ape adânci care ţâşnesc în văi şi munţi“ (Deu­teronom 8.7, 8). O ţară ca ţara voastră? Cu si­gu­ranţă nu! Isus nu d㠄cum dă lumea“ (Ioan 14.27). Dacă vrăjmaşul nu reu­şeşte să-l deter­mi­ne pe credincios să-i accepte resursele sale înşe­lă­toare, va căuta să-l înde­părteze de Resursa su­premă: de Atotputernicul său Dumnezeu (vezi v. 33-35). Ce răs­puns trebuie să dea cel credin­cios? Pur şi simplu să tacă. Nu discutaţi deloc cu diavolul! Fugiţi de el!

IERTAREA ESTE O PROVOCARE | Fundația S.E.E.R. România

„Lasă mânia…” (Psalmul 37:8)

Ofensele mici pot fi iertate cu ușurință. Dar atunci când cineva ne rănește grav și pare să scape nepedepsit, iertarea este o adevărată provocare. Până când nu vei ierta și nu vei trece peste această ofensă, vei simți în permanență greutatea ei ca pe o povară. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le poți face când vine vorba despre iertare este să crezi că, dacă sentimentele tale nu se schimbă imediat față de cineva, nu l-ai iertat cu adevărat!

Nu, iertarea este o decizie. Este un act al voinței tale. Este posibil să continui să te lupți cu sentimente de durere și cu resentimente. Dar asta nu invalidează decizia ta de a ierta; înseamnă doar că vindecarea necesită timp. Iar vindecarea ta începe în momentul în care decizi să ierți.

Biblia spune: „Orice… mânie… să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos!” (Efeseni 4:31-32) Odată ce ți-ai făcut partea ta: să ierți, ai încredere că Dumnezeu Își va face partea Lui: să-ți vindece emoțiile și să-ți redea pacea și bucuria. Ai puterea să iei decizia de a ierta, dar numai Dumnezeu are puterea să-ți schimbe sentimentele față de persoana care te-a rănit. Așadar, ai încredere că Dumnezeu îți va schimba inima. Apoi vor urma sentimentele tale care se vor alinia cu deciziile tale.

Între timp, fă ce spune Scriptura (Psalmul 37:7-8): „Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El! Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele! Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 iul. 2025

25 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru puțin, acum, dacă trebuie, sunteți întristați prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, mult mai prețioasă decât aurul care piere, deși încercat prin foc, să fie găsită spre laudă și glorie și onoare, la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.6,7

Chiar dacă încercările ne împovărează, ele sunt totuși din partea lui Dumnezeu. Pentru noi, cei credincioși, încercările vin întotdeauna din inima Sa plină de dragoste. Aceasta înțelegem din Evrei 12.6, unde citim că „Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește“. Acest loc ne mai ajută să înțelegem că, în mâna lui Dumnezeu, încercările sunt mijlocul pentru educarea noastră.

În scrisoarea către adunarea din Laodiceea este surprinsă starea ei spirituală rea (Apocalipsa 3.14-22). Oamenii de acolo nu erau nici reci, nici în clocot. Simțămintele lor pentru Domnul erau căldicele. Astfel, El a permis să li se scrie că această atitudine Îl dezgustă și că va fi nevoit să îi verse din gura Sa, dacă nu se vor pocăi. Dar imediat citim și ce le scrie celor credincioși care prin comportamentul lor au atras dragostea Domnului: „Eu îi mustru și îi disciplinez pe toți câți îi iubesc“.

Deci, dacă vine o încercare în viața ta, atunci poți fi convins de două lucruri:

• Că tu nu ești un oarecare – ci ești un fiu al Dumnezeului și Tatălui tău din cer, care dorește să încurajeze dezvoltarea spirituală a copiilor Săi. El te iubește și Se poartă cu tine cu toată dragostea inimii unui Tată față de copilul Său (Evrei 12.6-8).

• Că în viața ta există o atitudine spirituală bună, pe care Dumnezeu o iubește și o apreciază (Apocalipsa 3.19). Aceasta Îl determină să Se preocupe cu tine. Este deci în gândul Lui să te treacă prin încercarea credinței.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Oricine se luptă se înfrânează în toate; ei, într-adevăr, ca să primească o cunună care se veștejește, dar noi, una care nu se veștejește.

1 Corinteni 9.25

Mărturisirea unui atlet

„Locuiam în Maroc și iubeam atletismul. Mă supuneam la tot felul de restricții, cu gândul să câștig premiul. Eram tare mândru când ajungeam primul la țintă și primeam premiu după premiu. Dar a venit o zi când a trebuit să fac un efort mult prea mare. Am reușit să câștig, dar m-am prăbușit. A urmat un timp lung de spitalizare. Mama mi-a citit un verset din Biblie în care era vorba de două cununi: una care se veștejește și alta care nu se poate veșteji. Am cugetat mult asupra celor două cununi. La următoarea vizită a mamei i-am spus: «În trecut am dorit să câștig cununa care se veștejește. Dar acum doresc să alerg pentru cununa veșnică, urmându-L pe Mântuitorul». După ce am părăsit spitalul, am fost întrebat: «Este adevărat că nu mai dorești să practici atletismul?». Am dat același răspuns pe care l-am dat și mamei mele.“

Acest tânăr a devenit un alt fel de atlet. De atunci a străbătut multe localități din Maroc, din Algeria și din Franța, oferind oamenilor literatură creștină, și astfel mulți au aflat despre mântuirea adusă în dar de Domnul și Mântuitorul Isus Hristos. Și tu ești chemat la o astfel de cunună care nu se poate veșteji. Merită să alergi pe calea credinței. Nu asculta de glasul care dorește să te piardă pe drumurile lumii! Mântuitorul va dărui cununa vieții veșnice tuturor celor care și-au pus încrederea în El, pentru timp și pentru veșnicie.

Citirea Bibliei: Iov 3.1-26 · Fapte 5.33-42

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 12:1-16

Moartea lui Iehoiada marchează un punct de cotitură în lunga domnie a lui Ioas. Cartea 2 Cronici ne relatează sfârşitul trist al vieţii lui. Dar aici, până la v. 16, se derulează perioada fericită a domniei lui. Un singur lucru pare să umple inima împăratului: restaurarea casei Domnului. După domnia lui Solomon, templul se degradase. Însă Ioas, crescut în preajma preoţilor, în încăperile învecinate sanctuarului, păstrase un interes profund pentru această casă încă din tinereţe. Totodată avusese prilejul să cunoască fiecare crăpătură a construcţiei.

Cât despre voi, tineri (sau tinere) crescuţi în adevă­rurile privind Adunarea, puteţi voi spune că Adunarea are un loc important în inima voastră? Fără îndoială că şi voi cunoaşteţi unele „spărturi“ ale ei: neînţelegeri, delăsare, lipsă de zel, asemănare cu lumea … Oare nu este un serviciu frumos şi de dorit să devenim, ca şi Ioas, „reparatori de spărturi“ (Isaia 58.12)? O persoană tânără poate deja să înveţe să facă aceasta. Ce fel de ciment este necesar să folosim cu pricepere în acest scop? Dragostea, bunăvoinţa, îngăduinţa, blândeţea şi inestimabila „legătură a păcii“ (Ef. 4.2,3)!

MODURI ÎN CARE NE VORBEȘTE DUMNEZEU

„Vorbeşte pământului, şi te va învăţa; și peștii mării îți vor povesti…” (Iov 12:8)

Patriarhul Iov a spus: „Vorbește pământului și te va învăța…” George Washington Carver a fost una dintre cele mai mari minți științifice ale istoriei – în ciuda faptului că a fost sclav, afro-american și sărac. Pe la începutul secolului al XX-lea, agricultura statelor sudice ale Americii avea mult de suferit. Gărgărița distrugea culturile de bumbac, iar solul era golit de nutrienți deoarece fermierii plantau bumbac an după an. George Washington Carver a fost pionierul ideii de rotație a culturilor. El i-a îndemnat pe fermieri să planteze aluni de pământ și soia, iar aceștia l-au ascultat… Planul a revitalizat solul, dar agricultorii au fost supărați pentru că nu exista o piață pentru alunele de pământ. Recoltele lor abundente de alune de pământ putrezeau în depozite. Când i s-au plâns lui Carver, el a făcut ceea ce făcea întotdeauna: s-a rugat… Se trezea în mod regulat la 4 dimineața, mergea prin pădure și Îi cerea lui Dumnezeu să-i dezvăluie misterele naturii. Unul din versetele sale preferate era chiar acesta: „Vorbește pământului și el te va învăța…” Carver i-a cerut literalmente lui Dumnezeu să-i dezvăluie secretele naturii… iar Dumnezeu a făcut-o! Ca urmare, Carver a descoperit mai mult de trei sute de utilizări ale arahidelor. Sau mai exact spus, Domnul i-a descoperit mai mult de trei sute de utilizări ale alunelor de pământ (arahidele). Acestea se regăseau peste tot; de la crema de ras la lipici, de la cosmetice la săpun, de la sosuri la insecticide, de la linoleum la ulei pentru lemn sau îngrășăminte. Iar cel mai important și cunoscut produs a ajuns untul de arahide. El a reușit de asemenea să obțină prin călăuzire divină 118 produse derivate din cartoful dulce! Uimitor, nu-i așa? Carver spunea: „Îmi place să mă gândesc la natură ca la o stație de radio prin care Dumnezeu ne vorbește în fiecare zi, în fiecare ceas și în fiecare clipă a vieții noastre, doar să ne fixăm pe frecvență!” Și astăzi, Dumnezeu e gata și vrea să-ți vorbească în multe și diferite moduri; tu trebuie doar să fii sensibil, să aștepți… și să asculți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries