Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “articole”

11 ian. 2025

11 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Așa și este scris: „Cel dintâi om, Adam, a devenit un suflet viu“; cel din urmă Adam, un duh dătător de viață.

1 Corinteni 15.45

În acest verset, Domnul este prezentat în contrast cu primul Adam; nu doar ca fiind „duh“, în contrast cu „suflet“, ci, de asemenea, prin faptul că este nu doar „viu“, ci „Dătător de viață“. Versetul 36 din acest capitol ne reamintește că aducerea la viață se aplică doar la ceea ce este mort. Noi am fost morți spiritual, iar în ce privește aducerea la viață, de tip spiritual, ea ne-a fost deja dăruită de către Ultimul Adam. În calitatea de Cap al unei noi rase, El ne-a transmis deja viața – viața Lui proprie – nouă, celor care suntem din rasa Lui.

Însă acest capitol merge mai departe și analizează cazul trupurilor noastre, care sunt încă muritoare. Noi trebuie să purtăm imaginea lui Adam, Cel ceresc, chiar și în ce privește trupurile noastre, iar această mare schimbare se va întâmpla la venirea Domnului. Atunci acest trup „muritor“ va fi „îmbrăcat în nemurire“, iar aceasta va însemna aducerea la viață a trupurilor noastre muritoare, despre care vorbește Romani 8.11.

Când acest lucru se va împlini, iar „moartea va fi înghițită de biruință“ (versetul 54), lucrarea aducătoare de viață cu privire la noi înșine se va împlini în mod desăvârșit. Atunci versetul care spune că „vom domni în viață printr-Unul singur, Isus Hristos“ (Romani 5.17), se va împlini. Nu doar că vom fi în viață, ci vom domni în ea, iar acest lucru pentru totdeauna.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Avraam s-a sculat dis-de-dimineață și a venit la locul unde stătuse înaintea Domnului.

Geneza 19.27

Mijlocirea lui Avraam pentru Lot

Avraam a avut privilegiul extraordinar de a fi numit „prietenul lui Dumnezeu“ (Iacov 2.23), deoarece era un om al credinței, care întreținea o relație personală cu Dumnezeu și credea promisiunile Lui, chiar dacă împlinirea lor părea imposibilă (vedeți Romani 4.18). Sursa acestei credințe și încrederi era legătura strânsă pe care o avea în mod obișnuit cu Dumnezeu. „El stătea înaintea lui Dumnezeu“- este expresia care arată modul lui de viață. Avraam I-a spus lui Dumnezeu îngrijorările lui, îndoielile și întrebările lui, precum și nevoile rudelor lui.

El era preocupat de soarta nepotului său, Lot. Și noi se poate să fim preocupați de aceia pe care îi iubim, și care se află în situații dificile, sau de aceia care s-au depărtat de Dumnezeu. Cuvântul „a sta“ ne arată că Avraam s-a rugat mult pentru Lot, iarăși și iarăși, fără a obosi. Îl vedem întorcându-se în locul în care se rugase anterior pentru același lucru. Putea să se întrebe de ce Dumnezeu a rămas tăcut față de cererile lui. Dar nu a făcut așa. Iar la momentul hotărât, Dumnezeu Și-a amintit de rugăciunile lui Avraam și a răspuns la credința lui, salvându-l pe nepotul lui de judecata care urma să se abată asupra cetății.

Ce exemplu este el pentru noi, cei care ne descurajăm așa de repede și nu stăm înaintea lui Dumnezeu pentru a-I spune îngrijorările noastre! Prea adesea, noi ne întoarcem, de teamă să nu fim prea insistenți, uitând că răspunsul vine la timpul hotărât de El.

Citirea Bibliei: Osea 11.1-12 · Iacov 5.7-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:14-27

Privind la sine însuşi, Ghedeon nu găseşte deloc această putere despre care i-a vorbit îngerul. Ba, din contră! Este cel mai mic din cea mai săracă familie (v.15: din cea mai săracă mie). Dar, precum apostolul Pavel mai târziu, asemenea ţie şi mie atât de des în vieţile noastre, Ghedeon trebuie să înveţe lecţia: „Când sunt slab, atunci sunt puternic” (2 Cor. 12.10), precum şi: „Am putere pentru toate, în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4.13).

Puterea lui Ghedeon (v. 14) era cea a lui Dumnezeu Însuşi: „puterea pe care o dă Dumnezeu” (1 Petru 4.11) şi care pentru un rob „se desăvârşeşte în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

Ce preţioasă întâlnire cu Îngerul Domnului este aceasta, prefigurare a celei pe care, în mod necesar, trebuie s-o avem cu Domnul o dată în viaţă, fundamentaţi pe sacrificiul de la cruce! Consecinţa acestei întâlniri nu este moartea ~ departe de aşa ceva ~ ci este pacea (v. 23). Şi Ghedeon ridică un altar în onoarea acestui Dumnezeu al păcii care El Însuşi i Se descoperise. Apoi, imediat după aceea, trebuie să înveţe că există lucruri care trebuie răsturnate, dărâmate şi tăiate. Oare nu există şi la noi lucruri care trebuie distruse, dacă dorim să fim puternici? Cum este posibil ca un idol să locuiască în inima noastră în acelaşi timp cu Duhul Sfânt căruia trupul nostru i-a devenit templu?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM IDENTIFICI „CĂLĂUZELE OARBE”? | Fundația S.E.E.R. România

„Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe…” (Matei 15:14)

Există o mulțime de „călăuze” spirituale bune; să nu-ți fie teamă să le urmezi! Dar să vedem cum stau lucrurile cu „călăuzele oarbe” despre care vorbește Domnul Isus… Iată câteva semne care te vor ajuta să le identifici și să le eviți:

1) Inflexibilitatea. Adevăratele călăuze spirituale au predispoziție spre învățare și o inimă de slujitor. Ele se bucură de creșterea ta și nu se simt amenințate de dezvoltarea ta. Ele nu vor încerca să te „țină în cuib” atunci când este clar că ești pregătit să zbori.

2) Elitismul. Atenție la atitudinea „numai noi avem dreptate”! Când cineva nu poate recunoaște și nu poate avea părtășie cu alți membri ai familiei răscumpărate a lui Dumnezeu, ceva nu este în regulă. „Exclusivist” este adesea un sinonim pentru „paranoic”, așa că ai grijă!

3) Lăcomia. Iată care este standardul lui Dumnezeu pentru o „călăuză” spirituală: „Păstoriți turma lui Dumnezeu… nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine…” (1 Petru 5:2). De asemenea, Biblia spune că aceste „călăuze” spirituale sunt vrednice „de îndoită cinste” (1 Timotei 5:17), adică de două ori mai mult. Dar ferește-te de cei care te învață că trebuie să-ți semeni sămânța doar în câmpul lor, și nicăieri altundeva!

4) Responsabilitatea. Ferește-te de cei ce sunt de neatins, de tipul „eu sunt alesul lui Dumnezeu”! Indiferent cât de înzestrați suntem, cu toții avem puncte slabe și trebuie să fim confruntați și consiliați din când în când. Solomon a spus: „Vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!” (Eclesiastul 4:10).

Vă reamintesc ce a spus Domnul Isus despre liderii religioși din vremea Sa: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15:13-14).

Așadar, când alegi o „călăuză” spirituală, pentru sufletul tău, ai grijă să nu fie una oarbă! Tu ai nevoie de o „călăuză” bună, cu spirit de slujire.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 ian. 2025

10 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii sau ogoare, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața eternă.

Matei 19.29

Domnul Isus prezintă în acest verset cele mai tandre și mai puternice relații pământești. Afecțiunea omenească însă nu se apropie deloc de adâncimea și de intensitatea iubirii Lui. Ești singur și deznădăjduit? Ai pierdut pe cineva sau ceva drag? Domnul nostru Isus este Cel a cărui prezență și comuniune poate compensa orice pierdere și poate umple orice gol. Dacă ești părăsit, adu-ți aminte de Cel care șade pe tron în ceruri și a Cărui dragoste este mai adâncă decât marea și la fel de necuprinsă precum veșnicia.

Cine poate cântări o astfel de binecuvântare? Ea aparține celui care face voia Tatălui din ceruri (Matei 7.21), celui care reflectă gândurile Domnului Isus și este călăuzit de Duhul, a cărui viață este reglementată de Cuvântul lui Dumnezeu în umblarea de zi cu zi, și care are ca țintă să devină un creștin smerit, ceresc, asemenea lui Hristos.

Dacă oamenii socotesc un lucru de dorit să fie iubiți de cei mari și buni de pe pământ, cu cât mai de dorit este să fim iubiți de Cel aflat acum în slavă! Dragostea unui părinte ori a unui frate pălește în comparație cu dragostea Lui. Să ne gândim la acest lucru: El ne privește cu dragoste, pe noi, niște făpturi pe cât de neînsemnate pe atât de nevrednice, și nu-I este rușine să ne numească frați (Evrei 2.11). Am cunoscut noi și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi (1 Ioan 4.16)? Cât de sărăcăcios este răspunsul nostru la o asemenea dragoste!

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc.

Ioan 14.2

Reclame pentru locuințe

Reclama din noua revistă lunară le promite cititorilor mai mult confort în casele lor. Idei noi, moderne, îl ajută pe proprietar să-și facă un cămin mai frumos și mai comod. Atunci m-am gândit: „Dar cum este cu aceia care nu au o casă a lor sau care nu-și pot permite să facă îmbunătățiri, deoarece au dificultăți sau chiar sunt șomeri? Dar cu aceia care sunt sub nivelul sărăciei? Pentru ei, această revistă este inutilă“. Doar cei care își pot permite să aibă o casă și care o pot întreține sunt ținta reclamei. Nu am nimic împotriva confortului, dar starea mea de bine depinde mai mult de factori interni, cum ar fi relația mea cu Dumnezeu, cu soția și cu copiii mei, precum și cu vecinii.

Domnul Isus Hristos le-a spus odată ucenicilor Săi despre locuințe în cer. Ei nu știau nimic pe această temă. Nu bănuiau nicidecum că vor avea o locuință eternă, cerească, în casa Tatălui. Acolo unde Dumnezeu Tatăl este acasă, într-o atmosferă de iubire și de pace, acolo vor veni și cei răscumpărați. Este clar că acolo nu va putea intra nimic rău. Cu cerul nu se potrivește nicio răutate și niciun om care continuă să trăiască în păcat. Pentru toți ceilalți, Isus Hristos este Calea pentru a ajunge în cer. Prin credința în El, ei sunt schimbați și devin potriviți pentru a fi în prezența lui Dumnezeu. Promisiunea lui Isus este pentru ei asigurarea că vor fi cu El în casa Tatălui pentru eternitate. Și aceasta le dă puterea pentru a suferi multe necazuri pe pământ.

Citirea Bibliei: Osea 10.1-15 · Iacov 5.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:1-13

Israel reîncepe să facă ce este rău în ochii Domnului, care de această dată Se foloseşte de Madian pentru a disciplina poporul, în maniera anunţată în Deuteronom 28.33. În fiecare an, la timpul recoltei, madianiţii obişnuiau să se suie în număr mare, ca lăcustele, punând stăpânire pe merinde şi pe animale, prădând şi făcând ravagii în toată ţara.

Ce face Satan pentru a-l slăbi pe cel credincios, pentru a-l determina să ajungă „foarte secătuit”? Se străduieşte cu tot dinadinsul să-i ia hrana!

N-aţi remarcat cum toate împrejurările par uneori să coalizeze împotriva noastră pentru a ne împiedica să citim Scriptura sau să mergem la adunarea celor credincioşi? Este lucrarea diavolului, cu siguranţă. El cunoaşte puterea pe care noi o obţinem în felul acesta şi se teme de ea.

Mulţi tineri visează să devină foarte puternici, să fie campioni chiar. Pentru aceasta, ei trebuie să-l imite pe Ghedeon! Iată un om tare (v. 12), energic, care-şi dă osteneala să-şi asigure existenţa şi să-şi protejeze familia de foamete! Puternic şi viteaz! Desigur, aici nu este vorba de putere musculară, ci de curaj şi de o inimă hotărâtă pentru Domnul. Dumnezeu, care ne priveşte(v. 14), vede dacă noi manifestăm aceste virtuţi în viaţa de fiecare zi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTROLEAZĂ-ȚI LIMBA! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” (Iacov 3:2)

Biblia are multe de spus cu privire la pericolele pe care le prezintă limba.

Iacov dedică un întreg capitol acestui subiect și spune: „Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” Iată un aspect al stăpânirii de sine demn de luat în considerare!

Înțeleptul grec Publius a spus: „Mi-am regretat adesea vorbirea, dar niciodată tăcerea”.

Romancierul William Edward Norris a scris: „Dacă buzele tale vor să se ferească de greșeli, cinci lucruri trebuie observate cu atenție: cui vorbești, despre cine vorbești, cum, când și unde vorbești!”

Psalmistul David o spune astfel: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.” (Psalmul 39:1).

Exact de asta este nevoie: de un frâu! David vorbește despre un angajament conștient de a fi atent la ce spui, iar dacă vrei să realizezi acest lucru, iată trei principii pe care trebuie să le respecți:

1) Gândește mai întâi. Înainte de a vorbi, ia o pauză de zece secunde și pre vizualizează mental cuvintele; sunt corecte sau exagerate? Amabile sau tăioase? Nefolositoare sau necesare? Recunoscătoare sau plângăcioase? Ceea ce nu spui astăzi, nu va trebui să explici mâine.

2) Vorbește mai puțin. Șansele de a intra în necazuri cresc exponențial atunci când vorbești prea mult. De aceea, vorbitorilor compulsivi le este adesea greu să-și păstreze prietenii. Așadar, conservă-ți energia verbală!

3) Începe acum! Ai acumulat deja destule informații, așa că știi cum poți să-i pui frâu limbii. Deci, pune-ți frâu la limbă începând din aceste momente… și vei constata că viața ta se va îmbogăți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 ian. 2025

9 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Tatăl iubește pe Fiul.

Ioan 3.35

Când este vorba despre dragostea lui Dumnezeu față de lume, este dată o măsură, deși ea este infinită; când însă este vorba despre dragostea Tatălui față de Fiul, nu poate fi dată nicio măsură. Mărturia răsună în toată măreția demnității ei: „Tatăl iubește pe Fiul“, iar credința acceptă aceasta cu toată bucuria. Însă chiar dacă Tatăl nu poate da nicio măsură pentru această dragoste, El dă o măsură a mărturiei cu privire la dragostea Lui față de Fiul: haina pestriță a lui Iosif, mărturia publică a dragostei Tatălui, își are echivalența binecuvântată în cerurile deschise ale Noului Testament. Cerurile nu au fost deschise niciodată fără ca acest lucru să fi avut legătură cu Hristos, iar când au fost deschise, ele au dat întotdeauna o nouă mărturie cu privire la plăcerea pe care Tatăl Și-a găsit-o în diversele haruri ale Fiului.

Tocmai ce Hristos Își luase locul de Slujitor al Domnului pe pământ, că cerurile au și fost deschise asupra Lui, pentru ca oștile din cer să poată privi jos la un Om aflat pe pământ, despre care Tatăl poate spune: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“ (Matei 3.17). Puțin mai târziu, cerurile se deschid din nou, pentru ca un om de pe pământ să poată privi spre ceruri și să dea mărturie despre „Fiul Omului“ care Se află în cer (Fapte 7.55,56). De asemenea, nu este departe ziua în care cerurile vor fi deschise pentru ca Fiul Omului să vină în glorie ca „Împăratul împăraților și Domnul domnilor“ cel biruitor (Apocalipsa 19.11-16).

După ce va veni ca Împăratul împăraților, cerurile se vor deschide din nou, pentru ca îngerii care urcă și coboară să poată da mărturie despre Fiului Omului care împărățește în glorie pe pământ (Ioan 1.51). În aceste ocazii strălucite Îl vedem pe Domnul nostru Isus îmbrăcat cu haina pestriță. Cu alte cuvinte, în aceste ceruri deschise vedem desfătarea pe care Tatăl Și-o găsește în Hristos, ca Fiu al Său preaiubit aflat într-o poziție smerită; ca Fiu al Omului, aflat în gloria cerească; ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor, venind să împărățească pe pământ ca Fiu al Omului, cu slavă și putere supremă.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său.

Romani 5.10

Yang-Won Son (2)

Cum a reacționat pastorul coreean Yang-Won Son la știrea că ucigașul fiilor săi era condamnat pentru a fi executat? Într-un mod complet diferit de ceea ce s-ar fi așteptat cei mai mulți, el a trimis-o pe fiica lui de 13 ani în oraș, în locul unde trebuia să aibă loc execuția, pentru a transmite un mesaj care i-a șocat pe toți: „Tatăl meu cere ca acela care i-a împușcat pe frații mei“ – aici ea s-a oprit pentru a-și înghiți lacrimile și și-a mușcat buzele – „să nu fie ucis, nici să nu fie maltratat“. Ea a izbucnit în plâns. Cererea tatălui ei a mers chiar mai departe, căci el a solicitat să i se permită să-l adopte pe ucigaș ca fiu al lui. În cele din urmă, cererea i-a fost aprobată. Ucigașul Chai-sun a fost adoptat de familie.

Acest incident emoționant i-a pus pe mulți pe gânduri: era numai har. Ce dar de neimaginat pentru un ucigaș care merita exact opusul…!

Aceasta este șansa de necuprins pe care Dumnezeu o oferă oricărui om. Suntem vinovați pentru moartea Fiului Său, Isus Hristos, indiferent dacă suntem sau nu conștienți de aceasta. El a murit pentru noi. Acum Dumnezeu dorește să ne primească în calitate de copii ai Săi, pentru ca noi să fim din familia Lui și să devenim moștenitori ai Lui. Așa de mare este harul lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Osea 9.1-17 · Iacov 4.11-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 5:12-31

Dacă imnul lui Barac şi al Deborei Îi atribuie pe drept Domnului onoarea victoriei, fiecare seminţie implicată în ea trebuie să-şi primească lauda sau dezaprobarea pe care o merită. Unele seminţii au luat parte activ la lupte. De exemplu, Zabulon şi Neftali şi-au riscat vieţile (v. 18; comp. cu Rom. 16.4; Filipeni 2.30). Alte seminţii, din contră, nu s-au angajat, din cauza laşităţii sau a leneviei. Dintre acestea făceau parte şi cele două seminţii şi jumătate: Ruben, în ciuda unor „mari hotărâri ale inimii” şi a ezitărilor sale, a rămas cu turmele care-i mai fuseseră piatră de poticnire, determinându-L să-şi aleagă moştenirea dincolo de Iordan; la fel Galaad (Gad şi Manase;v. 17).

Dan şi Aşer, reţinuţi de comerţ şi de afaceri, nu şi‑au părăsit nici corăbiile, nici porturile. Domnul nu Se poate folosi nici de oamenii nehotărâţi (corăbiile), nici de cei prea ocupaţi (porturile). Mai devreme sau mai târziu ni se oferă ocazia să arătăm ce are prioritate în viaţa noastră. Sunt acestea interesele poporului lui Dumnezeu, bunăstarea adunării? Sau, mai degrabă, ne asemănăm cu aceia despre care ap. Pavel putea  spune cu tristeţe că ei „caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos”? (Fil. 2.21).

Comparând v. 12 din acest cap. cu Ps. 68.18, citat în Ef. 4.8, Îl vedem pe Hristos Învingătorul eliberându-i pe prizonierii lui Satan şi înălţându-Se apoi la cer în triumf.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI GĂSEȘTI PROPRIA VALOARE | Fundația S.E.E.R. România

„…Toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Dacă faci parte din ecuația Împărăției lui Dumnezeu și citești Cuvântul Lui, acolo descoperi ce simte El pentru tine și afli și ce vei primi „pe deasupra”. Ca urmare, amintirile tale încep să se vindece, stima de sine este restabilită și încetezi să-ți mai dorești calitățile/darurile altora! Când se întâmplă acest lucru, nu mai crezi că „tovărășia oricui este de preferat în locul tovărășiei mele”.

Într-un sondaj efectuat în rândul unor cupluri presupus fericite, peste 50% au declarat că nu s-ar mai căsători cu aceeași persoană! De ce? Pentru că răspunsul la singurătate nu-l reprezintă oamenii, ci scopul!

Apostolul Ioan era prizonier în insula Patmos, când Dumnezeu i-a arătat gloria cerului și a putut scrie cartea Apocalipsa. Apostolul Pavel era singur într-o temniță romană când a scris o bună parte din Noul Testament. Dumnezeu a făcut unele dintre cele mai bune lucrări ale Sale atunci când era singur, fără ca nimeni să-L aplaude, iar când S-a uitat la tot ce făcuse „iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31)

Poți să declari și tu, cu privire la tine, că ai sau produci valoare? Este frumos când ceilalți te vorbesc de bine, dar când tu însuți poți vorbi de bine despre tine, asta reflectă opinia ta despre tine – ori, cu ea trăiești în fiecare zi!

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toți cei dragi plecați în veșnicie și a căror plecare ne-a învățat cum să trăim singuri și să ne folosim de singurătate ca să lucrăm pentru Împărăția Sa. Undeva, dincolo de singurătate, există o mulțumire născută din necesitate. Atunci când opțiunile se reduc sau ușile se închid în domeniul fizic, omenesc, găsești deschideri în domeniul spiritual.

Așadar, lucrează la aprofundarea relației tale cu Dumnezeu! Pe măsură ce o vei face, vei găsi bucurie și vei dezvolta în același timp calități care te vor face să fii plăcut persoanelor potrivite.

Acesta este motivul pentru care Domnul Isus a spus că atunci când „cauți mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui… toate celelalte lucruri ți se vor da pe deasupra”… inclusiv stima de sine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 ian. 2025

4 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Un împărat nu este salvat prin mulțimea oștirii sale; viteazul nu este scăpat prin mărimea puterii sale. Calul este în zadar pentru a învinge și nu salvează nicidecum prin mărimea puterii lui. Iată, ochiul Domnului este peste cei care se tem de El, peste cei care așteaptă bunătatea Lui.

Psalmul 33.16-18

În Scriptură, nădejdea – sau speranța – semnifică o așteptare cu încredere a promisiunii sigure a lui Dumnezeu. Tăria nădejdii celui credincios stă în credincioșia lui Dumnezeu.

Trăim într-o lume lipsită de speranță. Atât de mulți oameni în jurul nostru trăiesc fără o nădejde care să treacă dincolo de ziua de astăzi și sunt cuprinși de simțăminte de goliciune, de teamă și de deznădejde!

De ce stau lucrurile așa?

Fiindcă ei fie au întors spatele promisiunilor lui Dumnezeu, fie le-au pierdut din vedere. Există însă o nădejde adevărată pentru cei care au credință într-un Dumnezeu sfânt, care L-a trimis pe Fiul Său în lume nu pentru a-i condamna, ci pentru a-i mântui. Credința în acest Dumnezeu plin de dragoste este temelia pe care să ne fie întemeiată viața!

Când avem nădejde în Dumnezeu, ne îndreptăm privirea asupra promisiunilor Lui, nu asupra împrejurărilor în care ne aflăm. Ne bazăm nădejdea pe Dumnezeul nostru și pe ceea ce El a promis, „în speranța vieții eterne pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis-o mai înainte de timpurile veacurilor“ (Tit 1.2). Să ne întemeiem nădejdea pe Cartea promisiunilor lui Dumnezeu, pe Cuvântul Său, care nu se schimbă niciodată!

Să ne ridicăm ochii deasupra împrejurărilor și deasupra lumii prezente, pentru a putea privi la nădejdea din ceruri, nădejdea învierii, nădejdea de a fi la fel ca Hristos, nu ca la ceva care s-ar putea sau nu împlini, ci ca la o garanție din partea unui Dumnezeu plin de dragoste! Faptul că El a promis un lucru este de ajuns ca noi să credem în împlinirea lui.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat.

1 Tesaloniceni 1.9

Virtual

Cuvântul „virtual“ – care în alte epoci era rar folosit – a devenit frecvent în era revoluției digitale.

Ecranele noastre pot prezenta imagini care nu corespund cu realitatea – imagini virtuale. Prin intermediul unui website, poți intra în legătură cu vorbitori fictivi. Prin rețelele sociale îți poți face prieteni virtuali, persoane pe care nu le vei întâlni decât pe ecran. În acest fel, viața noastră este din ce în ce mai deconectată de la realitate. Nu este oare acest vis (sau mai exact acest coșmar) un mediu periculos, ținându-ne atât de departe de realitățile importante?

Care sunt aceste realități? Biblia ne invită să medităm la relația noastră cu Dumnezeu, Creatorul a tot ce există, la sensul vieții, la perisabilitatea ei, la rezultatele ei, la moarte și la ceea ce este dincolo de această lume. Aceste chestiuni nu sunt virtuale, ci sunt strâns legate de existența noastră pe pământ.

În Isus, Fiul lui Dumnezeu, născut în lume, Om printre oameni, Dumnezeu, care este Duh și este nevăzut, a venit pentru a ne da răspuns la aceste întrebări. Isus nu este o ființă virtuală, ci o Persoană vie, care dorește să intre în viața noastră. El ne oferă eliberarea de păcat; aceasta nu este ceva iluzoriu, ci o realitate care ne poate transforma viața.

Dumnezeu vrea să ne dea nu o iluzie, ci o viață reală, pe care El să o umple cu prezența și cu iubirea Lui.

Citirea Bibliei: Osea 4.1-19 · Iacov 2.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 2.6-23

Anii au trecut şi vedem ridicându-se în Israel o altă generaţie, care nu-L cunoştea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel (v.10). Generaţia aceasta nu experimentase credincioşia lui Dumnezeu în deşert, nici puterea Lui în Canaan. Şi iată-i cum merg după alţi dumnezei (v.12).

Acesta este un exemplu important, pe care trebuie să-l luăm în considerare noi, care suntem parte a unei noi generaţii a poporului lui Dumnezeu, copii din părinţi credincioşi, care am auzit despre lucrurile minunate pe care Dum­nezeu le-a împlinit pentru generaţiile anterioare, dar care, probabil, nu-L cunoaştem pe Domnul printr-o experienţă personală.

Vai, este trist să vedem declinul care a urmat după trezirea strălucită din secolul trecut. Bătrânii, despre care am auzit vorbindu-se, au plecat unul câte unul. Iar dacă Domnul ne va mai lăsa aici încă câţiva ani, cei mai tineri dintre noi, la rândul lor, vor avea răspunderea să croiască drumul.

„Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri”, ne îndeamnă Evrei 13.7. Ei ne-au lăsat lucrările lor scrise şi exemplul lor. Să le imităm, mai presus de toate, credinţa. Şi apoi, chiar dacă acestea sunt trecute, Domnul ne rămâne. Prezenţa Lui este suficientă chiar pentru un timp al slăbiciunii, ca cel de astăzi!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RECOLTA TA ESTE ÎN CURS DE COACERE! | Fundația S.E.E.R. România

„…Sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.” (Marcu 4:27)

Ai semănat o „sămânță” de credință, iar acum te întrebi când vei culege „recolta” pe care Dumnezeu a promis-o în Cuvântul Său? Dacă da, ascultă ce spune Cuvântul Lui: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic şi, când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerişul.” (Marcu 4:26-29)

Înainte de a culege recolta de binecuvântare promisă de Dumnezeu, trebuie parcurse câteva etape.

În primul rând, există etapa de „neștiință”. Sămânța ta este îngropată în pământ. Cum și când va veni recolta depinde în întregime de Dumnezeu. Dar trebuie să crezi că se va întâmpla!

Urmează apoi etapa „firicelului verde”. Este doar un mic fir verde bătut de vânt, dar este suficient pentru a te încuraja și pentru a te anunța că recolta este pe drum.

În al treilea rând, urmează etapa „îngrijirii”. Sămânța a început să crească și să arate ca lucrul pentru care te-ai rugat. Acesta este momentul în care trebuie s-o uzi cu rugăciune, s-o fertilizezi prin Cuvântul lui Dumnezeu și s-o protejezi de orice sau de oricine ar putea s-o dezrădăcineze prin îndoială și necredință.

În cele din urmă, ajungi la faza de „coacere”, când boabele se coc și urmează să culegi recolta. Oricare ar fi stadiul în care te afli astăzi, rămâi plin de credință și continuă să te încrezi în Dumnezeu – și vei secera, „la vremea potrivită, dacă nu vei cădea de oboseală”! (vezi Galateni 6:9)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 ian. 2025

2 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.

Matei 11.29,30

Noul Testament pe scurt (1) – Matei

Matei înseamnă „darul lui Iahve“, iar el a scris prima carte din Noul Testament, o carte scrisă dintr-o perspectivă iudaică și care păstrează o continuitate admirabilă cu Vechiul Testament. Ea Îl prezintă pe Domnul Isus Hristos ca fiind Mesia cel îndelung așteptat, Împăratul lui Israel. Prin urmare, genealogia Sa merge înapoi până la David și la Avraam, fiind genealogia lui Iosif. Ea stabilește deci dreptul oficial al lui Hristos la tronul lui David.

Evanghelia după Matei este singura carte din Scriptură care folosește expresia „Împărăția cerurilor“. Acest lucru arată că, sub legea lui Moise, autoritatea împărăției lui Iahve fusese încredințată iudeilor. Prin urmare, Ierusalimul fusese cartierul ei general. Însă, din cauza falimentului lui Israel, Dumnezeu a întrerupt această stare de lucruri, iar împărăția Sa își are acum cartierul general în ceruri. El a vorbit odinioară pe pământ, din mijlocul iudeilor, iar acum El vorbește din ceruri. Din acest motiv, Matei folosește des expresia „Împărăția cerurilor“ când descrie împărăția lui Dumnezeu. Această Evanghelie prezintă o schimbare completă în căile dispensaționale ale lui Dumnezeu, fiindcă Hristos, adevăratul Împărat, a venit pe acest pământ, iar apoi S-a întors în cer.

În acord cu toate aceste lucruri este de așteptat ca Matei să insiste asupra supunerii și ascultării depline față de autoritatea suverană a Domnului Isus; nu față de lege, ci față de Cel care este mai presus de lege. „Luați jugul Meu și învățați de la Mine.“ Accentul este deci pus pe fapte – pe fapte ale credinței, bineînțeles – fiindcă autoritatea este subiectul important din această Evanghelie, nu harul, precum în cea a lui Luca. Cât de bine este ca astfel de lecții să se coboare adânc în inimile noastre!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu adaugă nicio durere la ea.

Proverbe 10.22

Câmp petrolier

În timpul recesiunii din 1930 din Statele Unite, un fermier modest deținea un mare teren în vestul Texasului. El trăia în sărăcie, luptându-se din greu să-și hrănească familia, când o companie petrolieră i-a cerut permisiunea de a face un foraj pe proprietatea lui. Gândind că nu avea ce pierde, fermierul a dat permisiunea. La o adâncime nu foarte mare, compania a descoperit cel mai important câmp petrolier care se găsise până atunci în America de Nord. Se puteau extrage peste 80.000 de barili pe zi. Acel fermier a devenit multimilionar peste noapte. De fapt, el era bogat de când cumpărase acel teren, pentru că petrolul era acolo, doar că el nu știa.

Aceasta ne face să ne gândim la aceia care au Biblia, dar nu o citesc niciodată. Trăiesc în sărăcie, deși înaintea lor stă Cuvântul lui Dumnezeu, încărcat de o bogăție inepuizabilă. Trebuie să descoperiți această comoară! Cuvântul este „viu și lucrător“ (Evrei 4.12), acționând în lăuntrul ființei noastre. Să îl primim așa cum ni l-a prezentat Isus: „Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Să nu ne temem de schimbarea pe care o produce în inima și în conștiința noastră. Este mijlocul prin care Dumnezeu ne prezintă harul și bunătatea Lui în Fiul Său, dându-ne viața eternă.

Fermierul nu a ezitat. Să nu ezităm nici noi atunci când Dumnezeu ne spune: „Alege viața“! Nu există bogăție mai mare. Biblia este o carte unică. Mesajul ei de iertare și de eliberare produce o transformare profundă a ființei noastre.

Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.16-26

Abia începută, această carte a Judecătorilor ne pune în faţă un declin, pe cât de trist, pe atât de rapid. Care este motivul? În esenţă, uitarea prezenţei Domnului. Ghilgal nu mai este locul judecării de sine, nici locul unde se găseşte Îngerul Domnului (2.1). Care este consecinţa?  O mare teamă de puterea oamenilor! Carele lor de fier devin un subiect de groază (Prov. 29.25). Pare să existe aici o asemănare cu zilele lui Iosua. Luarea Luzului ne aminteşte de luarea Ierihonului. Dar aceasta nu este o chestiune de credinţă nici din partea fiilor lui Iosif, nici din partea omului care le-a arătat intrarea în cetate. Rahav a fost cruţată datorită credinţei ei. Este cu totul diferit cazul trădătorului din Luz care, în loc să trăiască acolo cu poporul, pleacă şi îşi ridică o cetate în altă parte. O victorie care nu este rod al încrederii în Dumnezeu nu va dura niciodată.

Declinul este general, dar, individual, fiecare seminţie este caracterizată de măsura în care tolerează sau se supune, cu mai multă sau mai puţină putere de rezistenţă, prezenţei vrăjmaşilor în teritoriul ei. Tot aşa în Adunare, delăsarea colectivă este un rezultat al delăsării individuale. Fiecare credincios are răspunderea lui personală. Ar trebui să ne întrebăm fiecare dintre noi: „Care este răspunderea mea? Cum mi-a fost mărturia din ziua în care m-am întors la Dumnezeu?”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN ACEST AN, FĂ MAI ÎNTÂI LUCRURILE IMPORTANTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12)

Cu toții avem aceleași douăzeci și patru de ore în fiecare zi – adică 1.440 de minute, sau 86.400 de secunde. Iar noi „trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu” pentru modul în care le folosim (vezi Eclesiastul 11:9). Un bun punct de plecare este să-ți pui întrebarea: „Cum mi-aș petrece ultimele douăzeci și patru de ore, dacă aș ști că a doua zi voi sta în fața lui Dumnezeu?”

Răspunsul te poate ajuta să-ți stabilești prioritățile în viață.

Gândește-te: dacă cineva îți fură mașina, îți poți lua alta. Dacă ți se fură portofelul, câteva apeluri telefonice la unitatea care ți-a eliberat cardul rezolvă de obicei problema. Dar pe cine poți suna când îți pierzi… timpul? Cum îți petreci timpul este de fapt modul în care îți trăiești viața!

Efeseni 5:16 spune: „Răscumpăraţi vremea”, așa că învață să faci următoarele:

1) Nu mai spune „da” tuturor. Atunci când instinctul tău spiritual îți spune „nu”, iar instinctul tău social de a-i mulțumi pe oameni îți spune „da”, mergi după instinctul tău spiritual! Domnul Isus așa a făcut! Iar asta I-a permis să Îi spună Tatălui Său: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat- o s-o fac.” (Ioan 17:4). Nu lăsa ca lucrurile bune să-ți fure lucrurile cele mai bune; renunță la unele activități, ca să poți excela în altele.

2) Lasă-te călăuzit de Duhul, nu de firea pământească. Apostolul Pavel spunea: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16) Mai mult, când umbli în Duhul, arzi uleiul, nu fitilul; Duhul Sfânt îți dă putere.

3) Pune lucrurile importante pe primul plan. Un semn al adevăratei maturități este să faci ceea ce nu ai chef să faci, atunci când nu ai chef să faci! Așadar, anul acesta, pune lucrurile importante pe primul loc… și lasă-le acolo!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 ian. 2025

1 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, în toate zilele, ca să le fie bine, lor și fiilor lor, pentru totdeauna!

Deuteronom 5.29

Prețioase cuvinte! Ele ne pun înainte, în modul cel mai binecuvântat, izvorul secret al acelei vieți pe care noi, ca și creștini, suntem chemați să o trăim zi de zi – o viață de simplitate și, implicit, de ascultare necondiționată care vine dintr-o inimă temătoare de Domnul – temându-ne de El nu într-un duh de servilitate, ci cu toată profunzimea și realitatea unei iubiri adoratoare, pe care Duhul Sfânt a vărsat-o în inimile noastre.

Aceasta este ceea ce place inimii Tatălui nostru iubitor. Cuvântul Lui pentru noi este: „Fiul meu, dă-mi inima ta!“ (Proverbe 23.26). Acolo unde inima este dăruită lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri vin de la sine, în cea mai plăcută ordine morală. Inima iubitoare își găsește bucuria ei cea mai profundă când ascultă de toate poruncile lui Dumnezeu; și nimic nu este mai valoros pentru Dumnezeu decât acele lucruri care vin dintr-o inimă iubitoare.

Inima este sursa tuturor izvoarelor vieții; prin urmare, când este guvernată de Dumnezeu, în ea se va găsi un răspuns plin de dragoste față de toate poruncile lui Dumnezeu. Noi iubim poruncile Lui datorită faptului că Îl iubim pe El. Orice cuvânt al Său este prețios pentru inima care Îl iubește. Orice regulă, rânduială sau verdict – într-un cuvânt toată legea Lui – sunt iubite, respectate și ascultate, datorită Numelui Său și autorității Sale, care sunt atașate acestora.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; și cerurile sunt lucrări ale mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Evrei 1.10,11

„Tu rămâi“

Tocmai am încheiat o etapă din călătoria noastră spre eternitate. Iată-ne ajunși în cea dintâi zi a unui nou an. Este un bun prilej pentru a sta puțin liniștiți, înainte de a ne relua rutina de zi cu zi. Privind înapoi, la anul care s-a scurs, se poate să cădem pe gânduri; iar cu privire la viitor, se poate să ne asalteze întrebări fără răspuns. În trecut, am avut parte de schimbări năucitoare; și nu ne referim aici la cele pe care Dumnezeul Creator le-a rânduit în natură prin succesiunea anotimpurilor, ci la acele schimbări din lume produse prin intervenții ale oamenilor care trăiesc despărțiți de Dumnezeu. Asemenea schimbări ne arată că oamenii se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și indică un pronunțat declin. În viitor, ne putem aștepta la și mai multe asemenea schimbări.

Credincioșii își găsesc stabilitatea privind numai în sus, la Dumnezeu „Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare“ (Iacov 1.17), și la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, „Cel prin care a făcut și lumile“ (Evrei 1.2). Domnul Isus „este Același ieri, azi și în veci“ (Evrei 13.8). La El se referă versetul nostru când spune: „Tu rămâi“. El ne-a dat Cuvântul Lui, întotdeauna actual, care niciodată nu se schimbă. Biblia este singurul mijloc de orientare pe acest drum prin care am pășit într-un an nou. Este un privilegiu că îl avem, de aceea suntem datori să punem în practică principiile lui, în împrejurările pe care le traversăm și în timpul pe care îl trăim. Domnul Însuși ne va ajuta la aceasta.

Citirea Bibliei: Osea 1.1-11 · Iacov 1.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.1-15

Există o mare diferenţă între cartea Iosua şi cea a Judecătorilor. Cea dintâi îl înfăţişează pe Israel luând victorios în stăpânire ţara Canaan. Cea de-a doua ne va oferi o descriere a poporului locuind în moștenirea lui. Deşi la prima vedere cartea Judecători pare să abordeze același subiect, chiar de la începutul ei există semne sigure care indică faptul că nu ne mai aflăm în zilele lui Iosua: chiar dacă Iuda acționează cu zel împotriva canaaniţilor, el pare să conteze mai puţin pe Domnul decât pe fratele său Simeon. Apoi împăratul vrăjmaş, lăsat în viaţă, este tratat într-un mod barbar.

Pagina glorioasă este întoarsă; vom asista la declin.

Aceasta este ceea ce s-a produs şi în Adunarea răspunzătoare. Puterea şi, în mare măsură, binecuvântarea colectivă au dispărut astăzi. Însă Dumnezeu nu S-a schimbat. Puterea Lui se găseşte întotdeauna la dispoziţia credinţei individuale. Otniel, luând în stăpânire Debirul, ne stă ca exemplu. Binecuvântarea este de asemenea la îndemâna noastră (1 Petru 3.9 sf.). Este suficient să o cerem, aşa cum a făcut Acsa (v. 15). Ea vine prin Duhul lui Dumnezeu care, asemenea pâraielor de apă promise în Deuteronom 8.7, ne împrospătează sufletele prin Cuvântul lui Dumnezeu. Să cerem această binecuvântare Tatălui nostru, la începutul acestui an.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UN NOU AN, UN NOU ÎNCEPUT | Fundația S.E.E.R. România

„…Tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” (Romani 6:4)

Bun găsit, Un An Nou binecuvântat – și nu lăsa trecutul să-ți fure viitorul! Încă o dată, Dumnezeu îți oferă un nou început! Să recunoaștem, cu toții avem relații care parcă nu pot fi vindecate, și probleme care par să nu fie niciodată rezolvate așa cum ne-ar plăcea nouă. Dar, prin harul lui Dumnezeu, putem ierta, uita și merge mai departe!

Nu trebuie să stai treaz noaptea ca să dezgropi morții, să scotocești printre amintiri și să redeschizi răni adânci și dureroase. Dacă le deschizi o portiță, nălucile trecutului tău își vor stabili reședința în mintea ta. S-ar putea să te gândești acum la început de an: „Dar încă mă lupt în atât de multe domenii!” Cu toții o facem. Chiar și marele apostol Pavel a recunoscut că nu era prea organizat. Spre deosebire de cei care condamnă la alții exact lucrurile cu care ei înșiși se luptă, Pavel recunoștea: „Nu… sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.” (Romani 7:17-20 )

Vă mulțumesc, frate Pavel, în numele tuturor celor care au crezut că odată ce au devenit creștini nu vor mai exista lupte! Dar Pavel nu se oprește aici; el ne dă soluția în alte două versete importante:

1) „După cum Hristos a înviat din morţi… tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă…” (Romani 6:4);

2) „Socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:11).

Atunci se ridică întrebarea: „Ce ar trebui să fac cu vechile mele probleme?” Recunoaște-le, renunță la ele, și uită-le! În loc să te lupți în bătălii pe care nu le poți câștiga, lasă puterea Învierii lui Hristos să vină peste viața ta și să rupă legăturile dintre tine și durerea trecutului tău!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 dec. 2024

28 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toma a răspuns și I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“. Isus i-a spus: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut; ferice de cei care n-au văzut și au crezut“.

Ioan 20.28,29

În această scenă, care are loc după opt zile de la prima arătare a Domnului, Toma are un loc proeminent. El nu fusese cu ei „când a venit Isus“. Ceea ce dăduse valoare și prețuire acelei prime strângeri fusese faptul că „a venit Isus“; iar Toma a ratat acest moment – a ratat prima strângere în jurul Persoanei lui Isus. În scena celei de-a doua arătări a Domnului în mijlocul celor ai Săi, suntem purtați, simbolic, dincolo de perioada Adunării, la zilele în care se va găsi din nou o rămășiță credincioasă în mijlocul iudeilor, grup care în scena noastră este reprezentat de Toma. La fel ca iudeii, Toma a considerat că este greu să creadă fără să vadă și să atingă. Despre iudeii din acele zile îndepărtate citim: „Vor privi spre Mine, Acela pe care L-au străpuns“ (Zaharia 12.10); și vor spune: „Binecuvântat fie cel care vine în Numele Domnului! … Domnul este Dumnezeu … Tu ești Dumnezeul meu“ (Psalmul 118.26-28; Matei 23.39). În același fel Toma, privind spre Domnul, spune: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“.

Domnul, într-adevăr, recunoaște credința lui Toma; dar adaugă: „Ferice de cei care n-au văzut și au crezut“. Aceasta este partea binecuvântată a celor care formează Adunarea lui Hristos în timpul absenței Lui, așa cum spune apostolul Petru: „Pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiți; și, crezând în El, deși acum nu-L vedeți, vă bucurați mult, cu bucurie de nespus și glorioasă“ (1 Petru 1.8).

Ultimele două versete din capitol ne vorbesc despre faptul că au mai existat și alte semne pe care Isus le-a făcut, dar se spune că ne-a fost redat suficient pentru a putea fi împlinit marele scop al acestei Evanghelii, anume acela de a-L prezenta pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să avem viața în Numele Lui.

H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul mântuirii și Domnul Stăpânul ne scapă de la moarte.

    Psalmul 68.20

    Podul Firth of Tay

    28 decembrie 1879, Scoția. Încă de la amiază se dezlănțuise o furtună puternică, ce urla la gura râului Tay. Vântul bătea cu putere în catargele navelor și în stâlpii de fier ai mărețului pod de cale ferată, care avea o lungime de peste 3 kilometri și se sprijinea pe 86 de stâlpi de oțel. Paznicul podului privea tremurând la elementele dezlănțuite. Chiar atunci trecea trenul de la Edinburgh la Dundee. El se uita pe fereastră, când deodată a auzit un zgomot asurzitor. Luminile din spate ale trenului de pe pod nu s-au mai văzut. Fulgerele brăzdau văzduhul. Paznicul și-a luat repede haina și a dat fuga afară. A înaintat cu precauție pe pod și – dintr-o dată – a stat în fața unui gol imens. Podul se prăbușise, luând cu el în adâncuri trenul cu 75 de persoane. Nu au existat supraviețuitori. Ancheta ulterioară a arătat că podul Firth of Tay nu a putut rezista la acea sarcină dublă. Uraganul cu forțele sale imense și greutatea trenului au fost prea mari.

    Și noi avem parte de situații asemănătoare în viața noastră. Un elev primește o temă grea pentru acasă tocmai în mijlocul stresului pe care îl are de a-și termina examenele finale. O persoană bolnavă constată că are o nouă afecțiune. Familia este amenințată de șomaj sau de divorț. Toate acestea sunt greutăți care adesea devin atât de grele, încât nu mai pot fi suportate și ne prăbușim sub ele. Nu există nicio cale de ieșire? Ba da, există! Domnul Isus știe cum ne simțim. La El putem merge cu durerea și mai ales cu povara vinei noastre. Isus ia de pe inima noastră povara vinovăției și ne ajută să ne purtăm greutățile vieții. El este cu noi, ne mângâie și ne dă putere.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 46.1-24 · Psalmul 147.11-20

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 23:1-11

    La rândul său, Iosua îşi sfârşeşte cariera. „Fiţi deci curajoşi, ca să păziţi şi să faceţi tot ce este scris …“, le spune el căpeteniilor poporului (v. 6). Era cuvântul pe care DOMNUL i-l spusese la început (1.7), ceea ce Moise repetase de multe ori. Şi astăzi avem nevoie de această învăţătură. Mulţi găsesc Evanghelia veche, demodată; doresc „să-şi gâdile urechile“ cu noutăţi(2 Timotei 4.3). Să mulţumim Domnului că ne-a dat slujitori care nu obosesc repetând aceleaşi adevăruri şi aceleaşi îndemnuri. „Să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este greu − le spune Pavel filipenilor − iar vouă vă este de folos“ (Filipeni 3.1). Cât despre noi, să nu obosim să le ascultăm!

    Pomenind numele dumnezeilor naţiunilor, se face un prim pas spre a jura pe ei, apoi spre a le sluji, în sfârşit pentru a se prosterna înaintea lor (v. 7). Iată pentru ce epistola către Efeseni ne îndeamnă nici să nu fie pomenite aceste lucruri necurate, nebune şi necuviincioase ale lumii, „cum se cuvine unor sfinţi“ (Ef. 5.3, 4).

    Poate că nu suntem întotdeauna destul de atenţi la limba noastră. Fie ca ea să ne facă să fim recunoscuţi de alţii ca fiind ucenici ai lui Isus! (Matei 26.73 în contrast cu v. 74).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SIGURANȚA LOCULUI DE MUNCĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug…” (Proverbele 21:5)

    Pentru a avea siguranța locului de muncă, trebuie:

    1) Să te străduiești să fii cât mai indispensabili posibil. „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte.” (Proverbele 21:5-6) Străduiește-te să ai integritate și să dai dovadă de excelență în munca ta, învățând în același timp cât mai multe despre procedurile și procesele care depășesc domeniul tău de responsabilitate. Fii dispus să-i ajuți pe ceilalți – dar nu în detrimentul propriei eficacități!

    2) Dacă teama de a nu-ți pierde locul de muncă provine din conflicte de personalitate cu șeful tău, adoptă principiul biblic al autorității și al supunerii. Responsabilitatea se oprește la persoana responsabilă. Prin urmare, ia hotărârea de a te supune sarcinilor rezonabile care ți se cer, desigur dacă acestea nu sunt ilegale sau imorale. Atunci când este posibil, confirmă instrucțiunile primite de la șeful tău printr-un e-mail, incluzând feedback-ul tău cu privire la potențialul rezultat. Vorbește întotdeauna cu respect. Fii dispus să faci un efort suplimentar. Nu găsi scuze și nu încerca să acoperi un lucru prost făcut. Cooperarea cu șeful tău este crucială, așa că fă din acest lucru proiectul tău special. Sfânta Scriptură spune: „Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba…” (Tit 2:9).

    3) Să-ți cunoști potențialul. Te afli cumva într-un domeniu în care există o cerere puternică pentru competențele tale, sau trebuie să te educi pentru a le actualiza? Dacă îți dorești o mărire de salariu sau o promovare la locul de muncă, trebuie să fii dispus să investești timp și efort pentru a face orice este necesar pentru a le câștiga. Biblia ne asigură (Proverbele 10:4): „Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.”

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
    26 dec. 2024

    26 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; pentru că orice face El, acestea le face și Fiul la fel. Pentru că Tatăl Îl iubește pe Fiul și Îi arată toate câte face El; și Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunați. Pentru că, după cum Tatăl înviază morții și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea.

    Ioan 5.19-21

    În lumina capitolului 5 din Evanghelia după Ioan putem vorbi despre aducerea la viață ca fiind aspectul cel mai profund și fundamental al lucrării lui Dumnezeu în noi. Aceasta este atât de importantă, încât Tatăl și Fiul lucrează împreună la ea într-un fel special. Uneori, afirmațiile Domnului, „Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând“ și „Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi“ (Ioan 5.19 și 5.30), sunt folosite în mod greșit. Prin aceste cuvinte, El nu spune că era lipsit de orice putere proprie, așa cum era cazul fiecărui profet. Ele exprimă în primul rând faptul că, devenind Om, Fiul a luat un loc de slujire dependentă, lucrând în întregime prin Duhul, în supunere față de Tatăl. Acest gând este subliniat în versetul 30. Însă, în versetul 19, cuvintele Domnului accentuează faptul că locul Său esențial în unitatea Dumnezeirii era de așa natură, încât ar fi fost imposibil ca El să lucreze separat de Tatăl.

    Din acest aspect lăuntric și tainic S-a exprimat El, ca și cum ar fi spus: «Eu sunt atât de esențial una cu Tatăl, încât ar fi imposibil, prin natura lucrurilor, să lucrez separat de El». Aceasta constituie, de fapt, cea mai puternică afirmație care s-ar putea face cu privire la divinitatea Sa esențială. Tatăl și Fiul trebuie să lucreze întotdeauna împreună, așa cum ne spune versetul 19. Astfel că Domnul acceptă acuzația de a Se fi făcut „pe Sine egal cu Dumnezeu“, și nu doar că o acceptă, ci și întărește gândul legat de ea. Astfel că Tatăl și Fiul lucrează împreună prin puterea dătătoare de viață.

    F. B. Hole

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!

      Evrei 10.7

      Eu vin!

      În trei rânduri, Domnul Isus a spus: Eu vin!

      Versetul de astăzi se referă la întruparea Sa. Fiul lui Dumnezeu I-a spus în cer Tatălui Său: „Iată-Mă, vin!“. În conformitate cu planul Său etern, El a fost gata să vină pe pământ ca Om pentru a împlini voia divină. Aceasta a însemnat o umilință profundă pentru El. Domnul Isus a coborât din gloria cerului și a devenit Om dependent și ascultător, deși a rămas întotdeauna Dumnezeu. Calea Sa de ascultare L-a condus în cele din urmă la cruce, unde Și-a dat viața pentru a împlini voia lui Dumnezeu.

      „Eu vin la Tine.“ Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul Isus în rugăciunea către Tatăl Său din Ioan 17. După ce lucrarea de răscumpărare a fost încheiată, El S-a întors la Dumnezeu ca Cel înviat. Cât de fericit a fost Domnul să părăsească scena păcatului și să meargă în cer! După ce a împlinit tot ceea ce Tatăl I-a dat să facă, S-a întors ca Om în casa Tatălui, unde fusese întotdeauna ca Fiu etern.

      „Da, Eu vin curând“ (Apocalipsa 22.20). Domnul Isus ne strigă din cer această promisiune nouă, celor care Îl așteptăm pe pământ. În curând va veni din nou pentru a-i lua în cer pe toți cei răscumpărați. Cei care au adormit vor învia și vor fi răpiți la El împreună cu cei vii, care vor fi transformați. „Și Duhul și Mireasa zic: Vino! Și cine aude să zică: Vino! Amin! Vino, Doamne Isus!“ (Apocalipsa 22.17,20).

      Primele două expresii Eu vin s-au împlinit. Cu siguranță, se va împlini și cea de-a treia, pentru că Domnul așa a spus.

      Citirea Bibliei: Ezechiel 44.15-31 · Psalmul 146.1-10

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 22:7-20  

      „Împărţiţi prada cu fraţii voştri“, le-a poruncit Iosua celor care plecau (v. 8). Când este vorba de adevăruri biblice sau de experienţe creștine, Domnul ne invită să le facem parte şi altora de bogățiile spirituale strânse în țara promisiunii. Așa cum aceşti bărbaţi puteau să le povestească familiilor lor despre memorabila traversare a Iordanului şi despre strălucitele victorii ale lui Iosua, un copil al lui Dumnezeu va vorbi cu plăcere despre „minunile“ împlinite de Domnul pentru el sau desco­perite în Cuvântul Său (cap. 3.5).

      La despărţire, luptătorii din Ruben, Gad şi Manase zidesc lângă Iordan „un altar măreţ la înfăţişare“. Fraţii lor din celelalte seminţii se îngrijorează imediat, gata să intervină. Ce semnifică acest act? O sfidare a DOMNULUI? O proclamaţie de independență? Orice explicaţii s-ar da, iată o primă dificultate care nu ar fi apărut dacă aceste seminţii ar fi intrat în Canaan.

      Cercetarea este condusă de Fineas, preot care îşi arătase zelul într-un alt moment critic al istoriei poporului Domnului. Gelos cu gelozia DOMNULUI (Numeri 25.11), el împleteşte dragostea pentru Dumnezeu cu dragostea de fraţi. Două sentimente care sunt de altfel inseparabile! (1 Ioan 4.20, 21).

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      PĂSTREAZĂ VIE AMINTIREA NAȘTERII DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România

      „Păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră…” (Luca 2:20)

      Un excursionist care străbătea întinsele șesuri americane, a ajuns la marginea Marelui Canion; uimit să descopere o imensă prăpastie adâncă de 1,5 km, lată de 24 km și cu o întindere ale cărei margini nu puteau fi zărite, a exclamat: „Ceva trebuie că s-a întâmplat aici!”

      La fel putem spune și noi: „Ceva s-a întâmplat la Crăciun!” Haddon Robinson, profesor și predicator American, spunea: „De Crăciun, oricine se oprește să privească și să asculte trebuie să se întrebe despre ce este vorba în toată această agitație. O persoană atentă care vede luminile, decorațiunile, festivitățile și serviciile religioase ar putea, de asemenea, să concluzioneze: „Ceva trebuie să se fi întâmplat aici!”

      Bineînțeles că ceva s-a întâmplat! Iar noi trebuie să spunem lumii că Dumnezeu a vizitat planeta noastră. Fiul Său a venit să ni-L reveleze pe Dumnezeu și să moară pentru păcatele noastre (vezi Ioan 1:1-14). El a trăit printre noi pentru ca noi să trăim veșnic cu El. Când păstorii L- au găsit pe Mesia culcat într-o iesle, s-au mirat că „era întocmai cum li se spusese” (Luca 2:20). Drept urmare, „s-au întors, slăvind… pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră…” S-au întors la turmele lor cu o energie nouă!”

      Jon Walker, veteran al armatei americane, a spus și el: „După ce sărbătorim nașterea lui Isus, ne întoarcem la birou, la școală, la lucrurile pe care le facem în mod normal. Dumnezeu ne duce pe vârfurile munților, ne arată mari minuni și miracole, dar nu ne lasă acolo. Pe câmpuri și printre turme crește credința noastră, hrănită în solul banalului. Conflictele legate de cine curăță mizeria, cine pleacă mai devreme acasă sau cine primește cea mai mare bucată de plăcintă, sunt menite să testeze dacă Hristos este cu adevărat cel care trăiește în noi!”

      Așa că, păstrează vie în inima ta amintirea Nașterii Domnului!

      Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
      25 dec. 2024

      25 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Și Samson a zis: „Sufletul meu să moară împreună cu filistenii!“. Și s-a plecat cu putere și casa a căzut peste căpetenii și peste tot poporul care era în ea. Și morții pe care i-a ucis la moartea sa erau mai mulți decât aceia pe care îi ucisese în viața sa.

      Judecători 16.30https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Sfârșitul vieții lui Samson ne oferă o lecție cu privire la faptul că, dacă este să fim biruitori adevărați, trebuie să fim biruitori asupra noastră înșine. Doar când Samson a terminat-o cu Samson – din nefericire, abia la sfârșitul vieții lui – a putut birui pe deplin puterea vrăjmașului. De ce imaginea unui creștin fericit pe patul de moarte este una atât de rară? Ea ar trebui să fie un lucru obișnuit pentru cei ai Domnului care pleacă la El. Cred că, de multe ori, creștinul nu ajunge să termine cu el însuși decât pe patul de moarte, viața lui fiind petrecută, mai mult sau mai puțin, într-o legătură cu lumea, până când este nevoit să se confrunte cu chestiunile eterne, iar abandonarea eului coincide cu sfârșitul vieții. Sufletul lui este eliberat în același moment în care pleacă la Domnul.

      Lucrurile n-ar trebui să stea așa. Ar trebui să o terminăm cu eul mult înainte de sfârșitul vieții noastre. Sfârșitul eului trebuie să aibă loc la cruce, iar viața noastră trebuie să decurgă socotindu-ne întotdeauna morți față de păcat, însă vii pentru Dumnezeu în Hristos Isus.

      Sfârșitul nostru nu trebuie să fie marcat de providența lui Dumnezeu, nici de mâna Lui care disciplinează; nu trebuie să fie ca al lui Samson, ci unul calm și deliberat, aplicând crucea prin credință la tot ceea ce aparține omului vechi, astfel ca nu noi să trăim, ci Hristos să trăiască în noi. Atunci vom începe de acolo de unde Samson a sfârșit.

      S. Ridout

      1. <iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/evazgX8vwCw?si=ihEodZAR58HISjv3&#8243; title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen></iframe>

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

      Ioan 12.46

      De ce a venit Isus pe pământ?

      Biblia numește diferite motive pentru care Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit din cer pe pământ la noi, oamenii, acum mai bine de două mii de ani.

      „Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume: ca să mărturisesc despre adevăr“ (Ioan 18.37). Prin venirea Sa în lume putem cunoaște ceea ce este adevărat. Isus Hristos ne-a descoperit cum este Dumnezeu: El este drept și milostiv. Tot de la Isus Hristos aflăm și adevărul despre om: el este un păcătos care merită judecata divină.

      „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut“ (Luca 19.10). Deși a trebuit să ne arate că suntem cu toții păcătoși, Isus Hristos nu a venit să ne condamne. Nu, ci El a venit să ne salveze! El a venit cu o soluție la problema păcatului nostru.

      „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți“ (Marcu 10.45). Încă de la nașterea Sa, știa că va plăti cu moartea prețul răscumpărării oamenilor păcătoși. El a venit să-Și dea viața pentru mulți, adică pentru toți cei care cred în El, ca aceștia să fie eliberați de păcatele lor.

      „Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug“ (Ioan 10.10). Tuturor celor care I se încredințează Lui, El le-a adus și un dar din ceruri: viața veșnică. Această viață o putem trăi din belșug numai stând în comuniune cu Domnul nostru.

      Citirea Bibliei: Ezechiel 44.1-14 · Psalmul 145.10-21

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 21:41-45, 22:1-6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Spre deosebire de leviţi, a căror moştenire era DOMNUL, le vedem din nou pe cele două seminţii şi jumătate care sunt foarte legate de bunurile lor pământeşti. Încărcaţi cu prăzi luate de la duş­mani, binecuvântaţi de Iosua, pare ca totul să meargă bine cu aceşti bărbaţi din Ruben, Gad şi Manase. Dar nu este aşa! Ei vor suferi o mare pierdere traversând din nou Iordanul pe care altădată îl trecuseră într-un mod atât de măreţ. Chivotul nu îi mai însoţeşte la această a doua traversare. El rămâne în Canaan. Ne-am putea întreba: Ce trebuia ei să facă? Familiile lor se aflau de cealaltă parte. Versetul 19 din cap. 22 dovedeşte că era încă timp să le facă să vină în ţară. De altfel, nu a spus Domnul Isus: „Cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine …“? (Matei 10.37).

      Vai, mulţi tineri creştini au început bine, au luptat bine şi apoi s-au depărtat de Domnul precum şi de poporul lui Dumnezeu. Şi adesea aceasta s-a întâmplat din cauza unui cămin pe care şi l-au întemeiat după gândurile lor, fără să respecte cerinţele de drept ale lui Dumnezeu. Parcă auzim trista întrebare pe care le-a pus-o Domnul ucenicilor Săi: „Şi voi vreţi să plecaţi?“ (Ioan 6.67). Cititorule, dacă ţi s-ar pune astăzi aceeaşi întrebare, vei răspunde tu la fel ca ucenicul Său, Petru?

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      NAȘTEREA DOMNULUI | Fundația S.E.E.R. România

      „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui…” (Isaia 9:6)

      Pastorul Jack Hayford scria: „Cine este acest Prunc din Betleem, care – când S-a născut – a stârnit oastea cerească să cânte, acest Hristos al Crăciunului?

      Răspunsul revine cu autoritate răsunătoare… El este Răscumpărătorul – „în care avem răscumpărarea” (Coloseni 1:14). Noi, cei care credem în Numele Său, am fost „învredniciți” (vers. 12), „izbăviți” și „strămutați” (vers. 13) într-o nouă Împărăție, printr-un preț plătit o singură dată, pentru a ne asigura libertatea, potențialul și părtășia.

      El este Revelatorul – „chipul Dumnezeului celui nevăzut” (vers. 15). Vălul misterului este dat la o parte; nimeni nu mai trebuie să se întrebe cum este El – Fiul Său, Isus, a venit să dezvăluie inima Sa, natura Sa, căile Sale, însăși ființa Sa. Hristos ne dezvăluie tot ceea ce-am putea dori să știm despre Tatăl (vezi Ioan 14:9).

      El este Creatorul: „prin El au fost făcute toate lucrurile” (Coloseni 1:16). Toate cele din cer și de pe pământ au fost făcute… pentru folosul și gloria Lui! El este Susținătorul – „toate se țin prin El” (Coloseni 1:17).

      El, Cuvântul, a adus toate lucrurile în existență (vezi Ioan 1:3)… și „ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3). Așa cum El crează (vezi Evrei 11:3), tot așa El păstrează.

      El este Conducătorul – „capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1:18). El a dobândit această poziție datorită puterii și autorității Sale dovedite și demonstrate prin învierea Sa. Cel care a creat toate ființele și domniile (Coloseni 1:16) S-a limitat pe Sine în propria Sa creație și S-a supus de bunăvoie morții (vezi Filipeni 2:6-9). Dar, spre disperarea iadului, El a înviat din morți, a dat naștere Bisericii și este acum Domn peste toate!”

      Așadar, azi – sărbătorește-L și mulțumește-I că este Domnul vieții tale!

      Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
      24 dec. 2024

      24 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Și a fost așa: în anul al treizeci și șaptelea al deportării lui Ioiachin, … Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul când a început să împărățească, a înălțat din închisoare capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda. Și i-a vorbit cu bunăvoință și a pus scaunul lui deasupra scaunului împăraților care erau cu el în Babilon. Și i-a schimbat hainele de închisoare și el a mâncat pâine înaintea lui întotdeauna, în toate zilele vieții sale.

      2 Împărați 25.27-29https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Lecții din viața lui Ioiachin (3) – Restabilire

      Vedem aici o imagine minunată a bunătății lui Dumnezeu, care a făcut ca Ioiachin să fie eliberat după treizeci și șapte de ani de când fusese deportat. Manase s-a smerit înaintea lui Dumnezeu pe când era prizonier în Babilon, după care a fost eliberat. Nu știm dacă Ioiachin a avut o experiență similară, însă putem cu siguranță să apreciem bunătatea lui Dumnezeu față de el. Ioiachin se smerise atunci când s-a predat împăratului Babilonului, iar acum el este scos din închisoare și înălțat. Dumnezeu i-a făcut bine în cele din urmă.

      Apostolul Petru ne scrie: „Smeriți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe, la timpul potrivit, aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijește de voi“ (1 Petru 5.6,7). Exact acest lucru i s-a întâmplat lui Ioiachin. După ce s-a smerit, a venit timpul, potrivit cu cârmuirea lui Dumnezeu, ca el să fie înălțat. I-au fost spuse cuvinte frumoase, hainele i-au fost schimbate, a mâncat la masa împăratului Babilonului, care i-a purtat de grijă până la sfârșitul vieții.

      Dumnezeu Se îngrijește de noi și dorește ca, în cele din urmă, să ne facă bine. Când vom fi noi înălțați, așa cum a fost Ioiachin? Pavel ne oferă răspunsul: „Când Hristos, viața noastră, Se va arăta, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în glorie“ (Coloseni 3.4). Între timp, dacă sunt suferințe și dificultăți pe calea noastră – adesea din cauza naturii noastre vechi – să nu uităm cuvintele lui Iacov: „Iată, îi numim fericiți pe cei care au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător“ (Iacov 5.11).

      1. Leclerc
      2. <iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/bW_Gb0EAbN8?si=kWj1kp_asDth4nzw&#8221; title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen></iframe>

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.

      Apocalipsa 3.20

      Singuri de sărbători

      „Urăsc sărbătorile acestea! Copiii mei locuiesc departe și nu le pasă deloc de mine. Ei petrec sărbătorile cu prietenii lor și nu se gândesc să mă invite și pe mine. Am doar câțiva prieteni și toți au familiile lor. Așa că voi petrece singură sărbătorile. Sunt obișnuită cu aceasta“, mi-a spus o colegă de serviciu mai în vârstă.

      Mulți oameni singuri își simt izolarea într-un mod și mai apăsător în aceste zile de sărbătoare. Dar toți – fie că ne aflăm împreună cu rudele sau cu prietenii, fie că suntem singuri – ar trebui să știm că la „ușa“ noastră bate Cineva care așteaptă să-I deschidem. Este Isus, Mântuitorul lumii! Este Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Om! El știe din experiență ce înseamnă singurătatea. Când a trăit pe pământ, a fost adesea neînțeles, singur și respins de poporul Său! Mai mult, a fost trădat de un ucenic, renegat de un alt ucenic și abandonat de toți ucenicii… Răstignit pe cruce, a simțit batjocura și ura fără seamăn a oamenilor. Dar singurătatea Sa, care a pavat drumul spre moartea și învierea Sa, ne deschide nouă calea pentru a nu mai fi singuri niciodată.

      Astăzi, El ne invită pe toți, bogați sau săraci, fericiți sau triști, mulțumiți sau dezamăgiți, să Îi deschidem ușa inimii. Vine să ne ofere iertarea și dragostea Sa, apropierea Lui, harul și ajutorul Său. El bate, nu intră cu forța, ci așteaptă răspunsul nostru. Să-I deschidem ușa și să-L lăsăm să intre!                                                                                    

      Citirea Bibliei: Ezechiel 43.13-27 · Psalmul 145.1-9

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 20:1-9, 21:1-3https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      De cealaltă parte a Iordanului fuseseră deja stabilite de către Moise (Deuteronom 4.41-43) trei cetăţi de scăpare în caz de omor. Altele trei sunt acum alese în aceeaşi ţară, la nord, în centru şi la sud. Fiecare dintre ele este aşezată pe câte un munte (v. 7), ceea ce ne aminteşte de cuvintele Domnului Isus: „O cetate aşezată pe vârful unui munte nu poate fi ascunsă“ (Matei 5.14).

      Văzută de toţi şi în special de nefericitul ucigaş care fuge pentru a se ascunde acolo, cetatea de scăpare aminteşte neîncetat de harul lui Dumnezeu. Prima dintre aceste cetăţi, Chedeş, se află în Galileea, ţinutul drag tuturor copiilor lui Dumnezeu. Acolo a locuit Isus din Nazaret timp de trei­zeci de ani, acolo a slujit, a vindecat, a învățat ucenicii şi mulţimile. Ce-a de-a doua, Sihem, în Efraim, este adesea identificată cu această „cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov îl dăduse lui Iosif, fiul său“ (Ioan 4.5) (şi de aceea fusese inclusă în partea lui Efraim, fiul lui Iosif; cap. 24.32).

      Ea de asemenea Îl evocă pe Călătorul divin, obosit de drum, care S-a aşezat într-o zi lângă fântâna sa (Ioan 4.5 …). În sfârşit, Hebronul, citadela morţii învinse, care devine loc de adăpost, străvechi loc de retragere.

      Capitolul 21 se ocupă de partea leviţilor. Le sunt atribuite patruzeci şi opt de cetăţi, repartizate pe teritoriul celorlalte seminţii.

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      NOAPTE LINIȘTITĂ? | Fundația S.E.E.R. România

      „Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.” (Luca 1:31)

      Cred că am cântat cu toții, încă din copilărie, acest colind – în original „Silent Night”… Dar cuvintele sale nu provin de fapt din Scriptură. „Silent Night” (Noapte liniștită) a fost un poem scris de un preot austriac în 1816. Cuvintele evocă o imagine liniștită și calmă a unui cuplu fericit care își privește copilul nou-născut. Or, pentru Maria și Iosif noaptea aceea nu a fost liniștită. După o călătorie obositoare, Iosif și Maria care era aproape să nască nu s-au cazat în apartamentul matrimonial de la Betleem Grand Hotel. Ei au fost nevoiți să înnopteze într-un adăpost pentru animale, asezonat cu zgomotul și mirosurile animalelor din grajd… în care a fost orice, dar nu liniște!

      Întreabă orice mamă despre naștere. Chiar și cu ajutorul medicamentelor moderne care reduc durerea, și al mediilor sterilizate, cea mai curajoasă femeie rareori rămâne tăcută în timp ce naște. Pentru Maria, Iosif și Isus – aceasta nu a fost deloc o noapte liniștită! Cum am putea spune că a fost acea noapte? N-a fost „silent”, dar a fost „Holy Night” (Noapte Sfântă)! Dintre toate nopțile din istorie, aceasta a fost de departe cea mai sfântă. Dumnezeu a pus în mișcare planul Său etern de a veni pe pământ ca Răscumpărător al oamenilor pierduți. Biblia spune că: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor…” (2 Corinteni 5:19)

      Isus a venit să ia asupra Sa păcatele omenirii osândite, pentru ca „noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21) Mai sfânt de atât nu se poate! Un alt vers al colindului spune: „Toate sunt odihnă”; în cea mai sfântă dintre nopți, întunericul nostru spiritual și moral a fost risipit pentru totdeauna de Isus, Lumina lumii. Iar temerile noastre de păcătoși pierduți au fost înlocuite cu pacea și siguranța ce ne conferă bucuria de a fi poporul Său – iertat pentru totdeauna!

      Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

      Navigare în articole

      ← Older Entries
      Newer Entries →