Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “articole”

20 dec. 2024

20 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.

Coloseni 1.12,13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Întunericul în care acționează Satan și în care își exercită puterea asupra omului, care a ajuns robul său, se află în contrast izbitor cu lumina în care locuiește Dumnezeu, lumină care este însăși natura Sa și la care, prin har, îi face părtași și pe sfinții Săi. În harul Său infinit, El a lucrat în favoarea acestora și, prin atotputernicia Sa, i-a eliberat de sub puterea care îi ținuse robi până atunci. Dumnezeu i-a scos din domeniul unde domnește Satan, rupându-le legăturile și deschizându-le poarta acelei temnițe a întunericului, și i-a introdus în domeniul luminii. Apreciem noi oare, așa cum se cuvine, acest har imens?

Dar aici găsim ceva mai mult. „Dumnezeu este dragoste“ în aceeași măsură în care este „lumină“, iar domeniul luminii este în același timp și domeniul dragostei. După ce „ne-a eliberat din stăpânirea întunericului“, El „ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale“. Este încă o realitate, o poziție în care am fost așezați prin harul Său suveran și prin puterea Sa. Este o favoare asupra căreia nu vom putea insista îndeajuns pentru bucuria și pacea sufletelor noastre: avem parte cu El în lumină și un loc în Împărăția Fiului dragostei Sale. Totul vine de la Tatăl și ne-a fost dăruit prin Fiul.

„Ne-a strămutat“ vorbește despre exercitarea puterii eliberatoare care ne smulge de sub puterea vrăjmașului; Dumnezeu îi răpește prada vrăjmașului și o duce într-un loc de siguranță, unde puterea acestuia a fost anihilată. Acolo suntem sub paza unei dragoste atotputernice, după cum cineva spunea: «Aici nu este vorba de împlinirea de către om a vreunei cerințe a legii iudaice; este doar o lucrare a puterii lui Dumnezeu, care ne tratează ca fiind în întregime și din fire robi ai lui Satan și ai întunericului și ne așază, printr-un act suveran, în virtutea acestei puteri, într-o poziție și într-o relație cu totul nouă față de Sine Însuși».

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește.

Luca 15.7

Paula (5)

Pe drum spre casă, Paula s-a gândit cât de bucuros ar fi fost tatăl ei, dacă ar mai fi trăit, să o vadă și pe ea, fiica lui, că a devenit un copil al lui Dumnezeu. Nu a avut cuvinte să-I mulțumească îndeajuns Domnului că acum Îi aparținea Lui. Era bucuroasă că nu mai era orfană, că avea de acum un Tată, care o va păzi și o va conduce pe calea dreaptă.

Când a ajuns acasă, Paula a luat Biblia primită de la tatăl ei, a deschis-o și a citit cu voce tare în fața celorlalți versetul din Luca 15.7, care vorbește despre marea bucurie care este în cer atunci când un singur suflet se întoarce la Domnul. Toți ai ei s-au bucurat nespus când au aflat că Paula, cea care nu-L recunoștea pe Dumnezeu și nu voia să creadă în jertfa Domnului Isus, devenise un copil al lui Dumnezeu.

Din acea zi, ea nu a mai simțit îndoială, tristețe și neliniște. Tot ce avea pe suflet Îi spunea Domnului în rugăciune. Și-a încredințat cu totul soarta în mâna Tatălui ceresc. În viața ei au venit prigoana, ura, disprețul din partea oamenilor, dar a rămas liniștită, încurajată, gândindu-se la versetul 22 din Matei 10: „Veți fi urâți de toți, din cauza Numelui Meu; dar cine va îndura până la sfârșit va fi mântuit“. Paula a devenit o misionară plină de râvnă, supusă și ascultătoare de Cuvântul Domnului.

Să renunțăm și noi la împotrivire și să-L primim pe Domnul Isus în viață. Astfel vom avea parte de fericire, de pace și de bucurie. El va fi alături de noi în orice situație prin care vom trece și Îl vom putea urma ascultând de ceea ce ne spune în Cuvântul Său.

Citirea Bibliei: Ezechiel 40.28-49 · Psalmul 141.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 15:1-19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

După atribuirea părţii lui Iuda, iată un alt exemplu de credinţă îndrăzneaţă şi curajoasă. Din nou îl vom găsi în familia lui Caleb. Lângă acesta, Otniel, nepotul său, şi Acsa, fiica sa, fuseseră bine educaţi. Zi de zi, în timpul lungilor ani ai deşertului, putuseră să-l audă, aplicând îndemnul din Deuteronom 6.7, povestindu-le despre ţara cea bună pe care o vizitase, despre fructele uimitoare pe care le adusese. De asemenea zi de zi putuseră să-l vadă, credincios în mersul său perseverent, apoi în luptele Sale pentru posesiunea deplină a acestei ţări.

Astfel de cuvinte, astfel de exemplu au adus roade. Otniel şi Acsa au învăţat ei înşişi, puţin câte puţin, să iubească această ţară a Canaanului, centrul gândurilor şi afecţiunilor tatălui lor Şi, la momentul potrivit, apare credinţa. Cea a lui Otniel ia în stăpânire Chiriat-Seferul. Cea a Acsei cere o porţie suplimentară din pământul Canaanului. Ce bucurie pentru Caleb care îi spu­sese lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta“ (14.12), să-şi audă fiica spunând: „Dă-mi … dă-mi şi …!“ (v. 19; compară cu Matei 11.12).

Cu o astfel de pregătire şi cu o soţie demnă de el, Otniel se va califica pentru a exercita mai târziu funcţia de judecător în Israel (Jud. 3.9-11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUHUL SFÂNT SE ROAGĂ PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:2)

Viața te poate epuiza. Poți ajunge în punctul în care anxietatea este atât de profundă, sau nivelul de stres crește atât de mult, încât nu mai poți gândi clar. Problema sau durerea pe care o resimți este atât de copleșitoare, încât nu o poți exprima în cuvinte.

Dar iată vestea bună: atunci este momentul în care Duhul Sfânt care trăiește în tine Se roagă pentru tine și prin tine. Dacă aduci povara ta înaintea Domnului și îngenunchezi în prezența Lui, se întâmplă un lucru minunat. Un autor parafrazează versetele 26-28 din Romani 8, astfel: „Duhul lui Dumnezeu este alături de noi, ajutându-ne… Dacă nu știm cum sau ce să ne rugăm, nu contează. El Se roagă în noi și pentru noi, făcând rugăciune din suspinele noastre fără cuvinte și din gemetele noastre dureroase. El ne cunoaște mult mai bine decât ne cunoaștem noi înșine… De aceea putem fi atât de siguri că fiecare detaliu din viața noastră de iubire pentru Dumnezeu este transformat în ceva bun.”

Pentru că rugăciunea este relațională, Duhul Sfânt Îi va comunica lui Dumnezeu despre inima ta, și inima Lui îți va fi prezentată ție. Când nu știi cum să te rogi – stai pe loc. Rămâi în prezența lui Dumnezeu cu inima deschisă, iar El va comunica cu tine. De unde știm? Din Sfânta Scriptură: „Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru.” (1 Ioan 2:20) Înainte ca Dumnezeu să-ți pună răspunsul în minte, El Își pune pacea în inima ta.

De aceea, rugăciunea nu poate fi grăbită.

De aceea este atât de important să- ți faci timp să meditezi și să stai liniștit înaintea lui Dumnezeu. Lucrul acesta permite Duhului Sfânt să-ți împărtășească gândurile lui Dumnezeu, astfel încât să începi să gândești așa cum gândește El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 dec. 2024

19 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!

Isaia 40.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu dorește să-Și mângâie poporul, însă, pentru aceasta, El trebuie să-i arate adevărata stare, după care îi oferă remediul. Prima parte a acestui mesaj poate să nu sune prea mângâietor, însă Dumnezeu este nevoit să înceapă în felul acesta. El face rana, pentru ca apoi să o vindece; El omoară, pentru ca apoi să dea viață. Nu-L vom putea cunoaște în plinătatea puterii Lui de a susține și de a mângâia, până nu vom ajunge la sfârșitul propriilor noastre resurse. În lucrarea Sa de mângâiere, Dumnezeu începe întotdeauna prin a ne arăta nevoia și dependența de puterea Lui perfectă. În Isaia 40, El îi spune profetului: „Mângâiați pe poporul Meu“, după care începe să-l instruiască în privința caracterului mesajului care îi fusese încredințat.

Un glas a zis: „Strigă!“, iar Isaia a întrebat: „Ce să strig?“. Răspunsul a fost: „Orice făptură este ca iarba, și toată frumusețea ei, ca floarea câmpului“ (versetul 6). Aceasta este ordinea divină întotdeauna. Până nu ne dăm seama de nimicnicia și de neputința noastră, nu ne putem folosi de mângâierea pe care Domnul așteaptă să ne-o dea.

În Noul Testament vedem toate cele trei Persoane ale Dumnezeirii implicate în această lucrare de mângâiere. Tatăl este numit „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1.3). Duhul Sfânt este numit „Mângâietorul“ de patru ori în ultimul discurs al Domnului către ucenici (Ioan 14.16,26; 15.26; 16.7). Un caracter al lucrării Domnului Isus a fost acela de a-i mângâia pe „toți cei care jelesc“ (Isaia 61.2). El este numit Avocatul nostru la Tatăl (1 Ioan 2.1), iar cuvântul „Avocat“ este același cuvânt tradus din grecește cu „Mângâietor“ în Evanghelia după Ioan.

Cât de minunat este să fim în părtășie cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, așa încât să ne bucurăm de mângâierea pe care Dumnezeu Își găsește plăcerea să ne-o dea!

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“ „Cred, Doamne“, I-a zis el; și I s-a închinat.

Ioan 9.35,38

Paula (4)

Într-o noapte s-a întâmplat ceva îngrozitor: domnul Horia s-a îmbolnăvit grav. Știa că în curând va muri și, pe de o parte, îi părea bine, căci va merge în casa cerească, unde-L va vedea pe Domnul, dar, pe de altă parte, era trist, pentru că fiica sa, Paula, nu voia nicidecum să-L primească pe Domnul Isus în inima ei. S-a rugat încă o dată Domnului pentru Paula, fiind sigur că și ea Îl va primi pe Isus ca Mântuitor al ei.

Domnul Horia a plecat la Domnul Isus, în casa cerească. Anii treceau cu mare iuțeală, dar Paula tot nu voia să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor în viața ei.

Odată însă, când Paula trecea singură prin pădure, s-a stârnit o furtună: cerul s-a acoperit cu nori întunecoși, ploaia cădea în torente, tuna și fulgera, și un trăsnet puternic a despicat un copac bătrân care a căzut la pământ. Fata a fost cuprinsă de o teamă groaznică. A început să strige și să fugă. Era pentru prima dată când s-a rugat din inimă: „Doamne Isuse, dacă exiști, salvează-mă, fii cu mine, și eu voi crede în Tine“.

Domnul, fiind foarte bun și îngăduitor, a salvat-o, iar fetei i-a fost rușine de ea însăși că a fost așa de împotrivitoare față de Isus. Chiar în acel moment, Paula, care a rătăcit în bezna păcatului, a venit la lumină, la Domnul Isus, Căruia I-a cerut iertare și și-a predat întreaga ei viață.

Citirea Bibliei: Ezechiel 40.1-27 · Psalmul 140.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 13:15-33https://www.good-seed.org/img/teiler.png

DOMNUL îi desemnase pe nume pe cei care aveau să răs­pundă de împărţirea ţării între seminţii (Numeri 34.16-29). Fiii lui Iuda înaintează acum către aceştia pentru a-şi primi partea şi Caleb ia cuvântul.

Mai mult de patruzeci de ani a așteptat acest moment. Fără să se plângă de o pedeapsă pe care el personal nu a meritat-o, a umblat în pustiu împreună cu poporul, susţinut de speranță. S-a încrezut în promisunile lui Dumnezeu şi acum i le reaminteşte lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta despre care a vorbit DOMNUL“ (v.12).

Minunat exemplu de perseverenţă a credinței! Şi mai este ceva de admirat la acest om: Puterea mea − spune el − nu s-a schimbat. La optzeci şi cinci de ani sunt tot aşa de tare ca la patruzeci. Care îi era secretul?

Isaia 40.31 îl descoperă: „Cei care se sprijină pe DOMNUL îşi vor înnoi puterea … vor umbla şi nu vor obosi“. Prin această putere divină, Caleb, bătrân ca vârstă, tânăr ca vigoare, era gata acum să ia în stăpânire Hebronul şi să înfrângă puterea omenească a renumiţilor anachimi, uriaşi care odinioară înspăimântaseră atât de mult poporul. Da, „ferice de omul a cărui putere este în Tine … Ei merg din putere în putere“ (Psalmul 84.5, 7).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII PLIN DE HAR CHIAR ȘI SUB FOC! | Fundația S.E.E.R. România

„…Ne dă un har şi mai mare.” (Iacov 4:6)

Iată trei principii importante pe care trebuie să le ai în vedere atunci când apare un conflict:

1) Gestionează problema fără a ataca persoana. Unele dintre cele mai violente atacuri personale au fost purtate pe tema religiei. Ce păcat! Unii dintre noi ar prefera să piardă relația, decât să piardă disputa!

2) Uneori este mai bine s-o apuci pe alt drum. Când apostolii Pavel și Barnaba s-au certat cu privire la Ioan Marcu, dacă trebuia sau nu să-i însoțească în următoarea lor călătorie misionară, „neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să- i facă să se despartă unul de altul.” (Faptele Apostolilor 15:39). Dar nu acesta este sfârșitul povestirii… Pentru că „neînțelegerea” dintre ei a produs două lucrări diferite. Așadar, fii plin de har. Ceea ce se întâmplă chiar acum poate fi modul prin care Dumnezeu te mută într-un nou domeniu de slujire și binecuvântare.

3) Amintește-ți că „fierul ascute fierul” (Proverbele 27:17). Și, când se întâmplă asta, ies scântei! Dacă ai stat vreodată în preajma adolescenților, înțelegi. Ei sunt experți în a veni cu opinii neconvenționale, ieșite din comun, care te provoacă și te ajută să rămâi onest.

Se spune că o femeie dintre quakeri (organizație religioasă pacifistă și austeră) a cumpărat o vacă irascibilă. Fiecare sesiune de muls era o corvoadă. Hotărâtă să dea dovadă de har într-o situație de foc, femeia a refuzat să reacționeze atunci când vaca a călcat-o pe picior, a biciuit-o cu coada peste față și a răsturnat găleata cu lapte… iar în cele din urmă, i-a tras o copită de-a azvârlit-o în peretele hambarului! Încrâncenată, femeia a mârâit: „Știi că sunt quaker și nu pot să te lovesc, dar cu siguranță te pot vinde unui presbiterian, care n-o să fie așa de pașnic ca mine!”

Așadar, dacă ești „parte vătămată”, atunci apelează azi la această promisiune: „El ne dă un har și mai mare”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 dec. 2024

16 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină.

Coloseni 1.12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

O adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu și a puterii Sale glorioase care lucrează în noi, pentru a ne face să continuăm cu răbdare și perseverență alergarea noastră creștină, potrivit cunoștinței voii Sale, dă naștere la bucurie, iar această bucurie se manifestă prin mulțumiri. Ele sunt expresia revărsării de dragoste și de adorare a unei inimi care a gustat din ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ea. Noi mulțumim „Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină“. Să remarcăm mai întâi că aici nu se spune: „Ne va învrednici“. Nu este vorba de un lucru pe care trebuie să-l așteptăm și spre care înaintăm pas cu pas, ci este vorba de o poziție care ne este dată, de un har care ne-a fost acordat și pe care îl deținem: „[El] ne-a învrednicit“; este un fapt împlinit. Aici, Dumnezeu este prezentat sub numele de Tatăl. Atunci când este vorba de umblarea noastră și de responsabilitatea noastră, avem de-a face cu Dumnezeu și creștem prin cunoașterea lui Dumnezeu. Dar atunci când este vorba de relația noastră cu El, aceasta este prin har, iar Dumnezeu este prezentat ca Tatăl. De aceea este scris astfel: „Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu“ (1 Ioan 3.1).

Harul despre care se vorbește aici este acela de a avea parte „de moștenirea sfinților în lumină“. „Dumnezeu este lumină“ (1 Ioan 1.5); este mediul în care El locuiește; orice întuneric este exclus. Această lumină înseamnă sfințenie și curăție desăvârșită, lipsa totală a oricărei pete. În același timp, lumina dă la iveală tot ceea ce se potrivește sau nu cu natura ei. Dar nu putem fi în relație cu Dumnezeu decât în această lumină (1 Ioan 1.6,7), iar pentru aceasta trebuie să fim „sfinți“, separați de întinăciune, precum este El. „Moștenirea“, partea sfinților, este în lumină, în Dumnezeu Însuși. Cine s-ar putea lăuda că poate ajunge acolo? Numai Dumnezeu, în atotputernicia Sa, ne poate face vrednici sau capabili să ajungem acolo, iar harul Său a făcut posibil acest lucru. Partea noastră, a fiecăruia dintre noi, se află acolo; noi suntem împreună cu sfinții acolo unde Se află Dumnezeu – în lumină. Este fericitul domeniu ceresc în care avem privilegiul să locuim și să umblăm. O, de-am fi printre cei care se bucură de acest privilegiu!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul ocrotește pe cei străini, sprijină pe orfan.

Psalmul 146.9

Paula (1)

Nimeni nu-și amintea de un ger mai aspru ca cel din decembrie 1904. Străzile satului erau pline de oameni care se întorceau de la târg însoțiți de copiii lor. Unul dintre aceștia, un bărbat nu prea tânăr, Horia, care o ținea de mână pe fetița lui de vreo șase ani, a zărit lângă un copac doi copii, un băiețel și o fetiță, care tremurau de frig. S-a apropiat de ei și le-a spus pe un ton părintesc: „Micuții mei, ce faceți singuri aici, în gerul acesta?“. — „Suntem înghețați… și…“, a răspuns fata și a început să plângă. „Băiețelul este fratele tău?“ — „Da, domnule…, suntem frați. Eu am cinci ani. El este fratele meu. Suntem singuri, pentru că tata a murit, iar mama ne-a părăsit de o săptămână. Nu avem nimic de mâncare și ne este frig. Am bătut pe la mai multe case, dar nimeni n-a vrut să ne dea o bucată de pâine. Suntem aproape morți de foame…“ Domnul Horia le-a propus să meargă cu el acasă: „Soția mea este foarte prietenoasă și îndrăgește mult copiii, iar fiica mea, Paula, va fi foarte fericită să aibă doi frați. Ce ziceți?“. — „Da, domnule, vă mulțumim mult, sunteți foarte cumsecade.“ Toți erau fericiți, mai ales micuța Paula, căreia începea să-i fie drag de ei. Nu după mult timp au ajuns toți acasă.

Domnul Horia locuia împreună cu familia sa într-o căsuță de lemn, aproape de pădure. El i-a povestit soției sale tot ce știa despre cei doi frați. Ea a pregătit imediat ceva de mâncare, dar, înainte de a se așeza la masă, domnul Horia I-a mulțumit Domnului Isus pentru bunătățile cu care i-a binecuvântat. După cină, le-au pregătit celor doi copii un pat moale într-o cameră călduroasă, iar aceștia, fiind obosiți, au adormit imediat.

Citirea Bibliei: Ezechiel 37.15-28 · Psalmul 138.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 12:1-24https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cartea Iosua se împarte în două părţi de câte douăsprezece capitole fiecare. Prima, pe care o terminăm astăzi, tratează cucerirea Canaanului de către Israel; cea de-a doua (cap. 13–24) descrie în principal împărţirea ţării între seminţii. Încheierea primei părţi: „şi ţara s-a odihnit de război“ (11.23), este însoţită, în cap. 12, de o lungă listă a regilor învinşi. Doi fuseseră înfrânţi de cealaltă parte a Iordanului: Sihon şi Og, iar treizeci şi unu, în ţară. Este încurajator să-L vedem pe Dumnezeu făcând El Însuşi acest bilanţ. Este dovada că n-a pierdut amintirea nici unei victorii pe care noi am câştigat-o împreună cu Domnul şi ştie că fiecare înseamnă eforturi, renunţări. Curaj deci, ostaşi ai lui Isus Hristos! În luptele noastre, un Arbitru suprem «ţine scorul» fără nici o greşeală: „împăratul Hebronului, unul; îm­păratul Iarmutului, unul, împăratul Lachisului, unul; …“.

Să ne dea Domnul harul să fim, fiecare la locul său, luptători credincioşi! În curând va veni clipa să depunem armele, pentru a gusta lângă Domnul Isus odihna cerească. Da, fie ca atunci să putem spune împreună cu apostolul: „m-am luptat lupta cea bună“, şi să primim cununa promisă „celui ce va birui“ (2 Timotei 4.7; Apocalipsa 2 şi 3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI VORBEȘTE, DACĂ-L ASCULȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi… pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui…” (Ioan 5:30)

Domnul Isus a făcut doar acele lucruri pe care Tatăl Său I le-a pus în minte. Și El vrea ca și tu să înveți să trăiești în acest fel.

S-ar putea să te întrebi: „Chiar este posibilă o astfel de viață?” Da, și nu doar atât, dar este esențial pentru a împlini voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Biblia spune că Maria și-a făcut timp să-L asculte pe Isus, dar sora ei Marta era prea ocupată cu slujirea (vezi Luca 10:40). Și tu poți fi atât de ocupat să-L slujești pe Domnul, încât să-ți pierzi sensibilitatea de-a auzi vocea Lui și să ajungi preocupat de lucruri secundare. Înveți să-L auzi pe Dumnezeu, făcându-ți timp să asculți de El!

De cincisprezece ori în Noul Testament, Domnul Isus a spus: „Cine are urechi de auzit, să audă!” Când ai devenit o creație nouă în Hristos, ai primit urechi spirituale noi, dar trebuie să înveți să le folosești. Într-adevăr, aceasta trebuie să devină una dintre cele mai mari priorități din viața ta. Un nou-născut are capacitatea de a auzi, dar nu înțelege ceea ce aude; înțelegerea necesită timp, învățare, atenție și intimitate cu părinții săi.

Când Domnul Isus i-a întâlnit pe cei doi ucenici pe drumul spre Emaus după învierea Sa, aceștia nu L-au recunoscut. Dar El i-a iubit, așa că „le-a deschis mintea ca să înțeleagă” (Luca 24:45). Când te uiți în urmă la viața ta, recunoști momentele în care Dumnezeu a umblat și a vorbit cu tine, dar tu n-ai înțeles ce-ți spunea? Nici o problemă! Dumnezeu este răbdător și El va lucra cu tine și te va desăvârși – dacă-L asculți!

Așadar, învață să asculți de Dumnezeu așa cum a ascultat Domnul Isus!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 dec. 2024

13 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care a trimis-o profetul Ieremia, din Ierusalim către rămășița bătrânilor deportați.

Ieremia 29.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachin (2) – Purtarea de grijă a lui Dumnezeu

În capitolul 29 din Ieremia citim că profetul a scris o scrisoare către cei care fuseseră duși în captivitate ca urmare a disciplinării lui Dumnezeu asupra poporului Său. Ieremia le-a oferit câteva instrucțiuni din partea Domnului, pentru a se așeza în Babilon, pentru a căuta pacea și binele cetății și pentru a se ruga pentru ea – „Pentru că în pacea ei veți avea pace“ (Ieremia 29.7). De asemenea, el a scris cuvinte aspre cu privire la profeții mincinoși din mijlocul lor.

Această scrisoare adresată de Domnul poporului Său conține și cuvinte minunate de încurajare: „Pentru că Eu cunosc gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de rău, ca să vă dau un viitor și o speranță“ (versetul 11).

În viziunea cu cele două coșuri cu smochine din capitolul 24, Domnul îi spusese lui Ieremia, cu privire la smochinele care-i simbolizau pe cei deportați: „Ochiul Meu va veghea asupra lor spre bine și-i voi aduce din nou în țara aceasta; și-i voi zidi și nu-i voi surpa; și-i voi sădi și nu-i voi dezrădăcina. Și le voi da o inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul. Și ei Îmi vor fi popor și Eu le voi fi Dumnezeu, pentru că se vor întoarce la Mine cu toată inima lor“ (Ieremia 24.6,7). Da, cei deportați n-au fost uitați, în ciuda aparențelor. Ei se situau în centrul planurilor lui Dumnezeu.

Există o încurajare și pentru noi aici. Trebuie să ne lăsăm călăuziți de ochiul lui Dumnezeu, fără să fie necesare frâul și zăbala, cum au nevoie calul, în impetuozitatea lui, și măgarul, în încăpățânarea lui (Psalmul 32.9). Atunci când ne supunem lui Dumnezeu, chiar aflați sub disciplinarea pe care o îngăduie în viețile noastre, El veghează mereu asupra noastră, ca să ne facă bine. Ne aflăm întotdeauna în cel mai bun loc – chiar dacă uneori nu pare așa – atunci când ne supunem cu smerenie lui Dumnezeu.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel ce stă în locuința tainică a Celui Preaînalt se va odihni la umbra Celui Atotputernic.

Psalmul 91.1

Protejați sub zăpadă

Era o iarnă cumplită în Rusia. Aproape nimeni nu îndrăznea să iasă pe stradă. Dar nu numai din cauza gerului, ci și pentru că niște cazaci prădători cutreierau țara atacând satele singuratice și incendiind casele. Micuța Nelja locuia cu bunica ei într-o căsuță la marginea satului. Ea privea mereu afară îngrijorată. „Vor veni cazacii și la noi?“, a întrebat ea neliniștită. „Sper că nu“, a spus bunica. „Ne vom ruga lui Dumnezeu să ne păzească. Dar mai întâi să citim ceva din Biblie.“ Astăzi era la rând capitolul 2 din profetul Zaharia. Când au ajuns la versetul 5, bunica și Nelja s-au uitat una la alta. Acolo scrie: „Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui“. — „Un zid de foc?“, a întrebat Nelja. „Nu s-au ars oamenii aceia?“ — „Nu“, i-a explicat bunica, „aceste cuvinte vor să spună că Dumnezeu îi va proteja“. Nelja a exclamat: „Atunci Domnul Isus poate să facă și în jurul nostru un zid de foc!“. — „Da“, a zis bunica, „El poate! Nu știm dacă va fi un zid tot de foc, dar știm că El ne poate proteja!“.

Au îngenuncheat și Nelja s-a rugat: „Te rog, Doamne Isuse, fă un zid în jurul casei noastre! Tu știi că vor veni cazacii, vor lua totul și vor incendia casele. Te rog, ocrotește-ne! Amin“. Apoi cele două s-au dus liniștite la culcare. A doua zi dimineața se părea că nu se luminează deloc. Peste tot în jur părea că domnește o liniște deplină. Bunica a deschis ușa căsuței lor și – spre uimirea ei – a văzut-o înconjurată de un zid înalt de zăpadă! Cazacii veniseră noaptea și răpiseră și omorâseră câțiva locuitori. Și arseseră toate casele! Numai micuța lor casă, îngropată sub zăpadă, nu fusese descoperită.

Citirea Bibliei: Ezechiel 35.1-36.15 · Psalmul 136.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 10:28-43https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aceste cetăţi nemaipomenite, „mari şi cu ziduri până la ceruri“ (Deuteronom 1.28), cad una după alta. Împăraţii lor, uriaşii lor, toţi locuitorii lor sunt doborâţi de „Iosua şi tot Israelul“ (v. 29). Să notăm repetarea necontenită a acestei ultime expresii. Ea evocă unitatea indisolubilă dintre Hristos şi ai Săi. În virtutea acestei legături, vrăjmaşii noştri sunt în primul rând vrăjmaşii Domnului. Nimeni nu ne poate ataca fără a avea de-a face cu Căpetenia noastră. Lăsându-L pe El să meargă primul, eu nu pot fi altfel decât biruitor. Dimpotrivă, fără El, am pierdut bătălia. Pentru aceasta caută vrăjmaşul să-mi rupă legătura (sau comuniunea) cu Mântuitorul meu. Ştie că fără El nu putem face nimic, chiar dacă noi adesea uităm acest fapt (Ioan 15.5). Ce pagină triumfătoare se înscrie aici! Să pot avea şi eu în istoria vieţii mele creştine o listă asemănătoare, de victorii câştigate în secret cu Domnul! Victoria pentru adevăr, victoria pentru curăţie, victoria asupra acestei sau acestei ispite …

Tinerilor, tinerelor, vârsta voastră este una cu totul specială, este cea a luptelor. Faceţi voi parte dintre cei cărora apostolul Ioan le putea scrie: „Vă scriu, tinerilor, pentru că voi l-aţi învins pe cel rău“ (1 Ioan 2.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ DIN CĂSNICIA TA UN COLȚ DE RAI! | Fundația S.E.E.R. România

„Bucură-te de nevasta tinereţii tale!” (Proverbele 5:18)

Cu cât este mai lung trecutul tău cu soțul, sau cu soția ta, cu atât mai multe bucurii și dureri ai experimentat. Sunteți mai apropiați uneori decât alteori, în funcție de circumstanțele vieții, care te urcă pe culme sau te trântesc la pământ. Cu toate astea, dacă ai făcut tot ce spune Biblia cu privire la căsătorie și tot ce ți-a stat în putință la începutul relației, dacă ai fost clar în legătură cu ce-ți dorești de la soțul sau soția ta și ai evaluat cu onestitate cine este acea persoană, ceea ce va face ca uniunea voastră să meargă mai departe este credința în Dumnezeu și amintirea momentelor frumoase care v-au adus împreună, de la bun început.

Ceea ce ți-a plăcut și ai apreciat inițial la soțul sau soția ta, cu siguranță nu s-a schimbat. Dar, pentru ca relația voastră să continue să se dezvolte, trebuie să lucrezi pentru a deveni mai apropiați. Toate relațiile au domenii de creștere care necesită ajustări și nutrienți… Dacă simți că relația voastră nu mai este ce a fost odată, dacă nu iei urgent măsuri ea s-ar putea deteriora.

Amândoi trebuie să vă înnoiți angajamentul de a o menține proaspătă și de a merge înainte. Iar asta însemnă că trebuie să lucrați la crearea intimității care lipsește sau să vă recuperați bucuria dragostei pe care ați avut-o cândva. Calitățile fundamentale ale soțului sau soției tale, dacă au existat cu adevărat de la bun început, nu s-au schimbat.

Este esențial ca la baza relației voastre să fie Dumnezeu! Concentrându-te pe asta, este mult mai ușor să faci față fluxului inevitabilelor suișuri și coborâșuri ale vieții de zi cu zi. Așadar, aveți nevoie de mai mult timp împreună? Dacă da, fă-ți timp rapid. De ce? Deoarece atunci când ești prea ocupat pentru a asculta, pentru a asculta cu adevărat, soțul sau soția ta crede că nu-ți mai pasă de el/ea, sau că nu prețuiești suficient relația. Gândește-te: ce ai face dacă ți s-ar strica mașina? Ți-ai face timp și ai plăti prețul pentru a o repara!

Așa că, fă-ți partea, iar căsnicia ta va redeveni „un colț de rai”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 dec. 2024

12 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu-i urăști pe toți lucrătorii nelegiuirii.

Psalmul 5.5https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Unii au presupus, pe baza acestui verset, că Dumnezeu îi urăște pe păcătoși. Această eroare își are izvorul în lipsa de înțelegere a diferențelor dintre Vechiul și Noul Testament.

Vechiul Testament are de-a face cu faptele și cu vina omului, nu cu natura și cu starea lui; cu păcatele, ca roade, nu cu păcatul, ca rădăcină. Din capitolele 4 și 5 din Levitic, unii au tras concluzia că jertfa pentru vină era pentru faptele păcătoase și că jertfa pentru păcat era pentru natura păcătoasă. O simplă lectură a capitolului 4 din Levitic este suficientă pentru a respinge o astfel de teorie. Acolo se vorbește despre lucruri care nu trebuiau făcute, despre fapte, despre vină și despre iertare.

În contrast, Noul Testament prezintă cu claritate problema naturii păcătoase: „Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne“ (Romani 8.3). Natura păcătoasă este condamnată, nu iertată, în moartea lui Hristos. A fost nevoie de învățătura Noului Testament pentru a se ajunge la o astfel de zicală: «Nu suntem păcătoși pentru că facem păcate, ci facem păcate pentru că suntem păcătoși». Dumnezeu îi iubește pe păcătoși (Marcu 10.21; Galateni 2.20; Romani 5.8). Isus – care este Dumnezeu – l-a iubit pe un păcătos chiar și atunci când acesta a refuzat cuvintele Sale. El m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine atunci când încă eram un păcătos. Bebelușii care mor la naștere, sau înainte, sunt și ei păcătoși, însă Scriptura arată dragostea lui Dumnezeu care le-a asigurat un loc de binecuvântare.

Dumnezeu urăște păcatele, nu pe păcătoși. Păcatele comise de oameni, precum și faptul că ei stăruie în ele, constituie obiectele mâniei Sale. Faptele unei persoane, nu natura ei, intră sub incidența mâniei și a judecății lui Dumnezeu. Jertfa lui Hristos este singurul remediu care ne poate izbăvi de această mânie și judecată.

G. Quail

SĂMÂNȚA BUNĂ

Despre lucrarea aceasta mărturisesc conștiința lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele.

Romani 2.15

Glasul conștiinței

Fiecare om poartă cu sine un indicator despre binele sau răul pe care îl face în viață: acesta este conștiința! De exemplu, atunci când mințim, conștiința ne acuză imediat de faptul că nu am spus adevărul și ne avertizează: este rău ce ai făcut! Când însă ne ajutăm colegul de serviciu care are de făcut o lucrare dificilă, tot conștiința este cea care de data aceasta ne spune: este bine ce ai făcut!

Cum reacționăm noi la vocea conștiinței? O ascultăm? Sau, dimpotrivă, o reducem la tăcere? Dacă îi ignorăm acuzațiile sau încercăm să ne justificăm acțiunile greșite, avertismentele sale devin din ce în ce mai slabe. Cu timpul, conștiința tace cu totul. Păcătuim din ce în ce mai mult, pentru că nicio voce interioară nu ne mai avertizează.

Dar un indicator și mai clar decât conștiința este Biblia! Ea ne vorbește despre bine și rău și este standardul absolut al lui Dumnezeu, pe baza căruia ne judecă viața. Concluzia ei este clară: „Nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu“. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, veșnic valabil. Pe aceasta n-o putem reduce la tăcere.

Dar Biblia nu se oprește la a judeca viața oamenilor, ci continuă prezentându-ne mesajul harului:

„Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit să fie ispășire, prin credința în sângele Lui“ (Romani 3.22-25).

Citirea Bibliei: Ezechiel 34.1-31 · Psalmul 135.13-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 10:12-27https://www.good-seed.org/img/teiler.png

La rugăciunea lui Iosua, DOMNUL opreşte soarele şi luna aproximativ o zi întreagă. Arată astfel acestor popoare păgâne cine este Dumnezeul care luptă pentru Israel, în timp ce alor Săi le arată cât de departe poate merge răspunzând la rugăciunile lor (Marcu 9.23). Oare nu este o şi mai mare minune că Dumnezeu a lungit încă de acum două mii de ani ziua harului Său? Şi, în loc ca aceasta să fie ca aici, pentru a permite judecata şi răzbunarea, scopul Său în prezent este convertirea celor păcătoşi. El are răbdare faţă de lume (poate faţă de tine?) şi „face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni“ (Matei 5.45). Aceasta pare firesc pentru toţi, dar să ne gândim adesea, văzând zorii unei noi zile, la această îndelungă răbdare a lui Dumnezeu.

Soarele nu mai apune, vrăjmaşii fug de lumină şi caută întunericul, încercând să se ascundă (v. 16; Ioan 3.19-21; Apocalipsa 6.15-17). Dar victoria este repurtată şi cei cinci împăraţi sunt scoşi din peşteră. Apropiaţi-vă − le spune Iosua căpeteniilor sale − nu vă temeţi deloc! „Puneţi-vă pi­cioarele pe grumajii acestor împăraţi!“     (v. 24). Era semnul triumfului, anticipând momentul viitor când „Dumnezeul păcii va zdrobi … pe Satan sub picioarele noastre“ (Romani 16.20; Ps. 110.1).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI UN LOC TAINIC CU DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta…” (Matei 6:6)

Domnul Isus a spus: „Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:6).

Viața creștină ar putea fi comparată cu Cortul din Vechiul Testament, care era împărțit în trei compartimente.

Exista o curte exterioară în care puteau să intre toți evreii. Și tu ai o curte exterioară: locul în care mergi la muncă, la cumpărături ori la activități relaxante. Ea reprezintă aspectul tău exterior sau persoana ta publică, partea din tine pe care o vede toată lumea.

Cortul avea, de asemenea, o cameră interioară numită Locul Sfânt, unde majoritatea oamenilor nu aveau voie să intre. Și tu ai un „Loc Sfânt” în care pot intra persoane desemnate, cum ar fi prietenii apropiați sau familia. Tu decizi cine intră și cine nu intră, și nimeni nu poate intra cu forța. Anumite persoane pot avea autoritate asupra ta, din punct de vedere profesional sau financiar, dar asta nu le dă dreptul să intre în locul tău sfânt. Când vine vorba de acea cameră interioară, tu decizi cine intră și cine iese!

Cel de-al treilea compartiment al Cortului din Vechiul Testament era Sfânta Sfintelor, un locaș mic și păzit cu grijă, care se afla cel mai departe. Acolo avea acces doar marele preot, și era loc doar pentru o singură persoană și Dumnezeu. Și tu ai un asemenea loc în interiorul tău. Uneori ne referim la el ca fiind „odăița noastră”, deoarece numai Dumnezeu are voie să intre. Și iată un adevăr pe care trebuie să-l cunoști: nivelul tău de pace, bucurie, mulțumire, călăuzire și victorie este reglementat de timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu în locul tău secret. Așa că, dă-i prioritate, protejează-l… și petrece timp, în acel loc tainic, în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 dec. 2024

8 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine.

Evrei 12.3

Știm că plata păcatului este moartea. De asemenea știm că Adam și Eva au fost atenționați că, în ziua în care aveau să mănânce din rodul pomului cunoștinței binelui și răului, urmau să moară. Înțelegem de asemenea că toți au păcătuit și că omul nu poate nicidecum să rezolve această problemă a păcatului – nici bogățiile, nici faptele, nici dreptatea proprie, nimic nu îl poate îndreptăți înaintea lui Dumnezeu. Astfel că, prin credință, înțelegem și acceptăm lucrarea încheiată a Înlocuitorului nostru, a Domnului Isus Hristos, care a murit pentru noi.

Dar poate ne întrebăm de ce a fost necesară o astfel de moarte, atât de crudă, atât de dureroasă, atât de rușinoasă și atât de cumplită. Da, știm că unele dintre suferințele Domnului au fost profețite în Vechiul Testament și că acele locuri din Scriptură trebuiau să se împlinească. Însă, de vreme ce Dumnezeu Însuși a scris Biblia, ne gândim că El ar fi putut s-o scrie fără acele profeții, a căror împlinire avea să fie atât de dureroasă pentru Domnul Isus. Pedeapsa cu moartea din Vechiul Testament era omorârea cu pietre, însă moartea Domnului a fost cu mult mai dureroasă decât aceasta. Pe lângă rușinea, părăsirea și trădarea suferite înainte și în timpul morții Sale, El a suferit și o imensă durere fizică. Pe spatele Său au fost trase „brazde“ cu biciul, iar fața Lui a fost desfigurată mai mult decât a oricărui om; barba I-a fost smulsă, I-a fost așezată pe cap o coroană de spini, după care a fost bătut peste ea cu o trestie; a fost scuipat și batjocorit de o întreagă ceată de ostași romani; a murit răstignit, cu tot ceea ce implică aceasta, aflat între doi tâlhari; și hainele Lui au fost împărțite de cei care L-au răstignit.

Nu există dragoste mai mare decât aceasta, ca cineva să moară de o astfel de moarte, și nu pentru niște prieteni, ci pentru niște vrăjmași. Ce Mântuitor minunat avem! Ascultarea Lui față de Tatăl Său a fost la fel de infinită ca dragostea Lui pentru noi. Să ne închinăm înaintea Lui, plini de recunoștință!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni nu-L cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl.

Matei 11.27

Isus Hristos – Dumnezeu și Om

Domnul Isus este Fiul etern al lui Dumnezeu. El a devenit Om prin naștere, dar a rămas Dumnezeu. A dus aici o viață fără de păcat, pentru glorificarea lui Dumnezeu, pentru că „în El nu este păcat“ (1 Ioan 3.5).

Fiul întrupat al lui Dumnezeu nu era vulnerabil la rău. Contactul cu cei necurați nu L-a murdărit. Deși a avut de-a face cu oameni păcătoși, El nu a fost întinat. El a fost și a rămas întotdeauna curat, sfânt și fără păcat.

Pentru El, ispita lui Satan spre a păcătui era tot atât de reală pe cât de imposibilă era necurăția. Acesta este marele mister: Dumnezeu și Om desăvârșit într-o singură Persoană!

Doar prin credință putem accepta aceste realități de nepătruns despre Isus Hristos! De aceea, să nu încercăm să le disecăm! De multe ori discutăm despre adevărurile biblice în așa fel încât la final rămânem doar cu convingerea rușinoasă că, în ciuda întregului nostru zel, nu L-am înțeles pe Hristos. Biblia ne avertizează împotriva unor astfel de discuții: „Ferește-te de întrebările nebune și nefolositoare, știind că dau naștere la certuri“ (2 Timotei 2.23).

Vom avea o sursă permanentă de bucurie atunci când credem în simplitate ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu despre Domnul Isus și admirăm cu smerenie măreția Sa glorioasă și perfecțiunea Sa.

Citirea Bibliei: Ezechiel 29.1-21 · Psalmul 131.1-3

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 8:24-35https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cetatea Ai este cucerită, apoi arsă, locuitorii ei sunt măcelăriţi, împăratul ei este spânzurat, numai vitele sunt păstrate pentru popor, „după cuvântul Domnului pe  care-l poruncise lui Iosua“ (v. 27). După ce au plătit din greu preţul pentru voia lor pro­prie, Iosua şi Israel se conformează de această dată instrucţiunilor divine până în cele mai mici detalii. Deuteronom 21.22, 23 interzicea lăsarea corpului unui om spânzurat pe lemn peste noapte, iar Iosua ţine cont de aceasta (v. 29), ceea ce dovedeşte că deja considera ţara ca fiind a lor. Să nu precupeţim nici noi nici un efort pentru a ne comporta potrivit Scripturii!

Câtă putere ar avea mărturia noastră dacă am putea răspunde la orice întrebare cu privire la purtarea noastră, la conduita noastră: Domnul cere aceasta, îmi cere mie, prin Cuvântul Său. Să-L privim pe Domnul Isus pe cruce. În ultima clipă a vieţii Sale ca Om ascultător, „ca să se împlinească Scriptura, El mai spune: „Mi-e sete“ (Ioan 19.28).

Scena care urmează (v. 30 la 35) răspunde şi ea instrucţiunilor din Deuteronom (cap.11.29; 27.1 …). Bărbaţi, femei, copii, tot poporul este adunat, inclusiv străinii (probabil şi Rahav se afla printre ei) în locul hotărât pentru a asculta legea. Şi în mijlocul acestei adunări era chivotul sfânt, simbol al Domnului Hristos. Adorarea şi bucuria sunt exprimate prin arderile-de-tot şi prin jertfele aduse.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROFEȚII ÎMPLINITE | Fundația S.E.E.R. România

„Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:16)

Una dintre cele mai convingătoare dovezi că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu constă în numărul de profeții împlinite în viața lui Isus Hristos. Daniel a profețit venirea singurului și unicului Mesia, ca evreu, înainte de încetarea funcționării Templului. Profeții Vechiului Testament au spus că El Se va naște în Betleem (vezi Mica 5:2), dintr-o fecioară (vezi Isaia 7:14), că va fi trădat pentru treizeci de arginți (vezi Zaharia 11:12- 13), va muri prin răstignire (vezi Psalmul 22:16) și va fi îngropat în mormântul unui om bogat (vezi Isaia 53:9).

Domnul Isus Însuși a prezis că va fi răstignit și că va învia din morți trei zile mai târziu. Biblia ne spune (Ioan 2:18-22) că: „Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.” Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” Dar El le vorbea despre templul trupului Său. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.”

Napoleon Bonaparte a spus: „Cunosc oamenii, și pot să vă spun că Isus Hristos nu este un simplu om. Între El și orice altă persoană din lume nu există niciun termen de comparație posibil. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare și eu am fondat imperii. Dar pe ce ne-am sprijinit realizările? Pe forță. Isus Hristos Și-a întemeiat imperiul pe iubire; așa că în acest moment milioane de oameni ar muri pentru El!” Tu, poți să spui că Isus este „Hristosul” (Mântuitorul tău personal) și „Fiul Dumnezeului celui viu”?! Dacă da, ai un loc sigur în cer! Dacă nu poți spune că El este Salvatorul tău, vino la El astăzi (cât se mai poate), ca să primești iertarea și eliberarea din păcat!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 dec. 2024

6 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ioiachin, împăratul lui Iuda, a ieșit la împăratul Babilonului, el și mama lui și slujitorii lui și căpeteniile lui și famenii lui; și împăratul Babilonului l-a luat în anul al optulea al împărăției sale.

2 Împărați 24.12

Lecții din viața lui Ioiachin (1) – Umilință și eliberare

Alături de precizarea că Ioiachin a făcut ce era rău în ochii Domnului, despre el nu se mai menționează decât că s-a predat împăratului Nebucadnețar. De fapt, această predare este singura faptă a lui care merita să fie menționată, faptă din care putem învăța lucruri importante.

Cuvintele pe care Ieremia le profețise cu privire la Ioiachin s-au împlinit acum: el și mama lui au fost duși într-o altă țară, unde aveau să moară (Ieremia 22.24-26). Au avut aceste cuvinte o influență asupra lui Ioiachin, determinându-l să se predea? Nu știm, însă putem remarca faptul că, în loc să se împotrivească lui Dumnezeu și cuvintelor Lui spuse prin Ieremia, Ioiachin s-a smerit. Nu știm nici dacă smerirea lui a fost una naturală sau nu, însă vedem că Dumnezeu, în căile Lui de cârmuire față de oameni, i-a dat har lui Ioiachin, datorită alegerii pe care acesta o făcuse. Dumnezeu l-a păstrat în viață, pe el și pe cei din familia lui, spre deosebire de ceea ce i s-a întâmplat lui Zedechia.

Am putea gândi că cei deportați au fost cei mai răi, însă, după ce au fost duși la Babilon, Domnul i-a dat o viziune lui Ieremia (Ieremia 24), în care a văzut două coșuri cu smochine, unele foarte bune, iar altele foarte rele. Domnul I-a spus lui Ieremia că smochinele bune îi simbolizau pe cei care fuseseră duși în captivitate și că acestora avea să le facă bine, în timp ce smochinele rele îi simbolizau pe cei rămași în Ierusalim cu Zedechia, iar asupra lor avea să vină judecata.

Este întotdeauna bine să ne smerim „sub mâna tare a lui Dumnezeu“, oricât de dezavantajos ar putea părea la prima vedere. Dumnezeu stă împotriva celor mândri, însă le dă har celor smeriți.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!

Luca 18.13

Un ticălos printre nevinovați

Pășind pe galera acționată de condamnați, ducele a vorbit cu fiecare vâslaș în parte, întrebându-i cu ce au greșit de au fost osândiți la galere. Aproape toți au susținut că de fapt erau nevinovați și că altcineva era responsabil pentru situația lor, respectiv că judecătorul a dat o sentință greșită.

Un singur condamnat a răspuns: „Domnule, îmi merit pedeapsa să fiu aici. Am furat. Nimeni altcineva nu este de vină pentru această situație. Eu sunt vinovat“. Auzind această mărturisire, ducele a strigat: „Un ticălos printre oameni «cinstiți»? Luați-l de aici!“. Și a ordonat ca lanțurile să-i fie desfăcute și să fie eliberat. Ceilalți au protestat furioși, dar au executat ordinul, trăgând de cătușe.

Cheia eliberării acelui condamnat a fost mărturisirea vinovăției sale! Este principiul care se aplică și în cazul mântuirii veșnice. Pentru ca un om să primească iertarea păcatelor, trebuie să fie dispus să facă o mărturisire sinceră: Sunt păcătos și merit judecata divină!

Deși lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus este suficientă pentru toți oamenii, aceasta aduce beneficii doar celor care își recunosc vina și cred în El. Dacă faci acest pas, poți să știi că El a purtat pedeapsa pentru păcatele tale pe cruce. Deoarece El a plătit acolo pentru vina ta, Dumnezeu te declară liber.

„Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți cu adevărat liberi“ (Ioan 8.36).

Citirea Bibliei: Ezechiel 27.1-36 · Psalmul 129.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 8:1-13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Păcatul tăinuit a fost motivul principal al severei înfrângeri suferite de Israel. Dar mai era şi o altă cauză. Victoria de la Ierihon îi dăduse, fără-îndoială, poporului încredere în sine. Lucru cu atât mai surprinzător când era vorba de un miracol! Care a fost contribuţia lui Israel la distrugerea teribilei fortificaţii? Şi de câte ori nu ne asemănăm noi cu acest popor! După ce Domnul ne-a salvat dintr-o situaţie dificilă, în loc să ne încredem mai mult în El la următoarea încercare, nu mai simţim nevoia ajutorului Său. Şi iată înfrângerea! Pe de altă parte, inima noastră este astfel înclinată încât, dacă pentru dificultăţile mari suntem gata să ne încredem în Dumnezeu, pentru cele mici adesea ne închipuim că ne putem descurca singuri. Istoria luării cetăţii Ai ne învaţă că avem nevoie încontinuu de Domnul.

Câtă trudă va fi necesară acum pentru recâştigarea victoriei! În loc de trei mii de lup­tători prevăzuţi, vor trebui de zece ori mai mulţi, plus o manevră complicată. Restaurarea este adesea o operaţie lungă şi dureroasă. La Ierihon, poporul a trebuit să înveţe să cunoască puterea lui Dumnezeu; la Ai a fost necesar să facă experienţa propriei slăbiciuni.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM PRIVEȘTI LOCUL TĂU DE MUNCĂ? | Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine… Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:5, 7)

Provocarea de a-ți „descoperi punctele forte” s-a extins și datorită lui Marcus Buckingham, autorul cărții „Stand Out – Evaluarea revoluționară a punctelor tale forte”… în care ne îndeamnă să nu ne mai concentrăm asupra slăbiciunilor noastre, ci să descoperim și să ne dezvoltăm calitățile – ceea ce reflectă de fapt planul lui Dumnezeu. Dacă ne uităm în Exodul 31:1-5, observăm că Dumnezeu nu a spus: „Moise, abilitățile tale de meșter sunt slabe. Ce-ar fi să nu mai conduci acest popor pentru o vreme și să încerci să fii ca Bețaleel?!”

Biblia vorbește despre a merge „din putere în putere”. Iar puterea este o forță care, atunci când o angrenezi, te face să te simți puternic. Anumite activități te vor entuziasma și te vor provoca; altele te vor plictisi și te vor epuiza. Odată ce descoperi acest lucru, nu mai ești pur și simplu angajat în „planificarea carierei”, ci recunoști implicarea lui Dumnezeu și propriile tale calități esențiale. Este important să faci acest lucru, deoarece în principal părticica din creație pe care ești responsabil s-o administrezi este propria ta viață.

Dorothy Sayers, scriitoare britanică și creștină umanistă din prima parte a sec. al XX-lea, spunea: „Munca nu este atât un lucru pe care cineva îl face pentru a trăi, ci lucrul pentru care trăiește. Este, sau ar trebui să fie, expresia deplină a facultăților lucrătorului, lucrul în care acesta își găsește satisfacția spirituală, mentală și trupească, și mediul în care se oferă lui Dumnezeu.”

Ce se întâmplă dacă locul tău de muncă nu-ți satisface nevoia de scop sau nu folosește darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu? Uneori, nevoia sau lipsa impun acest lucru. Tocmai de aceea, Biblia spune: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Între timp, roagă-te pentru oportunități, pregătește-te și fă voluntariat într-un domeniu în care să-ți folosești calitățile. Uneori, oamenii care nu se bucură de locul de muncă și de ceea ce fac, sunt nefericiți, și îi fac nefericiți și pe cei din jurul lor. Tu să nu fi așa! Dumnezeu așteaptă altceva de la tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 dec. 2024

5 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi.

Rut 1.1

Fără îndoială, câmpiile Moabului au fost locuri binecuvântate pentru poporul lui Dumnezeu, până ce acesta a intrat în țară, dar acum nu mai erau. Dumnezeu Și-a condus poporul în plinătatea moștenirii lui, în țară. Să te întorci la lucruri vechi, după ce Dumnezeu te-a scos din ele, înseamnă să disprețuiești dragostea și harul lui Dumnezeu.

Dar oare noi suntem mai buni decât Elimelec? Nu găsim și noi uneori multe motive să părăsim „locul“ sau „poziția“? Înaintea lui Dumnezeu, niciunul dintre aceste motive nu stă în picioare. Ceea ce pare că este al poporului lui Dumnezeu, adică o mărturie de formă, pentru că izvorăște din omul natural și pentru că autoritatea Domnului Isus nu este recunoscută, chiar dacă este o strângere laolaltă care se vrea în jurul Domnului Isus, este ceea ce urăște Dumnezeu. Lui Îi este neplăcut ca o asemenea stare să fie legată de poporul Lui; El nu poate tolera o asemenea stare. Înaintea lui Dumnezeu nu rămâne în picioare niciun motiv: El vrea numai ceea ce El a poruncit. Tot ceea ce avem de făcut este să ascultăm. Elimelec s-a dus la Moab nu pentru că voia ca el și familia lui să crească în harul și în cunoașterea lui Dumnezeu, nici ca să-L poată slăvi pe Dumnezeu în mijlocul obiceiurilor și a căilor unei lumi așa-zis credincioase în zilele noastre, în mijlocul creștinătății de nume. El voia să-și satisfacă dorințele naturale.

Dacă ne cercetăm inimile în lumina lui Dumnezeu, în curând se descoperă care sunt gândurile care ne însuflețesc. Se va vedea dacă singura noastră dorință este de a asculta de Dumnezeu sau dacă urmărim alte scopuri. Dacă Dumnezeu a oprit ploaia în Betleem, din pricină că El n-a fost onorat așa cum se cuvine acolo, era El oare mai onorat în Moab? Și nu trăia în Betleem o rubedenie bogată și puternică, în stare să ajute? Ei îl știau bine și știau că el este gata să facă aceasta, însă nu se gândiseră la el și nu-și puseseră încrederea în el. Dar nu este tot așa și cu noi? Dacă ne-am încrede în El, în Adevăratul nostru Boaz, dacă ne-am gândi la El, n-am porni pe alte căi, căutând să rezolvăm prin puterea noastră proprie greutățile care se ivesc.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu mă gândesc adânc la îndrumările Tale.

Psalmul 119.78

De cugetat

Ce este mai important: să citim Biblia sau să ne rugăm? Spurgeon a răspuns odată la această întrebare tot cu o întrebare: Ce este mai important, să inspirăm sau să expirăm?

Dumnezeu stă în afara problemelor noastre și, prin urmare, ne poate ajuta în problemele noastre.

Înțelepciunea nu înseamnă pur și simplu să știi ceva, ci să aplici ceea ce știi în viața de zi cu zi.

Atunci când suntem neputincioși, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ne lipsește rugăciunea.

Dă-i lui Satan un centimetru, și el îți va lua un kilometru…

Nu vă uitați la sentimentele voastre ca la un barometru pentru certitudinea mântuirii voastre!

De fapt nu există rugăciuni fără răspuns, pentru că Dumnezeu fie spune da, fie spune nu. Dar, când spune nu, El dă harul Său. Pavel a experimentat acest răspuns.

Este puțin exagerat, dar există ceva adevăr în următoarea cugetare: Să nu faci nimic din ceea ce nu ai face în ultima oră a vieții tale!

Ceea ce este oxigenul pentru plămâni este speranța pentru om. Dacă nu mai este oxigen, se produce moartea prin sufocare. Iar dacă îndepărtăm speranța, atunci suntem cuprinși de acea „lipsă de aer“ care se numește „disperare“.

Citirea Bibliei: Ezechiel 26.1-21 · Psalmul 128.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 7:16-26https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Pentru judecată, ca şi pentru luptă, Iosua se scoală dis-de-dimineaţă. Problema trebuie rezolvată fără întârziere. Când Dumnezeu a luminat conştiinţa noastră, nu trebuie să lăsăm să treneze lucrurile. Prin tragere la sorţi, plasa se strânge în jurul nenorocitului vinovat. În sfârşit, degetul lui Dumnezeu se îndreaptă asupra lui. „A fost ales Acan“ (v. 18). Ce poate fi mai groaznic decât să fii demascat astfel de Dumnezeu Însuşi? La ultima cină cu ucenicii, Isus l-a desemnat pe trădător dându-i lui Iuda bucăţica pe care o înmuiase (Ioan 13.26).

„Fiul meu − îi spune Iosua − dă glorie DOMNULUI“. Gloria lui Dumnezeu pretinde întotdeauna adevărul întreg. Atunci Acan îşi deapănă trista relatare. Este aceea a tuturor poftelor, precum cea al cărei angrenaj fatal ni-l expune Iacov (Iacov 1.14, 15): întâi ochii, apoi inima, iar în final mâinile care apucă şi ascund. „Am păcătuit …“ − recunoaşte Acan − am văzut acest şi acest obiect …             „le-am poftit şi le-am luat; şi iată …“ Frumoasa manta de Şinear (Babilon), argintul, aurul erau bine ascunse în cortul unde numai Dumnezeu le văzuse.

Dar să nu uităm concluzia: „păcatul, odată împlinit, aduce moarte“ (Iacov 1.15). Tristă datorie: cel rău trebuia îndepărtat din mijlocul adunării lui Israel! (compară cu 1 Corinteni 5.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ TOTUL DEOPARTE ȘI SLUJEȘTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” (Ioan 13:4-6)

Domnul Isus este exemplul suprem și când vine vorba de a-i sluji pe alții. Biblia spune că El S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins… Şi Petru I-a zis:„Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” (Ioan 13:4-6). Încearcă să ți-L imaginezi pe Dumnezeul întrupat, încins cu un șorț și îngenuncheat pentru a spăla picioarele celor care nu erau demni.

Apostolul Ioan spune că: „Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” Cu alte cuvinte, dacă vrei să-i slujești pe alții, trebuie să fii dispus să lași deoparte imaginea ta, confortul tău și programul tău. Dezbrăcându-Se de hainele Sale, Hristos a demonstrat că Dumnezeu nu ține cont de protocol, stil sau ritualuri. Adevărata slujire nu are de-a face cu imaginea de sine; ea se face printr-o desconsiderare totală față de aprecieri. Dar Petru nu a priceput! Lui nu i-a venit să creadă că Mesia ar dori să fie pus într-o lumină atât de înjositoare. Așa că Domnul Isus le-a explicat gestul Său prin următoarele cuvinte: „Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu… Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” (Ioan 13:13-15,17).

Există anumite lucruri în viață care trebuie lăsate deoparte pentru a-i putea sluji pe alții și pentru a face voia lui Dumnezeu. Dacă vrei să fii binecuvântat, nu te alătura celor care se bucură de propriile discursuri și care își trâmbițează propriile realizări. Lasă deoparte tot ceea ce-ți aduce ție slavă și ia ștergarul slujirii. Nu aștepta ca altcineva s-o facă. Fii tu primul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 dec. 2024

4 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, care poate să vă zidească și să vă dea o moștenire între toți cei sfințiți.

Fapte 20.32https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lacrimile lui Pavel (3) – Resurse

Am văzut cum Pavel a vărsat lacrimi în slujirea sa și atunci când i-a avertizat pe bătrânii din Efes cu privire la lucrurile care aveau să vină. Care sunt însă resursele noastre în zilele pe care le trăim? Apostolul nu ne-a lăsat fără acele lucruri pe care să ne putem oricând baza.

Mai întâi, el ne spune că trebuie să veghem, să fim în gardă. Este necesar să nu uităm că suntem pe un câmp de luptă, nu pe un câmp de joacă. Trebuie să ne așteptăm, fie din afară, fie dinăuntru, la dificultăți și la pericole de tot felul. Trebuie deci să fim în gardă, așa cum Domnul Isus ne-a spus: „Vegheați și rugați-vă“ (Marcu 13.34).

„Acum vă încredințez lui Dumnezeu.“ El nu Se poate schimba niciodată. Dacă ne confruntăm cu diferite învățături sau practici, avem nevoie ca Dumnezeu să ne arate gândul Său din Cuvânt, prin Duhul Său (Matei 16.17; 1 Corinteni 2.10-16; Psalmul 119.105). Acest lucru solicită multă dependență față de El și, de asemenea, multă răbdare, pentru a aștepta de la El răspunsul cu privire la învățături sau practici dubioase. El are acest răspuns, însă noi trebuie să fim gata să-l cerem și să-l așteptăm de la El.

Cea de-a treia resursă este Cuvântul harului Său. În Vechiul Testament este Cuvântul legii Sale. Acum noi avem Cuvântul harului Său. Fie ca acest Cuvânt să constituie hrana și sursa noastră de bucurie în fiecare zi! Duhul Sfânt, care a inspirat Cuvântul lui Dumnezeu, a văzut mai dinainte tot ceea ce avea să se întâmple în istoria Adunării pe pământ și ne-a dat în acest Cuvânt toate lucrurile de care avem nevoie.

Vremurile grele pe care Pavel le-a prezis sunt cele în care noi trăim. Să ne sprijinim pe Dumnezeul nostru și să învățăm tot mai mult din Cuvântul harului Său!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gustați și vedeți ce bun este Domnul!

Psalmul 34.8

Da, Domnul este bun

Oare chiar putem afirma din toată inima că Dumnezeu este bun, câtă vreme trupul nostru geme sub o stare de sănătate nu tocmai bună?

Am fost uimit să-l aud pe predicator spunând la înmormântarea unei femei: „Ea este moartă, dar prin exemplul ei încă ne vorbește!“. Fusese o văduvă săracă și stătuse mai mult în casă, din cauza suferințelor vârstei înaintate. Dar, prin intermediul câtorva Psalmi, ea învățase să-L laude pe Dumnezeu, în ciuda dificultăților. De-a lungul anilor, a învățat să Îi mulțumească Domnului din toată inima pentru tot ce a făcut pentru ea.

Predicatorul o vizita ocazional acasă. Și cum, din cauza durerilor sale mari, îi trebuia mult timp să ajungă până la ușă, el o anunța la telefon, înainte de a pleca de acasă, că va veni în vizită. Atunci ea pornea pe drumul lung și anevoios până la ușa casei. De fiecare dată ea îl saluta, spunând: „Dumnezeu este îndurător“.

Am observat că cei care vorbesc cu recunoștință despre bunătatea lui Dumnezeu sunt cei care se află în cele mai grele încercări ale credinței. Ei au învățat să privească mai mult la harul și la mila Domnului decât la situația lor nefericită din viață. Cei care pot să-L laude pe Domnul prin încercări vor fi binecuvântați prin încercare.

„Te voi lăuda printre popoare, Doamne, … căci mare este bunătatea Ta, mai presus de ceruri, iar adevărul Tău până la nori“ (Psalmul 108.3,4).

Citirea Bibliei: Ezechiel 24.15-25.17 · Psalmul 127.1-5

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 7:1-15https://www.good-seed.org/img/teiler.png

După Ierihon, iat-o pe Ai, o cetate aparent mică. În adevăr, pare uşor a-i veni de hac, fără a-i mai deranja pe toţi oamenii de război; trei mii vor fi suficienţi. Contrar tuturor aşteptărilor, Israel este înfrânt. Este rândul inimii poporului să se topească, cum se topise, puţin înainte, inima duşmanilor săi (5.1).

Iosua, descurajat, cade cu faţa la pământ şi se lamentează. Dar DOMNUL îl invită să se ridice şi să înţeleagă motivul înfrângerii. Lucrul blestemat, cu alte cuvinte păcatul, Îl împiedică pe Dumnezeu să apere cauza poporului Său.

Ce lecţie importantă pentru fiecare dintre noi! Conştiinţa noastră este ca şi tabăra lui Israel. Un păcat pe care îl ascundem, pe care refuzăm să-l mărturisim oamenilor şi lui Dumnezeu, ne lipseşte de comuniunea cu El, fără de care un credincios este înfrânt înainte de bătălie. Lucru încă mai grav: este vorba de marele Nume pe care îl purtăm (v. 9), cel al Domnului Hristos, care va fi dezonorat prin slăbiciunea noastră.

„Ce vei face cu Numele Tău mare?“ este o rugăciune înţeleaptă. Cel care vorbeşte astfel ştie să pună gloria lui Dumnezeu înaintea propriilor interese. „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău! Şi scapă-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău“ va cere Asaf în Psalmul 79.9.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ-L ASCULȚI PE DUMNEZEU! (4) | Fundația S.E.E.R. România

„În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.” (Galateni 1:20)

Călăuzirea lui Dumnezeu va fi adesea urmată de o perioadă de pregătire. Iar durata acesteia este determinată de mărimea misiunii tale. Așadar, atunci când Dumnezeu îți vorbește, nu este întotdeauna înțelept să te grăbești să le spui oamenilor. Cine nu ar vrea să vorbească imediat despre experiența uimitoare pe care a avut-o Pavel, cu Hristos, pe drumul Damascului? Și a venit momenul potrivit pentru ca Pavel să facă asta – dar nu imediat.

Așa că nu merge înainte până când Dumnezeu nu-ți dă undă verde. De ce? Din două motive:

1) Ai nevoie de timp, de maturizare și de echipare, astfel încât cuvântul pe care l-ai primit să se înrădăcineze în tine, să crească și să se împlinească așa cum dorește Dumnezeu.

2) Uneori Dumnezeu are nevoie de timp pentru a pregăti inimile celor la care te trimite. Apostolul Pavel scrie: „Dar când Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om, nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului. În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.” (Galateni 1:16-21)

Cu alte cuvinte, Pavel spune: „Imediat după chemarea mea – fără să mă consult cu nimeni din jurul meu și fără să mă urc la Ierusalim pentru a mă consulta cu cei care erau apostoli cu mult înaintea mea – am plecat în Arabia… Au trecut trei ani până când m-am dus la Ierusalim pentru a vorbi cu Petru… Apoi mi-am început slujirea.” Pavel știa că oamenii vor considera chemarea sa ca fiind incredibilă și a avut înțelepciunea să aștepte. L-a lăsat pe Dumnezeu să meargă înaintea lui și să orchestreze circumstanțele. Și, în timp ce aștepta, a lăsat ca acest cuvânt pe care l-a primit să crească și să facă schimbări în viața sa. Atunci, și numai atunci, a început să facă ceea ce era chemat să facă.

Apostolul Pavel nu a încercat să convingă pe nimeni; L-a lăsat pe Dumnezeu s-o facă. Iar rezultatul final a fost (vezi Galateni 1:24) că oamenii „slăveau pe Dumnezeu din pricina lui Pavel”.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 dec. 2024

3 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea vegheați, amintindu-vă că trei ani, noapte și zi, n-am încetat îndemnând cu lacrimi pe fiecare.

Fapte 20.31https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lacrimile lui Pavel (2) – Îndemnare

AAm văzut că Pavel a vărsat lacrimi în slujirea lui pe acest pământ. În versetul de mai sus vedem că el de asemenea a vărsat lacrimi avertizându-i pe cei credincioși cu privire la lucrurile care urmau să aibă loc. El vedea ceea ce avea să se întâmple după plecarea sa din această lume. Știa ceea ce urma să se întâmple cu Adunarea, atât de scumpă lui Hristos, pe care Dumnezeu a cumpărat-o cu sângele Fiului Său. Într-un fel similar, Moise a știut ce avea să vină asupra fiilor lui Israel după moartea sa, în ciuda atenționărilor și a îndemnurilor sale către ei (Deuteronom 31.16-19). Cartea Deuteronom ne oferă o imagine minunată a inimii lui Moise. La fel, cuvintele lui Pavel din Fapte 20 ne dezvăluie inima sa.

El îi sfătuise pe credincioșii din Efes cu lacrimi, zi și noapte. Vărsăm și noi lacrimi atunci când ne gândim la oile Domnului risipite și rătăcite? Apostolul punctează apoi două pericole care pândeau turma. Primul era că lupi răpitori aveau să atace turma, oameni necredincioși care urmau să facă rău poporului lui Dumnezeu. Al doilea pericol era că din chiar mijlocul acelora care stăteau înaintea lui în acele momente urmau să se ridice unii care aveau să vorbească lucruri stricăcioase, pentru a-i trage pe ucenici după ei. Ca exemple în această privință sunt Imeneu și Filet, care învățau că învierea venise deja (2 Timotei 2.17). Iată motivul pentru care există multă învățătură stricată și în zilele noastre.

Apostolul Pavel i-a atenționat pe acești bătrâni din Efes, iar aceste atenționări sunt și pentru noi. Domnul Isus vine în curând, de aceea să fim în gardă, până vom auzi glasul Lui de strângere laolaltă (1 Tesaloniceni 4.16)!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!

Psalmul 90.12

Am pierdut o zi!

Istoricul Suetoniu relatează despre împăratul roman Titus (39-81 d.H.) că acesta, la sfârșitul unei zile în care constata că n-a realizat nicio acțiune folositoare, obișnuia să spună: „Diem perdidi!“ – „Zi pierdută!“.

Zilele noastre „zboară mai iuți decât suveica țesătorului“; ele „aleargă mai iuți decât un alergător“ (Iov 7.6; 9.25). Nimic nu le poate reține și nici măcar o singură zi nu o putem lua de la capăt. Însă felul în care ne ocupăm timpul poate conferi fiecărei zile o valoare eternă. Momentele pe care le folosim pentru a ne răsfăța vanitatea și egoismul se risipesc ca un abur. Dar, dacă ne trăim viața alături de Domnul și ne implicăm pentru cauza Lui, scurtele clipe pe care le petrecem pe pământ pot aduce „roade durabile“.

Să răscumpărăm timpul și să-l folosim ca pe un bun prețios pe care Domnul ni l-a încredințat! În fiecare dimineață să-I cerem Lui să ne arate cum să ne petrecem ziua pentru El.

Timpul nu ne aparține, ci este un dar nemeritat, oferit pentru puțină vreme. Să-l folosim pentru Dumnezeu! Pavel ne mărturisește cum proceda el: „Aruncându-mă spre ce este înainte, alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării cerești“ (Filipeni 3.14). Perspectiva recompensării din partea Domnului nu ne îndeamnă oare și pe noi să Îi dedicăm Lui timpul pe care îl avem la dispoziție?

„Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!“ (Matei 25.21).

Citirea Bibliei: Ezechiel 23.36-24.14 · Psalmul 126.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 6:15-26https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cât de ridicol şi de ineficace trebuie să le fi părut locuitorilor Ierihonului marşul acestor trompetişti în jurul zi­durilor lor! S-a mai văzut vreodată un asediu întreprins în felul acesta? Batjocoritorii nu trebuie să fi lipsit!

„Dar Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari“ (1 Co­rin­teni 1.27). Dincolo de armele văzute ale omului, care impresionează, credinţa lucrează în chip nevăzut.

Potrivit promisiunii Domnului, dacă am avea credinţă cât un grăunte de muştar, Dumnezeu va înlătura din ca­lea noastră obstacolele atât de înspăimântătoare (Matei 17.20). „Armele luptei noastre nu sunt fireşti, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor“ (2 Corinteni 10.4).

Să folosim această armă imbatabilă: rugăciunea. Dacă în calea noastră se înalţă obstacole precum «Ierihonul», să învăţăm, ca şi Israel, să le înconjurăm împreună cu Domnul (chivotul), ridicându-ne vocile către Dumne­zeu. Apoi, la vremea hotărâtă de El, vom vedea zidurile căzând, aşa cum au căzut acestea în ziua a şaptea.

Israel a primit un avertisment uşor de înţeles de oricine: cetatea va fi anatema, blestemată (dată nimicirii sau închinată nimicirii prin blestem). Numai Rahav avea să fie cruţată, împreună cu ai ei, ca urmare a credinţei sale. Funia stacojie, uşor de reperat în timpul celor 13 înconjurări ale cetăţii, era la locul ei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ-L ASCULȚI PE DUMNEZEU! (3) | Fundația S.E.E.R. România

„…ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.” (1 Ioan 2:27)

Când te rogi cu sârguință pentru un anumit lucru și crezi din toată inima că L-ai auzit pe Dumnezeu, și totuși mergi să-i întrebi pe alții ce părere au – înseamnă că onorezi mai mult părerile lor decât pe ale lui Dumnezeu! Acest tip de mentalitate te va împiedica să dezvolți o relație în care să-L auzi constant pe Dumnezeu. Tu trebuie să te încrezi în El.

Dacă ai luat decizii proaste în trecut, acest lucru poate fi cu adevărat un impediment pentru tine, dar în ciuda acestui lucru tu trebuie să înveți să-L asculți pe Dumnezeu fără să ai nevoie de confirmări din partea altora.

Biblia spune: „Ungerea (chemarea și pecetluirea cu Duhul Sfânt) pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată… rămâneţi (să trăiți, să nu vă îndepărtați niciodată) în El, după cum v-a învăţat ea.” (1 Ioan 2:27). Asta nu înseamnă că nu ai nevoie de învățătură și instruire atunci când vine vorba de înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu; ci că ai Duhul lui Dumnezeu care trăiește în tine și că El te va ghida și te va îndruma personal.

S-ar putea să fie nevoie să ceri sfatul cuiva din când în când, dar nu trebuie să te duci în mod constant la alte persoane și să le întrebi despre deciziile pe care le iei pentru viața ta. Dacă vrei să-ți dezvolți vreodată capacitatea de a-L asculta pe Dumnezeu și de a fi condus de Duhul Său, tu trebuie să începi să iei propriile decizii, și să te încrezi în înțelepciunea pe care Dumnezeu a pus-o în inima ta. Diavolul vrea ca tu să crezi că nu ești capabil să asculți de Dumnezeu. Nu-l crede! Duhul Sfânt care locuiește în tine îți va da încredere, mângâiere și sfat pentru viața ta.

Așadar, învață să-L asculți pe Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →