28 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Și-a dat viața pentru noi; și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați.

1 Ioan 3.16

Când citim acest verset, inimile noastre se îndreaptă imediat către jertfa măreață a Domnului, care Și-a dat viața pentru noi la cruce. Nimeni nu I-a luat-o, ci a dat-o El de la Sine Însuși. În Ioan 10.17, El spusese: „Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau“. Este uimitor să vedem detaliile perfecte cu privire la moartea Lui, ca de pildă faptul că, după ce a spus: „S-a sfârșit!“, Domnul Și-a plecat capul și Și-a dat duhul. Capul Lui nu a căzut, ci El Însuși Și l-a plecat, după care Și-a dat viața.

Însă înțelegem de asemenea că El Și-a dat viața prin faptul că viața Lui a fost caracterizată de o continuă slujire și abnegație. El a fost Slujitorul perfect, împlinirea desăvârșită a imaginii oferite prin robul evreu, care a zis: „Eu iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei, și nu vreau să ies liber“ (Exod 21.5).

Viața Domnului pe pământ a fost o viață de jertfire perfectă. Chiar dacă era ostenit, El i-a slujit femeii samaritene aflate în nevoie. Când ucenicii Săi îi izgoneau pe copiii aduși la El, Domnul a cerut să fie aduși înaintea Lui și i-a binecuvântat. A lucrat cu atâta sârguință, încât nu mai avea timp de odihnă, iar cei din familia Lui au spus: „Și-a ieșit din minți“ (Marcu 3.21).

Cel care era Creatorul universului și Împăratul lui Israel S-a născut într-un staul, n-a avut un loc în care să-Și plece capul și a trebuit să ceară de la cineva o monedă pentru a-i învăța pe oameni o lecție. Deși a vindecat mulțimile, le-a hrănit, le-a dat învățătură și a făcut toate lucrurile bine (Marcu 7.37), totuși a fost lepădat, disprețuit și defăimat. El a știut mai dinainte tot ce avea să vină asupra Lui, însă a trăit o viață de jertfire, care a culminat cu moartea pe cruce. Poate că noi nu vom avea niciodată prilejul să ne dăm la moarte pentru un frate, însă putem urma exemplul Domnului de a trăi o viață de jertfire pentru cei din jurul nostru, pentru gloria lui Dumnezeu.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acestea sunt scrise, ca voi să credeți că Isus este Hristosul … și, crezând, să aveți viață.

Ioan 20.31

Întoarcerea lor la Dumnezeu

Zvi Weichert s-a născut în Polonia, cu puțin înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Deosebit de descurcăreț, a fost unul dintre puținii copii care au scăpat din ghetoul din Varșovia, unde a murit toată familia lui. După aventuri incredibile, Zvi a emigrat în Israel. Deși era evreu, nu avusese niciodată legătură cu Biblia. Dar căuta adevărul. Într-o zi i s-a oferit Noul Testament. Zvi l-a primit cu plăcere. A petrecut ore întregi citind și recitind, uitând uneori și să mănânce. Era captivat de Persoana lui Isus. Lângă un restaurant unde obișnuia să mănânce, se afla o casă din care răsunau cântece care l-au captivat. El distingea clar numele lui Isus. A intrat și acolo a ascultat explicații ale Bibliei care l-au conștientizat că avea nevoie de iertare. A venit cu păcatele sale la cruce. Apoi a făcut acel pas simplu, care i-a schimbat întreaga viață, și-a mărturisit credința. Zvi L-a găsit pe Isus!

„Unde aș fi fost acum“, povestește la rândul său predicatorul Spurgeon, „dacă, prin harul lui Dumnezeu, nu m-ar fi silit un viscol să mă refugiez într-o capelă? Acolo un om foarte simplu a urcat la amvon pentru a-l înlocui pe pastorul care n-a putut ajunge. Eram douăsprezece persoane. A citit din Isaia și a adăugat: Scumpii mei, aceste cuvinte ale Domnului sunt clare. Nu este nevoie nici de studii și nici să fi făcut toate relele. Priviți: «Eu sunt pironit pe cruce. Sunt mort și înmormântat. Eu am înviat și M-am înălțat la cer»; și, adresându-mi-se direct, mi-a zis: Tinere, fără Isus tu ești nenorocit și în viață și în moarte. Întreaga ființă mi se zguduia de suspine. Acolo am cunoscut mântuirea“.

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 2.1-17 · Marcu 8.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 1:1-11

Din punct de vedere istoric, cartea Neemia este ultima privire pe care Vechiul Testament ne per­mite s-o arun­căm asupra poporului Israel. Eveni­mentele descrise în ea încep la circa treizeci de ani după cele relatate în cartea Estera şi la trei­sprezece ani după întoarcerea lui Ezra. În conse­cinţă, învăţăturile ei ne sunt potrivite în special nouă, creştinilor „peste care au ajuns sfârşi­turile vea­curilor“ (1 Cor. 10.11). Ce popor demn de compă­ti­mit! El se afl㠄în mare necaz şi în ruşine“, după relatarea câtorva călători (v.3). Însă Dumnezeu a pregătit pe cineva care va pune la inimă această situaţie. Este Neemia! Acest om este sensibil la suferinţele şi la umi­linţa celor „care au rămas, care au scăpat din capti­vi­tate“ şi măr­turiseşte înaintea Dom­nului păcatele care le-au cauzat situaţia. Ezra făcuse şi el acelaşi lucru (Ezra 9). Dum­ne­zeu alege întot­dea­una, din mijlocul celor care iubesc poporul Său, instrumente ale eliberării lor.

Dar să ne fixăm ochii asupra Unuia mai mare decât Neemia. Cine a pus la inimă condiţia dispe­rată a lui Is­rael şi a lumii în general, dacă nu În­suşi Fiul lui Dumne­zeu? El a înţeles starea noastră mizerabilă, a pătruns până în acel abis al păcatului în care căzusem şi a venit să ne scoată din el.

CE IMPLICĂ CĂLĂUZIREA? | Fundația S.E.E.R. România

„Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” (Faptele apostolilor 13:2)

Un grup de credincioși din biserica din Antiohia primului secol creștin se întâlneau regulat dedicând timp semnificativ rugăciunii, postului și închinării. Drept rezultat, Duhul Sfânt le-a cerut: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”

De unde au știut ei că Duhul Sfânt le-a spus acest lucru? Pasajul nu spune!

Este posibil să fi fost un moment de confuzie? Nu.

Au recunoscut ei că Duhul Sfânt îi ghidase? Da!

Este un lucru absolut sigur că ei au primit împreună călăuzire de la Dumnezeu.

De unde știm? Noi cei de azi – din Biblie, unde citim despre faptele lor făcute prin puterea Duhului Sfânt.

Când vine vorba despre călăuzire, una dintre greșelile pe care le facem se numește „încadrare mărginită” Ce înseamnă acest lucru? Că pierdem multe dintre opțiunile pe care Dumnezeu le aduce în fața noastră, din cauza gândirii noastre limitate. Noi vream explicații logice pentru manifestările Duhului! Dar iată ce ne spune Biblia în continuare: „toți… umpluți de Duhul Sfânt… vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

Un autor creștin explică: „Noi ne întrebăm lucruri de genul: „Ar trebui să pun capăt acestei relații, sau nu?” în loc de: „Cum aș putea să fac această relație mai bună?”… Sau „Ar trebui să cumpăr asta sau nu?”, în loc de „Care este cel mai bun mod în care pot folosi acești bani?”… Pe cont propriu, tindem să suferim de prejudecăți de confirmare. Căutăm informații care să confirme ceea ce ne dorim deja, în loc să căutăm adevărul nevăzut, călăuzirea Duhului.

Oamenii urmăresc canale prin cablu care le întăresc prejudecățile politice. Pretindem că vrem adevărul, dar ceea ce vrem de fapt este confirmarea pozițiilor pe care le-am stabilit deja.”

Isaia a vorbit despre oamenii „care nu vor să asculte Legea Domnului”, ci doreau să audă „lucruri măgulitoare… lucruri închipuite.” (Isaia 30:10). În căutarea călăuzirii, acționează după următorul principiu: fii sincer cu Dumnezeu, deschis și dornic, iar El îți va răspunde! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi? „Umblă cârmuit de Duhul!” (Galateni 5:16)