Mana Zilnica

Mana Zilnica

26 iul. 2024

26 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci dați loc mâniei, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti“, spune Domnul.

Romani 12.19

Pavel a suferit mai mult decât oricare alt credincios din Noul Testament. „În lovituri, peste măsură; în închisori, mult mai mult; deseori în pericol de moarte. De la iudei, de cinci ori am primit patruzeci de lovituri fără una. De trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost lovit cu pietre … Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine se poticnește și eu să nu ard?“ (2 Corinteni 11.23-25,29). Fiind în închisoare, el i-a scris lui Timotei pentru a-l avertiza cu privire la Alexandru căldărarul. Pavel era mult prea preocupat cu Hristos și cu slujirea pentru El, ca să-și irosească energia cu cei care îi provocau suferințe și se mulțumea să lase lucrurile în mâna Domnului. Cu privire la iudei, frații săi după carne, cei din partea cărora suferise cel mai mult, el a scris: „Fraților, plăcerea inimii mele și cererea mea către Dumnezeu pentru ei este spre mântuire“ (Romani 10.1).

Celor credincioși care suferă din partea oamenilor, el le scrie: „Binecuvântați pe cei care vă persecută; binecuvântați și nu blestemați … neîntorcând nimănui rău pentru rău; îngrijind de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor; dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăind în pace cu toți oamenii; nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci dați loc mâniei, pentru că este scris: «A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti», spune Domnul. «Deci, dacă vrăjmașului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; pentru că, făcând aceasta, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui». Nu fi învins de rău, ci învinge răul prin bine“ (Romani 12.14,17-21).

Când răspundem cuiva cu bine la rău, este ca și cum am îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui – acest lucru va avea ca rezultat fie împietrirea inimii acestuia, fie căință pentru răul pe care ni l-a făcut. De cele mai multe ori este al doilea rezultat.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel care o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.

Isaia 28.16

Ghidajele de aterizare

Din avionul aflat deasupra norilor am avut o priveliște magnifică asupra întregului lanț alpin. Acum călătoria se apropia de sfârșit. Sub nori nu am mai avut parte de niciun peisaj, pentru că am fost înconjurați de o ceață extrem de densă. Cu toate acestea, piloții s-au pregătit să înceapă aterizarea. În cabina lor de pilotaj nu era nici urmă de agitație, iar în timpul coborârii avionul s-a aflat mereu în siguranță. Cu calm, ei s-au concentrat să urmărească în totul ghidajele de aterizare. Acestea aveau să îi dirijeze până când aeronava urma să atingă în siguranță pământul, cu condiția să le acorde până la sfârșit încredere și să execute riguros ordinele afișate de ele.

Ca și acești piloți, să ne încredem și noi „orbește“ în Dumnezeu. Chiar dacă noi nu vedem drumul, El îl vede și are imaginea de ansamblu. Cei care se bazează pe El rămân liniștiți. Dar poate că cineva se întreabă: Poate Dumnezeu să aibă grijă de fiecare om în parte? Nu cumva suntem prea mulți oameni pe pământ, încât El să nu mai poată avea grijă de toți? Cu siguranță, El poate avea grijă de fiecare om! Domnul Isus a spus: „Nu se vând oare două vrăbii cu un ban? Totuși, niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii de pe cap, toți vă sunt numărați“ (Matei 10.29,30). Altcineva poate că se îndoiește că Dumnezeu ar fi aproape de el în tot ce îl frământă. Iată însă ce asigurare puternică avem și am face atât de bine dacă i-am respecta riguros instrucțiunile: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus“ (Filipeni 4.6,7)!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.1-19 · Ioan 1.14-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:1-21

Instrucţiunile din Levitic priveau închinarea şi comuniunea. Numeri reia istoria poporului despre traver­sarea pustiului pentru a ne vorbi de alte aspecte ale vieţii creştine: umblarea şi sluji­rea. Domnul începe prin procedeul numărării („Numerele“) seminţiilor lui Is­rael: ostaşi, leviţi, preoţi. Fiecare avea să-şi declare filiaţia (v.18). În timpul lui Ezra, cei care vor urca din captivitate va trebui să fie verificaţi dacă fac parte din Israel. Şi câţiva preoţi vor fi îndepărtaţi ca necuraţi pentru că nu vor putea, din neglijenţă, să-şi găsească „înregistrarea genealogică“ (Ezra 2.59, 62).

Dragi prieteni, fiecare dintre noi trebuie să ştie în primul rând dacă este sau nu un copil al lui Dumnezeu. Şi trebuie să fie gata să declare aceasta înaintea altora (Romani 10.9). Dar, atenţie! Erau israeliţi toţi cei ai căror părinţi aparţineau uneia din cele douăsprezece seminţii. Spre deosebire, astăzi cineva devine creştin numai când crede personal în Domnul Isus Hristos. Atunci face parte din poporul ceresc, a cărui numărătoare exactă şi la zi o ţine Dumnezeu în „registrul Său de naşteri“ sau mai degrabă în „Cartea vieţii“. Dacă astăzi veniţi la Isus, numele vostru va fi înscris acolo. Pentru că „tuturor celor care L-au primit, le-a dat drep­tul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STAI ÎN CREDINȚĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23)

Într-o zi, un tată tulburat a venit la Isus și i-a spus: „fiul meu… de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.” (Matei 17:15-16). Să reținem că acest tată n-a spus: „Poate că fiul meu a moștenit această problemă de la mine” sau „Dacă l-aș fi crescut altfel…” Nu, el a aruncat responsabilitatea asupra ucenicilor, care erau ei înșiși în formare. Ori de câte ori avem probleme, ne place să dăm vina – pe pastor, pe biserică, pe soț/soție, pe șeful nostru, pe familie, pe aspectul nostru, pe statutul nostru social, sau să găsim orice altă scuză… Nu putem sau nu vrem să recunoaștem că ne-am băgat singuri mâna în foc sau că aproape ne-am înecat sărind cu capul înainte, deși nu știam să înotăm. După ce Domnul Isus l-a vindecat pe băiat, ucenicii Lui L-au întrebat: „De ce nu putem face și noi ce faci Tu?” (vezi Matei 17:19). Este ca și cum am întreba: „De ce nu se schimbă situația mea?”, atunci când nu am adus problema în fața lui Dumnezeu, nu ne-am rugat pentru ea, nu ne-am încrezut în puterea Sa transformatoare. Domnul Isus a răspuns: „Din pricina puţinei voastre credinţe…” (Matei 17:20) Uneori, ai nevoie de genul de credință care te face să pari puțin ciudat; genul care nu are nevoie de aprobarea celorlalți și căruia nu-i pasă dacă te integrezi sau nu… Este genul de credință care l-a făcut pe Noe să spună: „Chiar dacă nu a plouat niciodată și nimeni din generația mea nu crede, eu tot voi face ce mi-a spus Dumnezeu!” (vezi Geneza 6:22) Și în consecință, a trecut prin potop! Apostolul Pavel scrie: „să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:13). Și care este rețeta ca să rămânem în picioare? Să ne bazăm pe ceea ce ne-a spus Dumnezeu în Cuvântul Său, pentru că, în cele din urmă, acesta este lucrul care va funcționa!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 iul. 2024

24 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În zilele acelea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte; și s-a rugat Domnului și El i-a vorbit și i-a dat un semn. Dar Ezechia n-a răsplătit după bunătatea făcută lui, pentru că i s-a înălțat inima.

2 Cronici 32.24,25

Lecții din viața lui Ezechia (3) – A nu-I da gloria cuvenită lui Dumnezeu

Ezechia fusese vindecat în mod miraculos, iar Iuda fusese izbăvit în mod miraculos de atacul împăratului Asiriei. Dumnezeu a îngăduit ca Ezechia să fie pus la încercare prin intermediul vizitei trimișilor din Babilon, pentru a se arăta ce era în inima lui. Veștile despre vindecarea lui miraculoasă și despre marea eliberare dată poporului ajunseseră până departe. Avea Ezechia să fie îndeajuns de smerit și să-I dea glorie lui Dumnezeu pentru toate acestea, sau avea să se înalțe în ochii oamenilor?

Citim că „n-a fost nimic în casa lui, nici în împărăția lui pe care să nu li-l fi arătat Ezechia“ trimișilor Babilonului (2 Împărați 20.13). Dumnezeu îl binecuvântase mult pe Ezechia, chiar într-un fel miraculos, însă el a folosit aceasta pentru a se înălța pe Sine și „n-a răsplătit după bunătatea făcută lui, pentru că i s-a înălțat inima“ (2 Cronici 32.25).

Ce lecție importantă pentru noi! Când vorbim despre lucrările bune pe care Dumnezeu le-a făcut în viața noastră, oare o facem pentru a-I da Lui glorie, sau pentru a atrage atenția spre noi înșine? Să avem grijă să nu ne înălțăm pe noi înșine prin intermediul lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a dăruit!

Domnul nostru Isus a căutat întotdeauna să-I dea glorie lui Dumnezeu și n-a căutat niciodată gloria oamenilor. El a spus: „Eu Îl onorez pe Tatăl Meu“ și „Eu nu caut gloria Mea“ (Ioan 8.49,50). În toată viața Sa, Domnul L-a glorificat în mod perfect pe Tatăl – „Eu Te-am glorificat pe pământ“ (Ioan 17.4).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.14,15

Născut din nou (14)

În discuția cu teologul iudeu Nicodim, Isus Hristos a prezentat o situație din istoria poporului Israel. Pe parcursul călătoriei din Egipt până în Canaan, poporul s-a răzvrătit în mod repetat împotriva lui Dumnezeu. Într-una dintre aceste ocazii, Dumnezeu a trimis printre oameni șerpi veninoși, care i-au ucis pe mulți. Atunci israeliții au conștientizat vina lor și i-au cerut lui Moise să intervină pentru ei la Dumnezeu.

Moise L-a implorat pe Dumnezeu să izbăvească poporul de această plagă, iar Dumnezeu a poruncit ca un șarpe de aramă să fie pus într-o prăjină. Și toți cei care au privit spre acel șarpe de aramă, încrezându-se în promisiunea lui Dumnezeu, au fost vindecați de efectele mușcăturilor de șarpe.

Israeliții nu se puteau ajuta singuri; nimeni nu putea rezista la veninul șarpelui și nimeni nu avea un leac. Vindecarea nu putea veni decât de la Dumnezeu și trebuia să fie acceptată prin credință. Oricine și-a recunoscut păcatul, conștient că este condamnat la moarte prin otrava șarpelui, nu mai avea decât un singur lucru de făcut: să se încreadă pe deplin în promisiunea lui Dumnezeu și să asculte de porunca Lui. Cine se uita la șarpele de aramă era vindecat.

Natura umană este infectată de otrava păcatului, iar omul este pierdut, pentru că nu are niciun remediu și nu se poate salva. Numai privind prin credință spre Hristos, care a fost „înălțat“ pe crucea de la Golgota, putem primi mântuire și viață.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 21.1-11 · Filimon 13-25

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 27:1-15

Acest capitol se ocupă de legămintele (v.1 nota a: pro­misiuni de bunăvoie care, odată făcute, nu se mai puteau schimba) pe care le puteau face copiii lui Israel, cât şi de modul în care preotul avea să le estimeze. În cap. 30 din Exod atenţia noastră a fost atrasă de faptul că preţul răscumpărării era identic pentru toţi. Aici, dim­po­trivă, aprecierile variază de la unul la altul. Într-adevăr, nu se pune în discuţie ceea ce reprezintă mântuirea noastră, ci mai degrabă capacităţile pe care le posedă fiecare. Răscumpăraţi cu ace­laşi preţ: sângele preţios al lui Isus, toţi copiii lui Dumnezeu sunt departe de a fi la acelaşi nivel spiritual, la aceeaşi aptitudine pentru slujire. Şi preo­tul trebuia să intervină pentru a aprecia lucrarea fiecăruia: „potrivit cu preţuirea preotului, aşa va fi“      (v. 12). Dacă vom avea tendinţa să criticăm ceea ce fac sau nu fac alţi credincioşi, ar trebui să ne amintim că Cel care ju­decă este Domnul şi că, în trupul lui Hristos, fie­ca­re mădular are importanţa sa şi funcţiunea sa parti­culară (1 Cor. 4.4, 5).

Persoane, animale sau case, toate puteau fi ­consacrate Domnului. Cu siguranţă, nu avem nimic mai de preţ să dedicăm Domnului decât propria persoană. A­ceasta au făcut macedonenii despre care vorbeş­te apos­tolul: „întâi s-au dat pe ei înşişi Dom­nului“. Şi toată slujirea lor, promptă, abundentă în bucurie, a iz­vo­rât din această dăruire iniţială (2 Corinteni 8.2-5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ACASĂ LA DOMNUL | Fundația S.E.E.R. România

„Ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.” (2 Corinteni 5:8)

Oricât am încerca să evităm acest lucru și oricât de reticenți am fi în a discuta despre el, fiecare dintre noi trebuie să dea drumul mâinii celui pe care-l iubește și să-l încredințeze în mâna Celui care ne iubește cel mai mult. Dar haideți să vedem, ce se întâmplă atunci când murim? Și ce se întâmplă cu noi între moartea noastră și revenirea lui Hristos? Apostolul Pavel răspunde: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde…” (1 Tesaloniceni 4:13). Sfânta Scriptură este surprinzător de tăcută cu privire la ceea ce se întâmplă cu noi în perioada dintre moartea noastră și învierea trupului nostru. Nu ne oferă suficiente informații pentru a ne satisface curiozitatea, ci doar cât să ne deschidă apetitul. Apostolul Pavel scrie: „Pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.” (Filipeni 1:21-23) Cercetătorul biblic Anthony Hoekema scria: „Ce vrea să spună Pavel aici este că, în momentul în care un copil al lui Dumnezeu pleacă acasă la Domnul, în același moment va fi cu Hristos. Cu alte cuvinte, cerul este cea mai mare vindecare dintre toate! Cei dragi ai tăi au avut dureri aici, dar acolo nu mai au dureri… S-au luptat aici, dar nu mai au lupte acolo. Poate tu te întrebi de ce Dumnezeu i-a luat acasă, dar ei nu se întreabă – pentru că acum înțeleg! Ei sunt, din acel moment, în pace în prezența lui Dumnezeu!” Așadar, fii mângâiat prin aceste cuvinte!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 iul. 2024

22 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și așa erați unii dintre voi. Dar ați fost … sfințiți … în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru.

1 Corinteni 6.11

Sfințirea credincioșilor înseamnă pentru mulți oameni, poate pentru cei mai mulți, un proces prin care ei devin tot mai sfinți și mai plăcuți lui Dumnezeu, în timp ce semnificația primară este că, printr-o acțiune a lui Dumnezeu, ei au fost puși deoparte pentru Sine Însuși și, drept consecință, creșterea lor în sfințenie devine o necesitate.

Ideea pe care o subliniază rădăcina cuvântului sfințire, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, este cea a punerii deoparte pentru Dumnezeu. Persoanele sau lucrurile sfințite sunt puse deoparte de la folosirea obișnuită, pentru a fi posesiunea lui Dumnezeu și pentru a sluji folosului și bucuriei Sale. În contrast cu sfințirea stă profanarea. Preotul din timpul lui Aaron trebuia „să nu se întineze, profanându-se singur“ (Levitic 21.4). Preoții din timpul Mileniului vor trebui să „învețe pe poporul Meu diferența între ceea ce este sfânt și ceea ce este profan“ (Ezechiel 44.23). Cuvântul folosit aici înseamnă lucru comun sau necurat. Înțelegem cu ușurință că, atunci când un lucru este pus în folosința comună, acesta devine necurat. Acest lucru este ușor de observat în împrejurările normale ale vieții. Când o bucată de teren este lăsată la dispoziția publicului larg, ea devine „comună“ și concomitent trebuie făcute reguli pentru ca ea să fie păstrată într-o stare curată și decentă. Lăsată fără reguli, ea va deveni, mai curând sau mai târziu, un morman de gunoi.

În primul sens al cuvântului, fiecare credincios a fost pus deoparte pentru Dumnezeu. Acesta este un fapt de o natură absolută. Aceasta o putem denumi sfințire pozițională. În cel de-al doilea sens, orice credincios trebuie să fie pus deoparte pentru Dumnezeu. Aceasta nu este sfințirea pozițională, ci sfințirea progresivă. Primul sens definește un fapt obiectiv; cel de-al doilea, o experiență subiectivă, care trebuie întotdeauna să urmeze și să decurgă din faptul obiectiv. Dacă permitem experienței subiective să eclipseze faptul obiectiv, așa cum fac mulți, lucrurile nu își vor mai păstra locul lor, iar în mințile noastre se va produce confuzie.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

A venit mirele; cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și s-a închis ușa. Mai pe urmă au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!“. Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!“. Vegheați deci, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

Matei 25.10-13

Dacă se închide o ușă, se deschide alta

Când predicatorul George Whitefield a prezentat odată în Scoția parabola celor zece fecioare, a subliniat în mod deosebit cuvintele: „Și s-a închis ușa“. În spatele sălii, printre ascultători, se aflau doi tineri care îl ironizau. O femeie care stătea lângă ei i-a putut auzi cum își spuneau în șoaptă: „Ce are a face? Dacă se închide o ușă, se deschide alta“.

Cei doi batjocoritori s-au speriat foarte tare când deodată Whitefield a spus: „S-ar putea să fie cineva aici care vrea să răpească puterea acestui cuvânt al lui Dumnezeu, gândindu-se cu ușurătate: Ce are a face? Dacă se închide o ușă, se deschide alta“. – Tinerii s-au privit consternați unul pe altul. Cum a putut predicatorul să le ghicească gândurile?

Whitefield a continuat: „Da, într-adevăr, se va deschide o altă ușă. Și vă voi spune care va fi aceea care se va deschide când ușa cerului va fi închisă: Este ușa către groapa fără fund, ușa către iad și către condamnare veșnică!“.

„Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află“ (Matei 7.13,14).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 19.25-43 · Tit 3.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 26:14-33

Domnul îl pusese în gardă încă o dată pe poporul Său cu toată seriozitatea asupra idolatriei (v. 1). Vai! – va mai fi necesar şi un cuvânt din partea profetului Amos (Amos 5.25-27), citat de Ştefan (Fapte 7.42, 43), pentru ca noi să ştim aceasta: că încă în deşert, casa lui Israel a adus omagiu idolilor pe care şi-i făcuse, mai ales înaintea groaznicului Moloh (vezi cap. 20.1-5). De aceea se vor fi împlinit ulterior toate acele ameninţări din ce în ce mai serioase împotriva poporului vinovat. Cât de dură este inima omului! Pentru a o zdrobi, Dumnezeu este constrâns să lovească din ce în ce mai tare. Uneori este obligat să Se poarte aşa şi cu noi. Începe prin a ne corecta cu blândeţe, dar, dacă nu ascultăm, vocea Sa devine din ce în ce mai imperioasă. Proverbe 29.1 avertizează că „omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată şi fără leac“.

Să învăţăm deci să recunoaştem imediat glasul Domnului şi să nu refuzăm să fim îndreptaţi de El (Psalmul 141.5). Pentru că ne iubeşte, nu ne va pedepsi niciodată mai mult decât va fi necesar pentru ca lecţia să fie învăţată. Pentru că este credincios, va stărui până când această lucrare a răbdării va întoarce spre El gândurile şi inimile noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND DUMNEZEU ÎȚI DĂ O „VEDENIE” (1) | Fundația S.E.E.R. România

„N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti…” (Faptele apostolilor 26:19)

Apostolul Pavel a avut într-adevăr o „vedenie cerească”, dar sunt unii care „spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” (Ieremia 23:16) Așadar, tu trebuie să fii sigur că acționezi în conformitate cu planul lui Dumnezeu, nu cu al tău sau al altcuiva, pentru că istoria Turnului Babel ne învață două lucruri:

1) Atunci când oamenii se hotărăsc să facă ceva, adesea reușesc.

2) Succesul nu înseamnă că ești în voia lui Dumnezeu. Cuvântul Babel (care înseamnă „confuzie”) vrea să spună că alții pot crede că ai dreptate, dar cu toate acestea să nu ai. Poate că te întrebi: „Dar nu este în regulă să faci planuri și să stabilești obiective?” Ba da, dar planurile și obiectivele tale trebuie să se nască dintr-o viziune pe care ți-a dat-o Dumnezeu.

Când apostolul Pavel a spus: „N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti”, el a vrut să spună că există un singur răspuns acceptabil la planul lui Dumnezeu: ascultarea… deplină! Ascultarea parțială, ascultarea selectivă sau ascultarea întârziată sunt tot neascultare. William Carey, care este considerat „părintele misiunilor moderne”, a renunțat la confort și avere pentru a merge în India ca să prezinte Evanghelia. Una dintre cele mai memorabile fraze ale sale este următoarea: „Încearcă lucruri mari pentru Dumnezeu, așteaptă lucruri mari de la Dumnezeu!” Dar poți spune asta cu convingere doar atunci când știi ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Ceea ce El rânduiește, El susține! Atunci când îți stabilești propriile obiective, îți va lipsi acea încredere profundă (din inimă) că Dumnezeu face lucrarea, așa că te epuizezi crezând că totul depinde de tine. Dar când știi că Dumnezeu ți-a dat o viziune pentru viața ta, te încrezi în El, chiar și atunci când nu vezi nicio modalitate de-a o duce la îndeplinire. Așadar, ai grijă ca „vedenia” ta să fie „cerească”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 iul. 2024

20 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

I-au pregătit deci o cină acolo și Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.

Ioan 12.2

O întâlnim pe Marta de trei ori în Evanghelii. Prima dată o vedem atunci când L-a primit pe Domnul Isus în casa ei. În mod evident, ea Îl prețuia pe Domnul și prețuia slujirea Lui, de aceea a dorit să ofere un adăpost Celui care nu avea unde să-Și plece capul. Totuși, așa cum mulți dintre noi am experimentat, slujirea noastră Îl poate eclipsa pe Domnul, dacă nu suntem veghetori. Aceasta este ceea ce s-a întâmplat aici – Marta a devenit atât de preocupată cu lucrurile pe care le avea de făcut, încât L-a pierdut din vedere pe Domnul, ajungând să-L mustre, atât pe El, cât și pe Maria, sora ei, care stătea la picioarele Lui și asculta cuvintele Sale și care, după părerea Martei, n-o ajuta atunci când avea nevoie. Având însă o astfel de atitudine, Marta tulbura chiar acele lucruri – pacea și comuniunea – de care ea voia ca Domnul să Se bucure atunci când El Se afla în casa ei. Domnul i-a răspuns în har, mustrând-o cu delicatețe și cu bunătate, astfel încât conștiința și inima ei să fie atinse și să-și judece gândurile, cuvintele și purtarea.

Rezultatul deplin nu-l vedem atunci când Domnul a venit în Betania pentru a-l învia pe Lazăr (Ioan 11.1-44), însă îl vedem mai târziu, la vizita Lui de după învierea lui Lazăr. Foarte curând după aceea, Domnul avea să meargă la cruce, fiind adevăratul Miel de Paște, însă, până atunci, El a găsit mângâiere în compania celor ai Săi, în ciuda uneltirilor vrăjmașilor (Ioan 11.45-57). Acest lucru ne arată bucuria pe care El o are astăzi, când cei ai Săi sunt strânși pentru Numele Său, în adunare.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am fost găsit de cei care nu Mă căutau, M-am făcut cunoscut celor care nu întrebau de Mine.

Romani 10.20

Nimic împotriva lui Isus din Nazaret (2)

Tatăl nu știa ce să răspundă. De aceea, fata muribundă a continuat: „Știu foarte puțin despre Domnul Isus, pentru că nimeni nu mi-a vorbit despre El. Dar am citit în Noul Testament și acum știu că El este Mântuitorul meu. El mi S-a făcut cunoscut prin această Carte minunată. El m-a salvat și Îl iubesc, deși înainte nu-L iubeam, ci mai degrabă Îl uram. Acum știu că în curând mă voi duce la El și voi fi cu El pentru totdeauna. Și acum, te rog, nu mai vorbi niciodată împotriva lui Isus din Nazaret, ci mai degrabă citește Noul Testament; această Carte îți va arăta cine este El“.

Puțin mai târziu, puterile au părăsit-o și fata a plecat la Cel despre care mărturisise în timp ce era pe moarte. Tatăl a fost foarte întristat, dar s-a hotărât să-L caute și să-L cunoască pe acest Isus din Nazaret care îi permisese fiicei sale să moară atât de liniștită și de fericită. A început să citească cu atenție Noul Testament care îi aparținuse fiicei sale. Nu a trecut mult timp până când și el L-a găsit pe Domnul Isus ca Mântuitor și Răscumpărător.

Această întâmplare adevărată arată puterea vie pe care Cuvântul lui Dumnezeu a avut-o întotdeauna și nu încetează să o aibă. Citiți Biblia cu sinceritate și cu seriozitate și Îl veți găsi în ea pe Domnul Isus, singurul care vă poate face fericit pentru timp și pentru veșnicie!

El iartă orice vină și curăță orice păcat, face inima fericită și liniștită chiar și în zilele de boală și de moarte.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.19-33 · Tit 2.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:39-55

Când răsuna trâmbiţa eliberării (v. 9), robul îşi recăpăta libertatea, săracul îşi recupera proprietatea, familiile se reuneau, fiecare moştenire revenea la adevăratul proprietar. Era o restaurare, o bucurie generală, simbol a ceea ce Israel şi lumea întreagă vor cunoaşte atunci când Satan va fi legat, iar creaţia, din contră, va fi dezlegată din robia sa. Suspinând şi „în dureri de naştere până acum“, pământul se va bucura sub împărăţia lui Hristos „de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8.21). Asemenea săracului vândut unui străin (v. 47), poporul Israel, care din propriai vină şi-a pierdut moştenirea, şi-o va recăpăta în final din mâinile Celui care l-a răscumpărat: Hristos, adevăratul Boaz (Rut 4).

Dacă Dumnezeu trebuie să aibă ultimul cuvânt în tot ce priveşte creaţia, putem fi siguri că El îi va elibera deplin pe toţi cei care Îi aparţin. Un frate în Hristos poate să fi permis să i se răpească bucuria moştenirii şi să fi devenit sărac din punct de vedere spiritual. Gândul Domnului este să-l readucă în har, ştergându-i tot trecutul (El nu ne face cunoscut motivele pentru care acest frate a ajuns sărac), şi să-l facă să se bucure din nou de toate comorile cereşti.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ISUS VA REVENI! | Fundația S.E.E.R. România

„Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20)

Ultima promisiune din Biblie este aceasta: „Iată, Eu vin curând!” (Apocalipsa 22:7) Iar ultima rugăciune din Biblie este: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20). Ultima profeție majoră privind a doua venire a lui Hristos s-a împlinit în 1948, când națiunea Israel s-a născut încă o dată (vezi Amos 9:14). De atunci, ceasul profețiilor biblice a început să ticăie și numărătoarea inversă s-a pornit.

Cinicii și criticii spun uneori: „Creștinii afirmă de sute de ani că Isus va reveni, iar acest lucru nu s-a întâmplat!” Dar asta nu este altceva decât o dovadă suplimentară a revenirii lui Hristos. Și iată ce spune Sfânta Scriptură: „În zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”… Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” (2 Petru 3:3-4, 8-13).

Așadar, Isus va reveni în mod cert – asigură-te că ești pregătit!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 iul. 2024

19 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac!

Luca 23.34

Oamenii L-au urât pe Domnul Isus. El Însuși a spus, în mod profetic: „Cei care Mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului Meu“ (Psalmul 69.4). Profetul Isaia a scris: „El era disprețuit și părăsit de oameni“ (Isaia 53.3). În Nazaret, Domnul Isus i-a avertizat pe iudei că harul lui Dumnezeu nu poate fi limitat la ei, ci că avea să fie extins și la națiuni. Aceste cuvinte i-au umplut de mânie și, „ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie“ (Luca 4.29).

Când a venit timpul să moară, ei L-au arestat, L-au legat la ochi și L-au lovit, cerându-i să le spună cine erau cei care-L loveau. I s-a înscenat un proces, a fost acuzat de blasfemie și au adus martori mincinoși împotriva Lui. A fost biciuit, soldații I-au pus o coroană de spini pe cap și o trestie în mână, și Îl batjocoreau, făcându-I plecăciuni, scuipându-L și bătându-L cu trestia în cap (Matei 27.29,30). După ce I-au făcut toate acestea, L-au dus la Golgota, unde L-au răstignit. Apoi Îl batjocoreau cerându-I să coboare de pe cruce, dacă El era Fiul lui Dumnezeu.

Cum a răspuns El la tot acest tratament nedrept? „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac“ (Luca 23.34). Petru redă pe scurt toate aceste lucruri: „Care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept“ (1 Petru 2.23). Dumnezeu să ne dea harul să fim și noi iertători, și să ne abandonăm în brațele Lui ca răspuns la toate nedreptățile și insultele pe care le suferim!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi L-am găsit pe Acela despre care a scris Moise în lege și despre care au scris prorocii: pe Isus, Fiul lui Iosif, care este din Nazaret.

Ioan 1.45

Nimic împotriva lui Isus din Nazaret (1)

Soția unui renumit bancher evreu murise. El a fost atât de mâhnit de pierderea suferită, încât a renunțat la afacere și a emigrat împreună cu singura lui fiică în Statele Unite ale Americii, unde a trăit în izolare. Toată dragostea lui era acum pentru copila sa, o tânără frumoasă de 17 ani. Ea a fost crescută în credința evreiască strictă a tatălui ei și s-a bucurat de cea mai bună educație. La scurt timp după sosirea lor în America, tânăra a fost atinsă de o boală gravă, care a avut o evoluție îngrijorătoare. Tatăl a consultat cei mai renumiți medici, dar, în ciuda celui mai bun tratament, starea fetei s-a deteriorat din ce în ce mai mult pe zi ce trecea, astfel încât nici tatăl nu mai avea nicio speranță.

Într-o zi, tatăl a intrat în camera fetei, s-a așezat lângă patul ei și a luat-o de mână, așa cum făcea întotdeauna când stătea cu ea. Deodată, fata l-a întrebat: „Tată, mă iubești?“. — „Draga mea copilă“, a răspuns tatăl, „știi că te iubesc mai mult decât orice pe lume“. — „Tată, mă iubești cu adevărat?“, a întrebat ea din nou. „Întrebarea ta mă întristează profund“, a spus tatăl, „cu siguranță că te iubesc“. Și pentru a treia oară fata bolnavă a întrebat: „Tată, mă iubești?“.

Tatăl nu a putut răspunde imediat, deoarece inima îi bătea cu putere, așa că fiica a continuat: „Știu că m-ai iubit întotdeauna; și eu te iubesc foarte mult. Îmi vei îndeplini o dorință? Este probabil ultima din viața mea. Te rog, dragă tată, să nu mai spui niciodată nimic împotriva lui Isus din Nazaret“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.1-18 · Tit 1.10-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:20-38

„Pământul este al Meu“, aminteşte Domnul poporului Său, şi „voi sunteţi străini şi oaspeţi ai Mei“ (v. 23). În acelaşi fel în care o gazdă se îngrijeşte de oaspeţii săi, Dumnezeu Se angajează să Se preocupe de întreţinerea alor Săi şi să le dea, într-o manieră miraculoasă, în fiecare al şaselea an, o recoltă triplă, care să le permită să ţină anul sabatic. Creştinul este aici jos proprietar de pământ în şi mai mică măsură decât Israel. Dacă am fi mereu conştienţi că nimic nu este al nostru, ci că totul este al Domnului, nu ar fi mai puţine pofte în inimile noastre şi mai puţine certuri între noi? Noi avem în cer, nu pe pă­mânt, adevăratele bogăţii şi acelea sunt ale noastre (Luca 16.11-12).

În tot cuprinsul acestui capitol, Dumnezeu are plăcerea de a-Şi dezvălui harul Său măreţ, arătându-ne cum îi eliberează pe ai Săi, cum Se ocupă de odihna lor, de bucuria lor, cum Se îngrijeşte ca ei să nu cadă victimă împietririi fraţilor lor sau propriei lor neglijenţe. În toate acestea, El ne dă un exemplu, invitându-ne să arătăm celorlalţi aceeaşi îndurare de care avem noi parte (v. 35-38). Aceasta va fi pentru noi un prilej să Îi arătăm Domnului că preţuim harul Său şi că nu am uitat ceea ce a făcut El pentru noi (Matei 18.32, 33).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IERTAREA NECESITĂ CONCENTRARE ȘI ENERGIE | Fundația S.E.E.R. România

„Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

Să ierți pe cineva care te-a rănit profund este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le vei avea de făcut vreodată. Știi că trebuie să ierți, pentru că a ține supărare pe cineva este ca și cum ai alăpta un copil: orice hrănești și îngrijești va continua să crească. „Dar asta nu face ca iertarea să fie mai ușoară!” – spui tu. Dar încearcă să înțelegi următorul lucru: iertarea este o decizie, nu o emoție. Dacă aștepți până când simți nevoia să ierți, riști să rămâi prins în tortura resentimentelor. Când apostolul Petru L-a întrebat pe Domnul Isus cât de des ar trebui să ierte pe cineva care i-a greșit, Isus i-a răspuns: „De șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18:22). Cu alte cuvinte, tu trebuie să ierți și să continui să ierți – până când treci peste…

Reține aceste patru lucruri:

1) Iertarea nu înseamnă că trebuie să reiei o relație cu ofensatorul, mai ales dacă acesta nu se pocăiește și refuză să-și schimbe comportamentul;

2) Nu înseamnă că trebuie să aprobi ce a făcut acea persoană sau să fii de acord cu ea;

3) Nu-l eliberează pe ofensator dacă nu-și cere iertare, ci te eliberează pe tine și îți permite să-ți continui viața;

4) Nu înseamnă că nu-ți vei mai aminti, ci că vei avea puterea de a te gândi la asta în mod diferit: cu bunăvoință, și nu cu resentimente.

Mare atenție: să nu-l lași pe Satan să te convingă că nu ai iertat, doar pentru că îți mai aduci aminte. Capacitatea de a ierta este o deprindere care se învață. Cu cât o exersezi mai mult, cu atât mai bine te vei pricepe să ierți… Iar acest lucru se întâmplă atunci când cauți modalități de a extinde înțelegerea față de ofensator și găsești ceva pentru care să fii plin de compasiune. Deci, când alegi să ierți, tu demonstrezi că ești născut din Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 iul. 2024

18 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum voi sunteți fără aluat. Pentru că și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea să ținem sărbătoarea nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate și de viclenie, ci cu azimele curăției și ale adevărului.

1 Corinteni 5.6-8

Este foarte important ca, atunci când o adunare locală exercită disciplina, să facă acest lucru corect, ca în prezența lui Dumnezeu, prin autoritatea Domnului și sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă s-a lucrat așa, atunci trebuie să acceptăm două lucruri: primul, că a existat supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu, care a condus la decizia luată; iar al doilea, că în totalitate conștiințele persoanelor care formează adunarea au fost în legătură nemijlocită cu Scriptura și au fost conduse de ea în luarea acestei decizii. O astfel de lucrare a adunării va fi într-un singur gând și va fi făcută în părtășie.

Mai mulți indivizi evlavioși pot fi într-adevăr uniți împreună, din punct de vedere al mărturisirii lor, pe terenul adunării, dar vitalitatea strângerii laolaltă nu mai există, pentru că cel care ține lucrurile împreună este omul, și nu Dumnezeu.

Adevărul cu privire la „a acționa în părtășie“ este pierdut pentru sufletele care urmează un lider, ori o majoritate ori, dacă vreți, o minoritate. Dacă așa stau lucrurile, nu este călăuzirea Duhului în ascultare de Cuvânt, ci este hotărârea lui X sau a lui Y, sau a unei părți influente a adunării. Aceasta este o lucrare nespus de tristă și complet nevrednică de harul lui Dumnezeu care ne-a deschis ochii să înțelegem care este privilegiul și datoria noastră de a păstra unitatea Duhului în legătura păcii. Porunca unui om nu este unitatea Duhului, ci mai degrabă degradare, așa cum constatăm în starea de lucruri din jurul nostru, unde oamenii au lăsat în mâna liderilor lor chestiunile de disciplină. Și nu avem decât să privim la starea divizată a creștinătății și vom avea o vedere justă a rezultatelor urmării unui lider sau a unei majorități; la același rezultat vom ajunge și noi dacă vom urma același model.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor și admirabil.

Psalmul 139.14

Țesut cu oase și tendoane

În general nu acordăm prea mare atenție proceselor care au loc în corpul nostru, câtă vreme toate organele sunt sănătoase și își îndeplinesc funcțiile stabilite de Dumnezeu. Una dintre minunile unui organism viu este faptul că nenumăratele procese vitale se completează reciproc, menținând astfel echilibrul acestuia.

Doar când ne îmbolnăvim sau ne rănim devenim deodată conștienți că suntem făcuți „într-un mod uimitor și admirabil“. Cei care au suferit, de pildă, de insomnie severă pot spune câtă binecuvântare este în a avea un somn sănătos, iar un bolnav de inimă poate vorbi despre ce muncă enormă îi revine acestui mic organ. Oare nu ar trebui ca această constatare să ne îndrepte gândurile spre Dumnezeu, care a făcut totul și care de asemenea ține în funcțiune totul?

Având în vedere aceste funcții multiple și complementare ale vieții și finalitatea lor, înțelegem foarte bine sentimentele lui Iov, care I-a spus Creatorului său: „M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut cu oase și cu tendoane; mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, mi-ai păstrat duhul prin îngrijirile și paza Ta“ (Iov 10.11,12).

Omul este „făcut într-un mod uimitor și admirabil“ și în funcțiile sale spirituale și mentale. Avem inteligență, voință și intuiție și suntem capabili să luăm decizii morale. Le-am primit pe toate acestea de la Dumnezeu și suntem responsabili față de El pentru modul în care le folosim. Suntem creați „după chipul lui Dumnezeu“ – cât de răspunzători suntem pentru aceasta în fața Lui (Geneza 1.26)!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.15-29 · Tit 1.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:1-19

Dumnezeu, care a dat omului Sabatul, Se îngrijeşte şi de creaţia Sa. La fiecare şapte ani, lucrul pământului trebuia întrerupt, pentru ca pământul să se poată odihni. Şi la fiecare şapte ori şapte ani, o dată la cincizeci de ani, în Israel trebuia să se audă trâmbiţa care vestea Anul Jubiliar, restaurarea tuturor lucrurilor. În consecinţă, nici o tranzacţie, nici o cumpărare a vreunei proprietăţi nu putea avea loc fără să se aibă în vedere data jubileului care urma şi de care trebuia să se ţină cont fără încetare.

Dragi copii ai lui Dumnezeu, această trâmbiţă căreia toţi israeliţii – şi în special cei oprimaţi – îi aşteptau sunetul, nu ne face ea să ne gândim la cea din urmă trâmbiţă, cu al cărei sunet Domnul va coborî din cer pentru a-i aduna sus pe toţi cei care Îi aparţin? (1 Corinteni 15.52). Da, Domnul vine, să nu uităm aceasta! Să trăim în această perspectivă! Să dăm lucrurilor de pe pământ numai o valoare relativă. Ele au un caracter trecător: ne vom bucura de ele numai pentru un timp. Să ne fixăm privirile dincolo de acestea, asupra lucrurilor care nu se văd, dar care sunt eterne (2 Corinteni 4.18).

Fie ca deciziile noastre, proiectele noastre, subiectele noastre de mulţumire ca şi cele de încercare să poată purta mereu în faţa ochilor noştri marca «provizoriu», pe care le-o conferă preafericita noastră speranţă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

N-AI DE CE SĂ TE TEMI! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine…” (Isaia 41:10)

Prima doamnă care a câștigat un premiu Nobel a fost fiziciana franceză Marie Curie. Ea a spus: „Nimic în viață nu este de temut, este doar de înțeles.” Așa că, iată câțiva pași pe care să-i urmezi dacă ești o fire temătoare:

1) Analizează în profunzime lucrul de care te temi, pentru a elimina misterul și dezinformarea din el, pentru că s-ar putea să fie doar o fobie.

2) În loc să te concentrezi pe frica ta, concentrează-te pe promisiunea lui Dumnezeu: „Nu te teme  [nu ai de ce să te temi], căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) Să reținem cuvintele „te întăresc”… Pe măsură ce credința ta în Dumnezeu devine mai puternică, amenințarea temerilor tale se va micșora.

3) Relaxează-te. Imaginează-ți că ești liniștit și liber de robia fricii și vei vedea efectul pozitiv asupra vieții tale.

4) Înfruntă fiecare dintre circumstanțele care îți declanșează frica, făcând pași mici. Fiecare obstacol pe care îl învingi te întărește. Așadar, ia-ți angajamentul de a-ți învinge temerile care ți-au distrus liniștea sufletească. Domnul Isus a spus: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27) Să reținem cuvintele „să nu”… Nu lăsa frica să te stăpânească, pentru că „cine se teme că va suferi, suferă deja pentru că se teme”, spunea cineva.

Fii proactiv și înarmează-te cu promisiunile lui Dumnezeu. Aleargă spre temerile tale așa cum a alergat David spre Goliat, știind că în Numele Domnului Isus le vei învinge! Așadar, nu ai de ce să te temi, pentru că Domnul este cu tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 iul. 2024

17 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, spre răsărit, și acolo a pus pe omul pe care-l întocmise. Și, din pământ, Domnul Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului … Și Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.

Geneza 2.8,9,15

Domnul Isus a iubit Adunarea și, în consecință, El este iubit de Adunare. Ni se spune că „iubim, fiindcă El a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Dragostea Lui este dragostea mai puternică. El ne iubește mult mai mult decât Îl iubim noi. Astfel, modelul arătat nouă aici este că Adam era responsabil de a lucra grădina, dar și de a o păzi.

Cât de importantă este păzirea! Soțul are responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu de a-și păzi căminul. La fel cum vrăjmașul caută să introducă ceea ce este fals și lumesc în adunare, tot așa el dorește să introducă ceea ce este fals și lumesc în căminele noastre. Trebuie să ne păzim căminele și să nu îngăduim ca în ele să pătrundă ceva care va fi o sursă de durere și de suferință, și care nu poate avea ca rezultat decât dezonoare adusă Domnului.

„Și Domnul Dumnezeu a poruncit omului, zicând: «Din orice pom din grădină poți să mănânci în voie. Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, pentru că, în ziua când vei mânca din el, vei muri negreșit»“ (Geneza 2.16,17). Este important să vedem că această poruncă a fost dată bărbatului, nu Evei. Acest lucru este în legătură cu poziția de responsabilitate pe care bărbatul o are în căminul creștin. A lucra și a păzi acest cămin este responsabilitatea lui de cap al căminului său. El trebuie să se asigure că totul în căminul lui se desfășoară în ascultare și în supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer.

Ioan 3.13

Născut din nou (13)

Domnul Isus i-a spus lui Nicodim: „Noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut“ (Ioan 3.11). Fiind Fiul lui Dumnezeu, Hristos nu a trebuit să obțină cunoașterea despre Dumnezeu, despre veșnicie și despre cer, ci a „adus-o cu Sine“ la întruparea Sa. Și acum trăiește în comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu și în strânsă apropiere de El. Cât de desăvârșită este cunoașterea pe care o deține Fiul lui Dumnezeu și cât de nesigură este toată cunoașterea și cercetarea oamenilor, chiar și a celor mai reputați cărturari și farisei!

„Nimeni nu s-a suit în cer“, ci numai Fiul lui Dumnezeu, care a venit de acolo. El ne poate da informații exacte despre Dumnezeu, despre lumea cerească, despre veșnicie. De aceea este atât de important să credem mărturia Sa. Majoritatea liderilor religioși ai iudeilor din acea vreme au respins mesajul lui Isus (Ioan 3.12). Dar noi ar trebui – ca și Nicodim mai târziu – să credem Cuvântul Său și să ne încredințăm Lui pentru viața noastră pe pământ și pentru viitorul nostru veșnic.

„Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu“ (Ioan 3.18).

„Cine crede în Fiul are viață veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.36).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.1-14 · 2 Tesaloniceni 3.6-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 24:1-23

După cum am văzut, în cursul anului copiii lui Israel aveau ocazii speciale de a se strânge laolaltă pentru sărbători. Nu li se cerea decât să se prezinte din când în când. Pe de altă parte, slujba făcută în contul lor nu înceta niciodată. Candelele ardeau necontenit (v. 3). Câtă fericire să ne gândim că şi atunci când suntem prea ocupaţi cu treburile vieţii acesteia pentru a ne putea gândi la cer, chiar şi atunci când comuniunea noastră s-a întrerupt, lumina lui Hristos, Sfeşnicul divin, nu încetează să strălucească în toată puterea înaintea lui Dumnezeu! Şi ce anume luminează? Luminează cele douăsprezece pâini aranjate pe masă, care reprezintă poporul lui Dumnezeu în întregime, strâns în perfectă ordine în sanctuar.

Episodul cu hulitorul şi cu pedepsirea acestuia ne învaţă cum, în ciuda acestui loc privilegiat, apostazia îşi va face apariţia în mijlocul poporului şi care îi va fi teribila pedeapsă. „Numele mai presus de orice nume“ a fost hulit când Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ a fost insultat, respins şi răstignit. Şi aşa va fi şi în viitorul apropiat când „omul fărădelegii“, Antihristul, se va împotrivi şi se va înălţa mai presus de orice se numeşte „Dumnezeu“. Domnul Isus „îl va desfiinţa prin arătarea venirii Sale“ (2 Tesaloniceni 2. 8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O PROMISIUNE UIMITOARE | Fundația S.E.E.R. România

„Cheamă-Mă… și îţi voi vesti lucruri mari… pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3)

Citește cu atenție sporită versetul 3 din Ieremia 33, și ține cont de această promisiune uimitoare: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde, şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti”.

Cine a făcut această promisiune? Dumnezeul universului!

Care crezi că sunt șansele tale de a reuși să vorbești la telefon cu un președinte sau cu un prim-ministru? Zero! Cu toate acestea, indiferent de educația, rafinamentul, originea etnică sau statutul tău financiar, tu poți vorbi oricând cu Dumnezeu – iar El îți va răspunde! Și Dumnezeu nu doar că ia aminte și-ți răspunde, ci El promite că îți va descoperi și „lucruri mari și ascunse, pe care nu le cunoști.” Uneori spunem: „Ceea ce mă sperie este că nu cunosc!” Iar dacă ne uităm în jur, avem multe motive să ne speriem: numeroase companii se închid și angajații sunt concediați. Controalele medicale de rutină scot la iveală probleme care pun viața în pericol. Teroriștii ne amenință siguranța. Politicienii ne trădează încrederea.

Ce putem face?

Un băiețel s-a rugat: „Doamne, binecuvântează-i pe mami, pe tati, pe bebeluș și pe mine. Și, Doamne, mai mult decât orice ai grijă și de Tine, pentru că, dacă Ți se întâmplă ceva, ne ducem la fund cu toții!” Deci, să nu uităm că Dumnezeul nostru este pe tron, și nu circumstanțele sau oamenii! S-ar putea să spui: „Dar nu sunt sigur că Dumnezeu mi-a vorbit vreodată…” Dacă ești creștin, El ți-a vorbit cel puțin o dată. Și dacă a vrut să-ți vorbească o dată, îți va vorbi și a doua oară. Dar trebuie să vorbești cu El, și să-L lași să-ți vorbească – prin Cuvântul Său și prin Duhul Său care locuiește în tine. Uneori, Dumnezeu așteaptă înainte de a-ți răspunde, pentru că lucrează la ambele capete ale liniei. El lucrează la situația pentru care te-ai rugat și lucrează ca să te pregătească pentru răspuns. Și uneori cel de-al doilea lucru durează mai mult decât primul. Iată cum sună o traducere a unui imn cunoscut (Un prieten bun și-un frate): „O, câtă pace pierdem adesea, O, câtă durere inutilă suportăm, Și toate acestea pentru că nu aducem totul la Domnul în rugăciune!” Așadar, cheamă-L pe Dumnezeu și încrede-te în El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 iul. 2024

16 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Scrierea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, când s-a îmbolnăvit și s-a vindecat de boala sa: … Cel care trăiește, cel care trăiește Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău. Domnul este gata să mă salveze. Și vom cânta cu instrumentele mele cu coarde în toate zilele vieții noastre, în casa Domnului.

Isaia 38.9,19,20

Lecții din viața lui Ezechia (2) – Eliberare și laudă

După ce a domnit paisprezece ani, Ezechia a căzut bolnav de moarte. Era în vârstă de treizeci și nouă de ani. Profetul Isaia i-a spus să-și pună casa în rânduială, fiindcă avea să moară. Ezechia s-a rugat Domnului, amintindu-I că umblase cu credincioșie înaintea Lui, și a plâns mult. Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune și i-a zis că avea să mai trăiască cincisprezece ani. Apoi i-a dat un semn și l-a asigurat că urma să fie izbăvit de atacul împăratului Asiriei.

În Isaia 38 găsim cuvintele rostite de Ezechia după vindecarea sa, care exprimă suferințele sale de la început, iar apoi recunoștința sa față de Dumnezeu, care-i dăruise vindecare. În versetul 19 citim: „Cel care trăiește, cel care trăiește Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău“. Cât de frumos și cât de necesar este să dorim să facem cunoscut adevărul lui Dumnezeu generației următoare și să împărtășim bucuria mântuirii și a vieții din Dumnezeu! Putem fi siguri că Ezechia a făcut acest lucru față de fiul său, Manase.

Să nu așteptăm să primim ceva mai mult pentru a fi în stare să glorificăm numele Dumnezeului nostru Mântuitor! Avem deja totul în Hristos. Să nu așteptăm să ni se întâmple lucruri extraordinare pentru a da mărturie despre adevăr! Astfel de lucruri poate că nu se vor întâmpla niciodată. N-am fost noi deja vindecați de Dumnezeu de boala fatală a păcatului? Să ne bucurăm deci în Isus, Domnul și Mântuitorul nostru – să ne bucurăm întotdeauna – și să ne deschidem gurile pentru a vesti virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată! Să le vestim acestei generații și celei viitoare, tuturor celor din jurul nostru, fiindcă El este vrednic de laudele noastre!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Da, mă voi gândi la toate lucrările Tale și voi lua aminte la faptele Tale. Dumnezeule, calea Ta este în sfântul locaș. Care dumnezeu este atât de măreț ca Dumnezeu?

Psalmul 77.12,13

De luat aminte!

Cine ignoră în mod voit invitația lui Dumnezeu astăzi își asumă riscul enorm ca Dumnezeu să-Și închidă urechea față de el mâine.

Biblia nu este nici carte de literatură, nici carte de morală, nici carte de istorie, ci este Cartea prin care Dumnezeu vorbește inimii și conștiinței omului.

Prin nașterea lui Isus, Dumnezeu a venit la oameni; prin moartea Lui, oamenii sunt conduși la Dumnezeu.

Nu pocăința noastră ne mântuiește, ci doar Isus Hristos și jertfa Sa, dar, prin pocăință, se deschide ușa pentru a veni la noi mântuirea.

Când ne rugăm, nu noi Îi spunem lui Dumnezeu ce să facă, ci El ne spune nouă ce trebuie să facem.

Acolo unde lucrează Domnul Isus, diavolul nu rămâne inactiv.

Religiile oamenilor pot fi rezumate astfel: întâi faci ceva pentru Dumnezeu și apoi primești ceea ce crezi că meriți. – În cazul creștinismului, singura „religie“ adevărată este exact invers: întâi primești iertarea și viața veșnică de la Dumnezeu și apoi faci ceva pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 16.5-23 · 2 Tesaloniceni 3.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 23:23-44

Din punct de vedere istoric, în prezent ne aflăm în perioada care urmează Cincizecimii. Israel este lăsat deoparte, este perioada Bisericii, timp în care Domnul Isus adună „într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi“ (Ioan 11.52). Totuşi va veni şi ziua când tot Israelul va fi la rândul său strâns. După răpirea Bisericii, memorialul bucuriei sau „sărbătoarea trâmbiţelor“ (Numeri 29.1) va convoca poporul şi-l va uni din nou în ţara lui, pregătindu-l pentru marea smerire din cea de-a şasea sărbătoare: ziua Ispăşirii, căreia îi corespund ceremoniile din cap. 16. Israel, în mare nelinişte, va fi în aşteptarea Aceluia care acum este în Locul Preasfânt, ca să apară, împreună cu ai Săi, pentru mântuire (Evrei 9.28 vezi şi nota e: „Deosebit de venirea pentru păcat“), pentru eliberarea sa.

Astfel ajungem la sărbătoarea corturilor, descrisă în detaliu în acest pasaj. Ea simbolizează domnia dreptăţii şi a păcii pe pământ, care este numită mileniul. Să numărăm de câte ori se repetă cuvintele „să nu faci nici o lucrare de slugă“. În măreţul plan al harului, care merge de la cruce la glorie, Dumnezeu Şi-a rezervat privilegiul de a face El Însuşi lucrarea. Omul şi eforturile lui nu sunt de nici un folos. Este o lucrare divină. Este „glorioasă şi măreaţă“ (Psalmul 111.3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Stapanirea de sine prin puterea Duhului

„Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul…” (Galateni 5:25)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 iul. 2024

15 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a binecuvântat mai mult sfârșitul lui Iov decât începutul lui … Și a avut șapte fii și trei fiice.

Iov 42.12,13

Dumnezeu îl binecuvântase pe Iov cu o familie mare – avea zece copii cu totul: șapte fii și trei fiice. Se pare că Iov era întrucâtva îngrijorat cu privire la starea spirituală a copiilor săi, care probabil că savurau partea bună a vieții un strop cam mult. Iov se scula dis-de-dimineață și aducea jertfe pentru ei, în cazul în care ei ar fi păcătuit. După aceea, tragedia l-a lovit pe Iov și pe familia lui. Dumnezeu i-a îngăduit lui Satan să aducă dezastrul asupra familiei lui Iov, și toți copiii lui au murit.

La sfârșitul încercărilor sale, Dumnezeu i-a dat din nou copii lui Iov, în locul celor pe care îi pierduse. În mod evident, copiii dintâi, care erau deja adulți atunci când muriseră, nu puteau fi cu adevărat înlocuiți, fiindcă aveau fiecare o personalitate și o relație unică și distinctă cu Iov și cu mama lor. Important însă este nu că Dumnezeu i-a înlocuit, ci că El l-a binecuvântat pe Iov încă o dată cu copii.

Dumnezeu i-a dat înapoi și averile pe care Iov le pierduse, pe care însă le-a dublat, astfel că el a avut paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgărițe. Totuși, atunci când Dumnezeu i-a dat din nou copii, numărul lor n-a fost dublu, ci i-a înlocuit cu același număr de dinainte. De ce? Răspunsul este, pe cât de limpede, pe atât de minunat: Iov avea deja șapte fii și trei fiice care îl așteptau în cer! Astfel că Dumnezeu, până la urmă, a dublat numărul lor! Glasul Lui către Iov și către soția acestuia a fost: «Nu vă îngrijorați, căci îi veți vedea din nou». În toate aceste lucruri vedem că „Domnul este plin de milă și îndurător“ (Iacov 5.11).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune.

Geneza 1.31

                                                                                                                            Planeta Jupiter

În iulie 2009, un astronom amator din Australia, Anthony Wesley, a descoperit o pată întunecată pe planeta Jupiter, care nu fusese identificată acolo până atunci. O examinare mai atentă cu diferite telescoape a arătat apoi că acea pată o formau de fapt norii de cenușă rezultați în urma impactului unei comete sau al unui asteroid.

În iulie 1994 avusese loc coliziunea mult mediatizată a cometei Shoemaker-Levy 9 cu Jupiter. Energia produsă în acel moment a fost echivalată cu cea eliberată de cincizeci de milioane de bombe de la Hiroshima. Impactul a lăsat pete întunecate cu diametru de până la 12.000 de kilometri.

Se știe de mult timp că planeta Jupiter, care este mai grea decât toate celelalte planete la un loc, are un efect stabilizator în Sistemul Solar. Oamenii de știință care au studiat evenimentele recente au ajuns la concluzia că influența gravitațională a lui Jupiter pare să fie cu mult mai benefică decât se așteptau ei, acționând ca un fel de scut protector, protejând Sistemul Solar interior.

Așadar, Jupiter îndeplinește o funcție importantă pentru Pământ. Și este doar una dintre multele condiții care trebuie îndeplinite, pentru ca viața pe planeta noastră să fie posibilă.

Observații de acest gen îi uimesc atât pe oamenii de știință, cât și pe profani. Iar unii au ajuns astfel să creadă în Dumnezeu, în Cel care a creat totul atât de minunat și care susține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale (Evrei 1.2,3).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.30-16.4 · 2 Tesaloniceni 2.13-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 23:15-22

Cincizeci de zile separau sărbătoarea celor dintâi roade de cea a săptămânilor sau Cincizecimea. Amândouă aveau loc în ziua de după Sabat, adică în prima zi a săptămânii. Ştim că, după învierea Sa, înainte de înălţarea la cer, Domnul li S-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi pentru a-i mângâia, a-i încuraja şi a-i trimite să vestească Evanghelia. Apoi cap. 2 din Fapte ne arată cum Duhul Sfânt a coborât din cer la Cincizecime pentru a locui în Adunare. Cele două pâini menţionate în v. 17 sunt un simbol al acestei Biserici alcătuite din credincioşi evrei şi „străini“. Dar cei care o alcătuiesc sunt încă pe pământ şi de aceea aluatul, simbol al păcatului, nu poate lipsi din aceste pâini. (1 Ioan 1.7, 9). Astfel sunt „cele dintâi roade“ ale lucrării crucii prezentate lui Dumnezeu de către preot. Şi Isus, vorbind despre El Însuşi ca fiind „bobul de grâu“ care trebuia să cadă „în pământ“ şi să moară, putea adăuga: „dacă moare, aduce mult rod“ (Ioan 12.24). Snopul celor dintâi roade era mărturia, premiza unui bo­gat seceriş (v. 22). Hristos, Omul înviat, nu va ră­mâne singur în glorie. Se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-Şi snopii (Psalmul 126.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ARE UN PLAN BUN PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul…” (Ieremia 29:11)

Să privim mai atent la acest pasaj din Sfânta Scriptură și să vedem care sunt gândurile Domnului pentru noi: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde… Mă veţi ruga, şi vă voi asculta… vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” (Ieremia 29:11-12, 14). Iudeii treceau printr-o lungă perioadă de suferință din cauza păcatelor lor: șaptezeci de ani de robie. Și totuși Dumnezeu nu i-a uitat și le-a spus: „Încă mai am un plan pentru voi!” Dacă ai păcătuit și ai trecut printr-o perioadă de mustrare, s-ar putea să te întrebi: „Oare Dumnezeu mi-a întors spatele?” Dumnezeu te poate mustra, dar nu te va respinge niciodată! Două capitole mai încolo, Dumnezeu spune aceluiași grup de oameni: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3). Să reținem expresia „îți păstrez bunătatea”… Poate că viața ta s-a năruit, dar Dumnezeu o poate reabilita. Marea temă a Bibliei este restaurarea! Regele David a comis adulter și crimă, dar când s-a pocăit, Dumnezeu l-a restaurat pe deplin. Și Biblia spune: „David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, și a fost îngropat lângă părinţii săi.” (Faptele apostolilor 13:36) Ți-ar plăcea să ai aceste cuvinte pe piatra ta de mormânt? Se poate! Fratele mai mare al fiului risipitor era supărat pe tatăl lor pentru că acesta l-a iertat și l-a reabilitat pe fratele său mai mic. Dar în pofida acestui fapt, tatăl tot l-a restaurat. Tu nu poți anula realitatea păcatelor din trecut, dar Dumnezeu te poate vindeca de efectele lor. Trebuie doar să vii la El – fă astăzi primul pas!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 iul. 2024

14 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă darul lui va fi o jertfă de pace, dacă-l va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie femeiască, să-l aducă fără cusur înaintea Domnului. Și să-și pună mâna pe capul darului său și să-l înjunghie la intrarea cortului întâlnirii; și fiii lui Aaron, preoții, să stropească sângele pe altar de jur-împrejur.

Levitic 3.1,2

În Levitic 3 avem jertfa de pace. Ea se află în legătură cu arderea-de-tot, însă ceea ce ea prezintă este că noi, ca rezultat al lucrării Domnului Isus, putem avea părtășie cu Dumnezeu, putem avea parte cu El.

La cruce, Dumnezeu și credinciosul se preocupă cu aceeași lucrare. În jertfa de pace vedem deci ceea ce avem împreună cu Dumnezeu. Este vorba nu de partea lui Dumnezeu, așa cum o vedem în arderea-de-tot, ci de faptul că Dumnezeu și toți câți au parte în Domnul Isus au comuniune; cineva care n-are nicio parte în Domnul Isus nu va vedea niciodată slava Domnului și slava lucrării Sale. Însă noi, care avem parte în El, putem sta lângă cruce; Dumnezeu este acolo și spune: «Acesta este Fiul Meu Preaiubit, care a înfăptuit, la cruce, minunata lucrare», iar inimile noastre spun: «Acesta este Mântuitorul nostru iubit». Dumnezeu spune: «El a făcut lucrarea, pentru că Mă iubea» (vedeți Exod 21.5; Ioan 18.11), iar inimile noastre spun: «El a făcut lucrarea, pentru că El ne-a iubit; El este Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine» (Galateni 2.20)!

Așa ne vorbește Dumnezeu despre slava Sa și despre slava lucrării Sale, iar noi vorbim cu Dumnezeu, căci și noi admirăm ceea ce I-a umplut Lui inima. Așa avem părtășie cu El. Baza acestei părtășii este, repet, această Persoană minunată, în lucrarea Sa de pe cruce. Cu El și cu lucrarea Sa se preocupă și inima lui Dumnezeu și inimile noastre, și aceasta este părtășie. Acesta este lucrul important pe care îl găsim aici, în Levitic 3 și 7.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine ești Tu?“, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun“.

Ioan 8.25

Isus Hristos – Adevărul în persoană

Domnul Isus nu a vorbit și nu a acționat niciodată altfel decât în dependență de Tatăl Său și în supunere față de voia Sa. Astfel, cuvintele și faptele Sale au fost revelația și reprezentarea Celui care L-a trimis. Pe de o parte, aceasta arată perfecțiunea minunată a Domnului nostru, dar, pe de altă parte, într-un trist contrast, dezvăluie imperfecțiunea noastră.

La fel de perfecte ca El Însuși, au fost și cuvintele Sale, și faptele Sale. Nu a existat nicio diferență între cuvintele, faptele și Persoana Sa. Astfel, la întrebarea iudeilor, „Cine ești Tu?“, El a putut răspunde: „Ceea ce de la început vă spun“.

El a fost adevărul, a spus adevărul și a făcut adevărul! Cu alte cuvinte, vorbirea Sa Îl reprezintă pe El Însuși, care este în același timp Adevărul în persoană.

Cuvintele noastre de obicei fie conțin mai puțin adevăr, fie trec dincolo de adevăr. Cât de des Îl dezonorăm noi pe Domnul Isus prin cuvintele noastre care nu exprimă întregul adevăr…!

La Domnul Isus, fiecare cuvânt era perfect adevărat și, prin urmare, era atât o strălucire a gloriei Sale personale, cât și o revelație a Tatălui. Iar aceasta s-a văzut și în fiecare lucrare a Sa! El putea spune:

„Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări“ (Ioan 14.10).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.13-29 · 2 Tesaloniceni 2.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 23:1-14

Acest capitol este un calendar al «zilelor solemne» ale Domnului, numite „sărbătorile rânduite“ (sau: timpurile stabilite), care aveau loc în fiecare an. Erau în număr de şapte, în afară de Sabat, ziua de odihnă săptămânală, care este tratată cea dintâi. S-a remarcat că aceste sărbători, în succesiunea lor, dezvăluie în afara ochilor noştri istoria lui Israel începând de la cruce, planurile lui Dumnezeu cu privire la această naţiune, planurile Lui în privinţa Bisericii (deşi întrucâtva în chip ascuns), în sfârşit, planurile Lui privindu-L pe Fiul Său.

Totul a început la Paşti: Punctul de pornire al binecuvântării lui Israel, al binecuvântării Bisericii, ca şi al fericirii fiecărui om este crucea. Imediat după aceasta, sărbătoarea Azimilor (a pâinii nedospite) Îl evoca pe „Cel care n-a cunoscut păcat“ (2 Corinteni 5.21), a Cărui despărţire de rău trebuie să se reproducă în mersul Adunării, ceea ce înseamnă în fiecare răscumpărat. „Aluatul vechi“ trebuie scos afară, căci noi suntem „fără aluat“ (1 Corinteni 5.7).

Urma apoi sărbătoarea celor dintâi roade. Primul snop legănat este tot Hristos, triumfător în învierea Sa, întâiul născut dintre morţi, prezentat lui Dumnezeu în multiplele aspecte ale gloriilor Sale: „ca să vă fie primit“ (v.11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA TREBUIE ÎNSOȚITĂ DE CREDINȚĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24)

Citim (în Evrei 11:6): „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu.” Cea mai mare dorință a lui Dumnezeu este să fie crezut. Tu te poți ruga în mod regulat și ritualic, și chiar să te simți mai aproape de Dumnezeu ca urmare a acestui fapt, dar să nu te aștepți ca El să-ți răspundă la rugăciuni, sau ca situația ta să se schimbe – dacă nu crezi.

Apostolul Petru a fost închis și condamnat la moarte, iar execuția sa era programată pentru următoarea zi. Biserica s-a rugat toată noaptea pentru eliberarea lui… Și aceasta a survenit în mod miraculos. Dumnezeu a adus un somn peste gardieni, a deschis ușa închisorii lui Petru și l-a eliberat. Cu toate acestea, când Petru a apărut la ușa casei unde credincioșii se rugau, acestora nu le-a venit să creadă când slujnica Roda „a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii. „Eşti nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.” (Faptele apostolilor 12:13-15). Chiar și primii ucenici s-au luptat să creadă că Dumnezeu Îi va auzi. Chiar și atunci când răspunsul a fost la ușa lor, ei au ezitat să creadă…

Și noi facem la fel, nu-i așa? Ne luptăm cu rugăciunea. Uităm să ne rugăm, iar când ne amintim, ne grăbim să ne rugăm și folosim cuvinte nesincere sau gândurile noastre se împrăștie ca un stol de prepelițe. De ce trebuie să se întâmple asta? Tu trebuie să știi că te poți ruga oriunde, în orice moment, folosind propriile tale cuvinte, iar Dumnezeu promite să răspundă. Dar tu trebuie să-ți dai seama de puterea și potențialul incredibil al unui credincios care se roagă. Biblia spune că: „armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)

Așa că, nu te ruga pur și simplu, ci încrede-te în răspunsul lui Dumnezeu;  apoi vorbește și poartă-te după credința ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →