Mana Zilnica

Mana Zilnica

04 ian. 2026

4 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii datorită morții pe care a suferit‑o, încununat cu glorie și onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare.

Evrei 2.9

Epistola către Evrei ne prezintă în capitolul 1 gloriile Domnului Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, „El fiind strălucirea gloriei Sale și întipărirea Ființei Sale“ (Evrei 1.3). Capitolul 2 ne prezintă gloriile Lui ca Fiu al Omului; aici ne amintește că Adam a falimentat, dar că Domnul Isus a triumfat pe deplin.

Primul capitol ne arată, de asemenea, că Domnul Isus are un Nume mult mai minunat decât al îngerilor. Însă din capitolul 2 aflăm că El a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii, din pricina morții pe care a suferit‑o, pentru ca El să guste moartea pentru noi.

Cum Îl vedem noi acum? El este încununat cu glorie și cu onoare! El este acum Omul în glorie, Omul așezat la dreapta lui Dumnezeu, Omul cu privire la care Dumnezeu spune că Își găsește plăcerea să‑L onoreze! Vedem această Persoană binecuvântată ca fiind Fiu al Omului (Evrei 2.6); acesta este un titlu care ne amintește de gloria Lui viitoare. Îl vedem de asemenea ca fiind Isus, căci El este Mântuitorul (Evrei 2.9). Îl vedem ca fiind Sfințitorul, care ne pune deoparte pentru gloria lui Dumnezeu; de asemenea, ca fiind Căpetenia mântuirii noastre (Evrei 2.10,11). Îl vedem ca fiind Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre (Evrei 3.1). El este Cel care îi aduce pe mulți fii la glorie, Cel care nu Se rușinează să ne numească frați ai Săi și Cel care ne conduce în prezența Tatălui Său (Evrei 2.12,13). Și, datorită umanității Sale, El este „un Mare‑Preot milos și credincios în cele privitoare la Dumnezeu, spre a face ispășire pentru păcatele poporului“ (Evrei 2.17).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci au strigat către Domnul în strâmtorarea lor; El i‑a scăpat din necazurile lor. I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt lanțurile. O, de L‑ar lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru lucrările Lui minunate față de fiii oamenilor!

Psalmul 107.13‑15

Program creștin difuzat în închisoare

Condamnat la închisoare pe viață, într‑o țară străină, întemnițatul ne povestește: Timp de zece ani am făcut planuri cum să evadez din acest loc întunecos. Zece ani încărcați de gânduri de răzbunare și de ură față de societate și față de oameni! Zilnic visam la o viață în afara zidurilor de oțel. Dar într‑o zi, când am pornit radioul, am auzit difuzat un program creștin. Un cuvânt din Biblie m‑a atins până în străfundul ființei: „Oricine practică păcatul este rob al păcatului. Dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi“ (Ioan 8.34,36). În acel moment a trebuit să mă gândesc din nou la ceea ce mă învățase mama în copilărie. Dumnezeu îmi spunea: „Tu ești prizonier, dar adevărata ta închisoare nu este celula aceasta. De fapt, sufletul tău este cel închis, iar tu ești rob al celui rău“. Astăzi mă bucur din plin de iubirea pe care mi‑a arătat‑o Mântuitorul meu și Îi cânt fericit: sunt mântuit!

Prin firea și viața mea de păcat,
cât de departe eram de Dumnezeu…
 

Însă acum, în har, El m‑a apropiat prin credința
în sângele lui Isus, Domnul meu.
 

Și sunt atât de iubit de cerescul meu Tată,
cum nici n‑aș putea să fiu mai iubit,
 

Căci dragostea cu care‑L iubește pe Fiul Său este
aceeași cu dragostea Lui pentru mine!
 

Citirea Bibliei: Osea 4.1-19 · Iacov 2.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 3:1-26

Asemenea valurilor care se rostogolesc şi se sparg cu zgomot unul după altul, asupra lui Iov se năpustesc şapte încercări succesive. Vrăjmaşul (a cărui mânie este întotdeauna aprinsă când vede dragostea lui Dumnezeu pentru ai Săi), l‑a lovit pe patriarh în cinci rânduri: de trei ori asupra bunurilor sale, a patra oară asupra copiilor săi, apoi asupra sănătăţii sale. A şasea lovitură, mult mai mârşavă, a venit din partea soţiei sale, însă omul lui Dumnezeu a rămas neclintit. Apoi vine cea din urmă din aceste şapte necazuri (5.19), dintr‑o direcţie din care nu se aşteptase deloc: Trei prieteni se înţeleseseră să‑i facă lui Iov o vizită de compătimire. Şi ceea ce n‑au reuşit să producă atacurile furibunde ale lui Satan va împlini intervenţia acestor consolatori. Remarcăm cât de dificil este de făcut o vizită utilă cuiva care trece prin încercări şi cât de importantă este pregătirea ei în rugăciune. Aceşti oameni stau acolo, tăcuţi, privindu‑l în dezolarea sa pe cel pe care‑l cunoscuseră şi‑l respectaseră în prosperitatea sa. Dar prezentarea în faţa celorlalţi a nimicniciei sale, faptul de a fi compătimit, erau lucruri pe care Iov nu le putea suporta. Amărăciunea înăbuşită atâta vreme se revarsă în sfârşit. Cu cuvinte sfâşietoare, Iov îşi „blestemă ziua“; ar fi vrut să nu se fi născut. Îşi doreşte moartea. Dar, în înţelepciunea şi în dragostea Sa, Dumnezeu nu‑i permisese lui Satan să meargă până într‑acolo.

TU EȘTI CHEMAT SĂ FII SARE ȘI LUMINĂ  | Fundația S.E.E.R. România

„Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii…” (Matei 5:13-14)

Domnul Isus ne-a lăsat două metafore cotidiene prin care să înțelegem clar cum vrea El să-L slujim și să-L reprezentăm în fiecare zi. Să ne uităm la fiecare dintre ele:

1) Sarea. Singurul lucru care poate amenința sarea este să stea într-o solniță până se umezește, își pierde puterea și nu mai poate fi presărată. Domnul Isus a spus: „Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Matei 5:13) Așa că, nu este suficient să te bucuri de o predică bună și de idei bogate din citirea Bibliei; ci ești chemat să le împărtășești și să le presari și-n viața altora.

2) Lumina. În loc să te izolezi de lume, trebuie să luminezi lumea. Întunericul nu este o amenințare la adresa luminii; este locul în care lumina funcționează cel mai bine. Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14-16)

.Cuvântul „evanghelie” înseamnă „vestea cea bună”; într-o lume a disperării crescânde, ești chemat să aduci lumina Evangheliei celor care trăiesc în întuneric spiritual.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este imperativ: fii sare și lumină!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 ian. 2026

3 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ați și fost circumciși cu o circumcizie nefăcută de mână, în dezbrăcarea trupului cărnii.

Coloseni 2.11

Circumcizia făcută de mână, în carne, era semnul stabilit de Dumnezeu în ce privește legământul Lui cu Israel, poporul Său pământesc; pentru a face parte din acest popor, trebuia deci să fii circumcis. În același timp, această ceremonie avea o semnificație spirituală, ea fiind simbolul dezbrăcării cărnii. Învățătorii iudaizanți, nerecunoscând această semnificație, acordau o mare importanță semnului exterior al circumciziei (vedeți Fapte 15.1; Galateni 6.12,13) și voiau să‑i oblige pe credincioșii dintre națiuni să primească circumcizia. Aici, apostolul răstoarnă pretențiile acestora, arătând că, în Hristos, credincioșii au realitatea al cărei semn era circumcizia. Prin credință, ei sunt părtași ai eficacității morții lui Hristos; ei sunt morți împreună cu El și, în această moarte, ei au găsit adevărata dezbrăcare de trupul cărnii – nu de trupul muritor, ci de ansamblul păcatului, văzut aici ca un organism complet, ca un trup. Posedând în același timp puterea de viață care este în Hristos, ei se consideră ca morți față de păcat. Aceasta este ceea ce apostolul numește circumcizia lui Hristos.

Găsim această învățătură în Romani 6.6,7: „Omul nostru cel vechi a fost răstignit cu El […] Socotiți‑vă pe voi înșivă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus“. Acesta este marele privilegiu al creștinului; iată ce găsește el în moartea lui Hristos, cu care este unit: el află nu numai faptul că Hristos a murit pentru a îndepărta păcatele sale și pentru a anula condamnarea care plana asupra lui, ci și că el a murit cu Hristos, fiind unit cu El în această moarte – pentru ca trupul păcatului din el să fie desființat; astfel, el a dezbrăcat complet acest trup al păcatului.

Să remarcăm că acest lucru nu se poate realiza prin eforturi treptate; este un fapt împlinit: „Voi ați fost circumciși“, „omul nostru cel vechi a fost răstignit“. Iar în virtutea relației sale cu Hristos și a acestei poziții în Hristos, creștinul este înarmat împotriva păcatului – față de care a murit – și este eliberat din robia acestuia. Moartea cu Hristos și viața în El – acestea constituie punctul de plecare. Socotindu‑se mort față de păcat și având viața în Hristos, el Îl poate sluji pe Dumnezeu. Ce har minunat!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate.

2 Timotei 3.16

Biblia în geamantan

„Am împachetat aproape totul“ – îi spunea un tânăr credincios prietenului său când își făceau bagajele pentru călătorie – „și acum mai am de pus doar un ghid turistic, o oglindă, un binoclu, o lampă, un volum de poezii, un pachet de scrisori, o carte de cântări, un ciocan și o mulțime de cărți“. „Doar nu vrei să le îndeși pe toate acestea…“ „Ba da“, a spus el bucuros punându‑și Biblia în geamantan și trăgând fermoarul. „Ah, ce comoară minunată este Cuvântul scris al lui Dumnezeu!“

Originea divină a Bibliei este de necontestat. Să privim doar trei indicii. Primele capitole din Geneza descriu evenimente care sunt cu totul în afara oricărei cunoștințe omenești. Felul în care au fost create cerurile și pământul prin lucrarea măreață a lui Dumnezeu presupune o măsură de cunoaștere pe care scriitorul Genezei o putea primi numai de la Dumnezeu, prin revelație. Cărțile istorice din Vechiul Testament au un caracter aparte, care nu se regăsește niciunde în istoria umanității. Marii oameni ai credinței prezentați aici nu sunt nicidecum zugrăviți ca eroi. Avraam a sperat dincolo de orice speranță și a fost numit prietenul lui Dumnezeu, iar David, mărețul rege, poartă titlul de om după inima lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, Biblia consemnează și eșecurile lor. În Cărțile profetice observăm cât de direct Se adresează Dumnezeu oamenilor. Nu există nicio urmă de ezitare sau de reținere; „așa zice Domnul“ este o expresie care apare de aproximativ 350 de ori. Prin profeții Săi, cu putere și cu autoritate, Dumnezeu pune Cuvântul Său în conștiința oamenilor.

Citirea Bibliei: Osea 2.16-3.5 · Iacov 1.19-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 2:1-13

Cu permisiunea Domnului, Satan lansează un nou asalt împotriva lui Iov: de astă dată este un atac la propria sa persoană. Pentru soţia lui Iov este prea mult. „Blestemă pe Dumnezeu şi mori!“, strigă ea, provocându‑şi soţul (v. 9). Este o nouă încercare pentru patriarhul nostru, ca însăşi soţia lui să fie instrumentul din mâna vrăjmaşului pentru a‑l instiga să‑L „blesteme pe Dumnezeu în faţ㓠(cum prezisese Satan: 1.11; 2.5). Totuşi Iov rămâne ferm, primind „din partea lui Dumnezeu“ atât răul, cât şi binele (v. 10; Plângeri 3.38).

Noi, care ne irităm adesea din cauza unor lucruri atât de mărunte, am face bine să luăm aminte şi să imităm exemplul acestui om al lui Dumnezeu. În timp ce tendinţa noastră este de a pune întotdeauna dificultăţile pe seama unor cauze (vizibile), Iov nu‑i face responsabili de nenorocirile sale nici pe sabeeni, nici pe caldeeni şi nici chiar pe Satan. El recunoaşte mâna lui Dumnezeu în spatele acestor agenţi umani (deşi nu conştientizează încă faptul că este o mână iubitoare). Noi însă avem un Model nespus mai minunat: pe Cel care a luat totul din mâna Tatălui Său, inclusiv paharul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului (Ioan 18.11).

Capitolul se încheie cu o scenă mişcătoare: Iov şi cei trei prieteni ai săi stau cufundaţi în muţenie timp de şapte zile, în faţa unei dureri fără seamăn şi a unei taine prea adânci.

„ARUNCĂ-L LA PĂMÂNT!”  | Fundația S.E.E.R. România

„Ce ai în mână?” (Exodul 4:2)

Biblia ne spune că Domnul l-a întrebat pe Moise: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat, şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.” (Exodul 4:2-4)

Apoi Dumnezeu l-a instruit pe Moise să se întoarcă în Egipt și să-i spună lui faraon să-i elibereze pe copiii lui Israel. „Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.” (vers. 17). Toiagul acesta reprezenta siguranța lui: îi oferea siguranță fizică împotriva animalelor sălbatice; îi oferea stabilitate financiară – oile sale erau activul său financiar. Toiagul îl identifica, de asemenea, pe Moise ca păstor. Această experiență a marcat sfârșitul unui anotimp din viața lui și începutul altuia. Toiagul pe care Moise l-a aruncat fusese folosit pentru a păzi oile, dar cel pe care l-a luat urma să fie folosit pentru a despărți apele Mării Roșii și pentru a conduce poporul lui Dumnezeu în Țara promisă.

S-ar putea ca Dumnezeu să-ți ceară anul acesta să arunci ceea ce reprezintă siguranța și identitatea ta… Nu-ți fie teamă, fă-o! Ceea ce vei primi va fi mai important decât orice ți s-a cerut să renunți. Singurul mod în care îți găsești noua identitate este să renunți la cea veche. Singurul mod în care îți vei găsi siguranța în Hristos este să abandonezi valorile umane de care te agăți.

Aruncă deci orice se interpune între tine și Dumnezeu!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
02 ian. 2026

2 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când urechea mă auzea, atunci mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, mărturisea pentru mine.

Iov 29.11

Acest verset ne arată că Iov avea o părere bună despre sine și că era mulțumit cu acțiunile sale. El credea că părerea sa despre sine însuși va fi confirmată de cei care au auzit despre el („urechea“) și de cei care l‑au văzut („ochiul“). Acest bărbat avusese o familie mare, trei prieteni apropiați și mulți angajați. Față de toți aceștia a fost drept și integru. A avut relații bune cu toți. Dar Domnul a privit în inima lui și iată ce a descoperit acolo:

• Siguranță de sine – Iov era convins că nu făcuse nicio nedreptate, nici prin cuvinte, nici prin fapte (Iov 6.29,30).

• Încredere în sine – Iov gândea că acționase în viața sa într‑un mod desăvârșit (Iov 9.21).

• Încăpățânare – Iov credea că judecase totul drept (Iov 12.3).

Aceasta a fost deci problema lui Iov. Iar această atitudine greșită trebuia corectată. De aceea încercarea a continuat.

Lui Dumnezeu nu‑I place o gândire semeață și sigură de sine, pentru că ea îl înalță pe om și Îl dezonorează pe Dumnezeu. În multe locuri din Cuvântul Său putem vedea aceasta, cum El osândește mândria și trufia omului: „El a lucrat putere cu brațul Său; i‑a risipit pe cei mândri în gândul inimii lor“ (Luca 1.51). „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți“ (1 Petru 5.5).

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.

Matei 13.43

Aurora boreală

La finalul mesei, prietenul nostru ne‑a arătat câteva cadre impresionante filmate în timpul vacanței petrecute în Norvegia. Cu ajutorul unei drone, el surprinsese peisajul pitoresc al rezervației naturale din Lofoten, fiordurile, satele pescărești, precum și inedita auroră boreală.

Luminile nordice sunt particule ale vântului solar încărcate electric, atrase de polii Pământului. Acestea se ciocnesc de atomii de oxigen și de nitrogen din straturile superioare ale atmosferei și îi transformă în ioni încărcați cu sarcină electrică. La scurt timp, particulele revin la starea inițială, printr‑un proces numit recombinare, și astfel se eliberează radiație electromagnetică și se emite lumină.

Când am văzut pe ecran acest joc fascinant de culori, m‑am gândit la versetul de astăzi. Cei „drepți“ despre care vorbește aici Domnul Isus nu sunt nicidecum oameni mai buni, prin natura lor, decât alții, nici oameni canonizați de către liderii religioși și, cu siguranță, nici dintre aceia care se apreciază singuri ca fiind mai sus decât alții. Nu, ci acești drepți care „vor străluci ca soarele“ sunt aceia care, înțelegând că nu se pot înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu păcatele asupra lor, au venit la Isus. Ei L‑au cunoscut ca Mântuitor personal și ca Domn. Viețile lor strălucesc, pentru că ei trăiesc aproape de El. La final, aceștia vor avea parte de bucurie deplină: împărăția Tatălui lor din ceruri. Însuși Dumnezeu Se va bucura atunci de strălucirea copiilor Lui, pentru că în ei se reflectă propria Lui glorie.

Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 1:13-22

Până în momentul acesta, Domnul îl înconjurase pe robul Său Iov cu un adevărat gard protector (v. 10): este acea barieră (nevăzută) care îi protejează pe cei credincioşi atât faţă de atacurile din afară, cât şi faţă de propriile tendinţe de a se depărta de locul binecuvântării. De exemplu, copiii care au părinţi creştini sunt păziţi prin învăţătura primită în casă şi în adunare. Fie ca ei să nu distrugă niciodată în mod voit acest gard protector (Eclesiastul 10.8)!

Satan obţine permisiunea de a acţiona (comp. cu Luca 22.31) şi, alegând ziua prielnică, îl izbeşte pe nefericitul Iov cu patru lovituri succesive, cu o râvnă care îi scoate în evidenţă ura. Într‑o clipă, fără să‑şi fi putut trage răsuflarea (cap. 9.18), patriarhul nostru se trezeşte jefuit de toată bogăţia sa şi lipsit de toţi cei zece copii. Neclătinat în mijlocul dezastrului, el rămâne în picioare, arătând că încrederea lui nu se odihnea pe bunurile primite, ci pe Acela care i le dăruise.

„Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu?“ insinuase diavolul (v. 9). Prin har, Iov îi dă lui Satan votul de neîncredere şi, chiar când nu mai are absolut nimic, el continuă să se teamă de Dumnezeu. Satan afirmase: „să vezi dacă nu Te va blestema“ (v. 11), însă Iov, chiar când totul îi este luat, strigă încrezător: „Binecuvântat fie Numele Domnului!“, punând în practică îndemnul atât de dificil de împlinit, „mulţumiţi pentru toate“ (1 Tesaloniceni 5.18).

DĂ MAI DEPARTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)

Care este scopul tău în viață? Supraviețuirea, succesul, succesiunea?

Unii dintre noi suferă de „sindromul raței”: la suprafață părem calmi, dar pe dedesubt vâslim sau pedalăm cu furie. Ne gândim: „Mă bucur că oamenii din jurul meu nu știu cât de multe lucruri nu știu!”, și îi ținem la distanță, sperând să nu afle niciodată. Nu așa vrea Dumnezeu să trăiești. El este sursa forței și înțelepciunii tale. Psalmistul David a scris: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1)

Pe de altă parte, unii dintre noi luptăm pentru o formă egocentrică de succes care începe și se termină cu noi înșine. Filozofia noastră este „Ocupă-te de numărul unu sau de locul întâi!” Atunci când acesta este scopul tău, Dumnezeu nu-ți poate încredința succesul, deoarece motivele tale încalcă fiecare principiu din Cuvântul Său. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2)

Atunci când intenția inimii tale este de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Domnul Isus a spus: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16)

O parte din planul lui Dumnezeu pentru viața ta este să transmiți către alții din ce ți-a încredințat El. Nu există succes de durată fără un succesor. De aceea, apostolul Pavel l-a învățat pe Timotei: „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: anul acesta dă mai departe (vezi Psalmul 78:3) „ce ai auzit, ce știi, ce ți-au povestit părinții tăi” despre Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 ian. 2026

1 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Acesta‑i Ana care a găsit izvoare calde în pustie, pe când păștea măgarii tatălui său, Țibeon.

Geneza 36.24

Nu săriți peste genealogii atunci când citiți Biblia! Ana este un bărbat din genealogia lui Esau, deci un edomit, provenind dintr‑un popor care, în cele din urmă, s‑a dovedit a fi un aprig vrăjmaș al lui Israel. Totuși, Dumnezeu a găsit cu cale să menționeze numele lui Ana în Biblie, pentru folosul nostru.

Este un lucru minunat că Dumnezeul care a creat universul, care ridică imperii și care le prăbușește în țărână, este același Dumnezeu care ia seama la orice vrabie când cade la pământ și care numără perii capului nostru. La fel au stat lucrurile cu acest Ana, cunoscut ca cel care a găsit apă în pustie. Cerul a văzut că Ana avea grijă de măgarii tatălui său și l‑a făcut să găsească „izvoare calde“.

Iată o lecție pentru noi toți cei credincioși! Lucrările neînsemnate din rutina fiecărei zile capătă o semnificație diferită pentru creștin, atunci când le punem în legătură cu Domnul. Orice lucru, oricât de obișnuit sau de neînsemnat, poate fi făcut ca pentru Domnul – „Orice faceți în cuvânt sau în faptă, faceți toate în Numele Domnului Isus“ (Coloseni 3.17). Și nu numai atât, ci, dacă le facem într‑un fel plin de energie și cu sinceritate și implicare de inimă, avem promisă o răsplată: „Orice faceți, lucrați din suflet, ca pentru Domnul, și nu ca pentru oameni, știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii“ (Coloseni 3.23,24).

Nu există niciun lucru în viața noastră care să fie atât de mic, încât să fie lipsit de importanță. „Un pahar cu apă rece“ dat în numele Domnului Isus nu‑și va pierde răsplata eternă (Matei 10.42). La fel ca în cazul lui Ana, activitățile și experiențele noastre de zi cu zi sunt bine înregistrate și au o semnificație eternă. Fie ca acest gând să ne încurajeze și să ne întărească în umblarea noastră, acum, când pășim în acest nou an.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și nu uita niciuna dintre binefacerile Lui.

Psalmul 103.2

Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Martin Luther a intitulat Psalmul 103 „Cântul îndurării“, pentru că el descrie cât de îndurător este Dumnezeu. Aici îl auzim pe regele David cum își îndeamnă sufletul să Îl binecuvânteze pe Dumnezeu și să nu uite niciuna dintre binefacerile Lui. Ce atitudine demnă de urmat, la început de an! Psalmistul accesează cumva componenta memoriei care stochează faptele și evenimentele, numită memorie episodică.

Când citim întregul psalm, simțim cum el exaltă de recunoștință și de admirație față de bunătatea lui Dumnezeu. Psalmistul își amintește cu recunoștință că lui Dumnezeu Îi face plăcere să ierte „toate nelegiuirile“ și că iertarea pe care o acordă El este una deplină atunci când ne recunoaștem vina înaintea Lui: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât a îndepărtat El nelegiuirile noastre de la noi“. David ne încurajează să savurăm cu aceeași prospețime bunătatea lui Dumnezeu și când vârsta este înaintată și drumul vieții pare anevoios. Și exemplifică cu o imagine din viața de familie: „Cum se îndură un tată de fiii săi, așa Se îndură Domnul de cei care se tem de El“.

O bucurie eternă le este rezervată tuturor celor care trăiesc în recunoștință și respect față de acest Dumnezeu milos, care „nu răspunde celui credincios după măsura păcatelor lui“.

La finalul psalmului auzim încă o dată îndemnul insistent al psalmistului, un semnal lansat fiecăruia în parte: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!“.

Citirea Bibliei: Osea 1.1-11 · Iacov 1.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 1:1-12

Cartea Iov se distinge prin trăsături care o fac să fie diferită de cele dinaintea ei: este o carte poetică, abordează episoade din timpuri foarte îndepărtate, iar personajele ei sunt alese din afara poporului Israel, ceea ce ne ajută să‑i înţelegem deschiderea, în ce priveşte învăţătura, nu numai spre familia lui Avraam, ci şi spre naţiuni (spre întreaga făptură).

Să‑I cerem lui Dumnezeu ajutor ca, în timp ce‑l vom privi pe Iov însuşindu‑şi lecţiile, acestea să ne înveţe şi pe noi.

ŤDuhul Sfânt nu a considerat necesar să ne relateze pe larg prosperitatea lui Iov; dimpotrivă, găseşte potrivit să ne povestească în detaliu tot ce s‑a petrecut în timpul încercărilor lui. Merită osteneala să parcurgem atent această istorisire: ea va fi benefică tuturor copiilor lui Dumnezeu, până la sfârşitul timpului!ť (J.N.D.).

În timp ce primele versete (1‑5) ne comunică pe scurt cine este acest om, posesiunile sale, precum şi ce preocupări are pentru ai săi, următoarele ne deschid voalul din ceruri pentru a vedea ce hotărâri se iau acolo cu privire la Iov. Intră în scenă temutul Acuzator (Apocalipsa 12.10), dar să remarcăm şi două adevăruri care ne liniştesc: Cel care angajează cel dintâi acţiunea este Dumnezeu, iar permisiunea pe care El i‑o acordă lui Satan este strict limitată. Să nu uităm niciodată de întrebarea din Romani 8.33, nici de Romani 8.28. Vom vedea cum „toate lucrurile“ (încercările de după prosperitate) „lucrează împreună spre bine“, pentru cel care se teme de Dumnezeu.

ÎNCEPE PRIN A IERTA! | Fundația S.E.E.R. România

„Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi…” (Efeseni 4:32)

Dacă vrei să începi noul an cu o conștiință curată și să ai o călătorie cu bagaje cât mai ușoare, renunță la vechile resentimente care te împovărează.

Philip Yancey descrie iertarea ca fiind „un act nenatural”; scria el: „Nu găsești delfini care să ierte rechinii pentru că le-au mâncat tovarășii de joacă. Este o lume în care câinele mănâncă câinele… câinele nu iartă câinele.” Amărăciunea și ura vin în mod natural atunci când ai fost rănit. Iertarea este supranaturală și necesită harul lui Dumnezeu, dar amintește-ți că Domnul Isus a spus: „Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:15)

Gândește-te la asta: nu există nici măcar un singur motiv pentru care Dumnezeu să ne ierte vreodată păcatele, dar fărădelegile pentru care ne iartă în fiecare zi depășesc cu mult orice ni se va cere vreodată să iertăm noi părinților, soților, soțiilor și prietenilor. Biblia spune să ne iertăm „unii pe alții cum ne-a iertat și Dumnezeu pe noi”.

Iertarea deschide ușile închisorii în care tu ești atât prizonierul, cât și temnicerul. Resentimentele nu numai că te izolează de oameni care ți-au fost odată prieteni, dar îți scurtează viața prin producerea unor enzime mortale care contribuie la o serie de afecțiuni fizice. Un bărbat i-a spus consilierului său: „Mi-aș dori ca fratele meu să vină la nunta mea, dar nu am mai vorbit de ani de zile!” Consilierul l-a întrebat: „Din ce motiv?” Făcând o pauză, bărbatul a răspuns: „Știu că pare ridicol, dar nici măcar nu-mi amintesc!”

Distanțarea este rezultatul natural al unui duh neiertător; iertarea inversează această tendință, vindecând relațiile frânte. S-a dovedit științific că iertarea prelungește viața. Când discuți cu persoane care au trecut de pragul vârstei de 80 de ani, descoperi că au pace în suflet pentru că au învățat să ierte și să uite. Așadar, începe anul iertând!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 dec. 2025

31 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiți și voi îndelung-răbdători, întăriți-vă inimile, pentru că venirea Domnului se apropie.

Iacov 5.8

Răbdarea, în acest pasaj, este acea răbdare perseverentă și plină de curaj, atunci când trecem prin dificultăți. Iacov folosește același cuvânt mai devreme, scriind: „Fiți deci îndelung-răbdători, fraților, până la venirea Domnului“; la fel și mai târziu, atunci când vorbește despre agricultor, care așteaptă cu răbdare „rodul prețios al pământului“ (Iacov 5.7).

Cât de necesară este această răbdare pentru a persevera plini de curaj, în timp ce așteptăm venirea Domnului! Lumea a zăcut dintotdeauna în întuneric, din cauza păcatului, însă negura acestui întuneric devine din ce în ce mai deasă. Această lume Îl respinge pe față și cu aroganță pe Dumnezeul creator, dorește să redefinească semnificația cuvintelor și să decidă pentru ea însăși ce este corect și ce este greșit; mai presus de toate, dorește să fie stăpâna propriului ei destin și să facă tot ceea ce este plăcut în ochii ei. Nu trebuie să uităm niciodată că „stăpânitorii lumii întunericului acestuia“, „puterile spirituale ale răutății în locurile cerești“ (Efeseni 6.12), lucrează cu putere în această privință. Îngerii căzuți și oamenii căzuți umblă împreună, având același scop, dorind să înalțe creatura, ca să fie ca Dumnezeu, potrivit minciunii lui Satan: „Voi fi ca Cel Preaînalt“ și „veți fi ca Dumnezeu“ (Isaia 14.44; Geneza 3.5). Această taină a fărădelegii se va manifesta pe deplin, odată ce Acela care o oprește acum va fi luat din cale, după care cel nelegiuit se va arăta (2 Tesaloniceni 2.7,8). Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în cel credincios, este Cel care oprește manifestarea tainei fărădelegii, iar „Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume“ (1 Ioan 4.4).

Totul este întuneric în jur, însă avem o speranță glorioasă înaintea noastră. De aceea suntem îndemnați să ne întărim inimile, să avem curaj și să perseverăm cu răbdare, dând mărturie despre adevăr – despre Domnul Isus Hristos – proclamând evanghelia păcii și păzind cuvintele Domnului, fiindcă „venirea Domnului este aproape“.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu cunoașteți ce va fi mâine.

Iacov 4.14

Vom avea oare aprobarea Lui?

În multe țări, astăzi este sfârșitul anului financiar; registrele contabile trebuie să fie încheiate – acestea vor arăta dacă anul a fost un succes comercial sau nu. Urmează examinarea de către autoritățile fiscale. A fost făcut totul legal?

Încă un an din viața noastră se încheie astăzi. Privim retrospectiv, făcând un bilanț al activității din cursul anului. A fost un an mulțumitor, sau cu dezamăgiri? Fiecare cititor trebuie să răspundă singur la această întrebare. Întrebarea mai importantă este: Cum ar evalua Dumnezeu anul nostru care tocmai se încheie? Vom avea aprobarea Lui, sau nu? Noi putem fi mulțumiți de felul în care a decurs, dar criteriile de evaluare ale lui Dumnezeu se poate să nu coincidă cu cele ale noastre.

Încă din primul secol, apostolul Pavel le-a vorbit disprețuitorilor din Atena: „Dumnezeu … poruncește acum oamenilor, ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască“ (Fapte 17.30), avertizându-i cu privire la ceea ce îi așteaptă, când Isus Hristos va ocupa scaunul de judecată. Din nefericire, pentru cei mai mulți dintre ei nu a contat; și-au bătut joc de el și mai mult. Ne temem că o astfel de atitudine este încă dominantă în multe inimi. Anul acesta a fost un alt timp de har: Dumnezeu, în mila Sa, încă oferă iertarea păcatelor și viață eternă tuturor celor care se pocăiesc și cred sincer în lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus Hristos de la cruce. Ce mângâiere că Domnul ne cunoaște foarte bine toate nevoile și chiar înclinațiile noastre de a ne rătăci! Fie ca toți să ne bucurăm de harul Său!

Citirea Bibliei: Maleahi 3.13-4.6 · Marcu 16.12-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 9:23-32; 10:1-3

Astfel, an de an, marea eliberare a poporului va trebui comemorată prin această sărbătoare, Purim.

Cu sentimente atât de amestecate, vai, creştină­ta­tea celebrează în fiecare an naşterea şi moartea Mântui­torului. Desigur, ne-am bucura dacă mulţi ar fi antrenaţi în felul acesta să gândească la aceste eve­ni­men­te minu­nate măcar o dată sau de două ori pe an. Şi pentru noi, sfârşitul fiecărui an oferă ocazia de a-L binecuvânta în plus pe Dumnezeu pentru toată bună­ta­tea pe care ne-o arată neîncetat. Dar am putea nu o dată pe an, ci în fiecare zi întâi a săptămânii şi, mai mult, în fie­care zi din viaţă să ne reamin­tim de glorioasa răscumpărare, de glorio­sul nos­tru Răscumpărător.

Domnul Isus apare încă o dată în cap. 10 în trăsăturile lui Mardoheu, „mare … iubit de mulţimea fraţilor săi, căutând binele … vorbind de pace …“ (v. 3). Şi, în toate acestea, Îl contemplăm pe Isus care, luând chipul unui Slujitor, a lucrat cu înţelepciune şi, în conse­cinţă, a trebuit să fie înălţat şi ridicat şi aşezat foarte sus (Isaia 52.13; Psalmul 45.6-8; Filipeni 2.9-11). Dar El este la fel de demn să ocupe şi cel dintâi loc în gândurile şi în afec­ţiu­nile noastre (Coloseni 1: sf. v. 18). Fie ca să-I oferim fiecare dintre noi acest loc încă de pe acum!

SĂ RESPECTĂM DIFERENȚELE DINTRE NOI | Fundația S.E.E.R. România

„Aşadar să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.” (Romani 14:19)

Apostolul Pavel nu făcea niciun compromis când era vorba să se bazeze pe adevărurile fundamentale ale Scripturii. Dar când interveneau tradiții, opinii și preferințe personale, el spunea: „Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.” (Romani 14:5) Potrivit Legii lui Moise, a fi tăiat împrejur era totuna cu a fi parte din legământul dintre Israel și Iahweh. Așa că, atunci când credincioșii dintre neamuri s-au alăturat Bisericii Noului Testament, credincioșii evrei au insistat ca și ei să fie tăiați împrejur. Nu ca prunci, atenție, ci adulți fiind!

Erau sinceri acești credincioși evrei? Cu siguranță! Dar erau sincer… induși în eroare! Atunci când această problemă a amenințat să dezbine Biserica, apostolii s-au întâlnit la Ierusalim, s-au rugat pe această temă și au emis următoarea opinie: „s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie…” (Faptele apostolilor 15:28)

Ori de câte ori o tradiție sau o preferință personală devine egală cu autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, am mers prea departe!

Întrebare: Te-ai supărat vreodată pe cineva care nu este de acord cu tine în privința unui aspect neesențial de doctrină? Ai criticat pe cineva a cărui opinie diferă de a ta? Poate că, insistând asupra lucrurilor pe care să le faci și asupra lucrurilor pe care să nu le faci, de pe lista ta, ai uitat cel mai important element de pe lista lui Dumnezeu: să dai dovadă de dragoste.

Domnul Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35) Inimile noastre pot fi în unitate, chiar și atunci când mințile noastre nu sunt de acord. Putem merge mână în mână, chiar și atunci când nu suntem de aceeași părere!

Așadar, să urmărim (cum spun adesea teologii): „În lucrurile fundamentale, unitate. În toate lucrurile, milă!”

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
30 dec. 2025

30 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci Petru era păzit în închisoare; dar adunarea făcea rugăciuni stăruitoare la Dumnezeu pentru el.

Fapte 12.5

De cel puțin zece ori găsim în cartea Fapte că cei dintâi credincioși au făcut rugăciuni colective. Aici, în capitolul 12, este descrisă rugăciunea lor colectivă pentru Petru, a cărui executare de către Irod părea iminentă. Să privim la patru caracteristici ale acestei rugăciuni.

În primul rând, rugăciunea lor a fost stăruitoare, nu o simplă împlinire a unei îndatoriri sau a unui obicei. A fost o rugăciune fierbinte. Un cuvânt similar descrie rugăciunea făcută de Domnul Isus în grădina Ghetsimani (Luca 22.44). Avem și noi o astfel de stăruință în adunările noastre de rugăciune?

În al doilea rând, rugăciunea a fost făcută de către adunare. Cu siguranță că este un lucru esențial ca fiecare credincios, în mod personal, să petreacă timp în rugăciune, însă rugăciunea colectivă oferă un prilej unic de a exprima unitatea noastră vie, ca mărturie locală. Ce priveliște trebuie să fie pentru îngeri să vadă faruri ale rugăciunii strălucind în locurile unde cei credincioși sunt adunați! Cât de minunat trebuie să sune rugăciunea noastră comună înaintea tronului harului!

În al treilea rând, rugăciunea lor a fost către Dumnezeu. Accesul nostru liber în prezența sfântă a lui Dumnezeu este una dintre cele mai mari binecuvântări primite din partea Lui, însă probabil aceasta este binecuvântarea pe care o prețuim cel mai puțin. Ea este de natură să transforme viețile noastre de rugăciune, dacă ne folosim cu adevărat de invitația de a ne aduce în mod liber rugăciunile înaintea Domnului cerului și al pământului.

În al patrulea rând, ei s-au rugat pentru Petru. Când ne rugăm, cererile noastre trebuie să fie specifice. Prea des ne rugăm generalități, în timp ce lui Dumnezeu Îi place să ne dea răspunsuri precise.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri.

Eclesiastul 3.1,2

„O, timpule, mai stai, nu trece!“

Prin acest vers, poetul francez Lamartine a exprimat ceea ce mulți dintre noi au visat în momente de mare bucurie, anume ca timpul să se oprească în loc. Viața noastră este legată de timp. Chiar și atunci când dormim, timpul nu încetează să se scurgă: noi suntem prizonierii lui. Omul se află sub această constrângere pe pământ. Omul se naște și trăiește pe pământ, iar dacă moartea pune capăt vieții noastre pământești, Biblia ne spune că acesta nu este finalul existenței noastre. Ne putem imagina trecerea liniștită de la viața de pe pământ la cea de dincolo? Atunci când mor, creștinii intră în prezența lui Isus, unde așteaptă învierea pentru viața eternă. Isus i-a spus tâlharului care era pe moarte: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“ (Luca 23.43). Când vei închide ochii pentru ultima oară, vei fi și tu cu Isus, care a spus „Eu sunt învierea și viața“ (Ioan 11.25)?

Un om bogat a murit și a fost înmormântat. El trăise o viață plină de lux, dar după ce a murit s-a trezit într-un loc de chin. Aceasta va fi soarta tuturor celor care neglijează rezolvarea la timp a problemei păcatelor lor (Luca 16.19-31). Fiecare secundă care trece ne aduce necruțător mai aproape de sfârșitul vieții noastre pământești. Dacă ai crezut în Domnul Isus, ai o speranță glorioasă: „Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, tot așa și Dumnezeu va aduce împreună cu El pe cei care au adormit în Isus“ (1 Tesaloniceni 4.14).

Să fim cu Isus acum și în vecii vecilor, aceasta este bucuria noastră!

Citirea Bibliei: Maleahi 3.1-12 · Marcu 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 9:11-22

Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăj­ma­şilor lor. Soarta acestor vrăjmaşi este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asu­pra poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsi­te. Cel care-i atinge „se atinge de lumina ochilor Lui“ (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).

Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporu­lui ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în cap­ti­vi­tate manifestă clar semnele unei naţiuni „îm­prăş­tiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începu­tul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este căl­cată în picioare“ (Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuito­rul lumii Se naşte din el, Îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.

Ce bogată este cartea Estera, despre care îna­inte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc Îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odih­nei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteap­tă în finalul tuturor suferinţelor!

CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA DE EȘEC | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:24)

Fiecare ocazie în viață vine cu o pereche de posibilități: posibilitatea de a reuși, posibilitatea de a eșua. Când vei ajunge la sfârșitul vieții, cele mai mari regrete ale tale nu vor fi legate de eșecurile tale, ci de ocaziile de care nu ai profitat, pentru că ți-a fost teamă de eșec.

Așadar, iată câteva principii care să te ajute să-ți învingi teama de eșec:

1) Fii dispus să încerci ceva și să eșuezi în acel ceva. Și când se întâmplă, mărturisește-le oamenilor. De ce? Pentru că așa descoperi că eșecul nu este fatal!

2) Găsește un proiect atât de mare, încât să nu-l poți face fără ajutorul lui Dumnezeu, apoi dedică-i-te!

3) Socializează cu persoane puternice. Observă cum își asumă ei riscuri fără să se teamă. A vedea și a imita este o modalitate excelentă de a învăța.

4) Modul prin care învățăm să facem pași mari prin credință este de a face pași mici în credință. Complimentează o persoană pe care n-o cunoști. Oferă-te voluntar pentru o sarcină suplimentară la serviciu. Abate-te de la drumul tău pentru a ajuta pe cineva în nevoie…

5) Declară război perfecționismului! În loc să aștepți până când poți face ceva perfect, fă tot ce poți și spune-ți: „Deocamdată atâta pot, data viitoare va fi mai bine!”

6) Teme-te și ascultă de Dumnezeu în orice situație. Nu-ți vei învinge niciodată în totalitate temerile, dar le poți diminua astfel încât să aibă mai puțin control asupra vieții tale.

Iată o promisiune din Scriptură pe care să te sprijini: (Psalmul 37:23-24) „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 dec. 2025

29 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel semănat între spini, acesta este cel care aude Cuvântul; și grija veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul și el devine neroditor.

Matei 13.22

În ogorul pe care cade sămânța există deja ceva ce nu poate fi văzut din afară: rădăcini de spini care au scăpat de acțiunea plugului. Sămânța cade pe pământ, dar de fapt ea cade pe spini, și apoi o vedem în mijlocul lor. Spinii joacă aici un rol atât de important, încât doar despre creșterea acestora se vorbește. Nu se spune deloc dacă sămânța a crescut și ea. Luca amintește că sămânța a crescut, însă numai pentru a arăta ce succes mare au avut spinii: „Și spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-o“ (Luca 8.7).

Ochiul spiritual al cititorului vede sămânța ca fiind deja în mijlocul spinilor, deși la început sămânța a căzut numai pe spini. Dacă înțelegem acest aspect, vom putea interpreta ușor parabola.

În acest al treilea exemplu, terenul inimii este deja plin de „spini“, plin de rădăcini rele, înainte ca sămânța să fie semănată. Rezultatul final este: „Și el devine neroditor“ (versetul 22), „și nu aduce rod la desăvârșire“ (Luca 8.14).

Domnul arată aici că este imposibil să aduci rod pentru Dumnezeu, dacă inima este umplută de lume. Dacă un om nu are o inimă sinceră când ascultă Cuvântul, spinii vor crește întotdeauna mai repede și mai înalți decât firul de grâu sau decât orzul, care are o înălțime mică, și vor înăbuși Cuvântul. Luca ne arată că sunt trei influențe care, fie împreună, fie separat, duc la acest rezultat: grija veacului, înșelăciunea bogăției și plăcerile vieții. Deși Cuvântul este auzit și chiar aprobat în inimă, el nu poate produce în inimi credința, viața, pentru că lipsește pocăința, pentru că inimile nu sunt dispuse să o rupă cu lumea.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi ca așternut al picioarelor Tale“.

Psalmul 110.1

Omul înălțat la dreapta lui Dumnezeu

Psalmul 110, la fel ca mulți alți psalmi, vorbește în mod profetic despre Domnul Isus. Gloria Sa ca Om înălțat la dreapta lui Dumnezeu, autoritatea Sa de conducător și judecător, precum și preoția Sa eternă constituie subiectele acestui psalm. Versetul de astăzi arată locul pe care Dumnezeu I l-a dat Omului Isus: locul de onoare de la dreapta Sa. Ceea ce ne mișcă inimile în mod deosebit este faptul că Hristos a fost înălțat atât de sus, din pricina umilinței Lui. Aceasta este răspunsul lui Dumnezeu la umilirea și respingerea pe care Domnul le-a suferit aici jos, pe pământ. Preocuparea lui Dumnezeu este întotdeauna legată de onoarea care I se cuvine Fiului Său. Orice ar gândi oamenii despre El, respingându-L și având o părere greșită despre El, Dumnezeu va face ca Fiul Său să fie onorat și glorificat. Din acest motiv, Dumnezeu I-a dat locul la dreapta Sa, când lucrarea de răscumpărare a fost împlinită. Acest loc suprem Îi asigură lui Isus Hristos dreptul de a domni peste întregul univers. „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ“, a spus El după învierea Sa (Matei 28.18).

Totuși, Domnul încă așteaptă ca Dumnezeu să îi pună pe toți vrăjmașii Săi la picioarele Sale. Apoi, Isus din Nazaret, Cel disprețuit și respins, va urca pe propriul tron la Ierusalim, unde va fi sediul guvernării Sale asupra pământului. Slava și onoarea pe care Dumnezeu le-a dorit pentru Fiul Său vor fi vizibile pentru toată lumea. Atunci nimeni nu va putea pune mâna pe El; toți se vor pleca înaintea Lui.

Citirea Bibliei: Maleahi 1.1-14 · Marcu 15.29-39

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 8:15-17; 9:1-10

A trecut timpul când Mardoheu stătea în umi­linţă la poarta împăratului. Assuerus (Ahaşveroş), deţină­to­rul puterii supreme, i-a conferit glorie, mărire, onoare şi pu­te­re – prefigurare a preamăririi Domnului Isus Hris­tos când, după cum a spus un poet, ŤÎl vom vedea ’nălţat în glorie, pe El, strălu­citorul Fiu al Omului, venind pe nori cu nimb de aurť (H. Ro­ssier – compară cu v. 15). Să urmărim din nou, pe scurt, activitatea lui Mardoheu şi să-i surprin­dem asemănările cu drumul Domnului Isus: A îngrijit de tânăra iudeică, tot aşa cum Hristos a vegheat constant asupra poporului Său. Deşi era un slujitor credincios îm­pă­­ratului, Mardoheu a re­fuzat, cu toate acestea, să se ple­ce înaintea amalecitului, la fel cum Isus n-a recu­noscut nici cel mai mic drept al Ispititorului. To­tuşi Hristos, datorită acestei perfec­ţiuni şi a dragostei Sale pentru poporul Său, a trebuit să experimen­teze în realitate lemnul blestemului, a cărui um­bră doar a trecut peste Mardoheu.

După suferinţe vine gloria. În adevăr, în v.15 din cap.8 şi în v.3,4 din cap.9, contemplăm cu adorare triumful lui Isus, care va fi însoţit de nimicirea sau supu­nerea tuturor vrăjmaşilor Lui (vezi Ps. 66.3-4).

Cei zece fii ai lui Haman, de care tatăl lor era atât de mândru (5.11), pier la rândul lor. „Despre sămânţa rău­făcă­torilor nu se va mai aminti niciodat㓠(Isaia 14.20).

GREȘEALA BUNICULUI A DEVENIT MINUNEA NEPOTULUI | Fundația S.E.E.R. România

„Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind… se duceau în Egipt.” (Geneza 37:25)

Dacă Avraam și Sara ar fi fost dispuși să mai aștepte puțin, Isaac s-ar fi născut și promisiunea lui Dumnezeu s-ar fi împlinit. Dar ei au devenit nerăbdători… și în consecință a apărut pe lume Ismael.

Unul dintre numele date lui Dumnezeu în Scriptură este „Răscumpărătorul”, deoarece El poate răscumpăra greșelile noastre și le poate transforma în experiențe de învățare; El poate transforma dezastrul pe care îl facem, în minunea de care avem nevoie. A fost nevoie de trei generații, dar Dumnezeu a transformat dezastrul făcut de Avraam în minunea eliberării de care avea nevoie Iosif! Destinul lui Iosif era să fie conducător al Egiptului și să-și salveze familia și națiunea în vreme de foamete. Dar, pentru că frații săi îl dușmăneau, l-au vândut ca sclav „unei cete de ismaeliți”… Aceștia erau descendenții lui Ismael, născut din Avraam și Agar, servitoarea Sarei. Și unde se duceau acești ismaeliți? În Egipt! „Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau în Egipt… au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.” (Geneza 37:25, 28).

Așadar, greșeala lui Avraam a devenit miracolul nepotului, Iosif…

Deci, lucrurile nu se termină decât atunci când spune Dumnezeu că se termină!

El poate transforma dezastrul pe care l-ai făcut în trecut într-o minune de care ai nevoie în viitor. Iar acea minune nu te va binecuvânta doar pe tine, ci și pe alții. Și poate că acei alții vor fi din propria ta familie, la fel ca în cazul lui Iosif…

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
28 dec. 2025

28 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Era cam pe la ceasul al șaselea și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.

Luca 23.44,45

Dumnezeu a făcut soarele – „luminătorul cel mare“ – în ziua a patra (Geneza 1.14-19), împreună cu luna și cu stelele. Vreme de multe milenii, oamenii s-au închinat soarelui, ca și cum acesta ar fi fost o ființă. Soarele, luna și stelele sunt lucrări extraordinare ale Creatorului, însă a le transforma în idoli este un lucru nebunesc, fiindcă ele sunt doar obiecte materiale create. Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1.5) și, fără El, nimic nu poate subzista, iar totul este întuneric.

Supremația lui Dumnezeu asupra soarelui a fost demonstrată clar atunci când Hristos a fost răstignit între cer și pământ, în timpul celor trei ceasuri când a fost întuneric peste tot pământul. Acesta a fost un eveniment cu totul solemn, când Fiul lui Dumnezeu, care n-a cunoscut păcatul, a luat asupra Lui judecata pe care noi o meritam.

Există mai multe motive pentru care aceasta nu a fost doar o eclipsă. Evenimentul a avut loc în timpul Paștelui, care era în timpul lunii pline (eclipsele au loc la lună nouă); eclipsele nu durează trei ore; iar Luca ne spune că a fost întuneric „peste tot pământul“. Aceasta a fost deci scena intenționată de Dumnezeu, ca nimeni să nu poată privi atunci când păcatele noastre au fost așezate asupra Domnului Isus. Cum ar fi putut cineva privi atunci când Hristos, Mântuitorul, era părăsit de Dumnezeul Său? La scurt timp după aceasta, Domnul nostru binecuvântat Și-a încredințat duhul în mâinile Tatălui Său.

Atunci întunericul și-a avut locul, însă acum privirile noastre trebuie să-L contemple pe Domnul. Cel care Și-a plecat capul sfânt pentru noi pe cruce este Cel care este Steaua strălucitoare de dimineață și care este acum așezat la dreapta lui Dumnezeu. „Dumnezeul care a spus: «Lumină să strălucească din întuneric», El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos“ (2 Corinteni 4.6).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi ca așternut al picioarelor Tale“.

Psalmul 110.1

Omul înălțat la dreapta lui Dumnezeu

Psalmul 110, la fel ca mulți alți psalmi, vorbește în mod profetic despre Domnul Isus. Gloria Sa ca Om înălțat la dreapta lui Dumnezeu, autoritatea Sa de conducător și judecător, precum și preoția Sa eternă constituie subiectele acestui psalm. Versetul de astăzi arată locul pe care Dumnezeu I l-a dat Omului Isus: locul de onoare de la dreapta Sa. Ceea ce ne mișcă inimile în mod deosebit este faptul că Hristos a fost înălțat atât de sus, din pricina umilinței Lui. Aceasta este răspunsul lui Dumnezeu la umilirea și respingerea pe care Domnul le-a suferit aici jos, pe pământ. Preocuparea lui Dumnezeu este întotdeauna legată de onoarea care I se cuvine Fiului Său. Orice ar gândi oamenii despre El, respingându-L și având o părere greșită despre El, Dumnezeu va face ca Fiul Său să fie onorat și glorificat. Din acest motiv, Dumnezeu I-a dat locul la dreapta Sa, când lucrarea de răscumpărare a fost împlinită. Acest loc suprem Îi asigură lui Isus Hristos dreptul de a domni peste întregul univers. „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ“, a spus El după învierea Sa (Matei 28.18).

Totuși, Domnul încă așteaptă ca Dumnezeu să îi pună pe toți vrăjmașii Săi la picioarele Sale. Apoi, Isus din Nazaret, Cel disprețuit și respins, va urca pe propriul tron la Ierusalim, unde va fi sediul guvernării Sale asupra pământului. Slava și onoarea pe care Dumnezeu le-a dorit pentru Fiul Său vor fi vizibile pentru toată lumea. Atunci nimeni nu va putea pune mâna pe El; toți se vor pleca înaintea Lui.

Citirea Bibliei: Maleahi 1.1-14 · Marcu 15.29-39

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 8:1-14

Cursul evenimentelor este acum răsturnat. Numai Dumnezeu are posibilitatea de a schimba o situaţie în felul acesta. Dar moartea lui Haman este departe de a consti­tui rezolvarea ei completă. Legat prin propriul sigi­liu, împăratul nu mai are puterea să anuleze decretul său adu­cător de nenorociri. Ceea ce face – şi Dum­nezeu din nou îi înclină ini­ma spre un act de înţelepciune – este să-şi încredinţeze autoritatea Esterei şi lui Mar­doheu, pentru dejucarea comploturilor lui Haman. Vrăjmaşilor nu le vor fi luate armele, dar iudeii, în schimb, vor fi autorizaţi şi chiar încurajaţi să se apere şi să-i distrugă. Creştinul are vrăjmaşi care caută să-l asuprească. Cu toate că stăpânul lor, Satan, a fost învins prin lucrarea Domnului Hristos de la cruce (la fel cum Haman a fost atârnat pe spânzu­ră­toarea pe care o pregătise), puterea de a lucra împo­triva copiilor lui Dumnezeu nu le-a fost luată încă. Acum însă copilul lui Dumnezeu are posibilitatea de a i se împotrivi într‑un mod eficient.

Fiecare dintre noi îi cunoaşte prea bine, pe cont propriu, pe aceşti vrăjmaşi. Dacă noi îi cruţăm, ei nu ne vor cruţa. De aceea, pentru a le anula eforturile, să folosim armele credinţei, inclusiv (vezi v. 11) strân­gerea pentru rugă­ciunea în comun, să ne întărim în Domnul şi în puterea tăriei Lui (Efeseni 6. 10).

CE ESTE MAI BUN URMEAZĂ SĂ SE ÎNTÂMPLE! | Fundația S.E.E.R. România

„Boaz a născut pe Obed, din Rut…” (Matei 1:5)

Omenește vorbind, șansele ca o persoană dintre neamuri, cum era Rut, să se căsătorească cu un evreu bogat ca Boaz erau nule, pentru că Legea lui Moise interzicea acest lucru: „Amonitul şi moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam, pe vecie.” (Deuteronomul 23:3)

Dacă a existat vreodată o ușă care să pară închisă, încuiată și zăvorâtă, aceasta era! Dar când oamenii și circumstanțele domină, Dumnezeu este mai presus de toate acestea. Iată ce spune CV-ul Său divin și perfect: „Cel ce ţine cheia… Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide…” (Apocalipsa 3:7)

Nu oamenii, ci Dumnezeu deține cheia viitorului tău! Domnul Isus a spus: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.” (Luca 18:27) Din această combinație neobișnuită de evrei și neamuri, bogați și săraci, acceptați și respinși, avea să vină Isus, Răscumpărătorul lumii. Citim la începutul Noului Testament că „Boaz a născut pe Obed, din Rut”.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: ce e mai bun, urmează să se întâmple! Umblarea ta cu Hristos poate produce roade care să binecuvânteze generațiile viitoare. Trăiește în prezent și bucură-te de fiecare zi pe care ți-o dă Dumnezeu, dar gândește-te mereu la viitor. Nu este vorba doar de ceea ce Dumnezeu vrea să facă pentru tine, ci și de ceea ce vrea să facă prin tine, și care îi va binecuvânta și pe alții.

Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema, şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12:2-3).

Așadar, revendică această promisiune pentru tine, deoarece ești un „fiu” al lui Avraam!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
27 dec. 2025

27 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Da, El va construi templul Domnului și El va purta gloria și va ședea și va împărăți pe tronul Său; și va fi preot pe tronul Său; și sfatul de pace va fi între ei doi.

Zaharia 6.13

Sfatul de pace (2)

Pacea este partea noastră, a copiilor lui Dumnezeu, pace atât în privința păcatelor noastre, cât și în privința împrejurărilor noastre. Este adevărat că suntem lăsați încă în această lume plină de dificultăți și de încercări, însă Dumnezeu acționează în așa fel, încât „toate lucrurile lucrează spre binele“ nostru. Cunoașterea acestui lucru ne oferă pace în orice împrejurări, oricât de grele. La fel au stat lucrurile cu Domnul Isus. Cine a fost încercat așa cum a fost El? „Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine, ca să nu obosiți, descurajându-vă în sufletele voastre“ (Evrei 12.3). Totuși, El a avut întotdeauna pace. Și noi putem avea pacea Lui: „Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijină pe Tine, pentru că se încrede în Tine“ (Isaia 26.3).

Este însă important să vedem că „sfatul de pace“ este în întregime între Dumnezeu și Domnul Isus. Din momentul în care începem să ne bazăm pacea pe ceva din noi înșine, o pierdem. Acesta este motivul pentru care atât de mulți credincioși nu au o pace stabilă. Nimic din ce nu este întemeiat doar pe Dumnezeu nu poate dura. Cum putem avea o pace stabilă? Doar având-o în felul hotărât de Dumnezeu, fără să o bazăm pe ceva din noi înșine – nici măcar pe lucrarea Duhului în noi, ci pe ceea ce Hristos a lucrat cu totul în afara noastră. Atunci vom cunoaște pacea – vom fi conștienți de nevrednicia noastră, însă vom avea pace. Dumnezeu Își găsește odihna doar în Hristos, și la fel stau lucrurile și cu noi, copiii Săi. Cu cât înțelegem mai mult întinderea și caracterul răului care este în noi și în jurul nostru, cu atât vom descoperi mai mult că ceea ce Domnul Isus este și ceea ce El a lucrat reprezintă singura temelie pe care ne putem odihni.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

După ce au împlinit tot ce era după legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

Luca 2.39

Nazaret

Nazaret este un oraș având astăzi aproximativ 75.000 de locuitori. Se estimează că, în vremurile biblice, acolo trăiau numai 200-500 de oameni, printre dealurile de la vest de lacul Ghenezaret (numit și Marea Galileii).

Isus S-a născut în Betleem. Iosif și Maria au adus o jertfă pentru El în Ierusalim, apoi s-au întors în orașul lor natal, în Nazaret. Acolo Isus a crescut cu frații și surorile Sale (Matei 13.55,56; Luca 2.22-24,51).

Nu auzim niciun cuvânt ieșit de pe buzele lui Iosif. Citim însă despre el că „era un om drept și ascultător“.

El ascultă de înger și o ia pe Maria ca soție.

Ascultă când i se spune să fugă în Egipt.

Ascultă când i se spune să se întoarcă din Egipt.

În Nazaret, Isus era cunoscut ca „fiul tâmplarului“. Se presupune că El a practicat această meserie până aproape de vârsta de 30 de ani, când Și-a început lucrarea publică. Puterile Sale minunate le-a întrebuințat pentru acest lucru.

Să nu fim nemulțumiți de cercul restrâns în care ne aflăm. Nici să nu râvnim după un cerc mai larg. Domnul Isus a trăit treizeci de ani lucrând dulgheria într-o casă țărănească, într-un sat ascuns, și a găsit acolo suficient loc pentru viața Sa sufletească. Oamenii religioși din Israel nu se așteptau la nimic bun din partea provinciei Galileea, mai ales de la un loc așa de nesemnificativ ca Nazaret. „Poate fi ceva bun din Nazaret?“, a întrebat Natanael, israelitul evlavios, când a auzit de originea lui Isus (Ioan 1.46). .

Locuitorii din Nazaret L-au respins pe Isus, când El a predicat în sinagoga lor (Luca 4.28,29). S-a confruntat cu mult dispreț și cu ura marilor preoți și a cărturarilor evrei, care își vedeau pusă în pericol sfera lor de influență de către Predicatorul călător din Nazaret.

Citirea Bibliei: Zaharia 14.6-21 · Marcu 15.16-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 7:1-10

Acţiunea se derulează într-un ritm rapid. Acum ne aflăm în stadiul final, când împărăteasa dezvăluie lucru­ri­le şi Haman se în­gro­zeşte. El este potrivnicul, vrăjmaşul, răul, trei nume pe care, în Cuvântul lui Dumnezeu, le poartă însuşi diavolul! Şi, pe loc, sub porunca împăratului, Haman este spânzurat chiar pe lemnul pe care el îl pregătise pentru Mardoheu (Psalmul 7.14-15). Această scenă evocă pentru noi un ansamblu de fapte cu mult mai măreţe decât acestea. Aşa cum Mardoheu nu s-a ple­cat înaintea persoanei favorite împăratului, Hris­tos a fost sin­gurul între fiii oamenilor care nu S-a plecat înain­tea lui Satan. Cunoaştem răspun­sul Lui în mo­mentul ispitei: „Dom­nu­lui Dumne­zeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti“ (Matei 4.9-10).

Astfel, nefiind în stare să-L facă pe acest Om desăvârşit să Se plece, Vrăjmaşul n-a încetat până nu s-a debarasat de El. Cu acest scop i-a ridicat pe oameni împotriva lui Isus, stârnindu-i să-I pregătească crucea, la fel cum Haman a pregătit-o pentru Mardoheu (deşi acesta n-a fost atârnat pe ea). Ori tocmai această cruce, prin care Satan credea că triumfase şi că terminase cu Hristos, i-a marcat de fapt propria înfrângere fi­nală (citiţi Coloseni 2.15; Evrei 2.14). Fiecare efort al urii sale nu s-a întors decât spre propria-i distrugere … şi în acelaşi timp spre mântuirea noastră

LECȚII DIN VIAȚA LUI IOSIF TÂMPLARUL (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Iosif… a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului.” (Matei 1:24)

Există planuri divine asupra cărora trebuie să veghem cu credință și pe care trebuie să le protejăm pentru a fi împlinite.

Privind la Iosif tâmplarul învățăm trei principii pentru a vedea promisiunile lui Dumnezeu împlinite.

Primul este mila, al doilea este credința, iar cel de-al treilea este ascultarea!

Biblia spune: „Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.” (Matei 1:24-25) Iosif a ascultat de Dumnezeu atunci când, din punct de vedere uman, circumstanțele nu aveau sens. L-a ascultat pe Dumnezeu atunci când mintea lui a fost bombardată de îndoieli. L-a ascultat pe Dumnezeu atunci când emoțiile lui strigau din răsputeri. L-a ascultat pe Dumnezeu atunci când asta a însemnat să plece de acasă și să trăiască în Egipt până la moartea lui Irod. Pentru Iosif a însemnat să lase în urmă o meserie și o afacere stabilă, familia și prietenii săi. A însemnat să se mute într-o țară străină, unde nu înțelegea și nu vorbea limba. Mai mult, el nu știa cât timp vor sta acolo: săptămâni? luni? ani?

Egiptul a fost un loc incomod pentru Iosif tâmplarul, dar a fost un loc al ascultării.

Promisiunile lui Dumnezeu sunt protejate – în locurile ascultării!

Promisiunile lui Dumnezeu pentru noi sunt împlinite – în locurile ascultării.

Dumnezeu ne descoperă voia Sa – în locuri ale ascultării.

Minunile se întâmplă – în locuri ale ascultării!

Purtarea de grijă vine – în locuri ale ascultării!

Suntem în siguranță – în locuri ale ascultării!

Aștepți împlinirea unei promisiuni? Ești în căutarea unui răspuns la rugăciune? Folosește principiile învățate de la Iosif tâmplarul: mila, credința și ascultarea!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
26 dec. 2025

26 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Da, El va construi templul Domnului și El va purta gloria și va ședea și va împărăți pe tronul Său; și va fi preot pe tronul Său; și sfatul de pace va fi între ei doi.

Zaharia 6.13

Sfatul de pace (1)

Dacă omul nu s-ar fi răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, n-ar fi fost nevoie de un „sfat de pace“. Adam n-a avut nevoie de un astfel de sfat atunci când era în grădina Eden. Omul s-a răzvrătit însă și, deși manifestările răzvrătirii pot fi diferite, ea este încă trăsătura inimii neconvertite. Răzvrătirea este de așa natură, încât pacea între om și Dumnezeu pare imposibilă; totuși – minunat har! – vedem că există nu numai pace, ci și „un sfat de pace“, adică gânduri ale lui Dumnezeu cu privire la pace, gânduri pe care doar Domnul Isus le-a putut împlini.

Presupunând că Dumnezeu ar fi făcut pace cu Adam, o astfel de pace nu ar fi putut dura, fiindcă vrăjmășia existentă în inima omului, sau cea produsă prin puterea împrejurărilor, ar fi distrus această pace foarte curând. Să privim la cazul lui Israel. El a fost așezat într-o pace exterioară cu Dumnezeu, recunoscut ca popor al Său, favorizat în orice fel, însă care a fost rezultatul? O continuă cârtire și o răzvrătire constantă! În ce privește pacea morală cu Dumnezeu, imediat ce a primit legea, Israel a făcut un vițel de aur, și astfel a falimentat complet. Așa vor sta întotdeauna lucrurile, fiindcă voința omului este îndreptată mereu către rău – „Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate“ (Romani 8.7).

Acum însă, „sfatul de pace“ este între Dumnezeu și Domnul Isus, de aceea el este sigur. Nu este vorba doar de pace, ci de „sfatul de pace“. Cuvântul „sfat“ implică un scop deliberat. Cât de stabilă trebuie să fie această pace cu privire la care Dumnezeu are un „sfat“, ea fiind pe deplin asigurată prin lucrarea de la cruce a Domnului Isus!

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Irod, împăratul, auzind, s-a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el.

Matei 2.3

Stare de șoc, nu de bucurie

Acest verset din Biblie aruncă o lumină asupra condițiilor care predominau în Ierusalim în momentul nașterii lui Isus. Regele evreilor promis de mult timp, Isus Hristos, Se născuse în sfârșit, dar elitele națiunii nu știau acest lucru. Ignoranța regelui Irod nu trebuie să ne surprindă, pentru că el nu era evreu, ci un idumean, descendent al lui Esau, fratele lui Iacov. Nu ar fi trebuit să știe cărturarii evrei despre acest mare eveniment? Nu așteptau ei nașterea lui Mesia?

În Luca 2 citim că nașterea Răscumpărătorului a fost anunțată cu mult timp înainte unor persoane simple, temătoare de Dumnezeu. Într-adevăr, „Domnul Se destăinuie celor care se tem de El“ (Psalmul 25.14). Vestea era pentru cei care credeau în Dumnezeu și Îl onorau. Așa erau păstorii din Betleem și alți oameni temători de Dumnezeu. Mai rău, și ei au fost „tulburați“, la fel ca Irod, când au auzit că S-a născut „Împăratul iudeilor“ (Matei 2.2). Aceasta a fost situația în momentul întrupării Mântuitorului: stare de șoc, nu de bucurie. Clasa conducătoare romană era urâtă de evrei, iar regimul despotic al lui Irod îi teroriza. Cu toate acestea, au preferat-o în locul domniei Fiului lui Dumnezeu. De ce? Isus Hristos a venit la ei pentru a-i elibera de orice jug care îi asuprea. Dar ei au ales mai degrabă să trăiască sub dominație străină și sub puterea păcatului, decât să-L recunoască pe Isus ca Domn al lor. Cu toate acestea, atunci, la fel ca astăzi, există persoane care acceptă eliberarea lui Hristos și Îi slujesc Mântuitorului cu bucurie. Te alături și tu?

Citirea Bibliei: Zaharia 13.1-14.5 · Marcu 15.1-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 6:1-14

Domnul Isus, într-o scurtă parabolă, prezintă împă­răţia lui Dumnezeu în felul următor: „este ca şi cum un om aruncă să­mânţa pe pământ şi doarme …“ Astfel apare aceas­tă carte a Esterei. Dom­nul, care nu este menţionat nici măcar o dată, pa­re să doarmă. Dar să citim în conti­nuare: „ … şi se trezeşte, noapte şi zi …“. Câteva versete mai departe Îl găsim pe Stăpânul vânturilor şi al valu­rilor dor­mind pe căpătâiul unei corăbii … fără să înce­teze, să fim siguri de aceasta, să ve­gheze asupra ucenicilor Săi prea­iubiţi (Marcu 4.26-27, 38). Dar observăm în capi­tolul prezent prin ce înlănţuire admirabilă sunt toate con­tro­late de Dumnezeu, fără însă ca El să Se facă cunos­cut. Insom­nia împă­ra­tului, lectura care-i fusese făcută, între­­barea pe care o pune, momentul exact în care Haman intră în curte, totul este dirijat, reglat ca un meca­nism mi­nu­ţios, de mâna Lui suve­ra­nă. Scepticii pot să jude­ce un ase­­menea con­­curs de împrejurări ca fiind impro­ba­bil. Dar pe noi, cre­din­cioşii, acesta nu ne surprinde deloc. Cunoaş­tem bine (după ce am experimentat-o de atâtea ori), această inter­venţie atot­puter­nică care face ca toate lu­crurile să lu­cre­ze îm­pre­u­nă spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dum­ne­zeu (Romani 8.28).

Psalmii 7.13-16 şi 37. 32, 33 capătă, în relatarea noastră, o confirmare impunătoare.

LECȚII DIN VIAȚA LUI IOSIF TÂMPLARUL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„I s-a arătat în vis un înger al Domnului…” (Matei 1:20)

Extragem din viața lui Iosif (tatăl adoptiv al lui Isus) trei principii care facilitează împlinirea scopului și promisiunilor lui Dumnezeu în viața noastră.

Data trecută l-am văzut pe primul: mila.

Ne uităm acum la cel de-al doilea: credința. Citim (Matei 1:20): „Pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” Iosif se gândise să se despartă discret de Maria. Apoi Dumnezeu i-a spus planul divin. Care a fost rolul lui Iosif? Să-și exercite credința într-un set de circumstanțe extrem de dificile. Adică să aibă încredere în Dumnezeu, atunci când situația nu putea fi înțeleasă sau explicată rațional!

Dumnezeu i-a arătat câteva lucruri:

1) I-a reamintit tâmplarului Iosif identitatea sa: „Iosif, fiul lui David”. La fel, Dumnezeu vrea ca și tu să știi cine ești „în Hristos” (vezi Efeseni 1:4-5): ai o identitate specială ca membru al familiei Sale răscumpărate!

2) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că nu trebuie să-i fie frică. Ce l-a ajutat pe Iosif să-și învingă teama și să meargă mai departe? Faptul că L-a auzit pe Dumnezeu. Faptul că a avut un cuvânt de la Domnul pe care să se bazeze. De asta ai nevoie și tu (vezi Isaia 30:21)!

3) Dumnezeu i-a dat lui Iosif tâmplarul o direcție. El trebuia s-o ia pe Maria de soție, să fie tată pentru Copilul acesta și să-I pună numele Isus. Lecția pentru tine? Fii ucenic și urmează instrucțiunile lui Dumnezeu! Prin credință și ascultare, îți vei atinge destinul dat de Dumnezeu.

4) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că El lucrează în acea situație. Iar când știi asta, experimentezi liniște sufletească și o nouă perspectivă.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →