Mana Zilnica

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 14.12-23; 15.1-8

    Domnul îi face cunoscute robului său Judecăţile cumplite” pe care le-a rezervat: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma (v. 21). De asemenea, îi declară că nici chiar prezenţa a trei oameni remarcabili ai lui Dumnezeu, precum Noe, Daniel şi Iov, nu ar fi suficientă pentru a cruţa această ţară vinovată. Domnul pune alături numele acestor trei martori de excepţie, care au trăit în epoci atât de diferite (Daniel încă trăia în Babilon), pentru a aminti atât faptul că teama de Dumnezeu şi dreptatea pot fi practicate în orice vremuri, oricât de întunecate, ca cea care precedă potopul, cât şi faptul că El răspunde printr-o eliberare individuală (Proverbe 11.8). Astfel, nimeni nu este îndreptăţit să se dezvinovăţească de purtarea sa, invocând mediul în care trăieşte şi influenţele pe care le suportă.

    In capitolul 15 este reluată imaginea viei lui Israel (vezi şi cap. 17.6; 19.10). Dacă tot n-a adus roade, atunci … n-ar putea fi oare folosit măcar lemnul ei (v. 3)? În niciun caz! Este fără valoare, numai bun de ars! Ce soartă teribilă au mlădiţele sterile ale viei lui Israel… şi cele pe care Tatăl va fi nevoit să le taie din adevărata viţă (loan 15.1,2)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Cine zice: „Îl cunosc!”, și nu ține poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el; dar oricine păzește Cuvântul Său, în el dragostea lui Dumnezeu este cu adevărat împlinită.” 1 Ioan 2.4,5

A păzi Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă mai mult decât a face ceea ce este poruncit. Inima ascultătoare are dispoziție pentru voia lui Dumnezeu și o apreciază, în timp ce neascultarea nu găsește decât dificultăți, obstacole și incertitudini. Nu ați văzut cum un copil neascultător este gata mereu să găsească mii de scuze? Că nu a știut, că nimeni nu i-a spus, că înainte nu-i era interzis lucrul respectiv! De cealaltă parte, copilul ascultător este atent la privirea mamei lui și știe care este voia ei chiar înainte ca ea s-o exprime. La fel și noi, dacă suntem copii ascultători, vom prețui voia Tatălui nostru. În cazul acesta, păzim nu doar poruncile Lui exprese, ci Cuvântul Său.

Să-l luăm pe cel mai moral om – pe ce se sprijină el? El face un lucru sau altul pentru că așa consideră că este corect. Cu aceasta se laudă el: «Eu fac întotdeauna ceea ce cred că este corect». Aceasta este dorința omului moral. Răspunsul meu este că, deși ești consecvent în trăirea după această regulă, deși întotdeauna faci un lucru pentru că așa crezi că este corect, atunci în mod clar greșești de fiecare dată. Adevărata temelie pentru moralitatea celui credincios și ceea ce Îi face plăcere lui Dumnezeu este aceasta: să faci un lucru nu pentru că socotești că așa este corect, ci pentru că aceasta este voia Lui!

Viața care este centrată pe ascultare are o natură și o sursă complet diferite de viața așa-zis morală. A face anumite lucruri doar pentru că sunt corecte înseamnă să scoți din ecuație pe Dumnezeu și Cuvântul Său. Nu este altceva decât idolatrizarea eului. Omul devine astfel judecătorul tuturor lucrurilor: «Fac cutare sau cutare lucru fiindcă așa este drept în ochii mei». Doar ascultarea îl înlătură pe om și Îl pune pe Dumnezeu în locul Său. Ascultarea este singurul lucru corect. Prin urmare, vedem că prima trăsătură a vieții divine este ascultarea – păzirea nu doar a poruncilor Sale, ci și a Cuvântului Său.

W Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?
Romani 2.4

Nesigur în viitor?

Dar Dumnezeu vrea să îți vină în ajutor. El are o veste minunată pentru tine. El nu vrea ca Fiul Său Isus Hristos să trebuiască să te întâmpine cândva ca Judecător, pentru a te trimite din cauza vieții tale egoiste în întunericul fără sfârșit, în necazul veșnic al conștiinței și în depărtarea de Dumnezeu, despre care Biblia vorbește cuvinte așa de serioase (Marcu 9.43-48). Dumnezeu te iubește! Voia Lui este ca tu să crezi în Isus în timpul vieții tale ca fiind Mântuitorul tău, pentru a-L urma în continuare ca Domnul vieții tale. Nu ai simțit încă niciodată dragostea mare, plină de grijă a lui Dumnezeu? Nu ai observat încă niciodată cum acest Dumnezeu sfânt, credincios Se ostenește pentru tine? Cum te-a binecuvântat cu una sau cu alta? Sau cum a intervenit din când în când invizibil la cârma vieții tale? El vrea să îți schimbe cursul iremediabil.

Dacă nu vei ajunge în cer, atunci aceasta este din cauza propriei tale decizii conștiente de a merge mai bine pe calea cea largă, care duce la pierzare, decât de a asculta de Dumnezeu. Dar Dumnezeu a făcut și face ce este mai bun pentru a te proteja de aceasta. Înainte de a cădea acolo, trebuie să treci cu vederea și să desconsideri conștient străduințele lui Dumnezeu pentru tine, de asemenea să desconsideri Biblia, influența rugăciunilor prietenilor credincioși, Duhul Sfânt, munți de logică și crucea lui Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

COPILUL PROMISIUNII TALE (3)

„Caut printre ei un om care… să stea în mijlocul spărturii” (Ezechiel 22:30)

     Pentru că nu degeaba îl consideri „problemă”, copilul promisiunii tale poate intra uneori în vreo încurcătură la școală, se poate întovărăși cu persoane nepotrivite, sau poate experimenta droguri, alcool, bande, relații intime etc. Este posibil să se răzvrătească împotriva tuturor lucrurilor pe care le-a învățat de la tine. Asta, însă, nu înseamnă că într-o bună zi nu va răspunde la chemarea lui Dumnezeu și că nu va face voia Lui! Înainte ca Saul din Tars să devină Pavel apostolul, Dumnezeu a trebuit să-l arunce la pământ, să-l umilească în fața tovarășilor de drum și să-l orbească o vreme. Îți aduci aminte ce i-a spus Isus lui Saul din Tars pe drumul spre Damasc în acea zi? „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş…” (Faptele Apostolilor 9:5).

Uneori copilul promisiunii tale se va întoarce „pe calea ușoară”… alții însă vor veni țipând și strigând… dar acest lucru nu se va întâmpla musai dintr-o dată, sau peste noapte! Dumnezeu l-a dus pe Pavel în pustie, timp de trei ani, pentru a-l detoxifia de gândirea greșită și pentru a-l reprograma să creadă adevărul Cuvântului Său – iar lucrul acesta a fost necesar pentru a-l echipa pentru chemarea sa. Așadar, când copilul promisiunii tale pare să se piardă în pustie, orb față de destinul său, sau este chiar căzut la pământ – nu dispera; Dumnezeu nu S-a oprit, nu l-a abandonat! Ce-ar trebui tu să faci?

Dumnezeu a spus: „Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară.” (Ezechiel 22:30). Înalță un zid protector al rugăciunii în jurul copilului tău. „Stai în mijlocul spărturii” și rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste el. Domnul Isus a promis că atunci când ne vom ruga cu autoritate aici pe pământ, El va mișca cerul pentru noi (vezi Matei 18:19).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 14.1-11

    Câţiva dintre bătrânii lui Israel îi fac o vizită lui Ezechiel cu o intenţie care pare bună: aceea de a-L întreba pe Domnul. Profetul însă este avertizat de Dumnezeul Său să nu se lase înşelat de aparenţe. Inimile acelor oameni erau pline de idoli, care constituiau un adevărat zid de despărţire între El şi ei. „Toţi s-au înstrăinat de Mine prin idolii lor” (v. 5, comp. cu Luca 16.15).

    Să reţinem această lecţie importantă: pentru a cunoaşte şi a înţelege gândul Domnului, condiţia primordială este nu gradul nostru de inteligenţă, nu experienţa noastră creştină sau cunoaşterea Bibliei, ci starea de inimă. Este ea dreapta faţă de Dumnezeu? Sau ascunde lucruri nemărturisite, idoli adânc înrădăcinaţi? Poate că acesta este motivul pentru care uneori Dumnezeu nu răspunde la rugăciunile noastre. Să ne întipărim bine în minte acest Cuvânt al Domnului: „Fără Mine nu puteţi face nimic”, împreună cu preţiosul îndemn de pe faţa cealaltă: „Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice vreţi şi vi se va face” (loan 15.5,7).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Isus deci, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat în duh și S-a tulburat în Sine. Și a spus: „Unde l-ați pus?”. Ei I-au spus: „Doamne, vino și vezi”. Isus plângea.” Ioan 11.33-35

„Isus plângea.” Întotdeauna El Și-a găsit plăcerea să umble în mijlocul celor năpăstuiți, să vindece inimile zdrobite și să plângă cu cei ce plâng. Ce măreție este în aceste lacrimi vărsate de El! Tocmai vorbise despre Sine ca fiind Învierea și Viața, iar acum, după câteva momente, plânge lângă mormântul unui om, fiind mișcat de durerea celor din jur. Mai târziu, când le vorbea ucenicilor despre suferințele care aveau să vină asupra Lui, a căutat mai întâi să le aline lor suferința cauzată de plecarea Sa. Iar apoi, în drum spre Golgota, a găsit timp să vorbească inimii acelor femei care Îi plângeau soarta (Luca 23.27,28). Să ne amintim, de asemenea, cum, fiind țintuit pe cruce, a încredințat-o pe mama Sa grijii ucenicului preaiubit (Ioan 19.26,27). Nu a existat vreodată o compasiune mai mare!

Să căutăm să-L imităm și noi! Să fim gata, la fel ca Domnul nostru, să avem milă de cei în nevoie și să fim alături de cei care n-au niciun ajutor (Psalmul 72.12,13)! Compasiunea nu costă mult, însă răsplata ei este mare, prin mângâierea scumpă pe care o aduce. Să nu evităm să intrăm în casa de jale, să mângâiem inima văduvei și a orfanului! Dacă nu putem mai mult, să șoptim acea mângâiere din Cuvântul lui Dumnezeu, că, împreună cu cei morți în Hristos, „vom fi răpiți în nori, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4.17).

J R MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… Oamenii nu știu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.”
Eclesiastul 9.1

Nesigur în viitor?

Multe sunt nesigure. Chiar foarte multe. Care om poate vedea în viitor? Niciunul. Sunt o mulțime de întrebări fără răspuns. Ce se va alege de poziția ta, de cariera ta? Cum îți va merge ție și oamenilor pe care îi iubești? Și averea ta, economiile tale? Ce se va alege de ele? Pe ce te poți într-adevăr baza? Semne de întrebare peste semne de întrebare!

Dar ceva este sigur. Da, ceva este foarte sigur: Trebuie să-L întâlnești pe Domnul Isus. Aici sau acolo. Pe lângă Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu vei trece. Voința sau nevoința ta nu joacă niciun rol. Indiferent dacă crezi sau nu în El, nu există niciun ocoliș, nicio ușă din spate. Indiferent dacă Îl iubești sau Îl urăști, dacă Îl onorezi sau Îl disprețuiești, pe lângă El nu vei trece. Indiferent dacă Îl cauți sau dacă ești pe fugă dinaintea Lui, nu vei trece pe lângă El. Chiar dacă ești de părere că odată cu moartea s-a terminat totul și vei dispune ca trupul tău muritor să fie ars și împrăștiat în toate direcțiile sau să fie înghețat la temperaturi extrem de joase, ceva rămâne sigur și neclintit: Pe lângă Domnul Isus nu vei trece. Chiar va trebui să cazi înaintea Lui. Biblia spune: „În Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ”. Într-adevăr, orice genunchi! Chiar și genunchii celor indiferenți, ai celor care Îl neagă pe Dumnezeu și Îl disprețuiesc! Chiar și genunchii celor care în viața lor au adorat doar propriul lor eu și idolii lor! Biblia mai spune că orice limbă va recunoaște că Isus Hristos este Domnul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

COPILUL PROMISIUNII TALE (2)

„Iefta… era un om viteaz. El era fiul unei curve” (Judecători 11:1)

     Câtă forță în materialul genetic! De necrezut, cum genele pot determina culoarea părului și-a ochilor, și-n general tendințele care ne fac să semănăm cu mama sau cu tata. Însă când copilul crește și face în mod constant alegeri greșite, lucrul acesta poate să nu mai fie genetic; cauza o poate reprezenta faptul că dușmanul l-a luat în vizor, pentru că și-a înțeles destinul. Și aici intervine Dumnezeu.

Mama lui Moise l-a pus într-un coș și l-a ascuns în stufărișurile Nilului. Dar Dumnezeu a făcut să fie găsit de fiica lui Faraon, să fie dus la palat și să fie crescut pentru a deveni conducătorul Egiptului. Ca părinte, când îți faci partea, Dumnezeu și-o va face pe a lui. Când faci tot ce-ți stă în putință pentru copilul tău, Dumnezeu va interveni și va face El ce tu nu poți.

Pavel scrie: „…ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28).

Dumnezeu are un scop pentru copilul tău problemă, așa că nu înceta să-l iubești și să te rogi pentru el indiferent care este prețul.

Biblia spune despre Iefta că „era un om viteaz. El era fiul unei curve”.

Poate că nici copilul tău nu a venit pe lume în cele mai ideale împrejurări, momente sau condiții… însă lucrul acesta nu-L va împiedica pe Dumnezeu să-l binecuvânteze. Dimpotrivă, El poate folosi orice împrejurare din trecut (al părinților sau al copiilor) ca să le alimenteze viitorul cu înțelepciune și ca să-i întărească și pregătească pentru a împlini lucrul la care El i-a chemat.

Așadar, nu renunța la copilul promisiunii tale. Roagă-te: „Doamne, Tu mi l-ai promis, cred lucrul acesta și așa va fi!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 13.1-23

    Rezistenţa unei construcţii nu depinde atât de mult de calitatea pietrelor sau a cărămizilor, cât de mortarul folosit pentru a le uni. Multe lucrări de zidărie făcute de romani au rezistat până în zilele noastre datorită solidităţii extraordinare a cimentului lor, în timp ce atât de multe monumente construite mai târziu au cedat în faţa agenţilor distructivi. Pentru a masca fisurile crescânde în unitatea lui Israel, falşii săi profeţi au folosit un mortar prost: o „pace” care nu era pace (v. 10). De aceea, cuvântările lor liniştitoare n-au putut împiedica „zidul” să se prăbuşească în zi de furtună (comp. cu Matei 7.26,27).

Să nu uităm că orice credincios este un lucrător al Domnului. Unica temelie, „Jsus Hristos”, fiind pusă, fiecare trebuie să ia seama cum – cu ce materiale – zideşte deasupra (1 Corinteni 3.10-15).

    Versetele 17-21 ne arată că sufletele nestatornice” pot fi textual prinse în cursă („vânate”) de frivolitate, în special de cea a modei şi a confortului (2 Petru 2.14). Să veghem asupra sufletelor noastre!

O ultimă sentinţă este pronunţată în versetul 22 împotriva celor care au „întristat cu minciună inima celui drept”. Cât de mult a suferit Hristos pe pământ din cauza aceleiaşi ipocrizii!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Pentru că El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă și ca o rădăcină dintr-un pământ uscat. Nu avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfățișare ca să-L dorim. El era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerilor și obișnuit cu suferința și ca unul de care îți ascunzi fața; era disprețuit și noi nu L-am prețuit.” Isaia 53.2,3

Caracterul blând și smerit al Domnului Isus, ilustrat prin faptul că a crescut ca o odraslă fragedă, a fost atât de contrar așteptărilor lui Israel, încât ochii lor au fost orbi la minunata glorie morală a Lui. El a crescut într-adevăr ca o rădăcină dintr-un pământ uscat, Israel fiind pustiu și sterp. Totuși, a existat Unul care a crescut în acea națiune uscată, Unul al cărui caracter a strălucit în contrast cu tot ceea ce-L înconjura. Israel știa cum să se prefacă a fi evlavios, iar dacă El ar fi acceptat să facă la fel, atunci ei poate L-ar fi privit cu aprobare. Însă, în smerenia Sa veritabilă, în devotamentul Său neabătut față de Dumnezeu, în credincioșia și în harul Său, ei nu au văzut nicio frumusețe, nimic care să le atragă privirile.

El era disprețuit și lepădat de oameni, Om al durerilor, însă un Om al harului perfect, al bunătății depline față de toți. Când era asuprit și chinuit, nu Și-a deschis gura. În aceste lucruri în care Israel nu a văzut nicio frumusețe, credinciosul vede cea mai rafinată frumusețe morală. Inimile noastre sunt atrase către El în adorare privindu-L cum a suferit batjocurile, ocara și nedreptățile, cu cea mai mare supunere și dependență față de Dumnezeul și Tatăl Său.

Fața Lui a fost desfigurată mai mult decât a oricărui om; spatele Său a fost brăzdat de bici; lovit și însângerat, a fost condamnat să fie răstignit. Bineînțeles, lumea nu putea vedea nicio frumusețe în toate acestea, însă noi, cei care suntem mântuiți, Îl contemplăm la cruce în închinare și vedem o frumusețe morală care depășește infinit orice frumusețe din această lume. Acum însă El nu mai este pe cruce și Îl privim de asemenea așezat în gloria lui Dumnezeu, strălucind în măreție.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus …”
Evrei 12.2

Ținta credinței noastre

Biblia ne prezintă duhul de lepădare, lucrarea de smerenie și de ascultare a Domnului Isus Hristos devenit Om. Domnul este Acela care are toată puterea în univers, Lui Îi aparțin măreția și slava divină. Prin El au fost făcute toate lucrurile și toate se mențin prin El. Tocmai El a venit în această lume ca Om sărac, ca Slujitor. Vulpile aveau vizuini și păsările cerului cuiburi, dar El, Creatorul lor, nu avea o locuință „proprie”, niciun loc pentru a-Și odihni capul. Domnul căuta neîncetat binele oamenilor, lucra pentru ei, îi învăța; niciodată nu a făcut ceva în folosul Său, ci toată viața Sa a fost o renunțare totală. Citind Scripturile care dădeau mărturie mai dinainte despre El, vedem că S-a smerit până acolo, încât a luat cel din urmă loc printre oameni. El a fost disprețuit, umilit până la moarte. Totuși, plăcerea Sa a fost să facă voia lui Dumnezeu. Lucrările Domnului arată cu desăvârșire acest adevăr al Scripturii.

Acesta este Mântuitorul, pe care suntem invitați să-L privim prin credință în lucrările Sale. Toate suferințele Sale, Mântuitorul le-a suportat, ca noi să fim mântuiți. Să fim bucuroși că avem o astfel de țintă a credinței noastre și să-L acceptăm pe Isus Hristos ca Mântuitor al sufletelor noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

COPILUL PROMISIUNII TALE (1)

„Satana v-a cerut… Dar Eu M-am rugat pentru tine…” (Luca 22:31-32)

Nu te mai plânge de necazurile cu unul sau altul dintre copii! Copilul tău problemă ar putea fi un copil al promisiunii! Dumnezeu are un destin aparte pentru el; din această cauză s-au întâmplat atâtea pe seama lui. Satan l-a ochit pentru că a văzut în el potențialul. A înțeles care este planul lui Dumnezeu pentru el și face tot posibilul ca să-l oprească.

Dorește Satan să facă așa ceva? Da! El s-a folosit de Faraon ca să ajungă la Moise și de regele Irod ca să ajungă la Domnul Isus, încă din fragedă pruncie, înainte ca aceștia doi să aibă vârsta de doi ani. De ce? Pentru că într-o zi, ei aveau să se ridice ca salvatori și să împlinească planul lui Dumnezeu. Tot astfel, Satan îl va ataca și pe copilul tău.

Pavel a spus: „Dumnezeu… m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri” (Galateni 1:15-16). Pavel, însă, a petrecut treizeci de ani din viață pe o cale greșită înainte de a se întâlni cu Domnul Isus și de a începe să umble pe o cale bună.

Așadar, în calitate de părinte al unui copil al promisiunii, ce ar trebui să faci? Să te rogi pentru el! Cunoscând planul special pe care Petru avea să-l împlinească și atacul lui Satan care avea să vină împotriva Lui, Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32).

Când copiii tăi sunt mici, pune-ți mâinile peste ei și proclamă Cuvântul lui Dumnezeu peste viața lor. Iar când vor intra în anii adolescenței, continuă să te rogi și să rostești binecuvântarea lui Dumnezeu peste ei. Luptă-te pentru copilul promisiunii tale!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 12.1-28

    In acelaşi fel în care purta Ieremia un jug pe umerii săi (Ieremia 28.10), şi Ezechiel este aici invitat să-şi facă un „bagaj de captiv”, având aceeaşi semnificaţie. Aceşti profeţi au fost prin aceasta ei înşişi „semne” care arătau ce voia Domnul să împlinească (v. 11). Copii ai lui Dumnezeu, întregul nostru comportament trebuie să fie o punere în lumină a ascultării noastre de Dumnezeu, a statutului pe care îl avem, de străini pe pământ, precum şi a apropiatei noastre plecări, … nu în captivitate, ci în patria noastră eternă! Ezechiel nu a fost scutit de întrebări legate de atitudinea sa neobişnuită (v. 9) – după Cum, cu siguranţă, nu vom fi nici noi scutiţi de îndată ce vom manifesta o credinţă mai autentică. De teama de a nu ne singulariza în cazul în care ne vom remarca printr-o despărţire fermă de lume, pierdem ocaziile de a da mărturie cu privire la speranţa pe care o avem (1 Petru 3.15).

    Profeţia neobişnuită din versetul 13 s-a împlinit ad-litte-ram. Zedechia, cu ochii scoşi, n-a putut vedea ţara captivităţii sale (comp. cu Ieremia 39.7).

    Versetele 26-28 ne fac cunoscute gândurile celor din casa lui Israel. Neîndrăznind să nege profeţia care îi condamna, ei Împing împlinirea acesteia spre vremuri mai îndepărtate.

    Şi astăzi, „robi răi” par să-I zică Domnului: «Vino cât mai târziu cu putinţă!».

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Domnul a privit spre el și i-a zis: „Mergi cu această putere a ta și vei salva pe Israel din mâna lui Madian. Nu te-am trimis Eu?”. … Și Domnul i-a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine și vei bate pe Madian ca pe un singur om”.
Judecători 6.14,16

Aceste cuvinte fac parte din conversația purtată de Domnul cu un bărbat din seminția lui Manase, numit Ghedeon. Acesta a fost chemat să lupte cu madianiții și să-i învingă. Vedem însă cum Ghedeon caută tot felul de scuze, afirmând în esență că Dumnezeu alesese persoana nepotrivită pentru o astfel de misiune.

Scuzele lui par plauzibile: „Familia mea este cea mai săracă în Manase”; „Eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu”. Ghedeon credea că Dumnezeu nu putea face nimic, fiindcă el și familia lui erau neînsemnați. Ceea ce nu înțelegea era că Dumnezeu avea principiul de a folosi instrumente neînsemnate pentru a-Și împlini scopurile. Părerea umilă a lui Ghedeon despre sine era exact ceea ce Dumnezeu căuta (vedeți și 1 Corinteni 1.27-29; 2 Corinteni 12.9,10).

Mai există un principiu important în răspunsul Domnului către acest slujitor șovăielnic. Este un principiu adânc înrădăcinat în Cuvântul lui Dumnezeu, anume faptul că o misiune divină este întotdeauna însoțită de asigurarea prezenței divine. Domnul îi spune lui Ghedeon: „Mergi … Nu te-am trimis Eu?”. Aceasta este misiunea divină. În același timp însă, lui Ghedeon i se spune: „Eu voi fi negreșit cu tine„. Aceasta este prezența divină. Când Dumnezeu ne cheamă să facem ceva pentru El, ne întărește prin prezența Sa. Vedem acest principiu atunci când Domnul l-a chemat pe Moise să scoată poporul din Egipt – „Eu te voi trimite” este legat de „Cu siguranță, Eu voi fi cu tine” (Exod 3.10,12). Domnul Isus Însuși folosește același principiu: „Mergeți și faceți ucenici” și „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.19,20). Dacă răspundem chemării de a vesti evanghelia, Domnul Isus va fi cu noi!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… sfatul este o candelă, învățătura este o lumină, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții.
Proverbe 6.23

Exemplul unei mame

Afirmația că „în spatele unui om extraordinar stă o femeie extraordinară” s-a dovedit mereu adevărată. Acesta a fost cazul lui John Wesley. Susanna Wesley, mamă a 20 de copii, a vorbit într-o zi cu fiul ei John despre nevoia de mântuire, iar acesta i-a răspuns provocator: „Dar, mamă, cum ai putea fi fericită în cer, dacă ai ști că eu sunt în iad?”. Mama a avut prezență de spirit, răspunzându-i: „Fiule, dacă vei continua să-L respingi pe Hristos așa cum faci acum, eu voi fi cu totul de partea lui Dumnezeu la condamnarea ta pentru veșnicie”. Aceste cuvinte l-au lovit îndeajuns de adânc pe John, încât să nu aibă liniște până nu L-a primit pe Mântuitorul. După aceea Domnul l-a folosit într-un mod minunat în lucrarea de vestire a Evangheliei și multe suflete au ajuns să audă vestea bună a mântuirii.

„Cea mai bună metodă prin care un copil poate învăța despre Dumnezeu este să cunoască un creștin”, spunea cândva un cunoscut pedagog. Mama poate fi primul model al copilului ei. Și dacă mama este o femeie credincioasă, va îndrepta atenția copilului ei spre unicul Model de urmat: Hristos care a venit în lumea noastră căutând să facă tot timpul voia Tatălui ceresc. Dumnezeu să dăruiască tuturor mamelor înțelepciunea necesară de a-și conduce copiii spre Dătătorul vieții veșnice!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TINE-TI MÂNIA ÎN FRÂU

„Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbe 29:11)

     Mânia este o manifestare posibilă, acceptată în noi de Creator, dar care poate și trebuie să fie slujitoarea și nu stăpâna ta! Așa că, temperează-te!

De fiecare dată când ești tentat să cedezi pornirilor tale, oprește-te și pune-ți două întrebări:

1) Oare chiar merită să fiu mânios pentru acest lucru? Aproape tot timpul avem acces doar parțial la informație. În plus, când vezi pe cineva în lumina calităților sale mai degrabă decât în cea a defectelor sale, de obicei reacționezi diferit!

2) Este oare aceasta cea mai bună cale, cel mai bun loc și moment în care să mă manifest așa? Sigur, nu-i ușor să-ți pui astfel de întrebări în toiul evenimentelor, însă pornirile tale pot fi îmblânzite, iar temperamentul tău poate fi format.

Biblia spune că una din roadele Duhului este „înfrânarea” (Galateni 5:23). Când cineva îți greșește, problema care se pune nu este dacă ești suficient de tare ca să faci ceva, ci dacă ești suficient de tare să nu faci vreun gest necugetat, sau ceva regretabil?

Se spune că doi frați s-au încăierat îngrozitor, iar mama lor a alergat la ei ca să-i despartă. Când i-a întrebat de ce au început să se bată, cel mare a spus: „El e de vină, că mi-a răspuns la lovituri!” Dacă ai probleme cu gestionarea mâniei, scrie și poartă cu tine următorul verset, și încearcă să-l citești înainte de a-ți pierde cumpătul: „Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile” (Proverbe 19:11).

Tu spui: „Dar e greu de pus în practică”! Da, și nu vei reuși cu siguranță din prima. Însă dacă te străduiești, vei reuși – Dumnezeu va fi slăvit și chiar și tu te vei simți mai bine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 11.1-25

    După ce capitolul 8 ne-a dezvăluit fărădelegea religioasă a poporului din Ierusalim, versetele 1-12 din capitolul nostru denunţă păcatul conducătorilor lor politici. Domnul Se pregăteşte să le tulbure planurile şi prevederile, dându-le o probă prin faptul că-l loveşte pe unul dintre aceşti oameni chiar în timp ce Ezechiel se adresa către ei.

    „Vei nimici cu totul rămăşiţa lui Israel?” (v. 13), strigă profetul tulburat. Nu, deoarece înainte chiar de risipirea completă a poporului, Domnul le şi vorbeşte de restaurarea şi de strângerea lor. El le va da „o inimă neîmpărţită,… un duh nou,… o inimă de carne” (v. 19). Şi, înainte de a-Şi retrage cu totul gloria de la acel templu pângărit, care trebuia distrus, le promite că El însuşi va fi „ca un mic locaş sfânt” pentru fiecare dintre aceia care păzesc credinţa. Ce minunat har al lui Dumnezeu! Resursa din 1 împăraţi 8.48 le va lipsi, dar chiar dacă se vor afla departe de Ierusalim, din vina lor, vor putea totuşi să-L găsească şi să-L adore. Câtă mângâiere au adus acest gând şi această experienţa de atunci încoace pentru credincioşi fără număr aflaţi în izolare! Viziunea lui Ezechiel la Ierusalim se încheie odată cu plecarea gloriei exact din locul în care ucenicii aveau să contemple înălţarea Domnului Isus (v. 23; Fapte 1.12). După acestea, duhul profetului este readus în Caldeea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh.
Ioan 3.6

Orice copil al lui Dumnezeu a fost făcut părtaș naturii divine prin nașterea din nou. Această natură divină este implantată în cel credincios printr-o acțiune suverană a lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, prin intermediul Cuvântului. La fel cum suntem părtași naturii căzute prin nașterea naturală, tot așa suntem părtași naturii lui Dumnezeu prin nașterea din nou.

Această natură nouă implantată în cel credincios este inseparabil legată de Persoana lui Hristos, care este sursa ei. Ea are aceleași calități și caracteristici în cel credincios ca și în Hristos – are aceleași dorințe și năzuințe și poate avea libertate doar atunci când acționează în cel credincios la fel cum a acționat în Hristos, atunci când El a fost aici, pe pământ. Unii ar putea spune că astăzi ne aflăm în împrejurări foarte diferite de cele în care Hristos S-a aflat pe pământ. Acest lucru este adevărat, dacă vorbim despre tehnologie și despre modernism, însă natura umană și relațiile omenești nu s-au schimbat, și acestea sunt cele în care natura divină în Hristos s-a manifestat.

Fără această natură divină nu există posibilitatea unei fericiri statornice. Viața divină este în mod esențial caracterizată de sfințenie și de dragoste și își găsește cele mai înalte idealuri în slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor. Cel credincios poate fi fericit doar dacă trăiește o astfel de viață. El are, de asemenea, Duhul Sfânt, care locuiește în el și care întărește și dezvoltă natura cea nouă. Pe măsură ce ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu, având o inimă ascultătoare și un duh de rugăciune, Duhul Sfânt va lua din lucrurile lui Hristos și ni le va descoperi (Ioan 16.14).

Natura cea nouă își găsește plăcerea în Dumnezeu și în voia Lui. Ea și voia lui Dumnezeu sunt în perfectă armonie, de vreme ce vin din aceeași sursă. Adevărata fericire va rezulta atunci când cel credincios lasă ca natura sa divină să se dezvolte, să fie activă și puternică.

E C Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Apoi împăratul a înălțat pe Daniel… Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ținutului Babilonului în mâna lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego…” Daniel 2.48-49

Secretul prosperității

Ce credincios minunat a fost Daniel: el a împărțit orice lucru cu tovarășii săi! Era ceva ceresc în caracterul lui. Cât de mici suntem noi în comparație cu astfel de oameni! Am fost chemați să ne bucurăm de plinătatea lucrurilor lui Dumnezeu și a împărți aceste binecuvântări cu alții în mod continuu. Iată ceva deosebit de important! Daniel a fost un om al rugăciunii și al închinării, iar apoi, împărțind tot ce a primit cu frații săi, a prosperat. Aici se află secretul prosperității în viața omului credincios. Dacă am primit lumină asupra unor adevăruri, aceasta nu este numai pentru noi, ci și pentru alții. Nu suntem decât niște vase în care Dumnezeu a pus lumina, fie pe cea a Evangheliei, fie pe cea a adevărului despre Biserică, iar noi suntem responsabili să o dăm mai departe. Dacă nu folosim și nu transmitem mai departe adevărul pe care l-am primit, acesta își va pierde efectul chiar în propriile noastre suflete. Urmarea va fi că vom deveni uscați din punct de vedere spiritual.

Comportamentul lui Daniel este o ilustrare practică a învățăturii Mântuitorului: „Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru” (Matei 20.25,26).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DESPRE OBSESII

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31)

Farai Chideya a absolvit Universitatea Harvard, a lucrat pentru revista Newsweek și în scurt timp a ajuns în vârf. Cu toate acestea, ani de zile s-a luptat cu bulimia, încercând să arate aidoma fotografiilor lucioase din lumea fantezistă ce o înconjura. Când, în sfârșit, s-a eliberat de boala ei, ea a scris: „Faptul că am slăbit nu mi-a schimbat personalitatea și nu mi-a ușurat bagajul emoțional pe care l-am dus cu mine din copilărie. Am crezut că vreau să fiu slabă. Ceea ce îmi doream în realitate era să fiu fericită – și nici înfățișarea, nici realizările nu mi-au putut oferi lucrul acesta. Pentru că nu m-am putut iubi sau accepta, acceptarea celorlalți nu a fost niciodată îndeajuns. Încercând să fiu perfectă, am ajuns să fiu taxată drept singuratică, îngâmfată și inabordabilă, deși eu îmi doream exact opusul”.

Prin experiența ei – deloc singulară – Farai Chideya ne împărtășește patru principii de schimbare a vieții:

„1) Obsesia prefecțiunii te ține prizonierul singurătății, întrucât relațiile sănătoase se pot construi numai pe baza onestității și a acceptării totale.

2) Obsesia de a fi perfect te va obliga să-ți vezi neajunsurile ca pe ceva ce trebuie ascuns în loc să fie ocazii de a crește.

3) Obsesia de a fi perfect te va ține fixat asupra a ceea ce vei deveni într-o zi, în loc să te bucuri de ceea ce ești în prezent.

4) Obsesia perfecțiunii îți va fura șansa de a face ca viața ta să conteze, căci atunci când te concentrezi constant asupra ta, nu-ți va mai rămâne nimic de oferit celorlalți.”

Concluzie: Dumnezeu nu a trebuit să te creeze, El a ales lucrul acesta. În ziua în care te-ai născut, El a zâmbit și a spus: „Foarte bine!” Când vei înțelege lucrul acesta pe deplin, vei începe să depășești problema de a te simți „mai prejos decât” ceilalți.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 10.1-22

    Avem aici o pagină solemnă din istoria lui Israel. Odinioară Domnul îşi alesese o locuinţă în mijlocul poporului Său (Deuteronom 12.5). Venise să o locuiască în har, spre fericirea alor Săi, iar aceştia aveau responsabilitatea de a păstra în ea sfinţenia cuvenită casei Lui (Psalmul 93.5). In acest templu sfânt însă, ca o supremă provocare, şi-au dat întâlnire cele mai mari urâciuni păgâne. Într-adevăr, Israel a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-L izgoni pe Domnul din templul Său (cap. 8.6). De aceea, acum Dumnezeu pleacă de acolo! şi să observăm cu ce emoţionantă încetineală, în etape, pentru a ne face să simţim cât de profund îl întristează această depărtare şi ca şi cum i-ar spune lui Israel: «Nu Mă opreşti?»

    Gloria a stat întâi pe pragul templului (v. 4 şi cap. 9.3), apoi s-a înălţat, după care din nou s-a oprit, „la intrarea porţii dinspre răsărit a casei Domnului”, ca şi cum nu s-ar fi putut hotărî să plece (v. 19).

    Creştini, să nu uităm că noi suntem templul lui Dumnezeu şi că Duhul Lui locuieşte în noi (1 Corinteni 3.16,17). Dacă acest templu (inima noastră) va fi plin de idoli, Duhul întristat nu va mai acţiona, comuniunea cu Dumnezeu nu va mai fi stabilită. El este „un Dumnezeu gelos”, care nu admite ca afecţiunile noastre să fie împărţite între El şi altcineva (2 Corinteni 6.15).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Faraon a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah.
Geneza 41.45

Țafnat-Paneah – Descoperitor de taine

Magicienii și înțelepții Egiptului nu au putut nici revela, nici interpreta visurile lui faraon. Atunci, mai-marele paharnicilor și-a adus aminte de Iosif și i-a vorbit lui faraon despre el. Astfel, Iosif a fost scos din temniță și i-a descoperit lui faraon că aveau să vină șapte ani de belșug, urmați de șapte ani de foamete.

Domnul Isus Hristos este adevăratul Descoperitor de taine, așa cum femeia samariteană a ajuns să cunoască, spre uimirea ei. Domnul o întâlnea pentru prima oară și totuși a putut să-i spună: „Cinci bărbați ai avut și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat” (Ioan 4.18). Întreaga ei istorie morală era cunoscută de El! Ea a crezut în El atunci și a plecat să mărturisească despre El: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus toate câte am făcut” (Ioan 4.29). Mulți au crezut în El datorită mărturiei ei. Când este vorba de Domnul, nu există secrete, fiindcă „nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4.13).

Vorbind despre evanghelie, Pavel le spune galatenilor: „Eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci am primit-o prin descoperirea lui Isus Hristos” (Galateni 1.12). Domnul S-a descoperit pe Sine lui Pavel pe drumul Damascului, după care i-a revelat evanghelia pe care trebuia s-o predice. Aceasta este evanghelia „bogățiilor nepătrunse ale lui Hristos” (Efeseni 3.8). Minunată revelație!

La scaunul de judecată, Domnul „va aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu” (1 Corinteni 4.5). Acesta este un lucru deosebit de solemn. Ceea ce ascundem azi unii de alții va fi revelat în ziua aceea, fie rău, fie bun. Să ne rugăm ca David: „Curățește-mă de cele ascunse ale mele” (Psalmul 19.12)!

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ … viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Coloseni 3.2-3

Cei doi frați

După proces, Juan a început o altă viață. Cu mult tact, noul său tată a reușit să-l conducă pe calea cea bună. Familia Escalantes a trăit din nou zile frumoase până când acest al doilea fiu al lor a murit într-un accident de elicopter.

Învățătura acestei întâmplări este de mare importanță pentru fiecare cititor. Toți părinții naturali sau adoptivi trebuie să-și crească copiii ca și cum le-au fost încredințați lor din partea lui Dumnezeu. Cu înțelepciunea și ajutorul dat de către Dumnezeu, oricine poate să-și ducă la îndeplinire misiunea sa nobilă. În mod deosebit trebuie să subliniem încă o învățătură din această întâmplare. Un Altul a murit în locul nostru, și acesta este Mântuitorul. Prin neascultarea noastră, toți merităm condamnarea la moarte. Însă minunat este harul Domnului Isus, care a coborât la noi și prin jertfa Sa de pe cruce a adus eliberarea pentru toți care doresc să accepte acest schimb. Ultimele cuvintele ale lui Armando către fratele său – „adu-ți aminte că de acum tu nu mai trăiești viața ta…” – să fie un mesaj pentru toți care L-au primit pe Hristos ca Mântuitor al lor. Ei sunt chemați să trăiască o viață nouă: viața Domnului și Mântuitorului lor. Prin trăirea acestei vieți noi, lumea necredincioasă din jur va recunoaște marea lucrare, pe care o face Mântuitorul în viața credincioșilor Săi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ARUNCĂ!

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7)

     Cuvântul „aruncă” ne duce cu gândul la un pescar ce-și lansează undița în mare pentru a prinde pește. El știe că nu va reuși nimic ținându-și undița pe umăr, ci aruncând-o… Ce duci pe umerii tăi? O veche suferință? Un vechi resentiment? O durere pentru cineva care a plecat de lângă tine? Aruncă-le! Îți sacrifici viitorul pentru ceva ce nu merită timpul și energia ta. De ce ți-ar spune Dumnezeu să faci un lucru atât de radical? Pentru că „El Însuşi îngrijeşte de voi”. În timp ce tu te îngrijești de problemă, El Se îngrijește de tine. E greu să vezi o persoană dragă zvârcolindu-se de durere din cauza unei poveri pe care nu ar trebui s-o poarte. Pe Dumnezeu nu-L deranjează să facă povara să dispară; dar preocuparea Lui e să te facă să slăbești strânsoarea cu care o ții! Astăzi îți vorbește Dumnezeu, și nu problema care te deranjează, iar El îți spune: „Arunc-o”! Satan este un hoț. Lipsa dorinței tale de iertare este una din portițele prin care intră el, iar tu ești singurul care o poate închide.

Când te trezești și îți dai seama cât a furat de la tine, vei fi mânios pe tine. Ține-ți în frâu mânia! Las-o să te motiveze să trăiești după următoarele trei principii:

1. Pocăiește-te.

2. Rectifică situația, dacă este posibil.

3. Asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta.

Odată ce faci lucrurile acestea, închide acest capitol, bucură-te de belșugul harului lui Dumnezeu – și mergi mai departe! Acceptă realitatea, când cineva sau ceva nu mai este. Niciun efort, nicio durere – oricât de mare – nu poate readuce la viață un trup neînsuflețit, așa că semnează certificatul de deces, îngroapă trecutul și pune-te în mișcare. Asta nu înseamnă că renunți, ci că îți păstrezi energia pentru ceea ce contează, pentru lucrurile la care poți contribui!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 9.1-11

    Ezechiel a putut constata cu ochii lui în ce fel josnic fusese călcată în picioare gloria Domnului, de aceea acum nu-i este greu să înţeleagă cât de îndreptăţită era pedeapsa. Şi aceasta era chiar la porţi (v. 2)! Dumnezeu însă este departe de a-l face pe cel drept să piară odată cu cel rău (Geneza 18.25). În mijlocul celor şase oameni înarmaţi cu „arme de măcel se găsea un al şaptelea care ţinea în mână un instrument al harului: călimara scriitorului, pe care, la porunca Domnului, urma să o folosească pentru a le face un semn (ebr. „tau”) pe frunte tuturor acelora pe care păcatul îi făcea să suspine şi să geamă (comp. cu Apocalipsa 9.4; această literă T, ebr. „tau”, ultima din alfabetul ebraic, era folosită ca semn şi ca semnătură: Iov 31.35). Omul îmbrăcat în haină de in ne îndreaptă gândurile spre Domnul Isus. In casa cea mare a creştinătăţii, invadată de rău şi pe punctul de a fi judecată, El Şi-a pus pecetea Sa, Duhul Sfânt, asupra tuturor acelora care-I aparţin: un semn divin prin care Dumnezeu îşi recunoaşte copiii. După ce toţi cei credincioşi şi-au primit semnul protector, poate fi lansat ordinul de distrugere către răzbunători. Iar judecata trebuie să lovească întâi elementele cele mai responsabile: templul pângărit, cel pe care Ezechiel îl vizitase (v. 6; comp. cu 1 Petru 4.17).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viață și evlavie, prin cunoștința Celui care ne-a chemat prin glorie și virtute.” 2 Petru 1.3

Prin chemarea Sa și prin puterea divină, Dumnezeu ne-a adus la Sine. Chemarea Lui a avut loc în timp, însă ea este legată de scopul Său etern, care este acela de a-i face pe cei aleși și chemați asemenea chipului Fiului Său (Romani 8.29). Prin intermediul glasului Său, care ne-a chemat și pe care l-am auzit, și al luminii Sale, pe care am văzut-o, Dumnezeu ne-a comunicat vestea cea bună (2 Corinteni 4.4-6). Chemarea Lui este o chemare sfântă (2 Timotei 1.9), prin care ne-a pus deoparte pentru Sine.

Chiar dacă vom rămâne în această lume până la răpire, noi nu mai aparținem lumii prezente. Chemarea lui Dumnezeu de „a ieși” nu are doar o parte negativă, ci și una pozitivă, fiindcă ne îndreaptă către cea mai minunată Persoană – către Domnul nostru Isus Hristos. Fiind atrași la El și la Dumnezeul și Tatăl nostru, prin puterea Duhului Sfânt, am răspuns acestei chemări, iar acum aparținem Adunării Sale.

Toți cei chemați de acest glas plin de putere – chemați afară din lume și din întuneric – sunt atrași de, și către, lumina minunată a lui Dumnezeu. În același timp, ei sunt atrași la Hristos și către toți cei credincioși care L-au primit pe Hristos ca viață a lor. Avraam a fost chemat prin glorie (Fapte 7.2) și către Dumnezeul gloriei. Chemarea noastră cerească ne leagă pentru totdeauna de Domnul Isus, de Cel încununat cu glorie și cu onoare, care este așezat la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 2.9; 3.1). Pe pământ, Domnul Isus Și-a chemat ucenicii să-L urmeze și să învețe de la El, după care i-a trimis. Acum El cheamă din ceruri, însă cu aceleași scopuri.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea.
Iacov 1.15

Cei doi frați

Însoțit de un gardian, Armando intră în celula fratelui său. Ca să-și ascundă identitatea, Armando purta perucă, barbă și mustăți. La început, Juan nu i-a acordat nicio atenție vizitatorului său. Dar Armando a lucrat cu înțelepciunea care vine de la Dumnezeu. După câteva vizite, lucrurile s-au schimbat. Juan a început să vorbească despre amărăciunea trăită în copilărie și despre toate neîmplinirile care l-au dus pe calea păcatelor. La una din vizite, Armando și-a dat jos masca și i-a spus că el este fratele său. Semănau leit unul cu altul la fizic. Juan a început să plângă ca un copil. Ce a ajuns el și ce a ajuns fratele său! Armando a făcut fratelui său marea propunere: să-l înlocuiască în condamnarea la moarte. Juan s-a împotrivit la început, dar la insistențele fratelui său Armando, a acceptat cu mare greutate. La ultima vizită și-au schimbat masca. Armando i-a spus ultimul mesaj: „Adu-ți aminte că de acum tu nu mai trăiești viața ta, ci viața lui Armando Escalantes. Să nu uiți că un altul care trebuie să moară pentru tine nu mai există. Trăiește demn de iubirea mea”. După numai două săptămâni, la 28 iulie 1973, în sala ticsită a tribunalului, juriul a anunțat sentința capitală a lui Juan. Undeva în sală, un singur tânăr știa că cel condamnat murea în locul său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM STAI CU APETITUL SPIRITUAL?

„Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!”  (Psalmul 27:8)

     Dacă în fiecare zi petreci ore în șir uitându-te la televizor, și nu găsești câteva minute pentru rugăciune și pentru citirea Scripturii, înseamnă că ai o problemă cu apetitul spiritual – o problemă care necesită toată atenția ta.

David Brainerd, un misionar al secolului al XVIII-lea printre indienii din America, scria în jurnalul său: „M-am retras în locul meu obișnuit și plin de tihnă. Nu voiam altceva decât să-mi exprim dorința de fi în acord deplin cu El în toate lucrurile. Dumnezeu era atât de prețios, încât lumea cu toate atracțiile și bucuriile ei părea detestabilă. Dorința de a fi pe placul oamenilor nu există înlăuntrul meu. La miezul zilei, am avut cea mai arzătoare dorință după Dumnezeu pe care am simțit-o vreodată în viață! În locul meu de tihnă, nu făceam altceva decât să-I spun Domnului meu drag, în cea mai dulce liniște, că nu doresc altceva decât pe El și sfințenia Lui! Știu că El a pus în mine aceste dorințe și că numai El poate să-mi dăruiască ceea ce doresc. Inima mea era contopită cu Dumnezeu cea mai mare parte a zilei!”

Psalmistul a simțit același lucru: „…Pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire… cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost…” (Psalmul 73:25-28).

Îți poți da seama de sănătatea ta spirituală în funcție de apetitul tău pentru lucrurile lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 8.1-18

    Într-o nouă viziune, Ezechiel este purtat la Ierusalim, unde Dumnezeu îi dezvăluie lucrurile oribile care se petreceau pe ascuns în templul Său. „Idolul geloziet^„, cel dintâi obiect pe care îl zăreşte profetul, aminteşte de ceea ce Manase adusese deja în templu (2 împăraţi 21.7 şi 23.6; comp. cu Matei 24.15). Apoi, străpungând zidul, el vede cum, în întuneric, nu cei de jos ai poporului, ci chiar bătrânii acestuia se ocupau cu venerarea a tot felul de „dobitoace urâcioase” (v. 10). Le putem compara pe acestea cu roadele necurate ale imaginaţiei noastre, cultivate în ungherele cele mai întunecoase ale sărmanelor noastre inimi, care pot deveni astfel adevărate „camere ale chipurilor” (v. 12). În mijlocul acestor idolatrii slujea un anume Iaazania, … fiul credinciosului Şafan! (2 Cronici 34.8,15…).

    Domnul îi arată apoi lui Ezechiel femei care tocmai îl plângeau pe Tamuz, un idol respingător, precum şi o scenă în care douăzeci şi cinci de bărbaţi – exponenţi ai celor douăzeci şi patru de categorii de preoţi, cu marele preot în fruntea lor – se prosternau înaintea soarelui (comp. cu Deuteronom 4.19 fi 32.16)!

    Să remarcăm că Dumnezeu este Acela care descoperă răul Cu privire la cei ai Săi. Numai El, luminându-ne conştiinţa, ne poate da sentimentul potrivit, arătându-ne în ce măsură răul acela lezează propria Lui glorie.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Leii tineri duc lipsă și flămânzesc, dar cei care-L caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.
Psalmul 34.10

Domnul este Cel care împlinește nevoile sufletului în toate împrejurările posibile. El folosește leii ca o ilustrație, fiindcă leul este considerat rege al animalelor; „Leul puternic între animale, care nu se abate dinaintea nimănui” (Proverbe 30.30). Însă chiar și leii pot suferi de foame, pe când „cei care-L caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine„.

Unii credincioși întâmpină dificultăți în această privință. Ei spun: «Am căutat multe lucruri bune, însă nu le-am obținut». Psalmul însă nu vorbește despre cei care caută lucruri bune, ci despre cei care Îl caută pe Domnul. Cu toții ne dorim lucruri pe care le considerăm bune pentru noi. Însă, mai târziu, vom fi recunoscători că nu le-am primit. Pentru mulți credincioși a fost o adevărată pacoste că au primit lucrurile după care tânjiseră mult timp. Lucrurile poftite nu erau bune, însă ei au fost hotărâți să le obțină. Totuși, Domnul „nu va refuza niciun bine celor care umblă în nevinovăție” (Psalmul 84.11). Să învățăm bine acest principiu, iar dacă ne este refuzat vreun lucru pe care-l dorim, să fim siguri că el nu este bun pentru noi! Dacă acceptăm aceasta cu toată inima, Îi vom spune: «Binecuvântat să fie Numele Tău, Doamne, căci sunt sigur că acel lucru nu este bun pentru mine!».

Acesta este principiul general după care Domnul lucrează cu noi. Sufletul este conștient de lumina prezenței Sale și de puterea Sa ocrotitoare. Având simțământul dragostei Sale perfecte, vom fi gata să acceptăm că ceea ce nu am primit nu era bun pentru noi și Îi vom mulțumi pentru aceasta.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecați în porțile voastre după adevăr și în vederea păcii.
Zaharia 8.16

Cei doi frați

Armando ajunsese un tânăr cu o înaltă educație. Familia i-a creat cadrul necesar pentru instruirea sa. După un timp ajunsese vicepreședintele companiei unde tatăl său adoptiv era director. Într-o zi, citind „Jornal do Brasil”, ochii i-au căzut pe prima pagină care anunța o crimă oribilă. Criminalul semăna leit cu el. Citind articolul a aflat că Juan era de aceeași vârstă cu el și că a fost în copilărie adoptat de o familie, iar celălalt copil a fost adoptat de o altă familie. Armando a stat de vorbă cu tatăl său. Tatăl a fost vădit tulburat, dar în cele din urmă s-a simțit nevoit să explice fiului cum s-au petrecut lucrurile. El și criminalul din fotografie erau frați gemeni. Zdrobit de cele aflate, Armando a plecat într-o stațiune să se reculeagă. După timpul petrecut în stațiune, Armando, care era un bun creștin, s-a întors acasă plin de pace și liniște. El le-a împărtășit părinților planul pe care-l avea pentru salvarea fratelui său. Armando credea că este datoria lui să-i ofere fratelui său șansa vieții. Lucrul acesta nu a fost pe placul părinților adoptivi. Dar după săptămâni de discuții, părinții au trebuit să cedeze. Altă cale nu vedeau în fața lor. Prin intervenția tatălui, Armando a obținut o aprobare specială împreună cu atenționarea primejdiei la care se expune, ca să facă mai multe vizite condamnatului la moarte. Un criminal ca Juan putea fi în stare de orice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

AI GRIJĂ DE TINE ÎNSUTI !

„El mă paşte în păşuni verzi…  îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:2-3)

     Învață să dai ascultare semnalelor și reacțiilor emoționale, prin care trupul tău răspunde cerințelor pe care le ai. Când ești atât de obosit încât nu te mai poți concentra, trebuie să „o lași mai moale” și să te odihnești. Da, există perioade care necesită timp și energie în plus, însă chiar și în toiul acestora, trebuie să găsești o cale de a te îngriji de tine însuți. Dacă ignori mereu durerile și suferințele trupului tău, dacă lucrezi 24 ore, 7 zile din săptămână, dacă mănânci pe apucate și te îndopi cu adrenalină și cofeină, te vei îmbolnăvi și vei fi obligat să încetinești ritmul, întrucât nu ai vrut să ai grijă de tine. Când îți cunoști „limita de viteză”, știi când să te oprești, când să-ți reîncarci bateriile, când să-ți faci plinul și când să-ți refaci trupul și sufletul.

Mulți dintre noi am abuzat atât de mult de trupurile noastre, încât credem că sănătatea ne-a părăsit. Nu e neapărat așa! Indiferent cât de șubredă este starea noastră de sănătate, putem primi ajutor! Trupul nostru are abilitatea de a se reface. Dumnezeu va lucra cu noi și prin noi pentru a ne readuce la starea de plinătate, dacă urmăm instrucțiunile Lui pentru a ne însănătoși.

Tot ceea ce facem să fie spre slava lui Dumnezeu, inclusiv mâncatul (vezi 1 Corinteni 10:31). Uită-te la farfuria cu mâncare și întreabă-te dacă aceasta este ceea ce a creat Dumnezeu pentru tine ca să rămâi sănătos. Trebuie ca dieta echilibrată să fie un mod de viață pentru tine! De fiecare dată când alegi mâncare sănătoasă, alegi viața, care este darul lui Dumnezeu pentru tine.

Nu e o dovadă de egoism să te îngrijești de propria ta persoană, ci o dovadă că ești un bun ispravnic. Când mănânci sănătos, când dormi suficient, când faci mișcare și când îți iei pauze regulate, ajungi la o creștere a eficienței tale în viață și Îi aduci slavă lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 6:19, 20)!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 7:1-19

Să remarcăm numele pe care Domnul îl dă slujitorului Său: fiul omului (sau fiu al omului, ebr. benAdam, cap. 2.1) unul dintre titlurile Domnului Isus, Căruia Ezechiel Îi este un antetip. Numele acesta sugerează un ales dintre oameni, un reprezentant în măsură să vorbească în numele rasei umane sfârşite (vezi Eclesiastul 7.28).

După ce, în capitolul 6, anunţase pustiirea, Domnul declară solemn, în capitolul 7, că a sosit ziua fatală: ziua furiei Lui. Marea Sa răbdare îndreptată către un popor vinovat rezistase de multe secole. Ea lua sfârşit după avertismente fără număr. Şi ne gândim la această răbdare a lui Dumnezeu care se exercită şi astăzi înspre o lume care La crucificat pe Fiul Său. Dar şi ea va înceta întro zi de mânie (Romani 2.5), incomparabil mai cumplită, zi cu privire la care acest capitol nu ne dă decât o slabă imagine. În ea, oamenii sunt loviţi de groază (v. 17,18). Aurul şi argintul, atât de puternice până atunci, încetează a mai avea vreo valoare. Sunt aruncate ca un gunoi pe străzi, pentru că şiau dat seama, în sfârşit, că acestea nu pot sătura sufletele. Şi, mai ales, nu vor putea salva pe nimeni în acea zi, pentru că Dumnezeu nu primeşte ca preţ pentru răscumpărarea omului pierdut nimic altceva decât sângele preţios al lui Hristos (v. 19; comp. cu Proverbe 11.4 şi cu 1 Petru 1.18,19).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și vrăjmașii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit că fiii robiei construiesc un templu Domnului Dumnezeului lui Israel. Și ei s-au apropiat de Zorobabel și de capii părintești și le-au zis: „Lăsați-ne să construim cu voi, deoarece căutăm ca și voi pe Dumnezeul vostru …”. Dar Zorobabel și Iosua și ceilalți capi părintești ai lui Israel le-au zis: „Voi n-aveți nimic a face cu noi, ca să construiți o casă Dumnezeului nostru, ci noi singuri vom construi Domnului Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul Persiei”. Și poporul țării a slăbit mâinile poporului lui Iuda și i-a tulburat la construire. Și au tocmit sfătuitori împotriva lor ca să le zădărnicească planul, în toate zilele lui Cirus, împăratul Persiei, până la împărăția lui Darius, împăratul Persiei.”
Ezra 4.1-5

După captivitatea babiloniană – Ajutorul refuzat

Zidirea începuse, iar acum popoarele din jur, vrăjmașe poporului lui Dumnezeu, au venit la conducătorii iudei și le-au cerut permisiunea să zidească împreună cu ei. „Lăsați-ne să construim cu voi, deoarece căutăm ca și voi pe Dumnezeul vostru și Îi jertfim”, au spus ei. Era oare adevărat?

În 2 Împărați 17, Dumnezeu ne arată originile acestor samariteni. Împăratul Asiriei luase în robie pe cele zece seminții ale lui Israel și le așezase în cetățile Asiriei și Mediei. El i-a înlocuit apoi pe israeliți cu captivi luați din alte ținuturi pe care le cucerise. Acești oameni se închinau la diferiți idoli și nu se temeau de Domnul. Prin urmare, Domnul a trimis niște lei împotriva lor, dându-le astfel de știre că El era Dumnezeul țării. Aceste națiuni au adăugat închinarea către Domnul la închinarea la idolii lor. Dumnezeu însă nu acceptă o astfel de închinare. El nu vrea să-Și împartă gloria cu nimeni. El spusese poporului Său să I se închine doar Lui și să nu se teamă de alți dumnezei.

Conducătorii poporului lui Dumnezeu au procedat corect refuzând ajutorul acestor popoare. Cum ar putea credincioșii și necredincioșii să zidească împreună ceva pentru gloria lui Dumnezeu? După ce au fost refuzați, acești oameni și-au dat arama pe față și au început să facă tot posibilul pentru a împiedica rezidirea templului. Au scris chiar o scrisoare împăratului Persiei, în care le-au adus acuzații false iudeilor. Vedem cum această vrăjmășie a continuat și în zilele Domnului nostru Isus.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” Geneza 6.5

Cei doi frați

Cele istorisite acum s-au petrecut în anul 1947, în Brazilia. În urma unei nașteri foarte grele, o mamă a murit lăsând în urmă doi gemeni. Tatăl murise cu ceva timp în urmă într-un accident, iar cei doi copii au fost dați spre adopție în două familii diferite. Unul din copii, pe nume Juan, a fost luat de o familie care la acel moment nu avea copii. Al doilea copil, pe nume Armando, a fost adoptat de familia Escalantes, o familie bogată și fără copii. În prima familie, lucrurile au mers bine până când s-a născut primul copil. Tatăl adoptiv și-a pierdut slujba și neajunsurile s-au răsfrânt în primul rând asupra lui Juan, care a început să perceapă în mod dureros respingerea din partea părinților adoptivi. Când Juan a aflat că de fapt părinții lui nu sunt cei adevărați, a fugit de acasă. La vârsta de 16 ani a fost implicat într-o spargere și a fost închis. De atunci, viața lui s-a consumat între închisoare și libertate. Inima lui era îndreptată în fiecare zi spre rău. Astfel, la vârsta de 26 de ani a răpit doi copii sperând să obțină o răscumpărare de 20.000 de dolari. Lucrurile nu au mers așa cum a gândit el. Toată poliția s-a pus în mișcare. Hăituit și împovărat de prezența celor doi copii, Juan i-a ucis și i-a ascuns. La scurt timp după crimă, Juan a fost prins. Lumea clocotea împotriva asasinului. Toți așteptau sentința capitală.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PĂRĂSESTE ZONA DE CONFORT (2)

„Voi preface… locurile strâmbe în locuri netede” (Isaia 42:16)

     Să remarcăm împreună și să reținem următoarele trei adevăruri:

1) Nu va fi niciodată ușor să lași în urmă confortul. Probabil că Moise nu a fost deloc bucuros că părăsește luxul din palatul lui Faraon, sau siguranța noii sale familii din Madian… Cu toate acestea, dacă nu ar fi făcut-o, nu ar fi reușit să împlinească chemarea lui Dumnezeu. Numai pentru că nu vrei să faci ceva, nu înseamnă că nu trebuie s-o faci! Cu cât mai importantă este misiunea, cu atât mai mare va fi sacrificiul!

2) Adevărata creștere începe odată cu renunțarea la confort. Timp de patruzeci de ani, Moise a profitat de tot ceea ce avea Egiptul de oferit. Însă numai după ce a plecat din Egipt a început să învețe care sunt lucrurile cu adevărat importante: și anume, acelea care fac parte din planul lui Dumnezeu. Au fost nevoie de alți patruzeci de ani în pustie pentru a descoperi la ce avea să-l folosească Dumnezeu – iar la sfârșitul acestei perioade, a devenit smerit și transformat. Concluzia este aceasta: înainte de a porni în lucrare, trebuie să crești!

3) Când nu renunți la confort, pierzi cele mai frumoase clipe și amintiri. Povestea vieții tale se scrie prin riscuri – cele pe care ți le-ai asumat și cele pe care le-ai evitat. Peste douăzeci de ani, vei fi mai dezamăgit de riscurile pe care nu ți le-ai asumat decât de cele pe care ți le-ai asumat. Modalitatea de a te scuti de regretul de mâine este aceea de a te muta astăzi în „perimetrul credinței”. Poate spui: „Dar sunt atâtea lucruri pe care nu le știu sau pe care nu le înțeleg!” Poate că așa e, dar există o promisiune pe care poți conta: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42.16).

Ce altă asigurare îți mai trebuie?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 5:1-17

Începând cu capitolul 4, prin intermediul mai multor semne, Domnul îl introduce pe Ezechiel în împrejurările dureroase pe care poporul său va trebui să le traverseze. Un slujitor al lui Dumnezeu care a trecut el însuşi prin şcoala umilinţei şi a suferinţei este mult mai în măsură săi înţeleagă pe cei care de asemenea trec prin dificultăţi şi îi poate îndemna cu mai multă autoritate. El cunoaşte situaţia lor din proprie experienţă şi de aceea îi poate pune în gardă, spre folosul lor. Culcânduse pe o parte, consumânduşi pâinea coaptă cu excremente, Ezechiel purta, simbolic, consecinţele fărădelegii poporului său (cap. 4.4). Acum Dumnezeu îi spune săşi radă părul şi barba, act dezonorant pentru un preot şi interzis de lege (Levitic 21.5). Versetele 11 şi 12 ne explică încărcătura simbolică a acestui act: Israel, podoaba Domnului, este dat deoparte şi mai multe judecăţi urmează să se abată asupra lui, alese de Cel care cântăreşte (v. 1) vina fiecăruia. Unii vor ajunge victime ale ciumei şi ale foametei în timpul asedierii cetăţii, alţii vor cădea pradă sabiei, alţii vor fi risipiţi şi prigoniţi. Moise anunţase deja aceste pedepse (Levitic 26.14; Deuteronom 28.15) şi, începând de atunci, istoria lui Israel nu a făcut altceva decât să confirme că Dumnezeu nu poate să nu împlinească Cuvântul Său (cap. 12.28).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
Ioan 1.18

Numele de „Tatăl” implică numele de „Fiul”, acești doi termeni fiind corelați. Numele de „Fiul” implică cea mai intimă legătură cu afecțiunile Tatălui. Tatăl este acum făcut cunoscut prin activitatea dragostei Lui negrăite, manifestate în Fiul Său veșnic.

În Ioan 1.18 apare numele de „Dumnezeu” și de „Tată”. Imposibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu în Ființa Lui esențială este un lucru stabilit, însă vedem de asemenea că ceea ce creatura nu poate nicidecum descoperi ne-a fost făcut cunoscut de către Fiul. Doar El L-a cunoscut, fiind Fiul unic, aflat în sânul Tatălui. Această revelație include nu doar mâna atotputernică a lui Dumnezeu, nu doar înțelepciunea și cunoștința Lui fără hotar, ci și inima Lui, cu dragostea ei infinită și veșnică de Tată.

Secretele sânului Tatălui sunt acum revelate, iar dragostea Tatălui este declarată prin Fiul și de către Fiul. Într-adevăr, cine altul decât Fiul lui Dumnezeu putea cunoaște inima lui Dumnezeu? Cât de intim asociată cu tainele Dumnezeirii este dragostea Tatălui, căci Dumnezeu Însuși este dragoste, la fel de adevărat și de absolut cum este lumină!

Dragostea este în mod esențial cuprinsă în relația Tatălui cu Fiul. „Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui” (Ioan 3.35). „Ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl și cum Mi-a poruncit Tatăl, așa fac” (Ioan 14.31). Potrivit mărturiei Fiului pe pământ, există o dragoste eternă între Tatăl și Fiul – „Tu M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17.24), prin aceasta revelându-Se ca Fiu veșnic al dragostei Tatălui.

W J Hocking

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Fiul dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.
Coloseni 1.13-14

Gânduri

Domnul Isus a fost pe pământ ca o carte deschisă, pentru a-L descoperi pe Dumnezeu Tatăl.

Cum a putut rămâne Hristos în liniște deplină, când toți se împotriveau în jurul Lui? Voia Sa a fost în concordanță deplină cu voia Tatălui.

Dacă este vorba de intrarea la Dumnezeu, atunci sângele vărsat al singurului Fiu al lui Dumnezeu este soluția pentru înlăturarea oricărei greutăți.

Apa era în stâncă. Dar stânca a dat apă doar când a fost lovită.

De ce există așa de puțină laudă și adorare? Pentru că lipsește prețuirea lui Hristos și a lucrării Sale prin care, cu sângele Lui, am fost curățiți și ne-a dat un loc în slavă.

La cruce se vede cât de greu cântărește păcatul în ochii lui Dumnezeu. – Omul tinde mereu să țină ascunse păcatele în fața ochilor lui Dumnezeu, dar Hristos le-a luat asupra Sa în fața ochilor lui Dumnezeu.

Pentru a ști cum să ducem viața noastră ca și copii ai lui Dumnezeu, trebuie să cunoaștem trei lucruri: locul nostru în planul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, siguranța noastră în El și destinația noastră veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PĂRĂSESTE ZONA DE CONFORT (1)

„Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei.” (Isaia 42:16)

     Pentru a înfăptui voia lui Dumnezeu, Moise a fost nevoit să părăsească perimetrul confortului în care se găsea. „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere… decât să se bucure de… comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire” (Evrei 11:24-26).

Pentru a duce la îndeplinire misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu, Moise a trebuit să renunțe la două lucruri:

1) La confort. Confortul este o amenințare și-un obstacol mai mare în calea progresului tău decât greutățile. După ce a locuit într-un palat, Moise și-a petrecut următorii patruzeci de ani în deșert, având grijă de oi. S-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Ietro, s-a ocupat de ferma socrului său și s-a bucurat de o viață liniștită. Îți poți imagina cum ar fi să lași toate acestea în urmă și să te întorci pentru a-l confrunta pe Faraon? Planul lui Dumnezeu pentru viața ta îți va aduce binecuvântare și răsplată, dar să nu ai niciodată impresia că va fi ușor!

2) La siguranță. Când l-a chemat Dumnezeu, Moise a avut multe îndoieli, obiecții și întrebări: „Cine sunt eu, ca să mă duc…?” (Exod 3:11); „Ce le voi răspunde?” (Exod 3:13); „Iată că n-au să mă creadă…” (Exod 4:1); „Eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară…” (Exod 4:10) etc. În cele din urmă, i-a spus lui Dumnezeu: „Trimite pe cine vei vrea să trimiţi” (Exod 4:13). (Nu cumva ai făcut și tu la fel?) Din fericire, Dumnezeu nu a acceptat refuzul, iar Moise a făcut singurul lucru care funcționează atunci când ești nesigur cu privire la viitor: L-a ascultat pe Dumnezeu și I-a încredințat Lui amănuntele referitoare la viitor. Făcând astfel, el a consimțit să răspundă chemării lui Dumnezeu, să iasă din propria „zonă de confort” și să se întoarcă în Egipt. Prin urmare, copiii lui Israel au fost eliberați din robie, iar numele lui Moise a devenit un nume despre care se vorbește încă.