Mana Zilnica

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 22.1-7; 23-31

    Ierusalimul este numit aici „cetatea sângeroasă” (v. 2). Toate clasele erau vinovate. Căpeteniile, asemeni unor lupi, vărsaseră sânge, călcaseră legea în toate felurile, distruseseră sufletele (v. 6,27); preoţii profanaseră lucrurile sfinte (v. 26); profeţii mincinoşi jefuiseră lucrurile de preţ, devoraseră sufletele (v. 25,28); poporul, de asemenea, prăduise şi asuprise pe cel nevoiaş şi sărac (v. 29). Zadarnic căutase Domnul un om care „să repare zidul^„
şi care, precum Moise, „să stea la spărtură” înaintea Lui pentru ţară (v. 30; Psalmul 106.23)!

    Această dublă funcţie, de a veghea şi de a se ruga, corespunde misiunii creştinului! A veghea, pentru a împiedica pătrunderea răului şi a lumii în adunare şi în inimile noastre, şi a mijloci în rugăciune, pentru mărturia Domnului.

    Importanţa pe care Domnul o acordă separării alor Săi este subliniată încă o dată de întreg capitolul 23. Sub imaginea crimelor comise de Ohola (Samaria sau cele zece seminţii) şi de Oholiba (Ierusalimul şi Iuda), Dumnezeu ne vorbeşte de alianţele vinovate încheiate de Israel cu ţările vecine: Egiptul, Asiria, Babilonul, precum şi de pedepsirea Israelului prin acestea. Atunci când un creştin întreţine legături cu lumea, adesea îşi va primi pedeapsa tocmai prin intermediul lumii.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Mulți tauri m-au înconjurat, cei puternici din Basan m-au împresurat … Niște câini m-au înconjurat, o ceată de răufăcători m-a împresurat.” Psalmul 22.12,16

„M-au înconjurat legăturile morții.” Psalmul 18.4

Îl putem vedea, în mod profetic, pe Domnul Isus vorbind în acești doi psalmi, care exprimă simțămintele adânci ale duhului Său în mijlocul suferințelor pe care le îndura. Taurii cei mulți sunt conducătorii iudei, cu caracterul lor crud și brutal. Cât de tragic este să-i vezi pe cărturari, pe preoții de seamă și pe farisei – a căror cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu ar fi trebuit să-i determine să-L onoreze pe Domnul Isus – cum sunt uniți în a-L persecuta cu cea mai aprigă ură!

Însă și câinii L-au înconjurat, care îi simbolizează pe oamenii obișnuiți din popor, strânși acolo pentru a privi umilințele Sale și alăturându-se și ei vrăjmașilor Celui care suferea în tăcere pe cruce. Aceștia sunt cei ce formează masele, mișcate de părerile populare, gata de a merge în oricare direcție i-ar conduce capriciile lor, neînțelegând enormitatea cumplită a disprețului lor ticălos față de Fiul veșnic al lui Dumnezeu.

Mai mult, legăturile morții au fost cele care L-au înconjurat. Cel care este Viața a coborât de bunăvoie în țărâna morții. Nici taurii și nici câinii nu L-au putut da morții, ci El Însuși S-a supus legăturilor ei. Purtând păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, suferind infinit mai mult din această cauză, decât din cauza persecuției oamenilor, El Și-a dat viața, murind pentru păcatele noastre. Minunat, fără seamăn har al unei inimi care a simțit așa cum nicio alta nu putea simți! Cât de vrednic este El de închinarea veșnică! Noi, cei care am fost mântuiți prin harul Său, Îi putem aduce această închinare încă de pe acum, până în ziua când Îl vom vedea față în față!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
Psalmul 16.11

Ocrotirea

În 24 martie 2015, avionul 4U9525 (un Airbus A320-211) al filialei Lufthansa, Germanwings, a suferit un accident pe drumul de la Barcelona spre Düsseldorf. Avionul s-a sfărâmat izbindu-se de Alpii sud-francezi. Toți cei 150 de oameni de la bordul avionului au murit.

În 6 aprilie 2015 am urcat în avionul 4U9334 al aceleiași societăți aviatice Germanwings de la Düsseldorf la Birmingham, pentru a participa la o conferință biblică. Cum faci față unei asemenea situații? Există trei posibilități:

La nivelul sentimentelor: o anumită indispoziție se apropie pe furiș; nesiguranță, teamă și sentimente asemănătoare îi pot cuprinde pe unii oameni.

La nivelul minții: dacă studiem statisticile despre frecvența accidentelor aviatice și punem acestea în legătură cu accidentele de tren și de mașină cu urmări mortale, trebuie să tragem concluzia că o prăbușire este foarte improbabilă. Oare aceste gânduri pot înlătura neliniștea dictată de sentimente?

La nivelul credinței și al încrederii: ca creștini putem totuși cu încredere în Domnul nostru să punem în mâna Sa în rugăciune toate căile noastre. Dacă dorim să-L urmăm, atunci putem să ne încredem că El ne poate păzi pe căile pe care ne conduce.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ PRIMESTI RĂSPUNSURI LA RUGĂCIUNI (2)

„Rupe orice fel de jug… Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde” (Isaia 58:6,9)

     Dumnezeu le-a spus iudeilor că rugăciunile lor nu sunt ascultate deoarece viața lor nu era conform cu ceea ce dorea El de la ei. Te-ai făcut și tu vinovat de așa ceva? Așa că, iată a doua întrebare pentru tine, la care trebuie să răspunzi dacă vrei să obții ceea ce ceri:

2) Nu cumva îți sabotezi singur rugăciunile? Este la fel de important să-L glorifici pe Dumnezeu prin cuvintele pe care le rostești când nu te rogi, ca atunci când te rogi! Biblia spune că există o legătură directă între a avea o limbă critică, lipsită de menajamente, și faptul că rugăciunile nu sunt ascultate. Felul în care te comporți cu ceilalți va determina felul în care Dumnezeu se comportă cu tine (vezi Efeseni 6:7-8). Dumnezeu ne-o spune foarte clar: „Deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua nămeaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale” (Isaia 58:6-11).

Asta înseamnă că răspunsul la rugăciunile tale depinde de două lucruri: de atitudinile tale, și de faptele tale – în raport cu ceilalți.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 20.45-49;21.18-32

    „Nu vorbeşte el în parabole?” (cap. 20.49), se spunea despre Ezechiel cu un oarecare dispreţ. Limbajul său părea dificil poporului doar pentru că acesta nu voia să înţeleagă. Tot aşa şi astăzi, cei necredincioşi invocă cu încăpăţânare dificultăţi ale Cuvântului şi se folosesc de ele ca de un pretext pentru a evita să i se supună.

    În temutul capitol 21, sabia, cea dintâi dintre cele patru judecăţi devastatoare (vezi capitolul 14.21), iese din teacă pentru a pedepsi. Pentru a o mânui, Domnul Se foloseşte de împăratul Babilonului, pe care-l vedem la răscruce, ocupat să-şi consulte dumnezeii (v. 21).

    Va începe el prin a ataca Ierusalimul, sau Raba fiilor lui Amon? În ochii lui Iuda, această ghicire părea falsă şi fără valoare (v. 23). Şi totuşi, ea era! Domnul însă, Cel care domină aceste lucruri, a hotărât distrugerea Ierusalimului (v. 27) şi sfârşitul împărăţiei. Coroana va fi îndepărtată de la „cel necurat, cel rău, mai-mare al lui Israel” (v. 25; cel necurat este cel care calcă în picioare binecuvântările lui Dumnezeu: comp. cu cap. 22.26 şi cu exemplul lui Esau, în Evrei 12.16).

    De atunci încolo nu va mai fi niciun descendent al lui David pe tron, până la venirea lui Hristos, a „Aceluia Căruia Îi aparţine dreptatea” (v. 27).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„El ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus mai înainte de timpurile veacurilor.” 2 Timotei 1.9

Istoria lui Saul din Tars, chemat de Domnul din glorie, este impresionantă și instructivă. Ceea ce i s-a întâmplat lui Saul a devenit un model pentru oricine este chemat la mântuire, așa cum el însuși a explicat mai târziu (1 Timotei 1.16). Saul – care a devenit apostolul Pavel – își găsea plăcerea în a repeta istoria convertirii sale. A făcut acest lucru în prezența a diverși auditori. Putem și noi spune altora istoria mântuirii noastre? Nu pentru a ieși în evidență, nici pentru propria noastră glorie, ci pentru a-L prezenta pe Hristos, care ne-a chemat cu o chemare sfântă.

Această chemare implica faptul că Dumnezeu îl pusese deoparte pe Saul din poporul Israel, care Îl lepădase pe Mesia. Aceasta nu înseamnă că el nu mai era iudeu, sau cetățean roman, ci că, prin această chemare, Dumnezeu îl separase de lumea politică și culturală. În același timp, Dumnezeu l-a trimis la iudei și la neamuri (Fapte 26.17). Cum putea Dumnezeu să-i arate îndurare lui Saul – un hulitor și un prigonitor? El însuși ne oferă răspunsul: „Mi s-a arătat îndurare, pentru că am făcut-o din neștiință, în necredință” (1 Timotei 1.13). Israel era sub judecata lui Dumnezeu, vinovat, la nivel național, de blasfemie împotriva Duhului Sfânt (Matei 12.31), însă Dumnezeu încă putea să ofere har indivizilor din popor, care nu se făcuseră vinovați de acea blasfemie.

Problema inițială a lui Saul a fost că s-a identificat cu lepădarea lui Mesia de către națiunea iudaică. Dacă ar fi continuat să se împietrească, ar fi ajuns la punctul de unde nu mai era cale de întoarcere. Însă, înainte de a se întâmpla acest lucru, Dumnezeu a intervenit și l-a chemat cu o chemare sfântă. Ce minunat! De atunci, Pavel s-a identificat cu un nou popor, luat dintre iudei și dintre națiuni, primit „în Hristos Isus” și făcut conform cu scopul lui Dumnezeu. Lăudat să fie El!

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Eu zic Domnului: „Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!”.
Psalmul 16.2

Miliardarul nefericit

În data de 5 ianuarie 2009, miliardarul german Adolf Merckle, care ocupa locul 94 în topul global cu o avere estimată la aproximativ 9,4 miliarde dolari, și-a pus capăt zilelor. Apropiați ai omului de afaceri au declarat că „Adolf Merckle a trăit și a lucrat pentru familia sa și pentru afacerile lui. Pericolul care îi amenința firmele sale, cauzat de criza financiară și de incertitudinile din ultimele săptămâni, împreună cu neputința sa de a mai acționa, au doborât pe pasionatul om de afaceri și de familie”.

Unii oameni spun: „Banii nu aduc fericirea, dar o întrețin”. Însă cei mai mulți care au bani nu sunt fericiți, dovadă dată de atitudinea lor dusă uneori până la extremă ca în cazul istorisit astăzi. Ce i-a mai trebuit acestui om care a ajuns în vârstă de 74 de ani? A avut tot ce și-a dorit, dar nu a putut avea fericirea, pentru că fericirea nu se capătă prin lucrurile trecătoare din această lume.

Și totuși, fericirea există. Da, fericirea există și poate fi găsită de oricine o dorește și o caută, însă nu acolo unde o caută lumea necredincioasă, ci acolo unde ea există cu adevărat: dincolo de acest orizont îngust. Numai întorcându-ne la Mântuitorul, nefericirea vieții noastre se va transforma într-o fericire veșnică. Caută și tu, cititorule, fericirea care nu piere niciodată la Dătătorul ceresc al fericirii!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ PRIMESTI RĂSPUNSURI LA RUGĂCIUNI (1)

„Dacă rămâneţi în Mine…  vi se va da” (Ioan 15:7)

     Ai petrecut săptămâni, luni sau chiar ani rugându-te pentru ceva specific… Și poate că spui: „Doamne, știu ce spune Cuvântul Tău, așadar de ce în dreptul meu nu funcționează?”

Pentru a obține rezultatul pentru care te rogi, trebuie să poți răspunde la trei întrebări:

1) Te rogi pentru voia lui Dumnezeu? Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (v. 7). Cuvântul „a rămâne” vorbește despre intimitate și legătură apropiată. El zugrăvește imaginea unei „case”, locul în care ai parte de îngrijire și hrană. Când ai o astfel de relație cu Dumnezeu, Îi vei cunoaște inima și dorințele atât de bine, încât voința ta se va alinia la voința Lui. Prin urmare, vei primi ceea ce ai cerut. Nu face simpla presupunere că lucrul pentru care te rogi este după voia lui Dumnezeu. În schimb, testează-ți rugăciunea aplicând „principiul rămânerii în El”… pentru că tocmai această rămânere aduce maturitate spirituală. Și când ești matur spiritual, începi să te rogi diferit. Rugăciunile tale nu vor mai fi egoiste și centrate pe sine. Timpul petrecut în prezența Celui pe care îl iubești cel mai mult devine mai important pentru tine decât rezultatul final pe care îl speri. Nu te mai deranjează să aștepți, pentru că îți dai seama că timpul lui Dumnezeu e întotdeauna perfect. Atunci când El alege să spună NU la cererea ta, vei putea chiar să te bucuri și să spui: „Înseamnă că ai altceva mai bun pentru mine, și eu am încredere în Tine”.

Ai ajuns la acest nivel în umblarea ta cu El?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 20.30-44

    Dumnezeu îi conduce pe ai Săi în pustiu nu numai pentru a le vorbi, ci şi atunci când vrea să-i disciplineze. Şi înţelegem de ce. Aşa cum părinţii nu-şi corectează copiii înaintea străinilor, ci îi iau deoparte, tot aşa şi disciplina aceasta este o chestiune care-i priveşte pe Dumnezeu şi pe răscumpăraţii Lui şi în care lumea nu trebuie implicată. In mod regretabil, noi ne temem adesea să rămânem singuri cu Domnul, din cauza unei stări rele a conştiinţelor noastre, şi de aceea căutăm să evadăm în vâltoarea vieţii cotidiene. Cu toate acestea, este absolut obligatoriu ca cei credincioşi să fie „curăţiţi”. Dumnezeu nu poate tolera la ei niciun compromis, niciun amestec. Cât despre cei care nu vor să-L asculte, n-au decât să slujească idolilor lor (v. 39; comp. cu Osea 4.17 şi cu Apocalipsa 22.11), dar să nu caute să pară că slujesc şi Domnului!

    Ştim că toată generaţia oamenilor de război din Israel a murit în pustiu şi că numai copiii mici au intrat în Canaan (Deuteronom 2.14). Din nou, când va veni ceasul să fie adunate cele zece seminţii, în prezent risipite între naţiuni, Dumnezeu îi va lovi pe răzvrătiţii care nu vor fi intrat în ţara Lui. Numai după aceea El va putea primi jertfele poporului Său şi-Şi va găsi plăcerea în el (v. 40,41; Maleahi 3.4).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și acum trimite oameni la Iope și adu-l pe Simon, care se numește și Petru. El găzduiește la un oarecare Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.” Fapte 10.5,6

Iafo (Iope) și evanghelia

Israel a fost întotdeauna împotrivitor față de orice acțiune a lui Dumnezeu de a-i binecuvânta pe cei dintre națiuni. Această împotrivire este puternic evidențiată de viața și de mărturia lui Iona. Dumnezeu îl chemase pe Iona să ducă un mesaj al îndurării oamenilor din Ninive, dacă aceștia se pocăiau. Profetul însă a fugit în direcția opusă; a coborât la Iafo (Iope) și a găsit o corabie care mergea la Tars (Iona 1.3). La Iafo, Iona ar fi trebuit să-și aducă aminte de planul lui Dumnezeu de a oferi o mărturie celor dintre națiuni, însă neascultarea de Dumnezeu îi împietrise inima.

După aproape opt sute de ani de la această întâmplare, citim despre un alt israelit, care era și el gelos pentru poporul său și rezervat în a duce mesajul mântuirii printre națiuni. Apostolul Petru stătea, în acel timp, într-o casă din Iope (Fapte 9.43). Simon, fiul lui Iona (avem aici chiar o aluzie la profetul de dinaintea lui), nu era încă deschis pentru tot planul lui Dumnezeu cu privire la națiuni. Însă, pe când se afla în Iope, Dumnezeu i-a dăruit o viziune pentru a-l instrui cu privire la faptul că, ceea ce Dumnezeu curățise, el nu trebuia să numească necurat (Fapte 10.15). Sutașul Corneliu primise poruncă de la un înger să trimită oameni la Iope, care să-l aducă pe Petru. Cuvântul mântuirii avea să fie acum predicat în mod oficial națiunilor, calea fiind deschisă chiar de către cel care era apostolul circumciziei.

Varianta ebraică pentru Iope este Iafo, care înseamnă „frumos”. Semnificația acestui nume este izbitoare – „Cât de frumoase sunt picioarele celor care predică evanghelia păcii!” (Romani 10.15; Isaia 52.7). Aceasta este o încurajare minunată pentru cei care au pe inimă vestirea evangheliei către cei păcătoși. Când suntem grabnici să împlinim porunca Domnului de a vesti evanghelia, picioarele noastre vor fi un Iafo al lui Dumnezeu în veacul acesta.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos.
Galateni 6.2

Purtarea sarcinilor

Pe o potecă abruptă și stâncoasă, un călător întâlni o fetiță care-și purta frățiorul în spate și zise:

— Fetițo, ce grea povară duci!

— Nu este o povară, domnule, este fratele meu!

În lumea necredinței există principiul: „Fiecare își este lui însuși cel mai aproape”. Dar Mântuitorul ne-a arătat viața Sa ca cel mai bun exemplu al purtării sarcinilor altora. El S-a făcut una cu greutățile și necazurile zilnice ale oamenilor. Citim în cuvintele profetice despre Mântuitorul că „El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Isaia 53.4). Domnul a fost mișcat în ființa Sa văzând gloata de oameni care erau ca niște oi fără păstor.

Să avem tot timpul în fața ochilor noștri exemplul Mântuitorului! Atunci nu vom mai fi indiferenți față de greutățile aproapelui nostru. Purtarea sarcinilor poate însemna o vizită, o stare de vorbă, sentimente de compasiune, ajutorarea în greutăți materiale, o încurajare etc. – într-un cuvânt spus: să ajuți pe cei ce sunt în necazuri și dureri. Zi de zi, rugăciunea noastră să fie ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a vedea greutățile aproapelui nostru și să ne dea puterea necesară să întindem o mână de ajutor sau chiar de a-l „purta în spate” pe cel neajutorat.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FII ATENT CU CEI SLABI!

„Să sprijiniţi pe cei slabi” (1 Tesaloniceni 5:14)

     În majoritatea claselor și școlilor se găsesc băieți și fete cu probleme și cu neajunsuri. Unii dintre ei au probleme fizice sau pshihice, alții nu învață bine, iar alții pur și simplu nu reușesc să-și facă prieteni ori să-și găsească un loc confortabil în mediul școlar. (Același lucru este la fel de valabil la locul de muncă și la biserică).

Întrebarea fundamentală este următoarea: ce trebuie să facă profesorii când văd că un astfel de copil este ridiculizat și luat peste picior de ceilalți din grup? Unii ar spune: „Copiii rămân copii. Nu te băga și lasă-i pe copii să-și rezolve singuri diferențele”. Biblia, însă, spune că noi trebuie să-i „sprijinim pe cei slabi”. Când un profesor puternic și iubitor vine în ajutorul celui mai puțin respectat copil din clasă, are loc ceva dramatic în climatul emoțional din clasă. Toți copiii par să elibereze un oftat perceptibil, de eliberare. În mintea majorității copiilor următorul gând se înfiripă și crește: „Dacă acel copil are un asemenea apărător față de ridiculizare, atunci și eu sunt la adăpost!” Prin faptul că ia apărarea celui mai puțin popular copil din clasă, profesorul demonstrează că respectă pe toată lumea și că va lupta pentru toți cei ce sunt tratați pe nedrept.

Una dintre valorile cele mai prețuite în rândul copiilor este dreptatea. (Dar și adulții o prețuiesc, nu?!) Pe de altă parte, copiii se simt foarte stânjeniți într-o lume a nedreptății și a abuzului. De aceea, când îi învățăm pe copii bunătatea și respectul față de ceilalți, prin faptul că insistăm pe „regula bunului simț” în sala de clasă, noi așezăm în copii un fundament pentru bunătate în lumea adultă care va urma.

Așadar, oriunde te-ai situa astăzi, dă-ți toate silințele „să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 20.1-14

Bătrânii, cei care în urma primei lor vizite par să nu fi învăţat nimic (cap. 14), vin din nou la Ezechiel. Dumnezeu le-a enumerat – prin robul Lui de astă dată, nu printr-un limbaj simbolic – lista urâciunilor lui Israel, o listă tot atât de veche ca şi istoria acestui popor. Ei s-au răzvrătit încă din Egipt; au refuzat să părăsească idolii şi n-au vrut să asculte de Cel care li Se revelase (v. 8). De aceea, pentru a Se face auzit, Domnul Şi-a dus poporul în pustiu. Nimic nu este mai impresionant ca liniştea pustiului. Este un mediu propice pentru a-L asculta pe Dumnezeu; acolo nu eşti distras de zgomote exterioare. Israel a primit acolo, în Sinai, rânduielile şi judecăţile Domnului (v. 10,11).

În pustie, Ioan va predica mai târziu pocăinţa şi venirea lui Mesia (loan 1.23). Tot în pustie, poporul va fi dus încă o dată înainte de venirea în putere a Domnului, pentru ca Dumnezeu să vorbească inimii lui (Osea 2.14). Moise, Pavel şi atâţia alţi slujitori au fost îndelung pregătiţi în pustie înainte de a intra în slujbă (Exod 3; Galateni 1.17,18). Să nu refuzăm deci, iubiţi prieteni, această punere deoparte necesară, indiferent sub ce formă (singurătate impusă, boală lungă etc.) găseşte Domnul cu cale uneori să ne izoleze.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și acum trimite oameni la Iope și adu-l pe Simon, care se numește și Petru. El găzduiește la un oarecare Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.” Fapte 10.5,6

Iafo (Iope) și evanghelia

Israel a fost întotdeauna împotrivitor față de orice acțiune a lui Dumnezeu de a-i binecuvânta pe cei dintre națiuni. Această împotrivire este puternic evidențiată de viața și de mărturia lui Iona. Dumnezeu îl chemase pe Iona să ducă un mesaj al îndurării oamenilor din Ninive, dacă aceștia se pocăiau. Profetul însă a fugit în direcția opusă; a coborât la Iafo (Iope) și a găsit o corabie care mergea la Tars (Iona 1.3). La Iafo, Iona ar fi trebuit să-și aducă aminte de planul lui Dumnezeu de a oferi o mărturie celor dintre națiuni, însă neascultarea de Dumnezeu îi împietrise inima.

După aproape opt sute de ani de la această întâmplare, citim despre un alt israelit, care era și el gelos pentru poporul său și rezervat în a duce mesajul mântuirii printre națiuni. Apostolul Petru stătea, în acel timp, într-o casă din Iope (Fapte 9.43). Simon, fiul lui Iona (avem aici chiar o aluzie la profetul de dinaintea lui), nu era încă deschis pentru tot planul lui Dumnezeu cu privire la națiuni. Însă, pe când se afla în Iope, Dumnezeu i-a dăruit o viziune pentru a-l instrui cu privire la faptul că, ceea ce Dumnezeu curățise, el nu trebuia să numească necurat (Fapte 10.15). Sutașul Corneliu primise poruncă de la un înger să trimită oameni la Iope, care să-l aducă pe Petru. Cuvântul mântuirii avea să fie acum predicat în mod oficial națiunilor, calea fiind deschisă chiar de către cel care era apostolul circumciziei.

Varianta ebraică pentru Iope este Iafo, care înseamnă „frumos”. Semnificația acestui nume este izbitoare – „Cât de frumoase sunt picioarele celor care predică evanghelia păcii!” (Romani 10.15; Isaia 52.7). Aceasta este o încurajare minunată pentru cei care au pe inimă vestirea evangheliei către cei păcătoși. Când suntem grabnici să împlinim porunca Domnului de a vesti evanghelia, picioarele noastre vor fi un Iafo al lui Dumnezeu în veacul acesta.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Împăratul Nebucadnețar a poruncit să cheme … pe toate căpeteniile ținuturilor, ca să vină la sfințirea chipului …
Daniel 3.2

Greșeala cea mai mare

Impozanta statuie ridicată în valea Dura, la comanda lui Nebucadnețar, era din aur masiv și se potrivea de minune cu toate celelalte capodopere de arhitectură și în mod special cu spiritul Babilonului: o cetate să atingă cerul și un nume. Chipul de aur era o sfidare a lui Dumnezeu, care singur merită închinarea oamenilor de pretutindeni. Acel chip de aur (statuie) din câmpia Dura era un act de renegare a prezenței și suveranității lui Dumnezeu. De fapt, acesta fusese spiritul cu care ziditorii turnului Babel porniseră cu secole mai înainte lucrarea lor sfidătoare la adresa Creatorului și a planului Său cu oamenii. Probabil că înțelepții Babilonului reușiseră să strecoare în mintea împăratului acest gând al înălțării de sine. Acel chip de aur din câmpia Dura nu era altceva decât un simbol al voinței omenești în duel fățiș cu voința lui Dumnezeu, unica perfectă.

Greșeala cea mai mare în care poate cădea un om este să lucreze fără să țină seamă de Dumnezeu. Mai curând sau mai târziu, gândul lui Dumnezeu se va arăta lămurit și atunci toate planurile și socotelile omului vor fi zădărnicite. Tot ce face omul, fără Dumnezeu, poate să țină cel mult cât va dăinui lumea. Omul poartă pe fruntea sa pecetea morții și toate planurile sale se spulberă, pentru că sunt trecătoare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

VALORILE TALE DE CĂPĂTÂI

„N-am nedreptăţit pe nimeni…” (2 Corinteni 7:2)

     Salvamarul Douglas Woods spunea: „Fiecare dintre noi are numeroase valori. Unele sunt superficiale, altele tranzitorii; unele sunt adecvate strict situației în care ne aflăm, altele sunt mai temeinice și ne însoțesc pe tot parcursul vieții; acestea sunt „valorile noastre de căpătâi”.

Pavel a reușit să se adapteze oricărei culturi pentru a-i aduce pe oameni la Hristos, însă când a fost vorba de valorile sale de căpătâi, el a putut spune: „N-am nedreptăţit pe nimeni”.

Nu uita că valorile tale de căpătâi sunt:

1) Prietenii și tovarășii tăi de-o viață. Abraham Lincoln a spus: „Când las din mâini frâul acestei guvernări,  doresc să mai am un prieten și acel prieten este în lăuntrul meu”.

2) Busola ta. Anotimpurile, relațiile, împrejurările și obiectivele se schimbă, însă valorile de căpătâi rămân. Asemenea unei busole, ele îți indică mereu direcția corectă. E ușor să trăiești în felul acesta? Nu! Cei ce de obicei se îndoiesc vor crede că ești nebun pentru că umbli prin credință. Oamenii fără valori de familie nu îți vor înțelege devotamentul față de familie. Cei lumești nu îți vor înțelege dedicarea ta față de Hristos. Și cei ale căror valori de căpătâi diferă de ale tale vor încerca să te convingă să te iei după ei sau să-ți cobori standardele.

3) Ancora ta. Fără valori de căpătâi, plutești în derivă. Orice furtună te poate scufunda; orice curent te poate purta spre locuri unde nu vrei să ajungi. Dar cu valorile de căpătâi ai o ancoră ce te ține chiar și când vremea se înrăutățește.

Vorbind despre probleme care se agravează cu vârsta, psihologul creștin Dr James Dobson spunea: „Criza de la mijlocul vieții e mai degrabă un fenomen al unui sistem de valori greșit, decât al grupului de vârstă în care apare. Dintr-odată îți dai seama că scara pe care te cățărai se sprijină de zidul nepotrivit!” Așa că, azi meditează la acest lucru.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 19.1-14

    Ca şi parabola celor doi vulturi mari, din capitolul 17, cea a leoaicei şi a puilor ei îi pune în scenă pe cei din urmă împăraţi ai lui Iuda, precum şi istoria lor tragică, aşa cum o găsim relatată la sfârşitul cărţilor împăraţi şi Cronici. Fiii credinciosului Iosia, Ioahaz şi Ioiachim, au confirmat în întregime ceea ce Domnul declarase în capitolul anterior. Pentru propriile lor păcate au suferit pedeapsa aceşti împăraţi răi, iar în ce priveşte dreptatea tatălui lor, aceasta n-a putut să-i salveze (vezi cap. 18.5… şi 18.10-13).

    Din nou se vorbeşte despre captivitatea ultimului împărat al lui Iuda şi de distrugerea prin foc a viei lui Israel. Poate că unii se întreabă de ce aceste evenimente ocupă atâta spaţiu în Cartea Sfântă, când ele nu ocupă aproape deloc manualele de istorie. Totuşi, în ochii lui Dumnezeu, ele sunt una din marile cotituri ale istoriei omenirii. Centrul guvernării Lui părăsea de acum Israelul pentru multe secole. Ierusalimul înceta să mai fie locul în care îşi aşezase locuinţa Sa pe pământ. Începea vremea naţiunilor, ea durează încă şi acum şi nu va lua sfârşit decât atunci când va începe domnia lui Hristos şi când Israel va fi restaurat.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Vom tăia lemn din Liban după toată trebuința ta și ți-l vom aduce în plute pe mare, la Iafo, și îl vei sui la Ierusalim.” 2 Cronici 2.16

Iafo (Iope) și evanghelia

Scopul lui Dumnezeu a fost ca evanghelia să fie predicată în întreaga lume, nu doar în Israel. Acest adevăr este văzut prin felul în care Duhul Sfânt a legat cetatea Iafo (Iope) de răspândirea evangheliei în întreaga lume.

Templul lui Solomon trebuia să fie „o casă de rugăciune pentru toate națiunile” (Isaia 56.7). Israel trebuia să fie un martor pentru națiuni al faptului că Iahve era adevăratul și singurul Dumnezeu, în contrast total cu idolatria. La templu, națiunile puteau auzi Legea și puteau învăța că Dumnezeu era îndelung-răbdător și plin de îndurare. Iafo (Iope) era o cetate importantă, cu o poziție strategică în timpul când se construia templul. Împăratului Tirului a furnizat materiale și lucrători pricepuți. A trimis lemn de cedru, pe plute, pe coasta Mării Mediterane, până la Iafo (Iope). De acolo, lemnul a fost dus la Ierusalim. Au fost folosiți oameni dintre națiuni la construirea templului și, de asemenea, lemn provenit de la națiuni. Aceasta poate fi o aluzie profetică la faptul că atât iudeii, cât și națiunile vor fi implicați în zidirea templului spiritual al lui Hristos (Efeseni 2.11-22). Din nefericire, Israel a eșuat în a fi un martor pentru Dumnezeul viu și a căzut în idolatrie, imitând stilul de viață al națiunilor.

În dispensația prezentă, Adunarea a fost aleasă pentru a da mărturie despre Hristos și despre evanghelia Sa (Fapte 1.8). Dar, dacă nu este nicio diferență între noi și lume, dacă ne potrivim căilor acestui veac rău, cum am mai putea fi martori adevărați pentru Hristos?

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.”
Isaia 43.25

Iertare desăvârșită

Un băiat îl necăjea adesea pe tatăl său. Ca să-l cumințească, tatăl a făcut cu băiatul următorul angajament: de câte ori va greși, va bate un cui în ușă și de câte ori îi va părea rău, va scoate câte un cui. Cu vremea, băiatul a observat că ușa era toată plină numai cu cuie și zise: „Vai de mine, sunt un mare păcătos!”. Și a început a se corecta până când toate cuiele au fost scoase. Dar spre mirarea tuturor, băiatul era tot necăjit. Urmele cuielor au rămas în ușă – și acesta era necazul băiatului. Bunicul care asistase la toate cele întâmplate, a chituit toate găurile și a vopsit ușa din nou. Acum nu se mai cunoșteau urmele cuielor.

Mulți oameni gândesc ca și acel tată față de fiul său: să se îmbunătățească treptat. Gândul unei îmbunătățiri treptate însă este potrivnic adevărului Evangheliei Mântuitorului. Tocmai pentru că noi eram pierduți în mizeria păcatului, Mântuitorul a venit să ne aducă iertarea Sa. Sângele Mântuitorului vărsat pe cruce este singurul mijloc de curățire a păcatelor noastre. Și când cineva vine cu starea sa păcătoasă la Mântuitorul și se încrede în El, va auzi cuvintele Sale: „Voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor” (Evrei 8.12). Iertarea Mântuitorului este desăvârșită. Nimic din trecutul iertat al păcătosului nu-i va mai deranja pacea dăruită de Domnul Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (4)

„Îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.” (Neemia 4:11)

     Cauza numărul patru a descurajării, așa cum reiese din cap. 4 din Neemia: Teama.

Citim în vers. 11: „Vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea”. De ce nu doreau dușmanii poporului Israel ca zidurile Ierusalimului să fie reconstruite? Din cauza ranchiunii! Zidul din jurul unei cetăți îi garanta apărarea și prosperitatea. Așadar, mai întâi i-au criticat pe iudei; apoi i-au amenințat.

Să remarcăm, însă, cine a devenit descurajat mai întâi: „Iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.” (v. 12). Când petreci suficient timp în compania unor persoane negativiste, te molipsești și tu. Când asculți pe cineva spunând în mod repetat: „Nu se poate face”, în cele din urmă începi să-l crezi. Așa că, alege-ți anturajul potrivit! Evită persoanele care îți alimentează frica și întovărășește-te cu cei ce îți zidesc credința. Ai motive de teamă, care te determină să simți descurajare chiar acum și care te împiedică să te dezvolți și să crești? Îți este teamă de critică sau de rușine? Îți este frică să faci acel pas mare și să cauți un nou loc de muncă? Poate ai impresia că nu ești suficient de capabil pentru acele responsabilități. Poate îți este teamă că nu reziști sub presiune. Poate te confrunți cu teama că trebuie să fii perfect. Teama te descurajează întotdeauna – să fii sigur de asta!

În cine te încrezi? Dacă te încrezi în propria persoană sau în alții, citește această promisiune: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronom 31:8).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 18.19-32

    Tot acest capitol subliniază principiul responsabilităţii individuale
a fiecărui suflet (altfel spus, a fiecărei persoane) faţă de Dumnezeu. Şi repetăm încă o dată: voi nu puteţi fi mântuiţi prin credinţa părinţilor sau a bunicilor, nici pentru că frecventaţi o adunare a copiilor lui Dumnezeu. „Sufletul care păcătuieşte, acela
va muri” (v. 20). „Fiindcă plata păcatului este moartea (chiar dacă în Ezechiel este vorba numai de moartea trupului); dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 6.23). Dumnezeu a fost acuzat de nedreptate de către acest popor orb şi vinovat (ca de atâţia necredincioşi astăzi) care a ajuns chiar să spună: „Calea Domnului nu este dreaptă” (v. 25,29; 33.17,20). „Am Eu, în adevăr, vreo plăcere în moartea celui rău?” (v. 23), este Domnul forţat să întrebe. Ce întrebare! In dragostea Lui nemăsurată, „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, … doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la Cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9). Şi cele din urmă cuvinte ale acestui capitol sunt tot o chemare a harului adresată poporului Său… şi poate şi dumneavoastră: „De aceea, întoarceţi-vă şi veţi trăi!” (v. 32).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Inima mea clocotește de un cuvânt bun; spun ce am compus despre Împăratul. Limba mea este pana unui scriitor iscusit. Tu ești mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale: de aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat pentru totdeauna.” Psalmul 45.1,2

Cât de frumoasă este revărsarea spontană a inimii psalmistului! Cu siguranță, ea nu era cerută de lege, însă este rezultatul contemplării Împăratului. Acesta este, bineînțeles, Domnul Isus, deși El nu fusese revelat în acel timp. Putem fi siguri că Dumnezeu i-a oferit psalmistului o minunată viziune a gloriei lui Mesia, astfel încât inima sa a fost pătrunsă până în străfunduri. Astfel, această compoziție a fost a lui, în mod personal, lucru care ne arată că fiecare credincios din ziua de astăzi poate compune propria sa cântare de laudă pentru binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu. De fapt, o astfel de închinare spontană trebuie să se reverse din inima oricărui credincios, în special atunci când suntem adunați să ne aducem aminte de Domnul Isus la frângerea pâinii.

„Tu ești mai frumos decât fiii oamenilor” sunt cu siguranță cuvinte adevărate, însă știm că El este infinit mai frumos decât ei, mai presus de orice comparație. Mai degrabă, El stă în contrast cu fiii oamenilor, fiindcă este singurul cu adevărat frumos.

Harul este turnat pe buzele Lui și au avut dreptate cei care au spus că niciodată nu a vorbit cineva ca Omul acesta (Ioan 7.46). La fel, în Nazaret, „toți mărturiseau pentru El și se minunau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui” (Luca 4.22). Cu același har cu care vorbea a mers de bunăvoie la Golgota, ca să sufere pe cruce pentru păcatele noastre.

„De aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat pentru totdeauna.” Deși nu ni se spune aici în ce a constat această binecuvântare, știm că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți și L-a așezat în gloria eternă la dreapta Sa. Să-L lăudăm și noi din toată inima noastră!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
Ioan 6.38

Nu voia Mea

Când citim Evanghelia după Ioan, pășim pe urmele Domnului și Mântuitorului nostru în caracterul Său de Fiu al lui Dumnezeu. Domnul Isus Hristos stă astfel în fața noastră din primele versete, în care putem admira slava Sa veșnică, până la ultimul capitol, în care se vestește gloria Lui ca Om înviat. În tot timpul lucrării Sale aici pe pământ, Domnul Și-a ascuns slava, Și-a ascuns chipul de Dumnezeu sub cel de rob. N-a căutat cinste de la oameni. L-a cinstit pe Tatăl care-L trimisese, nu pe Sine Însuși.

Toate lucrările Mântuitorului, cuvintele, învățăturile, privirile, faptele și gândurile Sale aveau un scop precis: acela de a face voia Tatălui ceresc. Domnul Isus știa foarte bine care avea să fie urmarea lucrării Sale, pentru că El lucra întotdeauna împreună cu Tatăl și pentru cinstirea Sa într-o deplină înțelegere a gândurilor Sale. Mântuitorul nu a fost nevoit niciodată să-Și retragă cuvântul, nu a trebuit să-Și corecteze gândirea. În El totul era desăvârșit. Râul vieții Sale curgea înainte, liniștit și fără abatere. Voința Lui era cu totul supusă Tatălui ceresc.

Pentru binele nostru vremelnic și veșnic suntem îndemnați să ne ațintim privirea credinței la Domnul și Mântuitorul nostru, la lucrarea harului Său și să ne încredem în El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (3)

„Nu vom putea să zidim zidul” (Neemia 4:10)

     Uitându-ne la istoria lui Neemia, vedem un al treilea motiv pentru care devenim descurajați… ai observat văicăreala iudeilor? „Nu vom putea să zidim zidul”. Ceea ce spun ei în esență sunt următoarele: „Suntem prea obosiți. Nu este posibil. E o nebunie să încercăm. Renunțăm!” Pentru că nu au reușit să ducă zidul la bun sfârșit pe cât de rapid și-au plănuit, încrederea lor a dispărut; i-a părăsit curajul și au devenit descurajați.

Așa că, al treilea motiv este: Eșecul.

Întrebare: cum faci față eșecului din viața ta? Te predai, abandonezi și dai o petrecere pentru a-ți plânge de milă? Spui tu oare: „Săracul de mine! Nu sunt în stare să duc această lucrare la bun sfârșit”!? Începi să te plângi: „E imposibil. Așa ceva nu se poate face. Am fost un nebun că am încercat măcar!”? Dai vina pe alții – „Toți m-au dezamăgit. Nu și-au făcut datoria!”?

Diferența dintre câștigători și învinși este că primii văd eșecul ca fiind o retragere temporară. Ei au învățat să privească dincolo de eșec, în timp ce învinșii văd eșecul ca fiind final și permanent. De fiecare dată când un câștigător este doborât la pământ, „se ridică” (Proverbe 24:16). Există un proverb care spune: „În confruntarea dintre un pârâiaș și o stâncă, pârâiașul iese mereu câștigător – nu prin putere, ci prin perseverență.” Credincioșia este cea mai dificilă atunci când este cea mai necesară.

După cum remarcă autorul John Mason: „Secretul succesului este să începi de la zero – și să continui să începi!” Așadar, când devii descurajat, încrede-te în această promisiune biblică: „Să nu vă părăsiţi deci încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36).

Fii curajos, ai răbdare, și vei reuși!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 17.22-24; 18.1-9

    Misterul din capitolul 17 se sfârşeşte într-un mod divin. Domnul vorbeşte acolo despre vlăstarul pe care El însuşi – şi nu vulturul cel mare de astă dată – îl va lua din acelaşi cedru regal al lui David şi îl va planta pe un munte înalt şi măreţ, ca să fie un copac mare şi plin de roade. Înţelegem că este vorba despre Domnul Isus şi de domnia Lui viitoare (comp. cu Isaia 11.1 şi cu Psalmul 2.6).

    În capitolul 18, Domnul are o dispută cu oamenii din Israel care, în loc să se smerească văzând cum se împlinesc pedepsele, caută să se justifice printr-un proverb neruşinat inventat de ei (v. 2): „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”; cu alte cuvinte: generaţia noastră plăteşte pentru cele de dinainte; părinţii noştri au păcătuit, iar noi suportăm consecinţele (vezi Ieremia 31.29,30). Prin aceasta, ei Îl acuzau pe Dumnezeu de nedreptate.
Acest capitol însă spulberă raţionamentele lor perverse; ei seceră ceea ce ei înşişi au semănat (Galateni 6.7).

    Nu recunoaştem noi, prin aceşti oameni, trista înclinaţie a inimii noastre, de a arunca asupra altora
responsabilitatea pentru propriile noastre greşeli? Acest fapt trădează orbirea şi mândria noastră şi deopotrivă ne face să pierdem lecţiile salvatoare pe care ni le dă Domnul (vezi Geneza 3.12 şi Romani 2.1).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Niciodată n-a vorbit vreun om așa, ca Omul acesta.” Ioan 7.46

Aceste cuvinte au fost spuse de slujbașii din Ierusalim care fuseseră trimiși de preoții de seamă și de farisei să-L prindă pe Domnul și să-L aducă la ei. Când acești slujbași părăsiseră sinedriul, erau plini de prejudecăți oarbe împotriva lui Hristos. Mai-marii lor credeau cu toții că Isus din Nazaret era un înșelător și un blasfemator. Era acuzat că scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul, prințul demonilor. Aceasta era atmosfera în care acești slujbași trăiseră.

De ce totuși n-au putut ei să-L aducă pe Domnul? Ce anume le-a schimbat atât de complet atitudinea, încât au îndrăznit să se întoarcă fără Cel după care plecaseră pentru a-L aresta? Ce scuză au invocat ei? Cuvintele Domnului Isus au fost cele care au lucrat o schimbare în ei, iar singura lor scuză a fost: „Niciodată n-a vorbit vreun om așa, ca Omul acesta”.

În acea zi, slujbașii Îl auziseră pe Domnul Isus rostind aceste cuvinte: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, după cum a spus Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie” (Ioan 7.37,38). Dacă El ar fi fost un simplu om, aceste cuvinte ar fi fost cele mai mari blasfemii rostite vreodată. Dimpotrivă, venite de pe buzele Lui, aceste cuvinte transmit autoritatea adevărului, așa încât, fără nici cel mai mic efort, ne plecăm inimile la mesajul lor binecuvântat. El era capabil să stingă setea oricărui suflet, de oriunde! Acest străin din Galileea, tâmplarul din Nazaret, declara că putea împlini nevoile adânci ale sufletelor oamenilor. Ce declarație uimitoare! Ce promisiune divină! Cu siguranță, niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta!

L Sheldrake

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„…Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor.” Zaharia 1.3

Întoarcerea bețivului

Un bețiv cunoscut de toți s-a întors la Dumnezeu de pe căile rătăcite ale păcatului. Nu mult timp după cele întâmplate s-a dus la biserică și a pus acolo ultimul bănuț la colectă. Rezultatul a fost că a trebuit să vină acasă pe jos de la biserică nemaiavând bani pentru biletul de autobuz. Auzind cele întâmplate, cârciumarul și-a bătut joc de fostul său client și zise:

— Am auzit că te-ai prostit de tot. Ți-ai dat ultimii bani la biserică și ai venit pe jos acasă.

— Nu m-am prostit nici măcar pe jumătate cum mă prosteam când dădeam ultimul bănuț cârciumii dumitale. Atunci îți dădeam ultimul bănuț și nici măcar nu mai puteam să merg pe jos acasă; mă duceau alții.

Cât de nestatornică este lumea! Într-o zi te tratează ca pe un prieten și în ziua următoare ca pe un vrăjmaș. Ea te va osândi dacă trăiești ca un bețiv, dar va face tot ce-i stă în putere să te descurajeze, să te oprească, dacă vei căuta să părăsești calea păcatului. Cine însă recunoaște că viața lui nu are sens fără Dumnezeu, ajunge să afle calea vieții. Un astfel de om a venit cu păcatele sale, cu viața sa eșuată la Mântuitorul care i-a dăruit iertarea. Un astfel de om a primit adevărata lumină în viață.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (2)

„Dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul” (Neemia 4:10)

Începusem data trecută să enumerăm sursele majore ale descurajării, reieșite din episodul Neemia.

După oboseală, cauza numărul doi: Frustrarea.

Iudeii construiau un zid nou, dar dărâmăturile erau împrăștiate peste tot, împreună cu noroiul și mortarul uscat. Iar când s-au uitat la „dărâmăturile” acelea multe, s-au descurajat și au pierdut din vedere scopul. În jurul lor exista atâta gunoi, încât nu au știut ce să mai facă, și au ales descurajarea și frustrarea. De fiecare dată când îți asumi un proiect important, va exista gunoi care trebuie dat la o parte – și uneori lucrul acesta poate fi frustrant. Nu poți evita treaba asta, așa că învață s-o faci (și cum), astfel încât să nu renunți la plan. Care este „gunoiul” din viața ta? Lucruri triviale care îți fură timpul, care îți consumă energia, care te împiedică să fii tot ceea ce îți dorești să fii? Lucruri care te împiedică să faci ceea ce este cel mai important, cum ar fi: să zidești o relație cu soțul sau cu soția ta, și cu propriii-ți copii… sau să fii activ în domeniul dărniciei la biserică?

Gunoiul din viața ta sunt acele lucruri care îți stau în cale, sau întreruperile care te împiedică să-ți atingi obiectivele. Aceste lucruri trebuie rezolvate. Cu alte cuvinte, trebuie să scoți afară gunoiul! Nimeni altcineva n-o va face în locul tău! Dumnezeu nu o va face și nu te poți ruga să dispară.

Dumnezeu i-a pus pe Adam și pe Eva în grădina Paradisului și le-a spus: „Aveți grijă de ea”.

Când păstrezi binecuvântarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, înveți să faci deosebirea între ceea ce este important în viață și ceea ce nu este.

Aceasta este o lecție pe care o vei învăța necontenit!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 17.1-21

    Parabola celor doi vulturi impunători şi a viţei, explicată în versetele 11-21, relatează sub o formă imaginară evenimentele care se desfăşurau atunci. Împăratul Babilonului – cel dintâi mare vultur – îl deportează pe Ioiachin, lăstarul slab al cedrului regal, şi ia sub tutelă viţa lui Iuda. Il pune în fruntea sa pe Zedechia, făcând legământ cu el şi punându-l „să jure pe Dumnezeu” (2 Cronici 36.13). Împăratul lui Iuda însă nu ezită să încalce acest jurământ. Astfel, împăratul Babilonului, instrument în mâna Domnului, îl pedepseşte pe domnitorul neloial şi-l duce în captivitate.

    Crima lui Zedechia fusese deosebit de gravă, în special pentru că fapta sa dezonorase Numele Domnului înaintea naţiunilor. El arătase prin aceasta cât de puţin respectau acest nume tocmai aceia peste care fusese aşezat (Exod 23.21). Ca răscumpăraţi ai Domnului Isus, suntem responsabili de a cinsti în faţa lumii „numele frumos care a fost chemat peste noi” pacov 2.7). Cei care sunt în jurul nostru ne observă cu mult mai multă atenţie decât ne imaginăm noi; ei accentuează fără milă inconsecvenţele noastre, pentru că le folosesc pentru a se scuza pe ei. Şi cum am putea să-i conducem la un Salvator faţă de Care vom fi arătat atât de puţin ataşament?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și David a fugit din Naiot, din Rama, și a venit și a zis înaintea lui Ionatan: „Ce am făcut eu? Care este nelegiuirea mea? Și care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de-mi caută viața?”. Și Ionatan i-a zis: „Ferească Dumnezeu, nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, mare sau mic, și să nu-mi spună; și pentru ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa”.
1 Samuel 20.1,2

Vedem că în Ionatan au început să se vadă efectele faptului că stătea în prezența lui Saul. El nu înțelegea că dorința lui Saul de a-l ucide pe David nu se schimbase niciodată. S-a încrezut în cuvintele lui Saul și a rămas în această poziție ambiguă: îl iubea pe David și îl însoțea pe Saul. Cât de mulți au rămas în astfel de situații ingrate, însoțindu-se cu oameni care Îl urau pe Mântuitorul și având nădejdea deșartă că îi pot câștiga! Experiența ne arată că astfel de situații nu au niciodată un final fericit, și totuși, mereu și mereu, se găsesc destui care să încerce așa ceva.

Când David nu și-a făcut apariția la masa imperială, Saul a fost sigur că David era necurat și că de aceea nu venise. Totuși, când Ionatan i-a dezvăluit motivul absenței lui David, ura lui Saul a izbucnit în public, adresându-i-se fiului său cu cel mai josnic limbaj. Dragostea lui Ionatan pentru David a fost pusă adânc la încercare de jignirile tatălui său. Prin urmare, l-a întrebat despre motivele urii sale, însă acest lucru era să-l coste viața. Peste măsură de întristat, a plecat să-l vadă pe David. Când s-au întâlnit, au plâns împreună așa cum doar dragostea poate face pe cineva să plângă.

Totuși, Ionatan n-a rămas cu David, ci s-a întors în cetate. Acesta a fost începutul separării sale în inimă de David. Da, îl iubea pe David, însă luase o decizie clară: acum avea să stea la curtea lui Saul, iar cândva, în viitor, avea să fie cu David. Mai târziu i-a destăinuit lui David ceea ce avea în inimă: „Tu vei fi împărat peste Israel și eu voi fi al doilea după tine” (1 Samuel 23.17). Ionatan a încercat să apuce, ca să zicem așa, și cerul și pământul. Realitatea tristă este că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni (Luca 16.13).

H Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip de aur … L-a ridicat în valea Dura, în ținutul Babilonului.
Daniel 3.1

Chipul de aur

Potrivit căilor Sale de conducere, Dumnezeu dorește să facă din ai Săi niște exemple ale credincioșiei și ale statorniciei. Dumnezeu stă întotdeauna de partea credincioșilor Săi în încercările care El le îngăduie să vină asupra lor. Acestea sunt ca niște concluzii ale capitolului 3.

Când citim relatarea biblică, ne întrebăm: Cum se poate ca tocmai acest împărat, care a cunoscut atât de vizibil mâna lui Dumnezeu în viața lui, care declarase în fața lui Daniel, după ce acesta îi descoperise visul și tâlcuirea lui, astfel: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților!”, să coboare din nou la acea treaptă de idolatrie? Cum a fost posibil, ca să impună altora idolatria după ce el însuși recunoscuse în fața întregii curți pe adevăratul și singurul Dumnezeu? Aceste întrebări ne conduc spre o singură concluzie, și anume că visurile, vedeniile și alte lucrări asemănătoare nu sunt de folos pentru schimbarea omului vechi. Ele pot doar să impresioneze pe moment sentimentele omenești ale oamenilor. Ca să-L poată cinsti pe Dumnezeu în mod real, omului îi trebuie o natură nouă, o gândire nouă. Și această natură nouă se dobândește numai prin pocăință și credință sinceră, din inimă, în lucrarea înfăptuită de Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (1)

„Puterile celor ce duc poverile slăbesc.” (Neemia 4:10)

     Istoria lui Neemia scoate în evidență patru surse majore ale descurajării. Să ne uităm la prima dintre ele: Oboseala. Poporul din Iuda constată și transmite că „puterile celor ce duc poverile slăbesc”. Cu alte cuvinte, au lucrat până la epuizare. S-au consumat fizic, mental și emoțional.

Uneori greșim, crezând că descurajarea e strict o problemă spirituală. Noi spunem: „Poate trebuie să-mi rededic viața lui Dumnezeu!”… când, de fapt, adevărata problemă o constituie faptul că suntem epuizați. Avem nevoie de odihnă și de înnoire. Într-adevăr, uneori unul din cele mai spirituale lucruri pe care le poți face este să te relaxezi, să te odihnești, sau să-ți iei câteva zile libere.

Când ies la suprafață oboseala și descurajarea? Să ne uităm la versetul șase din Neemia cap. 4: „Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui.” Știi când suntem mai predispuși să fim descurajați? Când ne aflăm la jumătatea proiectului! Toată lumea muncește pe brânci la început. Biblia spune că „poporul lucra cu inimă.” (v. 6) De ce? Pentru că proiectul era ceva nou, atractiv, entuziasmant… dar după o vreme, noutatea a dispărut și munca a devenit plictisitoare. S-a instalat rutina, care a devenit trudă, și apoi ritual, nu-i așa?

Ai grijă: când apare epuizarea, credința scade văzând cu ochii! De aceea a spus psalmistul: „El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:2-3)

Epuizarea este una din principalele cauze ale descurajării și adesea apare la mijlocul drumului. De aceea lăsăm foarte multe proiecte neterminate.

Concluzie: dacă ai nevoie de timp liber, ia-ți-l!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 16.44-63

    Relaţia specială pe care Ierusalimul o avea cu Domnul făcea ca păcatele sale să cântărească mult mai greu. In privinţa aceasta, Sodoma era mai puţin vinovată decât Ierusalimul şi chiar decât Samaria, care, cu toate acestea, era obiectul celei mai puternice dispreţuiri din partea iudeilor (v. 52; loan 4.9). Ştim, de altfel, că, pe cei care sunt în relaţie cu Dumnezeu, Satan îi face uneori să cadă mult mai jos decât ceilalţi oameni, deoarece, prin ei, el va încerca să terfelească gloria Domnului. Condiţia păcatului descris în versetul 49 ar trebui să ne pună pe gânduri: „îngâmfare, belşug de pâine şi lipsă de grijă””… împreună cu consecinţa inevitabilă a egoismului. Cu un astfel de punct de plecare, Sodorna a ajuns la păcate îngrozitoare, care au atras „Pieirea” ei (2 Petru 2.6). Totuşi, contrar tuturor aşteptărilor, versetele 60-63 ne învaţă că nu aceasta va fi în final soarta care îl aşteaptă pe nerecunoscătorul Ierusalim. Necredincioşia lui nu a putut schimba credincioşia Soţului divin. Cetatea vinovată va fi încă o dată obiectul unei îndurări chiar mai mari decât cea de la început. Cu adevărat, rămânem copleşiţi în faţa cuvintelor de îndurare cu care se încheie acest capitol plin de atâtea crime şi urâciuni: „…când îţi voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu” (v. 63; Romani 11.33).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Prin credință, Enoh a fost mutat, ca să nu vadă moartea; și nu a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase; pentru că, mai înainte de mutare, a primit mărturia că I-a plăcut lui Dumnezeu.” Evrei 11.5

Este corect să dai vina pe împrejurările nefavorabile? Poate cineva să umble cu Dumnezeu când este înconjurat de oameni nelegiuiți? Ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu?

Să privim la Enoh. În vremea lui, violența ajunsese un mod de viață pe pământ. Existau, bineînțeles, și alte lucruri. Agricultura, industria și muzica erau cele prin care descendenții lui Cain încercau să facă lumea un loc unde să trăiești fericit fără Dumnezeu. Violența și corupția rămâneau însă caracteristicile dominante ale vieții pe pământ.

Ni se spune, în Geneza 5.22, că, în mijlocul acestei stări de lucruri, „Enoh a umblat cu Dumnezeu”. Prin credință, el a trăit o viață exemplară. Ochii lui au fost fixați aspra promisiunii lui Dumnezeu și zilele i-au fost luminate de aprobarea Sa.

Unii dintre noi lucrează în locuri unde sunt forțați să audă înjurături și glume murdare. Alții sunt încă în școli din care Dumnezeu a fost cu totul scos afară și unde sunt bombardați cu tot ceea ce este contrar Cuvântului Său. Cu toții suferim din cauza manipulării și a corupției diseminate prin mass-media. Este posibil să trăiești pentru Hristos într-o astfel de lume? Putem să înaintăm cu seninătate și cu bucurie în inimă? Să ne lăsăm încurajați de exemplul binecuvântat al lui Enoh!

„Umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă … Pentru că odinioară erați întuneric, dar acum, lumină în Domnul; umblați ca niște copii ai luminii” (Efeseni 5.2,8).

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Cine are urechi de auzit să audă.” Matei 11.15

Sunt deschise urechile tale?

În Venezuela, în America de Sud, există o pasăre, unică în felul ei în lume, care își crește puii în întuneric total. Pasărea se numește Guacharo sau Steatornis caripensis; ea își face cuibul în peșteri. Acolo își petrec ele ziua. Ele ies afară doar noaptea, ca stoluri de lilieci mari, pentru a-și căuta hrana. Cum își găsesc drumul în întuneric? Ele lucrează cu aceeași metodă ca liliecii, adică sunt dotate cu un fel de sondă-ecou naturală, care atunci când zboară, produce un zgomot ca un clic. Acest „clic” durează aproximativ 40 de milisecunde și se termină apoi abrupt, în timp ce se contractează un anumit mușchi al aparatului vocal. Acesta aruncă un ecou din pereții peșterii și ai stâncii și arată păsărilor cât de aproape sunt de o anumită piedică.

Câțiva cercetători au făcut cu ceva timp în urmă teste cu aceste păsări, în timp ce le-au astupat urechile. Păsările băteau din aripi neajutorate în fața pereților de stâncă, pentru că își pierduseră orice simț de orientare. Ce măreț S-a îngrijit Dumnezeu de creaturile Sale!

Și noi trăim într-o lume a întunericului duhovnicesc; dar avem o „dotare” mult mai minunată, pentru a ne conduce – Duhul lui Dumnezeu, care ne vorbește prin Biblie. Dacă totuși urechile noastre „se astupă” prin păcat, atunci nu vom auzi glasul Său, vom „bâjbâi” în întuneric și poate chiar vom cădea. Cât de important este, ca urechile noastre să fie deschise pentru glasul lui Dumnezeu! Domnul Isus, Modelul nostru desăvârșit, a putut spune: „El Îmi trezește în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea să ascult cum ascultă niște ucenici”. Este aceasta și dorința ta?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TU CE „VEZI”?

„Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbe 29:18)

Ce „vezi” tu în viitorul tău? Care este „descoperirea” ta?

În 1872, Abraham Lincoln a semnat Proclamația de Emancipare… și cu toate acestea, o sută de ani mai târziu, afro-americanii erau încă victimele segregării.

În timpul unui discurs la Lincoln Memorial în 1963, Dr. Martin Luther King Jr. și-a exprimat viziunea în cuvintele devenite acum celebre: „Am un vis, şi anume că într-o bună zi, pe dealurile roşii din Georgia, fiii foştilor sclavi şi fiii foştilor proprietari de sclavi vor putea să se aşeze împreună la masa fraternităţii. Am un vis, că într-o bună zi chiar şi statul Mississippi, un stat care lâncezeşte în fierbinţeala nedreptăţii şi oprimării, se va transforma într-o oază a libertăţii şi dreptăţii. Am un vis, că cei patru copii ai mei vor trăi într-o bună zi într-o naţiune în care nu vor mai fi judecaţi după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor… Visez la ziua în care toţi copiii lui Dumnezeu – oameni albi şi negri, evrei şi neamuri, protestanţi şi catolici – îşi vor da mâinile şi vor intona versurile vechiului imn negro-spiritual: „În sfârşit liberi! În sfârşit liberi! Doamne Dumnezeule Atotputernic, suntem în sfârşit liberi!”

În seara dinaintea asasinării sale în Memphis, Dr. King a spus audienței că a „văzut” Țara promisă și chiar dacă nu vor ajunge acolo în același timp, într-o bună zi tot vor ajunge! Dacă nu ai parte de o viziune pentru viața ta, cere-i lui Dumnezeu să-ți dea una. Și când ți-o va da, consacră-i-te! Dedică-ți ei toată viața, crezând că vei trăi s-o „vezi” împlinindu-se!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 16.1-22

    In acest capitol care ne dă fiori găsim descrisă purtarea dezgustătoare a Ierusalimului faţă de Domnul Căruia Ii datora totul. Originea necurată şi sărăcia lucie a fetiţei dispreţuite şi abandonate în „câmp deschis” chiar de la naştere (aşa cum încă mai practică unele triburi păgâne) fac să izbucnească întreaga compasiune a Aceluia care, găsind-o în această stare mizeră, a vrut să o facă să trăiască şi apoi să o onoreze prin legământul cu El, nescăpând nicio ocazie de a o face fericită. Această grijă divină, la rândul ei, face să izbucnească o josnică nerecunoştinţa din partea aceleia care s-a dedat la cea mai rea idolatrie şi care, pentru poftele-i desfrânate, s-a folosit de darurile Binefăcătorului ei.

    Această istorie sfâşietoare este, de fapt, istoria oricărui om. Dumnezeu Şi-a găsit făptura în cea mai cumplită stare de neputinţă şi de degradare morală (comp. cu Luca 10.30-35). A făcut totul pentru a o smulge din aceasta şi pentru a-i da o viaţă nouă. Cum a răspuns omul la un asemenea har?

    Dragi prieteni, este deosebit de solemn să ne gândim că această comportare incalificabilă este şi a noastră ori de câte ori folosim pentru satisfacerea poftelor noastre lucrurile care Aparţin Domnului şi care trebuie să servească doar gloriei Sale, fie că este vorba de bunurile noastre, fie de trupul nostru (1 Corinteni 6.19,20)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Când profeții: Hagai, profetul, și Zaharia, fiul lui Ido, au profețit iudeilor care erau în Iuda și în Ierusalim în Numele Dumnezeului lui Israel, pentru ei, atunci Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și Iosua, fiul lui Ioțadac, s-au ridicat și au început construirea casei lui Dumnezeu, care este în Ierusalim; și cu ei erau și profeții lui Dumnezeu, care îi ajutau … Și bătrânii iudeilor au construit; și au prosperat prin profeția lui Hagai, profetul, și a lui Zaharia, fiul lui Ido.” Ezra 5.1.2; 6.14

După captivitatea babiloniană – Un nou început

Pentru a împiedica rezidirea templului, vrăjmașii iudeilor îi trimiseseră împăratului Persiei o scrisoare plină de acuzații împotriva Ierusalimului. Împăratul dăduse răspuns, poruncind ca cetatea să nu fie rezidită. În virtutea scrisorii împăratului, vrăjmașii au făcut ca zidirea templului să înceteze. Această tristă stare de lucruri a durat până în anul al doilea al împăratului Darius.

În acest timp, Dumnezeu a ridicat doi profeți – Hagai și Zaharia – pentru a vorbi poporului în numele Său. Hagai a început primul să profețească și, două luni mai târziu, tânărul profet Zaharia i s-a alăturat. Hagai a arătat că lui Dumnezeu nu-I plăcea că poporul era preocupat să-și zidească locuințe frumoase, în timp ce templul Său era neglijat. „Priviți la căile voastre”, i-a îndemnat Dumnezeu, cerându-le să reînceapă zidirea templului Său. Dumnezeu Și-a revelat căile și prin Zaharia, care a dat glas multor promisiuni scumpe cu privire la Mesia. Profețiile acestor doi oameni i-au motivat pe conducătorii lui Israel să reînceapă zidirea templului. Cei doi profeți au muncit ei înșiși acolo.

„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu, decât de oameni” (Fapte 5.29). Când poporul a început să acționeze pe baza mesajului lui Dumnezeu prin acești profeți, vrăjmașii i-au scris noului împărat, Darius, arătându-i ceea ce iudeii spuneau și făceau. Dumnezeu a lucrat ca Darius să acorde permisiune iudeilor să construiască templul.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!” 2 Corinteni 5.20

Nesigur în viitor?

De aceea ți se transmite o rugăminte caldă și serioasă: Puneți deja aici pe pământ lucrurile tale în ordine cu Dumnezeu! Nu amâna pe mai târziu! Este urgent. Gândește-te, pe Dumnezeul cel sfânt L-a costat singurul Lui Fiu iubit, pentru ca tu să poți primi iertarea păcatelor. La crucea de la Golgota, El a lăsat să cadă judecata, pe care am meritat-o noi, asupra Domnului Isus. Dar El vrea ca darul lui Dumnezeu, oferta Lui să fie acceptată. Cum se face acest lucru?

În timp ce încetezi cu politica de camuflaj a vieții tale, în timp ce dai dreptate adevărului, recunoști în fața lui Isus cu seriozitate păcatele tale și Îl urmezi cu fidelitate ca Mântuitor și Domn personal. Aceasta îți va dărui o pace care întrece toate așteptările omenești. Aceasta te va face un copil fericit al lui Dumnezeu, pot să-ți mărturisesc sincer. Atunci vei putea privi cu încredere în viitor, pentru că știi și afli zilnic că mergi susținut de mâna tare a Domnului tău. Atunci poți avea siguranța că te așteaptă o slavă veșnică.

De aceea lasă deoparte orice „dar…” și crede ce spune El!

Dă curs invitației Sale amabile!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

COPILUL PROMISIUNII TALE (4)

„Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc… de Iefta…” (Evrei 11:32)

     Copilul promisiunii tale (pe care tu-l vezi mai degrabă azi ca pe un copil-problemă, poate!) este – de acord – departe de a fi desăvârșit astăzi, iar tranziția sa spre Împărăția lui Dumnezeu poate fi oricum, numai ușoară nu!

„Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci! Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe…” (Evrei 11.32-34).

Când auzi aceste nume și le recitești istoria, îți dai seama că Satan se va lupta și pentru copilul promisiunii tale, din ziua nașterii lui până în ziua morții lui! Dacă nu poate ajunge la el, va încerca să ajungă la copiii lui. Iefta a trebuit să se ridice deasupra stigmatului de a avea o mamă prostituată și un tată care nu dorea să aibă de-a face cu el. Dar a trecut peste toate acestea, a condus Israelul la victorie asupra dușmanului, și a ajuns cunoscut drept „un om viteaz” (Judecători 11:1), fiind enumerat în lista eroilor credinței din Evrei 11, alături de numele mari ale Bibliei, precum Avraam, Moise, Estera, Rut, David…

Abandonul, abuzul, dependența, absenteismul, mânia, violența – nimic din toate acestea, absolut nimic nu-L poate împiedica pe Dumnezeu să câștige și să folosească spre slava Lui copilul promisiunii tale, spre binele acestuia – dacă și tu „stai în mijlocul spărturii”, dacă te rogi pentru el și continui să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste el. „Ce este cu spărtura asta?” poate întrebi tu. Este diferența dintre ceea ce este și ceea ce poate fi; diferența dintre ceea ce este copilul tău în prezent și ceea ce Dumnezeu știe că va deveni în viitor!