Mana Zilnica

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

 

Ezechiel 34.1-16

Acest capitol îi condamnă în modul cel mai sever pe păstorii cei răi (regi, căpetenii şi mai-mari ai poporului). Aceştia nu numai că nu au îngrijit de oile slabe, bolnave, rănite sau rătăcite, ci ei înşişi s-au îngrăşat pe socoteala turmei lui Israel. Fără teamă de Dumnezeu şi fără dragoste pentru popor, ei S-au comportat ca şi cum le-ar fi aparţinut, „domnind peste cei care le-au căzut la sorţi”, în loc să fie „modele pentru turmă” (citiţi 1 Petru 5.2-4). În faţa acestei slăbiciuni totale, Domnul a decis să Se ocupe El însuşi de oile Sale: „Iată, Eu Însumi, chiar Eu voi căuta oile Mele” (v. 11). Şi recunoaştem dragostea minunată a păstorului lui Israel” (Psalmul 80.1), accentuată prin contrast cu răutatea păstorilor celor răi. El promite că rămâne în mijlocul oilor Sale, că le va „scăpa” că le va „aduna”, că le va duce „lângă râuri”, „într-o păşune grasă”, şi unde le va face „să se odihnească în staul bun” (v. 13,14; comp. Cu Psalmul 23). Cea pierdută va fi căutată, cea rătăcită va fi adusă înapoi în staul, cea rănită va fi îngrijită, iar cea bolnavă va fi întărită. Este vorba despre strângerea finală şi despre binecuvântarea lui Israel. Dar totodată, ce preţioasă imagine avem aici cu privire la grija plină de tandreţe a Domnului faţă de fiecare dintre răscumpăraţii Săi (citiţi 1 Petru 5.7)!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„Pentru mine, a trăi este Hristos, și a muri, câștig.”
Filipeni 1.21

Pavel a putut scrie: „Pentru mine, a trăi este Hristos”. Alții au rezerve să afirme public așa ceva, deși aceasta poate fi cu adevărat dorința inimii lor. Omul din lume trăiește pentru bani, sau pentru plăcere sau pentru faimă, iar pierderea acestor lucruri îl lasă fără niciun scop în viață. Pavel trăia doar pentru Hristos, iar dacă ar fi fost posibil ca cineva să i-L ia, n-ar mai fi avut nimic pentru care să trăiască. Orice lucru din viața lui era privit prin prisma lui Hristos și a intereselor Lui.

Omul natural trăiește pentru sine și privește orice lucru prin prisma eului său. Este privilegiul celui credincios să știe că, la crucea lui Hristos, Dumnezeu a înlăturat eul, așa încât nu trebuie să se mai preocupe cu el. Omul nostru cel vechi a fost răstignit cu Hristos, iar acum avem dreptul să ne socotim morți față de păcat. Această socotire este temelia creștinismului practic și implică înlăturarea omului vechi, prin judecata făcută asupra lui la cruce, și introducerea unui om nou, într-o creație nouă – om nou al cărui model este Hristos în glorie.

A privi orice lucru prin prisma lui Hristos produce adevărata experiență creștină. Astfel, în Filipeni 1, apostolul își exprimă recunoștința cu privire la sfinți, bucuria de a se ruga pentru ei, încrederea în ce privește viitorul lor, interesul în bunăstarea lor și bucuria continuă că Hristos este predicat. Pavel nu are nicio umbră de teamă în prezența vieții, a morții, a împotrivitorilor sau a suferințelor. El este plin de liniște și de pace în prezența adversarilor. Este plin de bucurie la gândul că pleacă pentru a fi cu Hristos. Aceasta este adevărata și fericita experiență creștină a unui om care Îl are pe Hristos ca viață a sa. Nu putem decât să admirăm această viață, așa cum s-a manifestat ea în Pavel, deși trebuie să mărturisim cu umilință că nu ne ridicăm mai deloc la înălțimea ei.

H Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5.8

Tragedie și triumf

Povestea vieții lui Robert Robinson este una dintre cele mai emoționante. Ne ajută să înțelegem puterea lui Dumnezeu de a transforma tragedia în triumf. Robinson ne amintește de atâția oameni pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului. Poate că și tu vei regăsi ceva din tine în povestea lui. Robinson a scris versurile de neuitat ale cântării „M-a aflat pe căi străine”. El a devenit creștin la vârsta de 17 ani, prin intermediul mesajului predicatorului G. Whitefield. Mai târziu a început să-L slujească pe Dumnezeu cu dragoste și devotament.

Deși Robinson era un om sincer, a ajuns să se confrunte curând cu un adevăr crud despre sine însuși. Dragostea lui pentru Mântuitorul era profundă, dar el nu depindea în totalitate de Dumnezeu. Din când în când, credința lui față de Dumnezeu seca. Avea momente când nu mai simțea nimic pentru Domnul său. Inima lui era mereu indispusă. Pe măsură ce timpul trecea și Robinson îmbătrânea, se îndepărta tot mai mult de Dumnezeu. Acest adevăr crud nu-i dădea pace. S-a luptat cu el, a început să își scrie gândurile și sentimentele; și rezultatul a fost o cântare care a rămas peste veacuri.

Cântarea este o povestire autobiografică a unui om atât de nedemn, de necredincios, și cu toate acestea atât de ușor iertat și primit înapoi în brațele pline de dragoste ale lui Dumnezeu.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

DRAGOSTEA: STRATEGIA CÂSTIGĂTOARE (3)

„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta” (Matei 22:37)

     Într-o zi, împotrivitorii lui Hristos l-au întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Răspunsul Său este valabil și astăzi atât pentru lideri, cât și pentru enoriași; îi include pe cei ce stau în bănci și pe cei de la amvon deopotrivă. „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.” (v. 37-38).

Ca lider, trebuie să nu lași niciodată loc de neînțelegeri sau întrebări în mintea nimănui cu privire la cine este Dumnezeu – și la cine nu este. Adică: tu nu ești Dumnezeu! El a spus: „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!” (Exod 20:3). Lucrul acesta este important, pentru că niciodată nu te vei găsi într-un pericol mai mare ca atunci când lumea începe să te laude și aplaude. Da, noi trebuie să-i învățăm pe oameni să-i respecte, să-i onoreze și să-i răsplătească pe liderii buni… însă liderii care seamănă cu Hristos descurajează adulația și se retrag din lumina reflectoarelor.

Ioan Botezătorul a avut atâta succes ca predicator, că în momentul în care a terminat de vorbit, audiența sa a dat năvală la Isus. Vorbind despre el, Hristos a remarcat esențialul: „Ioan, ai făcut o lucrare bună!” Ioan a fost de acord, căci a spus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3:30).

Isaia a scris (Isaia 6:1): „În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” Mai întâi a trebuit să moară regele, pentru ca Isaia să-l vadă pe Domnul.

Numai când un lider devine insensibil la aplauze și la aprobare, și când moare față de sine, este Dumnezeu glorificat în exercitarea funcției de conducere. Firește, când Hristos este Singurul înălțat, liderul chemat de Dumnezeu zâmbește și spune liniștit: „Mulțumesc, Doamne – așa ai vrut Tu!”

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 33.21-33

    Ezechiel primeşte ştirea luării Ierusalimului.
Domnul îi precizase încă din prima zi a captivităţii în ce fel va fi el avertizat cu privire la aceasta (comp. v. 21,22 cu cap. 24.25-27). Acum Domnul va face ţara pustie din pricina mândriei celor rămaşi în Iudeea.

Sfârşitul capitolului (v. 30-33) este deosebit de solemn. Ne arată care a fost aprecierea pusă în dreptul cuvintelor lui Ezechiel: ele au fost considerate „o cântare foarte plăcută, un glas plăcut”. Din nefericire, nimeni nu le-a împlinit; şi fără-ndoială că acesta este motivul pentru care profetul a rămas mut pentru un timp (v. 22); era o judecată asupra poporului, nu asupra lui, pentru că trâmbiţa unei santinele nu răsună pentru a te bucura de melodia ei: ea este un semnal de alarmă. Vai de cei care n-au ţinut seama de ea!

    Nu este şi astăzi la fel? Mulţi aşa-zişi creştini par să asculte cu plăcere predicile,… dar nu sunt deloc dispuşi să pună în practică ceea ce sunt învăţaţi. De unde provine aceasta? Din lipsă de sinceritate! Manifestarea exterioară nu corespunde cu adevărata stare a inimii (v. 31b). Domnul va spune despre Israel: „Pentru că poporul acesta se apropie cu gura lor şi Mă onorează cu buzele lor, dar inima lor este departe de Mine” (Isaia 29.13; Marcu 7.6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„El va fi mare și Se va chema Fiu al Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, tatăl Său; și va împărăți peste casa lui Iacov pentru totdeauna și împărăția Lui nu va avea sfârșit.”
Luca 1.32,33

Măreția lui Hristos – Un mare Împărat

Îngerul Gabriel a fost trimis la Nazaret cu un mesaj pentru o tânără fecioară; ea avea să nască un fiu, al cărui nume va fi Isus. Apoi Gabriel îi descoperă Mariei că Cel care urma să fie născut avea să fie mare: Fiu al Celui Preaînalt. Avea să fie mare pentru că avea să fie deopotrivă Fiul lui Dumnezeu și Fiul lui David.

Nu trebuie să neglijăm importanța faptului că Domnul Isus este Împărat. El nu este Împărat al creștinilor, nici al Adunării (El este Domnul nostru și Capul Adunării), ci este Împărat în relație cu iudeii, cu „casa lui Iacov”. Cu cinci sute de ani înainte de vestirea făcută Mariei de Gabriel, acesta a fost trimis la profetul Daniel. Gabriel i-a spus lui Daniel că Mesia, Prințul, avea să vină și să pecetluiască viziunea și profeția, ceea ce înseamnă că El avea să împlinească tot ceea ce profeții spuseseră cu privire la Împărăție. Însă, înainte de aceasta, El avea să fie stârpit (Daniel 9.24-26). Da, Împăratul avea să fie omorât!

Când romanii îi răstigneau pe condamnați, puneau o inscripție pe cruce, pe care se putea citi fărădelegea de care se făcuseră vinovați. Înscrisul de pe crucea lui Hristos a fost: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Liderii religioși i-au cerut lui Pilat să schimbe înscrisul și să scrie că El a spus: „Sunt Împărat al iudeilor”. Răspunsul lui Pilat a fost: „Ce-am scris am scris” (Ioan 19.19-22). Cu adevărat, El a fost Împăratul iudeilor, Leul din seminția lui Iuda, și pentru aceasta a fost răstignit. Într-o zi viitoare, El va fi „Împărat peste tot pământul” (Zaharia 14.9). În această zi întâi a săptămânii, să ne aducem aminte că acest mare Împărat este Domnul și Mântuitorul care ne-a iubit și care a murit pentru noi!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… Iată-mă că vin! … vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”
Psalmul 40.7-8

Calea Domnului

Domnul Isus a fost condus în această lume de dragostea Sa față de Tatăl Său și față de noi, oamenii pierduți. După planul Lui, Tatăl a dorit să ne salveze și să ne aducă la slavă. Deoarece nu s-a găsit nimeni care să poată îndeplini marea lucrare de mântuire, Domnul a spus: „Iată-mă că vin! … vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”. În această lume în care omul L-a necinstit pe Dumnezeu prin neascultarea sa, Domnul Isus a vrut să-L cinstească și să-L proslăvească pe Dumnezeu și Tatăl Său printr-o lucrare de ascultare desăvârșită. El a făcut aceasta până la moarte pe cruce. Nimic nu L-a putut abate de la calea ascultării, nici ispitele dușmanului, nici răutatea și dușmănia oamenilor.

Câtă suferință și durere a întâmpinat Domnul pe calea Sa, încât profetul a trebuit să spună despre El: „Disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă” (Isaia 53.3)! Calea Domnului a dus la Golgota. Acolo a suferit El, Cel drept, pentru noi, cei nedrepți. Acolo a fost împlinită lucrarea minunată de mântuire. Dumnezeu Și-a exprimat de mai multe ori mulțumirea Sa față de lucrarea Fiului. Prin lucrarea de la cruce, Dumnezeu a fost glorificat în cel mai deosebit mod.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DRAGOSTEA: STRATEGIA CÂSTIGĂTOARE (2)

„Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine?” (Luca 6:32)

     Dragostea despre care vorbește Scriptura nu este o emoție sentimentală care îți dă fiori, ci este compasiune, preocupare și grijă pentru starea de bine a celuilalt. Se bazează pe dedicare, nu pe interes. E un act de voință, nu un reflex al emoțiilor. Domnul Isus ridică întrebări și chestiuni care te fac să te oprești din căile tale: „Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine?” (Luca 6.32-33). Să iubești este cel mai dificil lucru pe care îl vei face vreodată, și ai nevoie de tot harul pe care ți-l poate da Dumnezeu. Domnul Isus continuă (v. 35-38): „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Fiţi, deci, milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiți, şi nu veţi fi osândiți; iertaţi, şi vi se va ierta. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”

Tu spui: „E un standard înalt”.

Da, de aceea e strategia câștigătoare!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și Sara a murit în Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaanului. Și Avraam a venit s-o jelească și s-o plângă pe Sara.” Geneza 23.2

Una dintre cele mai dureroase experiențe este moartea cuiva drag. Plânsul este un lucru normal în astfel de momente, fiindcă el este o manifestare a durerii. Domnul Isus, Omul perfect, atunci când a văzut-o pe Maria plângând, a plâns El Însuși, lăsându-ne astfel un exemplu pentru a plânge cu cei care plâng (Romani 12.15). Mângâierea lui Dumnezeu este simțită în astfel de clipe, fiindcă El este într-adevăr Tatăl îndurării și Dumnezeul oricărei mângâieri (2 Corinteni 1.3). El ne mângâie prin faptul că Își face simțită prezența și, de asemenea, folosindu-i pe cei ai Săi pentru un cuvânt de mângâiere și de încurajare din Scriptură. Mângâierea Lui nu se oprește aici, căci, după ce înmormântarea se termină și toți ceilalți pleacă, El nu ne părăsește, ci continuă, prin felurite mijloace, să ne aducă mângâiere și speranță. Ce mare binecuvântare este să experimentezi mângâierea lui Dumnezeu pentru prezent!

Există însă și promisiunea lui Dumnezeu pentru viitor, căci vrăjmașul din urmă care va fi nimicit este moartea (1 Corinteni 15.26). Moartea și Locuința morților vor fi aruncate în iazul de foc (Apocalipsa 20.14). Lunga noapte a suferinței se va sfârși atunci când Domnul, care este Luceafărul strălucitor, va veni (Apocalipsa 22.16); astfel, „seara rămâne plânsul și dimineața este un cântec de bucurie” (Psalmul 30.5). Scriptura ne spune, de asemenea: „Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 21.4). Prin urmare, „să nu vă întristați ca și ceilalți care nu au speranță, … pentru că Domnul Însuși, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul. Astfel încurajați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4.13,16-18).

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… Oriîncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miază-noapte, în locul unde cade, acolo rămâne.”
Eclesiastul 11.3

„Ceasul” oprit

Vizitatorii unui castel german au remarcat un lucru neobișnuit – în toate camerele, ceasurile erau oprite la aceeași oră: nouă și patru minute. Ghidul a spus vizitatorilor că ducesa domeniului murise cu ani de zile în urmă, fiind încă tânără. Ducele, soțul ei, a dat ordin ca toate ceasurile din castel să fie oprite la ora morții soției și niciodată să nu mai măsoare trecerea vremii. În supărarea lui, ducele a folosit acest mijloc pentru a arăta că pentru el timpul a încetat să mai existe din momentul morții soției lui.

Să ne gândim că într-o zi „ceasul” vieții noastre se va opri. Și atunci se va împlini adevărul din versetul de azi: încotro cade copacul, acolo rămâne. Cu alte cuvinte spus: partea care și-a ales-o omul când trăia, aceea o va avea în veșnicie. Dacă ne-am ales să ne încredem în Mântuitorul sufletelor noastre, vom fi veșnic cu El. Dacă am rămas indiferenți față de o mântuire așa de mare, vom fi pierduți pentru veșnicie. Nimic nu se va mai putea schimba. „Ceasul” nostru va fi oprit. Nu mai putem da timpul înapoi. De aceea Scriptura spune că vremea potrivită este acum pentru a ne pune încrederea în Isus Hristos. Să ne folosim de această vreme potrivită, dăruită de Dumnezeu pentru mântuirea noastră! Orice amânare poate fi un veșnic prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DRAGOSTEA: STRATEGIA CÂSTIGĂTOARE (1)

„Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8)

     Biblia ne asigură că: „Dragostea nu va pieri niciodată.” Gândește-te puțin: banii nu aduc fericirea, faima nu aduce valoare, iar răzbunarea nu aduce satisfacție… iar dragostea – nu dispare niciodată! Când s-a adresat conducătorilor Națiunilor Unite, maica Tereza a fost întrebată: „Cum putem avea pace în lume?” Ea răspuns: „Mergeți acasă și iubiți-vă familiile”. Dacă am face cu toții asta, „paradisul pierdut” ar deveni cu siguranță „paradisul regăsit”!

Măreția intelectuală a lui Napoleon Bonaparte și egotismul său intens fac ca tributul pe care l-a adus el supremației conducătorului prin iubire să fie cu atât mai izbitor. El a spus: „Alexandru, Cezar, Carol cel Mare și eu însumi am pus temeliile unor mari imperii: dar de ce a depins crearea geniului nostru? De forță! Isus singur Și-a creat Împărăția prin dragoste, și până în zilele noastre milioane de oameni și-au dat și-și dau viața pentru El.”

Uneori conducătorii sunt numai niște deținători ai puterii. Întrucât nu-i putem iubi pe ceilalți fără să ne facem vulnerabili, ei consideră exprimarea dragostei ca pe o slăbiciune. De fapt nu putem iubi și în același timp „să lăsăm toate ușile deschise”. Pentru a iubi cu adevărat – soț sau soție, copii sau cei pe care îi conduci – trebuie să te dăruiești ireversibil în așa măsură încât să poți suferi și chiar să fii respins. Principiul fundamental după care operează deținătorii puterii este de a se proteja pe ei înșiși și tot ce au, în timp ce principiul fundamental al conducerii adevărate este dăruirea de sine fără rezerve.

Dragostea ca trăsătură intrinsecă a conducerii pare demodată, însă cu toate acestea, potrivit Scripturii, ea rămâne strategia câștigătoare. Biblia ne mai spune (2 Timotei 1:7): „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” De aceea dragostea este strategia câștigătoare.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 32.17-32

    Acest capitol şi următoarele pot părea dificile de înţeles, însă profeţiile pe care ele le conţin se pot înţelege mai uşor dacă le vom încadra între evenimentele de la sfârşit, atunci când toate puterile omeneşti şi naţionale care se vor fi luptat împotriva lui Israel vor fi zdrobite, pentru a face loc împărăţiei lui Hristos.

    În
această plângere (v. 16), soarta naţiunilor ne este prezentată într-o formă simbolică. Ele se întâlnesc în Şeol, în mijlocul celor „ucişi de sabie” (v. 21; expresia se întâlneşte de trei ori în capitolul 32). Cea dintâi naţiune este Asiria – asirianul din ultimele zile, copacul puternic despre a cărui cădere ni s-a istorisit în capitolul 31. Este apoi Elamul (Persia), urmat de Meşec şi de Tubal (Rusia). Acolo sunt şi edomiţii (v. 29), prinţii Nordului (v. 30), sidonienii, precum şi faraon şi toată Mulţimea lui” (v. 31). Mari sau mici, popoarele, după ce au «ţinut» pentru un timp mai lung sau mai scurt «actualitatea» pe scena mondială, se regăsesc în acest sinistru loc de întâlnire. Ce s-a ales de măreţia lor? La ce le-a folosit vitejia? Groaza pe care o răspândeau nu mai înspăimântă pe nimeni; dimpotrivă, „îşi poartă ruşinea” (v. 30). Tot ceea ce contează atât de mult în „ţara celor vii” (v. 26) este fără valoare în pragul veşniciei. O singură întrebare se va pune atunci pentru oricine: Este scris numele tău în cartea vieţii? (Apocalipsa 20.15).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Copacii s-au dus odată să ungă un împărat peste ei. Și au zis măslinului: „Împărățește peste noi!”. Și măslinul le-a zis: „Să-mi las eu grăsimea mea cu care, prin mine, Dumnezeu și omul sunt onorați și să mă duc să mă clatin peste copaci?”.
Judecători 9.8,9

Această pildă a fost spusă de Iotam, fiul lui Ghedeon, un om care a suferit teribil din pricina unui conducător fals; de aceea, aceste cuvinte sunt ca un fir cu plumb pentru detectarea oricărui astfel de conducător.

Pilda este simplă. Dorind un împărat, copacii i-au cerut mai întâi măslinului, apoi smochinului, după care viței, să împărățească peste ei. Măslinul a răspuns: „Să-mi las eu grăsimea … și să mă duc să mă clatin peste copaci?”. Smochinul a spus: „Să-mi las eu dulceața?”. Vița, de asemenea, a răspuns: „Să-mi las eu mustul meu, care înveselește pe Dumnezeu și pe om?”.

De ce au refuzat ei toți să împărățească peste copaci? Fiindcă aceasta ar fi însemnat să-și schimbe locul dat lor de Dumnezeu, un loc al rodirii și al binecuvântării, cu cel sterp de conducere peste toți copacii. Aceasta este trăsătura unui adevărat conducător. El nu dorește un loc de autoritate, ci acela de a fi un exemplu. Să privim la cuvintele binecuvântatului nostru Domn: „Cine este mai mare, cel care stă la masă, sau cel care slujește? Nu cel care stă la masă? Iar Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujește” (Luca 22.27).

Copacii însă voiau pe cineva care să împărățească peste ei, așa că i-au propus acest lucru tufei de spini, iar aceasta a acceptat îndată. Ce calități avea ea, care s-o recomande ca lider? Cu cât producea mai mulți spini, cu atât era mai greu să te apropii de ea. A promis umbră, însă ce umbră poate oferi o tufă de spini? I-a amenințat cu foc pe cei care îndrăzneau să-i refuze conducerea, chiar și pe cedrii din Liban.

Cât de mulți cedri au fost arși de tufe de spini care au împărățit peste ei! Doamne, dă-ne conducători adevărați!

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Oriunde se muncește este și câștig, dar oriunde numai se vorbește, este lipsă.
Proverbe 14.23

Coreanul și medalia

Cuvintele înțeleptului Solomon au fost verificate în multe domenii și s-au dovedit a fi adevărate. De obicei Coreea nu putea câștiga nicio medalie la înot. Membrii Comitetului Olimpic considerau că este greu pentru coreeni să câștige, deoarece ei sunt mici de statură. Dar aceste afirmații nu s-au verificat în practică. La Olimpiada de la Beijing din anul 2008, sud-coreeanul Park Tae Hwan a câștigat medalia de aur la înot 400 metri liber. Cum a fost posibil? Când era mic, Park a avut o boală astmatică și pentru tratarea acelei boli a început să practice înotul. Așa a devenit înotător tânărul Park. Pentru a dobândi medalia de aur, el înota pe zi cam 3.000 de metri. Printr-o muncă susținută, Park a dovedit că se poate, adeverind adevărul biblic scris în vechime de înțeleptul inspirat de Duhul lui Dumnezeu.

Nu toți tinerii sunt chemați să câștige aurul olimpic. Dar toți – tineri și vârstnici – avem un rost pe pământ. Scriitorul american Jack London a spus: „Adevărata menire a omului este de a trăi, nu doar de a exista. De aceea nu-mi voi irosi zilele să mi le lungesc. Voi folosi cât mai cu folos clipele ce mi s-au încredințat”. Tinerilor, care vă aflați la începutul unei cariere, și voi sunteți chemați să vă faceți planuri alese, să stăruiți în ele. Dumnezeu dă înțelepciune celor ce stăruie în bine. Încredeți-vă în Dumnezeu și munciți cinstit!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PLANUL TĂU VA FI ÎNSOTIT DE PACE

„Veţi fi călăuziţi în pace” (Isaia 55:12)

     Poate astăzi te întrebi: „Ce trebuie să fac cu viața mea? Care este scopul meu aici?” Dumnezeu răspunde la aceste întrebări prin capacitățile tale. El ne călăuzește spre scopul vieții prin abilitățile și talentele pe care ni le-a dat. Darurile de la Dumnezeu sunt acele capacități pe care o persoană le folosește cu ușurință, deseori fără vreo formă de pregătire.

Simțim o mare plăcere când facem lucrul la care ne pricepem în mod natural. Așadar, dacă nu ești sigur de scopul vieții tale, fă ceea ce faci bine – și observă dacă și cum Dumnezeu confirmă, binecuvântând ori nu strădaniile tale… Nu-ți irosi timpul făcând ceva pentru care nu ești înzestrat, sau la care altcineva se pricepe mult mai bine…

Știm că ne folosim darurile și că ne împlinim chemarea atunci când ceea ce facem aduce viață și folos altora. Dacă ceea ce facem ne face nefericiți și ne umple de teamă, de obicei nu suntem în voia desăvârșită a lui Dumnezeu. El ne dă pace și bucurie pentru a ne spune că împlinim planul Său desăvârșit: „Da, veţi ieşi cu bucurie, şi veţi fi călăuziţi în pace”. Uită-te la ceea ce îți produce bucurie, la ceea ce te pricepi și la ceea ce Dumnezeu îți dă har să faci – și apoi lasă-L pe Dumnezeu să fie Domnul vieții tale. El vrea să lucreze prin tine, și s-ar putea să n-o facă în același mod în care lucrează prin alții! Încrede-te în puterea Lui din tine și nu-ți fie teamă să fii unic.

Dumnezeu are un loc și un plan specific pentru fiecare dintre noi. De unde știi că ești în locul potrivit împlinind planul Său? Vei avea pace!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

 

Ezechiel 30.1-19

    Domnul n-a uitat că Egiptul nu încetase să fie o cursă pentru poporul Său. Şi El va dovedi aceasta! In plus, El i-a dat lui Nebucadneţar această ţară ca răsplată pentru lucrarea făcută împotriva Tirului (cap. 29.19,20). Loviturile pe care avea să le primească Egiptul ne amintesc de urgiile care, în timpul Exodului, pustiiseră ţara, râul şi canalele lui, idolii săi, locuitorii săi. Cea mai grozavă urgie a fost moartea întâilor născuţi, când Domnul i-a judecat pe toţi zeii Egiptului (v. 13; Exod 12.12). La fel ca altădată, aceste mari judecăţi aveau ca scop să le arate egiptenilor cine este Domnul (comp. v. 19 cu Exod 7.5). Într-adevăr, împlinirea tuturor acestor pedepse împotriva naţiunilor urmărea un scop, aşa cum se repetă, ca un refren, la sfârşitul fiecărei profeţii: „vor şti că Eu sunt Domnul^„
(23.49; 24.27; 25.5,7,11,17; 26.6; 28.24,26; 29.21; 30.19,26). Imposibil să nu iei cunoştinţă de Dumnezeul sfânt şi de cerinţele Lui în ceea ce priveşte păcatul! Astăzi însă, El încă Se descoperă ca Dumnezeul Mântuitor, în Isus Hristos. Îl cunoaşteţi voi în felul acesta? Toţi cei care nu vor să-L cunoască acum în har vor avea de-a face cu El mai târziu în judecată (Amos 4.12).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„Copilașii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți; și, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept.” 1 Ioan 2.1

„Dacă cineva a păcătuit, avem” – ce? Sângele la care să recurgem? Nu, ci „avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept”. De ce se spune: „Cel drept”? De ce nu „Cel plin de har” sau „Cel îndurător”? Nu este El plin de har și îndurător? Ba da! Însă niciunul dintre aceste atribute nu își are locul aici, fiindcă apostolul ne prezintă adevărul mângâietor că, în ce privește greșelile, păcatele și căderile noastre, avem un Reprezentant drept. El este întotdeauna înaintea dreptului Dumnezeu, înaintea Tatălui sfânt, servind întotdeauna intereselor noastre. El trăiește pururi ca să mijlocească pentru noi; și, fiindcă trăiește pururi, El poate să ne mântuiască până la sfârșit (Evrei 7.25).

Ce mângâiere binecuvântată este aceasta pentru poporul lui Dumnezeu! Cât de necesar este ca sufletele noastre să fie întemeiate prin cunoașterea acestui adevăr! Sunt unii care au o cunoaștere imperfectă a adevăratei poziții a creștinului, fiindcă nu înțeleg ce Hristos a făcut deja pentru ei; alții, dimpotrivă, au o vedere atât de unilaterală asupra stării creștinului, încât nu văd nevoia lucrării împlinite de Hristos acum pentru ei.

Ambele vederi trebuie corectate. Poziția noastră este atât de perfectă, încât apostolul poate spune: „Așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4.17). Dacă aceasta ar fi tot, cu siguranță că nu am mai avea nevoie de preoție, nici de avocatură; însă starea noastră este de așa natură, încât apostolul trebuie să spună: „Dacă cineva a păcătuit”. Aceasta dovedește nevoia noastră continuă de a avea un Avocat. Și – binecuvântat să fie Dumnezeu! – Îl avem pe El, care trăiește pururi pentru noi.

C H Mackintosh

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Poate o femeie să uite copilul care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecului ei? …
Isaia 49.15

Dragoste de mamă

La scurt timp după cutremurul din 11 martie 2011 în Japonia, salvatorii au ajuns la ruinele unei case și au zărit o femeie stând în genunchi ca și cum s-ar fi rugat. Corpul ei era aplecat în față cu mâinile sprijinite de un obiect. Cu greu, echipa de salvare a ajuns la acel loc cu speranța că femeia ar putea să mai trăiască. Dar corpul rece al acelei femei i-a făcut să înțeleagă că murise. Echipa de salvatori a părăsit locul. La scurt timp, conducătorul echipei s-a simțit îndemnat de propria conștiință să se întoarcă la casa femeii decedate. Apropiindu-se a auzit plânsul stins al unui copil. Întreaga echipă a lucrat mult pentru a scoate copilul dintre ruine. Un copil de 3 luni înfășurat într-o pătură a fost protejat de corpul mamei sale. Femeia a făcut un mare sacrificiu pentru a-și salva copilul. Ea a fost ca un paravan de protecție pentru fiul ei în fața cărămizilor care au căzut. În brațele micuțului s-a găsit un telefon mobil cu următorul mesaj: „Dacă supraviețuiești, trebuie să-ți amintești că te iubesc!”.

Iată o adevărată dragoste de mamă! Ea ne amintește de marea dragoste a Mântuitorului care Și-a dat viața la cruce pentru salvarea noastră. Să nu uităm niciodată sacrificiul enorm făcut pentru noi de către Mântuitorul, să ne amintim că ne iubește și pentru aceasta a murit în locul nostru!

 

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CARE ESTE PASIUNEA TA?

„Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă…” (Psalmul 39:3)

     Când Dumnezeu îți dă o pasiune pentru ceva în viața ta, ea va arde în lăuntrul tău ca un foc ce nu se poate stinge. Psalmistul a spus: „Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia…”

Așadar, care este pasiunea ta? Ce „arde” în tine? Când Dumnezeu te cheamă să faci ceva, El pune în tine atât dorința, cât și puterea de a duce lucrul la bun sfârșit. Chiar dacă te simți nepotrivit și nepregătit, bazează-te pe Cuvântul Său: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13).

Mahatma Gandhi a avut viziunea unei Indii libere când India se afla sub stăpânire britanică! Henry Ford a avut viziunea ca toate familiile din America să aibă automobil într-o perioadă în care oamenii erau înspăimântați de noua invenție. Daniel K. Ludwig a avut viziunea unei regiuni industriale care să se susțină singură în jungla braziliană, într-o vreme în care nu exista industrie, electricitate și nici un oraș de nici un fel pe o rază de sute de kilometri…

De unde vin aceste dorințe creative și încredințări? De la Dumnezeu, Care este Creatorul nostru! Când Dumnezeu îți oferă o viziune adevărată asupra lumii, nu te vei mai mulțumi să trăiești cu niște limitări înguste de gândire. Vor exista clipe în care îți va fi teamă și vei avea îndoieli cu privire la ceea ce faci? Da!

Teama și credința sunt două fețe diferite ale aceleiași monede și ele vor face parte mereu din gândirea ta. Dar cea pe care o vei alege îți va determina viitorul – și… trebuie să alegi!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 28.20-26; 29.1-7

        După Tir, este rândul ca Sidonul, cetatea vecină şi aliată, să fie obiectul unei scurte profeţii. Sidonul de asemenea făcea parte dintre cetăţile care dispreţuiseră casa lui Israel (v. 24,26) şi care aveau să-L cunoască pe Domnul prin judecăţile Sale.

        Patru capitole (29-32) sunt acum consacrate aproape în întregime Egiptului. Rivală Asiriei şi apoi Babilonului, această naţiune a jucat un rol considerabil în istoria lui Israel. Şi ea aspira spre o dominaţie universală, însă Dumnezeu a dat această putere lui Nebucadneţar, Egiptul ajungând, la rândul läu, o provincie a marelui imperiu babilonian. Ne-am putea întreba de ce Dumnezeu a decis ca una dintre aceste naţiuni păgâne să domine lumea în locul celeilalte. Iată, unul dintre motivele pentru care Egiptul a fost doborât a fost falsa încredere pe care Israel şi-o pusese în el (cap. 29.6,16). Nu trebuia ca Iuda şi împăraţii lui să aibă dreptate să se sprijine pe Egipt.

        De aceea a fost Egiptul „trestia frântă care, dacă se va rezema cineva pe ea, îi va înţepa mâna şi o va străpunge” (v. 6,7; Isaia 36.6). De câte ori, în credincioşia Sa, Domnul ne lipseşte şi pe noi de sprijinul pe care-1 căutăm la oameni tocmai pentru a ne arăta deşertăciunea acestora şi pentru a ne învăţa să ne sprijinim numai pe El

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 De aceea, ridicați mâinile obosite și genunchii slăbiți și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, încât ceea ce este șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să fie vindecat.
Evrei 12.12,13

Harul ne conduce să slujim celor slabi și obosiți. De asemenea, el ne face să fim veghetori, să luăm seama la căile noastre, pentru ca cei care șchiopătează să nu se abată din cale. Sunt mulți care șchiopătează și care se clatină, iar remediul pentru ei nu este nuiaua. Nu aceasta este calea lui Dumnezeu. El acționează față de noi în har și ne ajută în slăbiciunile noastre; sau ne disciplinează, dacă este nevoie, pentru ca astfel să ne facă părtași sfințeniei Sale. Ce am crede dacă am vedea un păstor lovind cu nuiaua o oaie slabă și care șchiopătează? Și totuși, de multe ori așa se procedează în turma lui Hristos! Nuiaua în locul harului! Dumnezeu spune: „Mai degrabă să fie vindecat”.

Nuiaua nu vindecă și nici nu produce sfințenie. Doar harul poate face acest lucru, de aceea este adăugat: „Veghind, ca să nu ducă vreunul lipsă de harul lui Dumnezeu”. Dacă pierd simțământul harului cu care Dumnezeu acționează față de mine, voi eșua în a manifesta har față de frații mei. Și cât de multă pagubă este produsă în felul acesta! Răsare o rădăcină de amărăciune, care aduce multă tulburare. Cât de multă durere este cauzată adunării când cineva a pierdut simțământul harului și a acționat în spiritul legii, mai degrabă decât în cel al lui Hristos! Sau din cauză că a fost rostit un anume cuvânt și, astfel, o sămânță a răului a fost semănată într-o inimă, sămânță care încolțește ca rădăcină de amărăciune și care întinează pe mulți! Cu siguranță, o astfel de purtare este foarte tristă și cu totul contrară Duhului Sfânt.

Facă Domnul să realizăm în adâncul sufletului că am fost mântuiți prin har, că am fost așezați într-o poziție de har, că fiecare pas pe drumul credinței este făcut doar prin har și că suntem chemați să trăim și să acționăm unii față de alții în puterea aceluiași har prin care Dumnezeu a acționat și va acționa mereu față de noi!

A H Rule

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ferește-te de o învinuire nedreaptă …
Exod 23.7

Învinuirea

Într-o zi călduroasă de vară, un țăran săpa grădina stăpânului său. Muncea fără niciun chef și tot timpul blestema pe Adam ca fiind singurul vinovat, după părerea lui, pentru toate greutățile vieții. Blestemele și insultele sale ajunseră la urechile stăpânului care zise:

— De ce îl blestemi pe Adam? Dacă erai în locul lui, și tu ai fi făcut la fel.

— Cu siguranță, nu; eu aș fi rezistat ispitei.

— Vom vedea, spuse stăpânul invitându-l la masă.

— Poți mânca din tot ce voiești, dar de supiera din mijlocul mesei să nu te atingi până mă întorc.

Țăranul nu se lăsă rugat, se așeză la masă și mâncă din toate bucatele alese. Curiozitatea lui era însă mare și se întreba mereu ce poate fi în supieră. Nu rezistă mult timp și ridică capacul, și un șoarece sări pe masă. În sperietura lui alergă după șoarece și făcu mult zgomot fără să-l poată prinde. Deodată intră stăpânul care-i zise:

— Ai văzut? Pe viitor să nu îl mai blestemi pe Adam. Ah, învinuirea! O întâlnim peste tot: în familie, în societate, în parlament… Toți am moștenit natura lui Adam cel neascultător de Dumnezeu. Iată de ce avem nevoie, ca toți să venim la Mântuitorul care ne va da o natură nouă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU MERGE ACOLO!

„A apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.” (Proverbe 7:8)

        Solomon scrie: „Am zărit… un băiat fără minte. Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.” (Prov. 7.7-8) Greșeala acestui băiat a fost că s-a găsit în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, cu persoana nepotrivită. Mesajul este clar: dacă nu vrei să te arzi, stai departe de foc! Nu poți deveni dependent de cocaină dacă n-o folosești niciodată. Nu poți deveni alcoolic dacă nu bei niciodată. Și nu poți face păcate trupești dacă nu te lași dus în locuri și situații nepotrivite. E imposibil să scapi complet de împrejurări și de persoane care pot fi periculoase. Însă, așa cum a spus Martin Luther: „Nu poți împiedica păsările să-ți zboare pe deasupra capului, dar le poți împiedica să-și facă cuib în părul tău!” Se spune că un bătrân a observat un băiețel care se plimba cu bicicleta în jurul blocului. Băiețelul pedala de ore în șir… așa că omul curios l-a întrebat: „Fiule, nu ai obosit? Te plimbi în jurul blocului de azi dimineață!” La care băiețelul a răspuns: „De fapt, fug de-acasă!” Bătrânul a răspuns: „Tu nu fugi de acasă, ci doar te plimbi cu bicicleta în jurul blocului…” „Nu, a insistat băiețelul, eu fug de acasă – dar mama mi-a spus că nu am voie să trec strada!”

Cu toții suntem tentați să hoinărim, așa că Dumnezeu a trasat niște limite pe care nu trebuie să le încălcăm niciodată, niște locuri în care nu trebuie să ajungem niciodată, și anumite persoane cu care nu trebuie să ne întovărășim niciodată… spre binele nostru! Nu există niciodată momentul potrivit de a te găsi în locul nepotrivit cu persoana nepotrivită. Așa că, nu merge acolo!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

 

Ezechiel 28.1-19

        Strălucitul prinţ al Tirului, care se semeţeşte ca un dumnezeu, este obiectul unei profeţii personale. Pedeapsa care se abate asupra lui ne aminteşte de aceea care l-a lovit pe Irod pentru că acceptase măgulirile tirienilor şi ale sidoni-enilor: „Glas de Dumnezeu, nu de om” (Fapte 12.20-23). Sub această imagine a împăratului Tirului însă, Dumnezeu vrea să ne vorbească despre un personaj misterios şi redutabil, Satan însuşi. Prinţul lumii acesteia, cel căruia Tir îi este o imagine, se foloseşte de bogăţiile ei pentru a satisface poftele oamenilor şi a-i ţine în robie prin ele. Din versetele 12-15 aflăm că Satan n-a fost dintotdeauna Cel Rău, vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al celor credincioşi. Heruvim strălucitor, „plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe” (v. 12), el a fost perfect în căile lui, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în el (v. 15). Inima lui s-a ridicat până într-atât încât a dorit să-şi părăsească poziţia de creatură şi să devină ca Dumnezeu (v. 2; Isaia 14.13). Mândria este numită „vina diavolului” (1 Timotei 3.6), deoarece ispitirea care l-a făcut pe diavol să cadă, „eu sunt un dumnezeu” (v. 2), prezintă acelaşi motiv cu ispitirea cu care diavolul l-a făcut şi pe om să cadă, „veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3.5). Dar Satan a fost învins de Hristos la cruce şi Biblia ne descoperă soarta grozavă care-l aşteaptă (Apocalipsa 20.10).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

 Și casa aceasta a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar, care era în anul al șaselea al împărăției împăratului Darius. Și fiii lui Israel, preoții, și leviții, și ceilalți fii ai captivității au sărbătorit dedicarea acestei case a lui Dumnezeu cu bucurie. Și au adus pentru dedicarea acestei case a lui Dumnezeu o sută de boi, două sute de berbeci, patru sute de miei; și, ca jertfă pentru păcat pentru tot Israelul: doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel.
Ezra 6.15-17

După captivitatea babiloniană – Bucuria dedicării

Decretul împăratului Darius de reîncepere a construirii templului i-a făcut pe vrăjmașii iudeilor să nu se mai împotrivească și, în următorii patru ani, iudeii au construit și au reușit să ridice templul.

A urmat dedicarea casei lui Dumnezeu, termen folosit în Vechiul Testament cu referire la o zidire materială. În Noul Testament, casa lui Dumnezeu nu este niciodată o zidire materială, ci, în Fapte 17.24, se spune că Dumnezeu, „fiind Domn al cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini”. Toți cei care cred în Domnul Isus Hristos sunt văzuți ca formând casa lui Dumnezeu, „Adunarea Dumnezeului viu, stâlpul și temelia adevărului”. Această clădire spirituală crește ca să fie un templu în Domnul, o locuință a lui Dumnezeu, în Duhul (1 Timotei 3.15; Efeseni 2.21,22).

Numărul jertfelor aduse a fost minuscul, comparat cu cei douăzeci și două de mii de tauri și cu cele o sută douăzeci de mii de oi, jertfite la dedicarea templului lui Solomon. A fost însă o bucurie reală în popor, iar lucrurile au fost făcute „după cum este scris în cartea lui Moise” (Ezra 6.18). De asemenea, ei au adus, „ca jertfă pentru păcat pentru tot Israelul: doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel”. Au jertfit pentru ei înșiși, pentru cei care erau încă în Babilon și chiar pentru cele zece seminții care fuseseră duse în robie cu mult timp înaintea lor. Cât de important este și pentru noi să ne rugăm nu doar pentru grupul nostru restrâns, ci pentru întreaga Adunare a lui Dumnezeu!

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… toate popoarele … s-au aruncat cu fața la pământ și s-au închinat chipului de aur pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar.
Daniel 3.7

Închinarea la chipul de aur

Veni și ziua sfințirii acelui chip de aur. În acea zi, cele mai de seamă oficialități ale imperiului trebuiau să fie prezente acolo, în fața chipului. La un semnal marcat de sunetele unei fanfare imperiale, toți trebuiau să se plece până la pământ în semn de cinstire și adorare față de persoana reprezentată de acel chip, fie ea aceea a împăratului sau a zeului suveran al Babilonului.

Închinarea la idoli înseamnă venerarea duhurilor, persoanelor sau chipurilor cioplite, încrederea în vreo persoană, instituție sau vreun lucru care erau considerate ca având autoritate egală cu Dumnezeu. Este dificil de înțeles cum astăzi, după două mii de ani de creștinism, mai găsim oameni care se apropie cu reverență de o bucată de lemn, de piatră sau de metal. În spatele acestor lucruri stă diavolul care acționează asupra înclinațiilor firești ale omului, ca acesta să nu aducă închinare lui Dumnezeu care este binecuvântat în veci. În cuvântarea sa din Areopag, apostolul Pavel a spus: „Fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului”. Iar profetul Isaia a spus: „N-au nicio pricepere cei ce își duc idolul de lemn și cheamă pe un dumnezeu care nu poate să-i mântuiască”.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

ROAGĂ-TE PENTRU PRICEPERE

„Dă robului Tău o inimă pricepută, ca să deosebească binele de rău” (1 Împărați 3:9)

     Te-ai întrebat vreodată de ce Dumnezeu l-a făcut pe regele Solomon cel mai bogat om din vremea sa? Iată răspunsul: „Dumnezeu a zis: „… fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii… ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, voi face după cuvântul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine. Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi nici un împărat ca tine.” (1 Împ. 3.11-13)

Înainte de a-i cere lui Dumnezeu succes material, cere-I înțelepciune și pricepere! Când ai aceste două calități, Dumnezeu îți poate încredința succes material întrucât știe că îl vei folosi pentru a face voia Lui și pentru a-L slăvi. Așadar, ce anume este priceperea? Este suma totală a cunoștințelor și a înțelepciunii! Este abilitatea de a interpreta viața așa cum o face Dumnezeu, de a vedea ce vede El într-o anumită persoană sau situație. Cu alte cuvinte, priceperea este abilitatea de a vedea prin ochii lui Dumnezeu, de a auzi prin urechile Lui, de a gândi prin mintea Lui și de a simți prin inima Lui.

Care este răspunsul la conflictele casnice? Priceperea!

Care este răspunsul la conflictele dintre părinți și adolescenți? Priceperea!

Care este răspunsul pentru conflictele în afaceri? Priceperea!

„Dobândește înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândește priceperea. Înalţ-o, şi ea te va înălţa…” (Proverbe 4:7-8).

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: roagă-te pentru pricepere!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 26.1-6; 27.1-11

    Capitolele 26, 27 şi 28 sunt consacrate Tirului, îmbelşugata cetate feniciană, stăpâna mărilor, principalul centru comercial al antichităţii. Aşa cum se bucură un negustor de dispariţia unui concurent vecin, şi Tirul s-a bucurat de nenorocirea Ierusalimului. Această bucurie nesănătoasă va deveni, cu siguranţă, motivul propriei sale ruine.

    Capitolul 27 îi enumera clienţii şi furnizorii şi inventariază lista bogată a produselor sale de negoţ. Tirul este o imagine a lumii cu bogăţiile ei. Oamenii au crezut dintotdeauna că sporirea nivelului de trai al populaţiei este mijlocul de a scăpa umanitatea de greutăţi şi de sărăcie. Şi ei nu contenesc să lucreze la această prosperitate materială, întregul lor efort ţintind spre a înfrumuseţa lumea, spre a face aici viaţa mai plăcută. Dar, departe de a aduce sufletele la Dumnezeu, această cursă a progresului nu a făcut altceva decât să dezvolte mulţumirea de sine (cap. 27.3b), pretenţia laodiceeană de a fl bogat şi de a nu avea nevoie de nimic.

    Printre mărfurile scumpe ale Tirului vom căuta în zadar maurul curăţit prinfoc”, al dreptăţii divine, sau „hainele albe”, ale umblării practice, sau „alifia” pentru ochii credinţei, care este Duhul Sfânt! Pe acestea nu le putem „cumpăra” decât de la Domnul Isus (Apocalipsa 3.17,18)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

V-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut.
Ioan 15.15

Mulți creștini știu de unde au fost răscumpărați, însă nu știu și de ce. Pentru ei este suficient că sunt siguri de mântuirea lor în Hristos. Ar trebui însă ca dorința lor să fie să cunoască toate consecințele răscumpărării și mântuirii lor. Ar trebui nu doar să știm că am fost înveșmântați, pentru a fi făcuți potriviți cu casa Tatălui, ci și să ne bucurăm de toate privilegiile care însoțesc poziția noastră glorioasă prezentă (vedeți 2 Petru 1.3).

Dumnezeu ne-a dat un viitor caracterizat de planurile Sale, planuri pentru gloria lui Hristos și a Adunării. Un studiu al acestor planuri ne va umple inimile, așa încât să avem gânduri comune cu El; de fapt, aceasta este una dintre intențiile lui Dumnezeu, atunci când ne-a oferit profețiile. El ni le-a dat ca unor prieteni ai Săi, pentru a ne face părtași simțămintelor Sale (Ioan 15.15; Efeseni 1.9; Geneza 18.17). Poate exista o dovadă mai puternică a dragostei și a încrederii Sale?

Inima omenească are nevoie de un obiect (obiectiv) cu care să se preocupe. Un om nu poate acționa în vederea viitorului, dacă inima lui nu se preocupă cu viitorul. Iar dacă noi nu avem obiectivele pe care Dumnezeu ni le așază înaintea ochilor, ne vom preocupa cu alte lucruri, iar umblarea noastră va fi caracterizată de ele.

Când inima creștinului este preocupată cu viitorul și când el înțelege că Adunarea este chemată să fie părtașă gloriei cerești, care credeți că va fi rezultatul? Nu poate fi altul, decât acela că va trăi ca un străin și călător. Iar când creștinul nu este preocupat cu viitorul, gândurile sale se vor concentra asupra prezentului, iar viața sa va demonstra aceasta. El va căuta fericirea în lucrurile pământești. Câți creștini astăzi, în loc să facă eforturi de a câștiga suflete pentru eternitate, își cheltuiesc energia pentru a îmbunătăți această lume – o lume care și-a dovedit stricăciunea completă și iremediabilă atunci când L-a lepădat pe Fiul lui Dumnezeu!

H L Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
Psalmul 23.1

Păstorul cel bun

O, dac-ați ști voi ce bun e Păstorul,

De care astăzi eu sunt păstorit!

Cunoaște calea și știe izvorul,

Cu El niciodată nu sunt obosit.

O, de-ați cunoaște și pacea profundă,

Ce-n suflet dragostea-i mare mi-a pus!

Căzut eram într-o groapă adâncă,

În brațe m-a luat și în turmă-i m-a dus.

O, de-ați cunoaște speranțele-mi toate,

Ce sigur vor fi-mplinite curând!

Nici sete nu suferi-voi, căci poate

Chiar apă din stâncă să scoată oricând.

Voi, dac-ați ști cât Isus vă iubește

Și ați cunoaște cât este de bun

Și cât de bine la El vă primește,

În turma Lui toți ați veni chiar acum.

Păstorul dorește în turma-i să fiți,

El Însuși vă cheamă pe toți să veniți!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CONFRUNTAREA CU SINGURĂTATEA

„Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)

     Undeva, dincolo de singurătate, se află o mulțumire ce se naște din necesitate. Când toate ușile de pe pământ par închise, altele se pot deschide în lumea spirituală. Atunci începi să vezi posibilitatea de a avea cu Dumnezeu acea relație pe care nu ai avut-o niciodată. Insula Patmos era un fel de colonie penală cum este Alcatraz (insula în apropiere de San Francisco, folosită multă vreme ca închisoare militară – n.tr.)

Ioan se afla singur acolo, când Dumnezeu l-a ridicat și l-a dus într-o călătorie prin slava cerului. Drept rezultat avem astăzi cartea Apocalipsa! Pavel se afla la închisoare când a scris cele mai importante epistole. În Geneza, Dumnezeu a făcut lucrarea miraculoasă a creației când era singur, fără cineva care să-L aplaude, așa că într-un fel S-a lăudat singur, când Biblia spune că toate „erau foarte bune” (Geneza 1:31). Și tu trebuie să înveți să faci la fel.

Când alții spun lucruri bune despre tine, faptul acesta reflectă părerea lor despre tine. Însă când tu spui lucruri bune despre tine însuți, faptul acesta reflectă opinia ta despre tine – și aceasta este părerea cu care trăiești zi de zi. Pentru a putea face față singurătății, trebuie să scapi de părerea că nicio tovărășie nu este de preferat în afară de propria ta tovărășie. Geneza 2:18 ne amintește că am fost creați să avem un tovarăș de viață, însă cu toate acestea există clipe când trebuie să te apropii mai tare de Dumnezeu – ca să-ți aduci aminte că nu ești singur și pentru a te ajuta să umpli golul spiritual din sufletul tău.

Gândește-te la asta o clipă și vei înțelege că uneori, soluția pentru singurătate nu sunt oamenii, ci scopul. Nu este lipsa de afecțiune, ci lipsa direcției! Când ai nevoie de scop și de direcție în viață, există un singur loc unde poți merge – la Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 25.1-17

    Ca şi în cazul celorlalţi profeţi, anunţul judecăţii împotriva lui Israel este urmat acum de profeţiile împotriva naţiunilor (vezi Isaia 13-23; Ieremia 46-51). Capitolul 21 ni l-a arătat deja pe împăratul Babilonului stând în cumpănă dacă să atace Raba fiilor lui Amon înaintea Ierusalimului (cap. 21.19-21), iar versetele 1-5 din capitolul 22 cuprindeau avertismentul că va veni pedeapsa asupra acestor descendenţi ai lui Lot, dintotdeauna vrăjmaşi lui Israel. Cruţaţi pentru o vreme, amoniţii, în loc să tragă învăţăminte, s-au bucurat cu laşitate de loviturile care se abătuseră asupra templului, asupra ţării dispreţuite a lui Israel şi asupra împărăţiei lui Iuda (v. 3,6). Ei îşi bătuseră joc de Israel în nenorocirea lui (Proverbe 17.5). Dar Domnul „îşi bate joc de cei batjocoritori”, afirmă Proverbe 3.34, citat în Noul Testament: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov 4.6; 1 Petru 5.5). Şi tocmai mândria care-i caracterizează pe Amon şi pe fratele lui, Moab (Ţefania 2.8; Isaia 16.6), va fi umilită de Domnul, prin faptul că va da ţara lor în stăpânirea unor prădători nomazi (v. 4 şi 10).

    Edomul şi Filistia sunt deopotrivă foarte vinovate. Şi una şi alta au profitat de ruinarea lui Israel, pentru a se răzbuna cu cruzime pentru vechile lor înfrângeri (v. 12 şi 15). La rândul lor, ele vor avea de-a face cu răzbunarea Domnului.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Pentru ce-L căutați pe Cel viu între cei morți?”
Luca 24.5

Prin înviere, Domnul a dobândit o biruință completă asupra întregii puteri a vrăjmașului. Perioada de mai înainte fusese „ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53) – perioada în care Satan și-a manifestat întreaga putere. Însă, „în lucrul în care s-au purtat cu mândrie, El a fost mai presus decât ei” (Exod 18.11); vrăjmașul a fost înfrânt chiar atunci când se afla la apogeul puterii și mândriei lui.

Învierea Domnului Isus a fost a doua dimineață în istoria creației. Când au fost puse temeliile creației vechi, stelele cerului au cântat împreună. Acea lucrare însă a fost coruptă prin păcatul lui Adam. Apoi a venit Fiul lui Dumnezeu, care a luat asupra Sa pedeapsa și moartea pe care noi le meritam. În felul acesta, mormântul Domnului Isus este văzut, prin credință, ca fiind sfârșitul vechii creații. Învierea Lui este însă dimineața unei creații noi și cu mult mai glorioase. Această creație nu va fi niciodată afectată de rău; ea este temelia unei Împărății durabile, care va fi primită de Hristos cel înviat, Omul al Doilea, care n-o va ceda, așa cum a făcut Adam, în mâna vrăjmașului, ci, la vremea potrivită, o va preda Tatălui (1 Corinteni 15.24).

Cât de binecuvântat și de încurajator este să-L vedem pe Domnul cum a îndepărtat răzvrătirea primului om! Cine poate înțelege bogățiile înțelepciunii și cunoașterii cuprinse în această taină? Dumnezeu Se descoperă în lucrarea harului și în roadele ei glorioase, astfel încât să-L putem cunoaște și să fim fericiți în deplina siguranță a dragostei ce ne-o poartă în Isus.

J G Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui”.
Ioan 4.34

Mâncarea Mântuitorului

Una din cele mai importante lucrări în viața Mântuitorului a fost împlinirea voii Tatălui ceresc. Domnul putea spune încă de la venirea Sa în lume:

„Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10.7). Dumnezeu are un plan bine definit pentru omenire, dar și pentru fiecare om în parte. La realizarea acestui plan măreț, Hristos Domnul a cooperat deplin cu Dumnezeu. Mântuitorul este Unicul care a putut spune: „M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis”.

Când Domnul a spus în orice împrejurare: „Facă-se voia Ta”, aceasta nu însemna pentru El o povară aspră, ci o părtășie perfectă cu Tatăl ceresc în realizarea mărețului plan al mântuirii. Voia lui Dumnezeu și împlinirea lucrării Sale au fost active în viața Mântuitorului; era mâncarea Lui zilnică. De aceea Dumnezeu putea să privească cu bucurie spre Fiul Său aflat în mijlocul vrăjmașilor, al răutății, al respingerii, dar totdeauna gata să facă voia lui Dumnezeu și să împlinească lucrarea care i-a dat-o Tatăl.

Dacă dorim să facem voia Tatălui ceresc, trebuie să ne punem mai întâi întrebarea: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?”. Răspunsul biblic este: „Să credeți în Acela pe care L-a trimis El”. Acesta este începutul vieții de credință. De aici urmează și ceilalți pași pe calea vieții.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

HRĂNITI-VĂ SI PRETUITI-VĂ UNUL PE ALTUL!

„Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag…” (Efeseni 5:29)

Când vorbim despre iubirea față de soț sau de soție, Biblia folosește cuvintele „hrănește și îngrijește”. Cuvântul „a hrăni”, spiritual vorbind, înseamnă „a zidi, a întări, a dezvolta și a alimenta”. Cuvântul „a prețui” înseamnă „a aprecia, a stima, a proteja și a sărbători”.

Îți mai aduci aminte cum te simțeai în copilărie de ziua ta când erai tratat ca fiind cea mai deosebită persoană din încăpere? Acum ai înaintat în vârstă și ai devenit mai matur, dar nu ai vrea să mai fii sărbătorit așa, doar puțin, din când în când? Hai, recunoaște – știi că ți-ar plăcea! Faptul de a fi sărbătorit, într-o atmosferă plină de dragoste, este esențial pentru sănătate. E plăcut să fii subiectul sărbătoririi, însă e la fel de important să faci planuri de sărbătorire pentru partenerul tău și împreună cu acesta. Fie că e vorba de zile de naștere, de aniversări, de promovări la serviciu sau de ocazii mai mărunte care au semnificație numai pentru voi doi, faptul că-ți faci partenerul/a de viață să se simtă special/ă și apreciat/ă așa cum contează pentru el/ea contribuie la crearea unei legături pe viață între voi doi. Iar faptul că ești sărbătorit nu înseamnă că viața este mereu o petrecere!

Uneori sărbătoarea include mângâierea și liniștirea reciprocă în zilele negre și în perioadele dificile. În realitate, abilitatea de a sărbători bucuriile vieții în mijlocul coborâșurilor amare este o calitate neprețuită pe care o vei găsi numai la persoanele mature. E ușor să sărbătorești momentele frumoase, dar ai nevoie de cineva care să te iubească și să stea alături de tine când sărbătoarea s-a terminat și începe corvoada zilnică.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este: hrăniți-vă și prețuiți-vă unul pe celălalt!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 24.1-27

    Odată cu acest capitol începe o nouă diviziune a profeţiei. Ea este datată ca o zi solemna care marchează debutul asediului final al Ierusalimului (comp. cu 2 împăraţi 25.1). Domnul reia comparaţia cu cazanul (cap. 11.3) şi anunţă că nu numai conţinutul Său (locuitorii cetăţii) va fi consumat, ci şi cazanul însuşi (Ierusalimul cu rugina lui învechită) va fi topit în focul care se aprinde.

    Ştim în ce stadiu va ajunge cetatea odată cu acest îngrozitor asediu (2 Cronici 36.19). Aceeaşi zi însă îi aduce şi lui Ezechiel personal doliul şi suferinţa: soţia îi este luată pe neaşteptate (v. 18). Astfel, prin propriile lui circumstanţe, profetul avea să-i înveţe pe fiii poporului său ce dureri urmau să se abată asupra lor atunci când Domnul avea să le ia ceea ce le era mai scump: capitala şi locaşul lor cel sfânt. Avem aici o probă a faptului că un slujitor al lui Dumnezeu nu este scutit de a avea parte de încercările la care sunt supuşi cei în mijlocul cărora trăieşte. Şi cât de multe dureri au fost partea acestui om al lui Dumnezeu! Pentru a fi „un semn” pentru poporul său (v. 27), îl vedem supunându-se la tot ceea ce îi cere Domnul (comp. cu Psalmul 131.2). Chiar fără ca Domnul să ne ceară imperios sacrificii, El să găsească în noi instrumente supuse, ucenici ascultători!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și, când va veni Acela, va convinge lumea de păcat și de dreptate și de judecată … de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi este judecat.” Ioan 16.8,11

„Acum este judecata lumii acesteia.” Ioan 12.31

Duhul Sfânt convinge lumea nu doar de păcate și de dreptate, ci și de judecată. Acest pasaj este adesea citat greșit și, prin urmare, este înțeles greșit. Scriptura spune: „Va convinge lumea … de judecată”, însă unii, când îl citează, spun: «Va convinge lumea … de judecata viitoare», iar acest lucru nu este corect.

Pavel i-a vorbit lui Felix despre „judecata viitoare” (Fapte 24.25), însă nu acesta este subiectul din pasajul din Ioan, unde se spune că Duhul Sfânt convinge lumea cu privire la judecata prezentă.

Prințul lumii acesteia, cârmuitorul ei, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru ca Hristos să fie lepădat și crucificat. Însă, prin moartea și învierea Sa, Hristos a zdrobit capul șarpelui, i-a anihilat puterea și i-a eliberat pe cei care, prin frica de moarte, erau supuși robiei toată viața lor (Geneza 3.15; Evrei 2.15).

Acum, după ce Dumnezeu L-a înălțat pe Hristos, El a declarat că întreaga lume se află sub judecată – judecată încă neexecutată, însă cu totul sigură. Între timp, evanghelia harului lui Dumnezeu este trimisă în întreaga lume și, atunci când este primită prin credință, îi scoate pe oameni de sub judecată; ei sunt aduși la Dumnezeu de sub puterea lui Satan și au trecut din moarte la viață.

Omul credinței vede întreaga lume ca pe o scenă deja judecată. El a găsit nu numai viața prin credința în Hristos, ci, de asemenea, a murit împreună cu Hristos. El înțelege că moartea lui Hristos a însemnat propria sa moarte față de ceea ce înseamnă lumea și că acum trebuie să trăiască doar pentru Hristos. Facă Domnul ca toți să trăim potrivit acestei realități!

H A Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Domnul păzește pe toți cei ce-L iubesc.”
Psalmul 145.20

Ocrotirea

Pe lângă acestea știm prea bine că accidentele, evenimentele tragice, durerea și moartea îi ating și pe credincioși. Fiecare dintre noi a trecut mai mult sau mai puțin aproape de astfel de evenimente. Atunci se ridică întrebarea: „De ce permite Dumnezeu aici / acum / la mine…?”. Și aici, răspunsul este complex:

Pe de o parte trebuie să admitem că noi ca „oameni mici” și creaturi ale Dumnezeului mare nu știm și nu avem un răspuns definitiv la această întrebare. Nici Iov nu a primit de la Dumnezeu un răspuns direct la întrebarea „de ce”.

Dumnezeu are cu fiecare dintre noi un plan pentru viața noastră. Dar ce rol joacă anumite evenimente, vom înțelege adesea doar în veșnicie.

În sfârșit, noi trăim într-o lume a păcatului (și pentru aceasta nu putem să dăm vina pe Dumnezeu), care este marcată de durere, lacrimi și moarte. De aceste urmări ale păcatului, nici credincioșii nu sunt eliberați. Domnul a plâns la mormântul lui Lazăr conștientizând că și ai Săi trec prin această „vale a lacrimilor”.

În toate însă știm că harul Său este cel care ne însoțește.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ PRIMESTI RĂSPUNSURI LA RUGĂCIUNI (3)

„Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit…” (Efeseni 5:2)

     Ați auzit bine acest îndemn biblic? „Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi”.

Așa că a treia întrebare de pus dacă vrei să ai parte de rugăciuni ascultate, este:

3) Dai tu dovadă de o atitudine iubitoare? Gura ta este o componentă majoră în umblarea ta în dragoste. Încă nu reușim să înțelegem cât de mult bine le putem face altora ridicându-i prin cuvintele noastre! Și la fel: trebuie să fim chiar și mai atenți să nu le spunem lucruri care să-i doboare! Biblia ne mai spune: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9). Căror porniri le dai tu frâu liber? Ce „scoți tu afară”? Când suntem prea ocupați ca să arătăm dragoste, înseamnă că a sosit timpul să analizăm motivațiile și atitudinile inimii noastre. Cum o putem face? Analizându-ne limba și ceea ce ne iese pe gură.

Mai ții minte când te-ai dus ultima oară la doctor și el ți-a spus să deschizi gura și să spui „aaaa”? Motivul pentru care ți se cere asta este ca să se poată uita la limba ta. La fel cum limba îi spune unui doctor multe lucruri despre sănătatea ta fizică, ea poate spune multe despre sănătatea ta spirituală.

În concluzie, pentru a primi răspunsuri la rugăciunile tale, trebuie să-ți cercetezi inima în trei domenii:

a) Capacitatea ta de a rămâne în Hristos. Lucrul acesta te va urca pe scara maturității spirituale și te va ajuta să descoperi autoritatea pe care o ai în rugăciune.

b) Vorbirea în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Lucrul acesta poate muta „munți” în viața ta (vezi Marcu 11:23).

c) Crescând în umblarea ta în dragoste – postură care va deschide multe ocazii de a le arăta altora cine este Dumnezeu cu adevărat!