Mana Zilnica

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

 

Psalmul 84

    În creaţie, fiecare vieţuitoare îşi găseşte un culcuş sau un cuib; credinciosul însă, asemeni Domnului său, nu cunoaşte pe pământ adevărata odihnă (v. 3; Matei 8.20). Afecţiunile sale sunt îndreptate în altă parte: înspre locuinţele cereşti, unde locul său este pregătit (loan 14.2; comp. cu v. 2,10). Versetul 3 ne dezvăluie tema emoţiilor care fac inima să clocotească: „… altarele Tale, Doamne al oştirilor!”. Drumul care duce spre Casa Tatălui trece însă printr-o lume care este o vale a plângerii (ebr. „Baca”) — şi fiii lui Core, autorii psalmului, au făcut această experienţă (vezi Psalmul 42.3). Ce contează? Dacă această cale este deschisa în inimile noastre, dacă nimic nu ne desparte de Acela înspre care mergem, atunci chiar și lacrimile se vor preface în experienţe benefice pentru noi! Vom merge „din putere în putere” (v. 7)! În acelaşi fel în care un motor este alimentat prin curentul pe care el şi-1 absoarbe din sursa sa, şi noi ne folosim de puterea pe care o găsim în Dumnezeu (v. 5). Puterea ne este dată nu ca o provizie alături de care avem tendinţa să ne punem pe odihnă, ci pe măsura nevoii, astfel încât noi să ne îngrijim mereu de contactul cu Cel care ne-o furnizează.

    În felul acesta vom putea cunoaşte promisiunile măreţe din versetul 11 ca fiind şi partea noastră, iar noi înşine vom gusta binecuvântarea întreită conţinută în acest psalm grandios. 4,5,12).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

 Și cântau, răspunzându-și unii altora, lăudând și mulțumind Domnului: „Pentru că este bun, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna față de Israel”. Și tot poporul striga cu strigăt mare, lăudând pe Domnul, pentru că se punea temelia casei Domnului. Dar mulți dintre preoți și leviți și capi părintești, bărbații în vârstă, care văzuseră casa dintâi, plângeau cu glas tare când se punea temelia acestei case înaintea ochilor lor; și mulți își înălțau glasul cu strigăt de bucurie, încât poporul nu putea deosebi glasul strigătului de bucurie de glasul plânsului poporului, pentru că poporul striga cu strigăt mare și glasul se auzea de departe.
Ezra 3.11-13

După captivitatea babiloniană – Plânset și bucurie

În sfârșit a venit clipa cea mare! Temelia templului urma să fie pusă! Zorobabel și Iosua, preoții și leviții, împreună cu toți cei care se întorseseră la Ierusalim, erau acum gata să înceapă reconstrucția templului care fusese distrus cu mulți ani în urmă. Leviții de la vârsta de douăzeci de ani în sus erau rânduiți supraveghetori peste această lucrare. Frații mai tineri au și ei o parte în lucrarea Domnului.

Toți erau emoționați, gata să-L laude pe Domnul cu instrumente, potrivit rânduielilor instituite de David, împăratul lui Israel. Au cântat, lăudându-L pe Domnul și aducându-I mulțumiri: „Pentru că este bun, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna față de Israel”. Cât de mult trebuie să Se fi bucurat Domnul, privindu-i pe cei ai Săi cântând și lucrând împreună!

Emoțiile celor din popor erau însă diverse. Strigătele de bucurie se amestecau cu plânsete puternice. Mulți dintre bătrânii aflați acolo văzuseră templul de la început – templul magnific construit de Solomon – în toată gloria lui. Ce contrast cu zidirea pe care ei o începeau acum! Când comparăm începuturile mărețe ale Adunării, în Noul Testament, cu trezirile din zilele noastre, avem multe motive să plângem. Totuși, să ne bucurăm și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El lucrează astăzi!

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere … În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere …
Daniel 1.17, 20

Sursa înțelepciunii

Știm că orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus de la Dumnezeu. Înțelepciunea a fost bunul acordat de către Dumnezeu celor patru tineri despre care vorbim în aceste rânduri. În viața acestor tineri putem observa cum strălucește înțelepciunea nevăzută și nepătrunsă a lui Dumnezeu, marele Dăruitor. Înțelepciunea care vine de la Dumnezeu este „întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de roade bune, fără părtinire, nefățarnică” (Iacov 3.17). Înțelepciunea lui Dumnezeu stă în opoziție cu înțelepciunea acestei lumi, cu înțelepciunea veacului. Și această opoziție dintre înțelepciunea de sus și înțelepciunea lumii se vede cu claritate în comportamentul lui Daniel și al prietenilor săi. Primul principiu al înțelepciunii divine cere omului să se smerească înaintea lui Dumnezeu în ascultare. Înțelepciunea lui Dumnezeu constă în a face toate lucrurile după sfatul voii dumnezeiești. Cei patru tineri au lucrat potrivit acestei voințe dumnezeiești, singura voie perfectă. Atunci nu ne mirăm că împăratul Nebucadnețar i-a găsit pe cei patru tineri „de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele, care erau în toată împărăția lui”.

Să reținem: Dumnezeu este Sursa înțelepciunii divine și Lui i se cuvine admirația și ascultarea noastră!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

ASTĂZI, ÎNCURAJEAZĂ PE CINEVA !

„Întăreşte-l şi îmbărbătează-l…” (Deuteronom 3:28)

     Încurajarea poate face minuni. În filmul „Stand and Deliver”, profesorul de liceu Jaime Escalante avea în clasă doi elevi cu numele Johnny: unul era un copil fericit și un elev silitor; celălalt își petrecea timpul făcându-și de cap și intrând dintr-un bucluc în altul… Când Asociația Părinți-Profesori au ținut prima ședință din an, o mamă a venit la Jamie și l-a întrebat: „Cum se descurcă fiul meu, Johnny?” Jaime a presupus din greșeală că era mama elevului silitor, așa că i-a răspuns: „Nici nu am cuvinte să vă spun cât de mult mă bucur de el! Mă bucur atât de mult că este în clasa mea!” În următoarea zi, acel „Johnny problemă” s-a dus la Jaime și i-a spus: „Mama mi-a povestit ce ați spus aseară despre mine. Niciodată nu am avut un profesor care să mă dorească în clasa lui!” Care a fost rezultatul? În acea zi și-a îndeplinit toate sarcinile, iar în ziua următoare a venit cu toate temele făcute. După câteva săptămâni, a devenit unul dintre cei mai sârguincioși elevi ai lui Jaime – și în timp unul dintre cei mai buni prieteni. Viața lui a luat o întorsătură fericită, datorită unei încurajări accidentale.

Iată cum funcționează încurajarea: Când cauți binele la o persoană și îl exprimi, îi dai un motiv de a trăi. Cu alte cuvinte, îl motivezi să fie mai bun decât este! Ultimul lucru pe care i l-a cerut Dumnezeu lui Moise să-l mai facă era să-l încurajeze și să-l îmbărbăteze pe Iosua „căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea” (v. 28). Și-ncă un lucru uimitor despre încurajare: nu trebuie să fii bogat, frumos, celebru sau extraordinar ca s-o spui, și este întotdeauna apreciată! Așadar astăzi, încurajează pe cineva.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

 

Psalmul 83

    În timpul necazului celui mare, coaliţia naţiunilor enumerate în versetele 6-8 se va pune de acord să şteargă de pe pământ numele lui Israel (Isaia 10.24). Intre acestea, un loc proeminent îl va ocupa Asiria (Asur, împăratul Nordului). În faţa acestei ameninţări cu exterminarea, cu mult mai teribilă decât a cunoscut vreodată acest nefericit popor (deja cu o istorie atât de tumultoasă), rămăşiţa credincioasă se va întoarce către Dumnezeu. Vrăjmaşii lor sunt, de fapt, vrăjmaşii Lui (v. 2), pentru că împotriva Lui a fost încheiată această alianţă (v. 5). Pe de altă parte, cei credincioşi sunt conştienţi că-I aparţin Domnului; ei sunt „cei ascunşi” ai Săi (v. 3), asemeni celor şapte mii din timpul lui Ahab care, în ciuda prigonirilor, nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal (1 împăraţi 19.18). Într-adevăr, Dumnezeu nu Se poate lipsi să nu intervină atunci când toate aceste popoare, în nebunia lor oarbă, vor fi găsite făcându-I Lui război (v. 5; comp. cu Psalmul 2.2 şi cu Apocalipsa 19.19). Rămăşiţa credincioasă invocă eliberările din trecut, datele răsunătoare din istoria lui Israel (v. 9: Judecători 4; v. 11: Judecători 7 şi 8).

    Noi, cei credincioşi, care nu vom avea de traversat aceste timpuri de groază, să dăm oare la iveală mai puţină răbdare sau o mai slabă încredere? împotrivirea lumii ar trebui să aibă asupra noastră un singur efect: acela de a ne «arunca» mai lângă Domnul nostru.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

 Dumnezeul gloriei S-a arătat părintelui nostru, Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui el în Haran, și i-a zis: „Ieși din țara ta și din rudenia ta și intră în țara pe care ți-o voi arăta”.
Fapte 7.2,3

După potop, descendenții lui Noe s-au împărțit în diferite popoare. Din nefericire, au căzut repede în idolatrie, așa cum vedem din Geneza 10 și 11 și după cum este descris în Romani 1.18-32. Odată căzute în idolatrie, Dumnezeu a lăsat națiunile să meargă pe această cale, în timp ce, bineînțeles, orice ființă umană rămânea responsabilă față de El (Fapte 17.24-31; Romani 3.19). În harul Său suveran, Dumnezeul gloriei l-a chemat pe Avraam să iasă din acea lume idolatră și l-a făcut tată al tuturor credincioșilor care aveau să-i calce pe urme.

Dumnezeu i-a avertizat adesea pe urmașii lui Avraam să-I rămână credincioși și să nu se întoarcă spre idoli. De ce? Fiindcă orice nouă generație trebuie să învețe aceleași lecții pe care Avraam le-a învățat. După ieșirea israeliților din Egipt, Dumnezeu le-a cerut ca fiecare nouă generație să fie instruită cu privire la ceea ce se întâmplase cu părinții lor. Aflată fie sub influența Babilonului, fie a Egiptului, fie a Canaanului, lumea este un sistem instituit pentru a se împotrivi lui Dumnezeu.

Cartea Judecători și cărțile multor profeți ne arată cum descendenții lui Avraam au căzut victime ale influențelor înșelătoare care se împotriveau lui Dumnezeu și intereselor Lui. Zilele în care trăim nu sunt diferite de acelea. Ioan ne avertizează să nu iubim lumea, nici lucrurile din lume, și să nu ne lăsăm stăpâniți de poftă (1 Ioan 2.15-17). Suntem binecuvântați cu cele mai mari binecuvântări (1 Ioan 5.20), însă suntem într-un pericol constant de a ne rătăci. „Copilașilor, feriți-vă de idoli” (versetul 21). Chemarea de „a ieși” este la fel de actuală astăzi cum a fost pentru Avraam și pentru descendenții săi. Astăzi există același pericol de a cădea în aceste lucruri cum a fost în zilele când au fost scrise epistolele.

A E Bouter

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Ucenicii … au rămas uimiți de tot … Isus … le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință”.
Matei 19.25-26

Răspuns încurajator

La vizitarea unei familii într-o regiune sărăcăcioasă, un evanghelist a avut parte într-o dimineață de următoarea dramă: Când Martin tocmai voia să meargă la școală, s-a rupt cusătura pantalonilor săi. Era singura pereche de pantaloni pe care o avea. Așa nu putea merge! Nevoit, Martin a trebuit să aștepte până mama lui a reparat pantalonii. Dar îi era teamă să nu ajungă prea târziu la școală. De aceea l-a rugat pe vizitatorul prietenos: „Nu vă puteți ruga, ca să nu ajung prea târziu la școală?”. Cursurile începeau la ora opt. Și era aproape opt! Martin trebuia să fie deja la școală. Acum să te rogi pentru așa ceva – nu însemna să ceri imposibilul? Totuși, evanghelistul a adus în cuvinte simple înaintea lui Dumnezeu dorința lui Martin. Când băiatul a fost gata, era opt și un sfert. Drumul spre școală dura doar câteva minute… La amiază, Martin veni acasă radiind de bucurie. El spuse: „Azi-dimineață, învățătoarea și-a uitat cheia. De aceea cursurile au început abia la opt și jumătate”.

Ce răspuns încurajator din partea lui Dumnezeu într-o situație fără ieșire! Am fi îndrăznit să ne rugăm așa de simplu? Desigur, trebuie să faci acest lucru cu o conștiință curată și cu o inimă sinceră. Dar Dumnezeu are la dispoziție toate mijloacele, pentru a ne ajuta. Și El ne ajută cu bucurie.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CUM SĂ-I ADUCI PE OAMENI LA ISUS (3)

„Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru… s-au suit pe acoperişul casei…” (Luca 5:19)

     Când vrei să ridici pe cineva, greutatea lui poate fi o povară greu de dus. Să remarcăm câteva aspecte:

1) A fost nevoie de patru oameni pentru a-L aduce pe acest om la Isus! Uneori trebuie să ceri întăriri… Dacă te-ai rugat pentru cineva și ți se pare că nu  s-a întâmplat nimic, iată un verset încurajator: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:19-20)

2) Domnul Isus a răspuns credinței celor patru oameni, nu credinței bolnavului. „Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” (Luca 5:20). Bietul om se afla în acea stare de atâta vreme, încât credința lui era probabil la fel de moartă ca mădularele lui. Pentru Dumnezeu, acest lucru nu reprezintă o problemă; El va răspunde credinței tale atingându-l pe cel drag pentru care te rogi.

3) Ei au refuzat să-și abandoneze prietenul slăbănog. Îți trebuie o credință tenace și care refuză să se dea bătută. Numai pentru că ai discutat cu cineva despre Domnul mai demult și nu a răspuns, nu înseamnă că nu va răspunde niciodată!Poate atunci nu era pregătit, dar acum tu vii cu o abordare mai bună, sau care îl găsește pe el în momentul potrivit… Când îți faci partea, Dumnezeu Și-o va face pe-a Lui cu vârf și-ndesat!

„Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 82

    Judecătorul suprem l-a aşezat pe om pe pământ cu misiunea de a exercita pe el judecată (citiţi Deuteronom 1.17). Dar, vai, este de ajuns doar să deschidem ochii şi vom şi vedea în ce măsură şi-a asumat omul această responsabilitate! Noi înşine suntem deseori indignaţi de nedreptatea care domneşte în jurul nostru – mai cu seamă când îi suntem victimele – şi ea impune din partea noastră multă răbdare (Iacov 5.10,11). Înţelegem de aceea care pot fi sentimentele Dumnezeului Celui drept prin excelenţă şi cât de mare este răbdarea Sa îndreptată spre această lume! Ea a strălucit într-un mod cu totul special atunci când sfântul Său Fiu a fost obiectul nedreptăţii supreme din partea oamenilor.

    Şi cine atunci ar putea manifesta astăzi în lume dreptatea lui Dumnezeu, dacă nu propriii Săi copii? (Să nu uităm că nedreptatea poate lua şi forma unor judecăţi defavorabile sau răuvoitoare pe care noi le îndreptăm înspre cineva.) Zi ide zi ne ies în cale – sub înfăţişări care adesea ne lasă indiferenţi – cel slab, orfanul, cel nenorocit, cel sărac (v. 3). Să ne întrebăm dacă nu cumva este în slujba noastră să-i căutăm şi să le dăm, cu compasiune – fără să mai vorbim de ajutorul material care ne stă în putinţă – mărturie despre dragostea Domnului Isus.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac, și mergi în ținutul Moria și adu-l acolo ca ardere-de-tot pe unul din munții despre care îți voi spune.
Geneza 22.2

Cuvintele adresate lui Avraam au fost: „Ia acum pe fiul tău”, cuvinte care ne reamintesc că Dumnezeu „nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său” (Romani 8.32). Apoi sunt adăugate cuvintele: „Pe singurul tău fiu”, care ne vorbesc despre dragostea lui Dumnezeu, care „L-a dat pe singurul Său Fiu” (Ioan 3.16). Mai mult, lui Avraam îi este reamintit că Isaac era acela „pe care-l iubești”, la fel cum Hristos este Cel despre care se spune: „Tatăl iubește pe Fiul” (Ioan 3.35). Este foarte semnificativ faptul că prima menționare a cuvântului „dragoste” în Biblie este în legătură cu o scenă care vorbește despre dragostea lui Dumnezeu, Tatăl, pentru Fiul.

Această întâmplare din Geneza ne prezintă de asemenea supunerea lui Hristos față de voia Tatălui. Nu vedem niciun cuvânt de împotrivire din partea lui Isaac. El este caracterizat de o supunere completă – o frumoasă imagine a ascultării perfecte a lui Hristos față de Tatăl. Vedem după aceea că, în timpul călătoriei către munte, lemnul pentru arderea-de-tot este purtat de Isaac, în timp ce focul și cuțitul sunt în mâinile lui Avraam. De-a lungul anilor Săi de slujire, Domnul a avut mereu conștiența morții Sale viitoare. Umbra crucii L-a marcat pas cu pas. Oamenilor li s-a îngăduit să-L răstignească pe Domnul, însă focul și cuțitul, care vorbesc despre judecată și despre moarte, au fost în mâinile lui Dumnezeu.

La toate jertfele, victima era mai întâi înjunghiată, apoi pusă pe altar. Aici avem o imagine izbitoare a jertfei lui Hristos, căci Isaac este mai întâi legat și așezat pe altar, înainte să fie luat cuțitul pentru a fi înjunghiat. Orice imagine este însă incompletă, în comparație cu realitatea. În cazul lui Isaac s-a găsit un berbec ca înlocuitor. La cruce, puterea morții nu a mai fost oprită. Dragostea Tatălui nu L-a cruțat pe Fiul, iar dragostea Fiului s-a supus voinței Tatălui.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
Luca 6.39

Cine ne călăuzește?

În acest verset, Mântuitorul ilustrează starea poporului și a conducătorilor săi comparându-i cu un orb condus de un alt orb. Astfel de călăuze nu pot evita groapa, pe care o întâlnesc, și vor cădea cu toții în ea. Să ne lăsăm atenționați de această învățătură a Domnului! La capătul drumului oricărui om firesc se află moartea veșnică, dacă nu-L primește pe Isus Hristos, care prin lucrarea Sa a adus lumina cerească, pentru ca omul să vadă unde duce mersul său. Omul, care nu-L primește acum pe Isus ca Mântuitor, va cădea în groapa pierzării veșnice. Nu lipsesc astăzi, ca și atunci, persoane cu pretenții de călăuze spirituale, care se încred în propria lor înțelepciune. Numai primindu-L pe Mântuitorul, pe care Dumnezeu L-a trimis pentru a fi adevărata lumină care luminează pe orice om, se poate merge pe drumul mântuirii. Isus a venit pe pământ, pentru ca prin lucrarea Sa de pe cruce să răscumpere oameni pentru veșnicie. El a fost Omul desăvârșit, dependent de Dumnezeu pentru a exercita puterea divină în folosul celor nenorociți. Tot timpul a căutat binele oamenilor. El ne-a dăruit Cuvântul Său și a chemat în slujba Sa oameni care să poată călăuzi pe alții. Să lăsăm să strălucească în viețile noastre cuvintele Domnului, care ne vor călăuzi, cu siguranță, spre veșnicia fericită în prezența lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ-I ADUCI PE OAMENI LA ISUS (2)

„I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” (Marcu 2:3)

     Unii oameni trebuie să fie „aduși” la Domnul Isus, pentru că de unii singuri n-ajung la El! La fel ca omul din această istorioară, ei sunt paralizați… Paralizați de un comportament pe care nu-l mai pot ține în frâu. Paralizați de un sistem de convingeri care le spune că sunt prea păcătoși ca Dumnezeu să-i poată iubi și răscumpăra. Paralizați de amintirea a ceva ce s-a petrecut în copilărie și despre care le este teamă să vorbească.

Paralizați de dependența de substanțe ilegale, de medicamente, de jocuri de noroc, de pornografie, de alcool, de muncă sau de bani. Oricare ar fi dependența ta, un lucru e sigur: te paralizează! Poți fi paralizat de teamă, de anxietate, de depresie, de un simț al propriei valori ieșit din comun, sau de o copilărie de coșmar în care a dominat neglijența și abuzul. Pe de altă parte, poți fi o persoană realizată, dar paralizată: de succes, materialism, lăcomie, de propria persoană – fără să-ți dai seama că ai nevoie de Dumnezeu în viața ta.

Căminul tău este afectat de vreuna din acestea? Domnul Isus și-a început lucrarea cu aceste cuvinte: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război eliberarea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Luca 4:18-19). O altă traducere a Bibliei parafrazează ultima parte a versetului 19 astfel: „să anunț timpul când avem trecere înaintea Domnului”.

Iată vestea bună pentru tine! Poate viața nu a fost totdeauna bună cu tine, însă harul lui Dumnezeu și zâmbetul îndurării Sale pot schimba toate acestea – începând de astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

 

Psalmul 81

    Israel este invitat să înalţe cântări în acelaşi fel în care făcuse şi odinioară pe malul Mării Roşii, în sunet de tamburină (v. 2; Exod 15.20). După eliberarea din Egipt însă, evocată de versetul 6, Dumnezeu ar mai fi avut încă o mulţime de lucrări grandioase de împlinit în favoarea poporului Său, … dacă acesta ar fi fost dispus să-L asculte. Era pregătit să-i hrănească cu „grăsimea grâului” (floarea fainii, cea care ne vorbeşte întotdeauna de Hristos) şi cu „miere din stâncă^„
(imagine a savoarei harului divin). Domnul însă este obligat să constate cu durere: „Israel nu M-a vrut…” (v. 11). Cât de emoţionantă este exclamaţia Lui: „Israele, dacă M-ai asculta…” (v. 8), şi, în plus: „Dacă M-ar asculta poporul Meu…” (v. 13; comp. cu Deuteronom 5.29)! Prieteni credincioşi, Dumnezeu şi de pe umărul nostru a descărcat o povară, cea mai apăsătoare greutate, aceea a păcatului (v. 6). Să ne amintim, de asemenea, că El are încă multe alte binecuvântări rezervate pentru noi,… cu condiţia de a avea dorinţa să le primim şi să ascultăm de Cuvântul Lui. El a pregătit pentru noi biruinţe (ilustrate de v. 14); doreşte să ne hrănească cu Hristos şi cu dragostea Lui. Să-I deschidem inimile! El le va umple, iar lauda Lui va fi în gura noastră (v. 10).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Căci și-a pus viața în joc și a bătut pe filistean și Domnul a lucrat o mare salvare pentru tot Israelul. Tu ai văzut și te-ai bucurat; de ce dar vrei să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat, să omori pe David fără motiv?
1 Samuel 19.5

Saul n-a făcut decât să-l urască și mai mult pe David, atunci când a văzut că Dumnezeu îl făcea să prospere și că el se purta cu înțelepciune în orice situație. Prin urmare, Saul a cerut întregii sale curți să-l omoare pe David.

Într-un astfel de context, Ionatan a demonstrat că dragostea sa pentru David era veritabilă. El i-a dezvăluit lui David planul tatălui său de a-l omorî și i-a promis că îi va vorbi lui Saul în favoarea sa. Ne aducem aminte de apostoli, care, atunci când au fost amenințați, au răspuns că trebuie să asculte mai mult de Dumnezeu, decât de oameni (Fapte 5.29).

Ionatan s-a împotrivit deci urii lui Saul, spunându-i câteva adevăruri esențiale și binecunoscute, pe care tatăl său nu le putea contrazice. Tot ceea ce David făcea pentru împărat și pentru Israel era „bun” sau „foarte bun” (conform cu Geneza 1.31). Lucrarea sa era aceea a unei „mari mântuiri” (conform cu Evrei 2.3), pentru tot Israelul. Nimeni nu era exceptat. Mai mult, Ionatan declară că orice atac împotriva lui David însemna „să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat” (conform cu Matei 27.4), „fără motiv” (conform cu Ioan 15.25). Astfel de cuvinte ne îndreaptă gândurile către Domnul Isus, care este, de asemenea, Domnul lui David. Prezentarea de către Ionatan a virtuților lui David a fost atât de elocventă și de convingătoare, încât mânia lui Saul a fost potolită pentru moment. La o astfel de mărturie suntem chemați și noi: să spunem ceea ce am cunoscut cu privire la Domnul și ceea ce El a făcut pentru noi!

H Hall

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Oricine crede în El [Fiul lui Dumnezeu] nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan 3.18

Moartea: stația finală? sau „Va urma…” în veșnicie!

Ceea ce poate să facă o mică sămânță, să fie oare imposibil la Dumnezeul Creator atotputernic? Nu, niciun mormânt nu va rămâne închis. Pentru omul care trăiește fără Dumnezeu, acesta este un gând de nesuportat. Mintea lui îl convinge: Nu poate fi așa. Satan îi șoptește: Nu trebuie să fie așa. Conștiința lui îi spune: Nu are voie să fie așa. Dar Cuvântul lui Dumnezeu îi strigă: Așa va fi!

 
 

„Va urma…” – în orice caz!

Dumnezeu ne-a spus foarte clar în Biblie că odată cu moartea nu s-a încheiat totul. Există o înviere a morților:

„Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată” (Ioan 5.28,29).

Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit? Fapte bune? Nu, Dumnezeu nu poate accepta așa ceva. El permite să ni se spună: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit” (Faptele Apostolilor 16.31). Isus Hristos spune: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11.25). „Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune” (Ioan 10.9).

 

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CE PĂRERE ARE DUMNEZEU DESPRE TINE

„Fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă…” (Romani 5:1)

     Până nu înțelegi ce părere are Dumnezeu despre tine, te vei zbate să primești aprobarea Lui și vei fi îngrijorat că nu te vei ridica niciodată la standardele Lui. Ai tu această impresie chiar acum? Dacă răspunsul este da, meditează la următoarele versete și lasă-le să-ți spulbere îndoielile.

1) „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui [să fim acceptați și să fim într-o relație bună cu] Dumnezeu în Hristos” (2 Corinteni 5:21). Caracterul nedemn este una dintre cele mai puternice arme pe care le folosește Satan împotriva ta, așa că smulge-i-o din mâini! De fapt, Dumnezeu a pus o protecție între tine și El: sângele Domnului Isus. Când Se uită la tine prin acea protecție, El te vede ca fiind neprihănit și iertat de toate păcatele. De aceea numim lucrul acesta „mărețul har”.

2) „Este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, [neprihănirea, faptul de a fi acceptat de Dumnezeu] ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 4:24). Ai înțeles? Neprihănirea de care ai nevoie pentru a ajunge în cer – este trecută în contul tău în clipa în care îți pui nădejdea în Hristos! Creștin fiind, există o diferență între locul tău și starea ta. Când păcătuiești, lucrul acesta îți afectează starea. Însă locul tău este „în Hristos” (vezi Romani 8:1)! Tu spui: „Cum rămâne cu slăbiciunile mele?” Aceasta este starea ta, iar Duhul Sfânt lucrează la ea în fiecare zi (vezi 2 Corinteni 3:18). Transformarea, care înseamnă „schimbarea formei”, este un proces zilnic. În timp ce te afli în acest proces, Dumnezeu te consideră neprihănit! Cu alte cuvinte, neprihănirea nu este o performanță, ci o poziție, mai precis – este perspectiva lui Dumnezeu! El te-a așezat în acea poziție în clipa în care te-a mântuit! Acum știi ce părere are și cum te vede Dumnezeu!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

 

Psalmul 80

    In încheierea Psalmului 79, Israel îi amintea lui Dumnezeu că este turma păşunii Sale; acum Psalmul 80 se deschide invocându-L pe Păstorul lui Israel. Asemeni unor oi risipite, incapabile să-şi regăsească drumul, cei credincioşi strigă: „Dumnezeule, întoarce-ne” (v. 3,7,19). Această lucrare de restaurare după un timp de rătăcire face parte din grija bunului nostru Păstor (Psalmul 23.3).

    „Fă să strălucească splendoarea feţei Tale!” cere rămăşiţa iudaică din adâncul necazului ei. Efraim, Beniamin şi Mânase erau seminţiile care mergeau, sub steagul lor, imediat în urma chivotului, imagine a lui Hristos (Numeri 10.22-24).

    Începând cu versetul 12, credincioşii se întreabă miraţi: De ce a dat Dumnezeu pradă jafului şi focului acest butuc, pe Israel, pe care 1-a transportat din Egipt şi 1-a sădit cu atâta grijă? Domnul răspunde în Isaia 5.4 tot cu un „de ce”: De ce, când Mă aşteptam (de la via Mea) să facă struguri, a făcut struguri sălbatici?”

In contrast însă cu viţa lui Israel, neroditoare în ciuda tuturor eforturilor divinului Viticultor, Ioan 15 ne prezintă „adevărata viţă”, pe Hristos. In Psalmul nostru (v. 17), El este deja introdus ca „Omul dreptei” (de la dreapta) lui Dumnezeu şi ca „Fiul Omului” nume sub care ÎI găsim deseori în evanghelii.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

De aceea și noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem ca să fiți umpluți de cunoștința voii Lui, în orice înțelepciune și pricepere spirituală, ca voi să umblați într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui, aducând rod în orice lucrare bună și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu.
Coloseni 1.9,10

Scriindu-le colosenilor, apostolul Pavel afirmă cu bucurie și cu recunoștință credința lor veritabilă în Hristos Isus. Veridicitatea credinței lor era demonstrată de dragostea pe care o aveau față de toți sfinții. Aceasta este o mărturie minunată cu privire la faptul că evanghelia fusese crezută de ei și că acum erau în așteptarea nădejdii păstrate în cer pentru ei.

Apostolul, potrivit cu darul pe care îl avea, era preocupat de creșterea lor spirituală. Pavel nu-i vizitase niciodată pe coloseni. Epafra, prizonier împreună cu el la Roma, lucrase cu credincioșie printre ei și îl informase pe Pavel cu privire la starea lor spirituală. Dumnezeu era la lucru în Colose, însă, oriunde El este la lucru, Satan încearcă să-i tulbure pe sfinți. Cât de repede se îndreaptă inimile noastre către înțelepciunea și cunoștința acestei lumi, uitând că omul, cu toată aparenta lui înțelepciune, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu și L-a răstignit pe Domnul gloriei!

Din acest motiv, Pavel, omul rugăciunii, mijlocea la Dumnezeu pentru ei, ca să fie plini de cunoașterea voii Sale, în toată înțelepciunea și priceperea spirituală. Era dorința sinceră a apostolului ca acești credincioși să umble într-un chip vrednic de Domnul, fiindu-I plăcuți în orice lucru. Este și dorința noastră să-I fim plăcuți prin purtarea noastră? Când cercetăm Scripturile pentru a fi umpluți de cunoașterea voii Sale, El ne dăruiește de asemenea priceperea și înțelepciunea pentru a aplica această cunoaștere la viața de zi cu zi. În felul acesta, căpătăm putere pentru a umbla cu răbdare și cu bucurie în mijlocul împotrivirii și a conflictului.

J Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.
Evrei 9.27

Moartea: stația finală? sau „Va urma…” în veșnicie!

Sfârșit definitiv la un metru optzeci?

Întâlnești oameni care sunt de părere că odată cu moartea s-a sfârșit totul. „Când voi fi în sicriu la un metru optzeci sub pământ, atunci acolo este stația finală.”

Odată, am întrebat pe cineva încotro se îndreaptă călătoria sa când va veni ora morții sale. Răspunsul său a fost: „Am aranjat totul. Am cerut să fiu ars, și astfel s-a sfârșit totul și s-a rezolvat”. Eu a trebuit să-i răspund că Biblia vorbește cu totul altfel, și anume:

„Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Atunci pe fața lui a apărut o expresie ciudată și a spus: „Vă rog, nu mă neliniștiți…” Neliniștea era de mult în inima lui, căci Dumnezeu a pus în inima fiecărui om veșnicia.

 
 

Puterea de aruncare în aer

În vechiul cimitir de pe strada Maria din Hanovra se putea vedea mormântul Henriettei von Rüling. O inscripție gravată spunea: „Acest mormânt cumpărat pe veci nu are voie să fie deschis niciodată”. Doar puține decenii au trecut și s-a întâmplat contrariul: O sămânță a unui copac a început să crească acolo și a dislocat blocurile de piatră uriașe!

 

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CE PĂRERE ARE DUMNEZEU DESPRE TINE

„Fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă…” (Romani 5:1)

     Până nu înțelegi ce părere are Dumnezeu despre tine, te vei zbate să primești aprobarea Lui și vei fi îngrijorat că nu te vei ridica niciodată la standardele Lui. Ai tu această impresie chiar acum? Dacă răspunsul este da, meditează la următoarele versete și lasă-le să-ți spulbere îndoielile.

1) „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui [să fim acceptați și să fim într-o relație bună cu] Dumnezeu în Hristos” (2 Corinteni 5:21). Caracterul nedemn este una dintre cele mai puternice arme pe care le folosește Satan împotriva ta, așa că smulge-i-o din mâini! De fapt, Dumnezeu a pus o protecție între tine și El: sângele Domnului Isus. Când Se uită la tine prin acea protecție, El te vede ca fiind neprihănit și iertat de toate păcatele. De aceea numim lucrul acesta „mărețul har”.

2) „Este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, [neprihănirea, faptul de a fi acceptat de Dumnezeu] ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 4:24). Ai înțeles? Neprihănirea de care ai nevoie pentru a ajunge în cer – este trecută în contul tău în clipa în care îți pui nădejdea în Hristos! Creștin fiind, există o diferență între locul tău și starea ta. Când păcătuiești, lucrul acesta îți afectează starea. Însă locul tău este „în Hristos” (vezi Romani 8:1)! Tu spui: „Cum rămâne cu slăbiciunile mele?” Aceasta este starea ta, iar Duhul Sfânt lucrează la ea în fiecare zi (vezi 2 Corinteni 3:18). Transformarea, care înseamnă „schimbarea formei”, este un proces zilnic. În timp ce te afli în acest proces, Dumnezeu te consideră neprihănit! Cu alte cuvinte, neprihănirea nu este o performanță, ci o poziție, mai precis – este perspectiva lui Dumnezeu! El te-a așezat în acea poziție în clipa în care te-a mântuit!

Acum știi ce părere are și cum te vede Dumnezeu!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 79

    Acest psalm ne dezvăluie sentimentele şi rugăciunile rămăşiţei lui Israel când naţiunile „au năvălit” în Palestina şi „au profanat templul” (v. 1). Credincioşii se plâng: au ajuns de râs şi de batjocură pentru vecinii lor (v. 4; comp. cu Psalmii 80.6 şi 44.13). In ţările noastre, în care, în loc de prigoana de odinioară, avem parte de toleranţă religioasă, batjocura continuă să fie o armă modernă de persecuţie. Credinciosul care dă mărturie de credinţă va fi tratat uneori ca fanatic, ca orgolios sau ca vizionar. Şi nu vom fi cruţaţi de aceasta, chiar dacă dorim să rămânem separaţi de lume. In acelaşi timp, în plus faţă de vrăjmaşii din afară, credinciosul neeliberat se poate confrunta şi cu acuzatori din însuşi lăuntrul său. Sunt vechile fărădelegi care-i revin în minte, deoarece încercarea dă adesea ocazie unei apăsătoare cercetări de conştiinţă. Atunci sufletul care-şi simte mizeria (v. 8b) face apel la îndurarea de sus: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău … şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău” (v. 9). Chiar dacă poziţia noastră ca răscumpăraţi este mult diferită de cea a rămăşiţei iudeilor, Dumnezeu şi pe noi tot datorită acestui Nume ne iartă păcatele şi ne curăţă de orice nedreptate – pentru că El este credincios şi drept faţă de Fiul Său, Isus Hristos (1 loan 1.9).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dar El, răspunzând, i-a spus: „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»”.
Matei 4.4

Suntem sfințiți spre ascultarea lui Hristos. Ce înseamnă această ascultare? Dacă, de exemplu, copilul meu vrea să meargă într-un anumit loc, însă, la porunca mea, se supune și merge unde îl trimit eu, putem numi aceasta ascultare, însă nu este ascultarea lui Hristos. Domnul nu a avut niciodată dorința de a face altceva decât Îi cerea Dumnezeu. Ispititorul i-a zis: „Dacă ești Fiu al lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini”. Care a fost răspunsul Lui? „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu».”

Aceasta este ascultarea lui Hristos. Voia Tatălui a fost motivația Sa pentru orice lucru. Sunt mii de lucruri pe care noi le facem din obișnuință și spunem că trebuie să le facem. Nu există niciun „trebuie” pentru noi, decât voia lui Hristos. Știm care este voia Lui, fiindcă am fost făcuți epistolă a lui Hristos, iar calea pe care mergem trebuie să fie aceea pe care să manifestăm viața lui Isus în trupurile noastre. Tot ceea ce facem trebuie să fie expresia consacrării inimii noastre față de Hristos și a manifestării Lui către cei din jur. Standardul umblării noastre este să umblăm într-un chip vrednic de Domnul, nu de om.

Câteodată este foarte dificil să fii pașnic, răbdător și blând, atunci când cineva te nedreptățește sau te insultă. Înțeleg această dificultate, însă noi avem privilegiul binecuvântat de a umbla așa cum El a umblat. Dacă vrem să umblăm astfel, trebuie să-L contemplăm pe Hristos, să învățăm care a fost calea Lui aici, pe pământ, după ce am învățat care este locul nostru în El, în cer. În acest loc ne aflăm, înaintea lui Dumnezeu, iar ceea ce vreau să accentuez este nevoia de a-L contempla pe Hristos, ca să putem fi ca El aici jos. Nu există nimic altceva care să umple sufletul cu binecuvântare și încurajare, nici care să ne sfințească din punct de vedere practic într-un fel mai deplin. Domnul să ne dea harul și puterea să-L contemplăm!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
Ioan 10.28

Mâini sigure

Un cameraman amator a surprins imagini șocante din timpul marelui premiu de motociclism al Malaeziei din anul 2011. Filmarea dezvăluie scene incredibile, petrecute imediat după accidentul în urma căruia motociclistul italian Marco Simoncelli și-a pierdut viața. Imediat după accidentul care s-a petrecut la ieșirea dintr-un viraj, Simoncelli a rămas întins pe pistă, cu o rană gravă la cap. A fost pus pe o targă, dar după ce au făcut numai câțiva pași, brancardierii au scăpat targa și Simoncelli a căzut în cap. Ba mai mult, doi dintre cei care țineau targa au căzut peste el. Apoi, ca și cum n-ar fi fost de ajuns, brancardierii au alergat cu targa până la mașina de transport, deși Simoncelli era în stare gravă, rănit la cap și ar fi trebuit mișcat cât mai puțin posibil. Scena de groază s-a petrecut chiar în fața tatălui său, care se îndrepta spre pistă. Simoncelli a murit la câteva zeci de minute după ce a ajuns la spital.

Iată o întâmplare tristă care ne arată cât de nesigure sunt mâinile oamenilor! Dar cine își pune încrederea în Mântuitorul, poate fi sigur că a ajuns pe mâini sigure. Fiecare om care se încrede în Mântuitorul va auzi și va trăi realitatea acestui adevăr: Nimeni nu-i va smulge din mâna Domnului. Mâinile Domnului sunt sigure. Chiar așa ne-a spus Domnul Însuși în versetul meditației de astăzi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU FI NEPOLITICOS !

„Niciun om necurat nu va trece pe ea…” (Isaia 35:8)

     Biblia ne anunță că: „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea Sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea.” (Isaia 35:8)

Nu-i așa că ar fi minunat dacă ar exista o autostradă special concepută pentru oamenii cumsecade și atenți? În schimb, uită-te în jurul tău: „nervii la volan” apar în fiecare zi. Șoferii nepoliticoși strigă obscenități la adresa colegilor din trafic, la cei tineri cât și la cei în vârstă. Ce ne face să fim atât de nepoliticoși în zilele noastre? Există o sumedenie de cauze: programele supraaglomerate, navetele lungi, șefii pretențioși, copiii răsfățați, stresurile traiului zilnic… Situațiile în care dăm dovadă de răbdare sunt tot mai rare. Comunicarea nepoliticoasă și nerespectuoasă a devenit practică standard – chiar și printre cei care se pretind a fi creștini.

Ce s-a întâmplat cu Regula de aur pe care ne-a dat-o Domnul Isus? „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:31) În marea majoritate a timpului, suntem atât de absorbiți de propriile noastre agende, încât nici nu avem timp să ne gândim la ceilalți! Nu ar trebui oare ca dragostea noastră pentru Hristos și dorința noastră de a-L reprezenta bine aici pe pământ să aibă un impact asupra comportamentului nostru de zi cu zi? Biblia spune: „Dragostea… nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său…” (1 Corinteni 13:5)

Niciodată nu există vreo justificare pentru a fi nepoliticos. Așa că, atunci când îți dai seama că nu ai răbdare și ești nerespectuos, pocăiește-te și ia-ți din nou angajamentul de a respecta cel puțin regula bunului simț, pentru ca apoi treptat să ajungi la respectarea Regulii de aur!

Înțelege că atunci când ești nepoliticos, ai luat decizia foarte egoistă și lumească, de a da o importanță decisivă și prioritară nevoilor și preocupărilor tale! Or, urmașii lui Hristos trebuie să fie răbdători, atenți și plini de bunătate.

Încearcă să-ți amintești lucrul acesta astăzi, dacă vei întâlni pe cineva ale cărui fapte, vorbe, atitudini te provoacă să reacționezi nepotrivit!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 78.40-72

    Uitarea care s-a aşternut peste memoria poporului şi nerecunoştinţa de care a dat dovadă L-au determinat pe Dumnezeu să rememoreze încă de la începutul ei istoria lucrărilor pe care El le-a făcut pentru popor. Până la versetul 51 sunt amintite urgiile cu care a lovit Egiptul; în versetul 52 citim despre ieşirea poporului; apoi aflăm despre călătoria sa (v. 53), precum şi despre intrarea în Canaan (v. 54). Versetul 55 este un impresionant rezumat al cărţii Iosua, în timp ce versetele care urmează se situează în timpul Judecătorilor şi al cărţii 1 Samuel. Astfel, versetele 60 şi 61 ne trimit gândurile la luarea chivotului de către filisteni (1 Samuel 4). Vedem apoi cum Domnul intervine din nou, în trei moduri: îi loveşte pe vrăjmaşii Săi (v. 66); pune deoparte cele zece seminţii necredincioase, personificate prin Iosif şi Efraim (v. 67; din punct de vedere istoric este vorba despre regalitatea lui Saul şi a descendenţilor săi: 2 Samuel 2.8-11); de asemenea, împlinind Exod 15.17 (în v. 69), înalţă pe Iuda, pentru că este seminţia împărătească a lui David – potrivit alegerii suverane a lui Dumnezeu şi a harului Său (comp. cu loan 15.16 şi cu Romani 9.15), nu potrivit vredniciei, pentru că nu ni se spune nicăieri că această seminţie ar fi fost mai puţin vinovată decât celelalte. Această alegere suverană şi acest har divin sunt cele preamărite aici de psalmist. Iuda însă este legată într-un mod indestructibil de Cel Care este Unsul Domnului şi, în baza aceluiaşi Temei, ne-a ales şi ne-a iubit Dumnezeu şi pe noi (v. 68: noi aparţinem lui Hristos, Preaiubitului Său; comp. cu Ioan 17.6,7,10).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Prin Duhul Său sunt împodobite cerurile … Iată, acestea sunt doar marginile căilor Sale și numai un murmur al cuvântului auzim despre El!” Iov 26.13,14

Prietenii lui Iov credeau cu îngâmfare că pot pătrunde căile lui Dumnezeu, în special cu privire la necazul care venise asupra acestuia. Iov, în acest capitol, le răspunde preamărind puterea lui Dumnezeu în creație. Nimeni nu putea tăgădui puterea lui Dumnezeu, care „spânzură pământul pe nimic” (versetul 7). Însă Iov schimbă apoi brusc direcția argumentului său: chiar dacă recunoaște puterea măreață a lui Dumnezeu manifestată în lumea naturală, omul trebuie să admită că „acestea sunt doar marginile căilor Sale”. Iov dezvoltă această idee printr-o afirmație remarcabilă: „Numai un murmur al cuvântului auzim despre El”.

Este cu adevărat uimitor să vedem acuitatea spirituală a lui Iov, chiar și în mijlocul unei astfel de suferințe cumplite. De exemplu, Iov le spune prietenilor săi că Dumnezeu, prin puterea Sa, „potolește marea” (versetul 12). Totuși, el spune că acesta este doar un murmur a ceva cu mult mai mare. În Evanghelii avem acea întâmplare când Hristos a potolit marea, spunând: „Liniște! Taci!” (Marcu 4.39). Ucenicii Săi, plini de teamă, se întrebau: „Cine este Acesta?”. Însă, dacă ei ar fi luat seama la cuvintele lui Iov, ar fi fost încă și mai uimiți, căci ar fi realizat că ceea ce se întâmplase nu fusese decât „un murmur” al puterii Sale.

Prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin ungerea Duhului Sfânt ni s-a dăruit o pătrundere adâncă în căile și în puterea lui Dumnezeu. Totuși suntem mult împiedicați din cauza limitărilor cărnii. Va veni însă o zi când vom auzi mai mult decât un murmur cu privire la măreția Lui. Scriptura este în acord cu aceasta, fiindcă „acum vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, față către față” (1 Corinteni 13.12). Când „ziua lui Hristos” va veni și când vom ajunge în prezența Lui, nu vor mai fi doar „margini” sau „murmure”, ci vom zice: „Nici jumătate nu mi s-a spus” (1 Împărați 10.7).

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat prin harul Său o mângâiere veșnică … să vă mângâie inimile …” 2 Tesaloniceni 2.16-17

Durerea reginei

La una din vizitele sale în Scoția, regina Angliei a auzit despre o femeie sărmană, al cărei copil fusese răpus într-un accident. Când a auzit de nenorocire, inima de mamă a reginei a fost copleșită de durere și a mers la casa sărăcăcioasă a femeii. Vizita reginei a dat o nouă speranță mamei îndoliate în așa măsură, încât vecinele s-au mirat de mângâierea primită de mama îndoliată. Fiind întrebată cu privire la motivele schimbării, mama răspunse:

— Vizita reginei m-a ridicat deasupra nenorocirii mele.

— Dar ce ți-a dat regina? Ce ți-a spus regina?

— Regina nu mi-a dat și nu mi-a spus nimic. Ea era atât de impresionată, încât a plâns împreună cu mine ca și cum propria ei inimă ar fi fost sfâșiată de durere.

Câtă mângâiere a primit sărmana femeie prin vizita reginei! Dar mult mai multă mângâiere primește oricine își pune încrederea în mângâierile Mântuitorului. Domnul și Mântuitorul nostru știe totul despre noi. El a trecut prin orice încercare și durere pe care ar putea s-o cunoască inima omenească. El poate simți în chip desăvârșit cu noi, și dorința Lui este să fie în apropierea noastră ori de câte ori inima este zdrobită sub greutatea suferinței.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CEARTĂ CONSTRUCTIVĂ

„După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om.” (Proverbe 27:17)

     Majoritatea certurilor sunt distructive, dar există și unele care pot fi constructive; totul depinde de modul în care te raportezi la ele. De multe ori relațiile noastre se destramă sau se transformă în capitole nesfârșite de nefericire, fie pentru că nu reușim să recunoaștem, fie pentru că nu suntem dispuși să ne confruntăm cu problemele înainte ca ele să devină urgențe. În loc să discutăm despre ceea ce nu merge între noi, intrăm în conflict și ne certăm încercând să stabilim cui îi aparține vina. În antiteză cu discuțiile care ușurează în mod constructiv problemele, certurile aduc acuze și învinuiri, ceea ce este distrugător! Ele provoacă răni, mânie, stare depresivă, sentimente agresive, amărăciune și alte emoții puternice.

De aceea Biblia spune: „Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.” (Proverbe 20:3)

Să fim serioși! De partea aceasta a raiului, nici unul dintre noi nu va trăi fără diferențe de opinie și fără dezacorduri. Chiar și în cele mai bune relații vei avea parte de ele. Trebuie să înțelegi că nu toate conflictele răbufnesc dintr-un comportament voit; deseori poate apărea unul dintr-o greșeală minoră sau dintr-o simplă neglijență.

Când te angajezi într-o discuție deschisă în care se detaliază motivele conflictului, lucrul acesta aduce lămuriri, înțelegere și apreciere față de poziția celeilalte persoane. Mai presus de toate, nu te preface că nu auzi! Fii atent la ce spune celălalt. Nimic nu este mai rău decât atunci când cineva crede că nu-l asculți.

Prin discuții sincere, în dragoste, părerile noastre despre relații se cizelează și se clarifică. Firește, lucrurile a căror rezolvare o refuzi pot dăuna relației mai mult decât orice ai face. De aceea spune Biblia: „După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 78.17-39

    Cum a răspuns poporul în faţa lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu (v. 11)? Prin „faptele cărnii”, a căror tristă enumerare ne-o face Galateni 5.19… Acest capitol 5 din Galateni ne reaminteşte că cei credincioşi au fost scăpaţi de robie, după cum israeliţii au fost eliberaţi din sclavia Egiptului. Insă libertatea în care suntem puşi noi acum nu trebuie să-i dea ocazie cărnii (firii noastre pământeşti) să acţioneze după placul ei. Şi apostolul adaugă: „Umblaţi în Duh şi nicidecum nu veţi împlini poftele cărnii” (Galateni 5.1,13,16,25).

    Versetul 17 şi următoarele ale acestui psalm ne arată cum s-au aprins poftele în inima poporului. Mana – imagine a lui Hristos şi a Cuvântului Său – a încetat să le mai fie plăcută (v. 23,24; vezi Numeri 11.4…) şi, în acelaşi timp, în inima lor s-a cuibărit necredinţa (v. 22). Deşi fusese martor al puterii lui Dumnezeu, Israel nu s-a temut să-L ispitească, spunând:, Ar putea Dumnezeu să întindă o masă în pustiu?” (v. 19; comp. cu 2 împăraţi 7.2). Şi nouă, dragi prieteni, Domnul ne-a „deschis” larg „porţile cerurilor” (v. 23) pentru a ne binecuvânta. Să-I răspundem la aceasta întotdeauna prin încrederea noastră şi prin recunoştinţă.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Pentru că v-am dat întâi ce am și primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; și că a fost înmormântat; și că a înviat a treia zi, după Scripturi.” 1 Corinteni 15.3,4

Evenimentele vestite de evanghelie pentru mântuirea noastră sunt:

1. Hristos a murit pentru păcatele noastre;

2. A fost îngropat;

3. A înviat a treia zi;

4. A fost văzut de mulți martori după învierea Sa;

5. El este acum un Om în gloria lui Dumnezeu.

Binecuvântate realități vestite celor care sunt pierduți – realități de o importanță eternă pentru orice copil căzut al lui Adam!

Ești un copil căzut al lui Adam? Atunci aceste realități te privesc în mod direct, pentru timpul de acum și pentru veșnicie. Te îndemn să privești la Omul binecuvântat, smerit și ascultător, care a umblat pe acest pământ, vreme de treizeci și trei de ani, într-un har, într-o bunătate și într-o dragoste absolute. Privește cum orice boală și infirmitate dispăreau dinaintea Lui, cum posedații de demoni erau eliberați la o simplă poruncă a Sa! Privește cum păcătoșii împovărați veneau în prezența Lui și căpătau iertarea de păcate! Cine este acest Om binecuvântat, Prieten al păcătoșilor? Este Fiul veșnic al lui Dumnezeu!

Îl vedem deci pe Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, coborât aici printre oameni, expresie perfectă a tot ceea ce este Dumnezeu. Acum însă acest Om binecuvântat a plecat înapoi la Tatăl și Se află în gloria lui Dumnezeu, în acea glorie pe care o avea cu Tatăl înainte de a fi lumea. S-a dus înapoi ca Om, iar acum un Om – Dumnezeul-Om – Se află în gloria lui Dumnezeu. În El, omul are un loc în prezența lui Dumnezeu, potrivit cu dreptatea divină. Nu este aceasta o veste bună pentru sărmanii păcătoși? Nu este minunat să știm că un Om este acum în gloria lui Dumnezeu? Aceasta este ceea ce deschide ușa speranței pentru omul păcătos. Prin faptul că Hristos a mers în cer ca Om, ne-a fost deschisă și nouă calea pentru a intra acolo.

A H Rule

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul …”
Daniel 1.8

Hotărârea lui Daniel

Este remarcabil faptul că Daniel a refuzat bucatele de la masa împăratului; dar lucrul acesta are nevoie de o lămurire. Carnea și vinul fuseseră închinate idolilor. În Lege era scris să se ferească și să nu mănânce din jertfele locuitorilor țării (Exod 34.15). Daniel a văzut lămurit că închinarea la idoli a dus poporul în nenorocire și de aceea n-a vrut să aibă de-a face în niciun fel cu idolii. De-a lungul istoriei lui Israel, oamenii lui Dumnezeu au condamnat ferm idolatria. Poporul a fost dus în robie tocmai din cauza acestui păcat.

În Noul Testament se vorbește de idoli de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble (a se vedea Apocalipsa 9.20). Idolatria în Noul Testament are un înțeles spiritual: orice lucru sau persoană care ia locul Mântuitorului în viața creștinului, este un idol. Există lucruri, care nu sunt rele în sine, pe care ni le-a dăruit Dumnezeu și pe care le putem avea cu mulțumire. Dar dacă ele ocupă inimile noastre și se pun între Dumnezeu și sufletul nostru, sunt un idol. De pildă, bogăția nu este rea când este folosită în scopuri bune, dar a o căuta, a tinde spre iubirea de bani, ne îndepărtează de pe calea cea dreaptă, și unii s-au rătăcit și s-au străpuns pe ei înșiși cu multe dureri din cauza ei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DESPRE JUDECATĂ

„Cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi” Matei 7:2)

     Iată un verset care ar trebui să ne trezească: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7:1). Domnul Isus a fost dur cu oamenii religioși din vremea Sa, pentru că ei își petreceau timpul căutând nod în papură: îi condamnau pe ucenici că nu se spală pe mâini, iar pe Domnul Isus că face vindecări în ziua Sabatului. Să ne gândim la răspunsul Domnului Isus: „Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.” (Ioan 8:15-16)

Așadar, iată câteva întrebări la care trebuie să-ți dai răspuns: „Îi  judec pe ceilalți pe baza faptelor lor, iar pe mine mă judec pe baza intențiilor mele? Când comportamentul cuiva nu reflectă alegerea sau decizia pe care am luat-o împreună, sunt grabnic la comentarii? Când ceilalți nu se mișcă în ritmul meu, sau când nu fac lucrurile așa cum doresc eu, îi cataloghez drept leneși și buni de nimic? Când aud o remarcă negativă despre cineva, mi-o însușesc și-o transmit mai departe fără să verifica dacă e adevărată sau nu?”

Ben Franklin a spus: „M-am hotărât să nu vorbesc de rău pe nimeni… nici măcar într-o chestiune adevărată; ci mai degrabă, voi căuta prin orice mijloace să scuz greșelile pe care le aud despre cineva, iar la momentul potrivit să spun toate lucrurile bune pe care le cunosc despre acea persoană!”

Dacă ai o preocupare autentică pentru o persoană care a apucat-o în direcția greșită, și ți-ai câștigat dreptul de a i te adresa, fă-o în spiritul dragostei! Și nu uita: dreptul acela se câștigă când îți exprimi dragostea și preocuparea clipă de clipă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 78.1-16

    Acest psalm lung rememorează minunile (v. 4,12) împlinite în favoarea alor Săi de către, Dumnezeul care face minuni” (Psalmul 77.14). Încă de la început înţelegem că poporul este invitat să-şi deschidă urechile la această istorisire, care îi este dată pentru instruire (vezi titlul psalmului: „Un maschil al lui Asaf – o învăţătură”). În ce ne priveşte pe noi, creştinii, ştim că această istorie a lui Israel a fost deopotrivă scrisă şi „pentru avertizarea noastră” (1 Corinteni 10.11); potrivit versetului 2 (pe care Matei 13.35 îl pune în gura Domnului Isus), ea este ca o parabolă foarte mare (însă care redă fapte ce au avut loc în realitate). De asemenea, versetele 4 şi 6 ne mai arată că această istorisire a minunilor din trecut, enumerate în versetele 12-16, a fost făcută vizând în special noua generaţie, şi aceasta cu un triplu scop, definit de versetul 7: de a-i determina pe aceşti „fii” să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu dea uitării lucrările Lui şi să păzească poruncile Lui. Oare nu aceasta este deopotrivă ceea ce aşteaptă El şi de la noi? Să-I cerem Domnului să ne păzească pentru a nu ajunge, precum Israel în pustiu, „o generaţie încăpăţânată şi răzvrătită,… al cărei duh nu a fost credincios faţă de Dumnezeu” (v. 8; Ezechiel 20.18). Şi să ştim să luăm învăţătură din experienţele deja înfăptuite ale acestor lucruri „pe care le-am auzit şi le-am cunoscut şi pe care ni le-au istorisit părinţii noştri” (v. 3).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și când a venit luna a șaptea, și fiii lui Israel erau în cetăți, poporul s-a adunat ca un singur om la Ierusalim. Atunci Iosua, fiul lui Ioțadac, și frații săi, preoții, și Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și frații săi s-au ridicat și au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să înalțe pe el arderi-de-tot, după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Și au pus altarul pe temelia lui, pentru că teama era peste ei din cauza popoarelor acelor țări; și au înălțat pe el arderi-de-tot Domnului, arderile-de-tot de dimineață și de seară. Și au ținut sărbătoarea Corturilor după cum este scris și au înălțat arderi-de-tot, zi de zi, după număr, după rânduială, după cerința fiecărei zile.
Ezra 3.1-4

După captivitatea babiloniană – Zidirea altarului

De îndată ce israeliții întorși din captivitate au ajuns la Ierusalim, s-au împrăștiat, fiecare în cetatea lui. În luna a șaptea însă, ei s-au adunat la Ierusalim. Dumnezeu poruncise în Lege ca cei ai Lui să se strângă laolaltă. Astfel, ei s-au adunat laolaltă ca un singur om. Cât de bine ar fi ca o astfel de atitudine să caracterizeze tot poporul lui Dumnezeu și astăzi!

Ce urmau să facă acum? Conducătorii au luat inițiativa. Împreună cu frații lor, ei s-au ridicat și au zidit un altar și au adus arderi-de-tot pe el. L-au zidit așa cum era scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat instrucțiuni în Cuvântul Său și Se așteaptă ca noi să le urmăm.

Au început să zidească altarul, fiindcă se temeau de popoarele din jur. Foarte curând au început să întâmpine opoziție din partea lor. Au continuat totuși să lucreze și, în timp ce lucrau, aduceau arderi-de-tot Domnului. Au adus mai întâi arderile-de-tot de dimineață și de seară, mărturii ale aducerii-aminte constante a lui Dumnezeu cu privire la lucrarea Domnului Isus. Au ținut sărbătoarea Corturilor și au adus jertfele specificate de Dumnezeu pentru fiecare zi. Au adus arderea-de-tot zilnică și cele rânduite pentru sărbători. Toate acestea au fost aduse pe când temelia templului nu fusese încă așezată. Ce mărturie puternică trebuie să fi fost aceasta pentru toate națiunile din jur!

Prețuim și noi altarul nostru, pe Domnul Isus, și aducem noi jertfe lui Dumnezeu prin El?

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.” Filipeni 4.6

Teama și rugăciunea

O învățătoare îi întrebă pe copii despre rugăciune. „Să vedem ce spui tu, Ionel: te rogi seara?” — „Da”, răspunse Ionel sigur pe el. „Dar cum stai cu rugăciunea de dimineața?”, întrebă învățătoarea. „Dimineața nu mă rog.” — „De ce?” — „Pentru că ziua nu-mi este teamă.”

Poate zâmbim la auzul unei astfel de afirmații copilărești. Dar nici oamenii maturi nu sunt ocoliți de o astfel de gândire. Teama este un sentiment apăsător care îl înconjoară pe om din momentul în care se naște. Teama este una din cele mai puternice emoții omenești. Cum putem evita teama? – este întrebarea multor suflete. Nimic nu este mai semnificativ în această acțiune ca rugăciunea și încrederea în Dumnezeu. Orice altă activitate ne poate înșela asupra stării noastre spirituale. Este mai ușor să te jertfești pentru alții, să faci fapte bune decât să te rogi. Rugăciunea însă este activitatea primordială în viața creștinului. Rugăciunea nu-L informează pe Dumnezeu despre lucruri pe care nu le-ar fi auzit. El cunoaște totul. Scopul rugăciunii este să-i permită lui Dumnezeu să-Și arate gloria dăruind un răspuns care alungă teama noastră și rezolvă problemele care ne stau în față.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

POTI FACE O SCHIMBARE

„…sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş…” (Psalmul 102:7)

     Te simți uneori nepregătit pentru lucrarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu de făcut? Ai impresia că a ales persoana nepotrivită?

Mulți eroi din Scriptură au avut aceleași trăiri… David, ai cărui psalmi au încurajat milioane de oameni, „omul după inima lui Dumnezeu” s-a lamentat: „sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.” E greu să ne imaginăm ceva mai puțin semnificativ decât o pasăre… și cu toate acestea, Domnul Isus a spus: „nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru” (Matei 10:29).

Un autor a scris: „În lumea noastră indiferentă, e ușor să subestimezi importanța cuiva. Pentru că există atâția oameni mai capabili, mai dotați, mai prosperi și mai importanți – cine sunt eu să cred că am vreun rol semnificativ? Nu te bucuri că Martin Luther King Jr., Walt Disney, Winston Churchill, Irving Berlin, Abraham Lincoln, Charles Wesley, Maica Tereza și atâția alții – nu au gândit la fel?” De câți oameni a fost nevoie ca victima de pe drumul Ierihonului să fie ajutată? Câți au fost aleși să-l confrunte pe Faraon și să conducă Exodul? Câte oi pierdute au atras atenția păstorului? Câți a folosit Dumnezeu ca să pregătească calea lui Mesia? Numai câte unul!

Cu secole în urmă, o femeie pe nume Estera crezuse și ea că nu poate face nimic. Deși era iudeică, era soția unui puternic rege persan… care era pe cale să fie păcălit, ca să ia o decizie dezastruoasă prin care evreii urmau să fie exterminați. Ca toți cei care stau în spărtură, atenționată și convinsă de vărul și tutorele ei Mardoheu, Estera a fost dispusă să se implice până la sacrificiu și să spună: „dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:16).

Astăzi pune-ți întrebarea: „Ce trebuie să fac?” Poți aduce o schimbare în viața cuiva!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 77

    Asemeni Psalmului 73, şi acesta se poate structura în două părţi: prima, din care înţelegem câtă amărăciune inunda sufletul psalmistului, şi a doua, care ni-l arată pe psalmist pătruns de adevărul despre „calea lui Dumnezeu”, că se află „în sfântul locaş” (v. 13; Psalmul 73.17).

    De astă dată, ceea ce îl tulbură pe psalmist este nu prosperitatea celor răi, ci regretul după binecuvântările din trecut: „Mă gândesc la zilele de altădată … A încetat bunătatea Lui?” (v. 5,8). Ce trist este când o încercare devine prilej de a stârni murmure şi zadarnice întoarceri spre trecut! Şi ajungem astfel să cântărim dragostea Domnului după împrejurările pe care El le îngăduie în viaţa noastră sau chiar ajungem să ne îndoim de El dacă, pentru moment, nu ni Se mai arată binevoitor (v. 7). Un astfel de gând nu schimbă cu nimic credincioşia dragostei Sale, dar ne împiedică pe noi să gustăm mângâierea pe care El ne-a pregătit-o: „Sufletul meu refuza să fie mângâiat” (v. 2).

    Aceasta este slăbiciunea mea” (v. 10), adaugă Asaf în timp ce priveşte la el însuşi şi la alţii din jurul său, pentru a se compara cu ei. Insă, atunci când înţelege din partea lui Dumnezeu cât de inutile îi sunt lamentările, gândurile lui iau un alt curs – nu în sensul că va înceta să-şi mai întoarcă privirile spre calea deja străbătută până atunci, ci, meditând la minunile lui Dumnezeu din trecut, el le ține minte şi găseşte în prezent un prilej să-L laude pe Domnul pentru acestea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.
Coloseni 2.9

Adevărul uimitor exprimat în acest verset face ca inima să se plece în adorare înaintea Domnului Isus Hristos, Fiul veșnic al Tatălui veșnic. Perfecțiunea umanității Sale smerite a fost contemplată de mama Sa, Maria, și de alții care au intrat în contact cu El. Gloria Lui morală a strălucit mereu. Tot ceea ce a făcut a fost făcut într-o comuniune perfectă cu Tatăl Său. Când Maria L-a mustrat la vârsta de doisprezece ani, răspunsul Lui blând a fost: „De ce M-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” (Luca 2.49).

Cum este posibil ca dumnezeirea absolută și umanitatea adevărată să fie unite într-o singură Persoană? Aceasta este o întrebare la care nu putem răspunde, fiindcă doar Dumnezeu poate pătrunde acest miracol. Dumnezeu a fost arătat în trup, în Pruncul sfânt din ieslea Betleemului. Toată plinătatea Dumnezeirii locuia trupește în acel Prunc binecuvântat și aceeași plinătate va locui în El pentru totdeauna.

Doar în El avem privilegiul să contemplăm toată gloria lui Dumnezeu și în niciun alt fel nu a fost Dumnezeu Însuși revelat în mod personal. Doar atunci când El a fost arătat în trup au avut îngerii privilegiul de a-L vedea pe Dumnezeu. „Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie” (1 Timotei 3.16). Nici o creatură nu-L poate vedea pe Dumnezeu într-un alt fel, decât revelat în Persoana Fiului Său. Nu suntem noi perfect satisfăcuți când Îl contemplăm pe Domnul gloriei, sfânt, binecuvântat și prețios, văzându-L în El pe Tatăl deplin revelat? Este bucuria noastră să ne închinăm Celui în care toată gloria lui Dumnezeu locuiește trupește.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11.28

Chemarea Mântuitorului

Mântuitorul vede nu numai în mijlocul poporului Său vinovat, ci în lumea întreagă suflete trudite și împovărate de păcate. Domnul știe că păcătosul se obosește inutil, căutând să se izbăvească el însuși. Câte lucruri nu se fac, când povara păcatului apasă asupra cugetului? Dar totul este zadarnic! Starea se înrăutățește mereu. În afară de Fiul lui Dumnezeu, nimeni nu poate da odihnă și pace unui astfel de suflet apăsat de mustrările conștiinței.

Știm că Mântuitorul poate să-i ia păcătosului povara păcatelor, pentru că El Însuși a luat asupra Sa greutatea păcatelor la cruce și a purtat judecata lui Dumnezeu. După ce a împlinit această lucrare desăvârșită, Mântuitorul S-a înălțat în slavă și de acolo invită încă și astăzi, prin Cuvântul Său, pe oricine este trudit și împovărat să vină la El pentru a se bucura de odihna sufletului. Ce lucrare măreață a Mântuitorului!

Ce Mântuitor desăvârșit avem! Îl cunoaște și cititorul acestor rânduri? O, de ne-am încredința viața în mâinile Sale, care au fost străpunse pentru iertarea noastră! Cine se apropie de Mântuitorul va găsi odihnă pentru sufletul său. Câtă nevoie au sufletele noastre de odihnă! De aceea să nu întârziem de a răspunde chemării Mântuitorului: „Veniți la Mine!”. Astăzi este ziua mântuirii; mâine poate fi prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NEMULTUMIRE CONSTRUCTIVĂ

„Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.” (Numeri 27:5)

     Când ai reputație de om nemulțumit, ceilalți vor începe să te evite. În Vechiul Testament găsim o relatare interesantă despre cele cinci fiice ale lui Țelofhad. Care era problema lor: tatăl fetelor murise în timpul peregrinărilor prin pustie, înainte ca iudeii să intre în Țara Promisă. Țelofhad nu avea fii cărora să le lase moștenire pământul, iar legea nu le dădea voie fiicelor sale să-l primească. Prin urmare, fără tată, frați, soți, fii sau alți aparținători de parte bărbătească, fiicele lui Țelofhad se treziseră complet lăsate pe dinafară! Nu era corect, însă așa era legea. Dar, în loc să se plângă altora, surorile și-au prezentat „solicitarea de moștenire” înaintea lui Moise și a celorlalți conducători. Iar când Moise le-a adus pricina înaintea Domnului, Dumnezeu a fost de acord cu ele și le-a onorat-o (vezi Numeri 27:1-11).

Care crezi că ar fi fost rezultatul dacă s-ar fi plâns în stânga și-n dreapta, tuturor celor dispuși să le asculte, în loc să apeleze direct la cei care puteau face ceva, și anume la Moise și la Dumnezeu?! Cu siguranță că nu și-ar fi primit moștenirea. Să înțelegem un lucru: Dumnezeu nu-i poate binecuvânta pe cei care se plâng! Păcatul văicărelii l-a mâniat atât de tare pe Dumnezeu, încât a împiedicat o întreagă generație de iudei să moștenească Țara Promisă, când ei se aflau chiar la granița ei! Poate spui: „Am suferit o nedreptate, cui să mă plâng?” Lui Dumnezeu, Cel care poate face ceva! Psalmistul a scris: „Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.” (Psalmul 142:2).

E cel mai bun lucru pe care-l poți face, e cel mai bun sfat pe care-l poți primi!