Mana Zilnica

15 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când aude cineva Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, cel rău vine și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui.

Matei 13.19

Imaginea unei inimi bătătorite, care nu este dispusă să primească sămânța semănată, poate reprezenta mai multe lucruri. În primul rând, vedem în aceasta o imagine a Israelului ca națiune, din punct de vedere istoric și profetic. Iudeii din timpul Domnului Isus nu doar că au respins Cuvântul despre Împărăție atunci, ci parabola arată că ei vor refuza și mai târziu primirea lui.

În al doilea rând, aplicația la păcătoșii care aud evanghelia este evidentă. Am văzut de multe ori persoane care au venit câteodată sau chiar regulat pentru a asculta evanghelia și care apoi au plecat din nou indiferente și nepăsătoare. Multele influențe, despre care am vorbit deja, au captivat inima lor și au făcut conștiința lor atât de dură, încât sămânța Cuvântului nu a putut pătrunde înăuntru. Ei au auzit Cuvântul, dar l-au uitat imediat. Astfel, Diavolului i-a fost ușor să ia Cuvântul din inimă. Vom reveni la această idee.

În al treilea rând, această imagine trebuie să ne-o aplicăm și nouă, celor credincioși. De cele mai multe ori nu facem această aplicație, gândindu-ne doar la necredincioși, dar este o greșeală. Domnul Isus are să ne spună și nouă ceva din parabola semănătorului, chiar și cu „cel semănat lângă drum“. Chiar dacă terenul inimii fiecărui copil al lui Dumnezeu este bun și aduce rod pentru El, totuși, în viața noastră ar putea exista anumite domenii unde se potrivește imaginea unei semințe căzute lângă drum. S-ar putea să avem păreri preconcepute, neîntemeiate, cu privire la anumite aspecte ale credinței. Dacă ne atinge un Cuvânt clar din gura Domnului, nu suntem dispuși să-l primim. În acest punct, inima noastră este împietrită, și atunci nu înțelegem nici ceea ce ne vorbește Domnul, nici faptul că El Însuși ne vorbește. Aceasta poate avea efecte nefaste asupra căilor noastre personale și de adunare, în calitate de copii ai lui Dumnezeu.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine este Dumnezeu asemenea Ție, care iartă nelegiuirea și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Sale?

Mica 7.18

Maria Durand

La Pranles, în Ardèche, Franța, casa Mariei Durand adăpostește un mic muzeu care reconstituie viața femeii creștine care a fost întemnițată pentru credința ei, în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea. Când muncitorii au refăcut acoperișul, au descoperit o plăcuță de lut pe care scria: „Dumnezeu te va ierta!“. Cine a gravat aceste cuvinte și pentru cine erau destinate? Nu știm, dar, în perioada persecuțiilor religioase, persoana care a scris acele cuvinte se gândea cu siguranță la cei care îi persecutau pe creștini. Ea a urmat exemplul Domnului Isus care, vorbind despre dușmanii Săi de la cruce, a spus Tatălui Său: „Iartă-i, căci nu știu ce fac“ (Luca 23.34).

Ea nu scrisese: „Dumnezeu vă va ierta“, ci: „Dumnezeu te va ierta“. Acest „te“, la singular, se adresează în special celui care nu și-a pus lucrurile în ordine cu Dumnezeu. El este iubire și este gata să ierte păcatele tuturor. Însă este necesar să recunoaștem că suntem păcătoși și să acceptăm harul Său. Acesta este dăruit oricui îl cere, dar nu este impus celor care îl refuză. Este încă vremea harului, când Dumnezeu este răbdător. În curând, ușa va fi închisă (Matei 25.11). Apoi va fi prea târziu ca să răspundem dragostei lui Dumnezeu. După ce citești aceste rânduri, rămâi responsabil în fața lui Dumnezeu. Dacă nu ai răspuns la oferta Sa de iertare, vei fi judecat de Isus, pe care L-ai respins. Ce trebuie să faci? – „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta“ (Fapte 16.31).

Citirea Bibliei: Iov 24.13-26.14 · Fapte 13.23-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 23:12-23

Iosia îşi urmează curajoasa lucrare de cu­ră­ţi­re. Şi iată că în mijlocul mormintelor preoţilor idola­tri remarcă un alt mormânt. Este cel al omu­lui lui Dumnezeu care anunţase evenimentele care se îm­pli­neau acum. Oasele morţilor zăceau acolo, unele lângă altele, însă destinul lor etern diferea. Dom­nul, la venirea Sa, va deosebi şi va învia dintre cei morţi trupurile credincioşilor care „au adormit“ (1 Tesaloniceni 4.13 …). Ceilalţi vor fi lăsaţi să aştepte învierea pentru judecată.

Iosia a înţeles că, înainte să celebreze Paştele Dom­nului într-un fel demn, toată necurăţia tre­buia îndepărtată din ţară, căci nu poate exista vreun acord între adorarea Dumnezeului celui sfânt şi orice se află în asociere cu idolii (2 Corinteni 6.16, 17). Dacă cel credincios doreşte să rostească Nu­mele lui Hristos într-un fel demn, este invitat să se depărteze de fărădelege şi să se cureţe de „vasele de ocar㓠(2 Timotei 2.19). Poate fi dure­ros să ne separăm, să ne retragem, să ne curăţăm şi, fără îndoială, vom fi acuzaţi de mândrie şi de îngustime. Dar aceasta este ceea ce Dum­nezeu ne solicită înainte de a întreprinde orice lucrare pentru El. Să vedem care este consecinţa binecuvântată pentru Iosia şi pentru tot poporul: „Pentru că nu se sărbătorise Paşte ca acesta din zilele judecă­torilor“ (v. 22).

DUMNEZEU TE POATE FOLOSI! | Fundația S.E.E.R. România

„Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit… și m-a pus în slujba Lui…” (1 Timotei 1:12)

Mary Slessor a fost una dintre cele mai mari misionare din istoria Bisericii, deși ea a început ca o candidată cu foarte puține șanse. Din cauza problemelor cu alcoolul pe care le avea tatăl ei, de la vârsta de 11 ani Mary a lucrat în schimburi de douăsprezece ore în fabrică, ajutându-și familia să-și plătească facturile. Lucrând din greu, ea a descoperit că putea să plaseze cărți pe războiul ei de țesut, astfel încât în timp ce lucra putea să și citească. Astfel a aflat despre țara Calabar (Nigeria modernă), iar Mary a simțit că ar trebui să meargă acolo ca misionară.

În 1876, ea a plecat spre Africa de Vest la bordul navei S.S. Ethiopia (care, în mod ironic, era încărcată cu sute de butoaie de whisky!) Amintindu-și cât de mult dăunase alcoolul familiei sale, ea a scris: „Zeci și sute de butoaie de whisky și un singur misionar!” Dar ce misionar!

Mary a fost după nevoi bonă, predicator, asistentă medicală, învățătoare la sat și negociatoare. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ea a transformat trei regiuni păgâne prin mărturisirea Evangheliei. Ea a contribuit la stoparea conflictelor tribale și la salvarea a sute și mii de femei și copii! Timp de patruzeci de ani, ea a muncit din greu, iar Dumnezeu i-a dat putere. Lui Dumnezeu îi place să folosească oameni pe care lumea îi trece cu vederea (sau îi dă la o parte)…

Mary Slessor a fost unul dintre ei. La fel a fost și apostolul Pavel. Acesta scrisese cu mult înainte că Dumnezeu l-a socotit vrednic de încredere şi l-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte fusese un hulitor, un prigonitor şi un batjocoritor. „Dar am căpătat îndurare – scria el (1 Timotei 1:12-14) – pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă! Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.”

Același Dumnezeu care i-a folosit pe apostolul Pavel și pe Mary Slessor te poate folosi și pe tine – dacă-ți predai și-ți consacri azi viața ta – Lui!

14 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și David și-a făcut case în cetatea lui David și a pregătit un loc pentru chivotul lui Dumnezeu și a întins un cort pentru el. Și David a zis: „Nimeni să nu poarte chivotul lui Dumnezeu, decât leviții, pentru că pe ei i-a ales Domnul să poarte chivotul lui Dumnezeu și să-I slujească pentru totdeauna“.

1 Cronici 15.1,2

Carul nou (3)

Aici vedem dovada că David a citit în Scriptură. El a spus cuvintele de mai sus ca și cum făcuse o mare descoperire; și, într-adevăr, era o mare descoperire. Însă aceste cuvinte fuseseră scrise cu aproximativ patru sute de ani înainte (Deuteronom 10.8). Fără îndoială că Duhul lui Dumnezeu a îndreptat atenția lui David către pasajul respectiv, iar el a fost de îndată pregătit să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Parcă îl auzim spunând: «Cât de nechibzuit am fost, imitându-i pe filisteni!».

Pentru mine, aceasta este o imagine a multor creștini din ziua de astăzi, care caută să se închine lui Dumnezeu și să-I slujească potrivit cu gândurile lor. Unii ca aceștia au îngăduit ca viața lor religioasă să fie modelată de ceea ce au învățat ca și copii, sau de felul în care alții s-au comportat în jurul lor, fără să caute în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a vedea dacă Dumnezeu a lăsat scrise instrucțiuni clare cu privire la un lucru sau altul. Trebuie să învățăm din exemplul lui David. El a primit lumină cu privire la felul în care trebuia transportat chivotul și a acționat potrivit acestei lumini. Iar dacă Dumnezeu mi-a dat lumină, El așteaptă să mă comport potrivit ei. Altfel nu le pot fi de niciun ajutor fraților mei.

Religia actuală în creștinătate este una care se potrivește lumii și omului în carne. Se depune un mare efort pentru a face lucrurile lui Dumnezeu acceptabile omului natural. Nu cred că Dumnezeu ne-a chemat la așa ceva. Iar dacă El ne-a dat lumina cerească, să avem grijă să nu o întunecăm. Mai mult, această lumină ne este dată pentru a-i ajuta pe alții. Cred că de multe ori nu realizăm cât de mult îi influențăm pe alții. Trebuie să ne aducem aminte că nimeni nu trăiește pentru sine. Umblarea și căile noastre au un efect puternic pentru cei din jurul nostru, fie spre bine, fie spre rău.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Spun despre Domnul: Adăpostul meu și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred.

Psalmul 91.2

Podul din Genova

Pe 14 august 2018, o familie de francezi se întorcea acasă din vacanța petrecută în Toscana, când, la ora 11.30, o lumină de avertizare de la bordul mașinii indica o problemă la motor. Ploua torențial și era foarte aglomerat. Soțul a ieșit de pe autostradă chiar înainte de podul din Genova. Apoi, într-un mod cu totul surprinzător, lumina de avertizare s-a stins, așa că au decis să se reîntoarcă pe autostradă, imediat după celebrul pod. Dintr-odată au fost sunați de cei care verificau cine se aflase pe pod. Atunci au fost anunțați că podul s-a prăbușit la ora 11.36. Una dintre cele mai reușite arhitecturi din Peninsulă, podul Morandi, devenise acum un cimitir. Cedarea structurii de rezistență a unuia dintre turnuri și a unei bucăți de carosabil de sute de metri, în timpul acelei furtuni, a dus la distrugerea a 30 de vehicule.

Soțul a zis: „Am fi fost și noi acolo sau nu? Nu știu! Dar podul era intact când noi am părăsit autostrada și se prăbușise deja când noi am reintrat pe ea“. Un lucru este sigur: lumina de avertizare nu s-a mai aprins în acea zi și nici ulterior. Să fi evitat Dumnezeu acea tragedie pentru ei? Dacă da, de ce a făcut aceasta pentru ei și nu a făcut și pentru alții? Întrebarea rămâne fără răspuns. De fiecare dată când vede imagini cu podul distrus, soția este tulburată și se roagă pentru familiile celor implicați în tragicul accident.

Cei doi soți afirmă cu convingere că, dacă ei ar fi murit la Genova, ar fi mers în prezența lui Dumnezeu, Tatăl lor ceresc. Dar, atât timp cât sunt încă în viață, doresc sa-i ajute și pe alții să găsească pacea cu Dumnezeu prin Isus. A nu te teme de moarte este, de fapt, adevărata viață!

Citirea Bibliei: Iov 23.1-24.12 · Fapte 13.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 23:1-11

După cuvântul de judecată pe care Domnul tocmai îl pro­nun­ţase, Iosia ar fi putut concluzio­na: La ce bun atunci să curăţ acest loc asupra căruia Domnul Îşi va aprin­de mânia? Dar acesta nu este niciodată şi raţio­na­men­tul unui credin­cios adevărat. Chiar în aju­nul judecăţii fina­le, Scriptura porunceşte: „Cine este sfânt să fie sfinţit în continuare“ (Apo­calipsa 22.11). Aplicând cuvintele care i-au fost citite din Deuteronom 31.11, împăratul recu­­noaşte valoarea Cuvântului lui Dumne­zeu şi se pre­o­cupă să-l facă auzit la „tot poporul, de la mic până la mare“ (v.2). Avem şi noi aceeaşi dorinţă de a face cunoscut în jurul nostru Cuvântul cel viu şi eficace?

Râvna pentru casa lui Dumnezeu îl „mistuie“ pe Iosia, cum Îl va mistui, mai apoi, pe Unul mai mare decât el (Ioan 2.15-17). Să ne amintim cu ocazia aceasta de în­tre­ba­rea pe care apostolul Pavel le-o pune corintenilor: „Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? … că templul lui Dum­nezeu este sfânt şi aşa sunteţi voi?“ (1 Corin­teni 3.16-17; 6.19). Am primi noi oare vreun vi­zi­tator nobil într-o casă plină de dezordine şi de praf? Se va simţi el însuşi bine acolo? Cu cât mai mult trebuie să ne îngrijim când este vorba de Oaspetele divin care doreşte să-Şi facă locuinţa în inima noas­tră! A-I da onoarea cuvenită înseamnă, în primul rând, să punem această inimă în ordine, îndepăr­tând tot ceea ce o împovărează şi o spurcă.

IMPORTANȚA DOCTRINEI SĂNĂTOASE | Fundația S.E.E.R. România

„Va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă…” (2 Timotei 4:3)

Persoanele cărora le place să poarte diamante folosesc de fapt o imitație atemporală: zirconiul cubic. Dar în vremea noastră oamenii de știință pot crea diamante adevărate în laborator. Și sunt atât de bune, încât gemologii au probleme în a distinge între diamantele de laborator și cele extrase din mină. Pentru a le deosebi, ei utilizează o listă de verificare întocmită de experți: greutate, culoare, claritate și strălucire. Fără aceasta, un impostor ar putea pretinde că un diamant de două zile este unul care a avut nevoie de mii de ani pentru a se dezvolta!

Același lucru este valabil și cu adevărul spiritual. Dacă creștinii nu își cunosc Biblia, impostorii spirituali pot face ca tot felul de minciuni să treacă drept adevăruri. Nu este suficient ca cineva să facă minuni în Numele lui Isus, deoarece Însuși Mântuitorul ne-a avertizat: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘… n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine…” (Matei 7:22-23).

Biblia spune că până și Satana se poate deghiza în înger de lumină. Apostolul Pavel ne avertizează că: „va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (2 Timotei 4:3-4)

Biblia folosește cuvântul „învățătură” de cincizeci și cinci de ori – de unde înțelegem cât de importantă este. Trebuie să avem vigilența și competența unui expert în diamante, ca să nu fim înșelați. Dacă pentru a determina calitatea unei pietre prețioase se face o examinare atât de atentă, atunci cu-atât mai mult ar trebui să se aplice același tratament prețiosului Cuvânt al lui Dumnezeu!

Așadar, formează-ți o doctrină sănătoasă – și nimeni nu te va putea înșela!

13 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce va face.

Geneza 41.25

După ce l-a auzit pe Faraon istorisindu-și visul, Iosif îi dă împăratului un mesaj din partea lui Dumnezeu. Mai întâi repetă de două ori că „Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce va face“. Înțelepții Egiptului aveau fără îndoială teoriile lor cu privire la viitorul Egiptului, își analizaseră politicile lor și își făcuseră planuri potrivit propriilor lor idei – tot așa cum fac și astăzi liderii acestei lumi; fie că sunt politici, religioși, intelectuali, patroni sau muncitori, cu toții au diversele lor teorii despre viitoarea guvernare a lumii. Însă oamenii lumii acesteia, începând de la cel mai de succes om de afaceri până la cel mai degradat comunist, au un lucru comun, anume că toate teoriile oamenilor Îl exclud pe Dumnezeu din lumea creată de El.

Oamenii nu-L recunosc pe Dumnezeu ca pe „Dumnezeul cerului și al pământului“. Ei nu au nicio problemă cu faptul că Dumnezeu Se află în cer, loc despre care oamenii nu știu mai nimic și de care nu le pasă mai deloc; însă, când este vorba de pământ, centrul tuturor afecțiunilor omenești, acesta trebuie să fie guvernat după idealurile omului, idealuri care întronează voia omului ca fiind supremă și care Îl exclud cu totul pe Dumnezeu.

Totuși, Dumnezeu are planurile Lui cu privire la guvernarea viitoare a lumii, iar El nu ne-a lăsat în ignoranță cu privire la aceste planuri. În zilele noastre, El ne-a arătat și mai clar, prin revelație directă, „ce va face“. Dumnezeu urma să guverneze Egiptul prin acela care fusese respins de frații săi, lepădat și uitat de lume. În timpul nostru, Dumnezeu ne-a descoperit că, potrivit bunei Sale plăceri, El a hotărât să conducă toate lucrurile prin Hristos, atât cele care sunt în ceruri, cât și cele care sunt pe pământ. Acela care, când a intrat în lume, „nu a găsit loc“ nici chiar într-un han de pe marginea drumului, care, trecând prin ea, a fost ca „un străin în țară“ și ca „un călător“ care nu a avut unde să-Și plece capul, El este Cel despre care Dumnezeu a decretat: „Domnia va fi pe umărul Lui; și-I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternității, Domn al păcii“ (Isaia 9.6).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci preoții de seamă și fariseii au adunat sinedriul și spuneau: „Ce facem? Pentru că Omul acesta face multe semne. Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor lua și locul și națiunea“. Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind mare-preot în anul acela, le-a spus: „Voi nu știți nimic, nici nu gândiți că este de folos pentru noi să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea“.

Ioan 11.47-50

„Dacă-L lăsăm, toți vor crede în El …“

Isus Hristos a readus la viață o persoană care murise. Lazăr fusese în mormânt patru zile. Acest miracol uimitor a avut consecințe. Minunea s-a întâmplat lângă Ierusalim. Mulți au auzit despre ceea ce a făcut Isus și unii au crezut în El. Totuși, liderii religioși au fost tulburați de ceea ce se întâmplase. Ei știau că astfel de minuni constituiau semne prin care națiunea Îl putea recunoaște pe Mesia cel promis. Fără să țină cont de Legea lui Dumnezeu și de scrierile profeților, liderii din consiliul iudeilor se gândeau numai la statutul lor în mijlocul națiunii și la reputația lor printre romani. Isus reprezenta un mare pericol pentru ei. Așadar, și-au dezvoltat o strategie politică.

Romanii au distrus într-adevăr Ierusalimul și templul în anul 70 d.Hr. Mulți evrei au fost uciși, alții au fost luați prizonieri, multora li s-au confiscat bunurile și un număr considerabil au părăsit țara. Dar acest lucru s-a întâmplat nu pentru că toți au crezut în Isus, așa cum se temea consiliul, ci pentru că majoritatea nu au crezut în El. Și L-au ucis, refuzând să creadă în Isus chiar și după învierea Lui…

Citirea Bibliei: Iov 22.1-30 · Fapte 13.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 22:8-20

Lucrările întreprinse de Iosia în casa Dom­nului au condus la descoperirea cărţii Legii. Ea fu­se­se pierdută, uitată chiar de preoţii care, cu toate acestea, aveau răs­pun­derea de a o păstra (Deuteronom 31.9, 26). În decursul isto­riei Bisericii, marea trezire din timpul Renaşterii a adus Scripturile sacre înapoi, la loc de cinste. După seco­lele de în­tuneric ale evului mediu, Cartea lui Dumnezeu a fost scoasă din umbră, tradusă în limbile popula­re, tipărită şi răspândită în toate mediile.

Să nu uităm să fim recunoscători pentru lucrul acesta. Citirea Bibliei atunci a deschis ochii multora ca să vadă starea de ruină a creşti­nătăţii. Dar, în acelaşi timp, lu­mina divină a Evangheliei a venit ca să lumineze sufletele ignorante. Acest Cu­vânt al vieţii ne prezintă nu numai – cum a făcut cartea Legii lui Iosia – ceea ce Dum­nezeu a aşteptat de la om şi cum omul a eşuat în mod absolut (Vechiul Testament), ci de asemeni şi care este intenţia Lui în Hristos, Omul nou, şi ce a îm­plinit El în mod desăvârşit (adică întregul Nou Testa­ment). Dacă Biblia este o Carte care ne pune înainte întreaga noastră responsabilitate, ea ne aduce în acelaşi timp şi mesajul de har al lui Dum­nezeu pentru sărmanii păcătoşi pierduţi.

ISUS: SURSA ILUMINĂRII (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.” (Ioan 12:46)

Pastorul și autorul John Ortberg scria: „În 1780, un urmaș al lui Hristos din Marea Britanie, pe nume Robert Raikes, a fost unul dintre cei care n-au mai putut suporta ciclul sărăciei și al ignoranței care distrugea copiii din fiecare generație. El a spus: „Lumea merge înainte pe picioarele copiilor mici”. Așa că a luat copiii care erau obligați să lucreze șase zile pe săptămână în condiții de mizerie. Duminica era ziua lor liberă. El a spus: „Voi începe o școală gratuită pentru a-i deprinde să citească și să scrie, și să învețe despre Dumnezeu”. A făcut-o și a numit-o Școala duminicală. În cincizeci de ani, 1,5 milioane de copii au fost instruiți de 160 000 de profesori voluntari care aveau o viziune cu privire la educației unei generații. Școala duminicală nu a fost un program privatizat, opțional, pentru copiii din biserică. A fost unul dintre marile triumfuri ale voluntariatului educațional din lume.

Alfabetul popoarelor slave se numește chirilic. A fost numit după Sfântul Chiril, care a fost misionar printre slavi și a descoperit că aceștia nu aveau un alfabet scris. Așa că el a creat unul pentru ei, astfel încât să poată citi despre Isus în propria lor limbă.

Un misionar metodist, Frank Laubach, a relatat despre o întâlnire extraordinară cu Dumnezeu, în urmă cu aproximativ un secol, în urma căreia a pornit misiunea de a scoate lumea din ignoranță. El a început o mișcare mondială de alfabetizare. Expresia „Fiecare învață pe altul” reiese din viața extraordinară a acestui om. Laubach a călătorit în mai mult de o sută de țări și a ajutat la dezvoltarea ortografiei în 313 limbi. A devenit cunoscut drept „apostolul analfabeților”.

Astăzi, gândește-te și cere călăuzire – ca să știi ce poți face pentru a-i ilumina și tu pe alții!

12 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar dorim fierbinte ca fiecare dintre voi să arate aceeași stăruință în încrederea deplină a speranței, până la sfârșit, ca să nu fiți leneși, ci imitatori ai celor care, prin credință și îndelungă-răbdare, moștenesc promisiunile.

Evrei 6.11,12

Atenționări în Epistola către Evrei (3) – Să nu fiți leneși

Dintre toate atenționările din Epistola către Evrei, cea din capitolul 6 a fost cea mai greșit interpretată, conducându-i pe mulți credincioși să se îndoiască de mântuirea lor. Vom vedea însă că acest efect este cu totul străin de scopul acestei atenționări. Îndemnul începe în capitolul cinci, unde preoția lui Hristos este pusă în legătură cu Melhisedec – o referire la Vechiul Testament, cu privire la care scriitorul epistolei se temea că cititorii săi nu o vor înțelege, fiindcă deveniseră „greoi la auzire“ și „fără experiență“ (capitolul 5.10-14). El îi îndeamnă să meargă spre maturitate (capitolul 6.1).

Urmează însă o atenționare aspră cu privire la „cei care au fost odată luminați“, adică aceia care au cunoscut ceva din darul ceresc, din Duhul Sfânt, din Cuvântul lui Dumnezeu și din lumea viitoare, dar care au căzut, fără posibilitatea de a se mai pocăi. Aceștia sunt ca ogorul care, primind ploaie din cer, produce doar spini și mărăcini (versetele 4-8).

Învățăm oare de aici că cei credincioși își pot pierde mântuirea? Nicidecum, fiindcă cei aflați în starea de mai sus n-au fost niciodată mântuiți cu adevărat! Ei au stat un timp cu cei credincioși și au gustat atmosfera cerului, însă n-a existat realitate în ei. Au fost făcuți părtași ai Duhului Sfânt, însă n-au fost niciodată locuiți de El. Iuda Iscarioteanul a gustat puterile veacului viitor, făcând el însuși minuni în numele lui Hristos, însă L-a trădat pe Domnul și s-a dus „la locul său“ (Fapte 1.25).

Remarcați că această atenționare se adresează către „aceia“ (Evrei 6.4), în timp ce credincioșilor le vorbește astfel: „Cu privire la voi suntem încredințați de lucruri mai bune“ (versetul 9). Acest pasaj nu trebuie să-i facă pe cei credincioși să se îndoiască, ci să fie tot mai sârguincioși. Dacă mărturia noastră a fost odinioară strălucitoare, să nu ne lenevim, nici să nu devenim greoi la auzire, ci să urmăm credința și răbdarea celor care au mers continuu înainte pentru Domnul!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cine se îndură de cei întristați!

Cine are ochi binevoitor va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.

Proverbe 14.21; 22.9

A dărui

Adevărata bogăție constă în capacitatea de a dărui. Cu cât împărțim mai mult din bunurile noastre, cu atât acumulăm mai mult. Iar cu cât căutăm mai înverșunat să păstrăm în mod egoist doar pentru noi, cu atât mai mult risipim. Cum se poate aceasta? Cu cât agricultorul seamănă mai multe semințe, cu atât recolta este mai bogată.

Cu cât dăm mai mult, cu atât vom câștiga mai mult. Iar dacă în sfârșit am înțeles aceasta, și dăruim mai mult și cu înțelepciune, ajutându-i pe cei din jur în dificultățile lor (materiale și spirituale), iată însă un verset repede citit și repede uitat: „Dumnezeu îl iubește pe acela care dă cu bucurie“ (2 Corinteni 9.7)! „A da“ mai merge, dar „cu bucurie“ este ceva care ne depășește…

– Doamne Isuse, tot ceea ce ai dat prin moartea Ta pe cruce a dus la înviere și la viață și ne-a adus un imens beneficiu. Dă-mi credința de a călca pe urmele Tale, de a ști să dau cu bucurie din bunurile mele și din timpul meu celorlalți. Astfel voi putea vedea harul Tău sporind în cei din jurul meu.

Citirea Bibliei: Iov 21.1-34 · Fapte 12.12-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 21:19-26; 22:1-7

Amon succedă lui Manase. După doi ani de domnie fără frică de Dumnezeu, el piere printr-o moarte violentă. Şi micul Iosia, fiul său, urcă pe tron la vârsta de opt ani. Ne amintim că numele lui fusese menţionat deja, cu câteva secole în urmă, de profetul venit din Iuda la Betel ca să vorbeas­că împotriva altarului, în prezenţa lui Ieroboam (1 Împăraţi 13.2). Acest fiu trebuia să se nască în casa lui David pentru a împlini dreptatea şi judecata. În felul acesta, vedem cum, în prezenţa răului pe care-l su­porta, gândurile lui Dumnezeu se îndreptaseră spre acest copil cu mulţi ani mai înainte. Încă din eternitate, ele se odihneau asupra Copilaşului din Betleem care avea să devină Mântuitorul lumii.

Domnia lui Iosia, asemenea celei a străbuni­cu­lui său, Ezechia, corespunde unui fenomen care se numeşte reînsufleţire. În starea de adormire a creştinătăţii, Duhul Sfânt produce încă, ici şi colo, reîn­sufleţiri asemănătoare. Cea pentru care Iosia devine instrumentul remarcabil se carac­terizează prin:

• un interes înnoit pentru casa lui Dumnezeu;
• o întoarcere la Cartea sfântă;
• în sfârşit, printr-o preo­cupare cu despărţirea de rău.

Exemplul micului împărat Iosia le aminteşte de asemenea tuturor copiilor noştri că nu este niciodată prea devreme pentru a face „ceea ce este drept în ochii Domnului“ (v.2).

ISUS: SURSA ILUMINĂRII (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină…” (Matei 4:16)

În primul rând (și cel mai important de reținut este că), Domnul Isus a adus lumina mântuirii pentru întreaga omenire. Dar unul dintre beneficiile durabile ale Împărăției Sale este impactul Său asupra procesului de învățare și educație.

Cuvântul „universitate” a început să fie folosit de către cei care credeau că Dumnezeu a creat universul; prin urmare, căile Sale trebuiau studiate și cunoscute. Martin Luther a evidențiat ideea din Noul Testament că toți credincioșii sunt preoți. În acest proces, el a revoluționat educația, deoarece el a promovat ideea că fiecare persoană trebuie să fie capabilă să citească și să scrie, astfel încât să poată studia Sfintele Scripturi pe cont propriu. Acest lucru a inaugurat obiectivul de alfabetizare la nivel mondial pentru toți membrii societății.

În America, prima lege care prevedea educația în masă a fost promulgată în Massachusetts în 1647. Se numea (dacă vă puteți imagina așa ceva): „The Old Deluder Satan Act” (Legea privind vechiul Amăgitor, Satan). Între formulările sale era și următoarea: „Unul dintre principalele scopuri ale vechiului Satan Amăgitorul este acela de a ține oamenii departe de cunoașterea Scripturilor… și noi vrem ca învățătura să nu fie îngropată în mormintele strămoșilor noștri.” Aceasta este o idee minunată la care toată lumea ar trebui să subscrie: că ignoranța este unealta diavolului, și că Dumnezeu este Dumnezeul adevărului.

Au existat multe popoare unde misionarii creștini au descoperit limbi care nu aveau alfabet. Astfel, dând dovadă de un extraordinar spirit de sacrificiu, ei și-au dedicat viețile acestei munci dificile… au alcătuit primele dicționare… au redactat primele gramatici… au format primele alfabete… Iar primul nume propriu, semnificativ, scris în numeroase limbi a fost numele Isus.

Așadar, nu uita că sursa iluminării tale este Domnul Isus Hristos!

10 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta!

Luca 23.42

Apt pentru cer (1)

„Adu-ți aminte de mine“, a spus tâlharul convertit. Nu exista niciun nor pe inima acestui om, fiindcă el era instruit în mod divin. El recunoaște că Hristos era Domnul, în ciuda oricărui lucru. Pilat își spălase mâinile înaintea poporului și Îl dăduse în mâinile iudeilor. Domnul fusese tăgăduit de unul dintre ucenicii Săi și vândut de către un altul. Totul părea împotriva faptului că El era Domnul, însă tâlharul, în ciuda tuturor lucrurilor, Îl recunoaște ca fiind Domnul. Ce credință strălucitoare! Acest om nu a avut timp să crească spiritual, să slujească sau să umble ca un credincios, însă a existat în el o convertire deplină, o credință sigură, o conștientizare a ceea ce Mesia era și o încredere totală în venirea Sa în împărăția care-I aparținea. Credința este întotdeauna sigură; ea ne poate conduce să ne îndoim de alte lucruri, însă este întotdeauna absolut sigură de lucrurile lui Dumnezeu. Cel credincios își pune pecetea pe faptul că Dumnezeu este adevărat; el nu spune: «Poate că Dumnezeu este adevărat». Când primesc cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, îl primesc cu o siguranță absolută. Fără o siguranță absolută, nu-l pot primi deloc ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.

„Adu-Ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta.“ Preocuparea lui era ca Hristos să-Și aducă aminte de el. Vedem îndrăzneală la el, smerenie, un simțământ al perfecțiunii Domnului Isus și cunoașterea faptului că El avea să vină în împărăția Sa. Ferice de noi dacă suntem în starea acestui tâlhar! Dacă ești în suferință, în încercare, este acesta singurul lucru care te preocupă: ca Hristos să-Și aducă aminte de tine?

Răspunsul lui Hristos însă este diferit de ce aștepta tâlharul: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“. Înainte de a veni împărăția, tâlharul avea să meargă direct în rai. Când el așteaptă un răspuns de la Hristos, îl primește imediat. Odihna dăruită sufletelor noastre este răspunsul clar al lui Dumnezeu. Avem deci aici declarația sigură că acest tâlhar, care-și ispășea pedeapsa pentru fărădelegile lui, a fost în acea zi cu totul apt pentru cer. Iată cât de perfectă este lucrarea lui Hristos!

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Atunci cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să fie?

Matei 26.53,54

„Gândești că nu pot …?“

În timp ce era arestat, Isus Hristos îi punea această întrebare ucenicului Său Petru, care își scosese sabia ca să-L apere pe Învățătorul lui. La prima vedere este, într-adevăr, greu de imaginat că Hristos, Mesia cel promis și Regele iudeilor, S-a lăsat capturat de dușmanii Lui fără să opună nicio rezistență. El știa ce Îl aștepta; vorbise destul de des și în mod clar despre moartea și învierea Sa.

De ce oare Dumnezeu, Cel pe care Isus Se bazase întotdeauna, nu a intervenit acum în favoarea Lui? Era cumva necesară o cerere expresă din partea Fiului Său? Sau a vrut oare Isus, când a spus „mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri“, doar să-i liniștească pe ucenicii Săi? Nu, chiar dacă Isus a suferit moartea prin răstignire, El a rămas Domnul, având toată puterea la dispoziția Sa.

Isus a pus accentul în special pe Sfânta Scriptură care vorbea despre moartea lui Mesia și despre adevăratul motiv al acesteia. Toate au fost profețite: Isus trebuia să sufere moartea pentru cei vinovați, iar Dumnezeul cel sfânt a acceptat moartea Sa ca ispășire pentru păcat.

Isus Hristos a murit. Cerința lui Dumnezeu, stabilită din Vechiul Testament, a fost împlinită. Contemplarea acestui adevăr depășește înțelegerea noastră. „Domnul nostru Isus Hristos … a murit pentru noi, … ca noi să trăim împreună cu El“ (1 Tesaloniceni 5.9,10).

Citirea Bibliei: Iov 19.1-20 · Fapte 11.19-30

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 20:12-21

Ieşit victorios din două încercări, sărmanul Ezechia capitulează la a treia, fiindcă, în mod sigur, aceasta din urmă nu părea deloc să constituie o în­cercare! Ce putea fi mai măgulitor decât nişte mesageri importanţi veniţi din partea împăratu­lui Babilonului?! Ei sosesc cu o scrisoare şi cu un cadou pentru Ezechia. Ce păcat că el nu a adus înaintea Domnului şi această scrisoare! Cu pri­vi­re la cadou, se vede dintr-o dată legat de el şi îndatorat faţă de aceşti străini. Ce primejdioase sunt amabilităţile lumii pentru un creştin! Ele găsesc prea adesea un răspuns al mulţumirii de sine în îngâmfarea inimi­lor noastre.

Oare această situa­ţie nu constituia pentru Ezechia o ocazie de a le vorbi acestor oameni despre bunătatea şi despre puterea Domnului care-l scăpase deja de două ori? O ocazie, de asemenea, de a le face cunoscut casa Dumnezeului său? În loc de aşa ceva, Ezechia le arată propria casă, casa armelor,care nu-i fusese de nici un fo­los împotriva lui Sanhe­rib, şi toate bogăţiile lui din  care acum Domnul îl anunţă că nu va mai rămâne nimic. „Ce au văzut în casa ta?“ (v.15). Iată o în­trebare serioasă!

Ce văd vizitatorii în casele noas­tre? Despre ce le vorbim? Cumva despre bogăţii, toate trecătoare, cu a căror posesie ne mândrim? Sau despre Cel căruia Îi aparţin toate?

Ezechia admite că a meritat judecata. Şi aşa se încheie viaţa acestui împărat credincios.

TRANSFORMAT – DIN GUNOI ÎN COMOARĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El…” (Evrei 7:25)

Un lider creștin a scris următoarele: „Producătorul italian de viori Antonio Stradivari era un om sărac. Și totuși, viorile sale sunt acum cele mai apreciate viori fabricate vreodată, datorită sunetului bogat și rezonant pe care îl produc. Sunetul unic al unui Stradivarius nu poate fi imitat.

Ceea ce poate surprinde este faptul că aceste instrumente prețioase nu au fost făcute din bucăți prețioase de lemn; ele au fost sculptate din cherestea aruncată. Pentru că Stradivari nu-și permitea materiale de calitate, își procura majoritatea lemnului din porturile murdare în care locuia. Ducea bucățile de lemn îmbibate cu apă la atelierul său, le curăța și le usca. Apoi, din aceste bucăți de lemn aruncate la gunoi, crea instrumente de o frumusețe rară. De atunci s-a descoperit că, în timp ce lemnul plutea în acele porturi murdare, microbii s-au infiltrat în lemn și au mâncat centrul celulelor. Astfel, a rămas doar o infrastructură fibroasă de lemn care a creat camere de rezonanță pentru muzică. Din lemnul pe care nimeni nu-l dorea, Stradivari a produs viori pe care acum toată lumea le dorește!”

S-ar putea să te întrebi: „Ce legătură au toate acestea cu mine?” La fel cum acest lutier a transformat gunoiul într-o comoară, tot la fel Dumnezeu te poate transforma din ceea ce ești în ceea ce ar trebui să fii. Vei spune: „Dar nu știi cât de jos am căzut, sau lucrurile pe care le-am făcut.

Mă îndoiesc că Isus ar putea salva și transforma pe cineva ca mine!” Știi ceva? Pune-L la încercare. Dă-I o șansă. Nu vei fi dezamăgit. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu care ne asigură că El „poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El” – adică prin Isus! Acesta este Cuvântul prețios pentru tine – azi!

9 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au purtat chivotul lui Dumnezeu pe un car nou din casa lui Abinadab. Și Uza și Ahio conduceau carul […] Și, când au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mâna ca să apuce chivotul, pentru că boii se poticniseră. Și mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza și l-a lovit, pentru că își întinsese mâna spre chivot; și a murit acolo înaintea lui Dumnezeu.

1 Cronici 13.7,9,10

Carul nou (2)

Chivotul ar fi trebuit să fie purtat de leviți (Numeri 4.15). David a aflat acest lucru mai târziu, însă aici David încă nu-l știa. Nu mă îndoiesc că Scriptura relatează acest eveniment pentru învățătura noastră – chiar și cineva sincer, cu interesele lui Dumnezeu pe inimă, poate greși în timp ce caută să-L slujească pe Dumnezeu, dacă nu manifestă supunere deplină față de Cuvânt.

„Uza și Ahio conduceau carul.“ La un moment dat, boii s-au poticnit, iar Uza a crezut că poate da o mână de ajutor chivotului lui Dumnezeu. Realitatea însă este că Dumnezeu putea avea grijă de chivotul Său, de aceea, îndată ce Uza încearcă să sprijine chivotul, mâna Domnului se și arată. Putem fi siguri că lucrurile care au caracterul acestui car nou, lucruri în relație cu Adunarea sau cu evanghelia lui Hristos, nu pot fi deloc pe placul lui Dumnezeu. Ce înțelegem prin carul cel nou? Orice lucru, fie în ce privește închinarea, fie în ce privește slujirea, care nu se potrivește deplin cu modelul lăsat în Scriptură, ci este după un model omenesc, neavând deci nicio autoritate asupra conștiinței unui copil al lui Dumnezeu ascultător.

Moartea lui Uza l-a făcut pe David să vadă felul greșit în care acționase. La început, el L-a judecat pe Dumnezeu, însă după aceea s-a judecat pe sine însuși. „Chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni cu familia lui Obed-Edom, în casa lui. Și Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom și tot ce era al lui“ (1 Cronici 13.14). Acele trei luni au adus o mare binecuvântare casei lui Obed-Edom, iar în acest timp David a putut cerceta felul cum trebuia transportat chivotul, ceea ce l-a făcut și pe el să fie binecuvântat din plin, după cum vom vedea.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel înțelept ascultă sfatul.

Proverbe 12.15

Ce sfat îmi dai?

Atunci când cineva se află într-o situație complet nouă, ar putea foarte bine să ceară sfat unei persoane cu experiență. Este normal când copiii cer sfaturi părinților. Dacă relația din familie este bună, copiii vor lua în considerare și vor accepta sfatul lor. Mai târziu în viață le cerem sfat specialiștilor, de exemplu unui doctor, când ne confruntăm cu o problemă de sănătate. Dacă avem încredere în el, vom ține cont de ceea ce ne spune. Dacă am ști că există cu adevărat cineva care poate să evalueze corect fiecare situație din viața noastră și care poate să ne indice care este decizia cea bună pe care trebuie să o luăm, nu am merge noi la acea persoană?

În ce ne privește, noi știm că Domnul Isus poate face lucrul acesta! El ne cunoaște perfect, mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. El de asemenea cunoaște consecințele oricărei decizii pe care am putea-o lua și, prin urmare, cea care ar fi corectă. Unul dintre numele Lui din Isaia este „Sfetnic“ (Isaia 9.6). În Psalmul 32.8, El îl asigură pe credincios: „Eu te voi instrui și te voi învăța calea pe care trebuie să mergi; Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta“. El este întotdeauna gata să ne sfătuiască. Iar modul în care ne răspunde este doar decizia Lui: El poate face acest lucru fie prin Cuvântul Său, fie direct prin gândurile noastre, fie prin circumstanțele din viața altor credincioși.

Vreau eu astăzi sfatul Lui? I-am cerut Lui aceasta în rugăciune? Am răbdare să aștept până când El îmi va răspunde? Urmez eu indicațiile Lui? Biblia îi numește pe cei care ascultă sfatul lui Dumnezeu ca fiind „înțelepți“. „La El este înțelepciunea și tăria; la El, sfatul și priceperea“ (Iov 12.13).

Citirea Bibliei: Iov 18.1-21 · Fapte 11.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 20:1-11

O a doua încercare, mai grea decât prima, îl atinge acum pe nefericitul împărat. Moartea bate la uşă. În întristarea lui, şi de această dată se îndreaptă spre Domnul. Desigur, el nu se poate urca la templu, cum îi era obiceiul, dar oare nu este posibil să-L găsim întot­deauna pe Dumne­zeu, în orice împrejurare, chiar şi pe un pat de suferinţă? Ce mulţi invalizi ţintuiţi la pat fac această experienţă în fiecare zi!

Ahaz, tatăl lui Ezechia, refuzase semnul pe care Domnul dorise să i-l dea (Isaia 7.10-12). Şi, pe cadranul solar pe care-l făcuse, ceasul jude­că­ţii se apropia cu repeziciune. Dar aici împăratul credincios şi evlavios primeşte, pe lângă vindeca­rea sa, un semn cu totul extra­ordinar. Întorcând umbra (zece trepte) înapoi, Dum­ne­zeu îi arată că acceptă întârzierea pedepsei.

Mai multe detalii ale acestei frumoase istorii ne duc cu gândul, prin contrast, la Domnul Isus. În Psalmul 102 avem rugăciunea Sa: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele …“, apoi răspunsul Tatălui Său: „Anii Tăi sunt din generaţie în generaţie“ (v. 24). Isaia a anunţat că împăratul se va vindeca până în a treia zi. Hristos a intrat cu adevărat în moarte, ieşind din ea tot a treia zi.

ÎNVINGĂTORII NU RENUNȚĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe…” (Evrei 11:34)

  „Învingătorii nu renunță, iar cei care renunță nu ajung învingători” – a spus Aristotel, și mi se pare corect și înțelept. Persistența și refuzul de a renunța la viziunea ta te-au făcut să te întorci, să te întorci și să te întorci până când, în cele din urmă, ai reușit, nu-i așa?!

Încearcă să-ți imaginezi cum ar fi viața fără becul electric sau fără vaccinul împotriva poliomielitei. Totuși, Thomas Edison și Jonas Salk au trăit capitole nesfârșite de încercări și eșecuri înainte de a reuși. Oamenii de succes iau aminte la eșecurile lor și învață din ele. Le examinează cu atenție, își dau seama ce a mers prost și le folosesc pentru a-și corecta erorile în viitor.

De multe ori, începem proiecte noi cu entuziasm și bucurie. Noutatea a ceea ce facem ne obligă să continuăm să mergem înainte. Apoi, ceva nu merge bine și ne oprim. Proiectul părea mai ușor decât s-a dovedit a fi, iar noi nu suntem pregătiți să muncim pentru el și să-l păstrăm, așa că renunțăm. Dar (vă amintiți?) „cei care renunță nu câștigă, iar câștigătorii nu renunță”!

În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, ai un mare avantaj. De ce? Pentru că „Ajutorul tău vine de la Domnul.” (Psalmul 121:2) Gândește-te la asta! Cu ajutorul lui Dumnezeu, care este în controlul fiecărei situații și împrejurări, în cele din urmă vei ieși învingător. Ai la dispoziție un izvor de putere și de călăuzire infailibilă la care poți apela.

Moise a trăit printre critici, trădări și văicăreli constante, însă a condus cea mai mare migrație de oameni din istoria omenirii. Cum a reușit să facă acest lucru? Biblia ne oferă răspunsul în două fraze: „avea ochii pironiţi spre răsplătire… ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:26-27).

Așadar, ține-ți ochii ațintiți asupra Domnului, privește înainte spre răsplata promisă – și vei fi dintre cei învingători!

8 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Mă bucur acum în suferințe pentru voi și împlinesc în trupul meu cele ce rămân de suferit din necazurile lui Hristos, pentru trupul Său, care este Adunarea.

Coloseni 1.24

Cu o inimă plină de bucuria vestirii harului nelimitat al lui Dumnezeu, apostolul putea spune: „Acum“, adică exact în acele momente în care el se afla în lanțuri, „mă bucur în suferințe pentru voi“. Apostolul suferea din cauza lor, pentru faptul că le vestise evanghelia, dar dragostea lui Hristos care-i cucerise inima îl făcea să găsească bucurie chiar în suferințele pe care le îndura pentru cei care erau obiectul dragostei lui Hristos și a lui însuși.

Aceasta este natura și acestea sunt efectele dragostei adevărate. Iar aceasta ne face să înțelegem cuvintele care urmează: „Împlinesc [duc la bun sfârșit] în trupul meu cele ce rămân de suferit din necazurile lui Hristos, pentru Trupul Său, care este Adunarea“. Dragostea pentru Adunare este motivul pentru care Hristos a suferit pentru a o răscumpăra, după cum este scris: „Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea“ (Efeseni 5.25). Pavel, la rândul lui, din dragoste pentru Hristos și pentru Adunarea Lui, îndura suferințe pentru a o strânge dintre iudei și dintre națiuni; în acest fel, el împlinea în trupul său ceea ce mai rămânea de suferit din durerile lui Hristos pentru Trupul Său, care este Adunarea; în acest fel, apostolul lua parte la suferințele lui Hristos pentru Trupul Său care este Adunarea; în acest fel și noi, în slaba noastră măsură, putem lua parte la aceste suferințe și vom lua parte la ele, dacă iubim cu adevărat Adunarea, care este scumpă inimii lui Hristos, „Adunarea Sa“, „perla de mare valoare“ pentru care a vândut tot ce avea ca să o câștige (Matei 13.45,46).

În mijlocul unei lumi vrăjmașe lui Hristos, înconjurați de o mulțime care preferă o religie a formelor și care se asociază cu lumea, dacă inima noastră se va lega de un Hristos ceresc și de Adunare, de Trupul lui Hristos, tot ceresc, atunci vom avea de suferit.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și vei mânca și te vei sătura și-L vei binecuvânta pe Domnul Dumnezeul tău pentru țara bună pe care ți-a dat-o. Ia seama la tine însuți, să nu-L uiți pe Domnul Dumnezeul tău.

Deuteronom 8.10,11

O pauză binevenită

Este pauză de cafea într-o companie mare. Angajații despachetează platourile cu mâncare și iau masa. Unii citesc mesajele, alții discută despre ultimele noutăți. Camera este plină de murmurul vocilor. Ici și colo se aud râsete. Este o pauză binevenită. Doar o persoană își pleacă ușor capul înainte de a mânca, pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru mâncare. Priviri uimite o încolțesc din toate părțile. Un credincios care aduce mulțumiri pare că nu-și are locul acolo. Cine se mai gândește astăzi de unde provine de fapt „pâinea noastră cea de toate zilele“? Nu am câștigat-o noi înșine? Din când în când se înregistrează, în situații de criză, o creștere drastică a prețului la alimente. Prin urmare, politicienii ne avertizează asupra unei neliniști mondiale. Oare nu este acesta un prilej:

    să ne gândim la dependența noastră de Dumnezeu și la bunătatea Lui?

    să Îi mulțumim pentru toate lucrurile bune pe care ni le dăruiește?

    să gestionăm toată mâncarea cu responsabilitate, astfel încât nimic să nu se irosească (Ioan 6.12)?

    să-i ajutăm pe cei săraci și pe cei flămânzi (2 Corinteni 9.6-9; Galateni 6.10)?

„Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, hrănește-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic, ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc și să zic: «Cine este Domnul?», sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu“ (Proverbe 30.8,9)!

Citirea Bibliei: Iov 17.1-16 · Fapte 10.34-48

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 19:25-37

Orgoliul împăratului Asiriei crescuse peste măsură, pentru că până atunci nimeni n-a putut să-i reziste. Să remarcăm cât de des face apel la cuvântul „eu“: de şase ori în v. 23 şi 24. Dar acest orgo­liu este cu atât mai îngrozitor cu cât îşi măsoară puterea cu cea a lui Dumnezeu Însuşi. Pretenţia prostească a omului „de a fi egal cu Dumnezeu“ (Filipeni 2.6) se vede clar în lumea de astăzi. Prin ştiinţă, tehnologie şi pro­gres, pen­tru care‑şi atribuie tot meritul, lumea se îndreap­tă vertiginos spre timpul când omul se va închina sieşi în persoana unui „supra­om“, care va fi Antihristul.

Asirianul este, de asemenea, un personaj al profeţiei: o putere asiatică mare care, în vii­tor, va invada Palestina şi va asedia Ierusalimul. Dar a­ceastă putere va fi distrusă la apariţia Dom­nu­lui Isus, prefigurat aici prin Îngerul Dom­nului. Ta­băra asiriană este distrusă într-o singu­ră noap­te. Apoi, la rândul lui, Sanherib este asa­sinat de pro­priii fii în templul dumnezeului său, Nisroc. Omul care declarase că Domnul nu poate să-l scape pe Ezechia este lovit de moarte în prezenţa idolului său, care este incapabil să-l protejeze.

Astfel Dumnezeu Se manifestă în toată gloria şi putem fi siguri că întotdeauna o va face, salvându-Şi slujitorul credincios.

„NU TE FĂLI CU ZIUA DE MÂINE”! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi!” (Proverbele 27:1)

Evenimentele neașteptate ne pot doborî. Și în timp ce unii dintre noi sunt doborâți, alții se ridică din nou și merg mai departe. Ei refuză să accepte înfrângerea ca fiind permanentă. Ei sunt ca omul care a spus: „Nu sunt niciodată la pământ; ori sunt sus, ori mă ridic”. Ei văd tot ceea ce se întâmplă în viață ca pe o experiență de învățare. Pierderea unei persoane dragi îți frânge inima, dar poate fi și un semnal de alarmă pentru a-ți trăi fiecare zi din viață la maximum. Pierderea unui loc de muncă poate fi traumatizantă, dar poate, de asemenea, să scoată la suprafață talente și abilități pe care n-ai știut niciodată că le ai.

Lupta pentru a scăpa de un obicei prost poate duce la refacerea priorităților din viața ta și la instituirea unor obiceiuri sănătoase. Te poți pregăti pentru ce este mai rău – economisind bani pentru situații de urgență, urmând cursuri despre produse și tehnologii noi, menținându-ți relațiile și contactele la zi, astfel încât atunci când va trebui să apelezi la cineva pentru ajutor, acea persoană să răspundă de bunăvoie la telefon.

Acest lucru este ca și cum ai avea în portbagaj o roată de rezervă și unelte ca să te ocupi de pană… Speri să nu fie nevoie să le folosești niciodată, dar le ții la îndemână în cazul în care te lovești de un obstacol pe drum.

Mai presus de toate, menține-ți relația cu Dumnezeu în stare bună! De ce? Deoarece: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24) Cuvântul lui Dumnezeu pentru azi? „Nu te bizui pe mâine!”

7 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, Ție Îți place adevărul în omul dinăuntru.

Psalmul 51.6

Evanghelistul Luca ne prezintă în mod special umanitatea Domnului Isus. În Evanghelia sa, Îl vedem pe Domnul rugându-Se de paisprezece ori – o mărturie a dependenței Sale perfecte (Luca 3.21; 5.16; 6.12; 9.16,18,28; 10.21; 11.1; 22.17,32,41-44; 23.34,46; 24.30). În nicio altă Evanghelie nu sunt prezentate atât de multe pasaje în care Domnul S-a rugat.

În viața Domnului n-a existat nicio discrepanță între învățătura și practica Sa. El a trăit tot ceea ce a predicat, și El a fost exact ceea ce le vorbea oamenilor (Ioan 8.25). El a iubit nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta și cu adevărul (1 Ioan 3.18). Viața Sa a fost de asemenea cel mai bun exemplu cu privire la ce înseamnă ca cineva să se roage și să nu obosească (Luca 18.1).

Înainte să predice Cuvântul lui Dumnezeu în sinagoga din Nazaret, El l-a aplicat la Sine Însuși în pustie, când a fost ispitit de Satan. Nu este deci de mirare că citim despre El că dădea învățătură cu autoritate și cu putere, în contrast cu cărturarii ipocriți (Matei 7.28,29).

Dumnezeu dorește realitate și sinceritate în viețile noastre. El caută oameni care să trăiască ceea ce mărturisesc și predică. O zicală spune așa: «Faptele tale țipă atât de tare, încât nu mai aud ceea ce spui». Dacă viața noastră nu confirmă ceea ce le vorbim altora, atunci cuvintele și mărturia noastră nu au nicio putere și nicio autoritate morală. De exemplu, dacă mărturisim că suntem călători pe acest pământ și că adevărata noastră casă este în cer, în timp ce căutăm o poziție cât mai confortabilă pe acest pământ, mărturia noastră nu este una credibilă.

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, … vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.

1 Petru 5.10

O favoare nemeritată

Prin har se înțelege, în general, o favoare pe care cineva nu o merită. În ce privește faptele bune pe care oamenii le fac unii față de alții, rareori au acest caracter, căci ele se bazează mai degrabă pe reciprocitate. Când însă Dumnezeu arată cuiva o favoare, nu se pune problema de reciprocitate: este întotdeauna har. Dacă ar fi condiționată de reciprocitate, omul vinovat nu ar putea avea niciodată o relație cu Dumnezeu. Harul nemeritat, pe care Dumnezeu dorește să ni-l dea, își are izvorul în Fiul Său, Isus. În această privință, fiecare om, oricât de exemplară i-ar putea fi viața, este la fel înaintea lui Dumnezeu, „căci toți au păcătuit“ (Romani 3.23). Acest lucru a fost suficient pentru ca bunătatea lui Dumnezeu să fie de neatins pentru noi. Cu toate acestea, Dumnezeu a fost dispus să arate har. Acest lucru era însă posibil numai dacă problema păcatului era rezolvată. Prin urmare, Isus Hristos a venit pe pământ ca Om. Fiindcă a ispășit păcatul prin sacrificiul Său de pe cruce, Dumnezeu poate acum să ierte pe orice păcătos care vine la El. Hristos a împlinit tot ce era necesar. Oricine își recunoaște vina și se întoarce la Dumnezeu poate să primească acest dar, iertarea păcatelor, prin credință. Cei răscumpărați au atunci o dorință profundă, să-și trăiască viața cu Hristos, spre gloria lui Dumnezeu. Dar nici acest lucru nu îl pot face prin propria putere. Pentru aceasta, ei depind tot de har. Ce minunat este acest Dumnezeu al oricărui har, care le dă copiilor Săi ajutorul și puterea de care au nevoie!

Citirea Bibliei: Iov 16.1-22 · Fapte 10.17-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 19:14-24

Să sufere în tăcere, să nu răspundă nimic – aceas­ta am văzut că este atitudinea potrivită celui cre­dincio­s atât în faţa provocărilor din partea lumii, cât şi a atracţiilor ei celor mai se­ducă­toa­re. Dimpotrivă, când se află înaintea Dum­nezeului său, el poate lua cuvântul. Acesta este felul în care a acţionat Ezechia. Înce­pând prin a prezen­ta înaintea Domnului scrisoa­rea pe care tocmai o primise, el I se adresează cam aşa: ŤAceas­ta Te priveşte pe Tine; las în sea­ma Ta să Te ocupiť. În adevăr, asirienii Îi aduseseră insultă lui Dumnezeu Însuşi, a Cărui glorie era astfel luată în râs (v. 19; vezi Ps. 83.12, 18).

Ezechia îşi întregeşte surprinzătoarea sa pregătire militară prin cea mai eficace tactică: se retrage în linişte, păstrându-se în afara vederii, lăsând vrăjmaşul să dea faţă cu Domnul Însuşi, care este cel mai puternic! ŤPen­tru ca să Te lăsăm să lucrezi singur şi, încre­zători în victorie, să ne odihnim în Tineť − pot fi şi cuvintele unui imn de-al nostru. În dificultăţile noastre, mici sau mari, este bine să începem prin a deveni conştienţi că sun­tem prea slabi ca să depăşim ob­stacolul. Să-I spunem apoi Dom­nului nevoia noastră prin rugăci­une şi să aşteptăm în pace scăparea care vine de sus. Astfel, nu încercarea se va aşeza ca un ecran despărţitor între Domnul şi noi, ci, mai degrabă, Domnul Însuşi Se va des­făşura ca un scut protector între încercare şi răscumpă­ra­tul Său (citiţi Psalmul 38.14, 15).

EKG SPIRITUAL | Fundația S.E.E.R. România

„În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.” (Romani 12:11)

La fel cum electrocardiograma poate măsura sănătatea inimii noastre fizice și ne arată pericolele care o pot amenința, tot la fel de important este să avem un instrument care să măsoare nivelul zelului, al angajamentului și al întregii noastre inimi când vine vorba despre slujirea Domnului. Următoarele șase întrebări pot fi de ajutor în sensul acesta:

1) Vorbesc deschis și frecvent despre angajamentul meu față de Hristos, astfel încât să întrețin o responsabilitate publică privind acțiunile și mărturia mea?

2) Îmi asum responsabilitatea de a crește? Citesc cărți, îmi exersez abilitățile și mă întâlnesc cu cei care sunt mai maturi spiritual decât mine și care mă pot ajuta să cresc?

3) Mă plâng de probleme într-un fel care denotă o implicare cu jumătate de inimă?

4) Fac față descurajărilor vorbind cu Dumnezeu și cerându-I puterea de a persevera?

5) Recunosc și sărbătoresc chiar și pașii mai mici în direcția cea bună?

6) Apostolul Pavel scria: „În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.” Sârguința descrie pasiunea, perseverența și puterea. Iar acestea sunt lucruri pe care sunt capabil să le urmăresc și să le păzesc. Sunt eu sincer cu privire la nivelul meu de sârguință în aceste zile? Iar când sârguința mea scade, iau măsuri pentru a o reînnoi?

Gândește-te la fiecare dintre aceste întrebări cu atenție și într-un duh de rugăciune. Fii sincer cu Dumnezeu și cu tine însuți. Și dacă nu-ți plac răspunsurile, decide astăzi să iei măsuri. Petrece mai mult timp singur cu Dumnezeu în rugăciune și citind Cuvântul Său. A fi plin de râvnă pentru Dumnezeu este ca întreținerea unui foc: necesită alimentare și verificare constantă. Și nimeni altcineva nu poate face asta în locul tău!