Mana Zilnica

13 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Obiceiul de a avea o conştiinţă bună

…o conştiință fără vină față de Dumnezeu şi față de oameni.

Fapte 24:16

Poruncile lui Dumnezeu suni date vieţii Fiului Său din noi; prin urmare, pentru natura umană în care a luat chip Fiul Său, poruncile Sale sunt dificile, dar, îndată ce ascultăm, ele devin extrem de uşoare.Conştiinţa este acea facultate din mine care se raportează la cel mai înalt standard pe care-l cunosc şi-mi spune ce anume trebuie să fac potrivit acelui standard. Ea este ochiul sufletului, privind ori la Dumnezeu, ori la ceea ce ea consideră a fi standardul cel mai înalt. De aceea, conştiinţa vorbeşte diferit în diferiţi oameni. Dacă eu am obiceiul să stau mereu în faţa lui Dumnezeu, conştiinţa îmi va prezenta întotdeauna legea perfectă a lui Dumnezeu şi-mi va arăta ce trebuie să fac. Întrebarea este: voi asculta eu? Trebuie să fac un efort ca să-mi păstrez conştiinţa atât de sensibilă, încât să umblu fără să greşesc. Ar trebui să trăiesc într-o armonie perfectă cu Fiul lui Dumnezeu, astfel încât, în orice împrejurare, duhul minţii mele să fie reînnoit şi să descopăr imediat „care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită”.

Dumnezeu ne educă întotdeauna până în cele mai mici detalii. Este urechea mea atât de sensibilă, încât să audă şi cea mai înceată şoaptă a Duhului ca să ştiu ce trebuie să fac? „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.” El nu vine cu o voce ca a tunetului; vocea Lui este atât de blândă, încât poate trece uşor neobservată. Singurul lucru care ne păstrează conştiinţa sensibilă la glasul Lui este deprinderea de a fi mereu deschişi înlăuntrul nostru faţă de Dumnezeu. Atunci când apare vreo dispută, curm-o rezolvi? . Nu te întreba: „De ce să nu fac asta?” Ai pornit într-o direcţie greşită. Nu este posibilă nici o discuţie în contradictoriu atunci când vorbeşte conştiinţa. Dacă laşi ca vreun lucru să întunece comuniunea ta interioară cu Dumnezeu, faci asta spre pierzarea ta. Renunţă la acel lucru, oricare ar fi el, şi ai grijă să-ţi păstrezi vederea lăuntrică clară.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Pleacă urechea, Dumnezeule, la rugăciunea mea!… …ascultă-mă şi răspunde-mi! …din pricina glasului vrăjmaşului!” PSALM 55:1-4

Versetul acesta scoate în evidenţă pentru noi trei glasuri: glasul vrăjmaşului, acela al copilului lui Dumnezeu şi glasul Tatălui nostru.

– Glasul vrăjmaşului poate fi violent şi ameninţător dar el poate fi şi blând şi seducător. Uneori el este insistent şi obraznic cum a fost când L-a ispitit pe Domnul Isus, dar alte ori poate fi angelic. El ştie să se adapteze la fiecare caz, la fiecare situaţie, ştie să-şi varieze tonul şi nuanţele. Să învăţăm să deosebim glasul vrăjmaşului; Să fim ca nişte oi care cunosc glasul Păstorului şi care nu urmează pe un străin. Acest glas al vrăjmaşului îşi are metodele şi căile de a se prezenta. Poate, din nefericire, să folosească pe cineva din familie ca să caute să ne facă să ne abatem de la drumul drept. Alte ori foloseşte chemările lumii cu toate atracţiile ei. Unele din ele par nevinovate dar ele ne pot acapara şi absorbi atât de mult, încât să ne abatem de la voia lui Dumnezeu.

Glasul copilului lui Dumnezeu. Textul nostru nu este o repetare goală în rugăciunea noastră, ci un strigăt din inimă, o implorare din suflet. şi Dumnezeu ascultă glasul copilului Său care nu-I ascunde nimic şi care îşi varsă amărăciunea înaintea Tatălui său ceresc. Să venim deci înaintea Lui în duhul de copil al Lui şi să-I mărturisim neputinţa şi teama. „îmi tremură inima în mine… mă cuprinde frica şi groaza…” (vs. 5) „Aruncă-ţi sarcina asupra Domnului şi El te va sprijini.” (vs. 22).

Glasul Tatălui care răspunde. Nimic nu este mai scump şi mai mângâietor pentru un copil al lui Dumnezeu, ca atunci când, încolţit de glasul vrăjmaşului şi de toate uneltirile lui, strigă la Tatăl său şi primeşte ajutorul atotputernic al dreptei Lui. Să nu neglijăm de a asculta glasul Lui şi de a primi îndrumările lui în zilele noastre de înfierbântare şi de precipitare. Răspunsul Tatălui nostru va fi ca rouă binefăcătoare a cerului şi care înviorează iarba de pe câmp. Dar ce bucurie este pentru Tatăl nostru de a răspunde la rugăciunile noastre, de a Se întreţine cu noi şi de a ne acorda în dragostea Lui tot ce ştie că avem nevoie.

Glasul Domnului face să tacă glasul vrăjmaşului dându-ne pacea, siguranţa, puterea de viată şi bucuria.

„In încercare, noi recunoaştem pe Dumnezeu, răbdarea Sa, dragostea Sa, ajutorul Lui, credincioşia Lui. Încercarea ne îndoaie inima şi ne învaţă să o cunoaştem, dar în acelaşi timp ne descopere dragostea şi inima lui Dumnezeu.” J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnu! El este ajutorul şi scutul lor.” Psalmul 115:11

Dacă citim tot capitolul vedem ce mare deosebire este între aceia care se tem de Dumnezeu, şi cei care se închină la idoli. Câte promisiuni scumpe au cei temători de Dumnezeu! Oricând putem să venim înaintea Domnului cu problemele noastre, fie mici, fie mari, şi putem avea încredinţarea că El ne va da izbândă şi promisiunea că nu vom duce lipsă de nimic. Dar cei care nu se tem de Dumnezeu, cei care nu cred, nu au parte de ocrotirea Lui. Sunt stăpâniţi de frică tot timpul, şi nu găsesc linişte. Însă cei ce se tem de Dumnezeu, Domnul este scutul lor, şi ei ţin poruncile Lui. Este scris de asemenea, să privim şi să urmăm exemplul celor din trecut. Dacă privim viaţa patriarhilor, a prorocilor, şi a tuturor acelora care au depus mărturie în timpul vechiului legământ, cum s-au bazat chiar şi în vremurile necazurilor pe cuvântul Lui Dumnezeu, şi şi-au pus încrederea în Domnul, este o îmbărbătare pentru noi. Sunt mulţi care în timpuri grele strigă la Domnul pentru ajutor, şi se încred în El doar pentru o vreme. Dar dacă ajutorul Lui Dumnezeu întârzie, atunci încrederea lor se destramă, şi încep să cârtească. Ferice de cei statornici în credinţă, care se încred că Acela care îngrijeşte păsările cerului nu-i uită nici pe ei. Tatăl nostru ceresc îngăduie uneori ceva mai mult în viaţa noastră, pentru ca să vadă dacă avem încredere în El, chiar şi în situaţii în care nu vedem nicio scăpare. Cei statornici pot să depună mărturie că ajutorul Lui vine totdeauna la timpul potrivit. El ne poartă de grijă atât în cele materiale, cât şi în cele spirituale, ne dăruieşte exact ceea ce ne lipseşte la timpul potrivit. De aceea avem motive suficiente pentru a ne încrede în El, căci îndurarea Lui este mare.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ZIUA ESTE APROAPE

Îi voi da luceafărul de dimineaţă. Apocalipsa 2.28

Până să vină ziua risipirii întunericului, câtă binecuvântare găsim în Domnul Isus, „Luceafărul de dimineaţă”! Jurnalele au anunţat reapariţia stelei din Betleem. Şi, luând informaţii, s-a recunoscut că nu era vorba decât de „luceafărul de dimineaţă”; dar greşeala nu era mare.E mai bine să-L vedem pe Domnul Isus ca „Soarele neprihănirii”; dar când nu-L putem vedea astfel, să fie pentru noi ca steaua care vesteşte ziua şi arată că lumina veşnică este aproape. Dacă azi nu sunt aşa cum doresc să fiu, totuşi Îl văd pe Domnul Isus şi aceasta îmi dă încredinţarea că într-o zi voi fi ca El. A vedea pe Domnul Isus prin credinţă, deja înseamnă pentru noi că în curând îl vom vedea în slava Sa şi vom fi schimbaţi ca să fim asemenea cu El. Şi dacă acuma n-am toată lumina şi bucuria pe care le-aş dori, le voi avea în curând; căci aşa cum văd acum luceafărul de dimineaţă, tot aşa de sigur voi vedea ziua. Luceafărul de dimineaţă nu apare cu mult înainte de a răsări soarele. Suflete, ţi-a dat Domnul luceafărul de dimineaţă? Păzeşti tu tare adevărul, harul, nădejdea şi dragostea pe care le-ai primit de la El? Atunci, deja vezi arătarea slavei care se apropie; şi Acela care te ajută să te fereşti de rău, urmărind binele, ţi-a dat astfel luceafărul de dimineaţă.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Şi Iefta a trimis din nou soli la împăratul fiilor lui Amon şi ia zis: „Aşa zice Iefta: «Israel na luat țara Moabului, nici țara fiilor lui Amon … Domnul, Judecătorul, să judece astăzi între fiii lui Israel şi fiii lui Amon!»”. Şi împăratul fiilor lui Amon na ascultat cuvintele pe care i lea trimis Iefta.   Judecători 11.14,15,27,28

Judecătorii lui Israel – Iefta (2) – O cunoaştere exactă

La insistența bătrânilor din Galaad, Iefta acceptase săi ajute în lupta împotriva amoniților. În schimbul acestui ajutor, ei se învoiseră săl facă maimare peste Galaad. Iefta trimite acum mesageri împăratului lui Amon, pentru al întreba de ce lupta împotriva lui.

Ca replică la pretenția împăratului amonit cum că ținutul din partea de răsărit a Iordanului îi aparținea, Iefta ia prezentat pe scurt o perioadă de trei sute de ani din istoria lui Israel. El avea o cunoaştere exactă a ceea ce Domnul făcuse pentru Israel atunci când îl adusese în țară. Israel nu pusese stăpânire pe țara amoniților. Domnul îi dăduse putere pentru ai birui pe amoriții care, mai înainte, luaseră unele teritorii de la amoniți. Prin urmare, țara era a lui Israel.

Este bine să fim familiarizați cu Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să fim întotdeauna gata să dăm răspuns oricui ne cere socoteală cu privire la speranța care este în noi (1 Petru 3.15). Suntem bine familiarizați cu întinderea binecuvântărilor noastre? Îi învățăm şi pe copiii noştri, ca so cunoască şi ei? Leo putem explica? La fel ca în cazul lui Iefta, lumea din jurul nostru nu este receptivă la mesajul harului lui Dumnezeu. Totuşi nu trebuie să renunțăm. Apostolul Pavel, în 2 Timotei 4.2, ne învață să stăruim la timp şi nelatimp. Să facem cu toții ceea ce Domnul nostru ne cere!

E. P. Vedder, Jr.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, te rog pentru mai multă dragoste, dragoste înflăcărată, devotată şi sinceră faţă de Tine, care să se arate în trăirea mea. O, te rog pentru harul de a arăta şi a simţi răbdare şi blândeţe faţă de cei din jurul meu!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este Trupul Lui, plinătatea Celui ce împlineşte totul în toţi.» Efeseni 1,22-23

Să fim atenţi la repetarea expresiei «toţi», «peste toate», «în toate». Recunoaştem aici biruinţa totală a Domnului nostru prin moartea, învierea şi înălţarea Sa. Da, înălţarea Domnului a reprezentat punctul final al biruinţei asupra întregii puteri a diavolului. Să privim puţin la înţelesul minunat şi binecuvântat al acestui adevăr. Prin venirea Sa în lume, Domnul Isus a desăvârşit mântuirea noastră: «De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume» (Filip. 2,9). Dacă suntem astăzi încoronaţi cu dumnezeire, este pentru că mai întâi ne-am smerit în Domnul Isus Cristos. înţelesul dumnezeiesc al înălţării Domnului Isus la cer ne este descoperit în textul din Efeseni 4,10: «Cel ce S-a pogorât, este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile». Acest pasaj din Sfânta Scriptură confirmă adevărul că înălţarea Domnului este împlinirea profeţiei despre prima Sa venire din Vechiul Testament. In acelaşi mod se va împlini şi profeţia despre cea de-a doua Sa venire. Ce promisiune minunată! De ce să fim trişti când înălţarea Domnului la cer garantează întoarcerea Sa?

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia. Psalmi 30:5

Creştine, dacă ai ajuns în noaptea încercării, gândeşte-te la ziua de mâine. Intăreşte-ţj inima gândindu-te la venirea Domnului. Fii răbdător, fiindcă El va coborî curând pe nori. Fii răbdător! Mirele aşteaptă să se coacă recolta. Fii răbdător, fiindcă ştii că El a spus: „iată, Eu vin curând, si răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui” (Apocalipsa 22:12). Dacă eşti nefericit acum, aminteşte-ţi:

Doar câteva apusuri vor mai fi
Şi vei ajunge-n Canaan, pe plaiuri de vecii.

Fruntea ta este încununată de necazuri acum, dar în curând vei purta o coroană de stele. Mâinile tale sunt trudite acum, dar în curând vor cânta la harpă în cer. Veşmintele tale sunt pline de praf acum, dar în curând vor fi albe ca zăpada. Aşteaptă puţin. O, cât de neînsemnate ţi se vor părea necazurile de acum când vei privi în urmă! Când le privim acum ni se par imense, dar când vom ajunge în cer

Cu bucurii nespuse vom privi
La truda anilor ce au trecut.

Încercările ni se vor părea necazuri trecătoare şi uşoare. Să mergem înainte cu curaj. Chiar dacă noaptea este neagră, (dimineaţa vine, şi va destrăma în curând întunericul iadului. Ştii cum să trăieşti în viitor — să trăieşti în aşteptare — să anticipezi cerul? Ferieitule credincios, ce bucurie este să ai o speranţă atât de sigură şi mângâietoare! Acum totul este întuneric, dar în curând va fi lumină; acum ne înconjoară necazurile, dar în curând vom fi învăluiţi în fericire. Ce contează dacă „seara vine plânsul”, când ştii că „dimineaţa vine veselia”?

SEARA

Partea mea, Doamne, este să păzesc poruncile Tale. Psalmi 119:57

Priveşte-ţi partea, credinciosule, şi compar-o cu soarta semenilor tăi. Unii îşi câştigă existenţa muncind pământul. Sunt bogaţi, şi recolta le aduce tot mai mult aur. Dar ce înseamnă această recoltă în comparaţie cu Dumnezeul tău, care este Dumnezeul recoltelor? Ce sunt hambarele pline în comparaţie cu El, Soţul care te hrăneşte cu pâinea din cer? Alţii muncesc în oraşe. Bogăţia îi înconjoară din toate părţile, până când devin o adevărată vistierie. Dar ce înseamnă aurul în comparaţie cu Dumnezeul tău? Nu poţi doar cu aur; viaţa ta spirituală s-ar stinge. Adu-i aur unui om chinuit de conştiinţă; îi poţi alina durerile? Oferă bani unei inimi descurajate; poţi să-i opreşti suspinele? Dar tu ÎI ai pe Dumnezeu, şi prin El ai mai mult aur decât ar putea câştiga toţi bogaţii lumii la un loc. Unii îşi câştigă existenţa speculând sentimentele oamenilor, şi au parte de aplauze şi faimă; întreabă-te însă, nu este Dumnezeu mai important decât faima? Cum te-ai simţi dacă rugăciunea ţi-ar fi însoţită de zece mii de trâmbiţe? Te-ar ajuta să fii mai aproape de cruce, sau să te pregăteşti pentru judecată? Nu, în viaţă sunt dureri pe care bogăţia nu le poate alina; până şi în ceasul morţii ai nevoi pe care aurul nu le poate îndestula. Dar atunci când ÎI ai pe Dumnezeu ca parte de moştenire, ai mai mult decât toate bogăţiile. Prin El îţi poţi împlini orice nevoie, în viaţă sau în moarte. Cu Dumnezeu de partea ta, eşti bogat cu adevărat, fiindcă El îţi împlineşte nevoile, îţi alină durerea, îţi călăuzeşte paşii, merge cu tine în întuneric şi te ajută să ajungi acasă în siguranţă, ca să fii cu El pentru totdeauna. „Eu am din belşug” (Genesa 33:9) a spus Esau, şi aceasta este cea mai bună declaraţie pe care o poate face un om lumesc. Totuşi, Iacov i-a răspuns: „Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate” (vers. 11), şi aceasta este o nota pe care minţile omeneşti n-o pot înţelege.

IZVOARE IN DEŞERT

Căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. (Romani 8:26)

De multe ori răspunsurile la rugăciunile noastre sunt cele care produc multe dificultăţi în viaţa creştină. Ne rugăm pentru răbdare, şi Tatăl nostru trimite oameni solicitanţi în calea noastră pentru a ne testa la limită, „căci … necazul aduce răbdare” (Romani 5:3). Ne rugăm pentru un duh supus, şi Dumnezeu trimite din nou suferinţă, ca să învăţăm să fim ascultători în acelaşi fel în care Hristos „a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evrei 5:8).

Ne rugăm să fim altruişti, şi Dumnezeu ne dă ocazii să facem sacrificii punând pe primul loc nevoile altora şi punându-ne viaţa la dispoziţia altor credincioşi. Ne rugăm pentru putere şi smerenie, şi „un sol al Satanei” (2 Cor. 12:7) vine să ne chinuiască până cădem la pământ cerând să ne fie luat.

Ne rugăm Domnului, cum s-au rugat apostolii Lui, zicând: „Măreşte-ne credinţa!” (Luca 17:5). Atunci banii noştri parcă fac aripi şi zboară; copiii noştri se îmbolnăvesc grav; un angajat devine neglijent, încet şi risipitor; sau alte încercări noi se abat asupra noastră, solicitând mai multă credinţă decât am experimentat înainte.

Ne rugăm pentru o viaţă ca a lui Hristos care să arate smerenia unui miel. Atunci ni se cere să facem o lucrare umilă, sau suntem acuzaţi pe nedrept, fără a ni se da ocazia să ne explicăm, pentru că El „când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie” (Isaia 53:7).

Ne rugăm pentru blândeţe şi imediat înfruntăm o furtună de ispite de a fi aspri şi irascibili. Ne rugăm pentru linişte, şi deodată fiecare nerv ne este stresat la maximum cu o tensiune imensă pentru a învăţa că atunci când El ne trimite pacea Sa, nimeni nu ne-o poate tulbura.

Ne rugăm pentru dragoste faţă de alţii, şi Dumnezeu ne trimite o suferinţă deosebită, aducând în calea noastră oameni greu de iubit şi care spun lucruri care ne calcă pe nervi şi ne sfâşie inima. El face aceasta pentru că „dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate … nu se poartă necuviincios, … nu se mânie … acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Cor. 13:4-5, 7-8).

Da, ne rugăm să fim ca Domnul Isus, şi răspunsul lui Dumnezeu este: „Iată, te-am pus în cuptor” (Isaia 48:10); „Îţi va suferi inima şi-ţi vor fi mâinile destul de tari?” (Ezechiel 22:14); „Puteţi voi să beţi paharul?” (Matei 20:22).

Drumul spre pace şi victorie este să acceptăm orice situaţie şi orice încercare ca venind direct din mâna Tatălui nostru iubitor; să trăim „împreună [cu El] în locurile cereşti” (Efeseni 2:6), deasupra norilor, în prezenţa tronului Său; şi să privim în jos din glorie la împrejurările noastre ca fiind rânduite de Domnul cu dragoste. selectat

M-am rugat pentru putere, şi apoi am pierdut pentru un timp

Orice simţ al apropierii, umane şi divine;

Dragostea pe care mă bazam s-a stins şi mi-a zdrobit inima,

Mâinile de care mă ţineam s-au desprins de ale mele;

Dar pe când mă clătinam, slăbit, tremurând şi singur,

Braţele veşnice le-au susţinut pe ale mele.

M-am rugat pentru lumină; soarele a dispărut după nori,

Luna s-a întunecat de ceaţa îndoielii,

Stelele cerului au fost înnegurate de temeri pământeşti,

Şi flacăra slabă a candelei mele s-a stins;

Dar cum stăteam în umbră, învăluit în noapte,

Faţa lui Hristos a transformat tot întunericul în lumină.

M-am rugat pentru pace, şi-am visat liniştea odihnitoare,

Un somn fără dureri, o pauză liniştită;

Deasupra capului meu cerul era înnegrit de furtună,

Şi asaltul furios al vrăjmaşilor mei creştea şi mai mult;

Dar când bătălia se dezlănţuia, şi vânturile sălbatice suflau,

Am auzit glasul Lui şi-am cunoscut pacea perfectă.

Îţi mulţumesc,Doamne, că Tu ai fost prea înţelept ca să iei în seamă

Rugăciunile mele slabe şi să răspunzi cum credeam eu,

De când aceste daruri scumpe bunătatea Ta le-a oferit

Mi-au adus mai mult decât tot ce am cerut sau gândit;

Dătător de bunuri, aşa răspunde-mi la fiecare cerere,

În felul Tău de a da, mult mai bun decât al meu.

Annie Johnson Flint

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 20.1-6; 21.1-10

Capitolul 20 completează „Profeţia despre Egipt…”. Umblând dezbrăcat şi în picioarele goale, profetul anunţă drumul înfiorător pe care-l vor avea de parcurs captivii egipteni şi etiopieni deportaţi de către împăratul Asiriei, specializat în strămutări de popoare. Israel („locuitorii ţărmului acestuia” – v. 6) va vedea atunci consternat şi plin de teamă că s-a încrezut degeaba în poporul lui faraon, pentru a fi eliberat de grozavul asirian (Psalmul 60.11 sf).Capitolul 21 se deschide cu „Profeţia despre pustiul mării…”. Este vorba de noul Babilon. în timpul pe care el îl numeşte „noaptea plăcerii mele”, mezii şi perşii (Elam) pun capăt cu brutalitate acestui imperiu şi bogăţiilor sale (v. 4; vezi Daniel 5.28-31). Dar şi această profeţie are o aplicaţie viitoare, ca şi cea din cap. 13 (Luca 21.35).

In v. 6, profetul este invitat să pună o strajă. Ordinele străjerilor erau să asculte cu atenţie şi să strige! Într-o armată, santinela ocupă un post de încredere. Responsabilitatea sa este foarte mare, pentru că cele două datorii care-i revin sunt foarte importante: să vegheze şi să avertizeze (vezi Ezechiel 3.17,18, în contrast cu Isaia 56.10). Nu sunt oare acestea îndatoririle oricărui credincios? Le îndeplinim noi cu credincioşie cu privire la oamenii din lume şi faţă de fraţii noştri?

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 37:1-9         

Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Psalmul 37:4

DORINŢELE TALE SUNT SI DORINŢELE LUI?

Când Dumnezeu spune că ne poate satisface, El ştie ce spune şi poate să împlinească cele promise. „Este evident! Cu toţii ştim aceasta”, spunem noi. Da, dar aşa este oare? Nu este adevărat că în practica zilnică punem sub semnul întrebării acest adevăr de bază? Poate că nu lăsăm ca îndoielile să domnescă peste gândurile noastre, dar ele sunt prezente. Ne întrebăm dacă Dumnezeu poate împlini toate nevoile noastre aşa cum a spus. Această lipsă de credinţă în Domnul se poate vedea din faptul că vrem să experimentăm în viaţa noastră, atât binecuvântările lui Dumnezeu, cât şi plăcerile păcatului. Am citit o scrisoare de la un băiat de 16 ani, care ilustrează această atitudine. El ştia că va trebui să dea socoteală înaintea Domnului, dar şi că avea o mare nevoie de iertare. A rezumat problema în câteva cuvinte: „Vreau să fiu bun, dar în acelaşi timp vreau şi să mă distrez”. Dorea să fie mai aproape de Dumnezeu, dar în acelaşi timp să şi petreacă. Nu este, oare, această atitudine tipică modului de gândire al fiecăruia dintre noi? Când ajungem la acest punct, nu mai suntem siguri că Dumnezeu este singurul care poate satisface dorinţele adânci ale inimii. Ne întrebăm dacă El este atât de inteligent, de puternic şi de bun cum declară Biblia. Aşadar, care este răspunsul? De ce să nu încercăm să facem lucrurile în felul Lui? Găseşte-ţi desfătarea în Domnul şi vei descoperi că El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. El vrea ca să-ţi supui dorinţele Lui, ca El să poată sâ-ţi dea ceea ce ai nevoie, satisfăcându-ţi dorinţele inimii. M.R.D. II

Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
Despărţire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
Orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui!  
C. Ioanid

Deoarece numai Cristos poate satisface cele mai adânci nevoi ale noastre, cea mai adâncă nevoie a noastră este să fim satisfăcuţi numai în Hristos.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

DOAMNE, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc. Ioan 21.17

Înaintea căderii lui, Petru a vorbit foarte sigur despre el către Domnul: „Doamne cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte” (Luca 22.33). Dar acum, după căderea sa, a recunoscut că într-un om care a făcut ca el nu poate exista iubire pentru Isus. El a renunţat la înălţimea încrederii în sine însuşi în aşa măsură încât nu mai are încredere în inima sa ca să mai vorbească despre dragostea lui pentru Marele Păstor. De aceea a şi răspuns Domnului în acest mod: „Tu toate le ştii; ştii că te iubesc.” Cu alte cuvinte: „Doamne, Tu ştii dacă există dragoste adevărată în inima mea.” O, ce judecată lăuntrică trebuie să fi fost la Petru. Aceasta a fost clipa despre care spunea Domnul Isus „Şi după ce te vei întoarce să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Acum îl poate folosi Domnul pe Petru pentru a păzi oiţele Lui. Pe un Petru care era plin de idei şi iniţiative personale, Domnul trebuia să-l lase să meargă pe drumul propriu până când s-a smerit, dar unui Petru care s-a smerit şi care nu mai avea încredere în el însuşi, Domnul putea să-i dea în primire răspunderea creşterii turmei. Petru a fost făcut în stare să primească şi să facă voia Iui Dumnezeu. De fapt, astfel se prezintă situaţia în orice lucru cu privire la Domnul nostru. Dacă mai avem un gând de slavă despre noi înşine înseamnă că nu ne încredem complet în Cuvântul lui Dumnezeu, la fel ca Petru care nu a ascultat de avertizarea Domnului Isus. În toate lucrurile cereşti numai UNUL SINGUR are conducerea şi acesta este DOMNUL şi NU slujitorul Lui. O, de-am fi toţi convinşi de acest lucru. Atunci nu ar mai fi nici o lucrare din iniţiativă proprie ci toate s-ar face sub călăuzirea Duhului Sfânt, spre slava Marelui nostru Păstor. Cine ajunge să aibă între oameni o stare care întrece măsura creşterii lui în ascuns cu Dumnezeu, trebuie să tremure, gândindu-se la soarta care-l aşteaptă, căci nu va izbuti în mărturia pe care o dă între oameni.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Ioan 1.12

Îl ai pe Isus ca Mântuitor?

Vestitul muzician Händel, fiind pe patul de moarte, a cerut să i se citească Psalmul 91. (Vă rugăm să-l citiți și dumneavoastră.) După ce i s-a citit acest psalm, a zis:

– Este frumos! Acest psalm este o hrană care înviorează. Mai citește-mi! Citește-mi capitolul 15 din întâia Epistolă către Corinteni.

– Da, a adăugat el la sfârșit, aceasta este evanghelia: mântuit prin har, prin credința în Isus Hristos. Numai în Tine, Doamne Isuse, mi-e nădejdea.

A murit șoptind aceste cuvinte: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”.

Iată ce înseamnă a avea un Mântuitor! O, ce ferice pentru acela care poate părăsi acest pământ, încredințându-și sufletul său în mâinile Domnului Isus! Ce mângâiere pentru inima care L-a primit pe Isus ca Mântuitor! Dar tu, ai un Mântuitor? Domnul Isus a venit în lume să caute și să mântuiască pe cei păcătoși. Prin moartea Sa pe cruce, El a nimicit puterea diavolului. Sângele Lui te curăță de orice păcat (1 Ioan 1.7).

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CINE ÎȚI DĂ SFATURI?

„Tot ce începe, duce la bun sfârșit” (Psalmul 1:3)

Primul psalm din Biblie vorbește despre pericolele ce ne pasc atunci când primim sfaturi greșite, când ascultăm îndemnuri nepotrivite și când ne întovărășim cu persoanele nepotrivite.

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși, și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori! Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit” (v. 1-3). în expresia „la bun sfârșit” se subînțelege stabilitate, hrănire, productivitate, tărie, durabilitate și izbândă.

Așadar, alege-ți prietenii cu mare băgare de seamă și după ce te-ai rugat, întrucât ei îți vor fi cei mai apropiați și vor avea abilitatea de a te forma sau de a te distruge. Verifică cine este de fapt sfătuitorul tău înainte să aibă un cuvânt de spus în viața ta.

Asigură-te că este:

1) Un om integru;

2) Un om al credinței;

3) Un om cu influență;

4) Un om cu daruri complementare;

5) Un om care îți împărtășește viziunea;

6) Un om loial;

7) Un om creativ.

Dacă încerci să găsești aceste șapte calități în cel care te sfătuiește, ai toate șansele să reușești în ceea ce ai fost chemat să faci.

De asemenea, ai grijă să primești și aprobarea lui Dumnezeu, „lată drumul, mergeți pe el!” (Isaia 30:21). Asigură-te că scopurile și planurile pe care ți le-ai stabilit sunt în armonie cu voia lui Dumnezeu pentru tine. Căci dacă nu sunt, nu te ajută cu absolut nimic să ai cei mai buni consilieri din lume.

12 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Fă-ţi obiceiul de a nu avea obiceiuri

Căci dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneşi, nici neroditori. 2 Petru 1:8

Când începem să ne formăm un obicei, suntem conştienţi de el. Există momente când suntem conştienţi că devenim mai virtuoşi, mai răbdători, mai evlavioşi. dar aceasta este numai o etapă; dacă ne oprim aici, vom căpăta mersul ţanţoş al unui îngâmfat spiritual. Lucrul pe care trebuie să-l facem cu obiceiurile este să le lăsăm să se piardă în viaţa Domnului, până când fiecare dintre ele este practicat astfel, încât nu mai este un obicei conştient. Viaţa noastră spirituală se degradează continuu in introspecţie, pentru ca există
unele calităţi pe care nu le-am adăugat încă la celelalte. În final, relaţia noastră cu Domnul trebuie să fie una în întregime simplă.

Dumnezeul tău poate fi micul tău obicei creştin: obiceiul de a te ruga la anumite ore sau obiceiul de a citi Biblia. Fii atent cum va tulbura Tatăl tău acele momente, dacă începi să te închini obiceiului în loc să te închini Celui pe care acesta îl simbolizează. „Nu pot face aceasta acum, deoarece mă rog; este ora mea cu Dumnezeu.” Nu, aceasta este ora ta cu obiceiul pe care-l ai. Există o calitate care-ţi lipseşte. Recunoaşte lipsa, iar apoi caută posibilitatea de a dobândi acea calitate.

Dragostea înseamnă că nu mai există nici un obicei vizibil, că ai ajuns în punctul in care obiceiurile tale s-au pierdut în Domnul si le practici fără să-ţi mai dai seama. Dacă eşti conştient de sfinţenia ta, atunci există anumite lucruri pe care îţi închipui că nu le poţi face. Există anumite relaţii în care tu eşti departe de a fi simplu. Aceasta înseamnă că mai trebuie adăugat ceva la viaţa ta. Singura viaţă supranaturală este viaţa pe care a trăit-o Domnul Isus şi El era într-o legătură strânsă cu Dumnezeu oriunde. Există vreun loc în care tu nu eşti într-o legătură strânsă cu Dumnezeu? Lasă-L pe Dumnezeu să intre în acel loc, indiferent prin ce metodă, până când creşti în El, și viaţa ta se va transforma într-o viaţă simplă de copil.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre căci El însuşi îngrijeşte de voi.” 1 PETRU 5:7

Dumnezeul nostru cel mare şi bun a vorbit de îngrijorările noastre! El Se opreşte asupra lor şi are o rezolvare pentru fiecare din ele. Noi avem tot felul de griji şi de îngrijorări de o greutate diferită. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne arată calea uşurării.

Sunt îngrijorări cu privire.la mântuirea noastră, a păcii noastre cu Dumnezeu: El a vorbit clar şi ne cere foarte simplu să credem ce a vorbit El. Sunt atâtea locuri în Scriptură care ne vorbesc de lucrul acesta şi noi pur şi simplu, îl dezonorăm pe Dumnezeu cu îndoielile nostre, câtă vreme mântuirea noastră este chezăşuită de sângele scump al Domnului Isus. Dacă numai locul de la Ioan 10:27 ar fi în Cuvânt, ar fi suficient să ne confirme siguranţa mântuirii noastre. Dar câte altele mai sunt: Ioan 11:25, 26; 14:16, 17, 19, 20; Rom. 8:31-35; 1Cor. 1:8, 9, 30; Ef. 1:4; 2:6; Col. 1:13; 2Tes. 2:13; 2Tim. 1:9. Citiţi-le vă rog pe toate, acum şi apoi îngenunchiaţi şi cereţi iertare că v-aţi îndoit şi mulţumiţi lui Dumnezeu pentru o mântuire aşa de mare şi de sigură. Dar mai pot fi multe alte feluri de îngrijorări care ne fac să gemem adeseori şi ne răpesc bucuria unei simple şi reale credinţe în Dumnezeu, Tatăl nostru.

Ca şi copii ai Lui, noi avem privilegiul de a fi ascultaţi de Tatăl nostru ceresc. El a făgăduit să ne răspundă: „şi încrederea pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă, şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că avem lucrurile pe care I le-am cerut.” (lloan 5:14-15). Totuşi să nu confundăm grijile noastre cu situaţiile pe care le-am creat singuri prin greşelile noastre. Dacă avem necazuri şi greutăţi din pricina inconsecvenţelor noastre, să le mărturisim cu smerenie lui Dumnezeu ca să ne ierte. Pe de altă parte, dacă Dumnezeu îngăduie dificultăţi, este ca să ne dea prilejul de a pune la încercare credinţa şi încrederea noastră în El şi să-I cerem ajutorul şi mângâierea Lui.Acela care a purtat păcatele noastre la cruce, şi care le-a îndepărtat pentru totdeauna, este viu şi la dreapta lui Dumnezeu, şi de acolo Se oferă El ca să poarte în locul nostru greutăţile şi îngrijorările noastre.

De ce atunci să continuăm să ne încovoiem sub greutatea lor când Domnul vrea să ne uşureze de ele? Să ascultăm dar ce ne îndeamnă versetul de astăzi şi nu numai să depunem la picioarele Lui toate greutăţile, problemele, necazurile şi amărăciunile noastre ci pur şi simplu „să le aruncăm asupra Lui.”

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.”

Matei 10:16

În Sfânta Scriptură întâlnim frecvent cuvîntul: „iată”. Prin acest cuvânt suntem îndemnaţi să luăm aminte de ceva în mod special. Mântuitorul a trimis pe ucenicii Săi ca pe nişte oi între lupi, dar totdeauna i-a asigurat că fără voia Lui nu le va cădea niciun fir de păr. Ucenicii au depus bucuroşi mărturie de harul şi puterea Lui Dumnezeu. Sunt oameni care susţin că dacă ar trăi în mijlocul unor oameni evlavioşi, ar putea trăi mai bine pe placul Lui Dumnezeu. Dar viaţa practică dovedeşte contrariul.

Dacă cineva este născut din Dumnezeu, în viaţa acelui începe o luptă, vin lupii şi încearcă în diferite feluri să-i ia viaţa. Dar numai în luptă învăţăm să folosim armamentul; astfel nu va rugini, ne bucurăm de fiecare promisiune, folosind sabia Duhului, care este Cuvântul Lui Dumnezeu. Astfel se ivesc multe ocazii când putem să dăm propria noastră viaţă morţii. Unei oi I se tunde din când în când lâna, dar din nou, şi din nou creşte, în mod asemănător creştinii devin tari în luptă şi se pot vedea în viaţa lor zilnică trăsăturile Mielului.

„Fiţi înţelepţi ca şerpii!” Aceasta înseamnă să ne purtăm cu înţelepciune faţă de cei din lume. Noi, cei credincioşi suntem urmăriţi de cei din lume în ceea ce facem şi cum procedăm, mai mult decât am putea să ne închipuim; de aceea este important ca să fim conduşi de Duhul Sfânt. „Fiţi fără răutate, ca porumbeii.” Fără prihană vor fi aceia care vor fi curaţi şi fără cusur înaintea Domnului în ziua revenirii Lui.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

SLUJITORUL RĂSPLĂTIT

Cine îngrijeşte de un smochin va mânca din rodul lui şi cine îngrijeşte de stăpânul său va fi preţuit. Proverbe 27.18

Domnul Isus este cel mai bun dintre stăpâni şi este o cinste să fii primit să faci cel mai mic lucru pentru El. Slujirea pentru unii stăpâni seamănă cu sădirea unui pom sălbatic care nu dă decât roade amare; dar a sluji pe Domnul, este ca sădirea unui smochin care dă cele mai dulci smochine. Slujirea pentru El este o plăcere; cu timpul, cine-i slujeşte Lui, înaintează sigur; succesul în lucrare este binecuvântare aici pe pământ, iar răsplata pentru ea este slavă în cer.

Cele mai mari cinstiri le vom căpăta în viaţa viitoare, când smochinele vor fi coapte. Îngerii, care acum sunt slujitorii noştri, ne vor duce acolo, când lucrarea încredinţată nouă va fi terminată. Cerul, unde se află Domnul Isus, va fi şi casa noastră, fericirea noastră veşnică şi Domnul Isus, însoţitorul nostru slăvit. Cine-şi poate închipui tot ce-i cuprins în cuvintele: „Acela care slujeşte cu grijă Stăpânului său, va fi cinstit?

„Doamne, ajută-mă să-Ţi slujesc, lăsând la o parte orice dorinţă de a fi cinstit de alţii, până nu mă vei cinsti Tu însuţi. Duhul Tău cel sfânt să facă din mine un lucrător răbdător şi un slujitor smerit.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Bucurațivă întotdeauna în Domnul! Din nou voi spune: bucurațivă! Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune şi prin cerere cu mulțumiri; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre şi gândurile voastre în Hristos Isus.  Filipeni 4.47

Acestea sunt cuvintele unui om închis întro temniță romană. Pe măsură ce împrejurările lui Pavel deveneau din ce în ce mai întunecate şi mai deprimante, privirile sale se înălțau tot mai sus. Ce vedea Pavel? Cu siguranță, nu doar tavanul închisorii sale, ci ochiul credinței sale trecea dincolo de tot ce ținea de acest pământ, către Omul în glorie. Acesta fusese odinioară Omul durerilor, însă acum era Omul bucuriei, pentru totdeauna! Ce privelişte captiva inima lui Pavel!

Datorită acestui lucru, Pavel a putut scrie la sfârşitul epistolei sale: „Nu vorbesc despre lipsuri, pentru că eu am învățat, în împrejurările în care sunt, să fiu mulțumit. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să fiu şi în belşug. În orice şi în toate sunt deprins şi să fiu sătul şi să fiu flămând, şi să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Am putere pentru toate, în El, care mă întăreşte” (Filipeni 4.1113). În măsura în care urmăm exemplul lui Pavel de a privi la Isus, vom putea şi noi să pătrundem dincolo de zidurile şi de tavanul împrejurărilor noastre grele, care tind să ne țină captivi. Vom descoperi astfel că aceste împrejurări nu sunt decât instrumente care să ne ajute să privim acolo unde Hristos este aşezat la dreapta lui Dumnezeu. În curând vom fi împreună cu El!

J. Redekop

Când am de suferit un chin, Tu, Doamnemi dai putere,

Să fieamarul cât de greu, îmi eşti Tu mângâiere.

T. Dorz

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, te rog pentru mai multă dragoste, dragoste înflăcărată, devotată şi sinceră faţă de Tine, care să se arate în trăirea mea. O, te rog pentru harul de a arăta şi a simţi răbdare şi blândeţe faţă de cei din jurul meu!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns de ochii lor.» Faptele Apostolilor 1,9

Pentru a dovedi realitatea învierii Sale, Domnul Isus a mai rămas 40 de zile pe pământ şi S-a arătat mai multor martori; apoi S-a înălţat la cer. Aceste 40 de zile au fost pentru ucenicii Săi un fel de şcoală a credinţei, ca ei să creadă cu adevărat că El a înviat. Şi Domnul nostru binecuvântat a trecut printr-o «şcoală a credinţei» timp de 40 de zile în pustie şi S-a dovedit ascultător. Dar iată că acum S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor. Biblia nu ne spune ce s-a întâmplat mai departe pe drumul spre cer. Numai prin credinţă intuim că aceasta a fost lovitura triumfală, finală, asupra puterilor întunericului. Este foarte adevărat că noi, după cum ne scrie apostolul Pavel, trebuie să ne împotrivim până la sânge duhurilor rele şi întunecate care sunt în locurile cereşti (Efes. 6,12). Când însă Domnul Isus S-a înălţat la cer, puterile întunecate au rămas pur şi simplu paralizate, căci în Psalmul 68,18 scrie: «Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război». Acest lucru înseamnă că Biruitorul de pe Golgota a luat întreaga lume cerească în stăpânire când a urcat la cer. Încheierea triumfală a înălţării Sale a fost aşezarea la dreapta Tatălui, de unde mijloceşte pentru noi.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui. Ioan 14:21

Domnul Isus oferă descoperiri uimitoare poporului Său. Chiar dacă Scriptura nu o declară, sunt mulţi copii ai lui Dumnezeu care pot mărturisi acest adevăr din propria lor experienţă. Ei au avut manifestări ale Domnului şi Mântuitorului Isus Christos într-un mod neobişnuit, cum nu s-a mai văzut şi auzit. In biografiile sfinţilor eminenţi, vei găsi amintirea multor momente în care Isus a vorbit sufletului lor şi le-a descoperit minunile persoanei Sale. Sufletele lor au fost cuprinse de atâta fericire încât s-au crezut în cer atunci când nu erau acolo, deşi erau foarte aproape. Atunci când Isus se arată poporului Său, cerul coboară pe pământ; este o pregustare a paradisului; este începutul binecuvântărilor. Arătările lui Christos exercită o Influenţă sfântă asupra inimii credinciosului. Un efect va fi umilinţa. Dacă un om spune „am avut cutare şi cutare experienţe spirituale; sunt un om mare”, atunci poţi fi sigur că nu ai avut niciodată părtăşie cu Christos, fiindcă Dumnezeu „vede pe cei smeriţi, si cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi” (Psalmi 138:6). El fiu are nevoie să se apropie de ei ca să-i cunoască, şi nu le va face nici o vizită din iubire. Un alt efect al adevăratei arătări a lui Isus este fericirea, fiindcă în prezenţa lui Dumnezeu „sunt bucurii nespuse” (Psalmi 16:11). Sfinţenia va urma în mod sigur. Un om care nu a cunoscut sfinţenia nu va avea niciodată asemenea manifestări. Unii oameni se arată foarte credincioşi, dar nu trebuie să-i credem pe cuvânt până nu le vedem faptele. „Nu vă înşelaţi; Domnul nu se lasă batjocorit” (Galateni 6:7). El risipi favorurile pentru cei răi, fiindcă, aşa cum nu va alunga un om perfect, nici nu va respecta un făcător de rele. Apropierea de Isus va avea deci trei efecte: umilinţa, fericirea şi sfinţenia. Fie ca Dumnezeu să ţi le dea pe toate, creştine!

SEARA

Nu te teme să te pogori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare; Eu însumi Mă voi coborî cu tine în Egipt, şi Eu însumi te voi scoate iarăşi de acolo. Genesa 46: 3-4

Iacov trebuie să se fi cutremurat la gândul că va părăsi ţara părinţilor săi, şi că va trebui să trăiască printre străini. Era o experienţă nouă şi părea să fie o mare încercare. Cine s-ar aventura printre solii unui monarh străin fără să se teamă? Totuşi era evident că aceasta era calea pregătită pentru el; de aceea, a hotărât să se ducă. Aceasta este şi poziţia credincioşilor de astăzi: sunt chemaţi să fie încercaţi şi ispitiţi în acelaşi timp. In asemenea timpuri ar trebui să urmeze exemplul lui Iacov, oferind jertfe de rugăciuni lui Dumnezeu şi căutând răspunsul Său. Fără binecuvântarea Domnului, nu ar trebui să facă nici un pas. Atunci îl vor avea pe tovarăşul lui Iacov ca Prieten şi Ajutor. Ce binecuvântare este să ştii că Domnul îţi este alături la orice pas, şi coboară alături de tine chiar în umilinţe şi prigoniri! Chiar şi în faţa oceanului, dragostea Tatălui este ca soarele în puterea strălucirii lui. Nu putem ezita să mergem acolo unde Iehova ne promite prezenţa Sa; chiar şi în valea umbrei morţii, această asigurare va străluci ca lurnina dimineţii. Mergând înainte cu credinţă în Dumnezeu, credincioşii vor avea parte de făgăduinţa făcută lui Iacov. Ei vor fi înălţaţi, fie din necazurile vieţii, fie din adâncurile morţii. Seminţia lui Iacov a ieşit din Egipt la timpul cuvenit, şi la fel vor ieşi cei credincioşi din necazurile vieţii şi groaza morţii. Să încercăm şi noi credinţa lui Iacov. „Nu te teme” este porunca Domnului şi încurajarea Sa pentru cei care pornesc în călătorie pe mări străine. Prezenţa şi ajutorul divin ne interzic temerile nedemne. Fără Dumnezeu, ne-am teme să păşim; dar atunci când El ne porunceşte să mergem, ar fi periculos să întârziem. Cititorule, mergi înainte şi nu te teme.

IZVOARE IN DEŞERT

Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede! (Marcu 9:23)

Cuvântul „toate” menţionat aici nu se împlineşte întotdeauna doar cerând, pentru că Dumnezeu caută mereu să te înveţe calea credinţei. Instruirea ta pentru o viaţă de credinţă necesită multe domenii de educaţie, care includ încercarea credinţei, disciplina credinţei, răbdarea credinţei şi curajul credinţei. Deseori trebuie să treci prin multe etape înainte să ajungi în sfârşit la rezultatul credinţei -adică, la biruinţa credinţei.

Fibra morală autentică se dezvoltă îndurând disciplina credinţei. Când I-ai cerut ceva lui Dumnezeu, şi răspunsul n-a venit încă, ce trebuie să faci? Continuă să crezi în Cuvântul Lui! Nu te abate de la el indiferent ce vezi sau ce simţi. Şi dacă vei rămâne ferm pe poziţie, puterea şi experienţa ta vor creşte, se vor întări şi se vor adânci. Când rămâi neclintit din poziţia credinţei tale, chiar dacă se întrezăresc presupuse contradicţii faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, tu vei fi mai puternic pe toate fronturile.

Deseori Dumnezeu va întârzia în mod intenţionat să-ţi dea răspunsul, dar de fapt întârzierea este şi ea un răspuns la rugăciunea ta ca şi împlinirea care va veni. El a lucrat în felul acesta în vieţile celor mai mari caractere biblice. Avraam, Moise şi Ilie nu erau mari la început, dar au devenit mari prin disciplina credinţei lor. Numai prin această disciplină au fost ei pregătiţi pentru lucrarea la care i-a chemat Dumnezeu.

Gândeşte-te, de exemplu, la Iosif, pe care Domnul îl pregătea pentru tronul Egiptului. Psalmul 105:19 spune: „l-a încercat Cuvântul Domnului”. Nu viaţa de închisoare cu paturi incomode şi hrană săracă „l-au încercat”, ci „Cuvântul Domnului”. Cuvintele rostite de Dumnezeu în inima lui în primii lui ani cu privire la înaltul său loc de onoare faţă de fraţii săi erau tot timpul înaintea lui. El a rămas singur în închisoare, în ciuda nevinovăţiei lui, privind cum alţii abia încarceraţi erau eliberaţi. Dar el şi-a amintit cuvintele lui Dumnezeu chiar şi când fiecare pas al carierei sale ce trebuia să se împlinească părea din ce în ce mai imposibil.

Acelea au fost timpurile care i-au încercat sufletul, dar ele erau şi timpuri de creştere şi dezvoltare spirituală. Apoi, când cuvântul eliberării lui din închisoare în sfârşit a sosit, el era gata şi complet echipat pentru delicata misiune de a se ocupa de răutăcioşii lui fraţi. Şi era în stare s-o facă cu o dragoste şi o răbdare pe care numai Dumnezeu Însuşi le întrecea.

Nici o urmă de persecuţie nu te va încerca atâta timp cât ai experienţe ca acestea – cele în care ţi se cere să-L aştepţi pe Dumnezeu. Odată ce El a rostit promisiunea de a lucra, este într-adevăr foarte greu să aştepţi când vezi că zilele trec fără să se împlinească nimic. Însă această disciplină a credinţei este cea care te va aduce la o cunoaştere a lui Dumnezeu care altfel ar fi imposibilă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 19.1-25

Este rândul Egiptului să audă o profeţie ameninţătoare: Războiul civil, tirania unui despot crud (precum cea a Faraonului de odinioară), secarea Nilului (artera vitală), bogăţia şi orgoliul ţării (Ezechiel 29.3) – iată pe scurt ce îl aşteaptă pe acest duşman ereditar al lui Israel.

Prinţii din Ţoan şi din Nof sunt o imagine fidelă a oamenilor acestei lumi: ei se cred înţelepţi, dar, de fapt, nu sunt decât nebuni (v. 11; comp. cu Romani 1.22), pentru că refuză să-L asculte pe Dumnezeul care li S-a descoperit şi, în acelaşi timp, dau crezare oricăror forme posibile de superstiţie (comp. cu v. 3). Este de remarcat, de altminteri, un fapt paradoxal, că cei mai îndărătnici necredincioşi sunt adesea cel mai uşor de amăgit. Aceasta se explică simplu: fără să-şi dea seama, ei sunt orbiţi şi înşelaţi de Satan, stăpânul cel dur şi împăratul cel crud (v. 4; 2 Timotei 3.13) care domneşte asupra lor prin înşelăciune. Dar harul lui Dumnezeu are de spus un cuvânt chiar şi pentru Egipt: alături de Israel, care este moştenirea specială a Domnului, îşi vor găsi loc în binecuvântarea milenară şi Egiptul şi Asiria, imagini ale lumii, odată vrăjmaşi ai poporului lui Dumnezeu, însă în viitor supuşi în întregime Fiului Omului (Geneza 22.18).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Filipeni 2:5-11

… şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu.Tatăl că Isus Cristos este Domnul. Filipeni 2:11

DOMN AL TUTUROR

In 20 iulie 1969, lumea l-a urmărit cu uimire pe Neil Armstrong coborând încet scara modulului lunar-Vulturul. Lăsând prima amprentă a piciorului unui om în praful de pe suprafaţa lunii, a spus: „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”. Vorbind cu el la telefon, preşedintele Nixon a spus: „în acest nepreţuit moment… toţi locuitorii pământului sunt una – una în mândria a ceea ce ai făcut tu”. Omul a călătorit în altă „lume”. Aproape cu 2000 de ani în urmă, s-a petrecut un alt eveniment faţă de care coborârea pe lună a lui Armstrong este nesemnificativă. Fiul lui Dumnezeu a lăsat splendoarea cerului şi a coborât pe planeta Pământ. A trăit aici 33 de ani, a murit pe cruce, a înviat din mormânt şi S-a dus din nou la cer. Când se va reîntoarce, orice genunchi se va pleca în faţa Sa şi fiecare limbă va mărturisi că El este Domnul. Toţi cei din cer, de pe pământ şi de sub pământ vor striga cu o singură voce, unii de bucurie, iar alţii de spaimă: „Isus este Domnul!” Apostolul Pavel a fost în închisoare, când a scris acestea credincioşilor din Filipi. Ştia că Isus a fost încoronat cu slavă şi onoare, şi că la fel, ca Mare învingător, a supus stăpânirii Sale toate lucrurile poporului Său. Orice încercare sau orice furtună va cutremura lumea, aceasta este speranţa noastră de azi. Să ne concentrăm minţile la Cristos şi să fim gata pentru ziua când cele ce se văd azi doar prin ochii credinţei vor fi în văzul tuturor: Isus este cu adevărat Domnul!    D.J.D.

Glorie lui Dumnezeu şi pace pe pământ;

Ziua bucuriei în lume-a răsunat.

Şi vom striga cuprinşi de fericire:

„Isus Cristos e-al nostru împărat”.– Anonim

Cu mult mai măreaţă dedt debarcarea
omului pe lună
este a doua venire a lui Cristos pe pământ.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dacă voieşte cineva să vină după Mine;… să Mă urmeze. Luca 9.23

Un ghid al alpiniştilor a spus: „Dacă vrei să cucereşti Alpii trebuie să respecţi următoarele: Mai întâi de toate ia-ţi un ghid experimentat, după aceea lasă-te călăuzit în toate de el fără nici o reţinere şi procedează întocmai cum îţi spune el. Calcă pe urmele lui, opreşte-te atunci când se opreşte el, porneşte când ghidul este în faţa ta.”Oare nu este acesta un sfat bun pentru toţi care vor să cucerească ţara slavei? Sunt multe terenuri alunecoase şi multe prăpăstii pe această cale, dar conducătorul nostru este Domnul Isus şi El cunoaşte toate aceste primejdii, care caută să ne doboare. El însuşi poate să ne păzească de orice cădere. Dacă noi II urmăm pas cu pas, atunci putem fi în siguranţă pe calea aceasta, care duce în ţara slavei promisă de Domnul, tuturor celor care îl urmează.

Multe din catastrofele din munţi se întâmplă din cauză că excursioniştii nu merg după ghid, nu respectă întocmai instrucţiunile sau nu ascultă sfatul lui vroind să cucerească muntele după bunul lor plac. Oare nu tot la fel se întâmplă şi pe calea credinţei? Dacă nu-L urmezi pe Domnul Isus şi dacă nu calci pe urmele Lui, atunci nu poţi să ţii pasul cu El şi rămâi pe drum.

Scumpul meu cititor, ai tu „ghidul” pentru această cale care e atât de primejdioasă? Există numai un SINGUR „ghid” care poate să te ducă pe culmile cereşti şi acesta este Domnul Isus Cristos. El cunoaşte bine calea, căci El a venit din slava cerului pe acest pământ şi de aici, de jos după lucrarea de pe Golgota, S-a înălţat iarăşi în cer. Acestui „ghid” poţi să te predai fără nici o reţinere, căci El te conduce cu siguranţă la ţintă. Pentru aceasta trebuie să-l urmezi. Porneşte chiar acum pe Calea vieţii. Fiecare om trebuie să aleagă între cele două căi: calea omului şi calea lui Dumnezeu. Prima este a eforturilor disperate pentru mântuire, a doua este a iertării prin credinţă. Pe care din ele vrei să mergi?

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Psalmul 18.29

Săritura în înălțime a credinței

Aici nu este vorba deloc despre performanțe sportive: căci David nu este arătat în Biblie ca sportiv, ci ca om al credinței! Zidul, peste care a sărit, este pentru el o imagine a problemelor și a piedicilor enorme, pe care le-a putut rezolva cu Dumnezeu.

Poate și tu cunoști astfel de probleme înalte cât un zid, cu toate deznădejdile, temerile și agresivitățile lor. Cine nu ar dori să sară peste ele, să învingă problema? A avut David „o rețetă secretă”? Da și nu. Nu – deoarece pentru credință au existat totdeauna aceste căi cunoscute de ajutor și biruință. Da – pentru că acest drum cunoscut de mult poate să-mi aducă ajutorul doar atunci când merg eu personal pe el. Este viața cu Dumnezeu și încrederea necondiționată în El.

Cu Dumnezeul meu: acesta a fost secretul credinței lui David! În fiecare zi, el a trăit cu Dumnezeul său, s-a încrezut în El, a pus totul în mâna puternică a lui Dumnezeu, i-a mulțumit și și-a exprimat bucuria în psalmi.

Când au venit grijile și necazurile, „zidurile”, pe care le-a simțit ca o suprasolicitare, le-a trăit cu Dumnezeul său – a sărit cu Dumnezeul său peste orice zid de probleme.

Cu Dumnezeul meu: poate fi valabil și pentru tine, dacă îți încredințezi Lui viața.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

O FĂPTURA MINUNATA! (3)    

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1:7)

Poate te întrebi: „Ce este această „chibzuință” pe care spune Dumnezeu că ne-a dat-o? Cuvântul original din limba greacă înseamnă; „sănătos, logic, realist și rezonabil”. Chibzuință include calități precum:

1) Auto-controlul. Ea nu e controlată de nimeni și de nimic în afara ei însăși – incluzând aici oameni, împrejurări, impulsuri, emoții, intelect și mai ales teamă. Ea rămâne tot timpul în control. Chiar și când se confruntă cu probleme care nu au o soluție ușoară, ea rămâne ancorată în adevăr, după cum este el definit de Dumnezeu și de Cuvântul Său.

2) Puterea de a discerne. Ea face deosebirea între alternative cu înțelepciune. Face deosebirea între realitate și fantezie, bine și rău, eficient și ineficient, lucruri care merită și care nu merită. E facultatea care ne ajută să luăm decizii bune în situații dificile.

3) Concentrarea. La fel ca raza unui laser, ea are capacitatea de a se concentra asupra unei ținte dorite. Asemenea unui receptor sensibil la frecvențe, ea poate minimiza distorsionările și poate rezista frecvențelor concurente. Limitează interferența, incertitudinea și confuzia. Odată ce’ e „setată pe o sarcină”, chibzuință te va ajuta să-ți concentrezi forțele asupra îndeplinirii priorităților importante din viața ta.

4) Capacitatea de a fi ordonat. E gândirea orientată spre proces, operând cu logica de tipul cauză/efect. Se preocupă cu ajungerea de la A la B – de la scop la îndeplinire – printr-o serie de pași ordonați care contribuie la atingerea scopului. Tu ești „o făptură așa de minunată” (Psalmul 139:14). Dumnezeul care te-a creat se reflectă în mintea pe care ți-a dat-o s-o folosești. Știind cine ești, mergi înainte și experimentează „viața din belșug” (loan 10:10).’

11 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii

Adăugaţi la… dragostea frăţească, iubirea. 2 Petru 1:5,7

Pentru cei mai mulţi dintre noi dragostea este ceva nedefinit; nu știm exact ce înseamnă. Dragostea înseamnă a prefera o persoană in locul alteia, iar, din punct de vedere spiritual, Isus ne cere să-L preferăm pe El (vezi Luca 14:26). Când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, este uşor ca Isus Cristos să fie pe primul loc, dar apoi trebuie să punem în practică aceste lucruri despre care vorbeşte Petru.Primul lucru pe care-l face Dumnezeu este să arunce afară din viaţa mea falsitatea şi atitudinea pioasă. Duhul Sfânt îmi arată că Dumnezeu m-a iubit nu pentru că sunt vrednic de iubit, ci deoarece este în natura Lui să facă acest lucru.”Acum” îmi spune El.,.arată aceeaşi dragoste altora” – „Iubeşte aşa cum te-am iubit Eu”.
„Voi aduce in jurul tău oameni pe care nu-i poţi respecta, dar trebuie să le arăţi dragostea Mea, aşa cum ţi-am arătat-o şi Eu ţie”. Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii.

Unii au încercat să facă asta, dar au obosit repede. „Domnul are îndelungă răbdare…” Să privesc înlăuntrul meu ca să văd cum a lucrul El cu mine. Faptul că ştiu că Dumnezeu m-a iubit dincolo de orice limită, în ciuda păcatului, a josniciei, a egoismului şi a răutăţii mele, mă obligă să merg in lume şi să-i iubesc pe alţii in acelaşi fel. Dragostea lui Dumnezeu faţa de mine este inepuizabilă şi eu trebuie să-i iubesc pe alţii de pe terenul dragostei lui Dumnezeu pentru mine. Creşterea în har se opreşte în momentul când îmi ies din fire. Îmi ies din fire pentru că trebuie să trăiesc alături de o persoană dificilă. Să mă gândesc cât de respingător am fost eu pentru Dumnezeu! Sunt eu gata să mă identific atât de mult cu Domnul Isus, încât viaţa şi bunătatea Lui să se reverse prin mine tot timpul? Nici dragostea naturală şi nici dragostea divină nu rămân dacă nu sunt cultivate. Dragostea este spontană, dar trebuie menţinută prin disciplină

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.” 1 CORINTENI 11: 31

Să nu uităm niciodată că suntem chemaţi să ne judecăm pe noi înşine. Chiar şi cei mai devotaţi credincioşi au o mulţime de lucruri care au nevoie să fie judecate sau şi dacă nu sunt judecate în mod hotărât, ele cu siguranţă vor da naştere la multă amărăciune. Dacă există iuţime sau uşurătate, mândrie sau deşertăciune, indolenţă sau nestăpânire – şi orice ar mai putea fi şi care ţine de firea căzută, noi trebuie ca credincioşi să judecăm şi să condamnăm acel lucru. Ceea ce este judecat în mod hotărât şi constant nu va rămâne pe cugetul nostru niciodată. Judecata de noi înşine reglează toate lucrurile şi le pune la locul lor, adică pe cruce. Dar dacă manifestările firii vechi nu sunt judecate, cine ştie cum, când sau unde, ele pot să dea iarăşi lăstari de amărăciune şi să producă dureri adânci sufletului. Dar ce este mai grav, ele vor aduce multă necinste Numelui Domnului Isus. Cele mai triste cazuri de cădere şi declin spiritual îşi au rădăcina în neglijarea judecăţii de sine în lucrurile mici.

Sunt trei etape diferite ale judecăţii şi anume: judecata de sine, judecata adunării şi judecata lui Dumnezeu. Dacă un om se judecă pe sine, adunarea este menţinută curată. Dacă neglijează să facă astfel, răul va ieşi la iveală într-un fel sau altul şi atunci este implicată adunarea. Dacă adunarea dezertează de la datoria de a judeca răul, ea va fi infectată; atunci trebuie ca Dumnezeu să aibă de a face cu adunarea şi eventual să-i ridice sfeşnicul din locul lui. Dacă, Corintenii s-ar fi judecat pe ei îşişi în taină, Domnul nu ar fi avut nevoie să-i judece în public. Fie ca tot poporul Domnului să înveţe să umble în strălucirea harului Său, în bucuria sfântă a părtăşiei lor şi într-o exersare continuă a duhului de judecare de sine. C.H.M.

Judecata de sine este acţiunea Duhului Sfânt într-un cuget treaz. Dacă ea este neglijată în lucrurile mici, adoarme cugetul, îl pietrifică încetul cu încetul şi atunci este necesară intervenţia lui Dumnezeu în disciplină. Când cugetul este adormit de-a binelea, însemnează că nu s-a făcut o sinceră şi serioasă judecată de sine când trebuia, şi părtăşia cu Tatăl este întreruptă iar starea sufletului este mizerabilă. Să nu lăsăm nici cea mai mică greşeală nejudecată şi neosândită.

Credinciosul obişnuit să-şi judece manifestările firii vechi în lucrurile mici, posedă secretul de a nu cădea, pentru că atunci păstrează cugetul treaz şi nu întristează pe Duhul Sfânt.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.” Geneza 5:24

„Enoh la vârsta de sasezeci şi cinci de ani a născut pe Metusala, iar după această varstă Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani şi a născut fii şi fiice.”

Vedem că nu este un lucru împotriva voii Lui Dumnezeu de a naşte copii. Dimpotrivă, este păcat dacă nu mai dorim să avem copii şi să distrugem rodul. Mulţi sunt cei care-i dispreţuiesc pe cei cu mulţi copii. Dar la Dumnezeu altfel stau lucrurile. Copiii şi în zilele noastre sunt un dar de la Dumnezeu.

Vai de cei ce distrug acest dar, chiar la vârsta prematură. Enoh nu a trăit o viaţă de păcătos. El a trăit înaintea Lui Dumnezeu, şi cu El. El a trăit asemenea lui David, care spunea: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei, astfel nu mă voi clătina.” Enoh a fost statornic în umblarea sa până la sfârşit. El n-a avut mărturie doar că e neprihănit, ci înainte de mutarea lui primise mărturie că este plăcut Lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu l-a luat, şi nu a mai fost văzut. Aceasta simbolizează mireasa Mielului şi răpirea acesteia. Mireasa Domnului trăieşte o viaţă plăcută Lui Dumnezeu, chiar dacă este înconjurată de lupi. Ea are mărturia că este plăcută Lui Dumnezeu prin Iubitul ei, adică Domnul Isus. Ei au primit podoabe de mireasă de la Dumnezeu prin Fiul Său. Căci El Însuşi spune:” Eşti frumoasă de tot iubito, şi n-ai niciun cusur.” Mireasa stă fără prihană înaintea Tatălui. Se bucură de Mire şi se laudă cu El. „Ce fericire este a fi mântuit/Prin sângele Domnului, / Mă scufund adânc/ în acest râu.”

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

AŞTEAPTĂ REZULTATUL FINAL

Peste Gad vor da iureş cete înarmate; dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări. Geneza 49.19

Mulţi dintre noi au fost ca seminţia lui Gad. Adversarii noştri au fost uneori foarte numeroşi, s-au năpustit peste noi ca o armată. Da, şi pentru moment ne-au biruit; şi ei au fost prea încântaţi de victoria lor de moment. Astfel, ei au dovedit că prima parte a versetului este reală şi pentru noi care suntem ai lui Cristos; ca şi peste Gad, au dat iureş peste noi cete înarmate. Această înfrângere este foarte dureroasă şi am fi disperaţi, dacă prin credinţă nu am lua pentru noi binecuvântarea făcută prin ultimele cuvinte ale lui Iacov: „dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări”. „Totul este bine, când se sfârşeşte cu bine”, zice un proverb. Un război poate fi judecat nu după primul succes sau prima înfrângere, ci după ce se petrece la sfârşit. Domnul va da biruinţă adevărului şi dreptăţii, în final. Şi, aşa cum spune Bunyan, aceasta înseamnă pentru totdeauna, căci nimic nu mai poate veni după final. Ceea ce ne trebuie este stăruinţa plină de răbdare în a face bine, încrederea neclintită în slăvitul nostru Conducător. Domnul nostru Isus ar vrea să ne înveţe arta Lui sfântă de a-ţi face faţa ca o cremene, mergând prin lucrare sau suferinţa, până ce vom putea spune: „S-a sfârşit”. Aleluia, biruinţă! Noi credem această făgăduinţă: el le va urmări şi în final le va birui.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Leam făcut cunoscut Numele Tău şi Îl voi face cunoscut, ca dragostea cu care Mai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.  Ioan 17.26

Rugăciunea lui Hristos către Tatăl (10)

În rugăciunea Sa, Domnul Isus a exprimat dorințe speciale cu privire la ucenicii Săi şi cu privire la cei care aveau să creadă în El prin cuvântul lor, folosind expresia „ca ei să fie„. Această expresie este formată, în limba greacă, dintrun singur cuvânt, care apare de şapte ori în această rugăciune, nemaifiind folosit în altă parte în această Evanghelie.

1. „Sfinte Tată, păzeşte în Numele Tău pe aceia pe care Mi iai dat, ca să fieuna ca Noi” (versetul 11) – unitate în esență.

2. „Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfințiți în adevăr” (versetul 19). Hristos, în cer, este cu totul devotat grijii față de cei ai Săi, pentru ca ei să fie cu totul puşi deoparte pentru El, prin adevăr, nu prin metode omeneşti – unitate în sfințenie.

3. Hristos Se roagă pentru ucenicii Săi din ziua de azi: „Pentru ca toți să fieuna, după cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine” (versetul 21) – unitate în reprezentare.

4. „Ca şi ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu Mai trimis” (versetul 21) – unitate în mărturie.

5. „Şi Eu leam dat gloria pe care Miai dato Tu, pentru ca ei să fie una, cum Noi suntem una” (versetul 22) – unitate în manifestare.

6. „Eu în ei şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie făcuți desăvârşiți spre a fi una, ca să cunoască lumea că Tu Mai trimis şi că iai iubit, cum Mai iubit pe Mine” (versetul 23) – unitate în perfecțiune.

7. „Tată, doresc ca aceia pe care Mi iai dat Tu să fie şi ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Miai dato Tu, pentru că Mai iubit mai înainte de întemeierea lumii” (versetul 24) – unitate în dragoste veşnică. Vino, Doamne Isuse! A. E. Bouter

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, îmi ridic ochii, speranţele şi rugăciunile la Tine. Reumple-mă cu putere din înălţimile Tale prin Duhul Tău cel Sfânt care locuieşte în mine, pentru ca lumina lui Dumnezeu să răsară în jurul nostru şi în noi astăzi. Umple ziua cu dulceaţă şi glorie, pentru propria Ta plăcere.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.» Matei 20,28

Al cincilea fundament al binecuvântării lui Isus este să te pui zilnic în slujba aproapelui: «… slujiţi-vă unii altora în dragoste» (Gal. 5,13). Însuşi Domnul nostru este sursa. El ne-a iubit atât de mult! Cea mai mare slujire înaintea lui Dumnezeu este dăruirea propriei vieţi. Să fii robul Lui înseamnă să nu faci nimic de ochii lumii, să nu aştepţi recunoştinţă, răsplată sau mulţumire, ci pur şi simplu să trieşti cum a slujişi Isus. Aceasta este trăirea biruitoare înaintea Domnului! A şasea piatră de temelie a binecuvântării este: «Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.» (Efes. 4;32) Ţi-ai iertat aproapele din inimă aşa cum te-a iertat Isus şi pe tine? Nu mă îndoiesc că ai fost greu lovit şi trădat. Dar ai iertat din inimă? Ce atmosferă binecuvântată se creează când ai bucurie sinceră în inimă! Putem vedea această bucurie când Domnul Isus a fost musafir la Lazăr, Marta şi Maria, iar Maria I-a spălat picioarele cu uleiuri scumpe: «… şi s-a umplut casa de mirosul mirului» (Ioan 12,3). Când cineva intră în casa ta simte oare această mireasmă duhovnicească?

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna. Matei 28:20

E bine să ştii că există Cineva care este întotdeauna acelaşi, Cineva care este întotdeauna cu noi. Este bine să ştii că, în mijlocul valurilor agitate ale vieţii, există o stâncă neclintită. O, suflete, nu-ţi lega inima de bogăţiile ruginite, mâncate de molii, pieritoare, ci aşează-ţi inima pe Cel care îţi rămâne mereu Credincios. Nu-ţi clădi casa pe nisipurile înşelătoare ale lumii; clădeşte-ţi speranţele pe Stâncă, fiindcă ea va rămâne sigură în valuri şi vânt. Suflete, ascunde-ţi comorile în vistieria sigură; aşează-ţi nestematele într-un loc în care nu ţi le va găsi nimeni. Pune-le pe toate în Christos. Pune-ţi toată afecţiunea în persoana Sa, toate speranţele în meritele Sale, toată încrederea în eficacitatea sângelui Său şi toată bucuria în prezenţa sa, ca să poţi râde în faţa nimicirii. Aminteşte-ţi că toate florile din grădina lumii se vor ofili, şi că va va veni ziua când totul se va transforma în pustiu. Suflul negru al morţii îţi va stinge în curând candela. O, ce bine este să te bucuri de lumina soarelui după ce se stinge candela! Valul întunericului va urla curând între tine şi tot ce ai. Încredinţează-ţi inima Celui care nu te va părăsi niciodată. Increde-te în Cel care va merge cu tine în întunericul morţii, şi te va duce în siguranţă pe plaiurile veşniciei, ca să fii cu El pentru totdeauna. Ridică-te, fiu al durerii, şi spune-ţi tainele Prietenului care „ţine la tine mai mult decât un frate” (Provetbe 18:24). încredinţează-ţi toate grijile Celui care nu-ţi va fi luat niciodată, care nu te va părăsi niciodată, şi care nu te va lăsa să pleci nicăieri, fiindcă „Isus Christos este acelaşi ieri, azi şi în veci” (Evrei 13:8). „Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna” este o făgăduinţă îndestulătoare sufletului meu, şi prin ea pot învinge orice.

SEARA

Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te. Iosua 1:7

Dragostea lui Dumnezeu pentru slujitorii Săi îl face interesat de starea lor emoţională. El îi vrea întotdeauna curajoşi. Unii cred că nu e mare lucru pentru un credincios să fie tulburat de temeri şi îndoieli, dar Dumnezeu nu crede aşa. Din textul acesta reiese clar că Stăpânul nostru nu vrea să fim chinuiţi de temeri. El ne vrea liberi de griji, îndoieli şi laşitate. Stăpânul nostru ne tratează necredinţa mult mai serios decât o facem noi. Când suntem disperaţi, suntem subiectul unei boli care ar trebui să ne facă să mergem imediat la Marele Medic. Domnul nu vrea să ne vadă feţele posomorâte. La curtea lui Ahaşveroş era o lege care interzicea celor posomorâţi să se înfăţişeze regelui; la curtea Regelui Regilor nu există o asemenea lege, fiindcă putem veni la El jelind. Totuşi, El ne va da „o haină de laudă în locul unui duh mâhnit” (Isaia 61:3), fiindcă avem multe motive de bucurie. Creştinul trebuie să fie curajos, ca să-L poată slăvi pe Domnul îndurând încercările cu bucurie. Dacă este fricos şi slab, îl va dezonora pe Dumnezeu. In afară de asta, va fi un exemplu foarte prost. Boala îndoielii şi descurajării este o epidemie cate se răspândeşte cu repeziciune în turma Domnului. Un credincios posomorât va întrista douăzeci de suflete. Mai mult, dacă îţi pierzi Curajul, Satan va fi prea puternic pentru tine. Lasă-ţi sufletul să se bucure în Domnul. „Bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10), şi nici o forţă a răului nu te va învinge. Laşitatea te face să cobori steagul. Mai mult, munca este mai uşoară pentru cel cu inima uşoară, şi succesul va fi de partea lui. Omul care lucrează, bucurându-se în Domnul şi crezând în El din toată inima, are parte de biruinţă. Cel care seamănă cu speranţă va secera cu bucurie; de aceea, dragă cititorule, „întăreşte-te numai, si îmbărbătează-te”.

IZVOARE IN DEŞERT

Am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug. (Psalmul 66:12)

Poate părea paradoxal, dar singura persoană care are odihnă a câştigat-o prin conflict. Această pace, născută din conflict, nu este ca liniştea de rău augur de dinaintea furtunii, ci ca seninătatea şi liniştea de după furtună, cu prospeţimea şi aerul ei purificat.

Omul care pare a fi binecuvântat, dar care n-a fost atins de necaz, cu siguranţă nu este un om puternic şi în pace. Calităţile acestui om n-au fost testate niciodată, şi nu ştie cum s-ar descurca nici măcar într-un eşec uşor. Cel mai de încredere navigator cu siguranţă nu este unul care n-a înfruntat niciodată o furtună. Poate fi bun când e vreme bună pe mare, dar când se stârneşte o furtună, nu ţi-ai dori un navigator experimentat care să preia controlul? Nu ţi-ai dori să ai la cârmă pe cineva care a mai înfruntat furtuni şi care cunoaşte puterea carenei şi a velaturii vasului, şi cum trebuie folosită ancora pentru a se prinde cât mai bine de stâncile de pe fundul oceanului?

O, cum se prăbuşeşte totul când vine pentru prima dată nenorocirea peste noi! Mlădiţele agăţătoare ale speranţelor noastre sunt rupte repede, lăsându-ne cu inima copleşită şi prosternată, ca un vrej pe care vântul furtunii l-a smuls de pe gratii. Dar după ce a trecut primul şoc şi putem privi în sus şi spunem: „Este Domnul” (Ioan 21:7), credinţa începe să ne ridice încă o dată speranţele năruite şi să le strângă la un loc în siguranţă la picioarele lui Dumnezeu. Şi rezultatul final este încredere, siguranţă şi pace. selectat

Vânturile potrivnice suflau asupra vieţii mele;

Bărcuţa mea era bătută de furtună;

Planurile mele erau năruite – inima, neliniştită,

Şi toată speranţa mea părea pierdută.

Atunci El „S-a sculat”- un singur cuvânt de pace.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 17.1-14; 18.1-7

În cap. 7.1 l-am văzut pe împăratul Siriei, Reţin, atacând Iuda cu complicitatea lui Pecah, fiul lui Remalia. Cartea 2 împăraţi (16.5-9) ne ajută să vedem deznodământul acestei istorii: Damascul a fost luat (de către Ţiglat-Pileser), iar Reţin, omorât. „Profeţia despre Damasc…” ne permite să privim în viitor, aşa cum au făcut şi toate oracolele sau profeţiile precedente; şi vedem cum Siria modernă va face parte din acel „torent de popoare” (v. 12; Apocalipsa 17.15) care, asemeni unei mări agitate, va încerca să-l înece (aparent) pe Israel, … însă, „înainte de a se face dimineaţă, ele nu mai sunt” (v. 14; Psalmul 37.36).

Cu totul diferită este tema cap. 18. Aici găsim prezentată o ţară maritimă care-şi întinde puterea protectoare (umbra aripilor) pentru a-i veni în ajutor poporului ales. Dumnezeu distinge între naţiunile lumii pe cele care-i sunt favorabile lui Israel de cele care nu-i sunt favorabile. înţelegem de aici cu ce gând se îndreaptă El spre sărmanul Său popor pământesc, atunci când acesta este dispreţuit şi călcat în picioare de lume: În ochii Săi, Israel este „minunat” şi-n prezent şi-n viitor. Nu este el poporul Celui care se numeşte „Minunat¹…? (cap. 9.6) – un popor care aşteaptă, „tot aşteaptă…” (18.2,7). Cât despre noi, prieteni credincioşi, îl aşteptăm oare cum se cuvine pe Cel care este nu numai Împăratul nostru, ci şi Mirele ceresc al Bisericii?

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Timotei 6:11-16  

Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios. 1 Timotei 4:7

ESTE NEVOIE DE MUNCĂ!

Apostolul se referă la evlavie mai mult în 1 Timotei decât a făcut-o în toate celelalte epistole (vezi 2:2; 3:16; 4:7, 8; 6:3, 5, 6, 11). Această calitate de creştin, foarte apeciată, despre care se spune că este o „taină” (3:16), poate fi definită ca fiind o viaţă sfântă şi bună izvorând dintr-o adâncă reverenţă faţă de Dumnezeu. Dar cum va veni ea în vieţile noastre? Trebuie numai să ne rugăm pentru evlavie şi apoi să stăm liniştiţi aşteptând ca Dumnezeu s-o toarne dintr-o dată în noi? Nu, nu în felul acesta vom deveni evlaviosi. Ni se cere şi efortul nostru! In 1 Timotei 4:7, ni se spune că trebuie să căutăm să fim evlaviosi. Să ne gândim la aceasta astfel: să presupunem că o tânără gimnastă vrea să concureze la jocurile olimpice. Cum îşi va realiza ea această dorinţă? În primul rând, ea va trebui să fie întru totul dăruită acestui scop. Apoi, va trebui să facă sacrificii extraordinare din timpul ei. Va trebui să petreacă multe ore zilnic făcând exerciţii şi antrenamente de rutină. Va lucra sub ochii foarte calificaţi ai antrenorului, care va scoate în evidenţă cele mai mici deficienţe şi care îi va corecta toate tehnicile. In acelaşi timp, va ţine un regim strict de alimentaţie. Tot astfel este şi cu evlavia. Dacă dorim să devenim mai evlaviosi, trebuie să ne consacram acestui scop. Trebuie să ne supunem la un „antrenament” extenuant şi continuu. Prin rugăciune şi ascultare, ne supunem călăuzirii „antrenorului” nostru, Duhul Sfânt. Trebuie să ne disciplinăm singuri pentru a citi, a studia, a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu. Limitarea la rugăciunea pentru evlavie nu va folosi la nimic. Trebuie să recunoaştem că se cere muncă!
D.C.E.

Să seamăn tot mai mult cu Salvatorul,

Zilnic spre El voinţa mi-o îndrept.

Până ce Domnul meu va stăpâni

Peste viaţa şi inima din piept.  – Brandt

Fără luptă, nu-i cunună.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, şi au mers după Isus. Isus S-a întors; şi când i-a văzut că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Ioan 1.37-38

Erau doi ucenici a lui Ioan Botezătorul care, impresionaţi de cuvintele rostite de învăţătorul lor: „Iată Mielul lui Dumnezeu” L-au urmat pe Isus. Pe când ei se apropiau de Domnul, El îi întreabă: „Ce căutaţi?” Ei au răspuns: „Rabi unde locuieşti?” Inimile lor au fost cucerite şi de atunci numai comuniunea cu El, şederea în apropierea Lui a putut să le dea pace. „Veniţi de vedeţi” le-a zis Domnul, plin de bucurie. Şi ei au venit şi au văzut unde şedea şi din ziua aceea au rămas cu El.

Stimate cititor, tu ce cauţi? Vrei să fii şi tu acolo unde locuieşte Isus? Atunci, vino şi vezi! Acum El este sus, la dreapta Tatălui, încununat cu cinste şi slavă. De aceea Cuvântul ne spune: „să umblaţi (să căutaţi cu înflăcărare) după lucrurile de sus, unde Cristos sade la dreapta lui Dumnezeu” (Col. 3.1). Dar El poate fi găsit şi acolo unde doi sau trei sunt adunaţi pentru Numele Său. El poate fi găsit în orice om a cărui inimă bate pentru El: la cei ce vorbesc de El, la cei ce au bucuria lor ÎN EL. Locul reşedinţei Sale era ascuns pentru lume. La fel şi astăzi acest loc este ascuns pentru lume, dar ai Săi Îl ştiu, îl cunosc şi vorbesc de el. Aşa cum El era atunci centrul şi locul tuturor inimilor creştine, tot la fel vrea să fie şi astăzi. El îi cheamă pe toţi cu acelaşi glas: „Veniţi şi vedeţi.” În curând însă, vor răsuna iarăşi aceste cuvinte dar în alt sens. El va chema pe toţi răscumpăraţii Săi în casa Tatălui şi atunci ei vor vedea veşnica Lui slavă, acolo unde locuieşte El, din veşnicie în veşnicie. Suflete drag, nu vrei şi tu să-ţi ocupi locul tău în casa Tatălui? Gândeşte-te şi alege chiar acum.

„Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele” (Fapt. 3.19).

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… dragostea nu pizmuiește. 1 Corinteni 13.4

Gelozie

Privind din exterior, considerăm că stăm peste sentimentele de invidie, gelozie, pizmă. Dar de multe ori, în interiorul nostru simțim că ne aflăm sub influența lor și suferim. Acest dirijor ascuns dirijează, într-un camuflaj mai mult sau mai puțin iscusit, comportamentul nostru: facem așa ca și când am fi față de cineva amabili, dar în interior îl vedem ca rival: dăm împunsături în treacăt și zâmbim satisfăcuți; lauda noastră nu vine din inimă, ci este mai mult o critică ascunsă; comentarii comparative ies mereu în favoarea noastră; neglijăm și evităm pe celălalt și vrem să fim noi înșine punctul central social.

Creștinii ar trebui să cugete la aceste cuvinte marcante: „Gelozia este o pasiune care caută cu râvnă ceea ce provoacă durere!”.

Invidia, gelozia și pizma le dau mult de furcă multor creștini, indiferent că vrem să recunoaștem sau nu. Textul clar din Biblie este: orice nevirtute este socotită una din „faptele firii pământești” (Galateni 5.19-21), în timp ce creștinii trebuie să aducă la lumină trăsături pozitive, „roada Duhului” (Galateni 5.22,23)!

Dacă recunoaștem în fața Domnului că avem aici o lipsă, atunci facem un pas înspre soluționare. Atunci putem să ne rugăm pentru putere, pentru a lăsa această problemă „afară, în fața ușii”!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

O FĂPTURĂ MINUNATĂ! (2)

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1:7)

Pasul 2: Rostește ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său despre tine. Cuvintele contează, mai ales când sunt cuvintele lui Dumnezeu! Privește în jurul tău; tot ce se găsește în creație a fost mai întâi un cuvânt care a fost gândit și rostit de Dumnezeu. „Să fie niște … și așa a fost” (Geneza 1:14-15). Cuvintele Sale conțin puterea a ceea ce este El. Așadar, atunci când crezi și rostești Cuvântul lui Dumnezeu, te conectezi cu Logosul Său creator. De ce este necesar să rostești Cuvântul lui Dumnezeu și nu este suficient doar să-l gândești? Deoarece când te auzi rostind Cuvântul lui Dumnezeu el are o mai mare putere de întipărire. Apoi, pentru că îți amintești ceea ce reciți și pentru că dușmanul te aude. Când Domnul Isus a rostit Cuvântul lui Dumnezeu la ispitirea din pustie, acesta a plecat (Matei 4:11).

Pasul 3: Comportă-te conform cu ceea ce spune Dumnezeu despre tine. Dumnezeu te-a făcut să fii chibzuit – asta înseamnă că ești un bun gânditor. Dacă crezi lucrul acesta cu adevărat, ce ai face și în prezent nu faci? Cât de mare e pasul prin credință pe care ești dispus să-l faci? Dumnezeu te-a înzestrat cu capacitatea de a „iubi”. Dacă ai crede asta cu adevărat, cum ți-ai arăta dragostea pentru Dumnezeu și pentru semeni? Vei începe să dăruiești bani la biserică? Vei ierta pe cineva care te-a rănit? îi vei sluji pe ceilalți în loc să fii absorbit de tine însuți? Nimic nu-ți zidește credința mai mult ca și atunci când pui în practică Cuvântul lui Dumnezeu. Pune în practică acești pași și ți se va schimba părerea pe care o ai despre tine însuți.

10 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Ia iniţiativa

Adăugaţi la credinţa voastră fapta… („Echipați-vă credința cu hotărâre”)2 Petru 1:5 KJV

„Adăugaţi” arată că noi avem de făcut ceva. Suntem în pericol să uităm că noi nu putem face ceea ce face Dumnezeu şi că Dumnezeu va face ceea ce putem face noi. Noi nu ne putem mântui sau sfinți; Dumnezeu face aceasta; dar Dumnezeu nu ne va da obiceiuri ne, nu ne va da un caracter bun, nu ne va forţa să umblăm drept. Noi înşine trebuie să facem toate acestea, Trebuie să punem în practică mântuirea pe care Dumnezeu a realizat-o înlăuntrul nostru. „Adăugaţi” înseamnă să ne formăm obiceiul de a face anumite lucruri: începutul este întotdeauna dificil. A lua iniţiativa înseamnă a face începutul, a te instrui în calea pe care trebuie să mergi. Fereşte-te de tendinţa de a întreba care este drumul bun, atunci când îl ştii cât se poate de bine. Ia iniţiativa, nu mai ezita şi fă primul pas. Fii hotărât când îţi vorbeşte Dumnezeu şi acţionează imediat in credinţă, făcând ceea ce ţi-a spus El. Nu reveni niciodată asupra deciziilor luate. Dacă eziţi atunci când Dumnezeu îţi spune să faci lucru, îţi periclitezi poziţia în har. Ia iniţiativa, ia-o tu însuţi, fă pasul chiar acum din propria-ţi voinţă şi fă-ţi întoarcerea imposibilă, ia-ţi orice posibilitate de retractare: „Voi scrie acea scrisoare”. „Voi plăti acea datorie”. Fă ca lucrul respectiv să fie inevitabil.Trebuie să ne formăm obiceiul de a afla ce spune Dumnezeu. Dacă, atunci când apare o criză, ne îndreptăm instinctiv spre Dumnezeu, ştim că ne-am format acest obicei. Trebuie să luăm inițiativa acolo unde suntem, nu unde nu suntem.

MANA DE DIMINEAŢĂ

1CORINTENI 1:2

„…Către cei care au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi sfinţi, împreună cu toţi cei care cheamă în vreun loc Numele Domnului nostru Isus Hristos”

Când Dumnezeu Se adresează credincioşilor ca „sfinţi”, adică puşi deoparte sau „cei sfinţi”, El vorbeşte de poziţia lor în Hristos. Când îi îndeamnă să fie „sfinţi”, după cum El este sfânt, El Se referă la starea sufletelor lor, aşa cum se manifestă în afară. Poate că noi gândim că nimeni nu poate fi numit sfânt până devine sfânt în mod desăvârşit în experienţa vieţii. Dar nu este acesta felul lui Dumnezeu de a considera lucrurile. El ne socoteşte sfinţi din prima clipă a credinţei noastre în Domnul Hristos şi apoi ne porunceşte să trăim ca sfinţi. El întâi ne numeşte copii şi apoi ne îndeamnă să fim copii ascultători. El întâi ne sfinţeşte prin sângele Fiului Său şi apoi ne spală prin Cuvânt ca să putem fi sfinţi în mod practic. El întâi ne iartă toate păcatele şi ne justifică înaintea Lui, încă de la început de când ne-am încrezut în lucrarea Domnului Isus de la cruce. şi astfel suntem iertaţi pentru veşnicie. Aceasta este poziţia noastră în Domnul Hristos. Totuşi, cum starea noastră ca credincioşi este adeseori slabă, avem nevoie de iertare în fiecare zi: adică, iertarea Tatălui, aşa cum tratează El cu starea familiei Lui. Din momentul în care ne-am încrezut în Domnul Isus, răspunderea noastră ca păcătoşi având de a face cu Dumnezeul care judecă, s-a încheiat pentru totdeauna. Din clipa aceea, poziţia noastră a fost desăvârşită. Dar chiar din acel moment a început răspunderea noastră ca şi copii având de a face cu Tatăl nostru în ceea ce priveşte de acum înainte relaţia Tată-copil. Dacă noi suntem deficienţi în această privinţă, dacă starea noastră sufletească este scăzută şi Tatăl nostru este dezonorat, atunci nu ne putem baza pe adevărul poziţiei noastre în Hristos spunând: „n-am păcate de mărturisit.” Trebuie imediat să mergem la Tatăl nostru plin de iubire, să ne recunoaştem starea sau căderea, să ne judecăm singuri şi să cerem harul Său ca să ne ridice la o stare mai înaltă şi mai bună a sufletului nostru în care El să fie slăvit. Ţinta noastră să fie totdeauna de a avea o stare care să corespundă cu poziţia noastră în Hristos pentru ca Harul să fie mărit în toate căile noastre. H. A. Ironside.

„Când în slaba noastră măsură, am învăţat să consideram păcatul cum îl consideră Dumnezeu, suntem umpluţi de uimire în faţa acestui har al lui Dumnezeu care poate să şteargă păcatul în întregime; acest har L-a făcut pe Dumnezeu să dea pe propriul Său Fiu şi să-L dea la moarte pentru ca să îndepărteze păcatele noastre.” J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”. (Fapte 1:10-11)

Este un lucru de înţeles că ucenicii s-au uitat timp îndelungat după Isus, când au văzut că El se îndepărtează de la ei, megând în cer. Poate că ar fi stat acolo şi mai mult dacă îngerii nu i-ar fi întrebat: „De ce staţi şi vă uitaţi spre cer?”I sus Hristos va reveni şi se va arăta acelora care Îl aşteaptă, spre mântuirea lor, căci la revenirea Lui nu va mai avea de a face cu păcatul. Acum El şade la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru noi, copiii Lui.

El Însuşi a spus: „Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi I-ai dat Tu”; deci pentru aceia care prin Cuvântul Lui cred în El. În mod deosebit se roagă pentru ai Săi, ca să fie una, aşa cum El cu Tatăl este una. Pe mine mă bucură faptul că rugăciunile Lui sunt ascultate, şi că El este asemenea unui Mare Preot, care mijloceşte pentru noi la Tatăl. El este îngrijitorul casei Lui, iar casa Lui suntem noi, pentru ca să rămânem neclintiţi în nădejdea slavei care ni s-a dat. Ce har minunat să avem un asemenea Mijlocitor, care ne reprezintă înaintea Lui Dumnezeu! De aceea singura noastră dorinţă este ca să putem vedea personal pe Cel ce mijloceşte pentru noi: „Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.” (1 Ioan 3:3). Şi cel mai bun lucru pentru aceasta este de a rămâne în El, adevărata viţă, crezând promisiunile Sale; astfel El ne curăţeşte. Toţi ai Săi Îl aşteaptă aducând roade în răbdare.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

TEME-TE NUMAI DE DUMNEZEU

Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme; ce mi-ar putea face omul?” Evrei 13.6

Pentru că Domnul nu ne va lăsa nici nu ne va părăsi, să fim mulţumiţi cu partea noastră. Domnul este pentru noi: totdeauna vom avea un prieten, o comoară, un adăpost. Cu o astfel de siguranţă, putem fi independenţi faţă de oameni. Sub această înaltă protecţie, nu vom fi niciodată ispitiţi să ne plecăm înaintea semenilor noştri. Dumnezeu este ocrotirea noastră, deci putem ţine capul sus.

Cine se teme de Dumnezeu, nu are de ce să se mai teamă. Să rămânem într-o sfântă teama înaintea Lui şi toate ameninţările prigonitorilor nu vor avea mai multă influenţă asupra noastră ca şuierăturile vântului. În zilele noastre, omul nu mai poate face împotriva noastră ceea ce făcea în timpul când apostolul scria acest verset. Eşafodurile şi roţile pe care erau chinuiţi creştinii, nu se mai folosesc azi, iar uriaşul Papă nu-i mai poate arde pe eretici. Dacă ucenicii învăţătorilor mincinoşi folosesc batjocurile şi dispreţul, sa nu ne mirăm, deoarece copiilor acestei lumi nu le place sămânţa cerească. Atunci ce este de făcut? Să suferim dispreţul lumii, căci el nu poate distruge nici un mădular. Dumnezeu ne ajută să nu ne temem de nimic. Dacă lumea se înfurie, s-o lăsăm să-şi facă plăcerea, dar sa nu ne temem de ea.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Cine dintre voi, îngrijorânduse, poate să adauge un singur cot la statura lui? Deci, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă îngrijorați de celelalte?  Luca 12.25,26

Creşterea noastră fizică este un proces natural care se desfăşoară exact în ritmul pe care Dumnezeu la hotărât pentru noi. Astfel, ea formează cea mai simplă parte a vieții noastre, fiindcă se desfăşoară complet separat de orice efort al nostru. Prin urmare, Domnul le reaminteşte celor care Îl urmau că, dacă nu erau capabili să înfăptuiască nici cel mai mic detaliu în această privință, de ce să se îngrijoreze cu privire la alte lucruri, atunci când aveau un Tatăl divin, care cunoştea nevoile lor?

Aceste cuvinte sunt mărețe şi nu au nevoie de nicio explicație, însă ele ies şi mai mult în relief atunci când punem în contrast slăbiciunea şi incapacitatea noastră cu capacitatea nelimitată a lui Dumnezeu. El poate să facă „nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim noi” (Efeseni 3.20). El poate să ne mântuiască în mod desăvârşit şi să ne păzească de orice cădere (Evrei 7.25; Iuda 24). În slujba noastră, El poate să ne dea har din abundență (2 Corinteni 9.8); în suferință, El poate să păzească tot ceea ce Iam încredințat, până în ziua răsplătirii (2 Timotei 1.12); dacă suntem asaltați de ispite, El poate să ne ajute (Evrei 2.18); iar dacă suntem acuzați de alții, El poate să ne facă să stăm în picioare (Romani 14.4).

Întradevăr, El are puterea de aŞi supune toate lucrurile (Filipeni 3.21)! Există oare vreo ființă care nu se va supune autorității Sale? Există vreo încercare mai puternică decât El? Ce ispită şi ce descurajare near putea copleşi atunci când ochii ne sunt îndreptați către El? Când Moise şia dat seama că nu era în stare să poarte povara poporului, Domnul avea şaptezeci de bărbați gata să preia din atribuțiunile lui (Numeri 11.1117). Când ajungem la sfârşitul tuturor resurselor noastre şi recunoaştem că nu putem face nici măcar cel mai mic lucru, descoperim resursele depline ale Dumnezeului care poate totul. S. J. Campbell

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, ţine-mă în odihnă prin toată mulţimea de sarcini ale zilei; înnobilează-mă prin atingerea şi delicateţea Ta. Aşază-mă şi linişteşte-mă în Tine.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora.» Romani 15,2

Aici avem a treia bază a binecuvântării lui Isus: observă ceea ce este bun, sfânt şi veşnic în aproapele tău şi întăreşte, încurajează! Pe scurt: fii umil, îndemnându-i pe cei din jurul tău la fapte bune şi la o creştere spirituală tot mai profundă.

De aici reiese al patrulea fundament: să fii pregătit să duci povara altuia. Biblia spune: «Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel Legea lui Cristos» (Gal. 6,2). De unde apar problemele şi neînţelegerile în relaţiile cu aproapele tău? Din faptul că tu vrei să primeşti în loc să dăruieşti. Aştepţi ceva de la el în timp ce şi el aşteaptă ceva de la tiae. Vrei să te bucuri de dragostea lui, în timp ce el caută să descopere dragostea lui Isus Cristos în viaţa ta. Gândeşte-te cum ai putea aduce binecuvântarea Domnului în viaţa de zi cu zi a aproapelui tău. «Ah», te eschivezi, «am eu suficiente poveri de dus singur». Dacă gândeşti aşa, uită-te la Isus şi primeşte sprijinul şi ajutorul Său! Astfel vei putea să duci şi poverile altora şi vei fi binecuvântat. Isus a dat totul. El Şi-a dat viaţa pe cruce pentru noi, ne-a purtat poverile şi a ispăşit păcatele noastre. Te mai îndoieşti de faptul că El te va însoţi până la bătrâneţe, până la cărunteţele tale?

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Dar acum, Hristos a înviat din morţi. 1 Corinteni 15:20

Întregul sistem al creştinismului se bazează pe faptul că Christos a înviat din morţi, fiindcă „dacă n-a înviat Christos, propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră… voi sunteţi în păcatele voastre” (1 Corinteni 15:14, 17). Divinitatea lui Christos este dovedită prin învierea Sa, de vreme ce El a fost „dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, în ce priveşte duhul sfinţeniei, prin învierea morţilor” Romani 1:4). Dacă El nu ar fi înviat, am fi avut dreptul să ne îndoim de dumnezeirea Sa. Mai mult încă, chiar şi suveranitatea lui Christos depinde de învierea Sa „căci Christos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii” (Romani 14:9). Din nou, îndreptăţirea noastră, această binecuvântare a legământului, este legată de victoria triumfătoare a lui Christos asupra morţii şi a mormântului, fiindcă El „a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihănit” (Romani 4:25). Mai mult, naşterea noastră din nou este legată de învierea Sa, fiindcă noi ne-am născut din nou, prin învierea lui Isus Christos din morţi, la o nădejde vie” (1 Petru 1:3). Şi cu siguranţă că învierea noastră din morţi este legată de învierea Sa, fiindcă „dacă duhul Celui ce a înviat pe Isus Christos dintre cei morşi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Isus Christos din morţi, va învia şi în trupurile voastre muritoare, din pricina duhului Său, care locuieşte în voi” Romani 8:11). Dacă Christos nu a înviat, nici noi nu vom învia; dar dacă El a înviat, atunci cei care au adormit în Christos nu vor pieri, ci vor vedea pe Dumnezeul lor. De aceea, panglica argintie a învierii străbate binecuvântările credinţei, de la naşterea din nou la slava veşnică, şi le leagă pe toate la un loc. Cât de important este, deci, acest fapt, şi cât de mult se va bucura creştinul ştiind că, fără îndoială,

„Cristos a înviat din morţi”.

Făgăduinţele s-au împlinit,
Lucrarea de răscumpărare s-a încheiat,
Dreptatea şi îndurarea s-au unit,
Căci Dumnezeu pe Fiul Său a înviat.

SEARA

Singurul născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan 1:14

Credinciosule, poţi să mărturiseşti şi tu că Christos este „singurul născut din Tatăl”, dar şi „cel întâi născut din morţi” (Apocalipsa 1:5). Poţi să spui „pentru mine, El este divin, chiar dacă pentru restul lumii este uman. El a făcut pentru mine lucruri pe care numai Dumnezeu le poate face. El mi-a supus voinţa încăpăţânată, mi-a înduioşat inima de piatră, a sfărâmat „porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier” (Psalmi 107:16). El mi-a transformat jalea în bucurie şi suspinele în veselie. El a luat robia roabă şi mi-a făcut inima să se bucure „cu o bucurie negrăită şi strălucită” (1 Petru 1:8). Pot să creadă ceilalţi ce vor, pentru mine El trebuie să fie „singurul născut din Tatăl”. Binecuvântat să-I fie numele! Şi El este plin de îndurare. O, dacă nu ar fi fost El, nu aş fi fost niciodată salvat. El nu m-a lăsat atunci când mă luptam să scap de harul Său, şi când, în sfârşit, am venit la tronul milei, tremurând ca un criminal condamnat, El a spus: „păcatele tale, care sunt multe, sunt iertate: fii tare”. Şi El este adevăr. Promisiunile Sale sunt toate adevărate; nici una nu a rămas neîmplinită. Mărturisesc că nici un slujitor nu a avut un stăpân ca al meu. Nici un frate nu a avut o rudă ca El. Nici o soţie nu a avut un soţ asemeni lui Christos. Nici un păcătos nu a avut un Mântuitor mai – bun; nici un bocitor nu a avut un Mângâietor mai blând. Nu am nevoie de nimeni altcineva. In viaţă, El este viaţa mea; în moarte, El va fi moartea morţii. In sărăcie, Christos este bogăţia mea; în boală, El este leac alinător. In întuneric, El este steaua mea; în miezul zilei, El este soarele meu. El este mana din pustie, şi El va fi întâiul rod al Canaanului. Isus este numai har, fără nici o răutate; numai adevăr, fără urmă de minciună. El este plin de har şi adevăr, într-o măsură infinită. Suflete, în noaptea aceasta, binecuvântează din toată inima pe „singurul născut”.

IZVOARE IN DEŞERT

O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului … Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima.

(Psalmul 27:13-14)

Nu dispera!

O, cât de mare este ispita de a cădea în disperare câteodată! Sufletul nostru devine deprimat şi descurajat, şi credinţa ni se clatină sub încercările şi testele severe care vin în viaţa noastră, mai ales în perioadele de pierderi grele şi suferinţă. Ajungem până acolo că spunem: „Nu mai pot să suport. Aproape că am ajuns la disperare în aceste situaţii îngăduite de Dumnezeu. El îmi spune să nu disper, dar ce aş putea să fac dacă am ajuns în acest punct?”

Ce ai făcut în trecut când te-ai simţit slăbit fizic? Nu puteai face nimic. Te-ai oprit din a mai face ceva. În slăbiciunea ta, te-ai bizuit pe cineva drag şi puternic. Te-ai bizuit complet pe altcineva şi te-ai odihnit, liniştindu-te şi încrezându-te în puterea altuia.

La fel este şi când eşti tentat să disperi în necazuri spirituale. Când eşti gata să cazi în disperare, mesajul lui Dumnezeu nu este: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:6), pentru că El ştie că eşti stors de putere şi curaj. În loc de aceasta, El îţi spune dulce: „Opreşte-te, şi să ştii că Eu sunt Dumnezeu” (vezi Psalmul 46:10).

Hudson Taylor era atât de slăbit şi de sfârşit în ultimele luni ale vieţii încât a spus unui prieten: „Sunt atât de slăbit că nu mai pot să scriu. Nu pot să citesc Biblia. Nu pot nici măcar să mă rog. Tot ce pot să fac este să stau liniştit în braţele lui Dumnezeu ca un copil mic, încrezându-mă în El”. Acest minunat om al lui Dumnezeu, care avusese o mare putere spirituală, a ajuns la un punct al suferinţei fizice şi al slăbiciunii în care tot ce ar mai fi putut face era să stea liniştit şi să se încreadă.

Asta-i tot ce vrea Dumnezeu de la tine ca şi copil al Său iubit. Când eşti slăbit din cauza văpăilor aprige ale nenorocirii, nu încerca să „fii tare”. Ci doar „Opreşte-te, şi să ştii că [El este] Dumnezeu”. Şi să ştii că El te va susţine şi te va trece prin foc. Dumnezeu Îşi păstrează cele mai bune medicamente pentru perioadele noastre de cea mai adâncă disperare.Fii tare, îmbărbătează-ţi inima. Psalmul 27:14

Fii tare, El nu te-a părăsit

Niciodată până acum,

Şi va pleca El şi te va lăsa

Să te afunzi acum?

Nu, El a spus că te va ascunde

Sub aripile Sale;

Şi acolo, într-o dulce siguranţă,

Vei putea apoi să cânţi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 14.28-32; 15.1-9; 16.1-14

După judecata împotriva Babilonului şi a Asiriei urmează cea a naţiunilor vecine lui Israel. Asemenea unor inculpaţi care se perindă în boxa acuzaţilor, aceşti vrăjmaşi dintotdeauna ai poporului evreu vor auzi, unul după altul, solemna profeţie.

Filistia, subjugată de Ozia, tatăl lui Ahaz (2 Cronici 26.6), nu avusese deloc răgaz să se bucure de moartea lui Ahaz (v. 28,29), pentru că Ezechia, fiul acestuia, avea să-i lovească şi el pe filisteni (2 împăraţi 18.8).

Moabul este numit „prea arogant” (16.6). Caracteristica acestui popor era mândria, cu privire la care Domnul declară: „urăsc mândria şi îngâmfarea”; şi tot Domnul mărturiseşte că „mândria merge înaintea pieirii, iar un duh îngâmfat, înaintea căderii” (Proverbe 8.13; 16.18). Asistăm la ruina Moabului; dezolarea sa este de nedescris. Urletele sale de groază şi de deznădejde umplu cap. 15 şi 16.

Versetele 3 şi 4 din cap. 16 ne ajută să înţelegem că cei credincioşi, fugind de persecuţia lui Antihrist (asupra lui Iuda), vor găsi adăpost pe teritoriul Moabului, iar v. 5 ne spune că, după împlinirea acestor judecăţi, va fi Unul care va domni în bunătate, în adevăr, în dreptate şi în nepărtinire. Psalmul 72.1-4 vesteşte vremea fericită când Hristos, adevăratul Solomon, va judeca poporul cu dreptate şi cu nepărtinire.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Ioan 1:5-2:2                                 

Orice nelegiuire este păcat. 1 Ioan 5:17

SINONIMELE PĂCATELOR

Cu câţiva ani în urmă, un post de radio din Finlanda a organizat un concurs pentru a vedea câte sinonime pot găsi oamenii. (Un sinonim este un cuvânt care are aproape sau acelaşi înţeles cu alt cuvânt din aceeaşi limbă.)

Premiul întâi l-a câştigat cineva care a venit cu 747 de sinonime pentru beţie. Un om aflat la închisoare a primit premiul doi pentru că a găsit 678 de cuvinte pentru acelaşi lucru. Tot aceeaşi persoană a primit un alt premiu pentru că a găsit 170 de sinonime pentru furt. Cineva a fost premiat pentru că a găsit 203 sinonime pentru minciună. A fost într-adevăr un concurs interesant. Nu vreau să spun că folosirea sinonimelor este ceva greşit. Scriitorii au dicţionare de sinonime pe care le folosesc tot timpul. Dar dăm de o problemă ori de câte ori încercăm să ne referim la un păcat prin cuvinte mai politicoase. Unii fac acest lucru punându-i eticheta de greşeală, gafă, slăbiciune, rezultatul unor împrejurări sau condiţii, sau chiar o boală. Totuşi, călcarea Legii sfinte a lui Dumnezeu este păcat – n-are importanţă cum o vom numi – şi păcatul distruge umblarea noastră cu Dumnezeu. Păcatul ne face „să umblăm în întuneric” în loc să umblăm „în lumină” (1 Ioan 1:6,7). Numai atunci când recunoaştem ce este cu exactitate păcatul – nelegiuire – vom apela la curăţirea şi iertarea asigurată de Dumnezeu. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). In calitate de creştini, trebuie să încetăm a mai folosi sinonime pentru păcat şi să-l numim aşa cum îl numeşte Dumnezeu. Când facem aşa, părtăşia noastră cu El va fi restabilită.    P.R.V.

Un sinonim pentr-un păcat hidos
Alină poate-un suflet vinovat.
Spunându-I adevărul lui Cristos,
Sângele Lui te spală de păcat. – D.J.D.

Omul numeşte păcatul infirmitate, Dumnezeu îl numeşte nelegiuire.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Moise a zis lui DUMNEZEU: Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel? Exodul 3.11

Dumnezeu a hotărât să scoată poporul Său din Egipt. Acum, după ce l-a pregătit pe Moise 40 de ani în pustie, îi încredinţează lui această lucrare. Moise nu a mai avut nici o încredere în persoana sa. În urmă cu 40 de ani, când nu a avut nici o însărcinare din partea lui Dumnezeu s-a bizuit pe propria lui putere şi a fost biruit; fraţii săi nu l-au înţeles, a fost numit tâlhar şi a trebuit să fugă. Dumnezeu I-a luat în şcoala Sa şi după 40 de ani de creştere ca păstor în pustie, Dumnezeu a putut să-i arate că nu mai are voinţă proprie şi că poate fi folosit ca o unealtă în mâna Sa. Dar când Dumnezeu îl însărcinează cu o lucrare, Moise vede numai lipsa lui de putere şi trece cu vederea că harul Celui Atotputernic poate totul. Dumnezeu îi vine în ajutor. Devotamentul pentru Dumnezeu este temelia pentru orice cale binecuvântată. Moise a ales mai bine ocara lui Cristos decât bogăţiile Egiptului şi mai bine a suferit cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. Dar atunci încă nu ştia că omul în sinea lui nu este vrednic de nimic, că nu este capabil să facă o lucrare aşa cum vrea Dumnezeu. Să învăţăm şi din viaţa lui Moise că puterea, înţelepciunea şi lumina vin de la Domnul nostru şi numai de la El. Abia atunci vom începe să trăim experienţe preţioase şi vom fi păziţi de înfrângeri ruşinoase. Abia atunci vom putea gusta din izvorul nesecat de bucurii, de mângâiere, de putere, de har şi dragoste. Atunci putem birui când alţii nu ne înţeleg, dacă alţii nu ne iubesc noi să-i putem iubi, iar dacă unii nu înţeleg adevărul noi vom avea putere să le destăinuim adevărul Domnului şi al Adunării Sale.Cine păşeşte în public ca să slujească lui Dumnezeu are nevoie mai întâi să trăiască un timp SINGUR cu Dumnezeu. Trebuie să treacă printr-o şcoală bogată în experienţe, altfel va fi numai un om bun de vorbe.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6.23

Încărcătura secretă

Toți oamenii avem la „bordul” vieții noastre o încărcătură secretă. Acesta este păcatul. Dumnezeu spune categoric: „Toți au păcătuit”. Această „încărcătură secretă” produce moartea veșnică. Păcatul nu este o simplă dogmă teologică, ci o realitate grozavă, căreia îi aduc mărturie istoria lumii și propriile noastre experiențe. Păcatul nu este doar un termen urât în Biblie sau pe buzele predicatorului sau ale preotului, ci păcatul este o forță universală întunecată, care vatămă lumea prin prezența lui. „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit” (Romani 5.12). Și cititorul este inclus aici. Toți am păcătuit și sentința morții a trecut asupra noastră. La o secundă după ce ai murit, nu va mai conta dacă ai murit într-un palat sau într-o colibă. Însă veșnicia ta depinde de starea în care ai fost găsit când ai murit. Dacă mori în păcatele tale, dacă L-ai respins pe Fiul lui Dumnezeu, destinul tău este pecetluit pentru veșnicie. Dar acum, Dumnezeu îți oferă în dar viața veșnică prin credința în Isus Hristos. Recunoaște în fața lui Dumnezeu păcătoșenia ta și roagă-L pe Mântuitorul să vină în viața ta! Atunci, totul se va schimba.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

O FĂPTURA MINUNATA (1)    

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1:7)

Indiferent ce spun ceilalți despre tine, Dumnezeu spune că ești „chibzuit”!

Mulți oameni își trăiesc viețile crezând că sunt inferiori intelectual – că s-au născut așa și că mereu vor fi așa. Credința într-o astfel de idee te va face să trăiești corespunzător cu ideea ta falsă. Nu pentru că e adevărată – ci pentru că tu crezi că e adevărată!

Dumnezeu ne-a creat în așa fel încât, indiferent ce credem, să acționăm în consecință. Deci, părerea despre noi înșine devine o profeție ce se împlinește de la sine. De exemplu, ne comportăm prostește întrucât credem că suntem proști sau ne comportăm înțelept întrucât credem că suntem înțelepți. Așadar, noi trebuie să alegem să credem părerea lui Dumnezeu despre ceea ce suntem și prin credință să ne adaptăm reacțiile în mod corespunzător până când opinia Lui devine opinia noastră!

Biblia numește aceasta „înnoirea minții” (Romani 12:2). Aceasta necesită o transformare a atitudinii și poate începe cu câțiva pași mărunți.

Pasul 1: Alege să crezi ceea ce spune Dumnezeu despre tine. Orice rezultat începe cu o alegere – un act de voință. Indiferent ce îți spun emoțiile, alege ceea ce spune Biblia: „Dumnezeu să fie găsit adevărat și toți oamenii (și toate emoțiile contrare) să fie găsiți mincinoși” (Romani 3:4). Indiferent ce ai spus despre tine mai demult sau indiferent ce au spus alții, Dumnezeu spune că El nu ți-a dat un duh de teamă, „ci de putere, de dragoste și de chibzuință”. El ți-a dat”, însă tu trebuie să alegi că crezi și să primești darul său de „putere, de dragoste și de chibzuință”. Memorează aceste verset și meditează la el până ce dă roade.