Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii

Adăugaţi la… dragostea frăţească, iubirea. 2 Petru 1:5,7

Pentru cei mai mulţi dintre noi dragostea este ceva nedefinit; nu știm exact ce înseamnă. Dragostea înseamnă a prefera o persoană in locul alteia, iar, din punct de vedere spiritual, Isus ne cere să-L preferăm pe El (vezi Luca 14:26). Când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, este uşor ca Isus Cristos să fie pe primul loc, dar apoi trebuie să punem în practică aceste lucruri despre care vorbeşte Petru.Primul lucru pe care-l face Dumnezeu este să arunce afară din viaţa mea falsitatea şi atitudinea pioasă. Duhul Sfânt îmi arată că Dumnezeu m-a iubit nu pentru că sunt vrednic de iubit, ci deoarece este în natura Lui să facă acest lucru.”Acum” îmi spune El.,.arată aceeaşi dragoste altora” – „Iubeşte aşa cum te-am iubit Eu”.
„Voi aduce in jurul tău oameni pe care nu-i poţi respecta, dar trebuie să le arăţi dragostea Mea, aşa cum ţi-am arătat-o şi Eu ţie”. Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii.

Unii au încercat să facă asta, dar au obosit repede. „Domnul are îndelungă răbdare…” Să privesc înlăuntrul meu ca să văd cum a lucrul El cu mine. Faptul că ştiu că Dumnezeu m-a iubit dincolo de orice limită, în ciuda păcatului, a josniciei, a egoismului şi a răutăţii mele, mă obligă să merg in lume şi să-i iubesc pe alţii in acelaşi fel. Dragostea lui Dumnezeu faţa de mine este inepuizabilă şi eu trebuie să-i iubesc pe alţii de pe terenul dragostei lui Dumnezeu pentru mine. Creşterea în har se opreşte în momentul când îmi ies din fire. Îmi ies din fire pentru că trebuie să trăiesc alături de o persoană dificilă. Să mă gândesc cât de respingător am fost eu pentru Dumnezeu! Sunt eu gata să mă identific atât de mult cu Domnul Isus, încât viaţa şi bunătatea Lui să se reverse prin mine tot timpul? Nici dragostea naturală şi nici dragostea divină nu rămân dacă nu sunt cultivate. Dragostea este spontană, dar trebuie menţinută prin disciplină

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.” 1 CORINTENI 11: 31

Să nu uităm niciodată că suntem chemaţi să ne judecăm pe noi înşine. Chiar şi cei mai devotaţi credincioşi au o mulţime de lucruri care au nevoie să fie judecate sau şi dacă nu sunt judecate în mod hotărât, ele cu siguranţă vor da naştere la multă amărăciune. Dacă există iuţime sau uşurătate, mândrie sau deşertăciune, indolenţă sau nestăpânire – şi orice ar mai putea fi şi care ţine de firea căzută, noi trebuie ca credincioşi să judecăm şi să condamnăm acel lucru. Ceea ce este judecat în mod hotărât şi constant nu va rămâne pe cugetul nostru niciodată. Judecata de noi înşine reglează toate lucrurile şi le pune la locul lor, adică pe cruce. Dar dacă manifestările firii vechi nu sunt judecate, cine ştie cum, când sau unde, ele pot să dea iarăşi lăstari de amărăciune şi să producă dureri adânci sufletului. Dar ce este mai grav, ele vor aduce multă necinste Numelui Domnului Isus. Cele mai triste cazuri de cădere şi declin spiritual îşi au rădăcina în neglijarea judecăţii de sine în lucrurile mici.

Sunt trei etape diferite ale judecăţii şi anume: judecata de sine, judecata adunării şi judecata lui Dumnezeu. Dacă un om se judecă pe sine, adunarea este menţinută curată. Dacă neglijează să facă astfel, răul va ieşi la iveală într-un fel sau altul şi atunci este implicată adunarea. Dacă adunarea dezertează de la datoria de a judeca răul, ea va fi infectată; atunci trebuie ca Dumnezeu să aibă de a face cu adunarea şi eventual să-i ridice sfeşnicul din locul lui. Dacă, Corintenii s-ar fi judecat pe ei îşişi în taină, Domnul nu ar fi avut nevoie să-i judece în public. Fie ca tot poporul Domnului să înveţe să umble în strălucirea harului Său, în bucuria sfântă a părtăşiei lor şi într-o exersare continuă a duhului de judecare de sine. C.H.M.

Judecata de sine este acţiunea Duhului Sfânt într-un cuget treaz. Dacă ea este neglijată în lucrurile mici, adoarme cugetul, îl pietrifică încetul cu încetul şi atunci este necesară intervenţia lui Dumnezeu în disciplină. Când cugetul este adormit de-a binelea, însemnează că nu s-a făcut o sinceră şi serioasă judecată de sine când trebuia, şi părtăşia cu Tatăl este întreruptă iar starea sufletului este mizerabilă. Să nu lăsăm nici cea mai mică greşeală nejudecată şi neosândită.

Credinciosul obişnuit să-şi judece manifestările firii vechi în lucrurile mici, posedă secretul de a nu cădea, pentru că atunci păstrează cugetul treaz şi nu întristează pe Duhul Sfânt.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.” Geneza 5:24

„Enoh la vârsta de sasezeci şi cinci de ani a născut pe Metusala, iar după această varstă Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani şi a născut fii şi fiice.”

Vedem că nu este un lucru împotriva voii Lui Dumnezeu de a naşte copii. Dimpotrivă, este păcat dacă nu mai dorim să avem copii şi să distrugem rodul. Mulţi sunt cei care-i dispreţuiesc pe cei cu mulţi copii. Dar la Dumnezeu altfel stau lucrurile. Copiii şi în zilele noastre sunt un dar de la Dumnezeu.

Vai de cei ce distrug acest dar, chiar la vârsta prematură. Enoh nu a trăit o viaţă de păcătos. El a trăit înaintea Lui Dumnezeu, şi cu El. El a trăit asemenea lui David, care spunea: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei, astfel nu mă voi clătina.” Enoh a fost statornic în umblarea sa până la sfârşit. El n-a avut mărturie doar că e neprihănit, ci înainte de mutarea lui primise mărturie că este plăcut Lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu l-a luat, şi nu a mai fost văzut. Aceasta simbolizează mireasa Mielului şi răpirea acesteia. Mireasa Domnului trăieşte o viaţă plăcută Lui Dumnezeu, chiar dacă este înconjurată de lupi. Ea are mărturia că este plăcută Lui Dumnezeu prin Iubitul ei, adică Domnul Isus. Ei au primit podoabe de mireasă de la Dumnezeu prin Fiul Său. Căci El Însuşi spune:” Eşti frumoasă de tot iubito, şi n-ai niciun cusur.” Mireasa stă fără prihană înaintea Tatălui. Se bucură de Mire şi se laudă cu El. „Ce fericire este a fi mântuit/Prin sângele Domnului, / Mă scufund adânc/ în acest râu.”

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

AŞTEAPTĂ REZULTATUL FINAL

Peste Gad vor da iureş cete înarmate; dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări. Geneza 49.19

Mulţi dintre noi au fost ca seminţia lui Gad. Adversarii noştri au fost uneori foarte numeroşi, s-au năpustit peste noi ca o armată. Da, şi pentru moment ne-au biruit; şi ei au fost prea încântaţi de victoria lor de moment. Astfel, ei au dovedit că prima parte a versetului este reală şi pentru noi care suntem ai lui Cristos; ca şi peste Gad, au dat iureş peste noi cete înarmate. Această înfrângere este foarte dureroasă şi am fi disperaţi, dacă prin credinţă nu am lua pentru noi binecuvântarea făcută prin ultimele cuvinte ale lui Iacov: „dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări”. „Totul este bine, când se sfârşeşte cu bine”, zice un proverb. Un război poate fi judecat nu după primul succes sau prima înfrângere, ci după ce se petrece la sfârşit. Domnul va da biruinţă adevărului şi dreptăţii, în final. Şi, aşa cum spune Bunyan, aceasta înseamnă pentru totdeauna, căci nimic nu mai poate veni după final. Ceea ce ne trebuie este stăruinţa plină de răbdare în a face bine, încrederea neclintită în slăvitul nostru Conducător. Domnul nostru Isus ar vrea să ne înveţe arta Lui sfântă de a-ţi face faţa ca o cremene, mergând prin lucrare sau suferinţa, până ce vom putea spune: „S-a sfârşit”. Aleluia, biruinţă! Noi credem această făgăduinţă: el le va urmări şi în final le va birui.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Leam făcut cunoscut Numele Tău şi Îl voi face cunoscut, ca dragostea cu care Mai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.  Ioan 17.26

Rugăciunea lui Hristos către Tatăl (10)

În rugăciunea Sa, Domnul Isus a exprimat dorințe speciale cu privire la ucenicii Săi şi cu privire la cei care aveau să creadă în El prin cuvântul lor, folosind expresia „ca ei să fie„. Această expresie este formată, în limba greacă, dintrun singur cuvânt, care apare de şapte ori în această rugăciune, nemaifiind folosit în altă parte în această Evanghelie.

1. „Sfinte Tată, păzeşte în Numele Tău pe aceia pe care Mi iai dat, ca să fieuna ca Noi” (versetul 11) – unitate în esență.

2. „Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfințiți în adevăr” (versetul 19). Hristos, în cer, este cu totul devotat grijii față de cei ai Săi, pentru ca ei să fie cu totul puşi deoparte pentru El, prin adevăr, nu prin metode omeneşti – unitate în sfințenie.

3. Hristos Se roagă pentru ucenicii Săi din ziua de azi: „Pentru ca toți să fieuna, după cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine” (versetul 21) – unitate în reprezentare.

4. Ca şi ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu Mai trimis” (versetul 21) – unitate în mărturie.

5. „Şi Eu leam dat gloria pe care Miai dato Tu, pentru ca ei să fie una, cum Noi suntem una” (versetul 22) – unitate în manifestare.

6. „Eu în ei şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie făcuți desăvârşiți spre a fi una, ca să cunoască lumea că Tu Mai trimis şi că iai iubit, cum Mai iubit pe Mine” (versetul 23) – unitate în perfecțiune.

7. „Tată, doresc ca aceia pe care Mi iai dat Tu să fie şi ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Miai dato Tu, pentru că Mai iubit mai înainte de întemeierea lumii” (versetul 24) – unitate în dragoste veşnică. Vino, Doamne Isuse! A. E. Bouter

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, îmi ridic ochii, speranţele şi rugăciunile la Tine. Reumple-mă cu putere din înălţimile Tale prin Duhul Tău cel Sfânt care locuieşte în mine, pentru ca lumina lui Dumnezeu să răsară în jurul nostru şi în noi astăzi. Umple ziua cu dulceaţă şi glorie, pentru propria Ta plăcere.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.» Matei 20,28

Al cincilea fundament al binecuvântării lui Isus este să te pui zilnic în slujba aproapelui: «… slujiţi-vă unii altora în dragoste» (Gal. 5,13). Însuşi Domnul nostru este sursa. El ne-a iubit atât de mult! Cea mai mare slujire înaintea lui Dumnezeu este dăruirea propriei vieţi. Să fii robul Lui înseamnă să nu faci nimic de ochii lumii, să nu aştepţi recunoştinţă, răsplată sau mulţumire, ci pur şi simplu să trieşti cum a slujişi Isus. Aceasta este trăirea biruitoare înaintea Domnului! A şasea piatră de temelie a binecuvântării este: «Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.» (Efes. 4;32) Ţi-ai iertat aproapele din inimă aşa cum te-a iertat Isus şi pe tine? Nu mă îndoiesc că ai fost greu lovit şi trădat. Dar ai iertat din inimă? Ce atmosferă binecuvântată se creează când ai bucurie sinceră în inimă! Putem vedea această bucurie când Domnul Isus a fost musafir la Lazăr, Marta şi Maria, iar Maria I-a spălat picioarele cu uleiuri scumpe: «… şi s-a umplut casa de mirosul mirului» (Ioan 12,3). Când cineva intră în casa ta simte oare această mireasmă duhovnicească?

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna. Matei 28:20

E bine să ştii că există Cineva care este întotdeauna acelaşi, Cineva care este întotdeauna cu noi. Este bine să ştii că, în mijlocul valurilor agitate ale vieţii, există o stâncă neclintită. O, suflete, nu-ţi lega inima de bogăţiile ruginite, mâncate de molii, pieritoare, ci aşează-ţi inima pe Cel care îţi rămâne mereu Credincios. Nu-ţi clădi casa pe nisipurile înşelătoare ale lumii; clădeşte-ţi speranţele pe Stâncă, fiindcă ea va rămâne sigură în valuri şi vânt. Suflete, ascunde-ţi comorile în vistieria sigură; aşează-ţi nestematele într-un loc în care nu ţi le va găsi nimeni. Pune-le pe toate în Christos. Pune-ţi toată afecţiunea în persoana Sa, toate speranţele în meritele Sale, toată încrederea în eficacitatea sângelui Său şi toată bucuria în prezenţa sa, ca să poţi râde în faţa nimicirii. Aminteşte-ţi că toate florile din grădina lumii se vor ofili, şi că va va veni ziua când totul se va transforma în pustiu. Suflul negru al morţii îţi va stinge în curând candela. O, ce bine este să te bucuri de lumina soarelui după ce se stinge candela! Valul întunericului va urla curând între tine şi tot ce ai. Încredinţează-ţi inima Celui care nu te va părăsi niciodată. Increde-te în Cel care va merge cu tine în întunericul morţii, şi te va duce în siguranţă pe plaiurile veşniciei, ca să fii cu El pentru totdeauna. Ridică-te, fiu al durerii, şi spune-ţi tainele Prietenului care „ţine la tine mai mult decât un frate” (Provetbe 18:24). încredinţează-ţi toate grijile Celui care nu-ţi va fi luat niciodată, care nu te va părăsi niciodată, şi care nu te va lăsa să pleci nicăieri, fiindcă „Isus Christos este acelaşi ieri, azi şi în veci” (Evrei 13:8). „Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna” este o făgăduinţă îndestulătoare sufletului meu, şi prin ea pot învinge orice.

SEARA

Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te. Iosua 1:7

Dragostea lui Dumnezeu pentru slujitorii Săi îl face interesat de starea lor emoţională. El îi vrea întotdeauna curajoşi. Unii cred că nu e mare lucru pentru un credincios să fie tulburat de temeri şi îndoieli, dar Dumnezeu nu crede aşa. Din textul acesta reiese clar că Stăpânul nostru nu vrea să fim chinuiţi de temeri. El ne vrea liberi de griji, îndoieli şi laşitate. Stăpânul nostru ne tratează necredinţa mult mai serios decât o facem noi. Când suntem disperaţi, suntem subiectul unei boli care ar trebui să ne facă să mergem imediat la Marele Medic. Domnul nu vrea să ne vadă feţele posomorâte. La curtea lui Ahaşveroş era o lege care interzicea celor posomorâţi să se înfăţişeze regelui; la curtea Regelui Regilor nu există o asemenea lege, fiindcă putem veni la El jelind. Totuşi, El ne va da „o haină de laudă în locul unui duh mâhnit” (Isaia 61:3), fiindcă avem multe motive de bucurie. Creştinul trebuie să fie curajos, ca să-L poată slăvi pe Domnul îndurând încercările cu bucurie. Dacă este fricos şi slab, îl va dezonora pe Dumnezeu. In afară de asta, va fi un exemplu foarte prost. Boala îndoielii şi descurajării este o epidemie cate se răspândeşte cu repeziciune în turma Domnului. Un credincios posomorât va întrista douăzeci de suflete. Mai mult, dacă îţi pierzi Curajul, Satan va fi prea puternic pentru tine. Lasă-ţi sufletul să se bucure în Domnul. „Bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10), şi nici o forţă a răului nu te va învinge. Laşitatea te face să cobori steagul. Mai mult, munca este mai uşoară pentru cel cu inima uşoară, şi succesul va fi de partea lui. Omul care lucrează, bucurându-se în Domnul şi crezând în El din toată inima, are parte de biruinţă. Cel care seamănă cu speranţă va secera cu bucurie; de aceea, dragă cititorule, „întăreşte-te numai, si îmbărbătează-te”.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug. (Psalmul 66:12)

Poate părea paradoxal, dar singura persoană care are odihnă a câştigat-o prin conflict. Această pace, născută din conflict, nu este ca liniştea de rău augur de dinaintea furtunii, ci ca seninătatea şi liniştea de după furtună, cu prospeţimea şi aerul ei purificat.

Omul care pare a fi binecuvântat, dar care n-a fost atins de necaz, cu siguranţă nu este un om puternic şi în pace. Calităţile acestui om n-au fost testate niciodată, şi nu ştie cum s-ar descurca nici măcar într-un eşec uşor. Cel mai de încredere navigator cu siguranţă nu este unul care n-a înfruntat niciodată o furtună. Poate fi bun când e vreme bună pe mare, dar când se stârneşte o furtună, nu ţi-ai dori un navigator experimentat care să preia controlul? Nu ţi-ai dori să ai la cârmă pe cineva care a mai înfruntat furtuni şi care cunoaşte puterea carenei şi a velaturii vasului, şi cum trebuie folosită ancora pentru a se prinde cât mai bine de stâncile de pe fundul oceanului?

O, cum se prăbuşeşte totul când vine pentru prima dată nenorocirea peste noi! Mlădiţele agăţătoare ale speranţelor noastre sunt rupte repede, lăsându-ne cu inima copleşită şi prosternată, ca un vrej pe care vântul furtunii l-a smuls de pe gratii. Dar după ce a trecut primul şoc şi putem privi în sus şi spunem: „Este Domnul” (Ioan 21:7), credinţa începe să ne ridice încă o dată speranţele năruite şi să le strângă la un loc în siguranţă la picioarele lui Dumnezeu. Şi rezultatul final este încredere, siguranţă şi pace. selectat

 

Vânturile potrivnice suflau asupra vieţii mele;

Bărcuţa mea era bătută de furtună;

Planurile mele erau năruite – inima, neliniştită,

Şi toată speranţa mea părea pierdută.

Atunci El „S-a sculat”- un singur cuvânt de pace.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 17.1-14; 18.1-7

În cap. 7.1 l-am văzut pe împăratul Siriei, Reţin, atacând Iuda cu complicitatea lui Pecah, fiul lui Remalia. Cartea 2 împăraţi (16.5-9) ne ajută să vedem deznodământul acestei istorii: Damascul a fost luat (de către Ţiglat-Pileser), iar Reţin, omorât. „Profeţia despre Damasc…” ne permite să privim în viitor, aşa cum au făcut şi toate oracolele sau profeţiile precedente; şi vedem cum Siria modernă va face parte din acel „torent de popoare” (v. 12; Apocalipsa 17.15) care, asemeni unei mări agitate, va încerca să-l înece (aparent) pe Israel, … însă, „înainte de a se face dimineaţă, ele nu mai sunt” (v. 14; Psalmul 37.36).

Cu totul diferită este tema cap. 18. Aici găsim prezentată o ţară maritimă care-şi întinde puterea protectoare (umbra aripilor) pentru a-i veni în ajutor poporului ales. Dumnezeu distinge între naţiunile lumii pe cele care-i sunt favorabile lui Israel de cele care nu-i sunt favorabile. înţelegem de aici cu ce gând se îndreaptă El spre sărmanul Său popor pământesc, atunci când acesta este dispreţuit şi călcat în picioare de lume: În ochii Săi, Israel este „minunat” şi-n prezent şi-n viitor. Nu este el poporul Celui care se numeşte „Minunat1…? (cap. 9.6) – un popor care aşteaptă, „tot aşteaptă…” (18.2,7). Cât despre noi, prieteni credincioşi, îl aşteptăm oare cum se cuvine pe Cel care este nu numai Împăratul nostru, ci şi Mirele ceresc al Bisericii?

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 1 Timotei 6:11-16  

Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios. 1 Timotei 4:7

ESTE NEVOIE DE MUNCĂ!

Apostolul se referă la evlavie mai mult în 1 Timotei decât a făcut-o în toate celelalte epistole (vezi 2:2; 3:16; 4:7, 8; 6:3, 5, 6, 11). Această calitate de creştin, foarte apeciată, despre care se spune că este o „taină” (3:16), poate fi definită ca fiind o viaţă sfântă şi bună izvorând dintr-o adâncă reverenţă faţă de Dumnezeu. Dar cum va veni ea în vieţile noastre? Trebuie numai să ne rugăm pentru evlavie şi apoi să stăm liniştiţi aşteptând ca Dumnezeu s-o toarne dintr-o dată în noi? Nu, nu în felul acesta vom deveni evlaviosi. Ni se cere şi efortul nostru! In 1 Timotei 4:7, ni se spune că trebuie să căutăm să fim evlaviosi. Să ne gândim la aceasta astfel: să presupunem că o tânără gimnastă vrea să concureze la jocurile olimpice. Cum îşi va realiza ea această dorinţă? În primul rând, ea va trebui să fie întru totul dăruită acestui scop. Apoi, va trebui să facă sacrificii extraordinare din timpul ei. Va trebui să petreacă multe ore zilnic făcând exerciţii şi antrenamente de rutină. Va lucra sub ochii foarte calificaţi ai antrenorului, care va scoate în evidenţă cele mai mici deficienţe şi care îi va corecta toate tehnicile. In acelaşi timp, va ţine un regim strict de alimentaţie. Tot astfel este şi cu evlavia. Dacă dorim să devenim mai evlaviosi, trebuie să ne consacram acestui scop. Trebuie să ne supunem la un „antrenament” extenuant şi continuu. Prin rugăciune şi ascultare, ne supunem călăuzirii „antrenorului” nostru, Duhul Sfânt. Trebuie să ne disciplinăm singuri pentru a citi, a studia, a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu. Limitarea la rugăciunea pentru evlavie nu va folosi la nimic. Trebuie să recunoaştem că se cere muncă!
D.C.E.

Să seamăn tot mai mult cu Salvatorul,

Zilnic spre El voinţa mi-o îndrept.

Până ce Domnul meu va stăpâni

Peste viaţa şi inima din piept.  – Brandt

Fără luptă, nu-i cunună.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, şi au mers după Isus. Isus S-a întors; şi când i-a văzut că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Ioan 1.37-38

Erau doi ucenici a lui Ioan Botezătorul care, impresionaţi de cuvintele rostite de învăţătorul lor: „Iată Mielul lui Dumnezeu” L-au urmat pe Isus. Pe când ei se apropiau de Domnul, El îi întreabă: „Ce căutaţi?” Ei au răspuns: „Rabi unde locuieşti?” Inimile lor au fost cucerite şi de atunci numai comuniunea cu El, şederea în apropierea Lui a putut să le dea pace. „Veniţi de vedeţi” le-a zis Domnul, plin de bucurie. Şi ei au venit şi au văzut unde şedea şi din ziua aceea au rămas cu El.

Stimate cititor, tu ce cauţi? Vrei să fii şi tu acolo unde locuieşte Isus? Atunci, vino şi vezi! Acum El este sus, la dreapta Tatălui, încununat cu cinste şi slavă. De aceea Cuvântul ne spune: „să umblaţi (să căutaţi cu înflăcărare) după lucrurile de sus, unde Cristos sade la dreapta lui Dumnezeu” (Col. 3.1). Dar El poate fi găsit şi acolo unde doi sau trei sunt adunaţi pentru Numele Său. El poate fi găsit în orice om a cărui inimă bate pentru El: la cei ce vorbesc de El, la cei ce au bucuria lor ÎN EL. Locul reşedinţei Sale era ascuns pentru lume. La fel şi astăzi acest loc este ascuns pentru lume, dar ai Săi Îl ştiu, îl cunosc şi vorbesc de el. Aşa cum El era atunci centrul şi locul tuturor inimilor creştine, tot la fel vrea să fie şi astăzi. El îi cheamă pe toţi cu acelaşi glas: „Veniţi şi vedeţi.” În curând însă, vor răsuna iarăşi aceste cuvinte dar în alt sens. El va chema pe toţi răscumpăraţii Săi în casa Tatălui şi atunci ei vor vedea veşnica Lui slavă, acolo unde locuieşte El, din veşnicie în veşnicie. Suflete drag, nu vrei şi tu să-ţi ocupi locul tău în casa Tatălui? Gândeşte-te şi alege chiar acum.

„Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele” (Fapt. 3.19).

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… dragostea nu pizmuiește. 1 Corinteni 13.4

Gelozie

Privind din exterior, considerăm că stăm peste sentimentele de invidie, gelozie, pizmă. Dar de multe ori, în interiorul nostru simțim că ne aflăm sub influența lor și suferim. Acest dirijor ascuns dirijează, într-un camuflaj mai mult sau mai puțin iscusit, comportamentul nostru: facem așa ca și când am fi față de cineva amabili, dar în interior îl vedem ca rival: dăm împunsături în treacăt și zâmbim satisfăcuți; lauda noastră nu vine din inimă, ci este mai mult o critică ascunsă; comentarii comparative ies mereu în favoarea noastră; neglijăm și evităm pe celălalt și vrem să fim noi înșine punctul central social.

Creștinii ar trebui să cugete la aceste cuvinte marcante: „Gelozia este o pasiune care caută cu râvnă ceea ce provoacă durere!”.

Invidia, gelozia și pizma le dau mult de furcă multor creștini, indiferent că vrem să recunoaștem sau nu. Textul clar din Biblie este: orice nevirtute este socotită una din „faptele firii pământești” (Galateni 5.19-21), în timp ce creștinii trebuie să aducă la lumină trăsături pozitive, „roada Duhului” (Galateni 5.22,23)!

Dacă recunoaștem în fața Domnului că avem aici o lipsă, atunci facem un pas înspre soluționare. Atunci putem să ne rugăm pentru putere, pentru a lăsa această problemă „afară, în fața ușii”!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

O FĂPTURĂ MINUNATĂ! (2)

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1:7)

Pasul 2: Rostește ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său despre tine. Cuvintele contează, mai ales când sunt cuvintele lui Dumnezeu! Privește în jurul tău; tot ce se găsește în creație a fost mai întâi un cuvânt care a fost gândit și rostit de Dumnezeu. „Să fie niște … și așa a fost” (Geneza 1:14-15). Cuvintele Sale conțin puterea a ceea ce este El. Așadar, atunci când crezi și rostești Cuvântul lui Dumnezeu, te conectezi cu Logosul Său creator. De ce este necesar să rostești Cuvântul lui Dumnezeu și nu este suficient doar să-l gândești? Deoarece când te auzi rostind Cuvântul lui Dumnezeu el are o mai mare putere de întipărire. Apoi, pentru că îți amintești ceea ce reciți și pentru că dușmanul te aude. Când Domnul Isus a rostit Cuvântul lui Dumnezeu la ispitirea din pustie, acesta a plecat (Matei 4:11).

Pasul 3: Comportă-te conform cu ceea ce spune Dumnezeu despre tine. Dumnezeu te-a făcut să fii chibzuit – asta înseamnă că ești un bun gânditor. Dacă crezi lucrul acesta cu adevărat, ce ai face și în prezent nu faci? Cât de mare e pasul prin credință pe care ești dispus să-l faci? Dumnezeu te-a înzestrat cu capacitatea de a „iubi”. Dacă ai crede asta cu adevărat, cum ți-ai arăta dragostea pentru Dumnezeu și pentru semeni? Vei începe să dăruiești bani la biserică? Vei ierta pe cineva care te-a rănit? îi vei sluji pe ceilalți în loc să fii absorbit de tine însuți? Nimic nu-ți zidește credința mai mult ca și atunci când pui în practică Cuvântul lui Dumnezeu. Pune în practică acești pași și ți se va schimba părerea pe care o ai despre tine însuți.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: