Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Ia iniţiativa

Adăugaţi la credinţa voastră fapta… („Echipați-vă credința cu hotărâre”)2 Petru 1:5 KJV

„Adăugaţi” arată că noi avem de făcut ceva. Suntem în pericol să uităm că noi nu putem face ceea ce face Dumnezeu şi că Dumnezeu va face ceea ce putem face noi. Noi nu ne putem mântui sau sfinți; Dumnezeu face aceasta; dar Dumnezeu nu ne va da obiceiuri ne, nu ne va da un caracter bun, nu ne va forţa să umblăm drept. Noi înşine trebuie să facem toate acestea, Trebuie să punem în practică mântuirea pe care Dumnezeu a realizat-o înlăuntrul nostru. „Adăugaţi” înseamnă să ne formăm obiceiul de a face anumite lucruri: începutul este întotdeauna dificil. A lua iniţiativa înseamnă a face începutul, a te instrui în calea pe care trebuie să mergi. Fereşte-te de tendinţa de a întreba care este drumul bun, atunci când îl ştii cât se poate de bine. Ia iniţiativa, nu mai ezita şi fă primul pas. Fii hotărât când îţi vorbeşte Dumnezeu şi acţionează imediat in credinţă, făcând ceea ce ţi-a spus El. Nu reveni niciodată asupra deciziilor luate. Dacă eziţi atunci când Dumnezeu îţi spune să faci lucru, îţi periclitezi poziţia în har. Ia iniţiativa, ia-o tu însuţi, fă pasul chiar acum din propria-ţi voinţă şi fă-ţi întoarcerea imposibilă, ia-ţi orice posibilitate de retractare: „Voi scrie acea scrisoare”. „Voi plăti acea datorie”. Fă ca lucrul respectiv să fie inevitabil.Trebuie să ne formăm obiceiul de a afla ce spune Dumnezeu. Dacă, atunci când apare o criză, ne îndreptăm instinctiv spre Dumnezeu, ştim că ne-am format acest obicei. Trebuie să luăm inițiativa acolo unde suntem, nu unde nu suntem.

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

1CORINTENI 1:2

„…Către cei care au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi sfinţi, împreună cu toţi cei care cheamă în vreun loc Numele Domnului nostru Isus Hristos”

Când Dumnezeu Se adresează credincioşilor ca „sfinţi”, adică puşi deoparte sau „cei sfinţi”, El vorbeşte de poziţia lor în Hristos. Când îi îndeamnă să fie „sfinţi”, după cum El este sfânt, El Se referă la starea sufletelor lor, aşa cum se manifestă în afară. Poate că noi gândim că nimeni nu poate fi numit sfânt până devine sfânt în mod desăvârşit în experienţa vieţii. Dar nu este acesta felul lui Dumnezeu de a considera lucrurile. El ne socoteşte sfinţi din prima clipă a credinţei noastre în Domnul Hristos şi apoi ne porunceşte să trăim ca sfinţi. El întâi ne numeşte copii şi apoi ne îndeamnă să fim copii ascultători. El întâi ne sfinţeşte prin sângele Fiului Său şi apoi ne spală prin Cuvânt ca să putem fi sfinţi în mod practic. El întâi ne iartă toate păcatele şi ne justifică înaintea Lui, încă de la început de când ne-am încrezut în lucrarea Domnului Isus de la cruce. şi astfel suntem iertaţi pentru veşnicie. Aceasta este poziţia noastră în Domnul Hristos. Totuşi, cum starea noastră ca credincioşi este adeseori slabă, avem nevoie de iertare în fiecare zi: adică, iertarea Tatălui, aşa cum tratează El cu starea familiei Lui. Din momentul în care ne-am încrezut în Domnul Isus, răspunderea noastră ca păcătoşi având de a face cu Dumnezeul care judecă, s-a încheiat pentru totdeauna. Din clipa aceea, poziţia noastră a fost desăvârşită. Dar chiar din acel moment a început răspunderea noastră ca şi copii având de a face cu Tatăl nostru în ceea ce priveşte de acum înainte relaţia Tată-copil. Dacă noi suntem deficienţi în această privinţă, dacă starea noastră sufletească este scăzută şi Tatăl nostru este dezonorat, atunci nu ne putem baza pe adevărul poziţiei noastre în Hristos spunând: „n-am păcate de mărturisit.” Trebuie imediat să mergem la Tatăl nostru plin de iubire, să ne recunoaştem starea sau căderea, să ne judecăm singuri şi să cerem harul Său ca să ne ridice la o stare mai înaltă şi mai bună a sufletului nostru în care El să fie slăvit. Ţinta noastră să fie totdeauna de a avea o stare care să corespundă cu poziţia noastră în Hristos pentru ca Harul să fie mărit în toate căile noastre. H. A. Ironside.

„Când în slaba noastră măsură, am învăţat să consideram păcatul cum îl consideră Dumnezeu, suntem umpluţi de uimire în faţa acestui har al lui Dumnezeu care poate să şteargă păcatul în întregime; acest har L-a făcut pe Dumnezeu să dea pe propriul Său Fiu şi să-L dea la moarte pentru ca să îndepărteze păcatele noastre.” J.N.D.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”. (Fapte 1:10-11)

Este un lucru de înţeles că ucenicii s-au uitat timp îndelungat după Isus, când au văzut că El se îndepărtează de la ei, megând în cer. Poate că ar fi stat acolo şi mai mult dacă îngerii nu i-ar fi întrebat: „De ce staţi şi vă uitaţi spre cer?”I sus Hristos va reveni şi se va arăta acelora care Îl aşteaptă, spre mântuirea lor, căci la revenirea Lui nu va mai avea de a face cu păcatul. Acum El şade la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru noi, copiii Lui.

El Însuşi a spus: „Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi I-ai dat Tu”; deci pentru aceia care prin Cuvântul Lui cred în El. În mod deosebit se roagă pentru ai Săi, ca să fie una, aşa cum El cu Tatăl este una. Pe mine mă bucură faptul că rugăciunile Lui sunt ascultate, şi că El este asemenea unui Mare Preot, care mijloceşte pentru noi la Tatăl. El este îngrijitorul casei Lui, iar casa Lui suntem noi, pentru ca să rămânem neclintiţi în nădejdea slavei care ni s-a dat. Ce har minunat să avem un asemenea Mijlocitor, care ne reprezintă înaintea Lui Dumnezeu! De aceea singura noastră dorinţă este ca să putem vedea personal pe Cel ce mijloceşte pentru noi: „Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.” (1 Ioan 3:3). Şi cel mai bun lucru pentru aceasta este de a rămâne în El, adevărata viţă, crezând promisiunile Sale; astfel El ne curăţeşte. Toţi ai Săi Îl aşteaptă aducând roade în răbdare.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

TEME-TE NUMAI DE DUMNEZEU

Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme; ce mi-ar putea face omul?” Evrei 13.6

Pentru că Domnul nu ne va lăsa nici nu ne va părăsi, să fim mulţumiţi cu partea noastră. Domnul este pentru noi: totdeauna vom avea un prieten, o comoară, un adăpost. Cu o astfel de siguranţă, putem fi independenţi faţă de oameni. Sub această înaltă protecţie, nu vom fi niciodată ispitiţi să ne plecăm înaintea semenilor noştri. Dumnezeu este ocrotirea noastră, deci putem ţine capul sus.

Cine se teme de Dumnezeu, nu are de ce să se mai teamă. Să rămânem într-o sfântă teama înaintea Lui şi toate ameninţările prigonitorilor nu vor avea mai multă influenţă asupra noastră ca şuierăturile vântului. În zilele noastre, omul nu mai poate face împotriva noastră ceea ce făcea în timpul când apostolul scria acest verset. Eşafodurile şi roţile pe care erau chinuiţi creştinii, nu se mai folosesc azi, iar uriaşul Papă nu-i mai poate arde pe eretici. Dacă ucenicii învăţătorilor mincinoşi folosesc batjocurile şi dispreţul, sa nu ne mirăm, deoarece copiilor acestei lumi nu le place sămânţa cerească. Atunci ce este de făcut? Să suferim dispreţul lumii, căci el nu poate distruge nici un mădular. Dumnezeu ne ajută să nu ne temem de nimic. Dacă lumea se înfurie, s-o lăsăm să-şi facă plăcerea, dar sa nu ne temem de ea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Cine dintre voi, îngrijorânduse, poate să adauge un singur cot la statura lui? Deci, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă îngrijorați de celelalte?  Luca 12.25,26

Creşterea noastră fizică este un proces natural care se desfăşoară exact în ritmul pe care Dumnezeu la hotărât pentru noi. Astfel, ea formează cea mai simplă parte a vieții noastre, fiindcă se desfăşoară complet separat de orice efort al nostru. Prin urmare, Domnul le reaminteşte celor care Îl urmau că, dacă nu erau capabili să înfăptuiască nici cel mai mic detaliu în această privință, de ce să se îngrijoreze cu privire la alte lucruri, atunci când aveau un Tatăl divin, care cunoştea nevoile lor?

Aceste cuvinte sunt mărețe şi nu au nevoie de nicio explicație, însă ele ies şi mai mult în relief atunci când punem în contrast slăbiciunea şi incapacitatea noastră cu capacitatea nelimitată a lui Dumnezeu. El poate să facă „nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim noi” (Efeseni 3.20). El poate să ne mântuiască în mod desăvârşit şi să ne păzească de orice cădere (Evrei 7.25; Iuda 24). În slujba noastră, El poate să ne dea har din abundență (2 Corinteni 9.8); în suferință, El poate să păzească tot ceea ce Iam încredințat, până în ziua răsplătirii (2 Timotei 1.12); dacă suntem asaltați de ispite, El poate să ne ajute (Evrei 2.18); iar dacă suntem acuzați de alții, El poate să ne facă să stăm în picioare (Romani 14.4).

Întradevăr, El are puterea de aŞi supune toate lucrurile (Filipeni 3.21)! Există oare vreo ființă care nu se va supune autorității Sale? Există vreo încercare mai puternică decât El? Ce ispită şi ce descurajare near putea copleşi atunci când ochii ne sunt îndreptați către El? Când Moise şia dat seama că nu era în stare să poarte povara poporului, Domnul avea şaptezeci de bărbați gata să preia din atribuțiunile lui (Numeri 11.1117). Când ajungem la sfârşitul tuturor resurselor noastre şi recunoaştem că nu putem face nici măcar cel mai mic lucru, descoperim resursele depline ale Dumnezeului care poate totul. S. J. Campbell

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, ţine-mă în odihnă prin toată mulţimea de sarcini ale zilei; înnobilează-mă prin atingerea şi delicateţea Ta. Aşază-mă şi linişteşte-mă în Tine.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora.» Romani 15,2

Aici avem a treia bază a binecuvântării lui Isus: observă ceea ce este bun, sfânt şi veşnic în aproapele tău şi întăreşte, încurajează! Pe scurt: fii umil, îndemnându-i pe cei din jurul tău la fapte bune şi la o creştere spirituală tot mai profundă.

De aici reiese al patrulea fundament: să fii pregătit să duci povara altuia. Biblia spune: «Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel Legea lui Cristos» (Gal. 6,2). De unde apar problemele şi neînţelegerile în relaţiile cu aproapele tău? Din faptul că tu vrei să primeşti în loc să dăruieşti. Aştepţi ceva de la el în timp ce şi el aşteaptă ceva de la tiae. Vrei să te bucuri de dragostea lui, în timp ce el caută să descopere dragostea lui Isus Cristos în viaţa ta. Gândeşte-te cum ai putea aduce binecuvântarea Domnului în viaţa de zi cu zi a aproapelui tău. «Ah», te eschivezi, «am eu suficiente poveri de dus singur». Dacă gândeşti aşa, uită-te la Isus şi primeşte sprijinul şi ajutorul Său! Astfel vei putea să duci şi poverile altora şi vei fi binecuvântat. Isus a dat totul. El Şi-a dat viaţa pe cruce pentru noi, ne-a purtat poverile şi a ispăşit păcatele noastre. Te mai îndoieşti de faptul că El te va însoţi până la bătrâneţe, până la cărunteţele tale?

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Dar acum, Hristos a înviat din morţi. 1 Corinteni 15:20

Întregul sistem al creştinismului se bazează pe faptul că Christos a înviat din morţi, fiindcă „dacă n-a înviat Christos, propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră… voi sunteţi în păcatele voastre” (1 Corinteni 15:14, 17). Divinitatea lui Christos este dovedită prin învierea Sa, de vreme ce El a fost „dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, în ce priveşte duhul sfinţeniei, prin învierea morţilor” Romani 1:4). Dacă El nu ar fi înviat, am fi avut dreptul să ne îndoim de dumnezeirea Sa. Mai mult încă, chiar şi suveranitatea lui Christos depinde de învierea Sa „căci Christos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii” (Romani 14:9). Din nou, îndreptăţirea noastră, această binecuvântare a legământului, este legată de victoria triumfătoare a lui Christos asupra morţii şi a mormântului, fiindcă El „a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihănit” (Romani 4:25). Mai mult, naşterea noastră din nou este legată de învierea Sa, fiindcă noi ne-am născut din nou, prin învierea lui Isus Christos din morţi, la o nădejde vie” (1 Petru 1:3). Şi cu siguranţă că învierea noastră din morţi este legată de învierea Sa, fiindcă „dacă duhul Celui ce a înviat pe Isus Christos dintre cei morşi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Isus Christos din morţi, va învia şi în trupurile voastre muritoare, din pricina duhului Său, care locuieşte în voi” Romani 8:11). Dacă Christos nu a înviat, nici noi nu vom învia; dar dacă El a înviat, atunci cei care au adormit în Christos nu vor pieri, ci vor vedea pe Dumnezeul lor. De aceea, panglica argintie a învierii străbate binecuvântările credinţei, de la naşterea din nou la slava veşnică, şi le leagă pe toate la un loc. Cât de important este, deci, acest fapt, şi cât de mult se va bucura creştinul ştiind că, fără îndoială,

„Cristos a înviat din morţi”.

Făgăduinţele s-au împlinit,
Lucrarea de răscumpărare s-a încheiat,
Dreptatea şi îndurarea s-au unit,
Căci Dumnezeu pe Fiul Său a înviat.

SEARA

Singurul născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan 1:14

Credinciosule, poţi să mărturiseşti şi tu că Christos este „singurul născut din Tatăl”, dar şi „cel întâi născut din morţi” (Apocalipsa 1:5). Poţi să spui „pentru mine, El este divin, chiar dacă pentru restul lumii este uman. El a făcut pentru mine lucruri pe care numai Dumnezeu le poate face. El mi-a supus voinţa încăpăţânată, mi-a înduioşat inima de piatră, a sfărâmat „porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier” (Psalmi 107:16). El mi-a transformat jalea în bucurie şi suspinele în veselie. El a luat robia roabă şi mi-a făcut inima să se bucure „cu o bucurie negrăită şi strălucită” (1 Petru 1:8). Pot să creadă ceilalţi ce vor, pentru mine El trebuie să fie „singurul născut din Tatăl”. Binecuvântat să-I fie numele! Şi El este plin de îndurare. O, dacă nu ar fi fost El, nu aş fi fost niciodată salvat. El nu m-a lăsat atunci când mă luptam să scap de harul Său, şi când, în sfârşit, am venit la tronul milei, tremurând ca un criminal condamnat, El a spus: „păcatele tale, care sunt multe, sunt iertate: fii tare”. Şi El este adevăr. Promisiunile Sale sunt toate adevărate; nici una nu a rămas neîmplinită. Mărturisesc că nici un slujitor nu a avut un stăpân ca al meu. Nici un frate nu a avut o rudă ca El. Nici o soţie nu a avut un soţ asemeni lui Christos. Nici un păcătos nu a avut un Mântuitor mai – bun; nici un bocitor nu a avut un Mângâietor mai blând. Nu am nevoie de nimeni altcineva. In viaţă, El este viaţa mea; în moarte, El va fi moartea morţii. In sărăcie, Christos este bogăţia mea; în boală, El este leac alinător. In întuneric, El este steaua mea; în miezul zilei, El este soarele meu. El este mana din pustie, şi El va fi întâiul rod al Canaanului. Isus este numai har, fără nici o răutate; numai adevăr, fără urmă de minciună. El este plin de har şi adevăr, într-o măsură infinită. Suflete, în noaptea aceasta, binecuvântează din toată inima pe „singurul născut”.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului … Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima.

(Psalmul 27:13-14)

Nu dispera!

    

O, cât de mare este ispita de a cădea în disperare câteodată! Sufletul nostru devine deprimat şi descurajat, şi credinţa ni se clatină sub încercările şi testele severe care vin în viaţa noastră, mai ales în perioadele de pierderi grele şi suferinţă. Ajungem până acolo că spunem: „Nu mai pot să suport. Aproape că am ajuns la disperare în aceste situaţii îngăduite de Dumnezeu. El îmi spune să nu disper, dar ce aş putea să fac dacă am ajuns în acest punct?”

Ce ai făcut în trecut când te-ai simţit slăbit fizic? Nu puteai face nimic. Te-ai oprit din a mai face ceva. În slăbiciunea ta, te-ai bizuit pe cineva drag şi puternic. Te-ai bizuit complet pe altcineva şi te-ai odihnit, liniştindu-te şi încrezându-te în puterea altuia.

La fel este şi când eşti tentat să disperi în necazuri spirituale. Când eşti gata să cazi în disperare, mesajul lui Dumnezeu nu este: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:6), pentru că El ştie că eşti stors de putere şi curaj. În loc de aceasta, El îţi spune dulce: „Opreşte-te, şi să ştii că Eu sunt Dumnezeu” (vezi Psalmul 46:10).

Hudson Taylor era atât de slăbit şi de sfârşit în ultimele luni ale vieţii încât a spus unui prieten: „Sunt atât de slăbit că nu mai pot să scriu. Nu pot să citesc Biblia. Nu pot nici măcar să mă rog. Tot ce pot să fac este să stau liniştit în braţele lui Dumnezeu ca un copil mic, încrezându-mă în El”. Acest minunat om al lui Dumnezeu, care avusese o mare putere spirituală, a ajuns la un punct al suferinţei fizice şi al slăbiciunii în care tot ce ar mai fi putut face era să stea liniştit şi să se încreadă.

Asta-i tot ce vrea Dumnezeu de la tine ca şi copil al Său iubit. Când eşti slăbit din cauza văpăilor aprige ale nenorocirii, nu încerca să „fii tare”. Ci doar „Opreşte-te, şi să ştii că [El este] Dumnezeu”. Şi să ştii că El te va susţine şi te va trece prin foc. Dumnezeu Îşi păstrează cele mai bune medicamente pentru perioadele noastre de cea mai adâncă disperare.Fii tare, îmbărbătează-ţi inima. Psalmul 27:14

 

Fii tare, El nu te-a părăsit

Niciodată până acum,

Şi va pleca El şi te va lăsa

Să te afunzi acum?

Nu, El a spus că te va ascunde

Sub aripile Sale;

Şi acolo, într-o dulce siguranţă,

Vei putea apoi să cânţi.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 14.28-32; 15.1-9; 16.1-14

După judecata împotriva Babilonului şi a Asiriei urmează cea a naţiunilor vecine lui Israel. Asemenea unor inculpaţi care se perindă în boxa acuzaţilor, aceşti vrăjmaşi dintotdeauna ai poporului evreu vor auzi, unul după altul, solemna profeţie.

Filistia, subjugată de Ozia, tatăl lui Ahaz (2 Cronici 26.6), nu avusese deloc răgaz să se bucure de moartea lui Ahaz (v. 28,29), pentru că Ezechia, fiul acestuia, avea să-i lovească şi el pe filisteni (2 împăraţi 18.8).

Moabul este numit „prea arogant” (16.6). Caracteristica acestui popor era mândria, cu privire la care Domnul declară: „urăsc mândria şi îngâmfarea”; şi tot Domnul mărturiseşte că „mândria merge înaintea pieirii, iar un duh îngâmfat, înaintea căderii” (Proverbe 8.13; 16.18). Asistăm la ruina Moabului; dezolarea sa este de nedescris. Urletele sale de groază şi de deznădejde umplu cap. 15 şi 16.

Versetele 3 şi 4 din cap. 16 ne ajută să înţelegem că cei credincioşi, fugind de persecuţia lui Antihrist (asupra lui Iuda), vor găsi adăpost pe teritoriul Moabului, iar v. 5 ne spune că, după împlinirea acestor judecăţi, va fi Unul care va domni în bunătate, în adevăr, în dreptate şi în nepărtinire. Psalmul 72.1-4 vesteşte vremea fericită când Hristos, adevăratul Solomon, va judeca poporul cu dreptate şi cu nepărtinire.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 1 Ioan 1:5-2:2                                 

Orice nelegiuire este păcat. 1 Ioan 5:17

SINONIMELE PĂCATELOR

Cu câţiva ani în urmă, un post de radio din Finlanda a organizat un concurs pentru a vedea câte sinonime pot găsi oamenii. (Un sinonim este un cuvânt care are aproape sau acelaşi înţeles cu alt cuvânt din aceeaşi limbă.)

Premiul întâi l-a câştigat cineva care a venit cu 747 de sinonime pentru beţie. Un om aflat la închisoare a primit premiul doi pentru că a găsit 678 de cuvinte pentru acelaşi lucru. Tot aceeaşi persoană a primit un alt premiu pentru că a găsit 170 de sinonime pentru furt. Cineva a fost premiat pentru că a găsit 203 sinonime pentru minciună. A fost într-adevăr un concurs interesant. Nu vreau să spun că folosirea sinonimelor este ceva greşit. Scriitorii au dicţionare de sinonime pe care le folosesc tot timpul. Dar dăm de o problemă ori de câte ori încercăm să ne referim la un păcat prin cuvinte mai politicoase. Unii fac acest lucru punându-i eticheta de greşeală, gafă, slăbiciune, rezultatul unor împrejurări sau condiţii, sau chiar o boală. Totuşi, călcarea Legii sfinte a lui Dumnezeu este păcat – n-are importanţă cum o vom numi – şi păcatul distruge umblarea noastră cu Dumnezeu. Păcatul ne face „să umblăm în întuneric” în loc să umblăm „în lumină” (1 Ioan 1:6,7). Numai atunci când recunoaştem ce este cu exactitate păcatul – nelegiuire – vom apela la curăţirea şi iertarea asigurată de Dumnezeu. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). In calitate de creştini, trebuie să încetăm a mai folosi sinonime pentru păcat şi să-l numim aşa cum îl numeşte Dumnezeu. Când facem aşa, părtăşia noastră cu El va fi restabilită.    P.R.V.

Un sinonim pentr-un păcat hidos
Alină poate-un suflet vinovat.
Spunându-I adevărul lui Cristos,
Sângele Lui te spală de păcat. – D.J.D.

Omul numeşte păcatul infirmitate, Dumnezeu îl numeşte nelegiuire.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Moise a zis lui DUMNEZEU: Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel? Exodul 3.11

Dumnezeu a hotărât să scoată poporul Său din Egipt. Acum, după ce l-a pregătit pe Moise 40 de ani în pustie, îi încredinţează lui această lucrare. Moise nu a mai avut nici o încredere în persoana sa. În urmă cu 40 de ani, când nu a avut nici o însărcinare din partea lui Dumnezeu s-a bizuit pe propria lui putere şi a fost biruit; fraţii săi nu l-au înţeles, a fost numit tâlhar şi a trebuit să fugă. Dumnezeu I-a luat în şcoala Sa şi după 40 de ani de creştere ca păstor în pustie, Dumnezeu a putut să-i arate că nu mai are voinţă proprie şi că poate fi folosit ca o unealtă în mâna Sa. Dar când Dumnezeu îl însărcinează cu o lucrare, Moise vede numai lipsa lui de putere şi trece cu vederea că harul Celui Atotputernic poate totul. Dumnezeu îi vine în ajutor. Devotamentul pentru Dumnezeu este temelia pentru orice cale binecuvântată. Moise a ales mai bine ocara lui Cristos decât bogăţiile Egiptului şi mai bine a suferit cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. Dar atunci încă nu ştia că omul în sinea lui nu este vrednic de nimic, că nu este capabil să facă o lucrare aşa cum vrea Dumnezeu. Să învăţăm şi din viaţa lui Moise că puterea, înţelepciunea şi lumina vin de la Domnul nostru şi numai de la El. Abia atunci vom începe să trăim experienţe preţioase şi vom fi păziţi de înfrângeri ruşinoase. Abia atunci vom putea gusta din izvorul nesecat de bucurii, de mângâiere, de putere, de har şi dragoste. Atunci putem birui când alţii nu ne înţeleg, dacă alţii nu ne iubesc noi să-i putem iubi, iar dacă unii nu înţeleg adevărul noi vom avea putere să le destăinuim adevărul Domnului şi al Adunării Sale.Cine păşeşte în public ca să slujească lui Dumnezeu are nevoie mai întâi să trăiască un timp SINGUR cu Dumnezeu. Trebuie să treacă printr-o şcoală bogată în experienţe, altfel va fi numai un om bun de vorbe.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6.23

Încărcătura secretă

Toți oamenii avem la „bordul” vieții noastre o încărcătură secretă. Acesta este păcatul. Dumnezeu spune categoric: „Toți au păcătuit”. Această „încărcătură secretă” produce moartea veșnică. Păcatul nu este o simplă dogmă teologică, ci o realitate grozavă, căreia îi aduc mărturie istoria lumii și propriile noastre experiențe. Păcatul nu este doar un termen urât în Biblie sau pe buzele predicatorului sau ale preotului, ci păcatul este o forță universală întunecată, care vatămă lumea prin prezența lui. „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit” (Romani 5.12). Și cititorul este inclus aici. Toți am păcătuit și sentința morții a trecut asupra noastră. La o secundă după ce ai murit, nu va mai conta dacă ai murit într-un palat sau într-o colibă. Însă veșnicia ta depinde de starea în care ai fost găsit când ai murit. Dacă mori în păcatele tale, dacă L-ai respins pe Fiul lui Dumnezeu, destinul tău este pecetluit pentru veșnicie. Dar acum, Dumnezeu îți oferă în dar viața veșnică prin credința în Isus Hristos. Recunoaște în fața lui Dumnezeu păcătoșenia ta și roagă-L pe Mântuitorul să vină în viața ta! Atunci, totul se va schimba.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

O FĂPTURA MINUNATA (1)    

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1:7)

Indiferent ce spun ceilalți despre tine, Dumnezeu spune că ești „chibzuit”!

Mulți oameni își trăiesc viețile crezând că sunt inferiori intelectual – că s-au născut așa și că mereu vor fi așa. Credința într-o astfel de idee te va face să trăiești corespunzător cu ideea ta falsă. Nu pentru că e adevărată – ci pentru că tu crezi că e adevărată!

Dumnezeu ne-a creat în așa fel încât, indiferent ce credem, să acționăm în consecință. Deci, părerea despre noi înșine devine o profeție ce se împlinește de la sine. De exemplu, ne comportăm prostește întrucât credem că suntem proști sau ne comportăm înțelept întrucât credem că suntem înțelepți. Așadar, noi trebuie să alegem să credem părerea lui Dumnezeu despre ceea ce suntem și prin credință să ne adaptăm reacțiile în mod corespunzător până când opinia Lui devine opinia noastră!

Biblia numește aceasta „înnoirea minții” (Romani 12:2). Aceasta necesită o transformare a atitudinii și poate începe cu câțiva pași mărunți.

Pasul 1: Alege să crezi ceea ce spune Dumnezeu despre tine. Orice rezultat începe cu o alegere – un act de voință. Indiferent ce îți spun emoțiile, alege ceea ce spune Biblia: „Dumnezeu să fie găsit adevărat și toți oamenii (și toate emoțiile contrare) să fie găsiți mincinoși” (Romani 3:4). Indiferent ce ai spus despre tine mai demult sau indiferent ce au spus alții, Dumnezeu spune că El nu ți-a dat un duh de teamă, „ci de putere, de dragoste și de chibzuință”. El ți-a dat”, însă tu trebuie să alegi că crezi și să primești darul său de „putere, de dragoste și de chibzuință”. Memorează aceste verset și meditează la el până ce dă roade.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: