Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Idealuri fără viziune

Unde nu este viziune, poporul este fără frâu. Proverbe 29:18

Există o diferenţă între un ideal şi o viziune. Idealul nu are inspiraţie morală, dar viziunea are. Oamenii care se dedică idealurilor rareori fac ceva. Concepţia cuiva despre divinitate poate fi folosită pentru a justifica neglijarea deliberată a datoriei sale. Iona a raţionat că, întrucât Dumnezeu era un Dumnezeu al dreptăţii şi al îndurării, totul va fi în regulă. Eu pot avea o concepţie corectă despre Dumnezeu şi tocmai acesta poate fi motivul pentru care nu îmi fac datoria. Dar acolo unde este viziune, este şi o viaţă integră, deoarece viziunea dă stimulent moral.Idealurile ne pot duce la ruină. Fă-ţi un inventar din punct de vedere spiritual şi vezi dacă ai numai idealuri sau ai viziune.”Ah. dar căutarea omului trebuie să depăşească înţelegerea lui, altfel, pentru ce este cerul?”

„Unde nu este viziune…” O dată ce-L pierdem din vedere pe Dumnezeu, începem să fim nepăsători, dăm la o parte anumite restricţii, dăm la o parte rugăciunea, dăm la o parte viziunea lui Dumnezeu în privinţa lucrurilor mici şi începem să acţionăm din proprie iniţiativă. Dacă ne hrănim cu ceea ce au produs mâinile noastre, dacă facem lucruri din propria noastră iniţiativă, fără a aştepta ca Dumnezeu să intervină, suntem pe cărarea care duce în jos, am pierdut viziunea. Este atitudinea noastră de astăzi o atitudine ce izvorăşte din viziunea pe care am primit-o de la Dumnezeu? Aşteptăm noi ca Dumnezeu să facă lucruri mai mari decât a făcut vreodată. Există prospeţime şi vigoare în starea noastră spirituala?

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

EFESENI 1:3

„Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile cereşti, în Hristos.”

Oh, minunata adâncime şi înălţime a harului dumnezeiesc!

Adâncimea acestui har ne-a îmbrăţişat pe când eram cufundaţi în păcatele şi vinovăţia noastră şi expuşi mâniei lui Dumnezeu, iar înălţimea harului ne-a dus la Dumnezeu în Hristos pentru o binecuvântare deplină şi veşnică! Astfel, adevărat ne învaţă Scriptura despre realitatea trecerii noastre din ce am fost în Adam, la poziţia nouă pe care o avem acum în Domnul Isus, iar despre această poziţie ni se spune: „nu în firea păcătoasă”, „nu a lumii”, „nu sub Lege”, ci „în Duhul”, „fiind binecuvântaţi cu orice binecuvântare, în locurile cereşti, în Hristos.”

Cel mai important lucru pentru noi este să ne întrebăm cât de adânc am primit noi aceste adevăruri în inima noastră? Cât de mult credem adevărul lui Dumnezeu cu privire la ce a lucrat El pentru noi în Domnul Hristos? Ne luăm noi în mod hotărât locul nostru, poziţia noastră în Domnul Isus atunci când avem de a face cu Dumnezeu? El nu ne poate vedea decât în această poziţie şi nu tratează cu noi, decât în virtutea acestei binecuvântate stări pe care El ne-a dat-o. Aceia care nu au primit prin credinţă acest adevăr, pot încerca mult şi bine să se apropie de Dumnezeu prin ceea ce fac ei înşişi chiar cu sincere intenţii, dar vor fi totdeauna dezamăgiţi dacă nu se întorc la simpla credinţă că apropierea şi primirea noastră înaintea lui Dumnezeu nu poate fi decât în Domnul Hristos. Aceia însă care, prin credinţă au luat în stăpânire această poziţie, se bucură în ea, şi se odihnesc în prezenţa Tatălui care este mai mutt- decât „Tată ceresc!” pronunţat în mod mecanic, El este Tatăl nostru personal şi real în viaţa noastră de fiecare zi, cu toate amănuntele ei. Ce odihnă, ce bucurie, ce mângâiere, ce siguranţă!!

Fericiţi într-adevăr sunt aceia care sunt ocupaţi cu slava personală a Domnului Isus, cu desăvârşirile Lui, cu lucrarea Lui încheiată, adorându-L în orice vreme, în orice loc şi în orice situaţie. în felul acesta ei vor fi totdeauna mângâiaţi în dragostea Tatălui şi vor avea bucuria siguranţei depline în preaiubitul Său Fiu veghind şi aşteptând venirea Sa.

„Valoarea sângelui Domnului Hristos, făcut păcat pentru noi ne prezintă înaintea lui Dumnezeu în desăvârşirea acestei jertfe.” J.N.D.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Ci veţi primi putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului. După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns de ochii lor”.(Fapte Ap. 1:8-9)

După ce a înviat Isus, S-a arătat deseori ucenicilor dovedindu-le astfel că trăieşte, totodată le-a dat sfaturi şi le-a vorbit despre Împărăţia Lui Dumnezeu.

„După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se desori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia Lui Dumnezeu.Le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui”.

Le-a mai spus:”Ioan a botezat cu apă, dar voi nu după multe zile veşi fi botezaţi cu Duhul Sfânt”. Aceasta este una din cele mai mari promisiuni. Căci cine are Duhul Lui Hristos, este al Lui. Omul firesc nu primeşte lucrările Duhului Lui Dumnezeu, şi nici nu-L cunoaşte.Duhul, însă ne descoperă pe Domnul Isus, ne arată ceea ce este al nostru prin Isus Hristos, şi ceea ce Dumnezeu ne dăruieşte prin Isus. Prin puterea Duhului Sfânt putem să fim împlinitori ai Cuvântului Lui Dumnezeu. În prezenţa Duhului Domnului este libertate, suntem eliberaţi de toate legăturile, chiar şi de frica de moarte. De aceea Dumnezeu ne îndeamnă să cerem Duhul Sfânt. Cei care au primi Duhul Sfânt pot să depună mărturie, şi trebuie să facă aceasta, pentru că Domnul le-a dat această misiune:să fie martorii Lui în Ierusalim şi până la marginile pământului.

„După ce a spus acestea, un nor L-a ascuns din ochii lor şi S-a înălţat la cer”.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

A TE ÎNCREDE ÎNSEAMNĂ A TE BUCURA

Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt. Psalmul 33.21

Planta credinţei face să crească floarea bucuriei inimii; ea nu înfloreşte chiar de la început, ci vine la timpul său. Să ne încredem în Domnul în orele noastre triste şi, în ziua hotărâtă, El va răspunde încrederii noastre, dându-ne bucuria Lui, ca roadă a credinţei noastre. Îndoiala dă naştere suferinţei, dar încrederea aduce bucurie.Siguranţa exprimată de Psalmist este, în adevăr, o făgăduinţă în care, dacă ne încredem, ni se garantează împlinirea; deci, să ne-o însuşim. Dacă nu ne bucurăm în această clipă, totuşi ne vom bucura, tot atât de sigur cum Dumnezeul lui David este şi Dumnezeul nostru.Sa ne gândim adânc la sfântul Nume al lui Dumnezeu, pentru ca să avem mai multă încredere şi să ne bucurăm tot mai sigur. În firea Lui, El este sfânt, drept, milos, credincios şi neschimbat. Un astfel de Dumnezeu nu este El vrednic de toată încrederea noastră? El este Atotputernic, Atotînţelept şi Atotprezent. Nu ne putem oare lăsa în totul în voia Lui? Să ne hotărâm la aceasta chiar de acum şi fără rezervă!Iehova-Jireh va îngriji, Iehova-Şalom ne va trimite pacea, Iehova-Ţidkenn ne va îndreptăţi, Iehova-Sameh va fi pentru totdeauna aproape şi cu Iehova-Nissi vom birui pe orice vrăjmaş. Cei ce cunosc Numele Tău, se vor încrede în Tine; şi cei ce se încred în Tine, se vor bucura în Tine, Doamne.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Efraim sa alipit de idoli: lăsațil!   Osea 4.17

Fiindcă Israel hotărâse să se împotrivească, precum „o juncană îndărătnică”, Dumnezeu la lăsat să meargă pe calea lui. El avea să fie ca un miel care se hrăneşte pe o păşune întinsă, având o deplină libertate, însă, de asemenea, având un sfârşit hotărât, fiind lăsat să se îngraşe pentru tăiere. Sentința fusese dată: „Efraim sa alipit de idoli: lăsațil!”.

Nimic nu poate fi mai solemn! Este ca şi cum Dumnezeu ar fi epuizat toate metodele posibile pentru restabilirea lui, în afara celei din urmă – cea de al lăsa să învețe, printro experiență amară, lecția pe care nu fusese capabil so învețe în niciun alt fel. În Noul Testament, această metodă corespunde celei de a fi dat pe mâna lui Satan (1 Corinteni 5.5). Când un suflet se dovedeşte cu totul împotrivitor, Dumnezeu poate spune despre el ceea ce a spus despre Israel: „Sa alipit de idoli”. Orice mustrare şi corecție frățească devin inutile. Un astfel de suflet este lăsat până va realiza, prin cernerea lui Satan, cât de mult sa îndepărtat de Dumnezeu şi cât de jos a căzut.

Să observăm că Dumnezeu aplică această metodă doar după ce toate celelalte mijloace de restabilire au eşuat. Doar după ce răbdarea Sa a ajuns la sfârşit la abandonat El pe Efraim. La început El a acționat cu îngăduință față de el, la îndemnat, la mustrat şi la disciplinat; totul însă a fost în zadar. Efraim era hotărât să meargă pe calea lui. În cele din urmă, fiindcă îl iubea prea mult ca săl abandoneze pentru totdeauna, Dumnezeu spune: „Lăsațil!”. Acum el avea să guste, printro experiență tristă, rezultatul deplin al depărtării de Dumnezeu. Avea să fie lăsat pradă poftelor inimii sale (versetele 18 şi 19). Cât de adâncă este dragostea care răzbate din toată această descriere tristă! Cât de tandru este harul care persistă până la sfârşit, căutând restabilirea celor care nu au nicio valoare şi niciun merit!

H. A. Ironside

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, Iţi mulţumesc pentru cuvântul Tău: „nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6). Cer un astfel de ajutor de la Duhul Tău ca să fii satisfăcut cu mine astăzi.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«. ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi.» Filipeni 2,3

Relaţiile noastre cu cei din jur arată dacă avem cu adevărat parte de binecuvântarea lui Isus. Te rog să analizezi aceste relaţii în lumina conceptelor biblice despre binecuvântare.

1. Umilinţă. Umilinţa nu este doar o virtute, ci însuşi fundamentul binecuvântării lui Isus. El spune: «… Eu sunt blând şi smerit cu inima» (Matei 11,29). Adevărata umilinţă o avem şi o păstrăm numai în prezenţa Dumnezeului cel Sfânt. Doar în acest fel putem să privim un frate sau o soră mai presus de noi înşine. Cine îşi analizează viaţa în lumina neprihănirii lui Dumnezeu vede calităţile spirituale ale altora ca fiind întotdeauna mai înalte. Din acest motiv consider că mândria spirituală reprezintă cea mai mare trădare.

2. Dragoste frăţească. Iată a doua temelie a binecuvântării lui Isus, care este în strânsă legătură cu prima: «Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. In cinste, fiecare să dea întâietate altuia» (Rom. 12,10). Cine practică această dragoste vizavi de semenii şi fraţii săi, îl cinsteşte pe Domnul. Un adevărat copil al lui Dumnezeu nu mai cunoaşte pe nimeni în felul lumii, ci se apropie de fiecare frate şi soră cu respect şi în ei îl recunoaşte şi îl onorează pe Isus. O asemenea atitudine se dovedeşte şi prin faptul că un astfel de om nu mai vorbeşte despre smerenia şi experienţele lui, ci, în tăcere face voia Domnului.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti. Efeseni 1:3

Christos revarsă asupra poporului Său toate binecuvântările trecute, prezente şi viitoare. În timpurile tainice ale începuturilor, Isus a fost prima alegere a Tatălui Său. Prin alegerea Sa, am devenit beneficiari, fiindcă, prin El, Dumnezeu „ne-a ales înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4). El a avut din veşnicie privilegiile Fiului, singurul şi prea iubitul Fiu al Tatălui Său. Prin bogăţia harului Său, prin adopţie şi naştere din nou, El ne-a ridicat şi pe noi la rangul de fii, fiindcă ne-a dat „dreptul să ne facem copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). Legământul etern, bazat pe garanţii şi confirmat prin jurământ este al nostru, pentru mângâierea şi întărirea noastră. În hotărârile veşnice ale înţelepciunii preştiente şi atotputernice, ochii Domnului Isus au fost fixaţi asupra noastră. Putem să fim siguri că în cartea destinului nu există nici un rând care să lezeze interesul aleşilor Săi. Promisiunea de căsătorie a Prinţului slavei ne aparţine, fiindcă noi ne-am logodit cu EI, şi nunta se va desfăşura în curând în faţa întregului univers. Minunata întrupare a Dumnezeului cerurilor, cu toată bunătatea şi umilinţa ei, este a noastră. Sudoarea de sânge, biciul şi crucea sunt ale noastre pentru totdeauna. Oricare ar fi binecuvântatele consecinţe ale ascultării desăvârşite, răscumpărării uimitoare, învierii, înălţării sau mijlocirii — toate sunt ale noastre prin darul său. Acum El ne poartă numele pe pieptar şi, în lucrarea Sa de mijlocire din faţa tronului, vorbeşte despre noi şi ne pledează cauza. El îşi foloseşte domnia peste împăraţi şi stăpâniri şi măreţia Sa din cer în beneficiul celor care cred în el. Ne ajută la fel de mult acum, în deplină slavă, ca şi atunci când s-a aflat pe pământ. Cel care s-a dăruit morţii şi durerii pentru noi ne ajută cu atât mai mult acum, când este întronat în slava cerurilor.

SEARA

Vino, iubitule, haidem să ieşim pe câmp… să vedem dacă a înmugurit via. Cântarea Cântărilor 7:11-12

Biserica vrea să se angajeze în lucrare şi doreşte tovărăşia Domnului. Ea nu spune „hai să ies” ci „haidem să ieşim”. Este o mare binecuvântare să lucrezi cu Isus! Este misiunea poporului lui Dumnezeu să îngrijească via Domnului. Asemeni primilor noştri părinţi, suntem aşezaţi în grădina Domnului ca s-o îngrijim; de aceea, trebuie să ieşim în câmp. Atunci când are o gândire corectă, biserica doreşte comuniunea cu Christos în toate lucrurile. Unii îşi imaginează că nu ÎI pot sluji pe Christos în mod activ dacă au părtăşie cu El. Ei se înşeală. Într-adevăr, este foarte uşor să ne vedem de viaţa şi activităţile noastre zilnice şi să ne plângem asemeni Sunamitei: „m-au pus păzitoare la vii, dar via frumuseţii mele n-am păzit-o „(Cânt. 1:6). Nu avem nici un motiv însă să facem acest lucru, exceptând nebunia şi neglijenţa noastră. Cu siguranţă, un credincios poate să nu facă nimic, şi să fie la fel de mort spiritual ca şi cei care sunt extrem de ocupaţi. Maria nu a fost lăudată fiindcă a stat degeaba, ci fiindcă a stat la picioarele lui Isus. Chiar şi aşa, creştinii nu sunt lăudaţi pentru neglijarea datoriilor sub pretextul părtăşiei secrete cu Isus. Nu este recomandat să stai, ci să stai la picioarele lui Isus. Nu vă gândiţi că activitatea este ceva rău. Este o mare binecuvântare şi un mare har pentru noi. Pavel spunea că predicarea era un mare har, şi fiecare formă a slujirii creştine poate deveni o binecuvântare personală pentru cei angajaţi în ea. Nu pustnicii şi călugării au cea mai mare părtăşie cu Christos, fiindcă ei au tot timpul la dispoziţie, ci lucrătorii neobosiţi care trudesc pentru Isus şi care, în lucrarea lor, muncesc alături de Isus, şi sunt „lucrători împreună” (2 Corinteni 6:1) cu Dumnezeu. Să ne aducem aminte că, orice am face pentru Isus, facem mai bine împreună cu El.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Avraam stătea tot înaintea Domnului. (Geneza 18:22)

În acest capitol, Avraam a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru vieţile altora. Un prieten al lui Dumnezeu nu poate face altceva. Dar poate că tu vezi nivelul de credinţă al lui Avraam şi prietenia lui cu Dumnezeu ca ceva mult peste posibilităţile tale. Nu te descuraja, orice ar fi, pentru că Avraam a crescut în credinţă nu în salturi uriaşe, ci pas cu pas. Şi noi putem face la fel.

Omul a cărui credinţă a fost sever încercată, dar totuşi a trecut prin bătălie victorios, este omul peste care vor veni încercări mai grele. Cele mai scumpe bijuterii sunt cele tăiate şi şlefuite cu cea mai mare îndemânare, şi cele mai preţioase metale sunt trecute prin cele mai fierbinţi focuri. Poţi fi sigur că Avraam n-ar fi fost niciodată chemat Tatăl credinţei dacă n-ar fi fost încercat la maximum.

Citeşte Geneza 22. În versetul 2, Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac, … şi adu-l ardere de tot”. Îl vedem apoi urcând pe Muntele Moria cu inima grea şi dorind fierbinte, dar supunându-se smerit. A urcat cu Isaac, obiectul dragostei lui mari, care urma să fie sacrificat la porunca lui Dumnezeu – Acela pe care Avraam Îl iubea şi Îi slujea cu credincioşie!

Ce lecţie ar trebui să fie aceasta pentru noi când contestăm metodele pe care le foloseşte Dumnezeu în vieţile noastre! Mustraţi toate interpretările care încearcă să arunce îndoiala asupra acestei scene ameţitoare, pentru că acesta este un exemplu practic pentru toate vârstele! Îngerii priveau şi ei cu teamă respectuoasă. Nu va rămâne credinţa lui Avraam pentru totdeauna ca o putere şi ca un ajutor pentru toţi oamenii lui Dumnezeu? Nu va fi încercarea lui o mărturie a faptului că întotdeauna credinţa neclintită va dovedi credincioşia lui Dumnezeu?

Răspunsul este un „Da” răsunător! Şi odată ce credinţa lui Avraam a trecut victorioasă prin cel mai mare test al ei, Îngerul Domnului – Domnul Isus, Yehovah, şi Cel în care „făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele … sunt «da» … [şi] «Amin»” (2 Cor. 1:20) – i-a vorbit şi i-a spus: „ştiu acum că te temi de Dumnezeu” (Geneza 22:12). Domnul i-a spus, de fapt: „Pentru că ai avut încredere în Mine în această grea încercare, voi avea încredere în tine, şi vei fi pentru totdeauna «prietenul Meu» (Isaia 41:8)”. Domnul i-a promis lui Avraam: „Te voi binecuvânta foarte mult … Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!” (Geneza 22:17,18). Este adevărat, şi întotdeauna va fi, că „cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios” (Galateni 3:9).

Să fii prieten cu Dumnezeu nu este puţin lucru.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 14.1-27

Din compasiune pentru rămăşiţa poporului Său, Dumnezeu va răsturna chiar şi cele mai mari imperii (43.3-5). Nimic nu este prea greu pentru El când este vorba să-i elibereze pe cei pe care-i iubeşte. Să nu ne temem! El are în mâini toate mijloacele pentru a-i ocroti pe copiii Săi, şi aceasta nu în virtutea credincioşiei noastre, ci a Sa.

După Babilon ne este adus în atenţie împăratul Babilonului. Devenim martorii unei scene deosebit de cumplite, pentru că Isaia ne conduce până la locuinţa morţilor, pentru a ne zugrăvi acolo tremurul cauzat de apariţia acestui personaj impunător. „Iată! Şi tu ai ajuns…” (v. 10) – se miră cei care îl cunoscuseră în culmea puterii lui! În acest împărat al Babilonului îl recunoaştem pe conducătorul celui de-al patrulea imperiu (cel roman), numit şi „Fiara”. Totuşi, gândul Duhului trece mai departe de acest agent al lui Satan, pentru a ni-1 evoca (începând cu v. 12) pe însuşi Satan. „Cum ai căzut din ceruri…?” Felul cum a pătruns mândria în Lucifer (numit şi Luceafărul, Steaua strălucitoare, Fiul zorilor, Heruvimul de lumină) rămâne o taină prea adâncă. Şi, deşi a devenit prinţ al întunericului, el încă ştie să se deghizeze în înger de lumină, pentru a înşela (2 Corinteni 11.14); el face şi astăzi pământul să tremure sub puterea întunericului şi nu-şi eliberează nicidecum prizonierii (v. 17; 49.24,25). Dar, potrivit promisiunii divine, Dumnezeu îl va zdrobi în curând sub picioarele noastre (Romani 16.20; Ezechiel 28.16-19).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 1 loan 2:12-17

Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Iacov 4:4

UN TOBOŞAR DIFERIT

Una din cele mai celebre afirmaţii din secolul 19 a fost rostită de naturalistul Henry David Thoreau: „Dacă cineva nu trăieşte în pas cu semenii săi, poate că este din cauza că aude un toboşar diferit”. Comentând pledoaria pe care Thoreau o aducea în sprijinul ciudăţeniilor lui personale, profesorul de Studii biblice H.A. Ironside a spus: „Creştinul poate spune la fel. Dacă urechea noastră interioară a fost acordată la muzica cerului, auzim bătăile tobelor cereşti. De aceea, vom vedea în mod necesar că lumea, cu tot ceea ce se petrece aici jos, nu ţine pasul şi este contrară cu Duhul Sfânt care locuieşte în noi”. Este trist să spunem, dar uneori este imposibil să distingem pe aceia care se cheamă creştini de aceia care nu sunt. Ei gândesc, vorbesc, şi acţionează ca un necredincios. Pe de altă parte, creştinii care sunt plini de Duhul nu se simt acasă în mijlocul filozofiilor şi practicilor lumii. Ei nu se vor supune standardelor ei lipsite de sfinţenie, chiar dacă poziţia lor este lipsită de popularitate şi, în unele cazuri, chiar luată în batjocură. Ei îşi dau seama că în calitate de cetăţeni ai cerului, ei sunt în lume dar nu şi din lume. Ei arată, prin comportamentul şi prin atitudinea lor, adevărul vechii cântări: „Lumea aceasta nu e casa mea,/ Sunt numai călător prin ea.” Ei mărşăluiesc după alt toboşar. Creştine, ni se spune să umblăm aşa cum a umblat Cristos (1 Ioan 2:6). Dacă umblăm „în pas” cu lumea, atunci nu „suntem în cadenţă” cu cerul. 
R.W.D.

Lumea n-are Dumnezeu şi zace în păcat

Duşmană cerului şi lui Cristos Isus.

Creştine, fii credincios şi-adevărat,

Urmând lumina Cuvântului de sus. Anonim

Cei ce umblă cu Dumnezeu nu vor fi înpas cu lumea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Ai puţină putere Apocalipsa 3.8

Trăsătura aceasta „puţină putere” era unul din semnele de recunoaştere care se găsea în adunarea din Filadelfia. Această puţină putere stătea în totală contradicţie cu ceea ce se găsea în Laodicea. în Laodicea găsim laude ale firii pământeşti: fiecare se credea puternic în sinea lui. Ce stare tristă în Filadelfia găsim trăsături care plac lui Dumnezeu şi care deosebesc rămăşiţa credincioasă a creştinilor, în timpul de azi al decăderii de la adevărata credinţă (Iuda 3). Dacă avem cunoştinţa că avem „puţină putere” aceasta nu este o scuză ca să trăim în indiferenţa şi lâncezeala zilelor noastre. Această „puţină putere” este tot o judecată a lui Dumnezeu pentru că nu am rămas statornici. Cei credincioşi cu adevărat ştiu că au puţină putere dar aceasta îi face dependenţi de Domnul şi Cuvântul Său. Dacă există o astfel de gândire în adunare, starea este bună. Faţă de dezbinările care sunt în creştinism şi faţă de cultul personalităţii care a cuprins pe mulţi creştini noi ne manifestăm tristeţea, dar vrem să stăm în starea filadelfiană ţinându-ne strâns de ceea ce a fost la început şi nu vrem cu nici un chip să înfrumuseţăm strângerile noastre laolaltă aşa cum ar fi gata firea pământească să ne dicteze. Fiecare personalitate şi independenţă este în contradicţie cu ceea ce Domnul a găsit în Filadelfia. Se poate întâmpla ca cei care vor să meargă pe cale cu seriozitate în supunere şi smerenie după Cuvântul lui Dumnezeu, să fie numiţi de ceilalţi că sînt mândri şi ca vor să se înalţe mai presus, dar este foarte important dacă Dumnezeu nu găseşte aceste păcate în viaţa lor (1 Petru 4.12-16). Şi lui Ghedeon i-a fost spus: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai”. De aceea şi noi să mergem pe calea Scripturii în cunoştinţa că nu putem nimic, dar Domnul poate totul. A păstra Cuvântul răbdării Sale şi Numele Său să fie dorinţa inimii noastre. El vine în curând.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi.

Proverbe 27.1

Încărcătura secretă

Următoarea întâmplare a avut loc în luna mai a anului 1915, în timpul Primului Război Mondial. Cea mai mare navă britanică „Lusitania” a fost atacată de un scufundător al marinei germane. Nava britanică s-a scufundat la sud de coasta Irlandei și 1.198 persoane și-au pierdut viața. Tragedia a avut loc așa de repede, încât scăparea a fost imposibilă. Submarinul german a lansat o torpilă, care a lovit partea de la tribord a vasului chiar în spatele punții. Aceasta a fost urmată de a doua explozie undeva înăuntrul vasului. În decurs de 18 minute, vasul a fost sub apă. Scufundarea navei „Lusitania” a rămas mulți ani o taină. Care a fost cauza celei de a doua explozii? Se afla la bord o încărcătură secretă? Da, de fapt se afla așa ceva. Declarația de încărcătură prezentată în timpul cercetării judiciare declara că erau numai untură de porc și diverse. Numai după mulți ani, mai târziu, când a fost descoperită o copie fidelă a declarației de expediție originală, lumea a aflat ce a fost în realitate în acea navă. Încărcătura secretă era formată din peste 60 de tone de muniție. Nu torpila a fost cea care a scufundat nava „Lusitania”. Ea n-a făcut altceva decât să aprindă explozivele, care au dat naștere la a doua explozie. Mândria navei britanice a fost doborâtă din interior.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

ÎNVAȚĂ SĂ TRECI CU VEDEREA…    

„dragostea acopere o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8)

Stima de sine a unei persoane își are deseori temelia în reacțiile, pozitive sau negative, ale celor din jur. Așadar, cuvintele și atitudinile tale îi pot zidi pe ceilalți sau îi demolează pur și simplu. Dr. Paul Brand a fost chirurg pe avion în timpul celui de-AI Doilea Război Mondial. Într-una din cărțile sale, el povestește despre un bărbat pe nume Peter Foster, care era pilot în Armata aeriană regală. Foster zbura cu un Hurricane (uragan – n.tr.), un avion de luptă cu un defect de fabricație: motorul cu o singură elice era montat în față, iar conductele de combustibil treceau pe lângă cabină. La un impact direct, pilotul era instantaneu înghițit de flăcări înainte de a se putea catapulta. Consecințele erau deseori tragice. Unii piloți RAF, prinși într-un astfel de infern, sufereau zeci de operații de reconstruire a feței. Peter Foster a fost unul dintre acei piloți loviți, a cărui față a fost arsă de nu se mai putea recunoaște. Foster, însă, a avut sprijinul familiei și dragostea logodnicei lui. Ea l-a asigurat că nimic nu s-a schimbat în afară de câțiva milimetri de piele. Doi ani mai târziu, ei s-au căsătorit. Foster a spus despre logodnica lui: „Ea a devenit oglinda mea. Mi-a dat o nouă imagine despre mine însumi. Când o privesc, ea îmi surâde cald și iubitor spunându-mi că sunt bine”. Căsnicia și alte relații prețioase din viața ta ar trebui să funcționeze în același fel – chiar și când nu a avut loc o desfigurare. Ar trebui să fie o admirație reciprocă prin care se zidește stima de sine a fiecăruia și prin care se trec cu vederea defectele care altfel ar fi distrugătoare. Există un cuvânt biblic pentru un astfel de angajament: se numește dragoste.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: