Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Perseverenţa credinţei

„Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele.”Apocalipsa 3:10

Perseverenţa înseamnă mai mult decât răbdare. Viaţa unui sfânt este în mâna lui Dumnezeu ca arcul şi săgeata în mâna unui arcaş. Dumnezeu ţinteşte spre ceva ce sfântul nu poate să vadă şi El întinde arcul, iar credinciosul spune în repetate rânduri: „Nu mai rezist”. Dumnezeu nu ţine cont de aceasta: El continuă să întindă arcul până când ţinta Lui este la vedere şi apoi lasă săgeata să zboare. Încrede-le în mâna lui Dumnezeu. Pentru ce anume ai nevoie de perseverenţă în viaţa la acum? Menţine legătura cu lsus Cristos prin perseverenţa credinţei. „Chiar de mă va ucide, voi nădăjdui în El” ( Iov 13:15. KJV). Credinţa nu este un sentiment patetic, ci o încredere solidă, tare, zidită pe faptul că Dumnezeu este dragoste sfântă. Nu poţi să îl vezi acum, nu poţi să înţelegi ce face, dar Îl cunoşti pe El.
Ruina apare atunci când nu există acel echilibru mental care vine din înrădăcinarea în adevărul veşnic că Dumnezeu este dragoste sfântă. Credinţa este efortul eroic al vieţii tale, te arunci cu o încredere deplină în braţele lui Dumnezeu.

Dumnezeu a riscat totul în lsus Cristos pentru a ne mântui; acum vrea ca noi să riscăm totul punându-ne toată încrederea în El. Există domenii în care acea credinţă nu a lucrat încă în noi – locuri neatinse de viaţa lui Dumnezeu. În viaţa lui lsus Cristos nu au existat astfel de locuri şi nu ar trebui să existe nici în viaţa noastră. „Şi viața veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine.” Viaţa veşnică înseamnă, în realitate, o viaţă care se poate confrunta cu orice îi este menit să se confrunte, fără a se clătina. Dacă adoptăm acest mod de a vedea lucrurile, viaţa devine o mare aventură, o posibilitate glorioasă de a vedea lucruri minunate tot timpul. Dumnezeu ne disciplinează pentru a ne aduce în locul central al puterii.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

IOAN 4:23

„închinătorii adevăraţi vor adora pe Tatăl în duh şi în adevăr.

Închinare şi adorare este acelaşi lucru.

Îl adorăm noi pe Dumnezeu sau numai ştim câte ceva despre El? Dacă nu-L cunoaştem cu inima ca pe Tatăl nostru ceresc, nu-I putem oferi o adorare adevărată ci de formă şi asta nu-L mulţumeşte deloc pe Dumnezeu. Adorarea primită de Dumnezeu are trei caracteristici:

Intâi, trebuie să recunoaştem şi să ne bucurăm de relaţia: tată-copil pe care ne-o confirmă cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta însemnează acea legătură intimă, caldă şi plină de iubire dintre un tată şi copilul lui. „şi voi n-aţi primit un duh de robie ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, prin care strigăm: Ava, Tată” (Rom.8:15). şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava, adică Tată!” (Gal. 4:6). Deşi Ava însemnează tot Tată, cuvântul Ava ne-a fost păstrat pentru a scoate în evidenţă mai bine scumpa relaţie dintre noi şi Tatăl nostru: Tată, Tată este strigătul unui copil care se adresează cu încredere şi căldură tatălui său.

A doua caracteristică este că noi trebuie să-L adorăm pe Dumnezeu „în duh”, din inimă nu numai emoţional ci şi prin fapte, gânduri, atitudini şi dorinţe. Adevărata adorare este o recunoaştere a ceea ce este Dumnezeu şi a ceea ce face El pentru noi.

A treia caracteristică pentru ca o adorare să fie primită, trebuie să fie „în adevăr”, adică în conformitate cu ceea ce ne-a descoperit Dumnezeu. Falsele închinări, chiar dacă sunt adresate Dumnezeului adevărat, sunt adresate într-un fel care nu sunt pe linia adevărului revelat de Dumnezeu, chiar dacă sunt făcute în mod sincer. Samaritenii erau un popor religios, sincer care căutau să urmeze pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, dar închinarea lor avea unele adăugiri împotriva Scripturii. Ceea ce este minunat de reţinut este că Dumnezeu care a creat şi controlează vastul univers, caută pe planeta noastră adoratori adevăraţi. Prin venirea Domnului Isus s-a putut face posibilă legătura intimă între credincios şi Dumnezeu. Ce poziţie şi privilegiu au copiii Lui! Recunoaştem şi ne bucurăm noi de aceeaşi relaţie cu Tatăl nostru ceresc? Ne putem da seama ce binecuvântări şi ce bogăţie de har curg din această relaţie: TATA-COPIL! Dumnezeu să ne dea harul să ne purtăm într-un chip vrednic de starea aceasta înaltă pe care o avem. „Să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu care v-a chemat la împărăţia şi Slava Sa proprie.” (1Tes. 2:12.)

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„De aceea încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea Lui Isus Hristos”. (1 Petru 1:13)

Deseori şi în multe feluri suntem ispitiţi din toate părţile şi ne punem întrebarea: „Care mai este nădejdea noastră? Pe ce ne bazăm? Răspunsul este: „Puneţi toată nădejdea în harul care-ţi este oferit prin arătarea Domnului Isus Hristos!”

În această stare putem creşte. Dacă citim cu atenţie Scriptura, atunci putem să avansăm ca unii care au trecut din moarte la viaţă, care pot spune: „Am fost mort, dar am fost adus la viaţă”. Cei drepţi şi sfinţii pot să crească în viaţa lăuntrică.

Ceilalţi trebuie ca mai întâi să devină drepţi şi sfinţi. Condiţia creşterii şi de a ajunge din lumină în lumină este ca să fiu părtaş al harului. Este scris:”Urmăriţi pacea cu toţii şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”

Mulţi pornesc la drum considerând că ajunge sfinţenia dobândită prin fapte. Vreau să folosesc un exemplu:dacă un vânător are de gând să vâneze un iepure, el nu trebuie să facă întâi iepurele, ci doar sa-l vâneze. Dacă este scris: „Urmăriţi sfinţenia,” aceasta înseamnă că suntem sfinţiţi prin jertfa trupului Domnului Isus Hristos, de aceea putem conta pe aceasta în ispitele şi furtunile care ne înconjoară, astfel putem să fim neclintiţi în sfinţenie. Cât de mult dorim să ne sfinţim. Dar nu ne este de folos să facem noi ceva pentru sfinţirea nostră;dacă ar fi aşa, am putea spune că Dumnezeu ne pretinde prea mult, ceea ce nu suntem în stare să realizăm, şi prin urmare, am pieri. Dar Hristos este sfinţirea noastră,această realitate ne bucură şi ne îndeamnă să ne lăudăm cu Isus Hristos.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

HAR ŞI LA BĂTRÂNEŢE

Duceţi-vă şi voi în via Mea, şi vă voi da ce va fi cu dreptul.

Matei 20.4

Da, chiar pentru persoanele în vârstă şi obosite este încă de lucru în via Domnului Cristos. Cu toate că am ajuns în ceasul al unsprezecelea, El doreşte să ne mai folosească. Ce har! Desigur, orice bătrân ar trebui să salte de bucurie la această chemare. Când oamenii sunt înaintaţi în vârstă, nu-i ia nimeni pe garanţie. Ei merg din loc în loc pentru a găsi de lucru, dar patronii dau din cap, la vederea părului lor alb; însă Domnul Isus îi primeşte pe bătrâni şi le dă bună plată. Vedeţi câtă bunătate! Fă, Doamne, ca cei bătrâni să intre fără întârziere în slujba Ta. Dar, Dumnezeu va da oare vreo răsplata celor neputincioşi din cauza bătrâneţii? Nu vă îndoiţi de aceasta. El spune că va da ce va fi cu dreptul, dacă lucrează în via Lui. Veţi primi aici harul, iar acolo sus, slava. Vă va da ajutor şi mângâiere în timpul de faţă, şi odihna în viitor; o putere care va ţine în toate zilele şi o viziune a slavei când va veni noaptea morţii. Toate acestea, ţi le va da Domnul Isus, ţie care ai venit la El la bătrâneţe, ca şi celui care intră de tânăr în slujba Sa. Voi mărturisi acest har oricărui suflet nepocăit, om sau femeie bătrână, rugând pe Domnul să-i binecuvânteze, pentru dragostea Domnului Isus; apoi voi fi cu luare aminte să-i descopăr, pentru a le face cunoscut vestea bună.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Ostaşii deci, după ce Lau răstignit pe Isus, au luat hainele Lui şi leau făcut patru părți: fiecărui ostaş o parte, şi cămaşa; iar cămaşa era fără cusătură, țesută în întregime de sus până jos. Au spus deci între ei: „Să no sfâşiem, ci să aruncăm sorți pentru ea, a cui să fie”.  Ioan 19.23,24

Hainele lui Hristos (5) – Suferințele Sale (B)

Aşa cum am văzut întruna din meditațiile noastre precedente, Domnul a purtat haine simple, caracteristice oamenilor săraci din Galileea. Aceste haine erau aspre şi, în cea mai mare parte, lipsite de culoare. Doar cei bogați purtau haine moi şi colorate în acel timp (Matei 11.8; Luca 16.19). Chiar şi doar acest lucru ar trebui să facă inimile noastre să se plece în adorare, atunci când medităm la faptul că Domnul gloriei a trăit în această lume purtând haine galileene, simple şi sărăcăcioase.

La cruce, El a fost dezbrăcat de hainele Sale pentru a doua oară de soldații romani (prima oară sa întâmplat atunci când a stat înaintea lui Pilat –Matei 27.28). Cei patru soldați de la cruce au împlinit, fără să ştie, ceea ce a spus Scriptura. Hainele Sale, obişnuite pentru acea vreme, aşa cum am remarcat deja, erau compuse din cinci părți: 1. acoperitoarea pentru cap;2. haina propriuzisă; 3. cingătoarea; 4. sandalele; 5. cămaşa.

Cei patru soldați au împărțit hainele Domnului în patru părți, luând fiecare câte una. Mai rămânea cea dea cincea parte: cămaşa, despre care ni se spune că nu avea nicio cusătură. Soldații, nevrând so rupă în patru bucăți, au decis să tragă la sorți pentru ea. Acest lucru a constituit împlinirea unei profeții din Psalmi: „Îşi împart hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea aruncă sorți” (Psalmul 22.18). Soldații, bineînțeles, nu cunoşteau nimic despre Scripturile iudeilor, însă, în ignoranța lor, au împlinit ceea ce fusese scris de Duhul Sfânt cu o mie de ani înainte. B. Reynolds

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, prin harul Tău, înţeleg atât de mult cu mintea şi vorbesc atât de mult – fa ca inima mea şi comportarea mea nu doar să ţină pasul cu mintea mea, ci să meargă cu mult dincolo de ea.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

„Prin credinţă a venit si s-a aşezat el în Ţara Făgăduinţei ca într-o ţară care nu era a lui» Evrei 11,9

Când citesc în Sfânta Scriptură despre revenirea Domnului, mă impresionează imaginea celor două grupuri de credincioşi care vor apărea în faţa Sa: pe de-o parte vor fi cei care, cu toate cunoştinţele lor religioase, nu au făcut voia Tatălui, iar pe de altă parte vor fi toţi aceia care L-au slujj în ascultare tot timpul vieţii lor. Primului grup i se va spune: «… Niciodată nu v-am cunoscut. Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege» (Matei 7,23). Dar celălalt grup va avea parte de cuvintele: «… Bine, rob bun şi credincios. Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău» (Matei 25,21). Te rog din inimă să te cercetezi şi să vezi dacă eşti un străin pentru această lume şi dacă mergi pe calea strâmtă a lui Isus. Dacă da, atunci ai tot sprijinul din partea Domnului să continui din biruinţă în biruinţă pe această cale a sfinţeniei:

1. prin veghere şi rugăciunea „Vegheaţi, dar, în tot timr pul şi rugaţi-vă» (Luca 21,36);

2. prin aşteptarea Lui: «Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă …» (Luca 12,36);

3. prin rămânerea în El: «Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El» (1 Ioan 2,28).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Dar cel vindecat nu ştia cine este. Ioan 5:13

Timpul trece repede pentru cei fericiţi şi sănătoşi, dar sărmanului slăbănog trebuie să i se fi părut o veşnicie cei treizeci şi opt de ani de boală. De aceea, atunci când Isus l-a vindecat printr-un cuvânt în faţa scăldătorii din Betesda, a simţit o extraordinară schimbare. Ca şi el, păcătosul care a fost paralizat de disperare săptămâni şi luni la rând, aşteptând îndurerat o schimbare, este foarte conştient de bucuria şi pacea pe care i-o aduc cuvintele lui Isus. Răul îndepărtat este prea mare pentru a putea fi nimicit pe nesimţite, viaţa nouă este prea minunată ca să poţi sta liniştit în continuare, şi schimbarea este prea miraculoasă ca să nu fie percepută. Totuşi, sărmanul om nu ştia cine este Autorul vindecării sale. Nu ştia nimic despre sfinţenia persoanei Sale, despre slujbele pe care le îndeplinea, ori despre misiunea care îl adusese printre fii oamenilor. Mulţi ignoră că Isus este Cel care le-a adus vindecare prin sângele Său. Totuşi, noi nu trebuie să ne grăbim să-i Condamnăm pentru această necunoştinţă; unde vedem că urletele sunt salvate, trebuie să credem că mântuirea a fost primită. Duhul Sfânt îi face pe oameni să se pocăiască înainte de a-i face sfinţi. Cel care nu ştie mare lucru va şti în curând totul. Ignoranţa este, totuşi, un mare rău, fiindcă acest sărman om a fost chinuit de farisei şi nu a ştiut să le răspundă după cum meritau. Este bine să fii în stare să răspunzi vrăjmaşilor, dar nu o putem face dacă Domnul Isus nu ne luminează mintea. Vindecarea ignoranţei a urmat însă curând vindecării bolii, fiindcă slăbănogul a fost vizitat de Domnul în templu. După această vizită, a fost găsit mărturisind că „Isus era Acela care-l făcuse sănătos” (Ioan 5:15). Doamne, dacă m-ai salvat, arată-te ca să te pot mărturisi fiilor oamenilor.

SEARA

Imprieteneşte-te, dar, cu Dumnezeu. Iov 22:21

Dacă vrem să ne împrietenim cu Dumnezeu şi să avem pace, trebuie să-L cunoaştem aşa cum ni s-a descoperit — nu numai în unitatea esenţei şi existenţei sale, ci şi în pluralitatea persoanei Sale. „Dumnezeu a spus: să facem om după chipul şi asemănarea Noastră” (Genesa 1:26). Omul nu ar trebui să fie mulţumit până nu ştie ceva despre acel „noi” din care a luat fiinţă. Tânjeşte să-L cunoşti pe Tatăl; îngroapă-ţi fruntea la pieptul Lui în căinţă adâncă, şi mărturiseşte că nu eşti demn să fii numit copilul Său. Primeşte sărutarea iubirii Sale. Pune inelul credincioşiei Sale pe degetul tău. Aşează-te la masa sa, şi veseleşte-ţi inima cu harul Său. Apoi priveşte mai departe şi caută să afli mai multe despre fiul lui Dumnezeu, care este strălucirea slavei Tatălui Său, dar care, totuşi, prin nemărginita bunătate a harului, a devenit om de dragul nostru. Cunoaşte-l în complexitatea unică a naturii Sale: Dumnezeu veşnic şi om limitat, în suferinţă. Urmează-L în timp ce merge pe apă cu paşi divini şi se aşează la fântână cuprins de slăbiciune omenească. Nu te opri până când nu ştii mai mult despre Isus ca Prieten, Frate, Soţ şi tot ce ai nevoie. Nu uita nici de Duhul Sfânt. Străduieşte-te să obţii o viziune clară a naturii şi caracterului Său, a atributelor Sale şi a lucrării Sale. Gândeşte-te la Duhul Domnului, care s-a mişcat la începuturi deasupra haosului şi a adus ordine; care vizitează acum haosul sufletului şi creează ordinea sfinţeniei. Priveşte-L ca Domn şi Dătător al vieţii spirituale, ca Luminător, îndrumător, Mângâietor şi Sfinţitor. Priveşte cum, în putere sfântă, coboară asupra capului lui Isus, şi apoi se odihneşte asupra ta, de jur împrejur. O asemenea credinţă inteligentă, scripturală şi experimentală în Trinitatea Unită este a ta dacă Il cunoşti cu adevărat pe Dumnezeu. O asemenea cunoaştere îţi aduce pace într-adevăr!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Umblând slobozi în mijlocul focului. (Daniel 3:25)

Când Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au fost aruncaţi în cuptor, focul nu i-a împiedicat să se mişte, pentru că au fost văzuţi „umblând slobozi”. De fapt, focul era una din străzile pe care ei călătoreau spre destinaţia lor. Mângâierea pe care o avem din adevărul revelat al lui Hristos nu este că el ne învaţă eliberarea din necaz, ci că el ne învaţă libertatea în necaz.

O, dragă Doamne, când întunericul mă înfăşoară, învaţă-mă că pur şi simplu trec printr-un tunel. Atunci îmi va fi de ajuns să ştiu că într-o zi totul va fi bine.

Mi s-a spus că într-o zi voi sta pe vârful Muntelui Măslinilor şi voi experimenta gloria măreaţă a învierii. Dar, Tată ceresc, vreau mai mult – vreau să mă conducă la ea Calvarul. Vreau să ştiu că umbrele de întuneric sunt umbrele de pe drum – drumul care duce la casa Ta cerească. Învaţă-mă că motivul pentru care trebuie să urc dealul este pentru că acolo sus este casa Ta! Ştiind aceasta, nu voi fi rănit de necaz, dacă voi umbla în mijlocul focului. George Matheson

 

„Drumul e prea greu”, am spus;

„Tot traseul e doar urcuş;

Nu e nici o floare, în schimb sunt spini;

Şi cerul deasupra e gri”.

Dar Cineva m-a luat de mână la intrarea întunecoasă,

Şi ce plăcut e drumul când îl parcurg cu El.

 

„Crucea e prea grozavă”, am strigat –

„Mai mult decât poate duce spatele,

E atât de aspră şi de grea şi de lată,

Şi nu-i nimeni pe aproape căruia să-i pese”.

Dar Cineva S-a plecat uşor şi mi-a atins mâna:

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 13.1-22

De aici şi până la cap. 27, Dumnezeu ne va pune înainte judecăţile asupra naţiunilor, numite oracole sau profeţii: „Profeţia despre…” (v. 1: lit. „Povara despre…”). Acest cuvânt („povara”) are o mare putere de sugestie, deoarece omul lui Dumnezeu, când este constrâns să anunţe judecata viitoare, astăzi ca şi atunci, nu o poate face altfel decât cu o inimă profund împovărată.Din punct de vedere istoric, popoarele amintite aici erau contemporane cu Isaia şi, în această privinţă, profeţiile pe care le vom citi s-au împlinit deja ad-litteram. Relatările pelerinilor confirmă că locul în care a fost amplasat Babilonul este şi astăzi de-a dreptul dezolant şi înspăimântător, în el adăpostindu-se numai fiarele pustiului (v. 17-22). Totuşi, după cum „nicio profeţie a Scripturii nu se interpretează singură” (2 Petru 1.20), nici aceasta nu poate fi explicată izolat, chiar dacă aruncăm un ochi în oglinda istoriei. Întotdeauna trebuie să căutăm în ea, însoţită de priceperea pe care ne-o dă Duhul Sfânt, o raportare la centrul şi scopul profeţiilor, Hristos şi împărăţia Sa viitoare.Va fi un Babilon profetic: falsa Biserică apostată (vezi Apocalipsa 17.5; 18.1-24). Acest Babilon va cădea înainte de întemeierea împărăţiei, spre încântarea sfinţilor, a celor care „se bucură de măreţia lui Dumnezeu” (v. 3; Apocalipsa 18.20; comp. cu Psalmul 35.15,26).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 19:25-30

Fiii ei se scoală şi o numesc fericită. Proverbe 31:28.

„IATĂ MAMA TA!”

Fiul lui Dumnezeu atârna pe crucea romană. Trupul Său fusese bătut cu brutalitate, iar spiritual era despărţit de Tatăl. Cu toate acestea, Şi-a adus aminte de mama Sa. Interesul pentru binele ei nu s-a pierdut în agonia acelei crize. Prin cuvintele „Iată mama ta”, a încredinţat-o în grija ucenicului iubit, loan. Exemplul Său ne arată importanţa de-a ne onora şi de a îngriji de mamele noastre. Iată mama tal

Adu-ţi aminte şi priveşte în ochii ei iubitori, ascultă dulceaţa vocii ei, fiorul chiar şi al unei singure mângâieri a mâinii ei tandre. Adu-ţi aminte de îngrijorarea ce-i înnoura faţa atunci când necazurile ţi-au ieşit în cale şi ce frământare îi cutremura fiinţa atunci când aveai cea mai mică durere. Vei forma multe prietenii dragi, dar nu vei mai avea niciodată acea iubire inexprimabilă care să se reverse împrejurul tău, cum ea a fost în măsură să ţi-o dea. Ingrijeşte-ţi mama până când vei mai avea cel mai preţios dar din câte pot fi în lumea aceasta. Iată mama ta!

învaţă din exemplul ei binecuvântat. Învăţăturile şi călăuzirea ei din cămin modelează şi şlefuieşte caracterul copiilor ei. Iată mama ta!

Priveşte spre ea cu acelaşi motiv cu care Isus i-a spus lui loan – dăruieşte-i grija şi poartă de grijă nevoilor ei. Ea merită mult mai mult decât pot să-i dea darurile şi cuvintele tale. Ea trebuie să aibă afecţiunea, atenţia şi înţelegerea ta. Azi întoarce-te cu mulţumiri si laude spre Dumnezeu pentru mama ta!  
H.G.B.

Eram copil când i-am ştiut iubirea;
Ani grei trecură, şi-i la fel simţirea.
Cu dor, Isuse, şoptesc iubitul nume,
Asemeni mamei nu-i nimenea pe lume. 
Anonim

Mama ta te-a crescut, nu uita de ea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat în mijlocul lor. Luca 22.55

Petru şedea în mijlocul duşmanilor Domnului Isus şi se încălzea la focul pe care l-au aprins ei. Această istorisire este scrisă pentru avertizarea noastră. Domnul Cristos Îl roagă pe Tatăl: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17.15). În Psalmul 145.20 noi citim: „Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc.”Pentru aceasta e nevoie să fim în prezenţa lui Dumnezeu şi să umblăm în dragostea Lui. Noi suntem mereu în atingere cu oamenii din lume, fie la serviciul nostru, fie în casă sau în altă parte, şi este foarte important dacă în relaţiile cu ei ne deosebim printr-un caracter înalt şi sfânt.

Dacă, de exemplu suntem invitaţi într-o familie la masă, atunci plecăm capul ca să mulţumim Domnului pentru darurile primite de la El? Putem să-I mulţumim oriunde şi pentru orice ne-a dat El? Ce trist dacă acest lucru nu se face din cauza fricii sau a ruşinii faţă de oameni.

Avem o nevoie imperioasă să ne îmbărbătăm, să ne înştiinţăm despre feluritele primejdii care se nasc din viclenia şi lucrarea Satanei şi care se arată mai ales în ultima vreme. De-am fi tot timpul în rugăciune cu psalmistul care se roagă stăruitor: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşerte, înviorează-mă în calea Ta!” (Ps. 119.37).

Să ocolim casele şi căminele vecinilor noştri unde Numele Domnului Isus nu este slăvit. Chiar şi cei mai apropiaţi cunoscuţi ai noştri pot să constituie o primejdie pentru noi şi copiii noştri, când cei cu care ne întâlnim nu cunosc frica de Domnul. Este mai bine singuratic dar în comuniune cu Domnul, decât să fim prieteni cu lumea.

Cu cât legătura mea cu Tatăl va fi mai adâncă, cu atât voi şti mai bine ce este lumea. Acesta este felul lui Dumnezeu de a ne învăţa. Cu cât vă veţi bucura de dragostea Tatălui, cu atât vă veţi depărta de lume.

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

Isaia 53.2

Vlăstarul

În smerenia Sa, Domnul Isus a crescut ca un lăstar, fără să se înghesuie deloc să ajungă în prim-plan. Pentru că El S-a comportat total altfel decât au așteptat iudeii de la Mesia lor, ei au fost orbi față de minunea Persoanei Sale.

El a fost „un lăstar care iese dintr-un pământ uscat”, căci Israel a fost uscat ca un pustiu. Din această națiune uscată a ieșit Unul, al cărui caracter stătea în cel mai mare contrast față de ea. Israel dădea aparența de a fi ceva mare, iar dacă El ar fi făcut tot așa, ar fi primit favoarea lor. Dar în smerenia Sa, în dăruirea Sa față de Dumnezeu, în credincioșia și harul Său, ei nu au văzut nicio frumusețe.

El a fost „disprețuit și părăsit de oameni”, dar un Om plin de har și bunătate față de toți. Când L-au lovit, El a rămas mut ca un miel. Tocmai în trăsăturile în care Israel nu a putut găsi nimic atrăgător, cel credincios vede cea mai căutată frumusețe morală. Nu sunt inimile noastre atrase în adorare spre El, când Îl vedem cum a suportat în dăruire liniștită față de Dumnezeu umiliri, batjocură și ocară?

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

ESTI PREOCUPAT DE GREUTATE?

„Proslăviți,… pe Dumnezeu în trupul vostru” (1 Corinteni 6:20)

lată șapte principii care te vor ajuta când te confrunți cu problema greutății:

1) înțelege că trupul nu-ți aparține, „trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi … Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul vostru” (v. 19-20). Nu uita că ești managerul unui trup pe care ți l-a încredințat Dumnezeu pentru a face voia Lui zi de zi.

2) Ține un jurnal al alimentației pentru a determina cât mănânci sau cât nu mănânci. Concentrează-te pe consumarea unor alimente care îți ajută trupul și evită sau minimizează mâncărurile care îl fac să sufere.

3) Pleacă urechea la îngrijorările celor dragi ai tăi.

4) Verifică-ți greutatea în raport cu tabele de greutate standard, pentru a vedea dacă greutatea ta diferă în mod semnificativ. Este mai ușor să slăbești cinci kilograme decât douăzeci.

5) în loc să ții cure de slăbire repetate, notează-ți alimentele pe care le vei mânca și cele pe care nu le vei mânca, precum și cantitățile. Da, va fi nevoie de timp până când noua ta disciplină prinde rădăcini și până când voința ta se va întări. Totuși, cu fiecare zi în care vei pune planul în aplicare, auto-controlul va crește până când te vei simți atât de bine în ceea ce te privește, încât vechea ta poftă de mâncare va începe să-și piardă puterea.

6) Evită oamenii cu fobia grăsimii și care au o atitudine de judecată față de cei supraponderali. Deseori ei nu fac decât să-și mascheze propriile insecurități și să accentueze imaginea distorsionată pe care o ai despre tine.

7) Nu te abate de pe cale. Poate vei avea parte de suișuri și coborâșuri, dar cu hotărâre și cu ajutorul lui Dumnezeu vei păși pe drumul spre libertate. „Aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36).

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: