Mana Zilnica

Categorie: Scripturile In Fiecare Zi

  • 8 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori și-i va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
    Apocalipsa 7.17

    Imaginea unui Miel războinic este ciudată, însă la fel este și cea a unui Miel păstor, care îi conduce pe cei ai Săi la odihnă și la pace (1 Petru 2.25; Evrei 13.20). Această imagine o avem în capitolul 7, unde Ioan vede acea mare mulțime de oameni, care nu putea fi numărată, în prezența tronului lui Dumnezeu. Ei Îl laudă pe Dumnezeu și pe Miel și poartă haine albite în sângele Mielului. Mielul este în mijlocul scaunului de domnie și va fi Păstorul lor. Drept rezultat, ei nu vor mai suferi niciodată de foame, nici de sete, și Îi vor sluji lui Dumnezeu zi și noapte în templul Său, fiindcă El Și-a întins cortul peste ei și locuiește împreună cu ei, ca popor al Lui.

    Este foarte posibil ca imaginea din capitolul 7.17 să fie luată din Psalmul 23 și din Ezechiel 34.23. Mielul este Cel care îi va conduce pe cei ai Săi prin pustie și îi va duce la ape vii. Cei care sunt însetați pot răspunde invitației Mielului, care le va oferi apă vie (Apocalipsa 22.17), apă vie care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului (22.1).

    Poporul lui Dumnezeu Îl urmează pe Miel, călcând pe urmele mărturiei Lui pentru Dumnezeu, ale martirajului Său și ale răbdării Sale. Această imagine o găsim în capitolul 14.3-5. Cei care Îl urmează sunt curați, virgini, fără pată și sunt cele dintâi roade ale lui Dumnezeu și ale Mielului. Sfinții din acea perioadă sunt chemați la aceeași răbdare care L-a caracterizat pe Mielul Însuși (12.17; 13.10; 17.14). Numele lor au fost scrise în cartea vieții de la întemeierea lumii (13.8). Hristos este Păstorul tuturor celor ai Săi din toate veacurile. Și noi trebuie să-L urmăm, chiar până la punctul de a da aceeași mărturie pe care El a dat-o. Biruința Lui va fi și biruința noastră.

    T Hadley, Sr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Iată Robul Meu pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu…”
    Isaia 42.1

    Robul lui Dumnezeu

    Urmărind drumul Mântuitorului nostru pe pământ, Îl putem vedea pe singurul Om care a umblat aici jos după voia lui Dumnezeu. Oamenii urmăresc propria lor slavă; Domnul nu a căutat altceva decât slava Tatălui Său. Gândiți-vă la acest Mântuitor care, timp de treizeci și trei de ani, cât a durat umblarea Sa pe pământ, nu a făcut nici măcar un singur lucru, ca să-Şi slujească lui Însuși, să Se cruțe pe Sine sau să Se înalțe înaintea oamenilor, ci în fiecare clipă a vieții Sale a fost, a făcut, a spus, a gândit, a simțit exact ceea ce a vrut Dumnezeu de la El, împlinind cuvintele Scripturii! Nicio imperfecțiune nu a umbrit calea Sa. De la început și până la sfârșit, la Isus Hristos vedem încredere absolută, ascultare deplină, dependență perfectă, dreptate practică desăvârșită, sfințenie divină, credință care nu se clatină, dragoste fără limite și o nădejde vie și sigură. Când privim la o astfel de umblare, nu putem decât să ne plecăm în închinare în fața Domnului Isus Hristos.

    Oamenii caută modele vrednice de urmat. Singurul pe care putem să-L urmăm fără a greși ținta este Mântuitorul. În Domnul Isus găsim toate perfecțiunile unei vieți dedicate împlinirii Scripturii. Umblând pe urmele Mântuitorului, pe care le găsim scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, nu vom greși niciodată ținta. Domnul Însuși ne dăruiește puterea de a parcurge un astfel de drum.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (6)

    „Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale.” (Psalmul 128:3)

         Psalmistul scrie: „Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine. Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.” (Psalmul 128:1-4). Într-un climat favorabil, vița de vie nu are nevoie de sprijin ca să crească și ea va produce struguri din abundență. Din struguri se face vin, iar vinul în Biblie semnifică bucurie și celebrare. La fel este și în casa ta. Ca soț, Dumnezeu te face răspunzător pentru crearea climatului în care soția și familia pot experimenta binecuvântarea și prosperitatea. Asta înseamnă să petreci timp acasă pentru a crea și pentru a menține un climat ideal. Când rareori ești prezent, nu poți face lucrul acesta deoarece absența ta o face pe soția ta să se simtă frustrată și îi diminuează sentimentul valorii și al încrederii personale. Când ocupă locul al doilea, după carieră, activități sportive și prieteni – ca să nu mai vorbim despre uitatul la televizor – nu vei zidi niciodată o relație extraordinară cu ea. Pentru a ști care sunt nevoile soției tale, trebuie să petreci timp de calitate cu ea. Dacă dorești să-i descoperi adevăratul potențial și să afli ce persoană minunată este, creează climatul potrivit în casa ta. O femeie a spus: „Nu am știut exact ce înseamnă adevărata fericire, până când m-am căsătorit cu soțul meu – acum e prea târziu!” Nu trebuie să ajungi să faci și tu o asemenea constatare! Poți contribui la crearea unui climat în care amândoi să fiți fericiți și să vă puteți bucura de viață!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Hagai 2.1-14

    Prima descoperire a lui Hagai adusese mustrarea. Cea de-a doua, la mai puţin de o lună după ce căpeteniile şi poporul se dovediseră a fi ascultători, vine să le dea îndemnuri şi încurajări: „fii tare” şi „lucraţi” (v. 4) „recomandă Domnul, este vorba de gloria Mea. Lucrarea voastră are în vedere o Persoană: dorinţa tuturor naţiunilor, Hristos care va apărea în glorie!” (v. 7). Dar unde putem găsi această energie?

    „Eu sunt cu voi”, este răspunsul de nepreţuit, „Eu, Dumnezeul cel Puternic, Domnul Oştirilor. Iar ceea ce vă dau vă va fi de ajuns: Cuvântul şi Duhul Meu rămân în mijlocul vostru; nu vă temeţi” (v. 4, 5). Ce resurse binecuvântate! Ele sunt de asemeni ale noastre, ale celor care, ca şi Hagai, trăim într-un timp de ruină.

    În cel de-al treilea mesaj al său, profetul aminteşte de sfinţenia practică fără de care nicio lucrare nu poate fi recunoscută de Dumnezeu. Iar dubla întrebare pusă preoţilor confirmă acest principiu general: Contactele noastre cu lumea murdară nu curăţă lumea. Dimpotrivă, noi vom fi inevitabil contaminaţi pentru mult timp de un mediu rău (1 Corinteni 15.33).

    „Eu sunt cu voi în toate zilele”, a promis Domnul Isus (Matei 28.20). Partea noastră este însă de a rămâne întotdeauna lângă El.


  • 7 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Și poporul a venit în tabără și bătrânii lui Israel au zis: „De ce ne-a bătut Domnul astăzi înaintea filistenilor? Să luăm din Șilo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru și să ne salveze din mâna vrăjmașilor noștri”.
    1 Samuel 4.3

    Israel suferise o grea înfrângere. Singura lor nădejde de a le face față filistenilor era ca Dumnezeu să le ofere protecție și ajutor. Ei știau aceasta și s-au gândit că ar fi putut dobândi biruința dacă ar fi avut chivotul Domnului cu ei în luptă. Uitau că acel chivot era doar un simbol material al unei relații spirituale și că era complet nefolositor dacă această relație nu era vie și reală. Protecția divină era rezultatul părtășiei cu Dumnezeu, însă această părtășie era ruptă prin necredincioșia poporului.

    Există un sens în care și astăzi creștinii trimit să fie adus chivotul. Mărturisitorii străini de viața din Dumnezeu se bazează pe ritualuri exterioare, precum botezul și Cina Domnului; practică forme de rugăciune și de citire a Scripturii care nu mai sunt expresia dragostei aprinse a sufletului; merg la biserică nu fiindcă Îl iubesc pe Dumnezeu, ci deoarece cred că acest obicei Îl va face pe El să se alieze lor în luptele vieții. Toate acestea sunt forme prin care se încearcă aducerea chivotului legământului pe câmpul de bătălie, în timp ce inimile nu sunt într-o legătură bună cu Dumnezeul legământului.

    Nu trebuie să uităm niciodată că nimic nu ne poate oferi protecție și ajutor, decât comuniunea vie cu Hristos. Trebuie să ne ascundem în locul Său tainic, dacă dorim să fim la umbra Sa. Trebuie să locuim în Locul Preasfânt, dacă dorim să fim la adăpostul aripilor Sale. Nu trebuie să existe nimic între noi și Dumnezeu, dacă dorim să umblăm împreună cu El și să ne bucurăm de părtășia cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.

    F B Meyer

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ți urechea la vorbele mele!”
    Proverbe 4.20

    Afirmaţii

    „Omul are nevoie de Dumnezeu așa cum are nevoie de oxigen.” (Alexis Carrel)

    „Fiecare vede ceea ce tu pari a fi, dar puțini simt ceea ce ești.” (Machiavelli)

    „Calitatea înseamnă să muncești bine atunci când nu te supraveghează nimeni.” (Henry Ford)

    „Lucrurile prețioase nu sunt acelea procurate cu bani.” (Albert Einstein)

    „Prieteniile condiționate de suferințe comune sunt cele mai gingașe și mai rezistente.” (Tudor Arghezi)

    „Toți oamenii sunt trecători, dar nu toți trecătorii sunt oameni.” (Lucian Blaga)

    „Fericit este acela ale cărui gânduri bune rodesc în fapte și ale cărui gânduri rele pier în mugure.” (Walter Scott)

    „Oamenii nu trebuie judecați după aparențe.” (La Fontaine)


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (5)

    „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii…” (1 Petru 3:7)

         Bărbaților, trebuie să vă cunoașteți nevestele și să le respectați nevoile. Când Dumnezeu a făcut femeia, El a creat-o să fie o persoană care primește și dă înapoi. A făcut-o puțin mai delicată, puțin mai caldă și puțin mai emoțională, cu scopul de a-ți răspunde ție. Femeia răspunde bărbatului în așa fel încât el va primi exact lucrul pe care și-l dorește, dăruind și nu cerând. Când soția ta se simte iubită cu adevărat și are sentimentul siguranței, nu trebuie să-ți faci griji că nu-și va îndeplini responsabilitatea în casă. Nu va trebui să te întrebi dacă vei avea o relație activă, pentru că ea va fi gata să-ți împlinească nevoile. Dar asta înseamnă să pui pe primul loc soția și familia. Uneori, acest lucru presupune să spui: „Îmi pare rău băieți, în seara asta nu merg cu voi pentru că mă întâlnesc în oraș cu soția mea.” Când ești un astfel de soț, vei avea parte de răspunsul pe care ți-l dorești, fără să-l ceri! Însă fii atent; în profunzime pot exista lucruri sensibile care trebuie rezolvate înainte să progresați în cuplu. Dacă așa stau lucrurile, smerește-te și spune: „Îmi pare rău că te-am dezamăgit. Nu te-am iubit așa cum trebuie și sunt conștient că relația noastră a avut de suferit. Nu ți-am acordat timpul și atenția de care ai nevoie. Dar de astăzi mă voi schimba. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca să te iubesc așa cum meriți.” Domnule dragă, poate soția ta va leșina când va auzi lucrul acesta prima dată, însă dacă perseverezi, poți avea căsnicia la care ai visat dintotdeauna!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Hagai 1.1-15

    Cartea lui Ezra ne învaţă cum, la întoarcerea din Babilon, Zorobabel şi însoţitorii lui întreprind reconstrucţia templului, apoi cum încetează lucrul, opriţi de manevrele de intimidare şi de demersurile vrăjmaşilor.

    S-au scurs cincisprezece ani de când încetaseră lucrul, iar acele ameninţări nu mai sunt acum decât un fals pretext, astfel că profetul nici măcar nu le mai pomeneşte. El face de ruşine poporul, comparând devastarea casei Domnului cu râvna depusă de fiecare pentru împodobirea propriei locuinţe (Filipeni 2.21). Ce trist egoism şi, de asemeni, ce socoteală greşită! Toată truda lor nu produsese decât risipă (comp. cu Psalmul 127.1,2). Dragi prieteni creştini, astăzi este „timpul de construire” a casei lui Dumnezeu, „Adunarea Dumnezeului celui viu” (1 Timotei 3.15).

    Cum putem lucra pentru aceasta? Ocupându-ne de suflete, de aceste „pietre vii” zidite pe Temelia care este Isus Hristos, având pentru Adunare aceeaşi solicitudine care-l ţinea asediat pe apostol în toate zilele, nepărăsind strângerile (1 Corinteni 3.10-17; 2 Corinteni 11.28; Evrei 10.25)! Din nefericire, de câte ori lipsa de râvnă şi de dragoste pentru Adunare merge însoţită de grija pentru propriul confort

    Să luăm deci bine seama la căile noastre (v. 5, 7)!


     

  • 6 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Cel drept va trăi din credință.
    Romani 1.17

    Aceste cuvinte, „Cel drept va trăi din credință”, care se găsesc în Vechiul Testament, în Habacuc 2.4, sunt citate în trei epistole din Noul Testament. De fiecare dată, ele prezintă o nouă perspectivă asupra vieții și umblării creștinului.

    În Romani 1, Pavel scrie despre stricăciunea omului și despre dreptatea lui Dumnezeu. Omul natural este într-o stare de ruină morală, lipsit de orice îndreptățire conformă standardului divin. Legea, de partea ei, nu poate face altceva decât să-l condamne pe om, din cauza neputinței lui de a produce acea dreptate pe care ea o cere de la el. Vedem însă în Romani că Dumnezeu îl îndreptățește pe credincios prin credință și, astfel, „Cel drept va trăi prin credință”. Singurul om drept este cel care crede.

    În Evrei 10 citim: „Încă puțin, foarte puțin și Cel care vine va veni și nu va întârzia. Și cel drept va trăi prin credință”. Aici citatul vine la sfârșitul unui pasaj al cărui scop este să-l îndemne pe cel credincios să nu se descurajeze și să nu dea înapoi. De asemenea, el vine chiar înaintea capitolului 11, în care viața de credință a sfinților din Vechiul Testament este prezentată într-un mod remarcabil. Fie că este vorba de o umblare în comuniune cu Dumnezeu, sau de așteptarea judecății care va veni asupra lumii, sau de viața de străin și călător, ori de biruința asupra vrăjmașilor, accentul este pus aici pe felul în care acești oameni din vechime au trăit prin credință și au fost socotiți vrednici de către Dumnezeu.

    În Galateni 3.11 avem o altă apariție a acestei expresii: „Iar că prin lege nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu este lămurit, pentru că «cel drept va trăi din credință»”. Aici, apostolul combate gândul îndreptățirii prin faptele legii. Îndreptățirea este doar prin credință și nicidecum prin lege. Acesta este gândul principal din Epistola către Galateni.

    Iată un rezumat al acestor gânduri. În Romani, accentul este pus pe cel drept, care trăiește prin credință; în Evrei vedem că cel drept va trăi prin credință; iar în Galateni ni se spune că cel drept va trăi prin credință.

    W Kelly


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta…”
    Numeri 11.14

    Lecţia colaborării

    Spiru Haret s-a născut la 15 februarie 1851. El a fost probabil cel mai mare reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea. Unele dintre ideile sale continuă să dăinuiască și în zilele noastre. El se considera un colaborator al profesorilor, iar aceasta i-a adus trei mandate de ministru. Departe de a se considera șeful profesorilor, Spiru Haret era un colaborator.

    Să înțelegem un lucru important pentru viața noastră creștină: nu vom fi folositori atâta vreme cât nu suntem deschiși pentru colaborare cu ceilalți. Un scop bun care va aduce binecuvântări, te poate îngropa, dacă nu colaborezi cu oameni potriviți. Nu căuta ajutorul altora numai când ești pe punctul de a intra într-un insucces, într-o situație din care nu vezi nicio ieșire! Când Dumnezeu cheamă pe cineva la o lucrare, îi cheamă și pe alții să stea în picioare alături de el. Poate ai nevoie de o persoană, poate ai nevoie de mai multe.

    Exemplul perfect de colaborare îl întâlnim în viața Domnului și Mântuitorului nostru. La mormântul lui Lazăr, Mântuitorul, Dătătorul vieții, a spus celorlalți să dea piatra la o parte și să-l dezlege pe Lazăr. Prin atotputernicia Sa dumnezeiască ar fi putut da ordin, ca piatra să se dea la o parte și legăturile să cadă singure. Dar nu a procedat astfel. Domnul Isus a dorit să ne dea tuturor o lecție despre colaborare. Să o punem în practică!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (4)

    „Toţi mor în Adam…” (1 Corinteni 15:22)

         Apostolului Pavel îi datorăm această informație: „Toţi mor în Adam.” De ce Adam? Pentru că el a fost numit capul primei familii, și din acest motiv el a fost responsabil pentru ce s-a întâmplat în familie. Ca oameni, soții și soțiile sunt egali în fața lui Dumnezeu, dar în căsnicie fiecare are un rol diferit. Ce s-a întâmplat în prima familie a fost o consecință a faptului că Adam și Eva au dorit să trăiască independent de Dumnezeu. Așa funcționează multe relații astăzi. Unul sau ambii parteneri aleg să-și trăiască viețile separat de legea și autoritatea lui Dumnezeu. Lucrul acesta se vede în rata divorțului care este de 50% în zilele noastre. Această statistică nu ia în considerare faptul că mulți dintre cei care rămân căsătoriți spun că sunt nefericiți și că nu s-ar mai căsători cu aceeași persoană a doua oară. Conflictul apare atunci când cei doi au trecuturi diferite, stiluri diferite de a învăța, personalități și medii familiale diferite. Poate că unul din soți ar putea spune: „Tatăl meu m-a învățat asta”, sau „Mama mea mereu făcea așa”… Cu toții avem propria noastră concepție despre ceea ce înseamnă „cunoașterea binelui și răului” și despre ceea ce e bine și ce e rău într-o căsnicie. Toți avem opinii… Problema este că poți petrece o viață întreagă certându-te din cauza părerilor, fără să ajungi nicăieri. Ca urmași ai lui Hristos, suntem chemați să ne trăim viețile și să ne clădim căsniciile pe descoperirea Bibliei, nu pe intuiția personală. Sarcina lui Adam a fost să înțeleagă punctul de vedere al lui Dumnezeu despre viață și familie și apoi să-l împărtășească membrilor familiei. Cum? Fiind un soț iubitor și un model de lider evlavios. Când o familie funcționează după acest principiu, binecuvântarea lui Dumnezeu sigur va fi prezentă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Ţefania 3.1-20

    După ce va fi pedepsit naţiunile, mâna Domnului se va întinde asupra Ierusalimului, cetatea răzvrătită, coruptă, care asupreşte! Este trist că cele patru reproşuri care urmează în versetul 2 ar putea fi adresate chiar copiilor lui Dumnezeu, când ei neglijează fie Cuvântul „n-a ascultat glasul, n-a primit corectarea”, fie rugăciunea: „nu s-a încrezut în Domnul, nu s-a apropiat de Dumnezeul ei”.

    Atunci se va împlini Cuvântul Domnului Isus: „unul este luat şi altul este lăsat” (Matei 24.40). Răzvrătiţii, orgolioşii, aroganţii vor fi luaţi (v. 11) şi Domnul va lăsa să vieţuiască pe pământ un popor smerit şi sărac, care-şi pune încrederea numai în El (v. 12). Ce bucurie pentru această rămăşiţă (v. 14), însă ce bucurie cu atât mai mare pentru Domnul, ale Cărui afecţiuni vor fi satisfăcute! „Va tăcea (sau Se va odihni) în dragostea Lui„ (v. 17). Acest verset 17 se aplică Împărăţiei lui Hristos, însă nu deşteaptă el încă de acum un ecou în inima fiecărui răscumpărat? Să ne gândim la fericirea Lui! El, Cel care a plâns pe pământ, cunoaşte deja o bucurie deplină (Psalmul 126.6) şi neştirbită şi, drag prieten credincios, „El Se va bucura de tine”. După cumplita „muncă a sufletului Lui”, El Se va bucura etern „
    şi ai Săi cu El” de odihna desăvârşită a dragostei (v. 17; Ieremia 32.41).


  • 5 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Și Isus, răspunzând din nou, le-a spus: „Copii, cât de greu este pentru cei care se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!”.
    Marcu 10.24

    Acest tânăr bogat era plin de râvnă și de intenții bune. El văzuse în Domnul Isus ceva ce lui îi lipsea, a fost atras de El, a venit în grabă la El și a îngenuncheat înaintea Lui – frumoase trăsături! I s-a adresat Domnului cu cuvintele: „Bunule Învățător” (Marcu 10.17). Acest apelativ nu era greșit, însă Domnul a trebuit să-i precizeze că doar Dumnezeu este bun. Numindu-L „Învățător bun”, tânărul ar fi trebuit să-și dea seama că Isus este Dumnezeu, însă nu a făcut acest lucru. Nerecunoscându-L pe Isus ca fiind Dumnezeu, tânărul a greșit ținta.

    Evanghelia după Ioan a fost scrisă pentru a arăta că Isus este Mesia și că El este Dumnezeu (Ioan 20.31). Conducătorii iudei au respins aceste două adevăruri și continuă să o facă și astăzi. Totuși, prin harul lui Dumnezeu, au fost multe excepții de la această regulă. După convertirea sa, Saul din Tars a mărturisit aceste două adevăruri în sinagogile din Damasc (Fapte 9.20-22). Tânărul bogat din Marcu 9 nu ajunsese încă în acest punct și a căzut testul: îi lipsea un singur lucru (versetul 21). Nu era Domnul Isus vrednic ca el să renunțe la tot pentru a-L urma? Tânărul a decis că așa ceva era prea mult (versetul 22), chiar dacă Domnul l-a privit și l-a iubit (versetul 21).

    Acest incident a produs multă uimire celor care au fost martori la el (versetul 26). Mai târziu, Saul din Tars, tot un tânăr, avea să abandoneze tot pentru a-L urma (Filipeni 3.7-12). Cum stau lucrurile cu noi?

    A E Bouter


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Şi făgăduința pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viața veșnică.”
    1 Ioan 2.25

    Darul lui Dumnezeu

    Scriitorul și filozoful francez Voltaire nu a crezut în Dumnezeu, dar dorea viața. El i-a promis medicului său sume mari de bani, numai să-i prelungească viața. Dar acest lucru a fost imposibil.

    Oamenii doresc viața, dar nu este în puterea omului să dea sau să prelungească viața. Ştiința și tehnica au adus multe îmbunătățiri pentru viață, dar au adus și multe rele. Tehnica a produs automobilul, excelent mijloc de transport, dar automobilul face zeci de mii de victime. Dacă ne gândim la armele nucleare și bacteriologice născocite de oamenii de știință pentru a distruge omenirea în masă, tabloul acestor realizări este foarte sumbru. Într-o lume care geme sub spectrul fricii și al morții și privește îngrozită la ceea ce poate aduce ziua de mâine, într-o lume care dorește viața, dar care a fost înșelată în realizările ei, promisiunea vieții veșnice este o adevărată veste bună. Ea corespunde celei mai arzătoare nevoi a omului. Păcatul a adus moartea în lume. Păcatul este ca un microb care distruge viața. Domnul Isus Hristos a venit însă în lumea noastră, ca să nimicească lucrările păcatului, al cărui autor este diavolul. Cititorule, dacă dorești viața veșnică, o poți avea! Ea este darul lui Dumnezeu pentru oricine Îl acceptă pe Fiul Său ca Mântuitor. Credința este mai mult decât o aprobare mentală a adevărurilor  despre  Mântuitorul.  Credința  înseamnă  a  te odihni în rezolvarea completă a problemei păcatului în viața ta de către Mântuitorul.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (3)

    „Toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu” (Exod 34:23)

    Dumnezeu a cerut asta: „De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu… Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara” (Exod 34:23-24). De trei ori pe an, bărbații lui Israel trebuiau să-și ia o vacanță spirituală și să caute călăuzirea lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a promis că le va proteja familiile și posesiunile în timpul în care ei erau plecați și chiar să le „întindă hotarele.”

    Așadar, dacă ești soț și dorești ca Dumnezeu să-ți ocrotească familia și să-ți binecuvânteze strădaniile, trebuie să-ți pui timp deoparte și să-ți supui gândurile, faptele și deciziile călăuzirii Lui. Niciodată nu vei reuși să-ți conduci familia, până nu ești tu condus de Hristos. Cel mai bun lucru pe care îl poți face, pentru călăuzirea familiei tale și pentru a zidi o căsnicie minunată, este să-ți pui întrebarea: „Care este gândul lui Hristos în această privință?” (vezi 1 Corinteni 2:16). Apoi adu-l la îndeplinire în viața ta. Odată ce ai făcut lucrul acesta, vei dobândi atenția și cooperarea soției tale. De ce? Pentru că nu se va mai certa cu tine și nu-ți va mai pune la îndoială opiniile. L-ai adus, deci, pe Hristos și Cuvântul Său în ecuație. S-ar putea să dureze până când soția ta va avea încredere în tine ca lider și îți va respecta gândirea, însă pe măsură ce te va vedea umblând cu Dumnezeu și punând în practică principiile Sale, va ajunge să aibă încredere în tine și să se simtă în siguranță. Când o femeie îi spune soțului ei: „Aș vrea să mă ții în brațe,” ea nu se gândește neapărat la intimitate fizică, ci vorbește despre nevoia pusă de Dumnezeu în ea, de a se simți în siguranță. Ea are nevoie de un soț pe care să-l poată iubi și în care să aibă încredere. Și Dumnezeu te poate face un astfel de soț!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Ţefania 2.1-15

    Aceste profeţii tratând judecata viitoare a celor răi ar putea părea, pentru copiii lui Dumnezeu, de un interes secundar, de vreme ce evenimentul pe care îl aşteaptă ei este nu criza finală despre care se vorbeşte aici, ci venirea Domnului pentru a-Şi răpi Biserica (1 Tesaloniceni 5.4,9). Anunţul acestei drepte răsplătiri a răului însă trebuie să ne deschidă în aşa fel ochii asupra caracterului lumii, încât să ne despărţim de ea într-un mod cât mai radical (2 Petru 3.10-12).

    Nevăzându-L pe Dumnezeu pedepsind răutatea oamenilor în prezent, aşa cum o merită, am putea uita câtă oroare are Dumnezeu de ea, însă pasaje ca acestea ne ajută să ne amintim de acest fapt. Deviza cetăţii Ninive, în aroganţa şi în egoismul ei nebun, este: „Eu şi niciuna în afară de mine” (v. 15); la fel şi cea a Babilonului (Isaia 47.8). Dar să ascultăm cu atenţie dacă nu cumva uneori acesta este deopotrivă şi murmurul inimii noastre. În contrast, versetul 3 ni-i prezintă pe „cei blânzi”, pe cei pe care Domnul îi numeşte fericiţi şi care seamănă cu El (Matei 5.5; 11.29). Este vorba, din punct de vedere profetic, despre viitoarea rămăşiţă a iudeilor (v. 9b; cap. 3.13), invitată să-L caute pe Domnul pentru a fi pusă la adăpost în ziua mâniei Lui. Numele Ţefania semnifică, de altfel, „cel pe care Domnul (Iahve) îl ascunde sau îl protejează”.


  • 4 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Am alcătuit cea dintâi istorisire, Teofile, despre toate câte a început Isus să facă și să învețe, până în ziua în care a fost înălțat, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse porunci apostolilor pe care i-a ales.
    Fapte 1.1,2

    Vedem din acest început al cărții că Faptele Apostolilor reprezintă volumul al doilea al scrierilor inspirate ale lui Luca. El adunase cu grijă pentru primul său volum (Evanghelia după Luca) detaliile cu privire la viața și la învățăturile Domnului Isus de la „cei care de la început au fost martori oculari și slujitori ai Cuvântului” (Luca 1.2).

    Luca îi dedicase acest dintâi volum lui Teofil, pe care l-a numit „prea ales”, iar pe care acum, în volumul al doilea, îl numește, în mod simplu, „Teofil”. Semnificația numelui acestui om este „iubitor de Dumnezeu”. Probabil că Teofil fusese un om de rang înalt, care dorea să afle mai multe despre acest Isus căruia creștinii I se închinau. Se pare că ceea ce aflase din Evanghelia după Luca îl făcuse să renunțe la poziția înaltă pe care o avea și să devină un ucenic al lui Hristos. Nu știm cu siguranță, însă au fost mulți care, la fel ca Moise, au ales să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, socotind batjocorirea pentru Hristos mai de preț decât bogățiile acestei lumi.

    Luca spune că scrisese lucrurile cu privire la ceea ce Isus începuse să facă și să învețe, până în ziua în care a fost înălțat. Volumul al doilea, Faptele Apostolilor, va continua cu ceea ce Domnul Isus a făcut și a învățat din cer, tot prin Duhul Sfânt, însă prin intermediul apostolilor pe care îi lăsase ca martori în lumea care Îl lepădase. Să remarcăm ordinea: „Să facă și să învețe”. Cât de important este să urmăm această ordine și să facem înainte de a crede că putem da învățătură!

    E P Vedder, Jr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Nu te mira că ți-am zis: «Trebuie să vă nașteți din nou.» Nicodim i-a zis: «Cum se poate face așa ceva?»”
    Ioan 3.7,9

    Îmblânzirea bobocilor

    Să lăsăm ca întâmplarea de ieri să ne ducă cu gândul la un mare adevăr biblic, și anume: nașterea din nou. Natura noastră veche, pe care am moștenit-o de la Adam și Eva, se prezintă deseori sub o aparență frumoasă. Ea se aseamănă cu rațele din exemplul de ieri. Câți dintre noi nu gândim că prin educație (îmblânzire) putem să fim plăcuți înaintea lui Dumnezeu? Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne arată cu claritate că mântuirea nu se obține prin îmbunătățire, ci printr-o naștere din nou.

    Viața cea nouă o obținem prin recunoașterea stării noastre păcătoase și încrederea în Mântuitorul, care ne dăruiește o natură nouă. „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3.5).

    Viața cea nouă nu reprezintă o îmbunătățire a celei vechi, ci este una cu totul nouă. Cu siguranță, se va vedea schimbarea, pentru că viața cea nouă ne face să dorim să-i fim plăcuți lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iartă păcatele în baza jertfei Fiului Său pe care L-am primit ca Mântuitor al nostru, dar firea cea veche rămâne până la moartea noastră. Natura cea veche rămâne, dar ea nu trebuie ajutată să se dezvolte. Trebuie să hrănim natura cea nouă prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă, printr-un mijloc imposibil, țăranul din istorioara de ieri, ar fi reușit să dăruiască rațelor sale o natură domestică, cu siguranță nu ar fi plecat de la casa lui.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (2)

    „Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii…” (1 Corinteni 11:3)

         Pavel scrie: „…vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.” Există o ordine a modului în care lucrează Dumnezeu. La fel cum Hristos S-a supus lui Dumnezeu, soții trebuie să se supună lui Hristos, iar soțiile trebuie să se supună soților lor. Să remarcăm cuvintele: „bărbatul este capul femeii” – nu al tuturor femeilor. Această rânduială nu se aplică la locul de muncă sau în alte relații. Când nu reușim să respectăm orânduiala lui Dumnezeu, Satan poate intra în casele noastre, la fel cum a intrat în prima familie din Eden. „Supunere” este un cuvânt foarte nepopular în zilele noastre, însă când îl înțelegem din perspectivă biblică, devine o forță motivatoare de a face binele, nu o forță negativă de a umili și a îngenunchea femeile. Cuvântul grecesc pentru supunere, hupotasso, înseamnă să fii dispus să te pui sub autoritatea altcuiva. Implică nu constrângere, ci mai degrabă disponibilitatea de a accepta ceea ce te-a făcut Dumnezeu, și de a te supune autorității altcuiva. În cazul soțului: lui Dumnezeu, și în cazul soțiilor: lui Dumnezeu și soțului. Pavel scrie: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25). Când un soț își iubește soția în felul acesta și se dăruiește soției, ea se va supune cu bucurie „conducerii” soțului ei în casă. Dragostea și protecția soțului ei este ceea ce o eliberează și o ajută să atingă plinătatea potențialului pe care i l-a dat Dumnezeu.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Ţefania 1.1-18

    Ţefania (sau Sofonie) a profeţit în timpul împărăţiei credinciosului Iosia. Pentru ce atunci cartea sa este atât de severă? Pentru că poporul urmează numai prin constrângere exemplul bun al împăratului său (2 Cronici 34.33).

    O aceeaşi condamnare îi ameninţă:

    1. pe închinătorii la idoli;

    2. pe cei cu inima împărţită, care încearcă în acelaşi timp să slujească şi Domnului şi lui Malcam (sau Moloh);

    3. pe cei care în mod voit se întorc de la a-L urma pe Domnul;

    4. în sfârşit, pe mulţimile indiferente care nu-L caută pe Domnul, nici nu se interesează deloc de El (v. 4-6).

    Aceleaşi categorii de oameni există şi astăzi şi ei aleargă împreună spre aceeaşi judecată. Pentru că, dacă aceste profeţii au avut în trecut o împlinire parţială, să nu uităm că această zi înspăimântătoare, „ziua cea mare a Domnului”, este încă în viitor! Ea este evocată de mai bine de două mii cinci sute de ani prin profeţi şi este confirmată de Domnul Isus în evanghelii şi, de asemenea, de apostoli în epistole. Apropiată încă de pe vremea lui Ţefania, cu cât mai mult este ea acum gata să sosească! (v. 14).

    Să ne amintim, aşadar, de aceste cuvinte „vorbite mai înainte prin sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, prin apostoli”! Şi să avem grijă să nu uităm „promisiunea venirii Lui” (2 Petru 3.2-4)!


  • 3 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul! Pentru că el va fi ca un copac plantat lângă ape și care își întinde rădăcinile spre râu și nu va vedea când va veni arșița, ci frunza lui va fi verde; și nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu va înceta să dea rod.
    Ieremia 17.7,8

    Omul binecuvântat prezentat în aceste versete este în contrast cu omul din versetul 5: „Blestemat este omul care se încrede în om și care își face carnea braț al său și a cărui inimă se depărtează de Domnul”. Cât de înțelept este omul care își pune încrederea în Domnul, în Acela care singur este vrednic de încredere, fie în lucrurile mici, fie în cele mari! Omul binecuvântat este asemănat cu un pom roditor sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile pentru a beneficia de apa atât de necesară pentru rodire. Ne trebuie rădăcini care să fie înfipte adânc. Rădăcinile, deși nu se văd, sunt izvoarele interioare ale puterii pentru cel credincios. Ele trag apa, care este atât de necesară pentru viața pomului și pentru rodire. Aceasta este apa Cuvântului lui Dumnezeu (Efeseni 5.26).

    Fără apă, pomul nu poate trăi, în special în timpurile de arșiță. Cei obișnuiți să bea din Cuvântul lui Dumnezeu nu vor fi afectați de arșița împrejurărilor dificile. Deși arșița face ca frunzele unui pom să se veștejească, apa le va ține verzi și pline de viață. Frunzele unui pom vorbesc despre mărturisire, iar mărturisirea noastră de credință în Domnul Isus va fi ceea ce trebuie doar prin Cuvântul viu al lui Dumnezeu.

    Omul binecuvântat „nu se va îngrijora în anul de secetă”. Vor veni încercări ale credinței, însă el va trece cu bine prin ele, fiindcă rădăcinile sale sunt susținute prin Cuvântul lui Dumnezeu, iar el nu va înceta să aducă roade. Mărturisirea noastră de credință poate fi văzută de alții, însă roadele, adesea ascunse după frunze, sunt doar pentru Dumnezeu. El este stăpânul pomului – noi Îi aparținem Lui.

    L M Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare… au fost îmblânzite de neamul omenesc.”
    Iacov 3.7

    Îmblânzirea bobocilor

    Un țăran a primit de la un prieten un coș cu pui de rață sălbatică, mici ca niște gheme de puf, găsiți lângă un lac. Bucuria celor din casa țărănească era mare. Ţăranul i-a crescut până ce s-au făcut mari. Bobocii erau blânzi, veneau la mâncare alături de celelalte păsări din curte, se bălăceau cu plăcere în bazinul pe care stăpânul a avut grijă să li-l facă. Se părea că s-au obișnuit cu viața din curtea țăranului și nu dădeau niciun semn că ar vrea să se despartă de acel loc. La urma urmei, aveau de toate. Mâncarea era bună și multă, aveau unde să se adăpostească noaptea, puteau să înoate toată ziua în apă.

    Toate acestea până într-o zi. Ţăranul s-a trezit de dimineață și primul lui gând a fost să dea de mâncare păsărilor și  animalelor  din  gospodărie. A luat  grăunțe  și  le-a  împrăștiat pe jos. Bobocii de rață, destul de mari acum, au venit în graba mare să ciugulească hrana aruncată. După ce s-au săturat, s-au retras deoparte, ca și cum s-ar fi sfătuit. Ţăranul încă se uita la ei cu mulțumire, întrebându-se ce o mai fi însemnând și această retragere a bobocilor. Deodată îi văzu că încep să dea din aripi, se ridicară în zbor deasupra casei, rotindu-se tot mai sus, apoi, înșirați în linie, s-au făcut nevăzuți. Şi nu s-au mai întors niciodată în curtea țăranului.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (1)

    „…a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” (Genesa 3:6)

         În cartea Genesa scrie că, înainte ca Eva să fie creată, Dumnezeu l-a avertizat pe Adam să nu mănânce din fructul oprit; fusese deci responsabilitatea lui să-i comunice lucrul acesta soției sale. În mod clar, el nu și-a îndeplinit sarcina prea bine. Prin urmare, și-a pierdut toate privilegiile oferite de Grădina Edenului. Să remarcăm faptul că diavolul a abordat-o mai întâi pe Eva cu ideea de a nu i se supune lui Dumnezeu. „Femeia a văzut că pomul era bun… a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” Întrebare: Unde era Adam când Eva a fost amăgită? Cu ea. Deci, putem învăța o lecție importantă de-aici: când un bărbat nu-L ascultă pe Dumnezeu și nu I se supune, el nu poate fi liderul de care soția și familia lui au nevoie. El deschide efectiv ușa lui Satan și îl invită să intre și să creeze haos în familie. Când Satan a încercat să-i vândă „gogoși” Evei, Adam a tăcut chitic, în loc să ia atitudine și să spună: „Nu e adevărat! Dacă nu urmăm calea pe care ne-a trasat-o Dumnezeu, vom pierde totul!” Problema în căsnicie nu este despre cine-i șeful, ci despre respectarea structurii pe care a creat-o Dumnezeu pentru ca toți din familie să poată umbla în binecuvântarea Lui. Biblia spune că Satan vine „să fure, să junghie şi să prăpădească” (vezi Ioan 10:10). Însă atunci când soțul este supus cu adevărat lui Hristos, el își poate ocroti familia. Așadar, dacă ești soț, acesta este standardul la care trebuie să te ridici. Iar dacă ești soție, trebuie să-ți încurajezi soțul să umble cu Dumnezeu și să-i dai de înțeles că este un privilegiu să urmezi un astfel de bărbat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Habacuc 3.1-19

    În timp ce Domnul impusese tăcere vocilor pământului (cap. 2.20), cel credincios are libertatea să-şi înalţe rugăciunea înaintea Lui. Profetul afirmă ce a văzut (v. 3, 7) şi a auzit (v. 2, 16). Viziunea cu duşmanii caldeeni i s-a şters, iar în locul ei contemplă maiestatea Dumnezeului Răzbunător. Însoţit de semne înspăimântătoare, acest Dumnezeu înaintează pentru a judeca naţiunile şi a-Şi salva poporul (v. 12, 13).

    În faţa acestei apariţii solemne, care sunt sentimentele cu care se confruntă profetul? Întâi teama; nu şi-o ascunde. Ştie însă că poate apela la îndurarea Domnului, chiar când El Îşi revarsă o îndreptăţită mânie (v. 2; Psalmul 78.38). Dumnezeu aşteaptă necontenit S.O.S-ul sufletului. Apoi vine bucuria! (v. 18). Chiar dacă lipsesc binecuvântările materiale (v. 17), omul lui Dumnezeu se poate bucura, pentru că nu în împrejurări găseşte el această bucurie, ci în Dumnezeul mântuirii lui (comp. cu Filipeni 4.4). „Domnul este tăria mea; El mă va face să umblu pe înălţimile mele” (v. 19; Psalmul 18.32,33).

    Domnul să ne acorde energia spirituală pentru a escalada aceste înălţimi de pe care credinţa domină lumea! Judecata lumii este aproape şi, pentru că vremea noastră se aseamănă cu cea a lui Habacuc, este partea noastră să ne putem asemăna cu acest om al lui Dumnezeu!


  • 2 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință.
    2 Timotei 1.7

    Tineri din Scriptură – Timotei

    Timotei fusese crescut de o mamă și de o bunică pline de evlavie (2 Timotei 1.5). În timpul copilăriei sale, aflat sub o astfel de influență evlavioasă, el devenise familiar cu Scripturile Vechiului Testament (2 Timotei 3.14,15). Însă cunoașterea Bibliei nu este de ajuns pentru a ne mântui, de aceea Timotei a ajuns la credința mântuitoare în Hristos prin lucrarea apostolului Pavel (Fapte 16.1). Acest lucru este confirmat de faptul că Pavel îl numește „adevăratul meu copil în credință” (1 Timotei 1.2).

    Timotei a devenit astfel un urmaș al lui Hristos și un împreună-lucrător cu Pavel în lucrarea creștină. Prin urmare, apostolul avea un interes deosebit în creșterea spirituală a tânărului ucenic. Câteodată suntem orbi la defectele și la slăbiciunile noastre, însă Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne oferă mentori evlavioși, care nu numai că percep tendințele noastre, ci, într-un duh de har, ni le și arată și ne oferă soluții spirituale. Timotei era timid din fire și, uneori, această timiditate se poate transforma în frică. Apostolul Pavel detectase această slăbiciune a preaiubitului său copil în credință.

    Pavel era în închisoare, unde aștepta judecata cezarului și, în cele din urmă, execuția. El îi scrie lui Timotei: „Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său” (2 Timotei 1.8). Era periculos să te asociezi cu apostolul și mulți dintre creștini deja îl părăsiseră. El îi reamintește lui Timotei de darul pe care Dumnezeu i-l dăduse și adaugă: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate”. Păstrarea simțământului dragostei lui Dumnezeu în Hristos este ceea ce ne oferă biruință asupra fricii: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă frica” (1 Ioan 4.18). Ești cumva rob fricii? Atunci lasă-te pătruns de căldura dragostei Lui, fiindcă „El ne-a iubit întâi”!

    B Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta. Şi cuvântul acesta este cuvântul credinței pe care-l propovăduim…”
    Romani 10.8

    Aproape

    Când a împlinit vârsta de 21 de ani, Tammy Harris, din Virginia, a început să-și caute mama adevărată. După un an de căutări, încă nu reușise să o descopere. Ceea ce ea nu știa, era faptul că și mama ei, Joyce Schultz, a încercat să o găsească timp de 20 de ani. Conform povestirii care a apărut în ziarele din întreaga Americă, mai era un lucru pe care Tammy nu îl știa. Mama ei era una dintre colegele sale din supermarket-ul în care lucra. Într-o zi, Joyce a auzit-o pe Tammy discutând cu o altă colegă despre încercarea sa de a-și găsi mama. Curând și-au comparat certificatele de naștere, iar când Tammy a realizat că tocmai colega sa era de fapt mama ei, a sărit în brațele acesteia.

    „A fost cea mai lungă îmbrățișare din viața mea”, a povestit Tammy. „Afost cea mai fericită zi a vieții mele!”

    Așa este și credința mântuitoare. Ea este aproape de noi și nu știm, sau mai grav: nu vrem să știm. Pentru toți oamenii există un singur mijloc de apropiere, de întâlnire cu Dumnezeu: credința din inimă în Mântuitorul Isus Hristos. Un om crede cu inima atunci când crede cu o inimă interesată de mântuirea lui Dumnezeu. Așa cum s-a întâmplat cu tânăra din istorisire, tot la fel se va întâmpla și cu noi: cine caută, găsește mântuirea; ea este aproape de noi. Sub ceruri, în multe nume putem găsi diferite religii, dar mântuirea o putem găsi într-un singur Nume: ISUS HRISTOS. Dumnezeu dăruiește viața veșnică și ea se găsește numai în Fiul lui Dumnezeu.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ARE UN PLAN – ÎNCREDE-TE ÎN EL!

    „El… face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11)

         Biblia spune: „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Uneori ne rugăm pentru un anumit lucru, crezând că este bun pentru noi. Însă Dumnezeu, care are un plan pentru viața noastră, știe ce „este bun” și ce nu este. Soția lui Billy Graham, Ruth, a spus că dacă Dumnezeu i-ar fi răspuns la toate rugăciunile când era tânără, s-ar fi căsătorit cu omul nepotrivit – de mai multe ori! Se spune că două lacrimi pluteau pe râul vieții. Una a întrebat-o pe cealaltă: „Tu cine ești?” Aceasta i-a răspuns: „Eu sunt lacrima fetei care a iubit un băiat și l-a pierdut. Dar tu cine ești?” Cea de-a doua lacrimă i-a răspuns: „Eu sunt lacrima fetei care l-a cucerit.” Așa este în viață, nu-i așa? Noi plângem după lucrurile pe care nu le avem, fără să ne dăm seama că am fi putut plânge de două ori mai mult dacă Dumnezeu ni le-ar fi dat. Expresia „umblare prin credință” înseamnă să crezi că planul lui Dumnezeu este desăvârșit și că ți se va revela pe măsură ce ai nevoie să-l cunoști. Pavel a spus: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:11). În mod clar, această mulțumire nu a venit din lucrurile înconjurătoare, întrucât și-a petrecut în temniță mulți ani din cei în care a fost angrenat în lucrare. Așadar, de unde a venit mulțumirea sa? Din cunoașterea faptului că Dumnezeu „face toate după sfatul voiei Sale.” Să însemne asta că Pavel a înțeles fiecare amănunt din planul lui Dumnezeu? Nu, însă atunci când nu a înțeles planul, el s-a încrezut în Cel ce a făcut planul! Iată izvorul păcii, bucuriei și mulțumirii lui Pavel. Același lucru este valabil și pentru tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Habacuc 2.1-20

    Atunci când ne confruntăm cu încercarea, de orice fel ar fi ea, să procedăm şi noi precum Habacuc: să ne suim în acest turn (comp. cu Proverbe 18.10), care pe de o parte ne apără şi ne ţine departe de zbucium, iar pe de altă parte ne permite să privim totul de sus, din însăşi perspectiva lui Dumnezeu (Isaia 55.8,9).

    Slujitorul lui Dumnezeu primeşte acolo răspuns la neliniştea lui: „cel drept” ni se spune „va trăi prin credinţa lui” (v. 4). Iată cheia pentru situaţia prezentă. În jurul lui nimic nu s-a schimbat: vrăjmaşii sunt mereu acolo, iar formele de nelegiuire se desfăşoară toate nestingherite. Credinţa celui drept se poate însă sprijini pe certitudinile Cuvântului Dumnezeului său. Întrebările lui neliniştite încetează. Crede şi înţelege că acelaşi pământ care astăzi este plin de deşertăciune în curând „se va umple de cunoştinţa gloriei Domnului” (v. 14; Isaia 11.9). Este învăţat cu privire la soarta celor răi, deşi judecata lor este încă suspendată (v. 6-20). Şi observaţi cât contrastează faptele celor necredincioşi cu dreptatea şi trăirea prin credinţă credinţă necesară atât pentru a fi mântuit, cât şi pentru a străbate lumea! Acest verset 4, citat de trei ori în epistole (Romani 1.17; Galateni 3.11; Evrei 10.38), stabileşte un adevăr de o importanţă capitală: credinţa este singurul mijloc pentru a dobândi îndreptăţirea şi viaţa veşnică.


  • 1 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori și-i va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
    Apocalipsa 7.17

    Expresia „mânia Mielului” ni se poate părea nepotrivită. Un miel este blând și cine s-ar teme vreodată de un miel? Însă acest Miel are coarne, este puternic și drept. El este un Judecător drept. Mânia Lui se va revărsa asupra celor care fac război împotriva poporului Său, asupra celor care se închină fiarei. Cei care nu se vor pocăi de păcatul lor (Apocalipsa 9.20,21), care nu-I vor da glorie lui Dumnezeu (16.9) sau care nu-L vor urma pe Miel (14.4) vor suferi mânia acestui Miel puternic și biruitor. „Mânia Mielului” (6.16) se va revărsa asupra acestor locuitori răzvrătiți ai pământului. Mânia lui Dumnezeu este mânia Mielului, iar „El judecă și Se luptă cu dreptate … și El va călca teascul vinului furiei mâniei lui Dumnezeu Cel Atotputernic” (19.11,15). Această mânie se va abate asupra celor care se închină fiarei (14.9-11).

    Mielul va face război împotriva fiarei. Vedem acest lucru în Apocalipsa 17.14. În timp ce împărații pământului se vor aduna împreună cu fiara pentru a face război împotriva Mielului, Mielul îi va birui, fiindcă El este „Domn al domnilor și Împărat al împăraților”, iar împreună cu El vor fi cei „chemați, aleși și credincioși”. Biruința Mielului este sigură, fiindcă El este Domn al domnilor și Împărat al împăraților. Acesta este un titlu divin care Îi aparține doar lui Dumnezeu. Mielul va birui fiindcă El este Cel Atotputernic, iar biruința va fi pentru poporul Său.

    Mielul nu este doar o victimă jertfită, ci și un Împărat puternic și biruitor. El va cârmui cu un toiag de fier, pentru a pedepsi nelegiuirea națiunilor și pentru a-Și salva poporul (Apocalipsa 2.26,27; 19.15). El este Mielul războinic, care va conduce oștile cerești în bătălia împotriva răului. Biruința Lui va fi finală!

    T Hadley, Sr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri… «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.»”
    Luca 15.5,6

    Pilda cu oaia pierdută

    În grija sa pentru oaia pierdută, păstorul nu o lasă să facă iarăși drumul înapoi singură pentru a nu se rătăci și pierde. Fericit că a găsit-o, el o pune pe umeri și o duce până în staulul oilor. Îngrijirile Domnului Isus Hristos sunt asigurate celui răscumpărat, până ce el sosește în casa Tatălui ceresc. Bunul Păstor, care Şi-a dat viața pentru oile Sale, Se ocupă de ele până la capăt. El spune: „voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă” (Ezechiel 34.16). Când își găsește oaia, păstorul simte o bucurie atât de mare, încât dorește ca și alții să se asocieze la bucuria inimii lui.

    Fariseii și cărturarii, care cârteau, văzându-L pe Domnul și Mântuitorul sufletelor căutându-Şi oile Sale, nu luau parte la bucuria Lui. Numai cei care înțeleg iubirea lui Dumnezeu și care au primit-o în inimă, pot să participe la această bucurie a salvării unui păcătos. Mântuitorul a spus „că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți, care n-au nevoie de pocăință”.

    Să ne gândim la adevărul că Dumnezeu Se bucură să dăruiască iertarea celor care cred în Fiul Său. O, dacă s-ar vedea fiecare cititor ca o oaie pierdută și ar accepta să se lase găsit de Bunul Păstor! Cititorule! Vino acum cu toată vina ta, cu toată nevrednicia ta, cu toată nevoia ta, și vei găsi în Mântuitorul pe Păstorul cel Bun și tot ceea ce îți trebuie pentru timp și eternitate.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUI AI FOST CHEMAT SĂ COMUNICI EVANGHELIA?

    „Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră” (Faptele Apostolilor 2:8)

    Biblia spune că în ziua în care a luat ființă biserica: „Toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu sunt galileeni? Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?… Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” (Fapte 2:4-8,12).

    Întrebarea finală mai poate fi formulată: „Oare ce înseamnă asta?”, și ne transmite că Dumnezeu iubește și folosește tot felul de oameni – fără studii sau cu studii, oameni simpli sau academicieni, părinți singuri sau directori cu vază. Dumnezeu ne spune că atunci când suntem plini de Duhul Sfânt, El ne echipează să ajungem cu evanghelia la o anumită persoană.

    Așadar:

    1) Cu cine îți este ușor să discuți? Cu adolescenții? Cu dependenții de droguri? Cu bătrânii? Poate nu-ți găsești cuvintele ca să te faci înțeles de copii, dar ești elocvent cu directorii. Nicio problemă; așa te-a creat Dumnezeu.

    2) Pentru cine simți cea mai mare compasiune? Dumnezeu nu ne dă poveri egale. „El le întocmeşte inima la toţi” (Psalmul 33:15). Ce te face să ai inima zdrobită, ce îți ridică tensiunea? Cei lipsiți de adăpost sau victimele traficanților de carne vie? Cei care au pierdut pe cineva drag, sau  cei proaspăt divorțați?

    Pavel spune: „Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4). Așadar, descoperă care sunt persoanele cărora ai fost chemat să le vestești Evanghelia.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Habacuc 1.1-17

    Această carte, care ne aminteşte de cea a lui Ieremia, se prezintă ca un dialog între profet şi Dumnezeul său. În prezenţa valurilor crescânde ale răului, Habacuc, neliniştit, îşi varsă inima înaintea Domnului. Ierusalimul nu era departe de a cădea sub loviturile armatei caldeene. Într-o viziune de coşmar, profetului i se arată mai dinainte acei războinici de temut, nespus de cruzi, instrumente ale Domnului pentru pedepsirea naţiunilor răzvrătite. Cât de îngroziţi vor fi atunci toţi păcătoşii dispreţuitori şi nepăsători! (v. 5, citat în Fapte 13.41).

    Omul lui Dumnezeu însă este şi el tulburat. Cum poate Domnul lăsa frâu liber unei asemenea desfăşurări a nelegiuirii? (Psalmul 83; Apocalipsa 10.7 numeşte această nedumerire „taina lui Dumnezeu”). Cum poate El chiar şi numai să o suporte la vedere? „Dumnezeul meu, Sfântul meu!”, strigă profetul, conştient de relaţiile lui cu Cel ai Cărui ochi sunt „prea curaţi, ca să privească răul” (v. 13).

    Într-adevăr, ce ofensă permanentă este pentru El spectacolul acestui pământ, în care corupţia şi violenţa se etalează fără jenă! Privirile lui Dumnezeu, în curăţia lor absolută, nu s-au putut opri cu satisfacţie decât asupra unui singur Om. Pentru acelaşi motiv însă, ele s-au întors de la El atunci când El a fost făcut păcat pentru noi.


  • 30 Iunie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp sub ceruri: … un timp pentru război și un timp pentru pace.
    Eclesiastul 3.1,8

    Eclesiastul și creștinul

    Dintr-un anumit punct de vedere, viața creștină este în totalitate un timp pentru război. Apostolul i-a spus lui Timotei să se lupte „lupta cea bună a credinței” (1 Timotei 6.12). Există însă momente speciale în viața creștină, care pot fi numite „un timp pentru război”. Iuda a intenționat să le scrie credincioșilor despre mântuirea comună, însă Duhul l-a condus să simtă nevoia de a-i îndemna să lupte pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna (Iuda 3). În Efeseni 6, Pavel vorbește despre „ziua cea rea”, când Satan îl atacă într-un fel special pe cel credincios. Acesta este „un timp pentru război”, când avem nevoie de armura lui Dumnezeu pentru a sta în picioare (Efeseni 6.10-18). Într-un astfel de timp avem nevoie de îndemnul: „Fiți tari în Domnul și în puterea tăriei Lui”. Cât de încurajator este că Duhul lui Dumnezeu, înainte de a vorbi despre vrăjmașul nostru, ne spune că Cel care este de partea noastră este Domnul Însuși, cu puterea tăriei Lui!

    Însă Dumnezeu, în harul Său, ne oferă și „un timp pentru pace”. „Adunarea, în toată Iudeea și Galileea și Samaria, avea pace, zidindu-se și umblând în frica Domnului; și creștea prin mângâierea Duhului Sfânt” (Fapte 9.31). După o perioadă de persecuție, Adunarea lui Dumnezeu beneficia de un timp de pace, nu numai exterioară, ci și interioară – acea atmosferă plină de pace între cei credincioși. Rezultatul a fost zidirea și creșterea adunărilor. De asemenea, suntem îndemnați să ne rugăm pentru un timp de pace, fiindcă într-un astfel de timp putem trăi liniștiți o viață care să-L onoreze pe Dumnezeu. „Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, … ca să ducem o viață pașnică și liniștită, în toată evlavia și demnitatea” (1 Timotei 2.1,2).

    M Vogelsang


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Şi ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da în schimb pentru sufletul său?” Matei 16.26

    Se aleargă iarăşi în cerc!

    Campionatul european de fotbal din Franța a atras iarăși milioane de fani în fața ecranelor mici și mari. Mii de spectatori erau pe stadion. La fiecare joc, 22 de fotbaliști se implică din plin peste 90 de minute. Fiecare dintre cele două echipe dorește să plece ca victorios de pe teren la fluierul final. Jucătorii arată astfel cât de mult se implică omul pentru a fi dacă este posibil victorios.

    Poate în viața ta nu alergi în cerc. Poate nu ești interesat deloc de fotbal. Dar o întrebare doresc totuși să ți-o adresez: Vei sta la finalul vieții ca victorios sau ca înfrânt?

    Biblia spune în multe locuri că în viața de dincolo se vor încheia socotelile. Dumnezeu va judeca odată pe toți oamenii. Atunci vor exista înfrânți și câștigători:

    Cine nu întreabă în viața lui după Dumnezeu, ci caută numai după succes, bogăție și onoare, va pierde cândva totul. Pentru scurte momente de fericire își pune în joc mântuirea sufletului său nemuritor! Cine vrea să-și dobândească cerul printr-o viață cumsecade și binefaceri, va observa că scara propriei mântuiri este prea scurtă. Niciun om nu este îndreptățit prin fapte (Romani 3.20)!

    Cine totuși recunoaște că s-a făcut vinovat prin păcatele lui împotriva lui Dumnezeu și crede în Răscumpărătorul Isus Hristos, va fi acceptat pentru totdeauna de Dumnezeu, pentru că stă de partea Biruitorului.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII DESCHIS LA SFATURI!

    „…Înţeleptul ascultă sfaturile.” (Proverbe 12:15)

         Când nu știi anumite lucruri, ești predispus greșelilor. Poate știi multe, dar nu știi tot ce se poate ști. Așa că trebuie să cauți neîncetat și să fii deschis spre lucruri bune. Jucătorii profesioniști de golf folosesc un băiat de mingi. Acesta este mai mult decât o persoană care duce crosele; el este acolo pentru sprijin și sfaturi prețioase. Tommy Bolt a fost unul dintre cei mai mari jucători de golf al tuturor timpurilor dar avea un defect major: avea un temperament groaznic. Într-un an, aflându-se într-un turneu în sudul Californiei, era nervos din cauza unei runde proaste pe care a avut-o cu o zi înainte. Așa că, i-a zis băiatului de mingi să răspundă numai cu „Da, domnule Bolt,” sau „Nu, domnule Bolt”, dacă i se punea o întrebare. Altfel, trebuia să tacă! Bolt a lovit prima minge și aceasta a ajuns după un copac. Când a ajuns în acel loc, l-a întrebat pe băiat: „Crezi că ar trebui să lovesc cu crosa de cinci?” Băiatul, ascultând ordinele, a răspuns scurt: „Nu, domnule Bolt.” Bolt a lovit oricum cu crosa de cinci și a avut o lovitură incredibilă, mingea aterizând pe iarbă la câțiva centimetri de gaură. S-a întors spre băiat și i-a zis cu mândrie: „Ce părere ai despre această lovitură?” În timp ce ridica geanta, asistentul i-a răspuns sec: „Nu a fost mingea dumneavoastră, domnule Bolt!” Dacă nu dorești să faci greșeli pe care mai apoi să le regreți, fii deschis la sfaturi – și urmează-le. Biblia spune: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.” Este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Naum 3.1-19

    În vreme ce istoria oamenilor se complace în a descrie grandoarea asiriană şi rămâne aproape mută în ceea ce priveşte prăbuşirea ei, Cuvântul lui Dumnezeu consacră o carte întreagă acestei zile fatale. Repetăm aceasta, Biblia nu este un manual de istorie. Evenimentele nu sunt raportate decât din punctul de vedere al relaţiei lor cu Israel şi sub aspectul lor moral. Pentru istorici, Ninive slăbeşte şi cade sub loviturile unei coaliţii a vasalilor ei. Pentru Dumnezeu, nenorocirea s-a abătut asupra ei deoarece era o cetate a sângelui, „plină de minciună”, de violenţă şi de jaf (v. 1). Culegând ceea ce a semănat, ea va cunoaşte aceeaşi soartă pe care o avusese Teba cu o jumătate de secol înainte (v. 8-10). „Cine o va plânge?” (v. 7).

    Aşa este în lumea aceasta egoistă: cei care nu sunt loviţi în mod direct se obişnuiesc uşor cu dezastrul celorlalţi. „Unde să-ţi caut mângâietori?”, adaugă Naum, al cărui nume înseamnă tocmai mângâietor. Cel credincios este însă mângâiat prin profeţie, învăţând că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu va menţine mâna ridicată peste toate evenimentele din lume. El va face să lucreze toate lucrurile spre gloria Lui şi spre binele celor care-L iubesc (Romani 8.28).


  • 29 Iunie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi. Și toate sunt de la Dumnezeul care ne-a împăcat cu Sine prin Isus Hristos.
    2 Corinteni 5.17,18

    Până la cruce, omul dintâi a fost pus la încercare. Însă, ajuns aici, totul a luat o altă turnură. Omul a dovedit că în natura lui este înstrăinat cu totul de Dumnezeu și că nu este capabil nici măcar să accepte binecuvântarea de la Cel în care toate promisiunile și scopurile de har ale lui Dumnezeu își așteaptă împlinirea. Nu a fost deci de ajuns ca cel de-al doilea Om să-Și facă apariția. Omul dintâi trebuia să fie creat din nou ca să poată primi binecuvântările pe care cel de-al doilea Om a venit să le împartă.

    Cum poate fi scos omul din adâncul ruinei lui? Prin chiar lucrul care a arătat cât de disperată este această ruină! Fapta care a dovedit că omul este copt pentru judecata definitivă a scos la iveală puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Crucea care a demonstrat ura de neîmpăcat a inimii omului față de Dumnezeu a descoperit dragostea de nestins a inimii lui Dumnezeu față de om. Ceea ce a pus pecetea peste prăbușirea vechii creații a deschis o poartă către cea nouă. Sângele vărsat pe cruce a așezat temelia justă pentru împăcarea tuturor lucrurilor. În moartea lui Hristos, vechea creație a fost înlăturată din punct de vedere judiciar, în timp ce învierea Lui a făcut din cel de-al doilea Om, „ultimul Adam”, Întâiul-născut al unei noi creații, Dumnezeu găsindu-Și plăcerea în fiecare mădular din această nouă creație, întocmai ca în Capul ei înviat. El era bobul de grâu singur, însă a căzut pe pământ și a murit, așa încât să aducă multă roadă, după cum este scris: „Iată-Mă, pe Mine și pe copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu”. Prin urmare, întreaga binecuvântare pentru Adunare și pentru lume se bazează pe moartea și pe învierea celui de-al doilea Om.

    T B Baines


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubește…”
    Proverbe 3.11,12

    „Casa de nisip”

    Pe țărmul mării, un copil se juca în nisip. Cu micuțele sale mâini a început să construiască o casă de nisip. Deodată a început să strige. Ce se întâmplase? Tatăl îl luase în brațe și copilul a început să plângă, să dea din picioare și să strige: „Casa mea! Vreau s-o termin!” Tatăl se făcea că nu aude nimic. După ce s-a depărtat de apa mării, a pus copilul jos din brațe și i-a arătat cum se ridicau valurile. „Tu ai fi fost luat de valuri, dacă te lăsam să-ți termini casa de nisip.”

    O asemenea scenă se repetă adeseori în viața noastră. Când ne gândim că totul merge bine la „construcția noastră de nisip”, Dumnezeu intervine și nu ne lasă să continuăm. Probabil, această intervenție să însemne pierderea unui loc de muncă, un pat de boală, o întâmplare nefericită, un deces etc. Câte frământări, câte comentarii având întrebarea „de ce?” se ridică în inimile fiecăruia în astfel de momente! Mai târziu, când sufletul își găsește odihna în brațele Mântuitorului, va constata că Dumnezeu nu a greșit. Dumnezeu ne vrea binele veșnic fiecăruia dintre noi, și din acest motiv ne ia posibilitatea de a lucra la „casa de nisip”. Astfel, mâinile atotputernice ale lui Dumnezeu ne-au ocrotit de valurile păcatului care voiau să ne înghită. Să-i fim mulțumitori  lui  Dumnezeu  pentru  purtarea  Sa  de  grijă permanentă!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BINECUVÂNTEAZĂ GENERAȚIILE VIITOARE

    „Căci voi turna… binecuvântarea Mea peste odraslele tale” (Isaia 44:3)

         Părinților, iată o promisiune din Biblie pe care vă puteți baza: „Voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale.” Copiii tăi ar trebui să continue lucrurile de unde le-ai lăsat tu! Plafonul tău ar trebui să fie podeaua lor! Ei ar trebui nu doar să te urmeze, ci să folosească temelia pe care ai pus-o tu pentru a zidi ceva mai măreț! Nu te folosi de scuze precum: „Așa s-au făcut lucrurile dintotdeauna în familia noastră și așa trebuie să continue.” Trebuie să-ți schimbi asemenea tipare de gândire! Pentru a trece peste barierele tale mentale, trebuie să încetezi să mai spui lucruri precum: „Așa sunt eu” sau „Familia mea nu a realizat prea multe, așa că nici eu”! Când spui asta, Îl contrazici pe Dumnezeu!

    Când Dumnezeu i-a scăpat pe iudei din robie, ei au pornit spre Țara promisă. Călătoria ar fi trebuit să dureze numai unsprezece zile, însă a durat… patruzeci de ani!

    Ce s-a întâmplat? Au cârtit fără încetare și prin urmare s-au învârtit în jurul aceluiași munte la nesfârșit. De ce? Pentru că fiind în robie patru sute de ani, ei gândeau și vorbeau ca niște robi și nu puteau înțelege ce le-a promis Dumnezeu. În cele din urmă, Dumnezeu le-a zis: „Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte” (vezi Deuteronom 2:3).

    Dacă trecutul tău este plin de eșecuri, trage o linie acum și declară: „Ajunge! Mă voi încrede în Dumnezeu pentru lucruri mai mari și mai bune!” În astfel de clipe se schimbă destinele. Concluzie: Deciziile pe care le iei azi te vor afecta nu numai pe tine, ci și pe copiii tăi – așa că, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să iei deciziile corecte!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Naum 2.1-13

    Ninive, capitala împărăţiei Asiriei, pare să fi fost întemeiată de Nimrod („Răzvrătit”) la scurt timp după potop (Geneza 10.8-12). Însufleţită de acelaşi spirit ca şi acest „vânător puternic înaintea Domnului”, ea îşi găsea plăcerea în a vâna naţiunile ca pe o pradă (v. 11-13). Cartea lui Dumnezeu, care a consemnat orgoliosul ei început („ziua în care a existat”; v. 8), ne face acum să asistăm la subitul ei sfârşit. Ninive este pusă în gardă, într-un mod ironic, să se apere de Însuşi „Cel care sfărâmă în bucăţi” (v. 1).

    Însă, „dacă nu păzeşte Domnul cetatea, în zadar veghează cel care o păzeşte” (Psalmul 127.1). Se spune că, în timpul asediului, fluviul Tigru, ale cărui ape până atunci ar fi izolat şi ar fi protejat cetatea, se umflă printr-o creştere bruscă (v. 6, 8) şi ia o parte din întărituri. Prin această spărtură pătrund ostaşii neiertători pe care îi vedem invadând străzile şi casele pentru a ucide şi a jefui (v. 3, 4, 8-10).

    „Nu se va mai auzi glasul solilor tăi”, conchide versetul 13. Să ne amintim de acel Rab-Şache, obraznicul purtător de cuvânt al împăratului Asiriei înaintea lui Ezechia (2 Împăraţi 18.19). Ameninţările lui nu se împlinesc niciodată. Aşa va trece mereu lumea cu gloria ei, cu aroganţa ei, cu dispreţul şi cu blasfemiile ei.


Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne