Mana Zilnica

Categorie: Scripturile In Fiecare Zi

  • 18 Iulie 2018

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Numai în Dumnezeu rămâne liniștit sufletul meu; de la El vine mântuirea mea. Numai El este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu înalt; nu mă voi clătina mult.
    Psalmul 62.1,2

    Unul dintre cele mai dificile lucruri pentru noi este să așteptăm liniștiți ca Dumnezeu să lucreze. De multe ori gândim că a aștepta înseamnă a sta pasiv până când ceva se întâmplă. Totuși, în mijlocul unor împrejurări furtunoase, nu ne place inactivitatea, ci instinctul nostru este să reacționăm repede și să forțăm schimbarea lucrurilor.

    În acest psalm însă, cuvântul „așteptare” are o semnificație diferită, aceea de a sta pe loc până la noi ordine. În loc să optăm pentru pasivitate, ar trebui mai degrabă să ne oprim din acțiunile noaste și să ascultăm instrucțiunile lui Dumnezeu. Câteodată Domnul tace, însă întotdeauna El are un scop. El știe momentul perfect când noi trebuie să acționăm și, până la acel moment, trebuie să așteptăm. Este nevoie de mai multă tărie să stai liniștit în mijlocul împrejurărilor furtunoase, decât să te agiți căutând cu înfrigurare o soluție.

    Dar trebuie să mărturisesc că și eu acționez de multe ori cu nerăbdare. Când se întâmplă acest lucru, devin nervos, mă plâng și Îl pun pe Dumnezeu la îndoială. Aceste reacții nu sunt însă potrivite pentru un creștin. Pavel ne spune clar să nu ne îngrijorăm pentru nimic (Filipeni 4.6) și ne învață ca mai degrabă să ne rugăm Domnului, care ne oferă pace. Trebuie să așteptăm în liniște, fără să ne plângem, ceea ce înseamnă că trebuie să avem răbdare. Ca lucrurile să stea așa, trebuie să ne încredem în înțelepciunea, în dragostea și în puterea lui Dumnezeu. Nu greșim niciodată atunci când ne sprijinim pe El.

    Cheia pentru a găsi pace în furtună este de a ne sprijini doar pe Dumnezeu. Când refuzăm să facem așa suntem în pericol de a lua decizii greșite. El ascultă toate rugăciunile noastre, însă noi trebuie să stăm liniștiți și să ascultăm răspunsul Său.

    T Hadley, Sr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele…”
    Fapte 3.19

    Ce este întoarcerea la Dumnezeu?

    Acest verset ne oferă o descriere frumoasă și exactă a ceea ce noi putem numi adevărata întoarcere la Dumnezeu, și de aceea dă un răspuns categoric și clar la întrebarea: „Ce este întoarcerea la Dumnezeu?” Iată o întrebare importantă pentru timpul de acum și pentru fiecare persoană în parte! Tocmai în zilele noastre, când superficialitatea și indiferența cu privire la lucrurile referitoare la credință se arată în toate locurile, este deosebit de valoros să avem un răspuns dumnezeiesc la această întrebare.

    Oricine ar fi omul, iudeu sau grec, oricare ar fi naționalitatea lui, poziția lui bisericească, oricare ar fi mărturisirea lui de credință și orice conținut ar avea ea, el trebuie să fie întors la Dumnezeu; altfel, el se află pe calea largă spre condamnarea veșnică. Nimeni nu este, în sensul dumnezeiesc al acestui cuvânt, din naștere un creștin și nici nu poate fi educat spre a deveni un creștin autentic. Este o greșeală fatală șio înșelăciune a dușmanului de moarte al sufletelor, satan, când cineva crede că este creștin prin naștere sau prin educare, sau ar putea fi făcut creștin prin diferite ceremonii religioase. Un om devine creștin adevărat numai prin faptul că el se întoarce la Dumnezeu într-un mod recunoscut de Dumnezeu în Cuvântul Său, Biblia, și Îl primește pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor și Dăruitor al vieții celei noi.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (4)

    „Un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei…” (1 Corinteni 5:5)

         Atacul lui Satan poate fi un ceas deșteptător. Știi că atunci când refuzi să recunoști păcatul și să te pocăiești, zidul de protecție din jurul tău este spart și Satan este liber să intre și să te atace? Pavel scrie bisericii din Corint: „Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgâni nu se pomenesc; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!” (1 Corinteni 5:1-2). Apoi Pavel le spune liderilor bisericii că: „Un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.” Dacă omul s-a pocăit de păcatul lui, Pavel a spus că trebuie reinclus în adunarea bisericii. Așadar, ceea ce a spus Pavel în esență a fost: „Lăsați-l să ajungă la disperare, ca mai apoi să fie atras din nou în brațele lui Dumnezeu.” Iar lui Timotei îi scrie: „Să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă. Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.” (1 Timotei 1:19-20). Se bucură Dumnezeu să ne vadă suferind? Nu mai mult decât îi place unui părinte să-și disciplineze copilul, dar dragostea sfântă face alegeri dure. Nu uita că disciplina trebuie făcută cu milă, pentru a produce îndreptare, nu nenorocire. Unii dintre noi ne trezim la o simplă bătaie pe umăr, în timp ce alții au nevoie de bobârnace zdravene. Și uneori, când Dumnezeu trebuie să ajungă la asta, este chemat Satan. Deci, străduiește-te să trăiești curat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 9.1-17

    Profeţia din acest capitol are în atenţie popoarele vecine lui Israel. Purtarea acestora fusese observată fără ştirea lor, „pentru că Domnul are ochii asupra oamenilor” (v. 1, 8b). Şi cât de mulţi uită, în adevăr, de această sfântă privire şi se poartă ca şi cum Domnul nu i-ar vedea!

    Dumnezeu Se pregăteşte aici să distrugă înţelepciunea omenească (v. 2), puterea Tirului (v. 3, 4), încrederea înşelătoare a Ecronului (v. 5), mândria şi urâciunile filistenilor (v. 6) Astfel calea va fi deschisă lui Mesia venind să vestească pacea şi să stăpânească până la marginile pământului. A venit, într-adevăr, acest Împărat „călare pe un măgar”! (v. 9; Ioan 12.15). Însă poporul Său nu L-a primit, şi, de aproape două mii de ani, profeţia s-a oprit, într-un fel, între versetele 9 şi 10. Ea îşi va relua curând cursul. După judecăţi cumplite, Împăratul va reapărea în toată maiestatea Sa. Bunătatea şi frumuseţea Îi vor fi admirate împreună (v. 17). „Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale”, proclamă cântarea „compusă despre Împăratul” (Psalmul 45.1,2). Lucru infinit mai mişcător, răscumpăraţii Săi vor fi atunci precum pietrele preţioase ale cununii Lui (v. 16b): vor contribui la această frumuseţe minunată a Împăratului (Isaia 62.3). În acelaşi timp, însuşi faptul prezenţei lor cu El va da mărturie despre bunătatea Lui de nespus (Psalmul 31.19,21).

  • 17 Iulie 2018

     

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm glorie, pentru că nunta Mielului a venit și soția Lui s-a pregătit.
    Apocalipsa 19.7

    Încă de la începutul istoriei omului, Dumnezeu a așezat înaintea noastră adevăruri atât de dragi inimii Sale, cu privire la Miel și la Mireasă. Jertfa lui Abel este începutul istoriei Mielului. Avraam o continuă, atunci când ne spune că Dumnezeu Însuși va purta de grijă pentru Miel. Apoi Moise, în noaptea de Paște, poruncește israeliților să ia un miel fără pată. Isaia, la rândul lui, profețește că Hristos va fi dus ca un miel la tăiere. Ioan Botezătorul, privind la Hristos pe pământ, a putut spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”. Petru ne reamintește că suntem răscumpărați cu sângele scump al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată. Iar apostolul Ioan ni-L prezintă pe Miel ca fiind înjunghiat, aflat în mijlocul scaunului de domnie, și ne conduce către gloriosul răspuns pentru toate suferințele Lui: ziua cea mare a nunții Mielului.

    Mai mult, Dumnezeu a avut întotdeauna în gând Adunarea, Mireasa, care avea să-I fie prezentată lui Hristos, spre satisfacția inimii Sale. Chiar înainte de căderea din Geneza, vedem în Eva, care i-a fost prezentată lui Adam, marea taină, descoperită acum, cu privire la faptul că Hristos avea să aibă o mare mulțime de sfinți, făcuți asemenea Lui și care, în mod corporativ, aveau să-I fie prezentați Lui. Rebeca, cea în care Isaac a găsit mângâiere și iubire, continuă istoria Miresei. Apoi știm cum Asnat, Rut, Abigail și mireasa din Cântarea Cântărilor prezintă toate diferite imagini ale Adunării ca Mireasă a Mielului. De-a lungul veacurilor și dispensațiilor, Dumnezeu a continuat să-Și ducă spre îndeplinire marele Său scop și toate evenimentele conlucrează către acea zi măreață, a nunții Mielului.

    H Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „În El (Isus Hristos) avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său.”
    Efeseni 1.7

    Siguranţă

    Tot timpul cât a ținut boala grea, de care nu a mai scăpat, regele Oscar al II-lea al Suediei a citit Biblia. Cu creionul în mână a însemnat versetele care i s-au părut că răspund mai bine apăsării inimii sale.

    Într-o sâmbătă și-a pierdut cunoștința aproape toată ziua. După-amiază însă a deschis ochii și recunoscându-i pe ai săi, care erau strânși în jurul patului său, le-a zis cu o voce destul de clară:

    Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

    Domnul te va călăuzi la fericitul liman, i-a spus regina. Harul Domnului este mare.

    Da,a răspuns el, harul Său este mare. Apoi regina, aplecându-se spre el, i-a șoptit:

    Sângele Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat.

    Îți mulțumesc, bunule Isuse! a putut să mai spună regele.

    Acestea au fost cele din urmă cuvinte. Câteva clipe mai târziu a ațipit din nou. Mai târziu a deschis ochii, a făcut alor săi cel din urmă semn de dragoste și a adormit. Dimineața următoare și-a dat sufletul în pace.

    Avem și noi o astfel de siguranță a iertării păcatelor prin credința în Mântuitorul?


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (3)

    „…nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el” (Iov 42:11)

         Atacul lui Satan îți poate întări credința. Satan a îndrăznit să pună la îndoială stabilitatea credinței lui Iov, așa încât Dumnezeu i-a dat permisiunea să se atingă de tot ce avea Iov. „Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” (Iov 1:12). Este de remarcat faptul că Dumnezeu a dat permisiunea, dar a stabilit și parametrii acestei încercări. Iov trece testul, iar Satan spune că Iov ar fi căzut dacă ar fi fost obligat să înfrunte durerea. Dumnezeu îi dă permisiunea din nou și din nou, El stabilește parametrii: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” (Iov 2:6). Deși durerea și întrebările sunt abundente, la sfârșit, credința și sănătatea lui Iov sunt mai substanțiale ca niciodată. Din nou, poate nu înțelegem rațiunea acestei încercări, însă îi cunoaștem sursa. Să citim acest verset din finalul cărții lui Iov: „Frații, surorile și vechii prieteni l-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el.” Satan nu are nicio putere asupra copiilor lui Dumnezeu fără încuviințarea Lui. Chiar și când Satan pare să câștige, el pierde. Martin Luther a fost exact la subiect când l-a descris pe diavolul ca pe o unealtă a lui Dumnezeu, o sapă pe care El o folosește în grădina Sa. Sapa nu taie niciodată ceea ce Grădinarul dorește să păstreze și nu păstrează ceea ce Grădinarul dorește să piardă. Firește, o parte din pedeapsa lui Satan este frustrarea pe care o simte în slujirea împotriva voinței sale, ca o unealtă, în crearea unei grădini pentru Dumnezeu. Așadar, atacul lui Satan îți va întări credința, o va rafina și o va duce pe culmi mai înalte. Încurajează-te cu aceste cuvinte astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 8.123

    „Aşa zice Domnul”, precizează cu consecvenţă profetul (v. 1, 3, 4, 6, 7, 9, 19, 20, 23). Atunci când citim Biblia sau când o cităm altora, să nu pierdem niciodată din vedere faptul că Dumnezeu este Acela care vorbeşte.

    Sărmanii fii ai lui Iuda aud promisiuni care corespund stării lor actuale. Pentru că Dumnezeu nui va uita! Ierusalimul nelocuit şi îndurerat va fi din nou populat şi însufleţit (Neemia 11.1,2). Iar primul care va reveni acolo va fi Însuşi Domnul (v. 3; vezi cap. 1.16). Odată cu El se va arăta binecuvântarea, iar teama va fi alungată. Din punct de vedere spiritual, nu tot aşa este şi în Adunare? Prezenţa Domnului în mijlocul alor Săi le garantează toate lucrurile de care au nevoie.

    Să luăm pentru noi îndemnul din versetul 16, repetat textual în Efeseni 4.25: „Vorbiţi fiecare cu aproapele său adevărul”! Iar sfârşitul versetului 19 insistă: „Iubiţi deci adevărul”.

    Acum Domnul poate săi răspundă delegaţiei din Betel în legătură cu zilele de post (cap. 7.2,3): ele vor deveni timp de bucurie şi de veselie, de adunări fericite (v. 19; împlinire a Psalmului 122). Ar putea oare purta doliu cei care se bucură de prezenţa Mirelui în mijlocul lor? (comp. cu Matei 19.14,15).


     

  • 16 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Și tu cauți pentru tine lucruri mari? Nu le căuta!
    Ieremia 45.5

    Ieremia i-a spus aceste cuvinte lui Baruc, omul care se dovedise credincios Domnului prin faptul că îl sprijinise pe Ieremia în fața vrăjmășiei iudeilor. Baruc scrisese cuvintele lui Ieremia într-o carte, care însă nu a fost apreciată de împărat și de popor. Baruc a simțit profund această respingere, spunând: „Vai de mine! pentru că Domnul a adăugat întristare la durerea mea; sunt obosit de suspinul meu și nu găsesc odihnă!” (versetul 3).

    Suntem și noi descurajați? De ce? Poate pentru că ne-am așteptat la lucruri mai bune, mai mari. Mai mari însă pentru cine? Pentru Dumnezeu, sau pentru noi înșine? Dacă am dori cu sinceritate lucruri mari pentru Dumnezeu, n-ar trebui să fim vreodată descurajați. Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru gloria Sa, într-un fel în care nu ne-am fi așteptat niciodată. El L-a trimis pe Fiul Său preaiubit să sufere și să moară la Golgota pentru a salva nenumărate suflete, L-a înviat dintre cei morți și L-a înălțat la dreapta Sa.

    Un credincios poate nu dorește lucruri mari pentru sine din această lume nelegiuită, însă poate cădea în capcana de a dori lucruri mari pentru Dumnezeu, cu scopul de a-și face un nume. Ucenicii au căzut în această capcană, atunci când se certau cu privire la cine avea să fie cel mai mare dintre ei. Pentru a le corecta această gândire, Domnul a folosit un copilaș ca exemplu și le-a spus ucenicilor: „Cine este mai mic între voi toți acela este mare” (Luca 22.24). El Însuși a venit ca să le slujească altora. Noi, ca urmași ai Lui, ar trebui să facem la fel.

    L M Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge
    Ioan 10.28

    „Nava” credinţei

    Un vas de croazieră traversa Atlanticul. Oceanul fusese liniștit  toată  dimineața,  dar  după-amiază  deveni  deodată agitat. Furtuna i-a trimis pe pasageri în camerele lor. Unii, mai puțin fricoși, s-au strâns pe punte pentru a privi ce se întâmplă. Un pasager a întrebat pe unul dintre ofițerii navei:

    „Credeți că vom avea o noapte grea?” „Da, cred că va fi o noapte furtunoasă”, a răspuns el. Apoi i-a asigurat încă o dată: „Dar nu aveți de ce să vă temeți. Vaporul pe care vă aflați, este o navă solidă.” Același pasager, puțin mai nervos, exclamă: „Priviți furtuna!” „Nu”, a răspuns ofițerul. „Nu priviți furtuna: priviți vaporul!” Apoi cu mult calm a început să le povestească despre modul cum a fost construită nava pentru a face față oricărei furtuni. Fără să minimalizeze situația tensionată provocată de furtună, el își afirma încrederea fermă în vaporul pe care se afla. Avea suficientă încredere în această navă pentru a sta drept în fața furtunii.

    Şi noi suntem asemenea acelor oameni într-o călătorie mult mai periculoasă. Călătorim pe marea vieții. Multe pericole ne pândesc la tot pasul. Furtunile declanșate de vrăjmașul sufletelor noastre apar tot timpul în viața noastră. Dar dacă suntem pe „nava” credinței, a încrederii în Mântuitorul, care Şi-a dat viața la crucea de pe Golgota, suntem asigurați pentru timp și veșnicie că nimeni și nimic nu ne va smulge din mâinile Sale atotputernice.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (2)

    „Un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască” (2 Corinteni 12:7)

         Atacul lui Satan te poate apropia mai mult de Dumnezeu. Așa s-a întâmplat în viața apostolului Pavel. Gândește-te la CV-ul lui Pavel: Întâlnire personală cu Hristos cel înviat, participant la viziuni cerești, apostol ales de Dumnezeu, autor al câtorva cărți din Biblie. A vindecat bolnavi, a călătorit prin lume și a scris câteva din cele mai valoroase documente din istorie. Puțini sunt cei care se pot compara cu realizările lui și poate că el a știut asta. Însă Dumnezeu l-a iubit pe Pavel prea mult pentru a îngădui ca mândria să-l distrugă. Pavel spune: „Ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.” Nu ni se spune care a fost natura acestui țepuș, însă ni se spune care a fost scopul – acela de a-l împiedica să se mândrească. Ni se spune și care a fost originea țepușului – un sol al Satanei. Solul acesta ar fi putut fi o suferință, o problemă sau o persoană care îl deranja. Nu știm. Dar știm că acest sol a fost controlat de Dumnezeu. Să remarcăm ce a spus Pavel mai apoi: „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:8-10). Iată un adevăr care poate transforma fiecare încercare într-un potențial triumf: Satan și forțele lui sunt doar niște unelte în mâna lui Dumnezeu pentru a te întări.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 7.114

    După cartea viziunilor (capitolele 1:6), începe cea a oracolelor (a răspunsurilor profetice). Demersul locuitorilor Betelului pentru a şti dacă trebuie să continue să postească şi să se jelească dă ocazia celei dintâi declaraţii a profetului. Înainte de a răspunde, el se adresează conştiinţei lor (comp. cu Luca 13.23,24; 20.2,3,2225). Acest post nu era el mai degrabă o înduioşare cu privire la necazurile lor, decât semnul unei autentice pocăinţe? El va deveni chiar şi pentru iudeii ipocriţi un mijloc de a se face onoraţi, fapt pe care Isus îl va denunţa cu vehemenţă (Matei 6.16). Întrebarea serioasă din versetul 5 pare să fie însă, dragi prieteni, ca degetul lui Dumnezeu îndreptat spre inima noastră, cercetând adevăratul motiv al fiecăreia dintre acţiunile noastre: „Cu adevărat pentru Mine, chiar pentru Mine”? Formele de evlavie nuL pot amăgi. În schimb (ca răsplată), nimic nuI scapă din ceea ce este făcut din dragoste pentru El; nu Se înşală cu privire la gestul Mariei: „ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine”, spune Domnul Isus (Marcu 8.35; 14.6).

    Dumnezeu, care este Lumină şi Dragoste, aminteşte de cerinţele Lui dintotdeauna: adevăr şi îndurare (v. 9). Ceea ce însă a găsit El <spate întors, urechi astupate (sau îngreunate), inimi dure ca diamantul> explică şi justifică severa Lui pedeapsă.


     

  • 15 Iulie 2018

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Știind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.
    1 Petru 1.18,19

    Apostolul Petru accentuează prețul mare al răscumpărării noastre. El compară sângele lui Hristos cu lucrurile pe care această lume le consideră nespus de prețioase, precum argintul și aurul, și le numește lucruri „pieritoare”. Psalmul 49 confirmă faptul că „ei se încred în averea lor și se mândresc în belșugul bogăției lor. Un om nu va putea nicidecum să-l răscumpere pe fratele său, nici să-I dea lui Dumnezeu un preț de răscumpărare pentru el” (versetele 6 și 7). Răscumpărarea sufletelor noastre este mult prea scumpă. Doar Dumnezeu poate plăti prețul, iar El a făcut aceasta dându-L pe singurul Său Fiu, pe Cel Preaiubit al Său. Aceste comparații ne ajută să înțelegem și să apreciem mai bine infinita valoare a ceea ce Hristos a împlinit prin vărsarea sângelui Său pe cruce. În Evrei citim: „Fără vărsare de sânge nu este iertare”. Nu există nimic care să poată plăti datoria noastră, decât sângele Domnului nostru Isus Hristos.

    Ce L-a făcut să meargă înainte, știind ce avea să vină asupra Lui? Domnul Însuși dă răspunsul: „Iată, vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Evrei 10.9). Era plăcerea Lui să facă voia Tatălui și să sfârșească lucrarea. „Printr-o singură jertfă, El i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți” (Evrei 10.14). El a suferit crucea datorită dragostei pentru Tatăl și pentru toți cei care și-au pus încrederea în El. „Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (Efeseni 5.2).

    Dumnezeu L-a înălțat pe Omul smerit din Nazaret și L-a făcut Domn și Hristos. Acum El este așezat la dreapta Măreției în cer, iar toți cei care au fost răscumpărați prin sângele Său scump sunt primiți în Cel Preaiubit, potrivit planului etern al lui Dumnezeu.

    J Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Şi să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință…”
    Efeseni 3.19

    Cunoaşterea dragostei dumnezeieşti

    Cât de minunată este dragostea Domnului Isus Hristos, Mântuitorul nostru! În ea nu este niciun fel de compromis, niciun amestec de egoism și nicio rezervă. Ea întrece orice cunoștință. Gândul omului nu poate cuprinde marginile ei și nici nu-i poate măsura puterea. Putem doar să-i mulțumim lui Dumnezeu, că putem cunoaște măreția dragostei Mântuitorului, care întrece orice cunoștință.

    Cunoaștem această dragoste, pentru că ne-a fost vestită nu numai prin cuvinte, care pot fi păstrate pentru un timp și apoi se pierd, ci prin fapte; vestită pe o cale necesară pentru a ne câștiga și pentru a ne face fericiți pentru veșnicie; vestită prin ceea ce a suferit Domnul Isus pentru noi. Cu cât cunoaștem mai mult dragostea Domnului Isus Hristos, cu atât realizăm cât de puțin o putem cunoaște. Cu cât ne preocupăm mai mult cu calea dragostei Domnului pe acest pământ, cu atât rămânem mai uimiți înaintea sacrificiului suprem al Mântuitorului. Nu a fost o dragoste oarbă care nu cunoștea defectele celor asupra cărora se răsfrângea, ci ea știa de la început totul despre ei. Ştia, de asemenea, cu o cunoștință divină întreaga cale a suferinței pe care trebuia să o parcurgă, pentru a obține salvarea veșnică a oamenilor. Este o dragoste care a fost pusă la încercare prin cele mai mari suferințe. Ea întrece orice cunoștință. Nu trebuie să ne temem că se va schimba vreodată.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (1)

    „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4)

         Satan este un înger căzut – care nu s-a mulțumit doar cu adorarea lui Dumnezeu, ci a dorit să-I ocupe și tronul! Îngerii, la fel ca oamenii, au fost făcuți să-L slujească și să I se închine lui Dumnezeu. Ei au fost înzestrați cu conștiință; altfel, cum s-ar fi putut închina? Dar Satan a zis: „Voi fi ca Cel Prea Înalt.” (Isaia 14:14). Pentru acest motiv a fost aruncat din cer: „Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!” (Isaia 14:15). Și Satan nu s-a schimbat. El este la fel de auto-centrat ca atunci și este la fel de limitat acum ca și atunci. Chiar și când inima lui era bună, tot inferior lui Dumnezeu a fost. Dumnezeu cunoaște totul; îngerii cunosc numai ce le descoperă El. Dumnezeu este peste tot; îngerii pot fi numai într-un loc. Dumnezeu este atotputernic; îngerii au numai puterea pe care le-o dă Dumnezeu. Așadar, Satan este în continuare subordonat lui Dumnezeu. Și de fiecare dată când încearcă să-și promoveze cauza, el ajunge să promoveze cauza lui Dumnezeu. În cartea sa „Șarpele din paradis”, pastorul și autorul Erwin Lutzer scrie: „Satan are de jucat mai multe roluri, în funcție de sfatul și planurile lui Dumnezeu. Trebuie să ținem cont că el are puteri înfricoșătoare, însă faptul că ele pot fi exercitate numai după bunul plac al lui Dumnezeu ne dă speranță. Satan nu este liber să creeze haos printre oameni după cum dorește.” Satan nu vrea să știi lucrul acesta; el încearcă să te facă să crezi că este o forță independentă, cu puteri nelimitate. Dar nu este așa! Și ar vrea ca tu să nu fi citit niciodată aceste cuvinte ale lui Ioan (cu care începem și încheiem aceste gânduri): „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 6.1-15

    Cea de-a opta şi ultima viziune ne aminteşte de cea dintâi (cap. 1), cu deosebirea că aici caii sunt înhămaţi la care (cele patru imperii) şi pornesc dintre munţii de aramă (stabilitatea guvernării lui Dumnezeu). Sub imaginea cailor viguroşi putem identifica Roma căutând să-şi întindă stăpânirea peste tot pământul (şi Dumnezeu S-a folosit de aceasta pentru ca evanghelia să fie vestită pe tot pământul locuit).

    Versetele 9-15 ne prezintă trei călători veniţi din Babilon pentru a-şi ajuta fraţii prin daruri şi prin încurajări. Numele acestor oameni sunt semnificative. Heldai: <răbdător> (numit apoi Helem: <forţă>), împreună cu Tobia: <Domnul este bun>, şi cu Iedaia: <Domnul ştie>, sunt recunoscuţi de Iosia: <Domnul suportă>, numit în versetul 14 Hen (adică <har>). Personajul central însă este Iosua, altfel spus, Isus, <Dumnezeu Mântuitor>, pe Care-L vedem aici în tip, reunind în Persoana Sa preoţia şi regalitatea. În ziua gloriei Lui, Domnul le va da alor Săi ceea ce numai prin har ei vor fi pregătit pentru El (Luca 19.24-26). Aceste cununi, care toate I se cuvin Lui (v. 11), El le va dărui credincioşilor smeriţi care Îl vor fi cinstit în timpul când El era dispreţuit (v. 14). Facem noi parte dintre aceştia, pentru a-I putea pune Domnului cununi la picioare? (Apocalipsa 4.10).

  • 14 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Vrăjmășie voi pune între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul.
    Geneza 3.15

    Și Enoh, al șaptelea de la Adam, a profețit … Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă judecată împotriva tuturor.
    Iuda 14,15

    Primele cuvinte profetice rostite în această lume au venit de pe buzele lui Dumnezeu. El i-a vestit lui Satan, șarpele cel vechi, că Sămânța femeii avea să-i sfărâme capul, iar aceste cuvinte au fost împlinite atunci când Domnul Isus Hristos, prin moarte, l-a desființat pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul. Realitatea acestei lucrări nu este încă manifestată public în lume. Dumnezeu, în îndelunga Lui răbdare, așteaptă ca oamenii să creadă mărturia harului Său, vestit prin evanghelia Sa, și ca ei să se supună lui Hristos, care este marele Biruitor de la Golgota, fiindcă Dumnezeu dorește ca niciunul dintre ei să nu piară.

    Curând însă această îndelungă-răbdare se va sfârși, iar atunci se va împlini a doua serie de cuvinte profetice, cele rostite de Enoh, al șaptelea de la Adam, care a profețit: „Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă judecată împotriva tuturor și să-i dovedească vinovați pe toți cei neevlavioși dintre ei de toate lucrările lor de neevlavie, pe care le-au făcut fără evlavie, și de toate cuvintele aspre, pe care păcătoșii neevlavioși le-au vorbit împotriva Lui” (Iuda 14 și 15).

    Să remarcăm faptul că Hristos și lucrările Lui constituie tema acestor profeții. În felul acesta, orice rău și orice răzvrătire împotriva lui Dumnezeu vor fi înlăturate. Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru, marele Biruitor al lui Satan și Judecătorul drept al celor nelegiuiți, Își va institui Împărăția în care va exercita dreptatea divină, spre gloria lui Dumnezeu și spre binele omului.

    J T Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.”
    Proverbe 29.25

    Frânghia care nu se rupe niciodată

    În 14 iulie 1865, șapte alpiniști au urcat pentru prima dată muntele  Matterhorn.  Din  păcate,  această  expediție  s-a sfârșit cu o catastrofă, care a avut loc la coborârea periculoasă: cel din față a căzut și l-a tras și pe al doilea care era legat cu el prin frânghie. Smucitura l-a tras și pe al treilea și al patrulea, care erau legați de frânghie, în adânc. Al cincilea – era ghidul alpin – a reușit fulgerător de repede să înnoade frânghia de o ieșitură din stâncă și să se proptească cu picioarele de stâncă. Cei căzuți au fost opriți din cădere. Dar marginea stâncii, peste care a fost prinsă frânghia, a fost prea ascuțită. Frânghia s-a rupt și bărbații s-au prăbușit definitiv în adânc.

    Moartea de care niciun om nu poate scăpa, este tot o cădere în adânc. La moarte se rup toate frânghiile care ne-au ținut legați cu viața de pe pământ: frânghia prieteniei, frânghia căsniciei și frânghia părtășiei de familie.

    Dar există o frânghie, care nu se rupe niciodată! Este frânghia credinței care ne leagă de Isus Hristos. Cine are o legătură de viață cu El, poate să fie fără griji când trebuie să treacă pe lângă prăpastia vieții. El este sigur în mâna Mântuitorului  Său pentru totdeauna. Nici furtunile vieții, nici moartea nu pot să facă ceva legăturii de credință cu Domnul Isus. Cine a găsit salvare la El, nu trebuie să se mai teamă– nici în fața morții. „Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea… «Oricine crede în El nu va fi dat de rușine»” (Romani 10.10-11).


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CINE EȘTI ÎN HRISTOS

    „Eşti al Meu” (Isaia 43:1)

         Am auzit și am citit despre oameni care au fost eliberați din închisoare deoarece s-a dovedit că fuseseră condamnați pentru crime pe care nu ei le comiseseră. Asta înseamnă identificare eronată. A identifica pe cineva înseamnă a avea capacitatea de a recunoaște și de a spune exact cine este acea persoană. Satan dorește să te identifici cu ceea ce spun oamenii despre tine, și nu cu ceea ce spune Dumnezeu. Și dacă nu știi cine ești în ochii lui Dumnezeu, Satan te va asalta cu sentimente de condamnare și de lipsă de valoare. Harul lui Dumnezeu și dragostea Sa necondiționată pentru tine sunt temelia sigură pe care îți poți fundamenta mântuirea și valoarea. Astăzi El îți spune: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” Domnul Isus S-a identificat numai cu opinia lui Dumnezeu: „Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc” (Ioan 8:14). Oamenii au spus lucruri îngrozitoare despre Domnul Isus, dar cu toate acestea, iată ce a spus Dumnezeu despre El: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.” (Psalmul 118:22). Uneori suntem atât de preocupați ca să le spunem oamenilor ce să facă, încât omitem să le spunem și cine sunt ei. Când știi cine ești în Hristos, ai încredere și poți ține capul sus. Ești „neprihănit” datorită relației tale cu Hristos (vezi 2 Corinteni 5:21). Odată ce accepți lucrul acesta, nu te vei mai simți incapabil. Când ai bani la bancă și trebuie să-i scoți, nu te simți presat, deoarece știi că banii se află într-un cont și tu ești titularul. Tot așa, nu trebuie să te lupți pentru aprobarea celorlalți, când știi că ești iubit și acceptat de Dumnezeu.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 5.111

    Două viziuni ocupă acest scurt capitol. Cea dintâi ne prezintă, sub forma acestui sul care zboară, Cuvântul lui Dumnezeu lucrând pentru a da la iveală răul. Evrei 14.12,13 confirmă că acest Cuvânt este viu, lucrător, pătrunzător (aici el pătrunde cu forţa în case; v. 4) La lumina lui, toate lucrurile sunt goale şi descoperite; el distinge până şi gândurile şi intenţiile inimii. Este imperios necesar să ne lăsăm şi noi pătrunşi de acest Cuvânt!

    Versetele 511 ne ajută să vedem zburând un obiect şi mai surprinzător. Este o efă, instrument de măsurat capacitatea (şi adesea de înşelare: Mica 6.10; Deuteronom 25.14), în mijlocul căreia Răutatea, şezând, şia atins măsura completă. Ea corespunde acestei „taine a fărădelegii”, care astăzi „lucrează deja”, fără însă să fi fost încă arătată (capacul de plumb este încă deasupra efei 2 Tesaloniceni 2.7). Atunci când ea îşi va relua locul originar (Şinear = Babilon, adică lumea), nelegiuirea, în persoana lui Antihrist, va fi acolo onorată oficial ca dumnezeu. Ce contrast între această „casă” din versetul 11, adevărat templu al păcatului, şi cea pe care o construieşte Dumnezeu pentru a locui El Însuşi în mijlocul alor Săi (cap. 4.9 şi 6.12)!

     
     


     

  • 13 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Dar, dacă va veni Timotei, vedeți să fie fără frică între voi, pentru că el lucrează lucrarea Domnului, ca și mine.
    1 Corinteni 16.10

    Tineri din Scriptură – Timotei

    Frica și timiditatea erau slăbiciunile lui Timotei. Dumnezeu însă nu-i dăduse un duh de frică; frica lui nu venea de la Dumnezeu, fiindcă El este sursa dragostei perfecte, care alungă frica. Puterea lui Dumnezeu ne stă întotdeauna la dispoziție și ni s-a dat un duh de chibzuință (2 Timotei 1.7). Vedem acest duh de chibzuință, de minte sănătoasă, manifestat în mod perfect în viața Domnului Isus, în cele mai grele încercări de pe calea Sa; îl vedem de asemenea în viața celor care au călcat îndeaproape pe urmele Lui.

    Frica se poate manifesta în situații în care nu ne-am aștepta. Pavel le-a scris credincioșilor din Corint: „Dar, dacă va veni Timotei, vedeți să fie fără frică între voi, pentru că el lucrează lucrarea Domnului, ca și mine” (1 Corinteni 16.10). Un tânăr slujitor al Domnului poate fi cuprins de frică atunci când trebuie să se adreseze unor ascultători care lesne își fac auzite comentariile critice. Așa au stat lucrurile cu Timotei, care se temea la gândul că va sluji în mijlocul corintenilor. Aceștia erau obișnuiți să asculte predicile slujitorilor lui Dumnezeu cu un spirit critic (1 Corinteni 1.12). Ei îl criticaseră până și pe apostolul Pavel! Există și astăzi cazuri când fraților mai tineri le este teamă să-și deschidă gura, din cauza criticilor fraților mai în vârstă. Un astfel de motiv poate fi mai mult sau mai puțin întemeiat, însă frica din inima acestor frați tineri este o realitate certă.

    Pavel a înțeles acest lucru și s-a gândit la felul cum Timotei avea să fie primit la Corint, de aceea a vrut să fie sigur că cei de acolo pricepeau că Timotei făcea lucrarea Domnului. Avem nevoie de cât mai mulți frați cu inimă de păstor, care să fie gata să-i încurajeze pe cei mai tineri și să le risipească temerile.

    B Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Atunci, Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus.”
    Fapte 8.35

    Cum linişteşte Dumnezeu…

    Un famen din Etiopia era în călătorie spre Ierusalim pentru a se închina acolo. Dar el nu găsise în slujba iudaică – care decăzuse la o formă moartă – ceea ce el căutase. Astfel a pornit spre casă cu dorința neliniștită în inimă.

    Dar Dumnezeu nu l-a lăsat să meargă acasă cu nevoi neliniștite. I-a dat lui Filip însărcinarea să meargă pe drumul spre sud, unde el s-a întâlnit cu famenul etiopian. Acesta tocmai citea din Isaia 53, dar nu înțelegea ce citea. Ce bine că Filip putea să-i explice acel loc! El s-a referit la afirmația profetului despre Mesia și i-a vestit etiopianului Evanghelia despre Isus Hristos. Această veste a harului divin a corespuns exact nevoii călătorului. Așa a găsit el, prin credința în Domnul Isus, pace cu Dumnezeu șia călătorit cu bucurie spre casă.

    Ești și tu în căutare de pace adevărată și împlinirea vieții? Atunci nu le căuta în religii! Acolo nu vei găsi nici pe una, nici pe cealaltă.

    Dumnezeu vede dorința ta și nu vrea să o lase fără să fie liniștită. În Fiul Său Isus Hristos, El îți oferă viața veșnică. În Biblie, Dumnezeu îți face o ofertă minunată: „celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!” (Apocalipsa 22.17); „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9).


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LIBER FAȚĂ DE PĂREREA OAMENILOR

    „Căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2:4)

         Este o diferență ca de la cer la pământ între a face ceva pentru a avea aprobarea oamenilor, și a fi liber să lucrezi, pentru nevoile lor, știind că ai deja aprobarea lui Dumnezeu. A te lupta să obții aprobarea oamenilor este la fel ca în cazul drogurilor; nu-i destul niciodată. Și la fel ca toți dependenții, devii agitat când nu mai ai „drogul”. Ajungi să fii dependent de părerile celorlalți – și prin urmare, trăiești ca pe un tobogan emoțional. Însă nu așa dorește Dumnezeu să trăiești! Pavel a fost liber să spună adevărul în dragoste: să-i mângâie pe oameni sau să fie blând cu ei. Când cineva i-a spus lui Pavel că nu-i place de el, Pavel nu a făcut insomnie din cauza asta, pentru că siguranța lui și stima sa de sine nu se bazau pe acceptarea lor. „Vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2:4). Pavel nu și-a trăit viața comparându-se cu ceilalți, demonstrându-și superioritatea și încercând să fie cel mai bun sau cel care ține totul sub control. Știind că are deja aprobarea lui Dumnezeu, el a fost eliberat de asemenea anxietăți și s-a putut bucura de viața și slujirea la care l-a chemat Dumnezeu. Când suntem imaturi, ne îngrijorează ceea ce cred ceilalți despre noi, însă pe măsură ce ne maturizăm mai mult, ne dăm seama că de cele mai multe ori ei nu se gândesc la noi. Sunt prea ocupați gândindu-se la ei înșiși – sau făcându-și griji pentru ceea ce credem noi despre ei! Știind că ai aprobarea lui Dumnezeu, ai puterea de a înfrunta critica și conflictul, întrucât ai siguranța identității tale proprii – adică: răscumpărat, chemat și aprobat de Dumnezeu.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 4.1-14

    Prin întrebările sale, Zaharia se aşază în rândul profeţilor care, potrivit cu 1 Petru 1.10,11, îşi cercetau stăruitor propriile scrieri. Ei Îl căutau în ele pe Acela care nouă ne-a fost acum descoperit în suferinţele şi în gloriile Sale (de exemplu: cap. 13.5-7 şi 6.13). Câte imagini ale lui Hristos găsim în acest capitol! El este adevăratul Sfeşnic de aur, Lumina Lumii (Ioan 8.12). Este deopotrivă divinul Zorobabel, garantul binecuvântării poporului Său. În cap. 3.9, El era Piatra de temelie. Aici Îl vedem ca „Piatra cea mai de sus a colţului” (v. 7), cheia de boltă a construcţiei. Cu alte cuvinte, El este Acela care începe şi sfârşeşte în har lucrarea Casei lui Dumnezeu (Ezra 3.10; 5.15,16).

    În cele şapte candele ale sfeşnicului sfânt ne place să-i vedem pe cei credincioşi (Apocalipsa 1.20b); ei de asemenea sunt numiţi „lumina lumii” (citiţi Matei 5.14-16). Iar această lumină este alimentată de Duhul Sfânt (uleiul), singura sursă divină pentru lucrarea celui răscumpărat. „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu zice Domnul oştirilor” (v. 6; Psalmul 44.3-8). Când noi ne recunoaştem incapacitatea, Dumnezeu are plăcerea să acţioneze şi să înlăture orice „munte” din calea noastră (v. 7; Matei 17.20). Prin urmare, să nu dispreţuim „ziua lucrurilor mici” (v. 10), cea de astăzi; ea poate fi ziua unei mari credinţe şi a unei mari dăruiri!

     

     

  • 12 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Într-adevăr, ce națiune mare are dumnezeu atât de aproape de ei, cum este Domnul Dumnezeul nostru în orice Îl chemăm?
    Deuteronom 4.7

    Această imensă binecuvântare era însoțită de o responsabilitate pe măsură. De aceea era Israel îndemnat să asculte glasul Domnului și să împlinească poruncile Lui: ca să trăiască și să intre în stăpânirea țării. Ei nu trebuiau să adauge nimic la cuvintele Domnului, nici să scoată ceva din ele (versetele 1 și 2). De asemenea trebuiau să-și aducă aminte de lucrările mărețe ale lui Dumnezeu și de judecățile Lui asupra celor care îl urmaseră pe Baal-Peor; să-și aducă aminte de ceea ce văzuseră la Horeb, când le fuseseră date poruncile pe cele două table de piatră. Nu trebuiau să uite legământul pe care Domnul îl făcuse cu ei, ca nu cumva să-și facă vreun chip cioplit sau orice altceva pe care El îl interzisese – „Pentru că Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos” (versetul 24).

    Era absolut imposibil pentru israeliți să se bucure de apropierea de un Dumnezeu sfânt, dacă sfințenia și adevărul nu locuiau în ei. Aceasta era responsabilitatea lor. Însă aceasta era de asemenea binecuvântarea lor, atunci când responsabilitatea era împlinită – Dumnezeu era aproape de ei în orice lucru în care aveau să-L cheme!

    Noi, cei care credem în lucrarea împlinită a Domnului Isus, suntem binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos, și suntem aduși incomparabil mai aproape de Dumnezeu prin sângele lui Hristos (Efeseni 1.3; 2.13). Mai mult, Domnul Isus ne-a spus: „Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15.7; 16.24). Dumnezeu este aproape de noi în orice lucru L-am chema. Iar harul abundă față de noi prin dreptate, fiindcă prețul a fost plătit pentru ca noi să ne putem bucura de o astfel de apropiere. Sfințenia și adevărul trebuie să se găsească printre cei care cheamă numele Domnului (2 Timotei 2.19,22). Doar astfel ne putem bucura în mod practic de apropierea de Dumnezeu.

    A Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie… Domnul umblă în furtună și în vârtej și norii sunt praful picioarelor Lui.”
    Naum 1.3

    Să vezi şi să admiri

    Într-o după-amiază de vară apăsător de fierbinte am hotărât să merg în pădure cu câinele meu. Lui îi plăcea să alerge în umbra răcoroasă a copacilor. După o jumătate de oră, când am sosit la marginea sudică a pădurii, m-am așezat sub un brad mare pe o bancă și am savurat liniștea în timp ce patrupedul cerceta adulmecând zona.

    La orizont se vedeau vestitorii unei furtuni. Nori negri începeau să se formeze pe cer. Fulgerele care străluceau încă departe , se apropiau cu o viteză uluitoare. Şi tunetul creștea groaznic de repede.

    M-am grăbit spre casă. Deodată se făcu lumină ca ziua. Bubuia de te asurzea. Pământul vibra și mirosea a ars. Apoi începu să plouă. Imediat începu să curgă ca din găleată. Când am ajuns acasă nevătămat, m-am pus pe genunchi și i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru ocrotire. Nu trăisem tocmai o demonstrare puternică a atotputerniciei Sale?

    Fiecare om poate recunoaște în natură mărimea Creatorului său. „Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El” (Romani 1.20).

    Ai stat vreodată liniștit în fața acestei dovezi a atotputerniciei lui Dumnezeu și te-ai plecat cu respect înaintea acestui Creator?


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADU-ȚI AMINTE SĂ IERȚI!

    „Să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva” (Marcu 11:25)

         Indiferent cât de mult se iubesc două persoane, în mod sigur vor apărea conflicte – or, acestea necesită manifestarea bunătății și a iertării. Știai că familiile care sunt fericite și care își păstrează căsnicia au același număr de certuri și de neînțelegeri ca și familiile care sunt nefericite și divorțează? Este dovedit statistic! Deci, nu absența conflictului face ca o căsnicie să se păstreze, ci abilitatea de a gestiona conflictul atunci când apare. Așadar, cum gestionezi conflictul? Practicând acea stăpânire de sine care împiedică un conflict să degenereze și să ducă la despărțire. Totodată înseamnă să știi ce să faci cu sentimentele rănite, cum ar fi mânia, dezamăgirea și speranțele distruse. Cu alte cuvinte, înseamnă să știi să ierți și să uiți. Dar suferința emoțională și situațiile încordate sunt aproape imposibil de uitat; cu cât încercăm mai mult, cu atât mai mult ni le vom aminti. Așadar, care este răspunsul? Adu-ți aminte să ierți! Încearcă să te porți cum Se poartă Dumnezeu cu noi. El alege să nu ne învinuiască de ceea ce știe despre noi. El spune în cuvântul Său: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25). Asta înseamnă că dacă ai ceva împotriva soțului sau soției tale, există o singură soluție: iartă și uită. Poate nu vei uita niciodată cum ai fost rănit, dar poți alege să ierți și să mergi mai departe. Nu, nu e ușor, dar o poți face. Cum? Amintindu-ți de lucrurile, știute sau neștiute de alții, pentru care te-a iertat Dumnezeu pe tine, și extinzând același har față de soțul sau soția ta.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 3.1-10

    O nouă scenă se derulează în faţa lui Zaharia. Marele preot Iosua care reprezintă poporul stă înaintea Îngerului Domnului. Satan însă este de asemenea prezent acolo, în rolul lui obişnuit de acuzator (Apocalipsa 12.10) pentru că veşmintele murdare ale lui Iosua sunt o prea bună ocazie pentru atacurile sale. Domnul dăduse dispoziţii atât de precise pentru curăţirea preoţilor (de exemplu Levitic 8.6,7; Numeri 19.7), încât cine s-ar fi prezentat înaintea Lui pătat risca o condamnare sigură. Însă am citit deja acesta de care vrăjmaşul îndrăzneşte să se atingă este ca „lumina ochiului” lui Dumnezeu (cap. 2.8), „un tăciune smuls din foc” (v. 2). Sărmanul acuzat, el nu are nimic de spus în apărarea lui. Însuşi Judecătorul S-a îngrijit de toate. Fără însă a-i tolera murdăria! „Iată” afirmă El, „am făcut ca nelegiuirea ta să se depărteze de la tine şi te îmbrac”, nu numai cu îmbrăcăminte curată, „ci cu haine de sărbătoare” (v. 4; comp. cu Matei 22.12). Curăţit, îndreptăţit, Iosua are de acum o dublă responsabilitate: să umble pe căile Domnului şi să se achite de misiunea sa cu credincioşie (v. 7). Drag prieten, pentru a gusta harul Domnului, trebuie întâi să fi luat aceeaşi poziţie ca Iosua.

    Versetele 8-10 Îl introduc pe Mesia (Odrasla) împărăţind în dreptate peste un popor curăţit.


  • 11 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Prin credință au cucerit împărății … au astupat gurile leilor … au scăpat de ascuțișul sabiei … alții au fost torturați … alții au fost încercați prin batjocuri și biciuiri, ba încă și lanțuri și închisoare.
    Evrei 11.33-36

    Evrei 11 se încheie cu descrierea faptelor de vitejie ale bărbaților și femeilor care au triumfat prin credință. Ei pot fi împărțiți în două categorii: cei care au fost în mod evident biruitori prin credință și cei care, în mod aparent, au fost biruiți, în ciuda credinței lor.

    Prima categorie este una în care toți am dori să fim. Din ea fac parte oameni ca Ghedeon, Barac și Samson, care au fost judecători faimoși ai lui Israel, pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a-Și elibera poporul. Au fost, de asemenea, oameni precum Daniel, care a supraviețuit în mod miraculos într-o groapă cu lei, sau oameni precum Ilie, care a biruit patru sute cincizeci de profeți falși chemând foc din cer.

    Totuși au fost și alți oameni ai credinței care au fost aruncați în groapa cu lei și care au fost imediat sfâșiați în bucăți, sau alții care au fost băgați în închisoare și au sfârșit acolo. Mulți dintre martorii credincioși ai lui Dumnezeu au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați în două cu ferăstrăul, au fost uciși cu sabia sau au fost torturați.

    Credința înțelege că, deși Dumnezeu este întotdeauna același, El nu acționează întotdeauna în același fel. Căile Lui sunt perfecte și întotdeauna lucrează spre binele suprem al celor care Îl iubesc. Spre lauda și gloria Sa, El va manifesta triumful credinței prin sfinții Săi din orice timp și din orice împrejurare.

    A fost credința acestor oameni în van? Ce ne vor răspunde ei atunci când îi vom întâlni în cer? După ce au suferit împreună cu Hristos, vor și împărăți împreună cu El. „De aceea și noi, având un nor așa de mare de martori care ne înconjoară, dând la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară așa de ușor, să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus” (Evrei 12.1,2).

    G W Steidl


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Apoi, Isus a zis: «Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca
    Ioan 9.39

    Esenţa cerului

    La doar șase săptămâni după naștere, Fanny Crosby (1820-1915) a contractat o infecție oculară minoră. Medicul le-a recomandat părinților cataplasme fierbinți, dar din nefericire acestea i-au distrus vederea. Tatăl fetiței a murit înainte ca ea să împlinească un an. Astfel, ea a fost crescută de mama și bunica ei. La vârsta de opt ani, Fanny a scris prima poezie. La vârsta de zece ani recita cărți întregi din Biblie, inclusiv cele patru Evanghelii. Apoi a învățat să cânte la chitară și curând și-a pus poeziile pe note. La vârsta de cincisprezece ani a intrat la școala de nevăzători din New-York, rămânând acolo timp de optsprezece ani ca elevă și profesoară.

    La vârsta de patruzeci și patru de ani, un compozitor și editor a încurajat-o să scrie cântece evanghelistice. În următoarea jumătate de secol, ea a așternut pe hârtie opt mii de imnuri și cântece evanghelistice. Într-o zi, un pastor scoțian a compătimit-o pe Fanny pentru faptul că nu i se dăduse și ei darul vederii. Ea a răspuns: „Dacă la naștere mi s-ar fi oferit posibilitatea de a alege, aș fi cerut să fiu oarbă, pentru ca atunci când voi merge în cer, prima față pe care o voi vedea, să fie a Celui care a murit pentru mine.” Pentru compozitoarea oarbă, esența cerului a fost: „Când Se va arăta El (Domnul), vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea…”


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EȘTI PREA SOLICITAT?

    „Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună…” (1 Corinteni 9:25)

         Când ești solicitat din punct de vedere spiritual, credința ta în Dumnezeu crește.

    Când ești solicitat din punct de vedere mental, vechile tale idei sunt contestate și înlocuite cu altele noi.

    Când ești solicitat din punct de vedere relațional, egoismul moare și ia naștere dragostea.

    Deci, simți astăzi că ești supra-solicitat? Dumnezeu îngăduie să avem experiențe intense deoarece ne pregătește pentru cursa pe care ne-a chemat s-o alergăm în viață. De multe ori, sufletul nostru va experimenta loviturile vieții și va simți că nicio forță și nicio presiune nu mișcă problema din loc. Asta înseamnă să-ți fie solicitat sufletul!

    Deseori, astfel de clipe nu reprezintă testul adevărat; ele sunt etape de încălzire care ne pregătesc pentru viitoare provocări. Ele sunt puncte de referință menite să ne ajute să nu intrăm în panică atunci când suntem în mijlocul cursei adevărate. Nu uita că Dumnezeu nu va îngădui vreodată ca o persoană să alerge pentru El sau cu El fără să-i fi fost testată gândirea, credința și aptitudinea ei de-a trăi și de-a iubi. Așadar, când te confrunți cu o problemă care nu dispare, respiră adânc și adu-ți aminte că Dumnezeu te pune la încercare. Această călire a sufletului nostru este cea care ne ajută să înfruntăm situațiile care credem că ne vor ucide, dar nu e așa; să trecem peste anumite perioade din care credeam că nu vom mai ieși, dar n-a fost așa! Mai devreme sau mai târziu, cu toții vom trece prin momente și prin relații dificile, însă ele nu sunt decât ocazii în care să îngenunchem.

    Așadar, când ai impresia că ești solicitat atât de tare încât crezi că vei fi zdrobit, nu renunța. Privește acest moment așa cum este – o pregătire pentru a alerga și a câștiga cursa pe care Dumnezeu a ales-o pentru viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 1.18-21; 2.1-13

    Aceste viziuni care nouă ne par, fără-ndoială, atât de greu de înţeles, nu erau nici pentru tânărul Zaharia mai clare. Şi cum proceda el de fiecare dată când se afla în faţa unei noi enigme? Nu se temea să-l întrebe pe însoţitorul său ceresc. Să-i urmăm şi noi exemplul. Interesul nostru pentru Cuvânt va fi întotdeauna un lucru plăcut Domnului. Iar pentru a putea înţelege lucrurile minunate (sau minunile) din Cuvânt, să-I cerem Domnului să ne deschidă mintea (Psalmul 119.18; Luca 24.45; 2 Timotei 2.7).

    Coarnele din cea de-a doua viziune corespund cailor din prima, adică marilor imperii ale naţiunilor, văzute aici sub caracterul lor de putere (comp. cu Daniel 8). Lucrători ridicaţi de Dumnezeu (asemenea lui Cirus) vor pune capăt puterii acestora.

    Cea de-a treia viziune are ca subiect restabilirea Ierusalimului. În prezent pustiit, cu zidurile în ruină, cu porţile arse (Neemia 2.13), cetatea va fi din nou locuită. Domnul va fi împrejurul ei un zid gros de foc, iar sărmanii ei, risipiţi, vor fi strânşi acolo în siguranţă. Dragostea lui Dumnezeu pentru ei este atât de mare, încât cel care îi atinge „se atinge de lumina ochiului Său” (vezi Deuteronom 32.10). Mai presus de orice, ei au promisiunea prezenţei Domnului în glorie în mijlocul lor (v. 5, 10, 11). Aceleaşi privilegii sunt astăzi partea copiilor lui Dumnezeu.


  • 10 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    După patimile Sale, li S-a și arătat El Însuși viu, cu multe dovezi, fiind văzut de ei timp de patruzeci de zile și vorbind cele despre Împărăția lui Dumnezeu; și, fiind împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte promisiunea Tatălui: „Pe care ați auzit-o de la Mine”.
    Fapte 1.3,4

    După ce a înviat dintre morți, Domnul Isus nu a mai umblat împreună cu ucenicii Săi așa cum făcuse înainte de a fi răstignit. Ucenicii care Îl urmaseră și care învățaseră de la El sunt numiți apostoli în Fapte. Ei fuseseră împreună cu El zi de zi, pentru mai mult de trei ani. Acum El urma să-i trimită ca martori ai Săi, pentru a-L face cunoscut.

    El era viu și nu era nicio îndoială cu privire la acest lucru. Mulți L-au văzut în timpul celor patruzeci de zile de după învierea Sa. Întotdeauna însă întâlnirile cu El au fost scurte, iar El a dispărut fizic repede din prezența lor. La fel și astăzi, deși nu-L vedem cu ochii fizici, El este întotdeauna cu noi și nu ne părăsește niciodată. Noi avem tendința să-L pierdem din vedere, deși El niciodată nu face acest lucru.

    În tot acest timp, Domnul a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, un subiect de mare interes pentru ei, însă pe care îl înțelegeau foarte puțin. Astăzi El ne învață prin Duhul Sfânt, care a fost trimis de la Tatăl, la cererea Sa. Duhul Sfânt ne-a fost dat pentru a ne învăța toate lucrurile și pentru a ne aduce aminte de tot ceea ce Domnul i-a învățat pe ai Săi. El a inspirat Biblia, sursa acestei învățături.

    Isus, de asemenea, le-a dat porunci. El este Domnul – Domnul nostru! El le-a poruncit să stea în Ierusalim până aveau să primească Duhul Sfânt, după care aveau să meargă până la capătul pământului.

    E P Vedder, Jr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să i se slujească, ci El să slu-cumpărare pentru mulți.”
    Matei 20.28

    Răscumpărarea

    Un negustor englez călătorea pe o corabie, pe care era și un proprietar de sclavi. Proprietarul acela avea printre alții un sclav care ajunsese în starea aceea prin faptul că a fost capturat prizonier de război. Negustorul englez, aflând de situația acestuia, s-a înțeles asupra prețului cu stăpânul sclavului, ca să-l cumpere. Sclavul auzise o parte a conversației și, cu ochii lucindu-i de mânie, s-a adresat negustorului: „Dumneavoastră spuneți că sunteți un cetățean al Angliei libere, unul care este împotriva sclaviei, și tocmai dumneavoastră mă cumpărați?”

    Sclavul ar fi vorbit în continuare, dacă negustorul, cu o privire liniștită și plină de dragoste, nu l-ar fi întrerupt zicând: „Te-am cumpărat pentru a-ți reda libertatea!” Sclavului rușinat i s-au umplut ochii de lacrimi, s-a aruncat la picioarele binefăcătorului său și a zis: „Mi-ați câștigat inima! Sunt pentru totdeauna sclavul dumneavoastră!”

    Cititorule, atunci când ai auzit pentru prima oară vorbindu-se despre Mântuitorul care vrea să te răscumpere, oare te-ai împotrivit acestei mari binefaceri a Domnului? Vrăjmașul sufletelor oamenilor, diavolul, întotdeauna lucrează împotrivirea, fiindcă el de la început se împotrivește Fiului lui Dumnezeu și mântuirii Sale aduse în dar omenirii. Dacă însă ai înțeles că Mântuitorul Şi-a dat viața, ca să te elibereze pentru veșnicie, vei dori să-i slujești toată viața.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GÂNDEȘTE SĂNĂTOS!

    „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet” (Proverbe 23:7)

         Poți dobândi o gândire sănătoasă prin exercițiu. Să reținem două lucruri:

    1) Cei ce gândesc sănătos au capacitate de anticipare. „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug” (Proverbe 21:5). Cuvântul „harnic” înseamnă „a lucra, a studia și a plănui.” Nu poți da peste succes și apoi să-ți dai seama ce s-a întâmplat. Fie că ești implicat în afaceri sau în lucrare, nivelul succesului va crește puternic, dacă pui mare preț pe gândirea sănătoasă. Victor Hugo a scris: „Un om mărunt este făcut din gânduri mărunte.” Cei ce nu exersează gândirea sănătoasă se află de obicei la mila împrejurărilor, și a planurilor pe care le au ceilalți. Nefiind în stare să rezolve problemele, ei ajung să înfrunte aceleași obstacole la nesfârșit. Și pentru că nu pot anticipa, ei sunt în general reactivi. Un vechi proverb german spune: „Mai bine o poșetă goală decât o minte goală.” Cei cu o gândire sănătoasă înving dificultățile, inclusiv lipsa resurselor, ceea ce deseori îi lasă pe cei ce nu gândesc sănătos la mila celor ce gândesc sănătos. În cartea sa „Cum gândește omul”, James Allen spune: „Tot ce realizează sau nu realizează un om este rezultatul direct al gândurilor sale.” Crezi lucrul acesta? Dacă da, vei pune mare preț pe gândirea sănătoasă și vei face din ea o prioritate în viața ta.

    2) Cei ce au o gândire sănătoasă caută să facă binele, nu răul. Ei trăiesc după principiul biblic (Filipeni 4:8): „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 1.1-17

    Zaharia este, împreună cu Hagai, purtătorul de cuvânt al Domnului către fiii lui Iuda întorşi din captivitate (Ezra 5.1). Care sunt cele dintâi cuvinte pe care Domnul le adresează acestui popor prin intermediul slujitorului Său?: „Întoarceţi-vă la Mine”. Întâi trebuie să se pocăiască (Matei 3.2; 4.17; Fapte 2.38). Promisiunea nu vine decât după aceea: „şi Eu Mă voi întoarce la voi” (v. 3).

    Părinţii lor sunt morţi, la fel şi profeţii care, precum Ieremia, îi avertizaseră cu credincioşie. Cuvintele divine însă, acestea nu au trecut; ele sunt împlinite în mod sigur (Matei 24.35). Căile rele şi faptele rele ale lui Iuda şi-au primit pedeapsa, anume captivitatea în Babilon (v. 12b). Fie ca această lecţie crudă să le fie de folos generaţiilor viitoare!

    Începând cu versetul 7 şi până la capitolul 6, profetul relatează o succesiune de viziuni ciudate (opt la număr). Acestea au ca temă generală guvernarea lui Dumnezeu prin intermediul naţiunilor (călăreţul şi caii) şi, în plan îndepărtat, aşezarea din nou a lui Israel (mirţii, aluzie la sărbătoarea corturilor şi simbol al restabilirii care urmează pocăinţei). Pentru că Dumnezeu are mereu pentru ai Săi, în încercare şi în slăbiciune, „cuvinte bune, cuvinte mângâietoare” (v. 13)! Ele sunt la fel de sigure şi de neclintit ca şi anunţul acestor judecăţi.


  • 9 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Domnul să facă să strălucească fața Lui peste tine și să-ți fie îndurător! Domnul să-Și înalțe fața peste tine și să-ți dea pace.
    Numeri 6.24-26

    Ce resurse binecuvântate! De-ar fi intrat Israel în toate aceste binecuvântări și de-ar fi trăit în puterea lor! Dar n-a fost așa! Repede și-a întors spatele și a schimbat lumina feței lui Dumnezeu pentru întunericul de pe muntele Sinai. A abandonat terenul harului și s-a așezat pe cel al legii. În loc să fie satisfăcut cu Dumnezeul părinților lui, a poftit după alte lucruri. În loc de ordine, de curăție și de separare pentru Dumnezeu, a fost dezordine, întinare și idolatrie.

    Însă – binecuvântat să fie Dumnezeu! – există un timp viitor în care binecuvântările mărețe din Numeri 6 își vor avea împlinirea deplină; când cele douăsprezece seminții ale lui Israel vor sta în jurul acelui nepieritor stindard „Iahve-Shama” (Ezechiel 48.35); când toți cei din popor vor fi curățiți de toate întinările lor și vor fi consacrați lui Dumnezeu în puterea unui nazireat adevărat. Aceste lucruri sunt prezentate în cel mai clar mod pe paginile profeților.

    Toți acești martori inspirați vorbesc despre viitorul glorios care îl așteaptă pe poporul Israel; toți arată către acel timp când norii grei care au stat atâtea secole deasupra acestei națiuni vor fi împrăștiați de razele „Soarelui dreptății”; când Israel se va bucura deplin de glorie și de binecuvântare, la umbra viței și a smochinului, în acea țară pe care Dumnezeu a dat-o pentru totdeauna lui Avraam, Isaac și Iacov. Dacă negăm aceste lucruri, ne-am putea dispensa de o mare parte din Vechiul Testament și de una considerabilă din Noul, căci, în ambele secțiuni ale Scripturii, Duhul Sfânt dă o mărturie limpede cu privire la acest adevăr prețios: îndurarea, mântuirea și binecuvântarea vor fi partea seminței lui Iacov.

    C H Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Începutul înțelepciunii este frica de Domnul și știința sfinților este priceperea.”
    Proverbe 9.10

    Înţelepciunea unei mame

    În autobiografia sa, filozoful creștin Rufus Jones povestește un incident din copilărie, care deși pare minor, a marcat probabil momentul de cotitură din viața sa. Într-o zi, părinții i-au spus să stea acasă și să plivească buruienile de pe lotul de sfeclă, cât timp ei trebuiau să lipsească. Tocmai se apucase de treabă, când niște prieteni au venit și l-au convins să meargă cu ei la pescuit, sub cuvânt că la întoarcere îl vor ajuta la treabă. Însă, așa cum știe orice pescar, este imposibil să ții socoteala timpului în timp ce dai cu undița. Când Rufus s-a întors în sfârșit acasă, după ce se întunecase, mama îl aștepta. Fără să-i spună nimic, l-a dus în camera lui. Băiatul știa foarte bine ce i se cuvenea, așa că nici nu a încercat să se scuze. „Atunci, o minune s-a întâmplat. Mama m-a așezat pe un scaun, a îngenuncheat în fața mea, și-a așezat mâinile asupra mea și i-a spus Domnului totul despre mine. I-a spus ce anume visa ea pentru mine. I-a descris băiețelul și bărbatul speranțelor ei. I-a spus lui Dumnezeu ce anume așteptase mereu de la mine și cum acum îi înșelasem speranțele.

    «Oh, Doamne, ia pe fiul meu și fă din el băiatul și bărbatul planurilor Tale.» Apoi s-a plecat spre mine, m-a sărutat și m-a lăsat singur cu Dumnezeu.” Băiatul a învățat lecția și mai târziu a devenit un om de valoare.

    Comentariile sunt de prisos. Fiecare părinte poate învăța ceva din înțelepciunea acestei mame.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RĂSCUMPĂRAȚI PRIN SÂNGELE DOMNULUI ISUS

    „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

         Nu vei ajunge în cer datorită faptului că mergi la biserică, că ești sârguincios și că subscrii unor idei interesante despre Dumnezeu. Iată mărturia celor care au ajuns deja în cer: „…Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morți, Domnul împăraților pământului! Ale Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: ale Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 1:5-6). Există o istorie interesantă în spatele unei coarde rupte expuse în muzeul Matterhorn din Zermatt, Elveția. Câțiva alpiniști care escaladaseră Matterhornul folosiseră acea coardă în ascensiunea lor… La coborâre, unul dintre alpiniști a alunecat și – pentru că erau legați unii de alții – a tras după el alți trei în abis. Ceilalți membri ai echipei și-au adunat toate puterile pentru șoc și au tras de coardă, așteptându-se să stopeze căderea prietenilor lor. Spre groaza tuturor, coarda a cedat, și cei patru și-au pierdut viețile! Nimeni nu știe de ce au ales să folosească o coardă de calitate inferioară, dar e clar că aceea nu era o coardă folosită de alpiniști, care este garantată și care se deosebește printr-un… fir suplimentar de siguranță, roșu, în interior. Există o lecție pentru noi toți aici. Din Genesa și până în Apocalipsa, Biblia are un fir roșu care o străbate și acesta este singurul care te poate salva – sângele Domnului Isus jertfit la Golgota! Credincioșii Vechiului Testament priveau înainte spre cruce, iar credincioșii Noului Testament n-o prețuiesc cum se cuvine. Însă prin credința în lucrarea terminată a lui Hristos, ești acceptat de Dumnezeu! Și într-o zi, ușa raiului se va deschide și vei locui cu El pentru totdeauna. Totul se bazează pe acest adevăr: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” Nimic altceva nu mai trebuie, nimic altceva nu te va ajuta să treci în Împărăția lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Hagai 2.15-23

    Poporul a făcut neplăcuta experienţă că timpul furat lui Dumnezeu nu este de niciun folos. Acum va putea face contraproba: „Din ziua aceasta voi binecuvânta” (v. 19). Fie că este vorba de negustorul creştin care-şi ţine magazinul închis duminica, în detrimentul unor posibile câştiguri, fie de industriaşul care-şi declară la fisc până şi cel din urmă bănuţ al beneficiului său, fiecare copil al lui Dumnezeu va putea întotdeauna verifica acest cuvânt al Domnului Isus: „Căutaţi dar întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea (adică cele necesare pentru această viaţă) vi se vor da pe deasupra” (Matei 6.33).

    Cel din urmă mesaj al lui Hagai cuprinde mişcătoare cuvinte de har adresate personal lui Zorobabel. Acest nume semnifică „născut în Babilon” (iar Şeşbaţar, numele său caldeean, parc-ar vrea să spună: „fericit în necaz”; Ezra 1.8). Domnul l-a chemat pe nume ca pentru a-i spune: „Sărman scăpat din exil, am promisiuni pentru tine. Lumea întreagă se va clătina, dar tu nu te teme de nimic, ţi-am pregătit o împărăţie neclintită” (v. 6, 21, 22, citate în Evrei 12.26,28). În acelaşi timp putem recunoaşte în acest moştenitor al lui David un simbol al lui Hristos, eliberatorul ales de Dumnezeu pentru a împărăţi peste Israel.


Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne