Duceți la bun sfârșit mântuirea voastră cu teamă și tremur.
Filipeni 2.12
„Cu teamă și tremur” (2)
Când apostolul vorbește despre faptul de „a duce la bun sfârșit mântuirea noastră cu teamă și tremur”, el nu are în vedere nici îndreptățirea și nici poziția noastră înaintea lui Dumnezeu. Mântuirea în epistola către Filipeni este întotdeauna înfățișată ca final al alergării, ca sfârșit al ei în slavă. Care a fost rezultatul răscumpărării pentru Israel? Ei au intrat nu în Canaan, ci pe drumul care îi ducea prin pustie. Fiind creștin, eu am de urmat această cale, slăvind numele lui Dumnezeu și lucrarea Sa. Diavolul caută să mă deruteze sau să mă oprească din înaintare, de aceea este vorba de teamă și tremur. Un israelit aflat în pustie nu-și punea niciodată întrebarea dacă mai era în Egipt sau nu. Un creștin care se îndoiește nu știe că a fost răscumpărat. Israelitul putea să nu culeagă mana într-o zi și în felul acesta să nu aibă ce mânca în acea zi; dar nu avea niciun gând că s-ar mai fi aflat în Egipt.
Satan este pe urmele noastre chiar și în clipa de față. Nu vei face nici măcar doi pași după ce ai ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, fără ca Diavolul să nu caute să-ți răpească roada pe care ai cules-o. Va face tot ce îi stă în putință pentru a trezi în tine mândria și pentru a te împiedica astfel să arăți însușirile lui Hristos, pe care ni le prezintă Scriptura. Dacă ai fi convins că ai datoria să arăți aceste însușiri ale lui Hristos în tot timpul călătoriei prin această lume și că Satan este mereu la lucru, căutând să te împiedice, ai socoti că acesta este un lucru deosebit de serios și ai înțelege ce spune Petru: „Dacă-L chemați ca Tată pe Cel care judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre” (1 Petru 1.17).
Satan caută să-mi murdărească picioarele, ca să mă facă să-L necinstesc pe Hristos în chipul cel mai înjositor. Sunt în luptă cu Satan, cu lumea și cu mine însumi, dar sunt în pace deplină cu Dumnezeu. A duce până la capăt mântuirea noastră este un lucru cu totul diferit de relația noastră veșnică pe care o avem cu Dumnezeu și trebuie să ne păzim să nu le confundăm pe una cu cealaltă. Legătura mea cu Dumnezeu este perfectă și statornicită pentru totdeauna, iar încrederea mea în Dumnezeu mă face în stare să lucrez așa cum mă îndeamnă El.
J. N. Darby
Nu este om care să nu păcătuiască.
1 Împărați 8.46
Peretele de stâncă
Eram într-o excursie în munți și am întâlnit un bărbat și o femeie. Numaidecât am intrat cu ei în vorbă despre frumusețea creației lui Dumnezeu. În acel loc era un impunător perete de stâncă, ce se întindea pe verticală câteva sute de metri. Am privit în sus și i-am întrebat pe cei doi cum poate omul ajunge în cer.
„Eu țin poruncile lui Dumnezeu”, a spus femeia. Atunci eu i-am zis: „Niciun om nu a putut ține cele zece porunci; numai Domnul Isus Hristos le-a împlinit. Nimeni nu poate să-și câștige singur cerul, nici să stea în fața lui Dumnezeu la judecată”. Dar femeia a insistat că vom fi salvați, dacă ținem poruncile. Atunci am întrebat-o: „Să presupunem că drumul spre cer ar trece peste acest perete de stâncă – ați încerca să vă suiți pe el?”. Ea a spus că nu; știa că un singur pas greșit ar fi costat-o viața. Atunci i-am spus: „În Cuvântul lui Dumnezeu stă scris: «Cine va păzi toată legea, și va greși într-o singură poruncă, se face vinovat de toate»” (Iacov 2.10).
Îngândurată, femeia a tăcut. Atunci bărbatul, care a ascultat în tăcere toată conversația, a spus: „Numai credința salvează”.
Nu faptele noastre ne salvează, ci numai credința în Hristos și în ceea ce a făcut El pe cruce! Prin El, Salvatorul, fiecare om poate să vină la Dumnezeu, dacă vrea. Isus Hristos este Calea prin care ajungem în gloria cerului. Toate celelalte căi duc la pierzare.
Citirea Bibliei: Ieremia 41.11-42.6 · Romani 10.1-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU AI PRINS NIMIC? – Fundația S.E.E.R. România
„N-au prins nimic în noaptea aceea”. (Ioan 21:3)
Când Domnul Isus i-a chemat prima oară pe ucenici, El le-a spus că îi va face pescari de oameni (vezi Matei 4:19). Iar ei, după ce au umblat mai bine de trei ani cu Mântuitorul, și după ce au auzit promisiunea Lui că va învia din morți, și după ce L-au văzut viu cu ochii lor, s-au întors la ceea ce făceau înainte de a-L întâlni: la pescuit.
Dumnezeu Se va folosi întotdeauna de experiențele tale din trecut pentru a te învăța, însă El te va conduce mereu înainte – niciodată înapoi! Când teama și nesiguranța te vor face să-ți dorești să te întorci la siguranța lucrurilor pe care le știi, pățești ca ucenicii: „N-au prins nimic în noaptea aceea.” Dar există o veste bună: dacă te-a chemat Dumnezeu, încă ești chemat. Haideți să vedem cum li se adresează Domnul Isus, în ciuda celor întâmplate: „Copii… aveţi ceva de mâncare?” (Ioan 21:5). În ciuda faptelor tale lipsite de strălucire, tu ești totuși copilul răscumpărat al lui Dumnezeu! Isus le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” (Ioan 21:6-7). Ce a făcut apoi Domnul Isus? El a luat micul dejun cu ei, a înnoit relațiile cu ei, le-a luat îndoielile și le-a dat putere să schimbe lumea.
Noi putem învăța o lecție importantă de aici. Când lucrezi în afara voii lui Dumnezeu, este ca și cum ai încerca să pescuiești în ape fără pește! Lucrurile vor începe să funcționeze când asculți de Hristos, când îți reînnoiești relația cu El, și dacă Îl lași să te călăuzească!
de Jean Koechlin
Daniel 9:15-27
Daniel nu mai acţionează aici în calitate de profet (comp. cu v. 6). El devine mai degrabă avocatul lui Israel şi ştie să găsească argumentele potrivite pentru a atinge inima lui Dumnezeu. Îi cere să intervină „pentru dragostea Domnului” (v. 17): „pentru multele Tale îndurări” (v. 18), „pentru Tine, pentru că cetatea Ta şi poporul Tău se numesc după Numele Tău” (v. 19; comp. cu Psalmul 25.11 şi cu Levitic 22.32). O astfel de rugăciune Îi este plăcută lui Dumnezeu, care Se grăbeşte să răspundă la ea. Mesagerul este din nou Gabriel, acelaşi care va fi ales pentru a anunţa naşterea Mântuitorului şi a precursorului Său (Luca 1.19,26). Aici însă îngerul nu este trimis să transmită nici pe departe un mesaj fericit. El îi luminează mintea lui Daniel cu privire la:
1. Respingerea lui Mesia după 69 (7+62) de săptămâni de ani a acestor 483 de ani (69×7) care vor fi socotiţi de la începerea reconstruirii Ierusalimului, în timpul lui Neemia;
2. Distrugerea cetăţii şi a templului de către romani sub Titus (v. 26);
3. În sfârşit, într–un timp încă viitor, tragica respingere comisă de iudeii orbiţi de Satan şi primirea, în locul lui Hristos, a unui „pustiitor”, Antihristul (v. 27).
În capitolul 24 din Matei, versetul 15 şi următoarele, Domnul Isus confirmă cu solemnitate profeţiile lui Daniel.
Mana Zilnica 