Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 8 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Azaria, preotul, a intrat după el, și cu el optzeci de bărbați viteji, preoți ai Domnului … și i-au zis: „Nu este pentru tine, Ozia, să arzi tămâie înaintea Domnului … Ieși din locașul sfânt, pentru că ai păcătuit”. … Și Ozia s-a mâniat … Și, pe când se mânia pe preoți, a izbucnit lepra pe fruntea lui.

    2 Cronici 26.17-19


    Lecții din viața lui Ozia (4) – Greșeala de a nu ne păstra locul

    Este foarte interesant și totodată surprinzător să citim că Ozia „a făcut ce era drept în ochii Domnului, după toate câte făcuse Amația, tatăl său” (2 Cronici 26.4). Deși Amația a făcut un lucru foarte rău și foarte prostesc atunci când s-a abătut de la Domnul ca să slujească idolilor, totuși, cu excepția acestei greșeli enorme, ni se spune că el a făcut ce era drept. La fel au stat lucrurile cu Ozia, care este comparat cu tatăl său. El a făcut ce era drept, însă a comis și el o greșeală imensă. Amândoi s-au mâniat atunci când au fost mustrați și amândoi au fost îndepărtați de la domnie, din cauza greșelii lor. Ozia trebuie să fi avut o părere foarte înaltă despre sine, dacă a continuat pe un astfel de drum, chiar și după ce a fost mustrat de optzeci și unu de preoți. Când s-a mâniat, Dumnezeu l-a lovit cu lepră, pentru a arăta cât de gravă era greșeala sa. Doar Unul avea să fie și Împărat și Preot, iar acesta era Fiul lui Dumnezeu Însuși, Domnul Isus Hristos.

    Prin harul mântuitor divin, manifestat prin Hristos, am fost făcuți împărați și preoți pentru Dumnezeu. Însă, deși acest lucru este o continuă sursă de bucurie și de recunoștință, trebuie totuși să ne amintim de întrebările pe care Pavel le-a pus corintenilor: „Pentru că cine te face deosebit? Și ce lucru ai tu, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai și primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4.7). Tot ceea ce avem am primit în dar de la Dumnezeu. Când pierdem acest adevăr din vedere, devenim mândri, iar „mândria merge înaintea pieirii” (Proverbe 16.18). Ozia a devenit mare în ochii săi, iar acest lucru l-a condus la o purtare nepotrivită cu poziția pe care o avea. Să fim recunoscători pentru toate lucrurile pe care Dumnezeu ni le dă și să umblăm smeriți și în ascultare de El. Astfel ne vom păstra locul care ni se cuvine înaintea Sa.

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vă spun: „Iubiți pe vrăjmașii voștri … și rugați-vă pentru cei care vă insultă și vă prigonesc”.

    Matei 5.44


    Ultima rugăciune

    Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, un om credincios se deplasa cu bicicleta pe un câmp ocupat de armata germană din regiunea Argenton-sur-Creuse din Franța, pentru a se întâlni cu familia sa. Într-un sat a fost oprit și arestat de soldați germani. Cu o seară înainte fusese ucis acolo un soldat german.

    Drept urmare, ocupanții au decis represalii dure: primele zece persoane care vor trece prin sat vor fi arestate, apoi urma să fie așezate una lângă cealaltă în fața unui zid și să fie executate.

    Biciclistul credincios se afla printre cei sortiți morții. El a cerut permisiunea de a spune o rugăciune înainte de executare. Ofițerul german a fost de acord și a cerut să i se traducă rugăciunea. Creștinul s-a rugat cu voce tare pentru prizonierii care urmau să-și piardă viața; s-a rugat pentru soldații care urmau să execute comanda; și, în cele din urmă, s-a rugat pentru ofițerul care avea să dea ordinul. Rugăciunea s-a terminat. Pentru o clipă a domnit liniștea. Apoi ofițerul a ordonat echipei de executare să lase jos armele și să părăsească zona.

    Ce răspuns minunat la rugăciunea din inimă a unui credincios care a avut încredere în Dumnezeu! Și ce ocazie pentru toți cei implicați de a cunoaște măreția și bunătatea lui Dumnezeu!

    „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări” (Psalmul 50.15).

    Citirea Bibliei: Iosua 10.28-43 · 1 Corinteni 9.16-27


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FACI TU VOIA LUI DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” (1 Ioan 2:17)


    Lucrul care ar trebui să conteze cel mai mult pentru tine este să faci voia lui Dumnezeu. Iată și de ce: voia lui Dumnezeu este singurul lucru care rămâne pentru totdeauna. Dumnezeu are un plan pentru viața ta și acel plan constituie „voia” Sa pentru tine. Deci, cum poți cunoaște care este voia Sa? Încearcă să-ți imaginezi următoarele lucruri:

    1) Fotografiile de tip polaroid; ți le mai amintești? Făceai poza și o primeai pe loc. La început, nu era clară, așa că trebuia să aștepți un minut sau două. Și pe măsură ce așteptai, poza devenea tot mai clară. Tot așa e și voia lui Dumnezeu. Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.” (Proverbele 4:18-22).

    2) Un pergament. Dacă Dumnezeu ți-ar arăta întreaga Sa voie pentru viața ta, deodată, ai fi copleșit. Când desfaci un sul de pergament vechi, el îți dezvăluie conținutul său puțin câte puțin. Și la fel face și Dumnezeu: El îți descoperă voia Sa pe măsură ce te maturizezi și devii capabil să-i faci față. Și pentru că e voia lui Dumnezeu, ai nevoie de puterea lui Dumnezeu ca s-o împlinești. De asemenea, ai nevoie de siguranța prezenței Sale în viața ta. Și El îți promite lucrul acesta prin Cuvântul Său, care (în Filipeni 1:6) ne încredinţează „că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Amin!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 1:1-14


    Epistola către Efeseni îl priveşte pe creştin în poziţia sa cerească.

    Cerul nu este numai un loc de şedere în viitor pentru copilul lui Dumnezeu; el are chiar de acum în cer locuinţa sa în Hristos. Unui cap de familie care lucrează în altă parte decât acolo unde domiciliază nici nu-i trece prin minte să-şi confunde locuinţa cu uzina sau cu biroul. A fi absent din casă nu-l împiedică nicidecum să aibă în aceasta un „acasă”, loc al afecţiunilor şi al intereselor sale, loc în care se află tot ce posedă el.

    Astfel este cerul pentru cel răscumpărat: locul familiar unde se află deopotrivă comoara sa şi inima sa (Luca 12.34), pentru că Mântuitorul lui este acolo. Hristos este în cer şi noi suntem în Hristos. Acest dublu fapt ne asigură dreptul de acces la binecuvântările înalte şi preţioase care sunt ale Lui. Tot ceea ce-L priveşte pe Cel Preaiubit îi priveşte cu aceleaşi drepturi şi pe cei care sunt făcuţi plăcuţi în El (v. 6). De aceea apostolul desfăşoară ansamblul planului lui Dumnezeu în Hristos (sursă a oricărei binecuvântări) în această lungă frază (v. 3‑14), care nu suportă nicio tăietură, pentru că totul este menţinut şi legat de gândul lui Dumnezeu.

    În acelaşi fel, ceea ce El a făcut pentru noi este inseparabil de ceea ce El a făcut pentru Hristos şi trebuie să contribuie în final „spre lauda gloriei Sale” (v. 12) şi „spre lauda gloriei harului Său” (v. 6).

  • 7 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Luați seama însă ca nu cumva această libertate a voastră să fie un prilej de poticnire pentru cei slabi. Pentru că, dacă te va vedea cineva pe tine, care ai cunoștință, stând la masă într-un templu de idoli, conștiința lui, fiind slabă, nu va fi încurajată să mănânce cele jertfite idolului? Și cel slab, fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin cunoștința ta. Și astfel, păcătuind împotriva fraților și rănind conștiința lor slabă, păcătuiți împotriva lui Hristos.

    1 Corinteni 8.9-12


    „Și cel slab, fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin cunoștința ta.” Există pericolul ca prin libertatea mea de a mânca orice să-l fac pe fratele meu să păcătuiască împotriva conștiinței sale. Nu este vorba că Domnul nu-l poate păzi pe fratele meu, ci este vorba de consecințele actului meu.

    Avem un adevăr asemănător în Romani 8.13: „Dacă trăiți potrivit firii păcătoase, veți muri”. Adică acesta este sfârșitul trăirii potrivit firii păcătoase. Moartea este judecata lui Dumnezeu. Dacă un om trăiește în astfel de lucruri, va muri. Dumnezeu a arătat că sfârșitul anumitor lucruri este moartea; iar eu atrag pe fratele meu în astfel de lucruri, deși Dumnezeu nu-l va lăsa acolo; totuși, prin acțiunea mea, eu îl conduc pe fratele meu la ceea ce ar putea să-l facă să piară.

    Același lucru îl găsim în Romani 14.15: „Nu-l nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos”. Să-l nimicesc pe fratele meu prin libertatea mea de a mânca – ce lucru grav! Odată ce văd că sfârșitul acestor lucruri este moartea și eu totuși îl fac pe fratele meu să înfăptuiască astfel de lucruri, atunci eu îl nimicesc pe fratele meu, deși Dumnezeu lucrează față de el chiar în ciuda felului meu de a mă purta.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.

    Psalmul 62.8


    Cum arată inima ta?

    Dumnezeu cunoaște secretele inimii tale. Cu El poți vorbi despre tot ceea ce te preocupă:

    Poate te simți singur, pentru că nimeni nu te înțelege și nimeni nu se preocupă cu problemele tale. Atunci varsă-ți inima înaintea lui Dumnezeu! El te înțelege pe tine și situația ta. El te iubește și dorește să devii copilul Său, prin credința în Isus Hristos.

    Poate te simți vinovat și încerci să scapi de vină, însă nu reușești. Te sfătuiesc să-ți mărturisești păcatele înaintea lui Dumnezeu! Roagă-te Lui și spune-I Lui fără ezitare și fără frică tot ceea ce ai făcut greșit. Apoi inima ta va fi inundată de o bucurie deplină, pentru că Dumnezeu îți iartă toată vina.

    Poate îți dorești să ai o viață împlinită. Ai încercat multe lucruri, dar n-ai găsit adevărata fericire. Fiul lui Dumnezeu îți face acum o ofertă: El dorește să-ți dăruiască o viață nouă, împlinită. Apuc-o! Predă-te Lui cu toată ființa ta și vei gusta cât de fericit poți fi cu Isus!

    Poate inima ta este cuprinsă de îndoială. Te întrebi dacă Biblia este adevărată, dacă Dumnezeu există. Dacă ești în această situație, roagă-te lui Dumnezeu și spune-I îndoielile tale. El îți va da un răspuns prin Cuvântul Său și îți va arăta că El este Dumnezeul Atotputernic în care îți poți pune toată încrederea.

    Citirea Bibliei: Iosua 10.12-27 · 1 Corinteni 9.1-15

    <

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU-ȚI PIERDE TIMPUL CU „BISERICUȚELE”! | Fundația S.E.E.R. România

    „Toţi sunteţi una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28)


    „Bisericuțele” sunt grupuri restrânse de oameni, uniți între ei prin scopuri și preocupări comune, dar neziditoare. O „bisericuță” ia ființă excluzând pe câte unii. Dar și tu suferi când ești exclus, nu-i așa? Psalmistul David a experimentat și el această suferință: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea” (Psalmul 41:9).

    „Bisericuțele” sunt formate din oameni slabi, cărora le este teamă să fie diferiți. Ei cred că atâta vreme cât sunt și alții care gândesc la fel ca ei, nu trebuie să se schimbe. Poate că firea omenească tânjește după acest fel de gândire, însă e un lucru periculos. „Bisericuțele” la locul de muncă pot crea disensiuni și pot duce la o atmosferă neplăcută pentru ceilalți. Oamenii nu mai sunt priviți ca persoane, ci ca „adepții lui cutare” sau „din tagma lui cutare”. Astfel de grupuri nu devin altceva decât centre de bârfă, de înjunghiere pe la spate, de comploturi și puciuri, de relații ilicite, și de orice neregulă pe care ne-o putem imagina că oamenii o pot crea. Satan ne ispitește cu minciuna „bisericuțelor” ca să ne împiedice să ne descoperim darurile și scopurile individuale, și să facem voia lui Dumnezeu.

    Dacă faci parte dintr-o „bisericuță”, eliberează-te cât de repede poți! Respinge presiunea de a te conforma ideologiei unui astfel de grup. Această mentalitate te poate face să săvârșești lucruri de care nu te-ai fi crezut în stare – fie că e vorba de scăderea standardelor, de spirit de turmă sau de muțenie când grupul critică pe cineva. Poate îți va fi frică să nu fii demascat de anumiți membri ai grupului, dacă ești de partea binelui. „Bisericuțele” de acest gen facilitează rasismul, misoginismul, discriminarea celor vârstnici, și comportamentele dăunătoare asociate cu acestea. Ele își câștigă forța din excluderea celor ce sunt diferiți. Și indiferent cum privești lucrurile, este vorba de prejudecăți!

    Tu ești un copil al lui Dumnezeu – la fel cum sunt colegii tăi și alți membri ai bisericii – deci trebuie să-i tratezi corespunzător pe toți. De acord?!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 6:1-18


    Acest capitol 6 ne învaţă cum să ne purtăm: faţă de un frate căzut ~ fără a pierde din vedere responsabilitatea pe care o avem cu privire la el (v. 1); faţă de cei care sunt copleşiţi de poveri (v. 2); faţă de cei „din casa credinţei” şi faţă de toţi, făcând bine (v. 10). În prezent, noi semănăm, în vederea secerişului „la timpul potrivit”. Şi un principiu este evident: recolta va fi, inevitabil, de aceeaşi natură cu sămânţa. Numai un nebun s-ar putea aştepta să culeagă grâu dintr-un loc în care a plantat scaieţi. Carnea generează întotdeauna corupţie, în timp ce roada Duhului germinează pentru viaţa veşnică (v. 8; cap. 5.22; comp. cu Osea 8.7; 10.13). De aceea acum trebuie făcută alegerea; mai târziu regretele vor fi zadarnice.

    Creştinul a fost deja declarat mort faţă de lege (cap. 2.19) şi mort faţă de carne (cap. 5.24). Aici el este recunoscut ca mort faţă de lume şi reciproc (v. 14). De acum încolo, lumea nu mai are drepturi asupra mea mai mult decât am eu asupra ei. Între ea şi mine se ridică o barieră de netrecut, şi aceasta este „crucea Domnului nostru Isus Hristos”, eliberarea mea şi gloria mea. De o parte, „o nouă creaţie”, de cealaltă, „nu este ceva”, Dumnezeu nu recunoaşte nimic acolo (v. 15). De am putea fi şi noi de acord cu El, atât în principiu, cât şi în practică!

  • 5 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Voi deci, preaiubiților, cunoscând dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva, fiind abătuți de rătăcirea celor nelegiuiți, să cădeți din statornicia voastră, ci creșteți în har și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.

    2 Petru 3.17,18


    Patru îndemnuri către „cei preaiubiți” (4) – Păziți-vă!

    Petru își continuă îndemnurile practice, în lumina subiectului venirii Domnului și al distrugerii lumii prezente. „Voi deci, preaiubiților, cunoscând dinainte aceste lucruri” – minunat gând, anume că noi, creștinii, cunoaștem toate aceste lucruri mai dinainte. Scopul profeției nu este acela de a ne satisface curiozitatea cu privire la evenimentele viitoare. Profeția ne este dată, așa cum spune Petru în această epistolă, ca „lumină care strălucește într-un loc întunecos” (2 Petru 1.19). Ea trebuie să fie o lumină pentru calea noastră prin această lume nelegiuită, lumină care să ne umple inimile cu speranța „Stelei de dimineață” și care să ne dea puterea pentru a ne îndrepta umblarea, dacă este nevoie.

    Dumnezeu nu-i ține pe cei preaiubiți ai Săi în ignoranță cu privire la scopurile Sale, ci le descoperă pe deplin intențiile Sale: „Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, profeții” (Amos 3.7; vedeți și Geneza 18.27 și Ioan 15.15). Noi vedem mai dinainte.

    Tocmai fiindcă vedem mai dinainte, avem nevoie să fim atenți. Există pericole peste tot: lumea, carnea, diavolul. Petru i-a atenționat pe cei preaiubiți să nu-și piardă tăria. El însuși știa ce înseamnă să cazi atunci când nu veghezi. Câtă nevoie avem de dependență de harul Domnului și de o totală neîncredere în noi înșine! Petru ne avertizează cu privire la influența corupătoare a celor nelegiuiți: „Ca nu cumva, fiind abătuți de rătăcirea celor nelegiuiți, să cădeți din statornicia voastră”. În aceste zile, când nelegiuirea crește tot mai mult, avem nevoie de statornicie, care este rezultatul creșterii în har.

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Toți cei care aveau bolnavi cu felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare din ei și-i vindeca.

    Luca 4.40


    S-a bucurat că a fost bolnav

    Un chinez a venit la farmacia unei baze misionare din Henan și a cerut un medicament pentru dureri de stomac. Medicul misionar l-a examinat pe bărbat și apoi l-a întrebat ce medicamente a luat până în acel moment. Nu puțin a fost uimit când a auzit răspunsul: un medic chinez îi recomandase să ia în fiecare dimineață o jumătate de cană de gresie răzuită. Timp de doi ani urmase acest sfat, înghițind nu mai puțin de șaizeci de kilograme de nisip. Dar, pentru că nu a observat nicio îmbunătățire, a trebuit să ia crustă de ciment în fiecare zi timp de o jumătate de an. Era oare de mirare că durerile sale de stomac se întețiseră?

    După o scurtă perioadă de timp în care bolnavul a fost tratat și îngrijit competent și cu toată dragostea în baza misionară, starea lui s-a îmbunătățit. Medicul nu a omis să-L scoată în evidență pe marele Doctor, cel mai bun Doctor de care au nevoie atât de urgent toți oamenii. Chinezul a vrut să audă mai multe despre Domnul Isus și a primit Noul Testament, pe care l-a citit cu sârguință.

    Într-o zi, când și-a luat rămas bun de la baza misionară și i-a mulțumit doctorului misiunii, a spus: „Doctore, mă bucur că am fost bolnav”. — „De ce?”, l-a întrebat doctorul. „O”, a explicat chinezul, „dacă nu aș fi fost bolnav, nu aș fi auzit niciodată vestea bună din această Carte”.

    Citirea Bibliei: Iosua 9.17-27 · 1 Corinteni 8.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PRINCIPII DE VIAȚĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug…” (Proverbele 21:5)


    Oamenii care își stabilesc scopuri realizează mult mai multe lucruri în viață decât oamenii cu aceeași educație și capacități, care nu o fac. Având acestea în minte, aplică următoarele opt principii în viața ta.

    1) Hotărăște ce-ți dorești. Însă mai întâi, consultă-L pe Dumnezeu. De ce? Pentru că Biblia ne spune că: „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte” (Proverbele 19:21).

    2) Gândește cu creionul în mână. Când îți scrii scopurile pe hârtie, ai un sentiment al permanenței și în plus, lucrul acesta îți dă energie. Iar în Biblie citim că: „Planurile omului harnic nu duc decât la belșug.” Obiectivele ezitante nu te vor duce acolo unde vrei să ajungi.

    3) Stabilește un termen limită. Fără un început și un final clar, este ușor să amâni, și deci nu vei ajunge nicăieri.

    4) Fă-ți o listă cu ceea ce ai de făcut. Ține-o la vedere tot timpul; lucrul acesta îți va aminti de traseul pe care trebuie să-l parcurgi.

    5) Convertește-ți lista într-un plan. Hotărăște ce trebuie să faci mai întâi și ce poți face mai târziu. Un plan organizat e întotdeauna mai bun decât să încerci să păstrezi totul în capul tău.

    6) Treci numaidecât la fapte. Biblia ne sfătuiește să luăm seama și să umblăm „cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea…” (Efeseni 5:15-16). Un plan mediocru care este aplicat câștigă în fața unui plan strălucit dar rămas doar pe hârtie.

    7) Fă în fiecare zi ceva care să te pună în mișcare. Fă-ți un orar. De exemplu: citește sistematic din Biblie, sună un anumit număr de clienți sau angajează-te într-o activitate caritabilă o anumită perioadă de timp.

    8) Stabilește-ți un scop personal căruia să-ți dedici viața. Și în urmărirea lui nu pierde niciodată din vedere Psalmul 90:12: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” Amin!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 5:1-15


    Omul a considerat dintotdeauna libertatea ca fiind bunul cel mai de preţ. Unde însă o poate gusta cu adevărat? Sărman sclav al propriilor patimi, el se naşte şi moare cu lanţuri ţintuite de inimă. Numai Isus Hristos îl poate elibera (v. 1; Ioan 8.36). Se pune atunci o altă întrebare: în ce fel va face uz răscumpăratul Domnului de libertatea sa? Se va supune el de bunăvoie jugului riguros al legii? (v. 1). Ar fi o atitudine la fel de neobişnuită ca cea a unui ocnaş eliberat care şi–ar exprima dorinţa de a se întoarce la ocnă! Se va folosi el atunci de aceasta ca de „un prilej pentru carne” (v. 13)? Ar însemna atunci că parcurge calea inversă a tesalonicenilor, trecând de la slujirea lui Dumnezeu înapoi sub tirania idolilor lumii (cap. 4.8,9; Luca 11.26; 1 Tesaloniceni 1.9). Nu, această libertate, atât de scump plătită de Mântuitorul său la cruce, creştinul o va folosi în slujirea aproapelui! Şi astfel, în final, el va împlini legea, de vreme ce aceasta se rezumă printr–o singură expresie (v. 14) sau, mai degrabă, printr–un singur cuvânt: iubire. „Cine iubeşte pe altul a împlinit legea” (Romani 13.8,9). El împlineşte astfel porunca Domnului Isus, a Cărui cea din urmă şi cea mai scumpă dorinţă este să ne iubim unii pe alţii cum ne–a iubit El (Ioan 13.34; 15.12,17).

  • 4 August 2023

     

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta.

    Psalmul 40.8


    Binecuvântatul nostru Domn a avut voia lui Dumnezeu ca singură motivație pentru orice acțiune a Sa. N-a existat nimic în El care să trebuiască să fie înfrânat de către autoritatea lui Dumnezeu. Voia Sa fost perfectă și fiecare mișcare a Lui a fost – în mod necesar, datorită naturii Lui perfecte – în linia voii divine: „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38).

    Ce-ar fi putut să-I facă Satan unui astfel de Om? Absolut nimic! A încercat să-L distragă de la calea ascultării și din poziția de dependență, însă totul a fost în zadar. „Dacă ești Fiu al lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4.3). Cu siguranță că Dumnezeu I-ar da Fiului Său pâine. Fără îndoială, însă Omul perfect refuză să facă pâini pentru El Însuși. Nu avea nicio poruncă pentru aceasta, deci nu avea nicio motivație pentru a acționa. „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»” (versetul 4). Nimic nu L-a putut distrage de la calea simplei ascultări. „Este scris”, a constituit răspunsul Său invariabil. Nu dorea și nu putea acționa fără o motivație, iar singura Sa motivație era voia lui Dumnezeu. „Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii Mele.”

    Așa a fost ascultarea lui Isus Hristos, o ascultare perfectă, de la început și până la sfârșit. Iar El a fost nu doar perfect ascultător, ci și perfect dependent. Deși era Dumnezeu peste toate, binecuvântat în veci, totuși, luându-Și locul de Om în această lume, El a trăit o viață de dependență perfectă față de Dumnezeu și a putut spune: „Din pântece Ți-am fost dat Ție” (Psalmul 22.10). El S-a bazat pe deplin și încontinuu, de la iesle și până la cruce, pe Dumnezeul Său, iar după ce Și-a sfârșit lucrarea, Și-a încredințat duhul în mâinile Tatălui. Ascultarea și dependența Lui au fost perfecte întotdeauna.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ca niște prunci născuți de curând, să doriți din tot sufletul laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire.

    1 Petru 2.2


    Hrană sănătoasă

    Astăzi, medicii și farmaciștii ne recomandă o hrană sănătoasă, echilibrată. Sloganul este: Nu prea mult și nu prea gras.

    Ceea ce se recomandă pentru hrana trupului se recomandă și pentru hrana sufletului. Dacă dorim ca sufletul nostru să rămână sănătos, trebuie să-l hrănim sănătos și să evităm tot ceea ce i-ar putea dăuna. Știm, desigur, că nu toată literatura este benefică pentru sănătatea noastră spirituală. Totuși, tocmai în acest punct nu suntem prea critici.

    Din experiența proprie pot să spun că cea mai sănătoasă hrană pentru suflet este Biblia. Indiferent unde o deschid, toate textele mi se adresează și mă îmbărbătează, dar de asemenea mă mustră și mă corectează. Pot spune și eu ca profetul Ieremia: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și plăcerea inimii mele” (Ieremia 15.16).

    Apostolul Pavel l-a îndemnat pe colaboratorul său Timotei: „Să ai un model al cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, împreună cu credința și cu dragostea în Hristos Isus” (2 Timotei 1.13).

    Fiecare nou împărat din Israel trebuia să-și facă o copie a legii lui Moise și porunca era: „S-o citească în toate zilele vieții lui, ca să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul lui, să păzească și să împlinească toate cuvintele din legea aceasta și toate rânduielile acestea” (Deuteronom 17.19).

    Citirea Bibliei: Iosua 9.1-16 · 1 Corinteni 7.25-40

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ETAPA ȘI LOCUL ÎN CARE TE GĂSEȘTI | Fundația S.E.E.R. România

    „Vă scriu, copilaşilor…” (1 Ioan 2:12)


    Apostolul Ioan spune: „Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.” (1 Ioan 2:12). Când ești născut din nou, singurul lucru sigur pe care îl știi este că păcatele tale sunt iertate și ești împăcat cu Dumnezeu. Dar tu mai ai de învățat încă multe lucruri. Termenul grecesc pentru „copilași” se referă la copiii care încep să umble. Până reușesc, ei au nevoie de cineva care să-i ridice și să-i încurajeze, spunându-le că vor putea învăța să umble chiar dacă acum cad, și că vor avea parte de susținerea familiei în acest proces. La fel este și în plan spiritual. Doar că în copilăria spirituală, este esențial să înțelegem diferența dintre etapa creșterii tale și poziția ta în relație cu Dumnezeu. Nu le amesteca!

    Credința în lucrarea încheiată a lui Hristos te împacă cu Dumnezeu și te face un copil al Său acceptat pe deplin și răscumpărat pe deplin. Dacă uiți lucrul acesta, de fiecare dată când cazi, diavolul te va face să te îndoiești de mântuirea ta.

    Când păcătuiești, nu înseamnă că împăcarea ta cu Dumnezeu se schimbă, ci că etapa creșterii tale spirituale are nevoie de îmbunătățiri. Iertarea pe care o primești când ești „născut din nou” este un act juridic, făcându-te un membru cu drepturi depline în familia lui Dumnezeu. Dar iertarea pe care o primești zi de zi este un act relațional. De exemplu, când introduci numere greșite în calculator, ce faci? Le ștergi, nu-i așa?

    Există un buton care-ți permite să corectezi sau să ștergi greșeala, și s-o iei de la capăt… Asta face sângele lui Hristos! Pocăința te ajută să anulezi păcatul și să primești iertarea lui Dumnezeu, pentru ca harul Său să poată curge în continuare. Și când curge harul, urmează creșterea. Așa că, lucrează și azi la îmbunătățirea creșterii tale spirituale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 4:19-31


    Apostolul este plin de nelinişte şi de nedumerire. Lucrarea lui răbdătoare să fie oare în zadar? (v. 11). Se vede astfel nevoit să reia împreună cu galatenii cunoştinţele elementare ale evangheliei. Să profităm şi noi de aceasta, pentru a le învăţa odată cu ei. Pentru că, dacă Pavel regreta că nu îi putea învăţa pe copiii lui spirituali pe viu, fiind de faţă, cu glasul său în auzul lor (v. 20), noi nu regretăm, pentru că înţelegem motivul: Dumnezeu voia să ne dea această scrisoare.

    Totuşi ~ veţi spune ~ pentru noi nu mai este câtuşi de puţin actual pericolul de a ne reaşeza sub lege. Înseamnă că nu ne cunoaştem bine! De fiecare dată când ne complacem cu purtarea noastră şi avem impresia că Dumnezeu ne datorează ceva, aceasta înseamnă ~ nici mai mult nici mai puţin ~ legalism. De fiecare dată când adoptăm o soluţie fără a conta pe Domnul, de fiecare dată când ne comparăm cu alţii în avantajul nostru, noi manifestăm acest spirit de proprie îndreptăţire, vrăjmaş declarat al harului (comp. cu v. 29). Pentru a ilustra această vrăjmăşie, Pavel îi evocă pe cei doi fii ai lui Avraam. Isaac, fiul promisiunii, este singurul care poate moşteni promisiunea. Ismael, copil după carne, ieşit din roaba Agar, nu are niciun drept la bogăţiile şi binecuvântările tatălui. Aparţinem noi toţi Ierusalimului de sus? Suntem noi, împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, „împreună–moştenitori ai aceleiaşi promisiuni”: Cetatea cerească (v. 26; Evrei 11.9,10,16)?

  • 3 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Aceasta este dragostea lui Dumnezeu: să ținem poruncile Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele, pentru că tot ce este născut din Dumnezeu învinge lumea; și aceasta este victoria care a învins lumea: credința noastră.

    1 Ioan 5.3,4


    Afirmația că-L iubim pe Dumnezeu, în timp ce ignorăm voia Sa exprimată în mod clar, nu este altceva decât ipocrizie. Dragostea de Dumnezeu nu este doar dragostea pentru Dumnezeu, ci dragostea lui Dumnezeu care pătrunde în inimă și produce un răspuns pe măsură. Prin urmare, dragostea pentru Dumnezeu este dovedită prin păzirea poruncilor Lui, iar dragostea admite pe deplin că aceste porunci nu sunt grele.

    Dacă cineva Îl slujește pe Dumnezeu doar pentru plată, cu siguranță simte că este o slujire grea și apăsătoare, însă slujirea cu o inimă plină de dragoste nu cunoaște resentimente. Slujitorul care l-a acuzat pe stăpânul său că este un om aspru era de fapt el însuși aspru și rece, un om care nu făcuse nimic pentru stăpânul său (Luca 19.20-26). El nu a ascultat, pentru că a presupus, în mod fals și cu cinism, că stăpânul său are același caracter ca al lui, pe când, în realitate, stăpânul său era caracterizat de dragoste și de har.

    Dragostea este însuși spiritul biruinței, iar sufletul născut din Dumnezeu dispune de energia binecuvântată a dragostei divine pure, care îndepărtează toate barierele din această lume. Această dragoste nu este înfrântă de obstacolele pe care o lume necredincioasă le ridică pentru a descuraja credința. Orice credincios, în principiu, este un biruitor. Prin urmare, trebuie să fim biruitori și în practică. Credința este biruința care învinge lumea și nenumăratele ei ispite. De vreme ce avem credință, să o folosim ca atare. Dacă necredința spune că dificultățile de pe calea credinței sunt prea mari, credința răspunde în mod simplu: «Eu Îl cred pe Dumnezeu».

    În felul acesta, credința și dragostea merg mână în mână – ele formează împreună izvorul bucuriei și al puterii. Această credință nu este un lucru misterios sau greu de realizat, pe care doar anumiți creștini o pot avea. Cel care crede în Isus, Fiul lui Dumnezeu, biruie lumea.

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Evanghelia] este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.

    Căci pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți.

    Romani 1.16; Romani 5.6


    Întoarcerea la Dumnezeu

    Paul Deussen (1845-1919), filosof și ideolog german, a spus odată: „Forța care ar putea să oprească rotația planetei noastre sau să o arunce pe orbita opusă ar trebui să fie numită o uriașă forță cosmică. Și totuși, ea este mică în comparație cu forța care ar fi necesară pentru a ne opri pe noi, oamenii, din rotația noastră egoistă și pentru a ne arunca pe orbita opusă…”.

    Biblia spune despre gândurile omului că se învârt în mod egoist în jurul propriului eu și că omul s-a distanțat de Dumnezeu. Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu subliniază nevoia de pocăință. Dar omul este neputincios și incapabil să-și schimbe direcția vieții. Puterea pentru o întoarcere radicală poate veni numai de la Dumnezeu. De aceea, El L-a trimis pe Fiul Său pe pământ și Hristos a murit pentru cei nelegiuiți.

    Dumnezeu ne cheamă astăzi să ne întoarcem la El, însă nu ne spune că ar trebui să ne îmbunătățim sau să ascultăm și mai bine de poruncile Lui. Nu, ci El ne spune că trebuie să ne recunoaștem slăbiciunea și să ne mărturisim egoismul și întreaga noastră vină. Apoi El ne îndreaptă privirea spre Isus Hristos și jertfa Lui, prin care s-au împlinit toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu. Pentru toți cei care se bazează, prin credință, pe lucrarea lui Isus, evanghelia se dovedește a fi puterea lui Dumnezeu pentru mântuire și pentru o viață complet nouă.

    Citirea Bibliei: Iosua 8.24-35 · 1 Corinteni 7.10-24


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    COMUNICAREA CU SOȚUL SAU SOȚIA | Fundația S.E.E.R. România

    „Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere…” (Filipeni 1:9)


    Ai observat că atunci când i-ai făcut curte soției tale, puteai vorbi cu ea fără efort ore în șir, dar după ce te-ai căsătorit lucrurile s-au schimbat?! Și dacă nu lucrezi la acest aspect, conversația poate deveni superficială și chiar să conducă la neînțelegeri. Biblia ne avertizează că orice om ar trebui „să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și zăbavnic la mânie” (Iacov 1:19). Există o artă a comunicării pe care o poți deprinde ținând cont de următoarele sfaturi:

    1) Caută ocazii de a vă face complimente unul altuia. Poate crezi că soțul sau soția ta este minunat(ă), dar el/ea are nevoie să te audă spunând mai des lucrul acesta. Se spune că sunt necesare douăsprezece complimente pentru a neutraliza efectul unei critici, așadar, când viața îl/o doboară pe soțul sau pe soția ta, ridică-l/o!

    2) Nu încerca să-ți schimbi soțul sau soția bătându-l/o la cap. Întrebări precum: „De ce nu poți să…?” sau „De ce întotdeauna…?” pot suna mai mult a întrebări de părinte decât de partener de viață. Spune-i soțului tău sau soției tale o dată – nu de o mie de ori! – ce te deranjează. Și înainte să-ți deschizi gura, întreabă-te: „Aș spune asta unui prieten drag?” Dacă nu, n-o spune!

    3) O căsnicie reușită nu va experimenta acel sentiment de vid interior. De aceea comunicarea eficientă este atât de necesară. O abordare de genul: „Dragă, putem discuta câteva clipe?” sună mai puțin amenințător decât acel anunț de rău augur: „Trebuie să stăm de vorbă!” Oamenii nu pot suporta prea multă „presiune sufletească”. Faptul că-i presezi nu face decât să producă rezultate greșite. Dacă soțul sau soția ta este indiferent față de o problemă, discut-o cu un prieten sau cu un consilier de încredere. Apoi oferă-i soției sau soțului o versiune condensată, mai puțin emoțională.

    4) Lasă-ți soțul sau soția să-și exprime punctul de vedere. Când ți se vorbește despre lucruri care nu te interesează, adu-ți aminte de versetul: „Supuneţi-vă unii altora” (Efeseni 5:21). Uneori acest lucru înseamnă și să întrebi: „Despre ce ai vrea să discutăm?” Dacă vrei să ai o căsnicie bună, folosește aceste patru îndemnuri în fiecare zi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 4:1-13


    Astfel Dumnezeu dăduse cu totul altceva decât legea: promisiuni necondiţionate. Ele proveneau din dragostea Sa şi din bucuria Sa de a binecuvânta, atât naţiunile, cât şi pe iudei. A dispreţui un asemenea dar însemna a dispreţui dragostea Lui. Pretenţia, de exemplu, de a plăti pentru un cadou pe care l–am primit este o ofensă adusă donatorului. Cât de întristată este inima lui Dumnezeu la vederea atâtor creştini care uită de libertatea Duhului, pentru a o înlocui cu biete practici plictisitoare! Ce dovedeşte aceasta? Că aceşti copii ai lui Dumnezeu Îl cunosc atât de greşit pe Tatăl lor ceresc. Este de înţeles că un necredincios se mulţumeşte cu „cunoştinţele elementare slabe şi sărace”, pentru că nu are altele mai bune. „Dar acum ~ ne spune versetul 9 ~ după ce L–aţi cunoscut pe Dumnezeu” şi fiind cunoscuţi de El (1 Corinteni 8.3), să nu ne mai lăsăm robiţi şi să nu tolerăm nimic care-I aduce Lui indignare. Să avem încredere deplină în dragostea Lui.

    În versetul 12, apostolul îşi întrerupe expunerea, pentru a vorbi inimii galatenilor săi preaiubiţi. El ştie să le aducă aminte de bunăvoinţa şi de dăruirea lor pentru el. Vai, afecţiunile pe care absenţa le răceşte sunt afecţiuni slabe. Convingerile care–şi pierd înfiriparea atât de repede după plecarea slujitorului lui Dumnezeu sunt convingeri slabe. Cum este dragostea noastră creştină? Şi cum este credinţa noastră?

  • 2 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar, după ce s-a întărit, i s-a înălțat inima până la cădere și a păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, pentru că a mers în templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâiei.

    2 Cronici 26.16


    Lecții din viața lui Ozia (3) – Drepturile mele sau drepturile lui Hristos?

    Este foarte trist să vedem cum Ozia, după ce a ajuns puternic, s-a considerat a fi deasupra rânduielilor instituite de Dumnezeu. El a intrat în templul Domnului pentru a arde tămâie, lucru pe care doar preoții aveau voie să-l facă. Chiar dacă această faptă ar fi fost rodul unui devotament sincer – lucru de care ne îndoim, fiindcă adevăratul devotament se supune rânduielilor lui Dumnezeu, așa cum împăratul David a procedat – era totuși cu totul contrar ordinii stabilite de Dumnezeu. Iar când preoții l-au mustrat pentru fapta lui, el s-a mâniat, și îndată a fost lovit cu lepră, care a izbucnit pe fruntea sa – o imagine a manifestării păcatului.

    Avem o lecție solemnă aici. Trebuie să fim atenți să nu ne așezăm deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât să devenim judecători ai Cuvântului, în loc să ascultăm de el și să ne supunem lui. Ozia a crezut că avea dreptul să facă ceea ce făcuse, însă fapta lui a fost o neascultare fățișă față de Dumnezeu.

    Vedem aceeași atitudine nepotrivită în istoria Bisericii, mai ales dacă privim la perioada din urmă a ei, caracterizată de Laodiceea, care înseamnă «drepturile poporului». Avem acolo o descriere a stării prezente a creștinătății (Apocalipsa 3.17). Sunt mulți astăzi care, în loc să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu și să se supună lui, se înalță deasupra lui și susțin că ei sunt cei care hotărăsc dacă să se supună sau nu lui. Unde sunt însă drepturile Domnului Isus Hristos? O astfel de stare este cu adevărat rea – este lepra izbucnită pe frunte.

    Să recunoaștem întotdeauna drepturile Domnului asupra noastră și să facem „orice gând rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10.5). O astfel de atitudine Îi va aduce cinste Domnului și se va bucura de aprobarea Lui deplină.

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu este dragoste.

    Te-am iubit cu o iubire veșnică; de aceea te-am atras cu bunătatea Mea!

    1 Ioan 4.16; Ieremia 31.3


    Toți ne dorim să avem parte de soare

    Este vară și vreme frumoasă, iar mulți turiști se bucură de soarele strălucitor de vară pe plajă, la mare. În fiecare zi sosesc noi turiști și, în curând, locurile la soare sunt ocupate. În această situație ne-am putea întreba: Va fi suficient soare pentru toată lumea? Nu își vor diminua razele soarelui intensitatea lor, deoarece vin din ce în ce mai mulți oameni la plajă? Din fericire, nu! Soarele încântă și încălzește pe toată lumea. Și, în micul meu colț pe plajă, mi se pare că el strălucește numai pentru mine! Puterea soarelui și a razelor sale este mult prea mare, ca să poată fi epuizată.

    Aceasta mă face să mă gândesc la dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu este dragoste. El este infinit, iar dragostea Lui la fel; și miliarde de oameni beneficiază de ea. Din matematică știm că putem împărți „infinitul” la un număr finit, oricât ar fi de mare, și infinitul rămâne întotdeauna „infinit”. Tot astfel, și noi ne putem bucura de dragostea infinită a lui Dumnezeu; fiecare personal are parte de această dragoste, chiar dacă sunt foarte mulți care beneficiază de ea. Dumnezeu este infinit de mare și El ne iubește pe fiecare în parte și are grijă de noi de parcă am fi unici. Apostolul Pavel scrie: „Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20). Da, El m-a iubit și pe mine și S-a dat pentru mine – de parcă aș fi fost singurul om de pe pământ. Să ne deschidem inima și să primim această dragoste minunată!

    Citirea Bibliei: Iosua 8.14-23 · 1 Corinteni 7.1-9


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ZIDEȘTI RELAȚII SĂNĂTOASE | Fundația S.E.E.R. România

    „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)


    Apostolul Pavel scrie: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” Ca să poți aplica acest verset în viața ta trebuie să faci și următoarele cinci lucruri:

    1) Să te preocupe viața altora în mod autentic! Biblia ne spune să „ne bucurăm cu cei ce se bucură; și să plângem cu cei ce plâng” (vezi Romani 12:15). Și lucrul acesta este posibil numai când îți faci timp să afli ce se petrece în universul celui de lângă tine.

    2) Fii o persoană jovială! „O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.” (Proverbele 15:13). Nu arunca problemele tale asupra celorlalți, au ei destule. Când ești în prezența altora, încurajează-i și adu-i înaintea Domnului în rugăciune.

    3) Ai grijă ce spui, și spune mereu mai puțin decât gândești. Biblia ne spune că: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbele 29:11). Și dacă modul în care vorbești este la fel de important ca ceea ce spui, fii mereu binevoitor și politicos.

    4) Fii o persoană de încredere. Biblia ne avertizează să avem grijă că: „în zilele din urmă… oamenii vor fi iubitori de sine… neiubitori de bine…” (2 Timotei 3:1-3), însă tu nu trebuie să împlinești această profeție în viața ta. Când spui că vei face ceva, fă. Caracterul se măsoară prin fapte, nu prin vorbe. Așa că străduiește-te să fii o persoană ale cărei cuvinte au o semnificație.

    5) Fii o persoană motivatoare. Barnaba era cunoscut ca fiind o persoană motivatoare pentru că „îi îndemna pe toţi” (vezi Faptele Apostolilor 11:23). Ai observat vreodată ce se întâmplă când dai un copil în leagăn, pentru prima dată? Este fricos la început, dar dacă-l încurajezi puțin, copilul începe să se avânte și în final se dă singur; a avut nevoie de puțin ajutor ca să pornească… și-apoi, nu-l mai poți opri! O vorbă bună și-un zâmbet pot face minuni. Iov spunea: „Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea” (Iov 29:24).

    Pare așa de simplu, nu?! Așadar, pune-le în practica vieții tale!


  • 1 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Având Voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine.

    Apocalipsa 3.20


    Avem aici o imagine solemnă a stării din urmă a Bisericii mărturisitoare. Falimentul care a început cu părăsirea dragostei dintâi pentru Hristos se sfârșește aici cu o indiferență completă față de El, până într-acolo încât Biserica nu este deloc atinsă de faptul că El este afară. Ea este surdă la orice apel prin care Hristos caută să-i recâștige inima. Harul care ne-a readus la lumină adevărurile Scripturii cu privire la Hristos și la Adunare este acum atât de abuzat de către creștinii mărturisitori, încât aceștia îl folosesc pentru a se înălța pe ei înșiși și pentru a se făli că sunt bogați și că nu au nevoie de nimic. Ca întotdeauna, trufia celor care se laudă îi orbește cu privire la adevărata lor stare. Ei nu știu că, în ochii Domnului, sunt nenorociți, săraci, orbi și goi. O astfel de stare este cu totul respingătoare pentru Hristos și nu poate sfârși decât cu lepădarea de către El a întregii mărturii creștine.

    Totuși Domnul, în harul Său, îi îndeamnă pe cei care au urechi de auzit să se întoarcă și să găsească în El ceea ce poate rezolva starea lor disperată, ca astfel să poată obține adevărata bogăție, ca rușinea lor să fie acoperită și ochii să le fie deschiși pentru a-L vedea în Hristos pe Acela care nu numai că poate veni în întâmpinarea nevoilor lor, ci care, de asemenea, este plin de farmec.

    Apoi vedem că, în aceste zile întunecate din urmă, există suflete sincere pe care Domnul le iubește. El este la ușa inimii acestora, bătând cu răbdare și căutând un loc în afecțiunile lor. A-I deschide ușa înseamnă cu siguranță că Îi oferim un loc în inimile noastre și că, în felul acesta, ne întoarcem la dragostea dintâi. El va pătrunde în toate încercările și dificultățile noastre și, de cealaltă parte, ne va introduce în lucrurile Lui cerești.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci cel care mă găsește, găsește viața.

    Proverbe 8.35


    Sensul vieții

    Unii oameni caută cu disperare sensul vieții. Ei aleargă grăbiți de la un eveniment la altul, se aruncă dintr-o relație în alta, sperând mereu că, la un moment dat, vor reuși să fie pentru totdeauna fericiți și mulțumiți.

    Ralph Barton (1891-1931) este un astfel de exemplu. El a fost unul dintre cei mai renumiți caricaturiști din Statele Unite ale Americii. La vârsta de 40 de ani s-a sinucis. Pe perna sa a lăsat un bilețel cu următoarele rânduri:

    „Am avut puține dificultăți, mulți prieteni, mare succes, multe femei, multe case și am călătorit mult. Acum m-am săturat să vin mereu cu ceva nou, pentru a umple cele 24 de ore din fiecare zi”.

    Viața înseamnă mai mult decât să experimentezi cât mai mult posibil sau să te vezi reușind în toate. Dumnezeu, Creatorul nostru, are un plan pentru fiecare om. Dumnezeu dorește să trăim o viață împlinită și fericită într-o relație personală cu El. Deși ne-am distanțat de Dumnezeu, El dorește să devenim copiii Săi. Dragostea Sa este mai mare decât respingerea sau indiferența noastră.

    Dumnezeu ne întinde mâna Sa împăciuitoare și plină de îndurare prin Fiul Său Isus Hristos:

    „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

    Citirea Bibliei: Iosua 8.1-13 · 1 Corinteni 6.12-20


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AJUTOR PENTRU CĂSNICIA TA | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…” (Psalmul 127:1)


    Nimeni nu cunoaște mai multe despre căsnicie decât Dumnezeu. El nu numai că a inventat căsnicia, dar a și pus împreună prima pereche, pe Adam și pe Eva. Și Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc.” Așadar, să ne întoarcem la Cuvântul Său și să vedem ce fel de ajutor are El de oferit pentru căsnicia ta:

    1) Fii dispus să primești sfaturi. Înțeleptul Solomon a spus: „Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbele 13:10). Așa că, înainte ca cearta să ajungă într-un impas și impasul să devină o criză în toată regula, cere sfat de la un prieten sau de la un consilier de încredere. Lucrul acesta cere smerenie, dar beneficiile pe care le poate aduce sunt uriașe.

    2) Comunică și nu tăcea! Chiar dacă uneori lucrurile îți par evidente, nu presupune că soțul (sau soția ta) îți poate citi gândurile. Și nu recurge la „metoda tăcerii”! Spune-i soțului sau soției tale ce te deranjează, chiar dacă asta înseamnă să treci printr-o neînțelegere. Pentru că dacă nu faci asta, înseamnă că nu îți pasă suficient de mult că lucrurile se năruie.

    3) Menține dragostea vie. A zidi o căsnicie puternică înseamnă a te îndrăgosti din nou și din nou – de aceeași persoană! Apostolul Pavel scrie: „dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere” (Filipeni 1:9). Crezi că acest verset este potrivit și-n cazul căsniciei? Eu zic că da! E imposibil să scapi de stresul care apare în căsnicie, dar îl poți controla programând escapade de la sarcinile zilnice. Faceți o plimbare împreună, uitați-vă la un film care vă place amândurora, ieșiți la o cafea, faceți orice lucru care poate reface și menține legătura dintre voi. Și anunțați-i pe copii că vreți să vă faceți timp pentru a fi împreună doar voi doi. Copiii vor învăța să aprecieze lucrul acesta, care îi va ajuta și pe ei să zidească la rândul lor o relație de căsnicie sănătoasă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 3:1-14


    Planul general al epistolei se poate schiţa astfel: capitolele 1 şi 2: Mărturia personală a apostolului; capitolele 3 şi 4: Doctrina mântuirii prin credinţă; capitolele 5 şi 6: Viaţa practică a celui răscumpărat sub har.

    Inima lui Pavel era încurcată: zelul său pentru adevăr se dublase de toată dragostea pentru sărmanii galateni. Ce duh de rătăcire i–a putut încânta până într–acolo încât să uite de harul lui Dumnezeu? Şi ce mulţi creştini li se aseamănă! Le–a fost zugrăvit Hristos răstignit (v. 1). Au crezut în El şi au primit prin Duhul Sfânt siguranţa mântuirii. Însă nu au avut încredere în El pentru a le conduce viaţa creştină. După ce au început prin Duhul, au continuat prin carne (v. 3). Sau credeţi că, după ce ne–a îndreptăţit, Dumnezeu poate conta pe noi pentru „a–Şi încheia lucrarea”?

    Nu, iar din acest motiv, aceeaşi credinţă care ne mântuieşte este şi cea de care avem nevoie pentru a trăi (v. 11). Legea cea dreaptă a lui Dumnezeu, în schimb, nu poate să ne aducă decât moartea şi blestemul, pentru că am fi incapabili să o împlinim. A trebuit ca, în locul nostru, Hristos să poarte acest blestem. Pentru a ne răscumpăra, El a plătit preţul în întregime. A purtat blestemul legii când a luat la cruce locul pe care–l meritam eu. Binecuvântat fie El în veci!

  • 31 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Robilor, ascultați în toate de stăpânii voștri pământești, slujind nu numai când sunteți sub ochii lor, ca cei care caută să placă oamenilor, ci în simplitate de inimă, temându-vă de Domnul.

    Robii să fie supuși stăpânilor lor, să fie plăcuți în toate, necontrazicând, nefurând, ci arătând toată buna credincioșie, ca în toate să împodobească învățătura Dumnezeului nostru Mântuitor.

    Coloseni 3.22; Tit 2.9,10


    Slujitorul este îndemnat să-L privească pe Domnul ca fiind Cel pentru care este împlinită slujba sa, deoarece El va răsplăti fiecărui slujitor fidel. Astfel că o slujbă care părea dezonorantă și smerită este ridicată de la nivelul ei obișnuit la nivelul înalt și binecuvântat al slujirii față de Domnul Hristos.

    Ochiul slujitorului este îndreptat către Domnul, el trebuind să-și amintească, iar acesta este lucrul cel mai important, că Domnul Isus Hristos este Modelul său. El Însuși a devenit Slujitorul perfect, care S-a golit pe Sine Însuși și „a luat chip de rob” (Filipeni 2.7). El „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10.45). De aceea, slujitorul creștin trebuie să învețe zilnic de la El și să mediteze la caracterul Lui de Slujitor, caracter manifestat în zilele în care El a fost angajat în slujirea zilnică față de Dumnezeu. Într-un mod special, Evanghelia după Marcu Îl prezintă pe Hristos ca Slujitor, iar studierea acesteia va fi de mult interes și profit pentru orice slujitor creștin, pentru că, într-un sens mai larg, toți trebuie să facem această lucrare pentru Domnul și Stăpânul nostru.

    Ascultarea, supunerea și credincioșia sunt calități indispensabile pentru un slujitor bun. Acestea au fost găsite în mod perfect în Hristos, Slujitorul desăvârșit. Slujitorul creștin trebuie să împodobească, prin comportarea și slujirea sa, învățătura lui Dumnezeu, pe care el o mărturisește. Printr-o umblare în credincioșie și printr-o slujire sârguincioasă, el va da în mod practic expresie vizibilă învățăturii Stăpânului său. În acest fel, aceasta va fi mult mai ușor înțeleasă și va vorbi mai puternic decât cel mai elocvent predicator. Astfel că un slujitor credincios Îl poate mărturisi cu eficacitate pe Mântuitorul său, în sfera lui smerită, ca și cel mai elocvent predicator.

    R. K. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să le deschizi ochii [neamurilor], să se întoarcă de la întuneric la lumină.

    Fapte 26.18


    Deschide-ți ochii!

    Cunoscutul astronom și astrofizician american Carl Sagan a spus odată: „Natura nu are nevoie de designer. Poate că există unul ascuns, care nu vrea să fie dezvăluit”. Cum ajung oamenii inteligenți la o astfel de concluzie eronată? Cum pot trece cu vederea semnătura lui Dumnezeu în creație?

    Ochii acestor oameni sunt închiși din cauza necredinței lor. Ei nu văd că întregul univers mărturisește despre înțelepciunea și puterea unui Dumnezeu Creator.

    „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui” (Psalmul 19.1).

    „Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la creația lumii” (Romani 1.20).

    Dacă te încrezi în Dumnezeul cel viu și adevărat, ochii ți se deschid și poți vedea măreția Sa minunată în creație și te poți bucura de natura Sa deosebită.

    Dacă afirmi cu sinceritate existența Dumnezeului Creator, ți se deschid ochii și cu privire la starea ta și observi că Îi ești dator lui Dumnezeu să-I dai onoarea cuvenită și ascultarea cerută. Atunci înțelegi că ai nevoie de Isus Hristos ca Salvator, ca să-ți rezolvi problema cu Dumnezeu.

    „Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17.30).

    Citirea Bibliei: Iosua 7.16-26 · 1 Corinteni 6.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EXPERIENȚE DE LA „MIEZUL NOPȚII” | Fundația S.E.E.R. România

    „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.” (Psalmul 30:5)


    Pământul se învârte continuu, ceea ce înseamnă că atunci când este lumină într-o emisferă, în cealaltă este întuneric. În timp ce o persoană experimentează bezna nopții, alta se bucură de zorii dimineții… Și unul și altul trăiesc pe aceeași planetă, dar se află în locuri diferite. Ce putem noi învăța de aici? Că atunci când treci printr-o experiență „la miezul nopții”, dacă mai poți rezista puțin, lucrurile se vor schimba odată cu venirea dimineții, spiritual vorbind. Dumnezeu îți garantează lucrul acesta. La fel cum te-ai rotit în întuneric, te vei roti și când va apărea lumina. Dumnezeu lucrează chiar și în tură de noapte și îți va transforma întunericul în lumină, dacă ai credință în El. Să ne uităm la câteva evenimente semnificative din Biblie care s-au petrecut noaptea. De exemplu, în timp ce Adam dormea, Dumnezeu l-a „operat” și a creat-o pe Eva. La miezul nopții, în timp ce toți ceilalți întemnițați dormeau, apostolul Pavel și Sila cântau laude lui Dumnezeu – și El i-a eliberat.

    Când Petru a fost aruncat în temniță, la miezul nopții, Dumnezeu a trimis un înger ca să-l elibereze. Când Domnul Isus a fost crucificat, pământul a fost acoperit de întuneric, dar în dimineața Paștelui, a venit lumina – pentru totdeauna! Trebuie să te aștepți la anumite experiențe de tip „miezul nopții”, ele sunt normale. Experiențele de la „miezul nopții” pe care le îngăduie Dumnezeu în viața ta sunt căi prin care El te dezvoltă și te face după chipul lui Hristos. Răbdarea este cea care-ți dă dreptul să ieși în lumină, căci ți-ai câștigat acest drept. Acest tip de credință este tenace, puternică și neobosită. Când este pusă la încercare, își apără poziția și declară: „Mi-am pierdut locul de muncă, ipoteca este scadentă, simptomele nu sunt prea optimiste – dar eu cred în continuare în Dumnezeu!” Această credință obține rezultate de fiecare dată!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 2:11-21


    Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi–a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să–l acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11–14). Pentru că însuşi faptul de a–i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi pe practicarea religiei lor. Ei „fac ce pot”, iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte, ci prin credinţa în Isus Hristos”. Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă! Este Fiul lui Dumnezeu „care m–a iubit şi care S–a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos”, am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?

  • 30 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acum Fiul Omului a fost glorificat și Dumnezeu a fost glorificat în El.

    Ioan 13.31


    Pe când era răstignit, singur în tot universul, lovit de Dumnezeu și lepădat de creație, acolo El L-a slăvit pe Dumnezeu într-un fel cum nu mai fusese slăvit niciodată. El a confirmat acolo că șarpele a mințit atunci când a zis: «Dumnezeu nu spune adevărul; tu nu vei muri». El a dovedit cât de adevărat este Cuvântul lui Dumnezeu, căci El a murit, da, a trebuit să moară atunci când a purtat păcatele mele. El a arătat cât de drept este Dumnezeu, căci judecata care trebuia să mă atingă pe mine L-a atins pe El. El a confirmat cât de sfânt este Dumnezeu, căci a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. El a dovedit cât de iubitor este Dumnezeu, căci El este dragoste, un Dumnezeu care Îl dă pe singurul Lui Fiu, ca să mântuiască păcătoșii pierduți: „Dumnezeu însă Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

    Toate acestea le-a făcut Domnul Isus la cruce și le-a făcut în momentul în care a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Ne dăm seama că jertfa Lui este mai mult decât ar fi fost necesar pentru păcatele noastre. Ea este mai mult decât era necesar pentru a satisface dreptatea cu privire la păcatele noastre. El L-a slăvit pe Dumnezeu atât de mult, cum nu mai fusese slăvit Dumnezeu niciodată, și nici nu va mai fi. Da, El a luat păcatul – acest lucru îngrozitor pe care Dumnezeu îl urăște așa de mult și prin care Dumnezeu este atât de mult dezonorat – ca prilej să-L slăvească pe Dumnezeu. Dacă n-ar fi existat niciodată păcatul și dacă Domnul Isus nu ar fi înfăptuit lucrarea de la cruce, niciodată nu ar fi ieșit la lumină cât de adevărat este Cuvântul lui Dumnezeu, cât de drept și de sfânt este Dumnezeu și faptul că El este dragoste. Dacă n-ar fi fost niciodată păcatul, atunci Dumnezeu n-ar fi putut niciodată să-Și arate mărimea dragostei Sale, cum a făcut-o acum, când El L-a dat pe singurul Său Fiu, ca să-i mântuiască pe păcătoși, pe oamenii fără Dumnezeu. Și toate acestea le-a descoperit la cruce Omul Isus Hristos.

    H. L. Heijkoop

     

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut „pentru puțin timp mai prejos decât îngerii”, încununat cu slavă și cu cinste, din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți.

    Evrei 2.9


    Îl vedem pe Isus

    Textul biblic de astăzi ne îndreaptă privirea mai întâi spre cruce. Acolo, Isus Hristos a fost răstignit și profund umilit. Când Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, S-a făcut nimic (Filipeni 2.7). Dar dragostea Lui L-a făcut să coboare și mai jos. După o viață altruistă și smerită, El a luat de bunăvoie ultimul loc, cel de pe cruce. Respins de oameni, El a murit acolo, pentru că a vrut să asculte de Dumnezeu până la sfârșit. Ca Cel curat și fără de păcat, El a simțit în mod deosebit cât de amară este moartea pentru om. Dar a îndurat-o prin harul lui Dumnezeu, pentru a realiza o răscumpărare veșnică. El a murit din dragoste pentru oamenii păcătoși, pentru ca aceștia să poată fi salvați. Cât de recunoscători trebuie să-I fim pentru aceasta!

    Privind spre cer, în Duhul Sfânt, Îl vedem pe Isus Hristos la dreapta lui Dumnezeu. El stă acolo ca Om în locul de onoare, pentru că Dumnezeu L-a înălțat și I-a dat o poziție peste întreaga creație. Ne bucurăm că I s-a acordat această onoare după moartea Sa umilitoare pe cruce.

    În curând, El va apărea în public pentru a domni peste cer și peste pământ. Atunci toți vor trebui să respecte autoritatea Sa. Toată lumea își va da atunci seama că El este așezat peste întregul univers ca Fiu al Omului.

    Noi, cei care credem în El, Îl admirăm deja acum în această demnitate și poziție.

    Citirea Bibliei: Iosua 7.1-15 · 1 Corinteni 5.1-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FOLOSEȘTE-ȚI DARUL PRIMIT DE LA DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” (2 Timotei 1:6)


    S-ar putea ca unii oameni să nu creadă că ești important, însă Dumnezeu așa te consideră. Și părerea Sa este cea care contează cel mai mult. Îți aduci aminte de David? Înainte să devină împărat, a trebuit să doboare două obstacole: primul a fost incapacitatea familiei sale de a-i vedea potențialul. Când profetul Samuel a venit să caute un împărat printre fiii lui Isai, David nici nu a fost pus la socoteală. De ce? Poate pentru că era cel mai tânăr și frații săi păreau mai pregătiți, sau tatăl său a dorit să-l impresioneze pe profet cu fiii lui mai mari. Cel de-al doilea obstacol a fost incapacitatea profetului Samuel de a recunoaște chemarea lui Dumnezeu pentru viața lui David. Când profetul Samuel l-a văzut pe Eliab, fratele cel mai mare, probabil deja ofițer în armata lui Saul, a spus: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.” (1 Samuel 16:6). Însă Dumnezeu l-a corectat pe Samuel – și pe noi toți – afirmând următorul principiu: „Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7).

    Problema lui David era o problemă foarte comună și-n zilele noastre: mulți nu credem în noi înșine, pentru că nu ni s-au recunoscut meritele și nu am fost stimulați și încurajați de către părinții noștri. Poate ai potențialul de a deveni un mare muzician, dar pentru că nimănui nu i-a păsat suficient ca să te dea când ai fost mic la ore de muzică, ai renunțat. Sau poate ești un muncitor în construcții și ai fost criticat pentru „ideile tale nebunești” de a avea propria afacere, și ai renunțat la visele din tinerețea ta. Dacă este așa, e timpul să te ridici și să-ți revendici potențialul; să începi să te rogi ca Dumnezeu să-ți deschidă ochii și să aducă în viața ta pe cineva care să te valideze și „să înflăcăreze darul lui Dumnezeu, care este în tine”.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 2:1-10


    Relatarea pe care Pavel o face despre circumstanţele apostolatului său completează ceea ce noi cunoaştem din cartea Fapte. În timp ce Domnul îi încredinţase lui Petru misiunea de a vesti evanghelia iudeilor, Pavel fusese ales pentru a predica aceeaşi evanghelie naţiunilor (v. 8). Întâlnirea lui cu ceilalţi apostoli nu putea nicidecum să infirme chemarea primită de la Domnul. Dimpotrivă, el a pus atât de mult la inimă îndemnul de a–şi aminti de săraci, încât acesta a ajuns să fie cauza indirectă a întemniţării lui la Ierusalim (Fapte 24.17). Ce ne învaţă aceste relaţii ale apostolilor între ei? Că trebuie să preţuim lucrarea altora, iar în ce priveşte lucrarea noastră, să veghem să nu ne–o supraapreciem, ci s-o împlinim fără greşeală şi fără să „avem în vedere faţa omului” (v. 6).

    Cartea Fapte confirmă cât de greu le–a fost primilor creştini de origine iudaică să se desprindă de porunci: circumcizia şi ţinerea legii. La Ierusalim se ţinuse o conferinţă pentru a reglementa aceste probleme (Fapte 15). Satan însă nu renunţă de bunăvoie la o armă de care deja s–a folosit cu ceva succes. La rândul lor, galatenii, deşi nu erau iudei, căzuseră în această cursă şi Pavel le arată marele pericol care se ascundea în aceasta.

  • 29 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Având deci, fraților, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, pe calea cea nouă și vie pe care a deschis-o pentru noi prin perdea, care este carnea Lui, și având un Mare-Preot peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă sinceră.

    Evrei 10.19-22


    Chestiunea păcatului fiind rezolvată, cel credincios este încurajat să pătrundă în privilegiile care îi aparțin de drept. Legea interzicea în mod strict intrarea în Locul Preasfânt. În sistemul legii, Dumnezeu locuia în întuneric adânc și nimeni nu îndrăznea să se apropie de El. Însă cel credincios din dispensația prezentă este chemat să se apropie cu îndrăzneală și cu încredere deplină în sângele lui Isus, care îi oferă dreptul de a sta în imediata prezență a lui Dumnezeu.

    Calea către Locul Preasfânt este deopotrivă „nouă”, ca fiind deschisă prin moartea lui Hristos, și „vie”, ca fiind vitală și eternă. Mai mult, El Însuși a consacrat-o. Nicio slujbă de consacrare nu este lăsată vreodată în seama omului. Perdeaua, care separa Locul Sfânt de Locul Preasfânt, este aici arătată a fi „trupul Său”. Umanitatea Lui perfectă a fost o barieră absolută pentru intrarea omului în prezența lui Dumnezeu, fiindcă, prin umanitatea binecuvântată a lui Hristos, Dumnezeu a demonstrat că doar perfecțiunea Îl poate satisface. Moartea lui Hristos – ruperea perdelei de sus până jos – este lucrarea minunată care deschide calea către prezența lui Dumnezeu pentru noi.

    El este de asemenea Mare-Preot peste casa lui Dumnezeu, Unul a cărui mijlocire este perfectă; și, datorită Lui, credinciosul este binevenit în prezența lui Dumnezeu. Este adevărat că suntem chemați să ne apropiem, însă trebuie s-o facem cu o inimă sinceră. Cum am putea să fim nesinceri în legătura noastră cu acele lucruri în care adevărul și dragostea perfectă a lui Dumnezeu au fost manifestate într-un mod atât de clar? Ne apropiem de asemenea cu o deplină siguranță a credinței. Aceasta trebuie să fie atitudinea noastră atunci când ne apropiem – nu cu o familiaritate lipsită de respect, însă nici cu spaimă sau cu groază, ci cu o credință sfântă, plină de îndrăzneală, de liniște și de respect.

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși cel dinăuntru se înnoiește din zi în zi.

    2 Corinteni 4.16


    Greutățile și bucuriile bătrâneții

    Domnul Seiler are optzeci de ani. El a experimentat realitatea versetului de astăzi. Întrebându-l cum îi merge, el mi-a spus: „Puterile scad din ce în ce mai mult, singurătatea crește, dar Domnul Isus nu mă părăsește”. Aceste cuvinte descriu greutățile bătrâneții, dar și mângâierea pe care o dă Isus Hristos.

    Este dificil când nu mai auzi la fel de bine ca înainte și când mișcările devin mai greoaie. De asemenea, nu mai poți participa la toate activitățile, te simți adesea exclus și depinzi de ajutorul altora. Într-o astfel de situație simți cu adevărat caracterul trecător al vieții. Prietenii mor și te simți singur. Mulți oameni, când ajung în această situație, se mâhnesc și vor să se răzvrătească. A îmbătrâni este o artă care trebuie învățată.

    Pentru un om credincios nu trebuie să fie așa; chiar și la bătrânețe, Domnul este în fiecare zi aproape de noi. Zilele triste se pot însenina de perspectiva gloriei veșnice. Atunci, bătrânețea devine un moment de binecuvântare și inimile noastre se detașează tot mai mult de cele pământești.

    La fel este și cu domnul Seiler. Odinioară era o persoană influentă și se bucura de o reputație excelentă. Acum nu mai are nevoie de toate acestea. Este recunoscător pentru fiecare mână de ajutor. Omul său exterior este firav, dar omul său interior se reînnoiește zilnic prin relația intimă cu Domnul său ceresc și deci nu este o povară pentru alții nici la bătrânețe – dimpotrivă!

    Citirea Bibliei: Iosua 6.15-27 · 1 Corinteni 4.11-21


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ ÎNVĂȚĂM DE LA GEORGE MULLER | Fundația S.E.E.R. România

    „Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.” (Psalmul 119:47)


    George Müller a fost un creștin evanghelic cu o credință extraordinară, și director al orfelinatului Ashley Down din Bristol, Anglia. El a salvat mii de copii orfani din Anglia. Uneori, când se strângeau la masă să mănânce, nu era nimic de mâncare – așa că doar se rugau și Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru o purtare de grijă supranaturală… Și nu o dată, doar ce spuneau „Amin”, și apărea la ușă un brutar aducându-le pâine, un negustor cu legume sau un fermier cu lapte. Iată o consemnare din jurnalul său, din data de 9 mai 1841: „Am văzut mai limpede ca niciodată că prima mare activitate pe care trebuie s-o fac zilnic, nu este cât de mult să-L slujesc pe Domnul, ci cum să-mi hrănesc omul lăuntric. Pot să caut să prezint adevărul celor neconvertiți, pot căuta mult și bine să-i ajut pe credincioși – dar dacă nu sunt fericit în Domnul, nu sunt hrănit și întărit în omul meu lăuntric zi de zi, toate lucrările acestea probabil că nu sunt făcute cu un duh potrivit! Înainte, obiceiul meu era să mă dăruiesc rugăciunii dimineața, după ce mă îmbrăcam… Acum, am văzut că cel mai important lucru pe care trebuie să-l fac este să mă consacru citirii Cuvântului lui Dumnezeu și meditației, ca astfel inima mea să fie mângâiată, încurajată, avertizată, condamnată, instruită; și ca, prin Cuvântul lui Dumnezeu, în timp ce meditez la el, inima mea să fie adusă într-o părtășie reală cu Domnul!”

    Timp de peste 40 de ani, George Müller a umblat în puterea lui Dumnezeu și a văzut minuni. Care a fost secretul său? Și-a făcut timp în fiecare zi să mediteze la Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta trebuie să fie și „secretul” tău ca să vezi minuni!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 1:11-24


    Ce fericire pentru noi că ne putem pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă evanghelia vestită de Pavel ar fi fost în felul omului, atunci, da, galatenii ar fi fost îndreptăţiţi să accepte completări sau modificări. Dar ea nu era deloc aşa. Iar pentru a atesta mai bine sursa divină a slujbei sale, apostolul istoriseşte în ce mod extraordinar i-a fost încredinţată. Dumnezeu l-a pus deoparte (v. 15), Dumnezeu i L-a descoperit pe Fiul Său în el, din nou Dumnezeu l-a format în şcoala Lui, fără instructori din rândul oamenilor, în pustia Arabiei. În plus, Hristos îl chemase într‑un mod direct, din înaltul cerului (Fapte 9).

    Pavel, înainte de drumul său spre Damasc, ne învaţă că noi putem fi absolut sinceri şi, în acelaşi timp, absolut vrăjmaşi ai Domnului (Ioan 16.2). Cât de dragă însă îi ajunsese în prezent această adunare a lui Dumnezeu, altădată persecutată de el „peste măsură” (v. 13)! Să urmăm această pildă de devotament pentru Domnul şi pentru ai Săi, acest zel în vestirea credinţei (v. 23)! Şi să mai remarcăm că, înainte de a ne cere să vorbim altora despre Fiul Lui, Dumnezeu doreşte să-L „descopere” în noi (v. 16). El vrea să producă în inima noastră acea neasemuită cunoştinţă a lui Hristos, din care să decurgă mărturia noastră (2 Corinteni 4.6).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne