Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 28 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Ozia avea o oștire de luptători … ca să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului. Și Ozia a pregătit pentru ei, pentru toată oștirea, scuturi mici și sulițe și coifuri și platoșe și arcuri și praștii de pietre.

    2 Cronici 26.11,13,14


    Lecții din viața lui Ozia (2) – Soldați bine echipați

    Ozia era pregătit pentru a-și înfrunta vrăjmașii – armata sa era bine echipată și gata de a-l ajuta pe împărat în orice clipă. Din momentul în care credem în Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare împlinită pentru noi, suntem introduși în bătălia împotriva cărnii care este în noi, împotriva sistemului de lucruri care ne înconjoară și care-L respinge pe Dumnezeu și împotriva diavolului care, mai înainte, a fost tatăl nostru spiritual (Ioan 8.44). Suntem însă chemați de asemenea să dăm mărturie pentru Domnul Isus: „Fiți întotdeauna gata pentru a da răspuns oricui vă cere socoteală cu privire la speranța care este în voi” (1 Petru 3.15). Totodată, trebuie să cunoaștem fiecare adevărul și să contribuim la propagarea lui: „Să ai un model de cuvinte sănătoase, cele pe care le-ai auzit de la mine” (2 Timotei 1.13). În vederea tuturor acestor lucruri trebuie să fim preocupați de Cuvântul lui Dumnezeu și astfel să fim complet echipați, după cum citim în Efeseni 6.11: „Îmbrăcați toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului”!

    În această privință este interesant să remarcăm paralela dintre pasajul din Efeseni 6 și cel privitor la echipamentul pregătit de Ozia pentru întreaga sa armată. În Efeseni 6.14-18 citim despre scutul credinței, despre sabia Duhului, despre coiful mântuirii și despre platoșa dreptății. La oștirea lui Ozia găsim: sulițe, arcuri, praștii, scuturi, coifuri și platoșe.

    Suntem noi pe deplin echipați, după modelul ostașilor din armata lui Ozia? Întreaga armură este la dispoziția oricărui credincios, însă trebuie să o îmbrăcăm: credința și încrederea totală în Dumnezeu; savurarea unei mântuiri depline și complete; dreptatea practică în toate relațiile noastre; preocuparea și familiarizarea cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă simțim că ne lipsește vreo piesă a armurii, să nu pregetăm să stăm înaintea Domnului pentru a ne-o însuși, ca să fim gata în orice moment de a ajuta „pe împărat împotriva vrăjmașului” (2 Cronici 26.13).

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    V-am vorbit … și n-ați ascultat.

    Ieremia 7.13


    A te preface că nu auzi

    Ploua, iar bicicleta fiului de 15 ani se afla în grădină. Tatăl îi ceruse să ducă bicicleta în garaj. Dar, când a venit acasă seara, a trebuit să constate că bicicleta era tot în grădină.

    Un director de departament a discutat cu un angajat, spunându-i că era foarte urgent ce îi încredințase să facă. Angajatul a încuviințat, dar a doua zi lucrarea nici nu era începută.

    Au acționat greșit fiul și angajatul? Da, desigur, pentru că atât tatăl, cât și directorul de departament au o poziție de responsabilitate, care implică o anumită autoritate. Faptul că aceștia dau ordine nu înseamnă că reduc valoarea persoanelor cărora li se adresează, ci că acționează conform responsabilității pe care o au. – Dar nu este restricționată libertatea fiului sau a angajatului dacă trebuie să îndeplinească ordinele? Într-un anumit sens, da. Însă niciun copil nu poate crește sănătos fără îndrumări binevoitoare și corecte; nicio firmă nu poate funcționa fără o conducere adecvată.

    Dumnezeu Creatorul dorește să ne învețe pe toți oamenii, creaturile Sale, spre binele nostru. Suntem responsabili să ascultăm ceea ce ne spune Dumnezeu. El ne vorbește cu autoritate, dar și cu dragoste. Astăzi ne spune să ne pocăim și să ne întoarcem la El: „Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17.30).

    Care este răspunsul nostru? Ne prefacem că nu auzim? Sau, prin harul Lui, facem parte dintre aceia care au încredere în El, în înțelepciunea și în dragostea Lui?

    Citirea Bibliei: Iosua 6.1-14 · 1 Corinteni 4.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ÎNVINGI OBICEIURILE RELE | Fundația S.E.E.R. România

    „Când Domnul… ți le va da în mâini… să le nimiceşti cu desăvârşire…” (Deuteronomul 7:2)


    Autorul american Henry Van Dyke a spus: „Câtă vreme obiceiurile și rutina îți dictează tiparul de viață, nu vor ieși la iveală noi dimensiuni ale sufletului!” Obiceiurile sunt ca aparatele; ele creează constant același produs. Ele nu pot face altceva, ele sunt menite să producă un același rezultat specific. Schimbarea necesită comportamente noi, idei și relații noi, și disponibilitatea de a te lupta cu modurile vechi de gândire. Și asta necesită o relație puternică cu Dumnezeu!

    Când poporul Israel a intrat în Țara Promisă, Dumnezeu le-a spus „să-i nimicească cu desăvârșire” pe dușmani, altfel aceștia vor trăi și în cele din urmă îi vor distruge. Așadar, când Dumnezeu îți spune că a sosit timpul să declari război vechilor obiceiuri, nu spune: „Toți fac așa” sau „Nu e mare lucru”! Orice lucru care te ține rob și te împiedică să te bucuri de libertatea pe care a cumpărat-o Isus pentru tine la Calvar, e un lucru foarte grav! În loc să fii îndărătnic și să cauți scuze, mai bine roagă-te: „Doamne, arată-mi rădăcina acestei probleme și cum s-o rezolv. Sunt gata pentru schimbări pozitive în viața mea astăzi.”

    Ai observat că de fiecare dată când ai avut o experiență cu Dumnezeu pe „munte”, Satan te-a așteptat la poale, ca să-ți testeze credința? După experiența lor pe muntele „schimbării la față”, ucenicii Domnului Isus au fost abordați de un om al cărui fiu era prins într-un cerc al autodistrugerii și care „de multe ori cădea în foc, şi de multe ori cădea în apă” (vezi Matei 17:15), iar ucenicii n-au trecut testul credinței. De fiecare dată când cazi iar în aceeași capcană, când faci aceleași greșeli, când te arunci în aceleași relații și te lași prins de aceleași obiceiuri – este timpul să aduci problema ta înaintea lui Hristos și să-L rogi să te ajute. El o va face!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 1:1-10


    Epistola pe care Pavel le-o adresează adunărilor din Galatia este una severă. El trebuia să se ocupe nu de un păcat moral, ca în cazul corintenilor, ci de un rău doctrinar extrem de grav. Aceşti sărmani galateni, înşelaţi de învăţători falşi, erau pe cale să abandoneze harul, singurul mijloc de mântuire, pentru a se întoarce la religia faptelor. Pavel afirmă cu tărie caracterul absolut al Adevărului divin. Este unul singur, este complet, este perfect, pentru că Adevărul este Hristos (Ioan 14.6). Auzim uneori spirite îndârjite să susţină ~ în fond pentru a-şi justifica necredinţa ~ că fiecare popor a primit propria sa descoperire, religia care i se adaptează cel mai bine caracterului şi civilizaţiei. Nimic mai fals! Nu există decât o singură evanghelie; ea proclamă că „Domnul nostru Isus Hristos” S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre. Care este consecinţa acestui fapt? „Ca să ne scoată din veacul rău de acum”, continuă apostolul (v. 4).

    Versetul 10 ne aduce aminte de un alt adevăr capital, anume că preocuparea de a plăcea oamenilor ne face să pierdem calitatea de robi ai lui Hristos. Căutăm noi, înainte de orice, să-I fim pe plac numai Lui? (1 Tesaloniceni 2.4).

  • 27 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De aceea, preaiubiților, așteptând acestea, străduiți-vă să fiți găsiți de El în pace, fără pată și fără vină.

    2 Petru 3.14


    Patru îndemnuri către „cei preaiubiți” (3) – „Străduiți-vă”

    Primele două îndemnuri ale lui Petru către cei „preaiubiți” sunt în legătură cu venirea Domnului; cei preaiubiți sunt îndemnați să cunoască bine și să nu uite adevărul despre această venire, fiindcă aveau să apară mulți batjocoritori în zilele din urmă. Cei preaiubiți nu trebuiau să fie în necunoștință de acest lucru: Dumnezeu nu socotește timpul așa cum o facem noi, iar orice aparentă întârziere a venirii lui Hristos este de fapt o dovadă a harului lui Dumnezeu.

    În versetul de astăzi, îndemnul către cei „preaiubiți” este tot în relație cu venirea lui Hristos: este nevoie de străduință în evlavie, în lumina evenimentelor legate de „ziua Domnului”. Ei sunt îndemnați să se străduiască, fiindcă tot ceea ce vedem în jurul nostru, în creația prezentă, se va „descompune” și vor lua ființă „un cer nou și un pământ nou” (conform cu Apocalipsa 21.1). Aceasta este o puternică motivație pentru noi de a fi „găsiți de El în pace, fără pată și fără vină”. Văzând că totul aici se va descompune și că se va topi „arzând cu căldură”, ar fi cu totul inconsecvent ca cei „preaiubiți” să se încurce cu planurile, cu obiectivele și cu plăcerile acestei lumi; mai degrabă ar trebui să se păstreze pe ei înșiși „fără pată” (Iacov 1.27; Iuda 23).

    Biblia este foarte clară cu privire la acest lucru: „lumea trece” (1 Corinteni 7.31; 1 Ioan 2.16). Preaiubiților, „ce fel de oameni trebuie să fiți voi, în purtare sfântă și evlavie”!

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Scoală-te și gemi noaptea, când încep străjile! Varsă-ți inima ca apa înaintea Domnului! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi.

    Plângerile lui Ieremia 2.19


    Mă rog pentru tine până te întorci

    Cu toate că mama l-a rugat insistent, băiatul a plecat seara pentru a se întâlni cu prietenii săi. El se gândea: „Trebuie să mă distrez puțin. Părinții nu înțeleg acest lucru. Până la urmă, numai o dată ai douăzeci de ani”. Ieșind, a auzit-o pe mama spunând: „Mă rog pentru tine până te întorci”.

    În acea seară, toată distracția i s-a părut plictisitoare. Pur și simplu nu mai avea chef, așa că, în cele din urmă, a decis să plece acasă. În dormitorul mamei sale era încă lumină. L-a mirat aceasta și a pășit în cameră. Mama lui se afla în fața patului pe genunchi, cu capul căzut pe pătură. S-a apropiat mai mult. Dar ce era cu mama? – Ea era moartă!

    Aceasta a fost o lovitură îngrozitoare pentru băiat. Acum avea pe conștiință moartea mamei.

    Acea noapte a lăsat urme în viața lui. Simțea că Dumnezeu îi vorbea prin acel incident. El văzuse exemplul mamei sale și îi auzise de multe ori sfatul. Acum dorea să-l urmeze. În necazul lui s-a îndreptat spre Dumnezeu. Și-a recunoscut păcatele și a găsit iertarea prin credința în lucrarea de ispășire a Domnului Isus.

    Dumnezeu i-a dat o viață lungă și el a fost o mărturie vie despre felul cum îl salvează Dumnezeu pe cel ce se întoarce la El și își mărturisește păcatele în fața Lui – el făcuse aceasta în împrejurări tragice.

    Citirea Bibliei: Iosua 5.1-15 · 1 Corinteni 3.11-23


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HRĂNEȘTE-ȚI CREDINȚA ZILNIC! | Fundația S.E.E.R. România

    „Potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3)


    Este ușor să cazi pradă gândurilor negative și fricilor legate de felul în care se vor rezolva lucrurile, bazându-te pe experiențele din trecut. Domnul Isus a evidențiat faptul că noi trăim într-o generație a „lipsei de credință” (Matei 17:17). Iar asta înseamnă că ar trebui să ne luptăm constant cu atitudinea scepticului; portretizată de cultură, de mass-media, de sistemul educațional, de locul de muncă – și uneori de propriii noștri prieteni. Dacă nu conștientizăm lucrul acesta, putem ajunge la epuizare, prin faptul că ni se diluează credința.

    De aceea, trebuie să ne hrănim zilnic credința prin Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo” şi s-ar muta” (Matei 17:20). Să reținem că Domnul Isus nu se referă la un „munte” cu care ne-am confruntat cu ani în urmă. Nu, ci El a spus: „ați zice muntelui acestuia…” El dorește să punem în practică credința astăzi! El a spus: „dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar… nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” (Matei 17:20). Sămânța de muștar este atât de mică, încât ți se poate bloca între dinți. Însă Domnul Isus a spus că deși „grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele”, ea devine un copac mare în care își fac cuib păsările (vezi Matei 13:32).

    S-ar putea să spui: „Eu nu am credință deloc!” Ba da, ai. Apostolul Pavel spune: „Potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” Când aceasta este activată, se întâmplă minuni! Chiar dacă ți-a mai rămas doar o fărâmă de credință, ai ceea ce îți trebuie ca să ieși la liman. Însă credința funcționează numai când devine limba pe care o vorbești și atitudinea pe care o întreții. Dușmanul nu dorește să știi lucrul acesta, pentru că atunci nu doar că te vei gândi la ce se întâmplă, ci vei începe să te gândești la ceea ce se poate întâmpla, la ce este posibil! Așa că, hrănește-ți zilnic credința!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Maleahi 3:13-18; 4:1-6


    Dumnezeu ne prezintă aici câţiva credincioşi, smeriţi şi ascunşi, care urmează să aibă onoarea de a-L întâmpina pe Fiul Său la venirea Lui pe pământ. Ei sunt o „comoară deosebită” (v. 17); numele lor sunt consemnate în cartea Sa de aducere-aminte şi Evanghelia ni-i face cunoscut pe câţiva dintre ei: Iosif şi Maria, Zaharia, Elisabeta, Simeon, Ana. Ne numărăm noi astăzi printre cei care se tem de Domnul, care vorbesc despre El şi care aşteaptă revenirea Lui?

    Mai târziu, în timpul necazului celui mare, va fi o rămăşiţă care se va teme de numele Domnului (cap. 4.2; Apocalipsa 12.17). Pentru ei va răsări Soarele dreptăţii. Activitatea întunericului va lua sfârşit, cei mândri şi răi vor fi nimiciţi (cap. 3.15; 4.1,2). Şi, cu acest cuvânt, blestem, se încheie Vechiul Testament, altfel spus, istoria în întregime dezamăgitoare a celui dintâi Adam. Mizeria lui fără remediu, afundându‑se în nefericire eternă, a fost definitiv demonstrată. Suntem noi convinşi în conştiinţă personal de aceasta? Atunci, încă de la prima pagină a Noului Testament, vom învăţa să cunoaştem Numele celui de‑al doilea Om, Isus, în care Dumnezeu Şi-a găsit plăcerea şi în care noi ne găsim mântuirea şi binecuvântarea.

  • 26 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și David a dorit și a zis: „O, de mi-ar da cineva de băut apă din fântâna care este la poarta din Betleem!”.

    2 Samuel 23.15


    Cât de puțin își imaginau acești trei viteji că fapta lor de dragoste și de devotament avea să fie înscrisă pe paginile eterne, inspirate, pentru a fi citită de milioane de oameni! Ei nu s-au gândit la așa ceva. Inimile lor erau concentrate asupra lui David și ei nu și-au iubit viața, ci și-au riscat-o, pentru a-l mulțumi pe el și pentru a-i înviora duhul. Dacă ar fi acționat cu scopul de a-și face un nume sau de a obține o poziție, fapta lor ar fi fost lipsită de întregul ei farmec și ar fi meritat, de bună seamă, să fie disprețuită și dată uitării. Însă lucrurile n-au stat așa; ei îl iubeau pe David. Aceasta a fost motivația acțiunii lor. Ei au dovedit astfel că el era mai prețios pentru inimile lor decât viața lor însăși. Au dat uitării totul și s-au lăsat purtați de dorința de a-i sluji lui David, iar mireasma jertfei lor s-a ridicat către tronul lui Dumnezeu, în timp ce relatarea faptei lor va străluci la fel de veșnic precum paginile inspirate pe care a fost înscrisă.

    Cât de mult tânjim și noi după o asemenea atitudine față de Adevăratul David, în zilele lepădării Sale! Avem nevoie de un devotament mai înfocat și de un sacrificiu de sine mai intens, ca roade ale dragostei constrângătoare a lui Hristos. Nu este vorba aici despre răsplătiri, nici despre cununi, nici despre poziții în Împărăție, deși credem cu toată tăria în învățătura despre răsplătire. Însă, dacă facem din răsplătire scopul nostru, greșim. Totuși credem că orice slujire adevărată, oricât de nesemnificativă ar fi, va fi răsplătită în ziua gloriei lui Hristos și că fiecare slujitor își va avea locul în Împărăție potrivit cu măsura devotamentului pe care l-a manifestat aici, pe pământ. Mărturisim că dorim cu înflăcărare să vedem tot mai sus standardul devotamentului în mijlocul nostru, iar acest lucru poate fi realizat doar printr-o tot mai mare consacrare a inimilor noastre față de Hristos. Fie ca El să devină tot mai drag sufletelor noastre!

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voi, toți cei însetați, veniți la ape, și cel care nu are bani … Veniți și cumpărați … fără bani și fără plată!

    Isaia 55.1


    Fără bani!

    Cardinalul Stritch a murit la Roma pe 27 mai 1958. El donase bisericii 33.000 de dolari. Din această sumă, 1.000 de dolari erau destinați pentru citirea unor liturghii pentru sufletul său. Restul urma să ajungă la episcopul de Chicago. Deși Stritch a fost un bărbat cu funcție de conducere în biserica sa, a crezut că trebuie să dea 1.000 de dolari pentru pacea sufletului său. Nu stă oare, în spatele acestei păreri, lipsă de speranță? Ce trebuie și ce poate face unul care este sărac și care nu poate dona bisericii bani pentru asigurarea păcii sufletului său?

    Pacea veșnică nu poate fi cumpărată cu bani, nici nu poate fi moștenită.

    Dumnezeu dăruiește această pace fiecărui om care, cu părere de rău, cu sinceritate și cu căință cu privire la păcatele sale, vine la Salvatorul Isus Hristos, recunoaște în fața Lui vina sa și acceptă harul Său. Fără plată! Mântuitorul ne spune: „Cine aude Cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24). Nu prin fapte, ci doar prin credința simplă în Salvatorul!

    Astăzi poți primi gratuit această pace și siguranța mântuirii veșnice. Ți se pare prea ieftin? Ce I-ai putea oferi lui Dumnezeu ca preț de răscumpărare pentru sufletul tău? În Psalmul 49.7 citim: „Dar niciunul nu poate … să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși”.

    Citirea Bibliei: Iosua 4.9-24 · 1 Corinteni 3.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCEARCĂ SĂ DAI ZECIUIALĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Aduceți… toate zeciuielile… puneţi-Mă astfel la încercare… și voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” (Maleahi 3:10)


    Ai grijă să nu creezi un sentiment al îndreptățirii, crezând că banii sunt ceva ce ai câștigat tu singur. De fiecare dată când te lupți să Îi dai lui Dumnezeu ceea ce Îi aparține de drept (potrivit Sfintei Scripturi), o faci pentru că ești mai legat de dar, decât de Cel care ți l-a dăruit. Dacă nu ai încercat niciodată să dai zeciuială, citește din nou cu atenție, acest verset din Biblie: „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:10).

    Un pastor a primit această scrisoare de la o familie din biserica sa: „Eram în urmă cu chiria și cu ratele la mașină. Aveam datorii de aproximativ 40.000 de dolari, nu aveam mâncare în frigider și tocmai înființasem o firmă de construcții. Așadar, când ne-ați provocat să dăm zeciuială ca parte a angajamentului nostru de creștini, ne-am gândit: „Cum putem să dăruim, când nu avem?” Cu toate acestea, ne-am hotărât să-L onorăm pe Dumnezeu dându-I 10% din salariile noastre. Chiar în prima săptămână am cunoscut un contractor care ne-a cerut să construim o casă, și apoi altele, și altele… Așa că nu ne-am mai pus întrebarea cum o să ne împlinim angajamentul față de Dumnezeu; de fapt, am mărit dărnicia noastră! Și dacă povestea s-ar termina aici, tot ar fi una fericită. Dar noi nu-L putem depăși pe Dumnezeu în dărnicie! Printr-o serie de evenimente orchestrate de Dumnezeu, noi am trecut de la statutul de chiriași la cel de proprietari imobiliari. Astăzi ne bucurăm de binecuvântare financiară.

    Și chiar dacă această mărturie vorbește despre încrederea noastră în Dumnezeu, când reflectăm la ea, nu reușim să găsim un răspuns la întrebarea: „Care a fost până la urmă sacrificiul nostru?!” Așadar, încearcă și tu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Maleahi 3:1-12


    Maleahi semnifică „solul Domnului”. Citând versetul 1, Domnul Isus îi aplică acest titlu lui Ioan Botezătorul, chemat să pregătească înaintea Lui inima poporului Său (Matei 11.10). Respingerea lui Mesia după cea a precursorului Său a întrerupt cursul profeţiei.

    Perioada actuală a Bisericii este trecută sub tăcere; şi Îl vedem în versetul 2 pe Domnul cum Îşi reia căile faţă de fiii lui Levi printr‑o lucrare de topire şi de purificare (v. 2, 3; Psalmul 66.10; Iov 18.1). Unii l-au urmărit pe meşterul turnător ocupat să purifice minereul de argint. El stă lângă creuzet tot timpul cât durează topirea, iar operaţia nu este încheiată decât atunci când propria lui imagine se reflectă în mod clar în metalul strălucitor. Ce minunată ilustrare a ceea ce Domnul împlineşte în fiecare dintre noi! El ştie să ne regleze împrejurările, înteţind uneori focul încercării, cu scopul de a îndepărta din noi orice aliaj impur. Şi Îşi continuă răbdător lucrarea până când radioasa Lui imagine morală străluceşte în noi (comp. cu Zaharia 13.9; 2 Corinteni 3.18).

    Care pot fi sentimentele Domnului, frustrat de daruri, de slujire şi de încrederea datorate Lui? „Puneţi-Mă la încercare (v. 10), spune El poporului Său. Da, Domnul Se bucură atunci când credinţa noastră Îi dă posibilitatea să ne binecuvânteze.

  • 25 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în cineva dintre voi o inimă rea de necredință, ca să se depărteze de la Dumnezeul cel viu, ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atât timp cât se spune „Astăzi!”, ca niciunul dintre voi să nu fie împietrit prin înșelăciunea păcatului.

    Evrei 3.12,13


    Atâta timp cât chemarea harului continua și spunea „Astăzi”, ei trebuia să se îndemne unii pe alții, ca nu cumva necredința să se strecoare în inimile lor, prin înșelăciunea păcatului. În felul acesta, Dumnezeul cel viu ar fi fost uitat. Vorbim acum despre responsabilitatea lor, fără să ne referim la credincioșia lui Dumnezeu care, desigur, nu va îngădui ca vreunul dintre ai Săi să piară, ci avem în vedere pericolele practice care ne-ar putea depărta de Dumnezeu; iar această îndepărtare ar fi pentru totdeauna, dacă Dumnezeu n-ar interveni, lucrând în viața pe care El ne-a dat-o și care nu va pieri.

    Păcatul ne desparte de Dumnezeu în gândurile noastre; nu mai avem aceeași gândire nici cu privire la dragostea Lui, nici cu privire la puterea Lui sau la interesul pe care El ni-l arată. Încrederea este pierdută, nădejdea slăbește și valoarea lucrurilor care nu se văd scade, în timp ce valoarea lucrurilor care se văd crește în aceeași proporție. Conștiința devine rea, iar părtășia cu Dumnezeu se întrerupe. Calea devine grea și anevoioasă, iar voința se arată a fi împotriva Lui. Nu mai trăim prin credință, lucrurile vizibile intervin între noi și Dumnezeu și astfel ele pun stăpânire pe inimă. Acolo însă unde este viață, Dumnezeu atenționează prin Duhul Sfânt (așa cum face în această epistolă), pedepsește și corectează. Unde însă este doar o influență exterioară, o credință lipsită de viață și o conștiință care nu a fost atinsă, urmările pot fi fatale.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pentru ce este dată lumină celui care suferă și viață celor amărâți la suflet?

    Căci Tu ai fost … o fortăreață pentru cel nenorocit, … un adăpost împotriva furtunii.

    Iov 3.20; Isaia 25.4


    Pentru ce este dată lumină celui care suferă?

    Poate v-ați întrebat: Pentru ce există atâta suferință? Și de ce sunt afectați și copiii? – Aș vrea să vă împărtășesc o experiență pe care nu o voi uita niciodată:

    Într-un weekend a trebuit să am grijă de Leon, un băiat cu un handicap grav. Mai exact, Leon avea probleme cu respirația. A fost o zi grea pentru mine. Seara a venit o tânără asistentă medicală. Tratamentul ei a fost foarte stresant pentru Leon – și pentru asistentă de asemenea. În timp ce ieșea, m-a întrebat: „Merită să trăiești și să suferi atât de mult?”. Pe moment n-am știut ce să răspund, dar apoi m-am gândit la zâmbetul prietenos al lui Leon și i-am spus liniștit: „Ar trebui să-l întrebați pe el”. Asistenta medicală a plecat și m-a lăsat pe gânduri.

    Toți cei care au grijă de Leon îl îndrăgesc imediat. Când suntem cu el, trebuie să lăsăm deoparte orice egoism și toate întrebările intelectuale. Leon este un băiat luptător și adesea pare neliniștit, dar este întotdeauna prietenos și iubitor. Cântăm uneori împreună! Atunci se uită la cer și ne arată astfel unde sunt îndreptate așteptările sale. Când ne gândim la toate acestea, ne supunem în liniște voii lui Dumnezeu.

    Merită deci să trăiești și să suferi atât de mult? Cred că da! Pentru că în toate suferințele și greutățile suntem purtați de Dumnezeul dragostei și al speranței.

    Citirea Bibliei: Iosua 3.14-4.8 · 1 Corinteni 2.6-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ TRĂIEȘTI ÎNȚELEPT ȘI FRUMOS | Fundația S.E.E.R. România

    „La bătrâni se găseşte înţelepciunea, şi într-o viaţă lungă e priceperea.” (Iov 12:12)


    O femeie în vârstă a spus: „Unul dintre beneficiile pe care îl ai când ai trăit atât de mult este că poți împărtăși ceea ce ai învățat. Așa că, vă rog să-mi faceți bucuria de a-mi permite să vă împărtășesc trei secrete care vă pot îmbunătăți viața.” Și ne-a oferit aceste sfaturi extraordinare:

    1) „Timpul este prețios; nu-l irosi. După ce soțul meu a murit, am stat la niște prieteni. Într-o seară, au început să se certe și în cele din urmă nu și-au mai vorbit unul altuia. Eu știu că certurile se întâmplă… și eu cu soțul meu am avut câteva certuri de pomină. În acel moment, am înțeles mai bine ca niciodată că timpul pe care îl avem împreună este prețios. Nu-l irosi cu ciondăneli din cauza unor lucruri care nu vor mai conta, când cel drag al tău va fi murit. Fă tot ce poți să trăiești în armonie cu soțul sau soția ta, și manifestă-ți dragostea.

    De ce? Pentru că indiferent cât timp aveți împreună, niciodată nu e destul!

    2) Voi creați amintiri; faceți-le să fie frumoase. Privind în urmă, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru atâtea clipe de neuitat. În ziua în care soțul meu a murit, ne-am sărutat (așa cum făceam mereu la plecare) la amiază. La 17.30 după-amiaza, a murit. Am fost mereu bucuroasă pentru acel ultim sărut. Așadar, creează amintiri – nu regrete!

    3) Nu contează ce se întâmplă, contează felul în care reacționezi. Fiecare zi aduce noi provocări care îți vor testa dragostea și hotărârea. Tu ai puterea prin Hristos de a face ca fiecare încercare să devină o ocazie de a crește. Viața este plină de evenimente aparent neplăcute. Încearcă să le gestionezi în așa fel încât atunci când îmbătrânești, să poți privi în urmă și să spui: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru acea experiență; m-a ajutat să cresc!” Așa poți trăi înțelept și frumos!”

    Așadar, ia și tu aminte la aceste sfaturi și aplică-le în viața ta – vei constata că merită!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Maleahi 2:1-17


    Domnul are pentru preoţi o învăţătură specială. Să dea glorie Numelui Său ~ iată ce trebuia ei să-şi pună la inimă (v. 2)! Slujirea creştină nu are nici ea altă raţiune. Prea adesea însă, slujitorul este cel glorificat mai degrabă decât Stăpânul său.

    Despre cine altcineva decât despre Hristos s-ar mai fi putut spune: „nedreptate nu s-a găsit pe buzele lui” (v. 6)? Până şi aprozii au trebuit să admită că „niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta” (Ioan 7.46). Această perfecţiune nu face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai bine tristul portret al clerului din timpul Domnului, preoţi, cărturari şi farisei: El a păzit legământul (v. 5); ei l-au stricat. El a umblat cu Dumnezeu în pace şi dreptate; ei s-au îndepărtat de drum. El „a întors pe mulţi de la nelegiuire” (v. 6); ei „au făcut pe mulţi să se poticnească” (v. 8, 9; Isaia 9.16). „Legea adevărului era în gura Lui” (v. 6); ei Îl oboseau pe Domnul cu vorbele lor (v. 17; Matei 6.7).

    „Luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie”, repetă versetele 15 şi 16. Duhul nostru are sensibilitatea unei benzi magnetice. Păstrează urma a tot ceea ce s-a înregistrat acolo. Să veghem să nu-l ocupăm decât cu lucrurile adevărate, „curate, vrednice de iubit, vorbite de bine” (Filipeni 4.8).

  • 24 Iulie 2023

     

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Avram era de nouăzeci și nouă de ani; și Domnul S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic: umblă înaintea feței Mele și fii integru. Și voi încheia legământul Meu între Mine și tine și te voi înmulți foarte mult”.

    Geneza 17.1,2


    Dumnezeu îi promisese lui Avram că propriul său copil avea să-i fie moștenitor, iar el Îl crezuse (Geneza 15.4,6). Însă el și Sarai, soția sa, erau înaintați în vârstă, iar timpul trecea, așa că au hotărât să ia această chestiune în mâinile lor. Sarai i-a propus să aibă un copil cu roaba ei, iar Avram a consimțit (Geneza 16.2-4). Copilul conceput de Agar era cu adevărat fiul lui Avram, însă acesta îl obținuse într-un fel nepotrivit. Totul s-a dovedit un dezastru – Ismael a fost o sursă de probleme, chiar înainte de a se naște (Geneza 16.5,6).

    Fără îndoială că Avram a simțit adânc efectele greșelii sale, însă în capitolul următor vedem că el avea un Dumnezeu credincios. Păcatul își are consecințele sale nefaste, însă Dumnezeu lucrează pentru împlinirea planurilor Sale și pentru binecuvântarea slujitorului Său care a falimentat. Mulți dintre noi am fost nevoiți să învățăm o astfel de lecție amară și să creștem spiritual prin ea. A trebuit să mai treacă paisprezece ani până ca Sara să-l nască pe Isaac, iar Scriptura spune despre Avraam că, „nefiind slab în credință, nu s-a uitat la propriul său trup, aproape mort, având cam o sută de ani, și nici la pântecele mort al Sarei, și nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dându-I glorie lui Dumnezeu și fiind deplin convins că ceea ce a promis El poate să și facă” (Romani 4.19-21; vedeți și Geneza 17.16). Apostolul Pavel folosește credința lui Avraam ca model pentru credința noastră în Domnul Isus (Romani 4.22-25).

    Dumnezeu nu-Și abandonează niciodată planurile, și nici pe cei ai Săi. Dacă ne încredem în Domnul Isus, ne putem sprijini pe El chiar și atunci când am comis o greșeală. El dorește să ne binecuvânteze din plin, încă din această viață, și ne spune: „Umblă înaintea feței Mele și fii integru”. Cu alte cuvinte, trebuie să ne mărturisim slăbiciunea și eșecul și trebuie să fim dependenți și ascultători de El. Pe măsură ce facem acest lucru, realizăm că toate promisiunile Lui în Hristos sunt „da” și „amin”, pentru „gloria lui Dumnezeu prin noi” (2 Corinteni 1.20).

    S. Attwood


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură.

    Ieremia 17.7,8


    Izvorul vieții

    A fost o perioadă de caniculă, iar pomii din grădină au devenit o priveliște deplorabilă. Dar câțiva metri mai departe, într-o zonă puțin mai joasă, este o salcie puternică și verde, care se pare că nu a avut de suferit de pe urma secetei. Care este secretul ei? Se află în apropierea unui filon de apă subterană, din care rădăcinile sale extrag apă din abundență. Ca urmare, acest copac este plin de viață.

    Știm cu toții că fără apă nu există viață, dar poate nu ne gândim că există și o sete a sufletului. În noi există o dorință profundă după pace și fericire adevărată în lumea noastră aridă.

    Tuturor celor care simt în inima lor această dorință profundă, pe care nimic de pe pământ nu o poate satisface cu adevărat, Isus Hristos le adresează o invitație prietenoasă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea” (Ioan 7.37).

    Fără această apă a vieții nu există fericire veșnică și de durată. Biblia ne arată cum putem obține această „apă”: Isus Hristos Și-a dat viața pe crucea de la Golgota, ca noi să putem lua de la El apa vieții veșnice: „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4.14).

    Toți oamenii sunt invitați să-și potolească setea la acest izvor spiritual. El este foarte aproape de fiecare dintre noi. Gratuit și inepuizabil!

    Citirea Bibliei: Iosua 3.1-13 · 1 Corinteni 2.1-5


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UMBLAREA PRIN CREDINȚĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Noi… suntem plini de încredere… pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:6-7)


    Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Viața ne va livra mereu probleme care ne vor pune la încercare credința. De unde știi ce greutate poate susține un pod? Testându-l. Propășirea lui Daniel l-a făcut să fie o țintă. Știind că se roagă regulat, dușmanii săi l-au convins pe împăratul Darius ca toate rugăciunile și închinarea oamenilor să fie adresate împăratului. Cu toate acestea, Daniel a continuat să se roage lui Dumnezeu ca până atunci – zilnic, fără frică și încă în fața unei ferestre deschise. Când împăratul a auzit una ca asta, l-a aruncat pe Daniel într-o groapă cu lei. Dar Dumnezeu a făcut să se întoarcă roata. În dimineața următoare, Daniel a ieșit din groapă, dușmanii săi au fost aruncați în groapă, iar împăratul a poruncit să se dea de știre în toată împărăția că: „Dumnezeul lui Daniel… este Dumnezeul cel viu.” (Daniel 6:26).

    Șadrac, Meșac și Abed-Nego au refuzat să se închine înaintea statuii din valea Dura. Chiar și atunci când au fost avertizați că dacă nu se vor închina, vor fi aruncați într-un cuptor aprins, ei au spus: „Dumnezeul nostru… poate să ne scoată din cuptorul aprins… Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate… că nu vom sluji dumnezeilor tăi…” (Daniel 3:17-18). Și pentru că au umblat prin credință, Dumnezeu nu doar că i-a scăpat, ci i-a și promovat! Când a trebuit să-l înfrunte pe Goliat, David a refuzat să poarte armura împăratului. El a spus: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” (1 Samuel 17:39). Cu ce s-a dus la luptă? Cu „Numele Domnului” (1 Samuel 17:45)! Iar restul este istorie… Acum, probabil că tu nu vei fi niciodată într-o groapă cu lei, într-un cuptor aprins sau într-o confruntare cu un uriaș (deși uneori ai impresia că așa este!); dar când ești atacat, roagă-te și cheamă puterea lui Dumnezeu, și du-te „în Numele Domnului.”

    Azi, și de azi – umblă prin credință!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Maleahi 4:1-14


    Cartea lui Maleahi este deosebit de solemnă. Ea constituie cel din urmă apel divin către conştiinţa şi inima acestui popor iudeu, în mijlocul căruia Hristos va apărea patru secole mai târziu. Dialogul care se angajează între Dumnezeu şi popor scoate în evidenţă din partea lui Dumnezeu, încă de la primele cuvinte: iubirea veşnică, personală, sursă a oricărei binecuvântări:

    „Te‑am iubit”. Iar din partea lui Israel? Nerecunoştinţă, inconştienţă, într–un cuvânt, obrăznicia cu care-şi permite să ceară dovezi despre această bunătate divină! Ce tată, ce stăpân ar suporta să fie tratat cu o asemenea scandaloasă lipsă de consideraţie (v. 6)? Ori acest popor călca în picioare nu numai onoarea datorată Domnului, ci şi preceptele Lui cele mai imperioase (v. 8; Levitic 22.17–25), sentimentele Sale cele mai tandre. În mod regretabil, aici nu avem mult de căutat lecţii de „învăţare de minte”!

    Să ne ferim şi noi de a ne îndoi de dragostea Domnului, de a cârti sau chiar de a ne răscula împotriva voinţei Lui! Să nu trecem cu indiferenţă pe lângă atâtea mărturii ale harului lui Dumnezeu, privindu–le cu plictiseală (v. 13)! Să ne oprim întâi la crucea unde El L–a dat pe Fiul Său pentru noi: ce importanţă au pentru noi drepturile şi dragostea lui Dumnezeu?

  • 23 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.

    Totuși Tu ești Cel Sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.

    2 Corinteni 5.21; Psalmul 22.3


    Domnul Isus a trebuit să meargă la cruce, unde a fost făcut păcat și unde a fost judecat. Putem înțelege cât de groaznic a fost aceasta pentru Domnul, ca adevărat Om? Acolo, El, Cel care n-a cunoscut niciun păcat, a trebuit să fie făcut păcat, ca și cum El ar fi fost izvorul tuturor păcatelor pe care noi le-am făcut. Acolo, Dumnezeu a așezat păcatele noastre asupra Lui, ca și cum El le-ar fi făcut. El, Cel care era fără păcat, care ura păcatul și care, așa cum ne spune Evrei 9.26, a venit ca să desființeze păcatul, a trebuit să meargă pe acest drum! Cât de îngrozitor a fost aceasta pentru El! Însă El a fost așa de ascultător, încât a acceptat totul, oricât de mare a trebuit să fie prețul. El a mers la cruce și a lăsat ca Dumnezeu să arunce asupra Lui păcatele noastre și să-L facă păcat – și El a acceptat aceasta, pentru că a fost ascultător până la moarte și încă moarte de cruce.

    Putem noi înțelege că, realmente, Dumnezeu nu a putut avea nicio părtășie cu Domnul Isus ca jertfă pentru păcat? El vedea acolo, asupra Lui, toate milioanele de păcate pe care noi le-am făcut și El a trebuit să le judece; Domnul a fost făcut păcat, așa că Dumnezeu a trebuit să-L dea la moarte, așa cum Domnul spune în Psalmul 22.15: „M-ai adus în țărâna morții”. Însă, în același timp, Dumnezeu a privit spre El cu o desăvârșită plăcere, spre un Om care a fost ascultător până la sfârșit. Nu putea să fie un alt test mai mare. El a mers înainte, chiar dacă, în Psalmul 22, S-a plâns: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea Mea, de cuvintele geamătului Meu? Strig ziua, Dumnezeul Meu, și nu-Mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă”; și continuă: „Totuși, Tu ești Cel Sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel”. Chiar și în această situație, prin cuvintele și prin faptele Sale, nu-L acuză pe Dumnezeu cu nimic. El L-a slăvit în toate lucrurile, prin ascultarea Sa.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci, când Isus a luat oțetul, a zis: „S-a sfârșit!” și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.

    Ioan 19.30


    „S-a sfârșit!”

    Niciunul dintre cei care au stat în preajma crucii nu s-a așteptat la acest strigăt: „S-a sfârșit!”. Poate că unii s-au gândit că mai potrivit ar fi fost ca Isus să strige: „Totul în zadar; am pierdut!”.

    Conducătorii poporului tocmai spuseseră despre El: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El!” (Matei 27.43). Spunând aceste cuvinte, au citat aproape cuvânt cu cuvânt Psalmul 22.8. Când soldații au tras la sorți pentru hainele Lui, au împlinit exact ceea ce fusese prevestit. Când marele preot i-a dat lui Iuda plata pentru trădarea lui, nimeni nu s-a gândit că Zaharia a prorocit despre cei treizeci de arginți. Când unul dintre cei care stăteau acolo, la cruce, I-a dat Domnului oțet, nimeni nu și-a amintit că David spusese exact aceasta despre Hristos (Mesia) în Psalmul 69.21. Cât de orbi au fost acei oameni!

    Domnul Isus a spus că a venit să împlinească legea și profeții (Matei 5.17). Așa s-a și întâmplat – nu doar la cruce, ci și în toată viața Lui pe pământ. Oricine poate să verifice împlinirea nenumăratelor profeții din Vechiul Testament în viața Sa. Iar la sfârșitul drumului Său pe pământ, El a putut spune pe bună dreptate: „S-a sfârșit!”. Lucrarea mare pentru glorificarea lui Dumnezeu și pentru mântuirea păcătoșilor, această lucrare pe care I-a dat-o Tatăl, a fost împlinită.

    El e viu și înălțat azi, stă la dreapta Tatălui,

    Căci lucrarea mântuirii este gata: „S-a sfârșit!”.

    Citirea Bibliei: Iosua 2.14-24 · 1 Corinteni 1.17-31


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SOLUȚIONAREA PROBLEMELOR (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.” (Psalmul 18:29)


    Pastorul, conferențiarul și autorul John Maxwell scria: „Când te întâlnești cu o problemă față-n față, cum reacționezi? O ignori și speri că va dispărea? Te simți neputincios în privința rezolvării ei? Ai avut parte de astfel de experiențe neplăcute când ai încercat să rezolvi problemele în trecut, așa că te-ai dat bătut? Sau le abordezi bucuros? Capacitatea de a rezolva eficient problemele vine în urma experienței pe care ai avut-o în confruntarea cu obstacolele, și-n depășirea lor.

    De fiecare dată când rezolvi o altă problemă, devii ceva mai bun prin procesul respectiv. Dar dacă nu încerci niciodată, dacă nu ai parte de eșec ca să încerci din nou și din nou, nu vei reuși niciodată!” Iar autorul George Matthew Adams a spus: „Ceea ce gândești semnifică mai mult decât orice în viața ta. Mai mult decât câștigul tău, decât locuința ta, decât poziția ta socială și mai mult decât tot ce ar putea crede ceilalți despre tine!” Majoritatea problemelor lui David au venit de la dușmanii care doreau să-l învingă. Însă el a avut încredere în Dumnezeu și a afirmat convins: „Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit” (Psalmul 18:29).

    Pentru a-ți îmbunătăți capacitatea ta de a soluționa problemele, fă următoarele lucruri:

    1) Găsește strategia potrivită. Uneori ne este greu să rezolvăm problema pentru că nu știm cum s-o abordăm. Eu îți sugerez următorii pași: alocă timp suficient ca să descoperi care este adevărata problemă, află cum au rezolvat alții problemele similare, nu încerca să rezolvi problema de unul singur, lasă-i pe ceilalți să te ajute, și concentrează-te ca să găsești cât mai multe soluții. Așadar, pune în aplicare cea mai bună soluție.

    2) Înconjură-te cu persoane înțelepte! Pentru că Biblia afirmă (Proverbele 13:20): „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept…” Fii înțelept azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 14:6-21


    Acesta este sfârşitul dramei. Când se va deschide şi cel din urmă act, situaţia va fi fost răsturnată prin apariţia deodată a Domnului gloriei. Până şi decorul va fi schimbat. Un cataclism nemaiauzit va schimba configuraţia ţării. Popoarele surprinse pe cale să facă război Ierusalimului ~ şi Împăratului său divin se vor vedea lovite dintr-o dată de o urgie cumplită. De atunci înainte, naţiunile, în loc să urce să asedieze Ierusalimul, vor trebui să facă pelerinaje anuale pentru a se prosterna înaintea Împăratului, Domnul (v. 16).

    Cei care nu vor asculta vor fi lipsiţi de ploaie. Chiar şi zurgălăii cailor ~ a acestor cai care ocupă atâta spaţiu în profeţia lui Zaharia ~ vor purta gravată inscripţia: „Sfinţenie Domnului”. Pentru că toată puterea omului, simbolizată de cal, va fi de atunci încolo sfinţită pentru Dumnezeu!

    Fie ca Domnul să graveze şi pe inimile noastre acest semn al punerii deoparte şi al consacrării pentru El! Şi ca nimic să nu pătrundă în inimi fără să fie în armonie cu această deviză: „Sfinţenie Domnului”! Astfel vom fi deja în acord cu „ziua aceea”, zi în care El va fi în mod public „glorificat în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei care vor fi crezut” (2 Tesaloniceni 1.10).

  • 22 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și toți cei în nevoie și toți cei care aveau datorii și toți cei cu sufletul amărât s-au adunat la el și el le-a fost căpetenie; și erau cu el cam patru sute de inși.

    1 Samuel 22.2


    Nu pare să existe nimic atractiv la acești patru sute de oameni. Nu i-am putea considera oameni respectabili și membri ai societății pe care să ne putem baza, nici oameni în care să ne punem încrederea, ca fiind responsabili. Și nu ne putem imagina cum au putut să se strângă acești patru sute de oameni într-o peșteră. Totuși, așa s-a întâmplat. Care a fost secretul? A fost vreun lucru pe care ei să-l fi văzut unii la alții? Nu, ci ei s-au strâns în jurul lui David, care a devenit căpetenia lor.

    Acești patru sute de oameni au găsit în David ceva care i-a atras. El avea răspunsul la nevoile lor. David era unul care-i putea înțelege în toate necazurile lor, fiindcă el însuși trecea prin necazuri. Deși David fusese uns împărat peste Israel de profetul Samuel, totuși cei mai mulți din Israel încă îl urmau pe Saul, iar David a trebuit să fugă pentru a-și scăpa viața, fiindcă Saul căuta să-l omoare. Dumnezeu însă era cu David și-l alesese fiindcă era un om după inima Sa. De acest om au fost atrași cei patru sute de oameni.

    Avem o lecție și pentru noi aici. Domnul Isus Hristos este lepădat de lume, iar drepturile Sale sunt tăgăduite. Dacă cineva dorește să fie în compania Fiului lui Dumnezeu, se va afla, ca și cei patru sute, într-o poziție de dispreț. 1 Ioan 3.1 ne amintește: „Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El”. Dar ce privilegiu avem să-I aparținem Lui și să răspândim mireasma lui Hristos în umblarea noastră prin această lume tristă! Să ne luăm locul alături de El – „Să ieșim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui” (Evrei 13.13).

    J. Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, ca să-i ridice sufletul din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

    Iov 33.29,30


    Bătaia pe umăr

    Prin auzirea evangheliei, o femeie a venit la credință, dar soțul ei a continuat să trăiască în necredință. Soțul îi permitea soției să meargă la strângerile credincioșilor, însă avea numai cuvinte de batjocură față de aceștia. Cu mândrie zicea: „Dumnezeu ar trebui să mă bată odată pe umăr, ca să mă interesez de El”.

    Dumnezeu nu a rămas fără răspuns față de acest om. Într-o iarnă ușoară, bărbatul a mers cu autoturismul și a derapat. Mașina a ajuns un morman de fiare, dar bărbatul a scăpat cu viață. S-a ales însă cu o mare durere la umăr. Dumnezeu l-a bătut pe umăr! Curând și-a deschis inima și a primit mesajul evangheliei lui Dumnezeu. Bucuria femeii și a întregii familii a fost mare. În inima acelui bărbat a pătruns pacea lui Dumnezeu, chiar dacă mai simțea bătaia pe umăr a lui Dumnezeu.

    Cu siguranță că și la urechile voastre au ajuns multe mesaje de pocăință. Probabil ați amânat din diverse motive. Nu așteptați până când Dumnezeu vă va bate pe umăr! Orice amânare poate fi un „prea târziu”.

    De aceea primiți chiar acum vestea bună că Domnul Isus Hristos a murit la cruce și pentru păcatele voastre! Acceptați-L pe acest Mântuitor în viața voastră și veți avea parte de fericire atât aici, pe pământ, cât și în veșnicie!

    Citirea Bibliei: Iosua 2.1-13 · 1 Corinteni 1.10-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SOLUȚIONAREA PROBLEMELOR (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Suntem încolțiți în toate chipurile… trântiți jos, dar nu omorâţi…” (2 Corinteni 4:4-9)


    Fiecare problemă cu care te confrunți în viață te prezintă pe tine, ție însuți. Îți arată cum gândești și din ce ești făcut. În principiu, oamenii reacționează la probleme în trei moduri:

    1) refuză să le accepte;

    2) le acceptă și le suportă; sau

    3) le acceptă și încearcă să îmbunătățească lucrurile.

    În care dintre cele trei categorii te încadrezi?

    Apostolul Pavel era un om căruia îi plăcea să rezolve problemele. El știa că avându-L pe Dumnezeu de partea sa, va izbândi. El spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:7-9).

    Așadar, când apar problemele, ce trebuie să faci?

    1) Să le anticipezi. De vreme ce problemele nu pot fi evitate, pregătește-te pentru ele spiritual, mental și emoțional. Dacă te rogi pentru ajutorul lui Dumnezeu și ești pregătit pentru ce este mai rău din partea lui Satan, vei reuși să rezolvi problemele care îți ies în cale.

    2) Să vezi imaginea de ansamblu. Tu nu poți ieși învingător prin emoții. Nici nu-ți poți permite să te lași copleșit de detalii neimportante și să pierzi din vedere ce este important. Avându-L pe Dumnezeu de partea ta, vei birui!

    3) Să te ocupi de ele pe rând. Richard Sloma, om de știință și cercetător american, a spus: „Nu încerca niciodată să rezolvi problemele deodată – pune-le să stea la rând, și abordează-le una câte una!” Și dacă te confrunți cu multe probleme, asigură-te că ai rezolvat-o pe cea la care lucrezi, înainte de a trece la următoarea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 13:1-9; 14:1-5


    Privirile lui Israel (şi ale noastre) se îndreaptă spre cruce (cap. 12.10). Sângele lui Hristos ne ispăşeşte păcatele, însă din coasta Lui străpunsă ţâşneşte, de asemenea, un izvor de apă vie. El evocă această curăţire practică pe care Cuvântul o împlineşte în conştiinţa noastră (Psalmul 51.2,7). În acea zi, idolii vor fi nimiciţi (Ezechiel 36.25); vocile minciunii vor înceta. Atunci Preaiubitul Îşi va relata minunata Sa istorie: Venit aici jos ca Om, a luat chip de Rob pentru a sluji creaturii Sale (comp. cu cap. 11.12 şi cu Exod 21.2‑6). A fost rănit la propriii prieteni (comp. cu Ioan 20.27). A fost lovit de Însuşi Dumnezeu.

    „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus”, continuă Filipeni 2.9. Curând, acest acelaşi Domn Se va înfăţişa lumii în strălucirea puterii Sale. Unde va avea loc această apariţie? În locul de unde odinioară El a părăsit pământul, pe acest munte al Măslinilor care se va despica sub picioarele Sale (cap. 14.4; Fapte 1.11,12).

    El însă nu va veni singur. „Şi toţi sfinţii împreună cu El”, adaugă sfârşitul versetului 5. Ca o suită regală, Hristos îi va aduce pe aceia pe care mai înainte îi va fi răpit la cer alături de El. Noul Testament confirmă această apropiată şi triumfătoare „venire a Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Săi” (1 Tesaloniceni 3.13; Iuda 14).

  • 21 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

    Galateni 2.20


    Există mulți creștini care, deși sunt siguri că doar credința în Hristos este mijlocul prin care un păcătos poate obține iertare și pace, totuși nu reușesc să înțeleagă faptul că tot credința în Hristos este și singurul mijloc prin care pot trăi viața creștină. Astfel de credincioși au credință în Hristos ca Mântuitor al lor, însă nu și credință în El ca tărie a lor împotriva puterii păcatului. Ei au credința că Hristos a împlinit toate cerințele dreptății divine cu privire la păcatele lor, însă nu și credința că Domnul lucrează dreptatea și sfințenia în ei. Dovada credinței unui om stă în roadele acestei credințe. Un păcătos vine la Isus, la Cel jertfit pentru cei păcătoși pe cruce, și obține iertare; un credincios vine la Hristos, la Domnul înviat în glorie, și obține putere pentru a trăi viața creștină.

    Viața de credință nu înseamnă doar a privi la Hristos pentru mântuire, ci a umbla alături de El ceas de ceas. Fiind îndreptățiți prin credință, trăim zi de zi pe principiul credinței. Primim viața de la Domnul care a fost crucificat, iar apoi umblăm prin puterea Lui, nu prin a noastră: „Deci, după cum L-ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să umblați în El, înrădăcinați și fiind zidiți în El și întăriți în credință” (Coloseni 2.6,7). Cel credincios are nevoie în fiecare zi de Hristos ca putere a sa; trăind prin credință, el trăiește nu prin resursele proprii, ci prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care l-a iubit și S-a dat pe Sine pentru el.

    H. F. Witherby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.

    1 Timotei 2.5,6


    Mărețul Dumnezeu Mântuitor

    Noi, oamenii, nu-L putem înțelege pe Dumnezeul atotputernic. Moise, omul lui Dumnezeu, spunea în rugăciunea sa: „Înainte de a se fi născut munții și înainte de a fi fost formate pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu” (Psalmul 90.2).

    Cineva a făcut câteva comparații încercând să-L descrie puțin pe Dumnezeu:

    Dumnezeu nu a fost creat – El este chiar Cel care a creat.

    Dumnezeu nu a făcut nicio prognoză meteo – El este chiar Cel care a făcut vremea.

    Dumnezeu nu trebuie să învingă forța gravitației – El Însuși a stabilit legea gravitației.

    Dumnezeu nu ține mâna cuiva care este pe patul de moarte (cum o face vreun prieten) – El ține însăși viața în mâna Sa.

    Dumnezeul atât de măreț este în același timp atât de blând și de iubitor. Ne iubește cu o iubire veșnică și de aceea dorește atât de mult să venim la El, pentru a restabili relația cu El. Deoarece noi am trăit fără Dumnezeu și am păcătuit, altcineva trebuia să intervină pentru noi. Pe acest Mijlocitor ni L-a dat chiar Dumnezeu. Este Fiul Său Isus Hristos, care a murit la cruce pentru noi, oamenii păcătoși. Crezând în El și în lucrarea Sa de răscumpărare, devenim copii ai lui Dumnezeu și ne vom bucura de toată bunăvoința Sa.

    Citirea Bibliei: Iosua 1.1-18 · 1 Corinteni 1.1-9


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TREBUIE SĂ-ȚI PESE DE OAMENI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Dragostea… nu caută folosul său…” (1 Corinteni 13:4-5)


    Când te concentrezi pe ceea ce ai tu de oferit și nu pe nevoile oamenilor, ei își dau seama numaidecât și își pierd rapid interesul. Chiar și într-un demers atât de nobil cum este împărtășirea credinței, tu poți să fii atât de absorbit de prezentarea ta și de obținerea rezultatelor, încât celălalt să rămână rece. În cartea sa „Presenting to Win”, (Cum să prezinți ca să câștigi: Arta de a-ți spune povestea) Jerry Weissman spunea că atunci când oamenii comunică, ei se concentrează prea mult pe trăsăturile produsului sau serviciului lor, în loc să răspundă la întrebarea: „Mă poți ajuta?”

    Cheia, spune Weissman, este să te concentrezi asupra beneficiilor, nu asupra trăsăturilor. El scria: „O trăsătură este un fapt sau o calitate a ta sau a companiei tale, a produselor pe care le vinzi sau a ideii pe care o susții. În contrast, beneficiul este modul în care acel fapt sau calitate îi va ajuta pe cei ce te ascultă. Când încerci să convingi, nu este niciodată suficient să prezinți trăsăturile a ceea ce vinzi; fiecare trăsătură trebuie translatată într-un beneficiu. Dacă o trăsătură poate fi nerelevantă pentru nevoile sau interesele audienței tale, beneficiul, prin definiție, este întotdeauna relevant!”

    Grija față de alții trebuie să fie întotdeauna motivul și punctul tău de pornire. Apostolul Pavel scrie: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor… Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.” (1 Corinteni 13:1,3).

    Concluzie: înaintea a orice altceva, este dragostea față de oameni!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 12:1-14


    Cine vorbeşte aici? Cel care a întins cerurile, care a întemeiat pământul, care i–a dat omului această inteligenţă în care el se încrede atât de mult (şi pe care adesea o foloseşte atât de rău; comp. cu Isaia 42.5)! Un asemenea Dumnezeu să nu aibă mâna întinsă peste evenimentele pământului? Comploturile urzite de duhul celui pe care El Însuşi l-a creat să-L poată lua prin surprindere? Imposibil! Atunci când toate naţiunile pământului, orbite de ură, se vor strânge pentru a asedia Ierusalimul, acesta va fi pentru ei ca un potir otrăvitor, ca o piatră de cădere. Pentru că, „în ziua aceea”, Domnul va întări victorios pe căpeteniile lui Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului! El va lucra prin ei, dar de asemenea va lucra în ei. Dumnezeu va răspândi peste poporul Său umilit şi pocăit „duhul îndurării şi al cererilor” (v. 10). În Acela pe care L-au străpuns, iudeii Îl vor recunoaşte, în sfârşit, pe Păstorul lor credincios, pe Moştenitorul tronului lui David, pe Fiul unic al lui Dumnezeu.

    Prieteni creştini, dacă este adevărat că Domnului Îi place să lucreze prin noi, să nu pierdem din vedere lucrarea pe care El doreşte să o împlinească în noi. Aceasta constă în a ne aşeza în fiecare zi din nou înaintea crucii şi a consecinţelor ei. Iar versetele 11-14 subliniază faptul că fiecare trebuie să fi avut personal de-a face cu Dumnezeu în chestiunea păcatului său.

  • 19 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea”. Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.

    Ioan 11.4,5


    Din întristarea care a venit asupra casei din Betania putem desprinde în mod clar, pentru încurajarea noastră, trei adevăruri importante.

    Primul adevăr este că încercările care vin asupra poporului lui Dumnezeu devin o ocazie pentru manifestarea gloriei Sale. Moartea lui Lazăr a devenit, într-un sens special, o ocazie pentru ca splendoarea lui Dumnezeu să strălucească în puterea vieții de înviere. De-a lungul veacurilor, puterea omului a fost adesea manifestată în inventarea a tot felul de instrumente uimitoare pentru a duce oamenii în moarte; dar niciodată nu a existat vreun om care să fie adus înapoi din moarte. Gloria lui Dumnezeu este manifestată în învierea dintre cei morți. Deja Domnul o înviase pe fiica lui Iair, imediat după moartea acesteia. De asemenea, El manifestase și mai multă putere, înviindu-l pe fiul văduvei din Nain, care se afla deja în sicriu și era pe punctul de a fi îngropat. Însă cea mai mare manifestare a puterii divine este văzută în învierea lui Lazăr din mormânt, când trupul acestuia începuse chiar să putrezească.

    Al doilea adevăr este că întristările nu reprezintă doar o ocazie de a aduce glorie lui Dumnezeu, ci, de asemenea, de a aduce binecuvântare sfinților. Cele două surori au avut parte de o cunoștință mai profundă a Domnului. Ele ar fi putut spune după această experiență: «Noi știam că Domnul ne iubește, dar până să vină această întristare nu am cunoscut niciodată că El ne iubește cu o dragoste atât de profundă, încât să vină la noi, să vorbească cu noi și să plângă cu noi în ziua necazului nostru!».

    Al treilea adevăr este că – odată ce gloria lui Dumnezeu este manifestată și binecuvântarea sfinților este asigurată – acum se manifestă puterea și îndurarea care vin în întâmpinarea nevoilor și care înlătură întristarea. Și chiar dacă în zilele noastre întristarea adusă de moarte nu este înlăturată prin înviere, totuși ne este oferit har, pentru ca încrederea să ne fie susținută până în ziua gloriei.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să nu te iei după mulțime, ca să faci rău; și la judecată să nu mărturisești trecând de partea celor mulți, ca să abați [să strâmbi] dreptatea.

    Exod 23.2


    Instinctul de turmă

    Dacă berbecul care conduce o turmă își schimbă brusc direcția, oile îl urmează orbește. Acest instinct de turmă poate avea consecințe tragice. De pildă, în vara anului 2006, în Turcia, aproximativ 320 de astfel de animale au căzut într-o prăpastie, urmându-și fără discernământ oaia conducător. În Tirol, un alt incident s-a încheiat, ce-i drept, mai puțin dramatic, când 80 de oi au luat cu asalt magazinul de sport din localitatea St. Anton am Arlberg, probabil pentru că berbecul din frunte s-a rătăcit în magazin, după ce și-a văzut imaginea în sticla ușii. Oile l-au urmat și astfel o grămadă mare de lână se înghesuia prin magazin.

    Când oamenii fac același lucru, ignorând orice avertizare, se aseamănă cu o turmă de oi. Odinioară, o mulțime îndemnată de liderii religioși cerea răstignirea lui Isus.

    Atâția oameni dau astăzi tonul. Mulțimea îi urmează, crezând că vor fi în siguranță. Conduși de liderii de opinie, mulți consideră că Domnul Isus ține de domeniul trecutului. Creștinul autentic nu îi urmează pe cei mulți, nu îmbrățișează concepția lor, ci mărturisește, într-un mod curajos, că Isus Hristos trăiește astăzi în cer și este alături de oricine își încredințează viața în mâinile Lui.

    Întrebarea cu privire la destinul nostru veșnic este de cea mai mare solemnitate. Dumnezeu ne cheamă să venim la El prin credința în jertfa Fiului Său de pe cruce. Fiecare dintre noi trebuie să ia personal o decizie, împotriva părerii majorității oamenilor necredincioși: „Să nu te iei după mulțime, ca să faci rău”.

    Citirea Bibliei: Levitic 27.1-15 · Psalmul 72.8-14


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GÂNDURI DESPRE LIDERI | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” (1 Corinteni 14:8)


    Indiferent cât de mare este viziunea ta, dacă nu ești genul de persoană pe care oamenii sunt dispuși s-o urmeze, viziunea ta nu se va împlini niciodată. Contează cine ești tu, cu adevărat! Cel mai important mesaj pe care îl poți transmite ești tu însuți. Așa că, hai să ne uităm împreună la câteva lucruri care-l caracterizează pe un lider bun:

    1) Încrederea îi conectează pe oameni la viziunea unui lider; fără ea, vor fi deconectați. Cu ea, se vor urca la bord și vor contribui la înaintarea viziunii.

    2) A fi lider nu se referă numai la ce faci; ci înseamnă să-i inspiri și să-i încurajezi pe alții. Liderii buni scot la iveală ce este mai bun din oameni, revelând totodată tot ceea ce este mai bun în ei înșiși.

    3) Dacă ești un lider, să nu calci pe oameni! Abraham Lincoln a spus: „Aproape toți oamenii pot suporta situațiile grele, dar dacă vrei să testezi caracterul cuiva, dă-i putere!” Odată cu puterea vine responsabilitatea de a-i sluji pe alții, de a-i dezvolta și de a-i împuternici. Prin faptul că-i ajuți să crească, crești și tu.

    4) Regulile fără o relație duc la împotrivire. Poți avea toate regulile pe care ți le dorești, dar dacă nu investești în oameni și dacă nu dezvolți cu ei relații, ei se vor revolta.

    5) Apostolul Pavel ne atenționa: „Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” Așadar, când ești lider, folosește-te de optimism, entuziasm și energie pozitivă, și dă la o parte pesimismul și negativismul. Concentrează-te asupra soluțiilor, nu asupra nemulțumirilor. Filosoful Nicholas Murray Butler a spus: „Optimismul este esențial realizărilor și este totodată temelia curajului și a progresului.”

    6) Liderii buni nu au toate răspunsurile, dar clădesc o echipă care le are (sau care le poate obține). Succesul este un proces, nu o destinație. Victoria este un produs al muncii în echipă, al concentrării și al dedicării. Pentru a avea succes, concentrează-te asupra oamenilor și asupra procesului, nu asupra rezultatului!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 10:1-12


    Poporul iudeu, decepţionat de idoli, înşelat şi asuprit de conducătorii răi, va fi mult timp ca o turmă fără păstor (v. 2b; comp. cu Matei 9.36). Dumnezeu însă va cerceta această „casă a lui Iuda” din care a ieşit Hristosul, „Piatra de unghi” (v. 4). El o va întări pentru a lupta împreună cu ea. Nu va uita însă nici de casa lui Iosif, de cei ai lui Efraim (adică de cele zece seminţii încă risipite). Îi va mântui, îi va aduce înapoi, le va răspunde (v. 6). După atâtea mângâieri deşarte (v. 2), ce bucurie le va umple inimile (v. 7)!

    Drag prieten creştin, Domnul a arătat faţă de tine şi faţă de mine o îndurare şi mai mare. Fie ca aceasta să constituie pentru noi subiectul unei continue bucurii!

    Asemeni fiului risipitor în „ţara îndepărtată”, venindu-şi în fire evocând casa tatălui, cei scăpaţi ai lui Israel îşi vor aminti de Dumnezeul lor „în ţări îndepărtate şi vor trăi şi se vor întoarce” (v. 9; Luca 15.17). „Îi voi aduna”, „pentru că Eu i-am răscumpărat”, promite Domnul (v. 8, 10; Ioan 11.52). Dragostea Domnului Isus nu va fi deplin satisfăcută decât de prezenţa alor Săi alături de El. Înainte de a-Şi aduce poporul pământesc întregit în ţară, El îi va introduce pe scumpii Lui răscumpăraţi în casa Tatălui, unde le-a pregătit locul (comp. cu Ioan 14.2).

  • 18 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și L-a căutat pe Dumnezeu în zilele lui Zaharia, care avea pricepere în viziunile lui Dumnezeu; și, în zilele cât L-a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să prospere.

    2 Cronici 26.5


    Lecții din viața lui Ozia (1) – „Dumnezeu l-a făcut să prospere”

    În contrast cu tatăl său, Ozia a prosperat. Este interesant să citim aceasta, fiindcă Ozia a început să domnească la vârsta de șaisprezece ani, după ce tatăl său fusese luat captiv de către împăratul lui Israel. Aceasta înseamnă că Ozia a fost co-regent cu tatăl său, Amația, timp de douăzeci și patru de ani. În timp ce Amația s-a abătut de la Domnul și și-a urmat cu încăpățânare calea rea, fiul său, Ozia, cu aceeași tenacitate L-a căutat pe Domnul. Prin urmare, el a prosperat în orice privință – oriunde se întorcea și în orice întreprindea. Citim că „numele lui s-a răspândit departe, pentru că a fost ajutat în chip minunat” (2 Cronici 26.15).

    Această prosperitate nu este rezervată doar sfinților și împăraților credincioși din vechime, ci Dumnezeu este interesat și astăzi de prosperitatea spirituală a tuturor celor ai Săi. De aceea ne-a binecuvântat El cu „orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3). Nu putem dobândi această prosperitate prin propria noastră putere. Toate acestea sunt binecuvântări spirituale, care se capătă nu prin puterea omenească, ci prin Duhul Lui (Zaharia 4.6), prin acel Duh care este de la Dumnezeu, prin care cunoaștem lucrurile care ne-au fost dăruite de către Dumnezeu (1 Corinteni 2.12).

    Ozia a fost binecuvântat împotriva vrăjmașilor săi, pe care i-a biruit și dominat; a fost binecuvântat în proiectele de construcții și în lucrarea câmpului și a primit putere, bogăție și faimă. Dorim să avem și noi biruințe în lucrarea Domnului împotriva puterilor spirituale rele, care îi orbesc pe oameni cu privire la mântuire sau le împiedică progresul spiritual? Dorim să aducem roade în lucrarea Domnului? Dorim ca Duhul lui Dumnezeu să lucreze cu putere prin noi în ceea facem, fiind conștienți de slăbiciunea noastră? Dorim să creștem în har și în cunoașterea Domnului nostru Isus, pentru ca progresul nostru să fie vizibil pentru toți, spre gloria Lui? Atunci să începem încă de pe acum să căutăm fața Domnului în orice lucru pe care-l facem! El ne va da prosperitate și creștere spirituală, în măsura în care umblăm alături de El.

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.

    Romani 6.23


    Ce onorariu voi primi dacă devin creștin?

    Un misionar mergea pe o potecă îngustă. La o bifurcație de drum a întâlnit un localnic. „Unde mergeți?”, l-a întrebat acela în indoneziană. Misionarul i-a răspuns prietenos: „Astăzi este duminică. Pentru noi, creștinii, aceasta este o sărbătoare. Mă duc să mă închin cu alți creștini”.

    „Desigur, am văzut clădirea aceea”, a spus localnicul. „Trec pe acolo de fiecare dată când merg la plantația mea”. — „Și de ce nu ați intrat niciodată?” — „Cu toată sinceritatea vă mărturisesc despre mine că sunt atras de creștinism, dar, spuneți-mi, ce onorariu voi primi dacă devin creștin?”

    Misionarul și-a ascuns uimirea, apoi i-a spus: „Oh, mai mult decât suficient pentru oricine Îl acceptă pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al său”. — „Bine, dar vă rog, să-mi spuneți exact, cât anume!” Fața indonezianului ardea de nerăbdare.

    „În primul rând, iertarea păcatelor. În al doilea rând, siguranța mântuirii. În al treilea rând, un loc sigur în cer, deoarece numele dumneavoastră va fi scris în cartea vieții. În al patrulea rând, pace cu Dumnezeu. Și, în al cincilea rând, prin rugăciune, intrare liberă la Isus Hristos, cu tot ce vă apasă.”

    Ajungând în fața clădirii, misionarul l-a invitat să intre. — „Mă scuzați, sunt foarte ocupat. Poate altă dată”, a spus localnicul, vizibil dezamăgit. Își imaginase altfel onorariul.

    Citirea Bibliei: Levitic 26.34-46 · Psalmul 72.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UMPLE-ȚI MINTEA CU SFÂNTA SCRIPTURĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2)


    Gândirea este similară cu funcțiile unui termostat; ea determină climatul în care trăiești. Deci, gândește-te la Cuvântul lui Dumnezeu! În loc să încerci să împiedici gândurile nepotrivite – fapt care îți aduce în minte exact lucrurile la care trebuia să încetezi să te mai gândești – umple-ți mintea cu Scriptură! Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că Duhul Sfânt le va reaminti ceea ce El i-a învățat (vezi Ioan 14:26). Așadar, când depui versete din Cuvântul lui Dumnezeu în banca memoriei tale, Duhul lui Dumnezeu le va scoate la lumină atunci când vei avea nevoie de ele. Imaginează-ți un pilot amator navigând pentru prima oară prin furtună. El nu poate vedea reperele în jurul cărora să zboare, pentru că sunt învăluite de nori negri. Dar apoi aude o voce de la turnul de control care îi spune: „Ascultă-mă și te voi ghida.” Domnul Isus a zis: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

    Apostolul Pavel scrie: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:6-7). Ce trebuie să faci și cum poți aplica aceste versete când economia nu merge bine? Să fii convins că nu Bursa londoneză și nici companiile de pe High Street sau Wall Street nu-ți decid sau asigură siguranța, ci Dumnezeu. Ce trebuie să faci, când cineva te critică? Să iei ce este bun și să nu lași pe nimeni în afara lui Dumnezeu să-ți stabilească valoarea!

    Când te gândești la Cuvântul lui Dumnezeu, ai pace în orice situație. Așa că, umple-ți mintea cu Sfânta Sriptură!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 9:1-17


    Profeţia din acest capitol are în atenţie popoarele vecine lui Israel. Purtarea acestora fusese observată fără ştirea lor, „pentru că Domnul are ochii asupra oamenilor” (v. 1, 8b). Şi cât de mulţi uită, în adevăr, de această sfântă privire şi se poartă ca şi cum Domnul nu i-ar vedea!

    Dumnezeu Se pregăteşte aici să distrugă înţelepciunea omenească (v. 2), puterea Tirului (v. 3, 4), încrederea înşelătoare a Ecronului (v. 5), mândria şi urâciunile filistenilor (v. 6)

    Astfel calea va fi deschisă lui Mesia venind să vestească pacea şi să stăpânească până la marginile pământului. A venit, într-adevăr, acest Împărat „călare pe un măgar”! (v. 9; Ioan 12.15). Însă poporul Său nu L-a primit, şi, de aproape două mii de ani, profeţia s-a oprit, într-un fel, între versetele 9 şi 10. Ea îşi va relua curând cursul. După judecăţi cumplite, Împăratul va reapărea în toată maiestatea Sa. Bunătatea şi frumuseţea Îi vor fi admirate împreună (v. 17). „Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale”, proclamă cântarea „compusă despre Împăratul” (Psalmul 45.1,2). Lucru infinit mai mişcător, răscumpăraţii Săi vor fi atunci precum pietrele preţioase ale cununii Lui (v. 16b): vor contribui la această frumuseţe minunată a Împăratului (Isaia 62.3). În acelaşi timp, însuşi faptul prezenţei lor cu El va da mărturie despre bunătatea Lui de nespus (Psalmul 31.19,21).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne